Cine sunt extraterestrii ?

De la: nastasemihail, la data 2009-11-13 12:00:24Chiar daca nu ar exista nimic
pe verticala", evident artificial pe Luna, ramin acel linii perfect paralele, acele forme clar artificiale albicioase, si alte ramasite. Majoritatea pe partea intunecata. Plus 2 constructii, un paralelipiped si un fel de templu, pe 4 picioare, ambele de citiva km inaltime. Si vizualizate de amatori. Acum 2 zile mi-am dat seama ca sint vizualizate de pe pamint cu luneta f puternica. Sint vazute ca si cum ar filma cineva din elicopter, deci nu satelit, liniar.
Toate astea arata clar ca Luna are vestigii ca si Terra, de civilizatii care au vizitat-o. Poate chiar paminteni, in acele vimana.

Domnu'nastasemihail , ai vazut bre la TV ? , cica americanii au gasit apa pe luna, interesant ca se intreaba de ce !!! pai daca luna ,se stie asta ,este pamanteana , si a mai fost un satelit natural, unde a disparut ?

Ticu

Ma intreb uneori:
Cum poate fi dus omul atat de usor in robia prostiei!?
Extraterestrii exista doar in imaginatia unor minti bolnave !

De la: RELUCU, la data 2009-11-15 11:06:55Ma intreb uneori:
Cum poate fi dus omul atat de usor in robia prostiei!?
Extraterestrii exista doar in imaginatia unor minti bolnave !

corect, asa este . !

Ticu

DA sigur in universul asta plin de miliarde de galaxii fiecare plina de miliarde de stele ,cum ar putea exista extraterestrii?

Dar stai putin ca noi stim ca pamantul e centrul universului si totul se invarte in jurul lui :))
unde mai pui ca mai e si plat si sta pe spinarea unei broaste testoase :))

eu prefer povestile cu fenomene misterioase decat balacarelile politice.putina magie nu strica la gura sobei.crezi sau nu crezi ,nu are importanta,esentiala e ideea care-ti starneste imaginatia.

De la: RELUCU, la data 2009-11-15 11:06:55Ma intreb uneori:
Cum poate fi dus omul atat de usor in robia prostiei!?
Extraterestrii exista doar in imaginatia unor minti bolnave !

Asa e, cine vede din astia e bolnav. Asa ca ai grija, pune mina la ochi, tot tipul, sa nu ai vreo surpriza.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: cifobrien, la data 2009-11-16 10:54:18DA sigur in universul asta plin de miliarde de galaxii fiecare plina de miliarde de stele ,cum ar putea exista extraterestrii?

Dar stai putin ca noi stim ca pamantul e centrul universului si totul se invarte in jurul lui :))
unde mai pui ca mai e si plat si sta pe spinarea unei broaste testoase :))

Bineinteles...cu cit sint mai multe galaxii, scade probabilitatea....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-16 19:10:06

De la: RELUCU, la data 2009-11-15 11:06:55Ma intreb uneori:
Cum poate fi dus omul atat de usor in robia prostiei!?
Extraterestrii exista doar in imaginatia unor minti bolnave !

Asa e, cine vede din astia e bolnav. Asa ca ai grija, pune mina la ochi, tot tipul, sa nu ai vreo surpriza.

de obicei de ce tie frica nu scapi,chiar daca acel ceva nu se exista,apare o chestie asemanatoare..

traditii ...prima consemnare despre existenta extraterestrilor in Moldova apare pe la 1500...chiar nu stiam...

In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!) plutonierul de politie Marian Mancu si paznicul Marcel Rusu isi faceau rondul prin comuna (satul) Certesti (jud. Galati). In jurul orei 0.30, facandu-i-se foame, plutonierul Mancu vrea sa se abata pe acasa sa manance ceva. Locuinta sa este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe partea cealalta a soselei asfaltate fata de postul de politie. Intrarea in bloc se face prin spate. Politistul urma sa lipseasca cel mult de zece minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il astepte in strada. Abia a trecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un vajait ciudat si a simtit un curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe sosea ceva care "improsca lumini colorate albastrui-rosietice si care facea vum-vum". In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui echipaj al politiei din Galati venit in control. Apropiindu-se a vazut ca obiectul era un OZN plutind deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita. Striga "paza!” Ca raspuns, Rusu, care se ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumatate sub un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand: "dom' Marian Satana!".

Paznicul Maricel Rusu declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul" mergand spre locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea rezemat de gard, deci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La inceput si-a zis ca-i defect neonul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca poate "il bate vantul". Obiectul a coborat usor, fara zgomot. Cand a zarit luminile, paznicul si-a zis ca e un echipaj de politie venit in control sau ceva in genul acesta si ca va avea "cu cine sta pana dimineata de vorba". S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul “nu s-a apropiat de pamant". El si-a zis ca "nu-i treaba buna asta" iar cand au aparut si trei umanoizi s‑a ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut cum erau, cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri... apoi m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund ca daca cumva... ca n-am vazut (asa ceva) in viata mea...".

Obiectul, dupa descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il infatiseaza cu o forma oarecum de palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate de metru deasupra soselei si se clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau luminos "continuu", "ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau verzi in alte declaratii), care palpaiau. Luminile nu au fost vazute rotindu-se dar erau "sterse asa..." si trecand unele intr-altele: "din verde pornea rosu...". Dedesubt obiectul avea o lumina puternica, alba. Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.

Inainte ca plutonierul sa plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, "s-a urcat o data in sus", moment in care luminile sale au devenit mult mai puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Dupa Maricel Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a luat-o intr-o directie care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp scurt...". Felinarul de neon care asigura iluminarea stradala s-a stins in momentul decolarii, dar si-a revenit de la sine, "fara sa puna nimeni mana", in circa jumatate de minut.

Fapturile umanoide au fost vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Inaltimea lor a fost apreciata la circa un metru, poate mai mic, dar poate chiar mai mare ("ca un copil de sase ani"). Paznicul Rusu spune ca fapturile se invarteau in jurul navei boscorodind si bolborosind neinteligibil, "ca ploaia intr-un burlan". Aveau, dupa descrierile concordante ale celor doi martori, o infatisare de "avorton" (in sensul de "neimplinit" cum se va preciza ulterior). Erau complet lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie paznicul ii califica drept "parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa accentueze cat erau de urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un fel de bube, de ciuperci, pe crestet. Aratarile aveau urechi mari, clapauge, nu ascutite, mari cat palma unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat; "imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a vazut daca omuletii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si flasc. Bratele erau extrem de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le, nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau normali ca noi...". Martorii nu pot preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului, inclinand catre aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum spune Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca erau beti...".

Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat in locul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroana, pe partea in care se spune ca a aterizat si apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde. Se spune ca a doua zi dimineata au fost vazute pe jos frunze, crengi si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. Se mai spune ca ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de ploaia torentiala de a doua zi. Nu s-au facut determinari ale radioactivitatii sau alte masuratori de acest tip.

Plutonierul Mancu declara ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat cateva secunde... omul era in marginea santului, l-am luat, am venit pe aici, nu stiam unde sa-l duc... el spunea ca-i este rau... l-am dus acolo pe iarba, unde-i semnul ala de circulatie... pe urma m-a intrebat - dom' Marian, ati vazut Satana?". Revenindu-si dupa incident, cei doi martori s-au decis totusi sa continue patrularea. Dupa circa un sfert de ora, a aparut un tractorist - Nicu Chicos care se intorcea acasa. L-au oprit la control si l-au chestionat daca a vazut OZN-ul. Tractoristul declara ca plutonierul l-a intrebat “ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa vad?" prima data nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am zis... "stati asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost, nu pot sa-mi dau seama"“. Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu sateanul Emil Bugeac din Carlomanesti, in timp ce erau cu combinele pe camp, la vreo trei kilometri de Certesti, asteptand schimbul de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi nu este insa foarte concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum paralel cu sediul de comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai mare decat stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala daca n-a fost cumva un avion.

Au existat si alte marturii concordante. Sateanul Gheorghe Ghenghea declara ca in ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu fiica lui, "Cerbul de aur" la televizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa joace, s-a stins, s-a restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit definitiv, fara probleme. In casa nu ardea nici o alta lumina, deci nu si-a dat seama daca n-a fost cumva un deranjament general pe reteaua electrica. Martorul a iesit in curte cu gandul sa intrebe vecinii daca au avut si ei probleme dar aparent in jur totii dormeau. Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost probleme cu el nici pana atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si alte deranjamente in aparatura electrica din zona dar nu am verificat daca aceste afirmatii se confirma sau nu.

Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost trezit de latratul cainilor, in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe minute era, chiar m-am uitat la ceas...". Privind pe fereastra, martorul a vazut o lumina "foarte puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o vada mai bine. Nu a vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o lumina deosebita, galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...". Lumina "era sus, la inaltime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai vazut... (desi) am saizeci si doi de ani... trei ani de armata am facut la aviatie...". Lumina era atat de puternica incat ar fi putut citi ziarul la ea; nu avea o forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau de undeva de sus "se revarsau... din partea apusului"; nu putea sa fie deci nici Luna. De altfel Luna nici nu era vizibila in perioada aceea, iar lumina era cu totul alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca animalele din ograda si acareturile sunt in ordine; "animalele erau in picioare, stateau, nu speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau cotcodacind... cainii latrau intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a reintrat in camera, dar n-a trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi nepotei... A stat asa vreo trei minute, la marginea patului, uitandu-se pe fereastra, gandindu-se "ce poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul in care se gandea s-o trezeasca totusi pe nevasta-sa, a vazut ca lumina "s-a tot subtiat, s-a subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute ar fi durat pana a disparut lumina aia puternica si a ramas lumina noptii...". El precizeaza mai tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica la o inaltime oarecare si dupa aia se tot pierde in vazduh...".

Exista si alte marturii care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in aceeasi seara, intre altele semnalarea profesoarei Felicia Constantin din Tulcea, bine mediatizata in zilele care au urmat.

Credibilitatea martorilor este destul de ridicata. Plutonierul de politie Marian Mancu (circa 30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a absolvit scoala de subofiteri de politie din Slatina; este casatorit, are doi copii si nu este cunoscut cu antecedente medicale. Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe Nechifor, il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre istorie si posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer ca desi a auzit inainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a preocupat subiectul.


Marian Mancu impreuna cu autorul

De la: coradu, la data 2009-11-16 19:34:41

De la: nastasemihail, la data 2009-11-16 19:10:06

De la: RELUCU, la data 2009-11-15 11:06:55Ma intreb uneori:
Cum poate fi dus omul atat de usor in robia prostiei!?
Extraterestrii exista doar in imaginatia unor minti bolnave !

Asa e, cine vede din astia e bolnav. Asa ca ai grija, pune mina la ochi, tot tipul, sa nu ai vreo surpriza.

de obicei de ce tie frica nu scapi,chiar daca acel ceva nu se exista,apare o chestie asemanatoare..

De esemplu eu sint molnav... si dorm la greu, 16 ore pe zi cu pauze. Asa ca ii dau dreptate.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

În anul 1976, în nord-vestul munţilor Urali, într-o zonă puţin umblată de pe teritoriul republicii autonome Komi (din cadrul actualei Federaţii a Rusiei), mai mulţi localnici au găsit pe un mal al râului Vakşa “o piatră” mare, foarte ciudată, de un alb strălucitor. Descoperirea întâmplătoare s-a datorat faptului că lovită sau zgâriată, “piatra” producea jerbe de scântei.

Din fericire, neobişnuita “piesă”, care s-a demonstrat a fi din metal, a ajuns în mâinile specialiştilor. Fiind adusă la Moscova, aceasta a fost studiată la Institutul’ “Vavilov” de Fizică, la Institutul unional de geochimie şi chimie analitică (al Academiei de Ştiinţe a fostei U.R.S.S.) şi la Institutul oţelului şi al aliajelor. În cadrul unităţilor de cercetare respective s-a stabilit că “piatra” adusă din nordul ţării era de fapt un fragment metalic dintr-un obiect ce nu a putut fi totuşi identificat şi care a avut o formă de cilindru, ori de sferă, sau poate chiar de tor; diametrul obiectului a fost estimat la 1,2 metri. Dar după cum au arătat specialişti de înaltă calificare – ca dr. Valentin Fomenko şi dr. A. Miller -, piesa respectivă i-a uimit pur şi simplu pe toţi cercetătorii care au analizat-o, atât prin compoziţia aliajului metalic, cât şi, în special, prin extraordinara tehnologie care a fost folosită la prelucrarea sa uzinală.

De la început, specialiştii s-au aflat în faţa unei surprize care i-a determinat să gândească faptul că obiectul din care a făcut parte fragmentul analizat, nu a putut fi realizat pe Pământ! Pe de o parte, aliajul era compus în principal din elemente foarte rare pe globul nostru şi anume, din pământuri rare ca: ceriu (67,2%), lantan (1o,9%), neodim (8,78%); la acestea erau adăugate fier, magneziu şi molibden. Pe de altă parte, s-a constatat şi o soluţie pe care, până atunci, niciun metalurgist terestru nu a îndrăznit să o aplice: în aliaj erau incluse şi elementele radioactive uraniul şi thoriul; însă foarte interesant era şi faptul că nu au fost găsite totuşi urme ale dezintegrării normale a acestor elemente!

Dar chiar mai mult decât această compoziţie “nonterestră” a aliajului respectiv, s-a constatat că însăşi tehnologia de prelucrare a piesei a depăşit cu totul cele mai moderne procedee metalurgice cunoscute la nivelul planetei noastre! (dealtfel, nici măcar nu se întrevede în care viitor vreo industrie de pe Pământ va fi capabilă să producă astfel de piese uzinate!)

Soluţiile tehnologice aplicate care au putut fi identificate au fost următoarele: aliajul ar fi fost realizat dintr-un amestec de pulberi foarte fine, fiecare “grăunte” având dimensiuni microscopice – conţinând doar câteva sute de atomi -. Pentru a se obţine o duritate extraordinară a peretelui metalic respectiv, pulberea în amestec a fost introdusă la o presă ce a exercitat presiuni de sute de mii de atmosfere (!!!); totodată, prelucrarea respectivă s-a efectuat în câmpuri magnetice deosebit de intense, orientate pe direcţii diferite. S-au constatat astfel variaţii ale caracteristicilor magnetice până la de 15 ori mai mari pe o anumită direcţie, în raport cu valorile măsurate pe alte direcţii… Dar pe Pământ nu a existat nicicând şi nu va exista încă mult timp vreo instalaţie capabilă să preseze piese sau măcar tole, la sute de mii de atmosfere! În ce parte a Galaxiei a putut fi uzinată oare o astfel de piesă? Şi “cine” şi “când”a pierdut pe Terra o astfel de “probă materială” atât de categorică? Fiindcă uraniul din aliaj nu a prezentat urme de dezintegrare, specialiştii ruşi au apreciat că straniul fragment “non-terestru” nu ar avea o vechime mai mare de 100.000 ani…

Coradu, te-ai pus pe treaba.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-18 16:20:33Coradu, te-ai pus pe treaba.

da,sa stii..ca si eu am observat...parca nu credea...

De la: nastasemihail, la data 2009-11-18 16:20:33Coradu, te-ai pus pe treaba.

ei,nah,mare lucru sa dai un copy -paste.totusi in ultimul timp am vazut unele chestii care m-au pus pe ganduri,recunosc..

De la: serena, la data 2009-11-18 17:35:34

De la: nastasemihail, la data 2009-11-18 16:20:33Coradu, te-ai pus pe treaba.

da,sa stii..ca si eu am observat...parca nu credea...

nu mai stiu ce sa mai cred.dupa o luna mi-am gasit orasul plin de cratere.stiu ca romani-s specialisti in sapatul gropii altuia,mai ales in preajma alegerilor,dar nici chiar asa..si sa te mai mire disparitiile misterioase?au inceput sa mi se pare foarte plauzibile..

MISTERIOASA DISPARITIE A ZBORULUI NOUASPREZECE Una dintre cele mai faimoase povesti din triunghiul Bermudelor este disparitia misterioasa a zborului 19. Cum s-a intamplat totul? Pe data de 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Acestea nu s-au mai intors niciodata la baza. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami. Locotenentul Taylor cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Misiunea lor din acea zi era antrenamentul de bombardare a unei baze care se afla da 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre este pentru inca 67 de mile si apoi catre nord saptezeci si trei de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud vest. In alte cuvinte acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai taziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm in acea dupamiaza unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale.In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Maiami. Taylor se insela amarnic, de fapt nu se afla deasupra chiurilor, era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. La un moment dat taylor a fost indrumat sa lase comanda unuia dintre studentii saiaparent acesta nu a facut-o! Odata cu apusul cei de la Fort Lauderdale si-au dat sema cu oroare ca locotenentul Taylor si pilotii sai nu aveau nici o ide unde se afla, erau complet pierduti. Interferentele radio si semnalul s-au inrautatit la rasaritul soarelui, astfel comunicarea cu zborul 19 a devenit imposibila. Inainte de pierderea legaturii locotenentul taylor a apucat sa spuna ca vor zbura spre nord est pentru o vreme scurta si apoi se vor indrepta catre nord. Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5 29 pm. Vremea rea venea dinspre nord si situatia se transforma intr-una de maxima urgenta. Nimeni nu stia unde se alfau cei din zborul 19. La ora sase fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. La un anumit moment cei de la centrul de evaluare maritime ComGulf au crezut ca au reperat pozitia aproximativa a pilotilor, undeva la est de plaja New Smyrna, in Florida. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-I pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze. Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautare celor pierduti. Prognoza meteo si marea se aratau potrivnice si turbulente. Unul dintre pilotii navelor de cautare a raportat ca a observat la un moment dat o explozie puternica, apoi multe resturi si o pata de ulei in mijlocul oceanului. Nu a mentionat existenta nici unui supravietuitor sau cadavru. Din cauza conditiilor meteo foarte proaste nu s-a mai facut nici un demers pentru gasirea eventualilor supravietuitori. Pana la demararea de noi cautari combustibilul zborului 19 se terminase iar cautatorii credeau ca pilotii celor 5 bombardiere erau deja morti. Nici o urma n-a mai fost gasita vreodata. Pe data de 3 aprilie 1946 a aparut si rezolutia data de comisia ce a investgat accidental: accidentul a fost cauzat de proasta orientare a pilotului ce credea ca se afla in apropierea cheiurilor Floridei, credinta ce i-a afectat toate deciziile ulterioare si ordinele catre subalterni.

Reptilian aliens, also known as the "Anunnaki," created (that is, invented) human beings via genetic experiments, and they still rule the Earth to this day.In fact, the Reptilians have brainwashed you so much
that it is probably impossible for you to even fathom that they exist: Via religion, science, and other forms of indoctrination (i.e., brainwashing), they have steered you (and the rest of humanity) in the opposite direction
of the truth, to the point where the concept of an alien master/creator is considered to be the ultimate crazy fantasy.

1-te-as ruga sa postezi, daca vrei neaparat in engleza si traducerea textului, pt ca sunt persoane care nu vorbesc aceasta limba si sunt privati de anumite informatii!
2- de unde/cine a zis chestia respectiva?
3- de unde stie el /cum poate vedea ca noi avem creierul spalat de catre annunaki si el nu il are, sau cum?
merci!

sunt perfect de acord cu tine

angel

De la: royan32, la data 2009-11-21 11:50:091-te-as ruga sa postezi, daca vrei neaparat in engleza si traducerea textului, pt ca sunt persoane care nu vorbesc aceasta limba si sunt privati de anumite informatii!
2- de unde/cine a zis chestia respectiva?
3- de unde stie el /cum poate vedea ca noi avem creierul spalat de catre annunaki si el nu il are, sau cum?
merci!

scuze!am primit mesajul pe mail fara traducere de la o prietena ce locuieste in New York..cica l-a gasit pe net si ea,mai multe nu stiu,speram sa-mi ziceti voi ceva de reptilienii astia..l-am postat asa cum l-am primit sa nu se piarda sensul denaturat de vreo traducere aproximativa..

Chestia cu reptilienii e o mare timpenie. Nu ca nu ar fi existat fiinte inteligente de tip reptilian. Ci caracteristicile negative care li se acorda sint timpenii. Se pare ca sint in univers fiinte inteligente de tip reptilian ,insectivor si uman. Dar odata devenite inteligente, cu constiinta, dispar acele caracteristici specifice animalelor. FRICA SI LACOMIA DERIVATA DIN FRICA EXISTENTIALA.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-22 23:13:05Chestia cu reptilienii e o mare timpenie. Nu ca nu ar fi existat fiinte inteligente de tip reptilian. Ci caracteristicile negative care li se acorda sint timpenii. Se pare ca sint in univers fiinte inteligente de tip reptilian ,insectivor si uman. Dar odata devenite inteligente, cu constiinta, dispar acele caracteristici specifice animalelor. FRICA SI LACOMIA DERIVATA DIN FRICA EXISTENTIALA.

nu te contrazic.depinde insa si de mediul in care evolueaza.daca sunt izolate,caracteristicile lor primare,pot ramane intacte.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-22 23:13:05Chestia cu reptilienii e o mare timpenie. Nu ca nu ar fi existat fiinte inteligente de tip reptilian. Ci caracteristicile negative care li se acorda sint timpenii. Se pare ca sint in univers fiinte inteligente de tip reptilian ,insectivor si uman. Dar odata devenite inteligente, cu constiinta, dispar acele caracteristici specifice animalelor. FRICA SI LACOMIA DERIVATA DIN FRICA EXISTENTIALA.

D-le Mihail, de ce faceti niste afirmatii fara sens. Cum adica se pare ca exista fiinte inteligente de tip reptilian, insectivor, uman? De ce se pare si nu "stim ca exista"sau "nu stim ce fel de fiinte exista". Si de ce trebuie sa atribuim caracteristici terestre unor fiinte extraterestre (daca exista astfel de fiinte).

Exista posibilitatea ca in univers sa fie viata, dar de aici si pina la ai atribui caractersitici terestre e cale lunga. A fost de mult un documentar pe Discovery despre cum ar arata viata pe o anumita planeta in anumite conditii. Si, oamenii de stiinta si-au dat friu liber imaginatiei, creand tot felul de fiinte , care mai de care mai ciudate.

De la: dkk0, la data 2009-11-23 14:42:26

De la: nastasemihail, la data 2009-11-22 23:13:05Chestia cu reptilienii e o mare timpenie. Nu ca nu ar fi existat fiinte inteligente de tip reptilian. Ci caracteristicile negative care li se acorda sint timpenii. Se pare ca sint in univers fiinte inteligente de tip reptilian ,insectivor si uman. Dar odata devenite inteligente, cu constiinta, dispar acele caracteristici specifice animalelor. FRICA SI LACOMIA DERIVATA DIN FRICA EXISTENTIALA.

D-le Mihail, de ce faceti niste afirmatii fara sens. Cum adica se pare ca exista fiinte inteligente de tip reptilian, insectivor, uman? De ce se pare si nu "stim ca exista"sau "nu stim ce fel de fiinte exista". Si de ce trebuie sa atribuim caracteristici terestre unor fiinte extraterestre (daca exista astfel de fiinte).

Exista posibilitatea ca in univers sa fie viata, dar de aici si pina la ai atribui caractersitici terestre e cale lunga. A fost de mult un documentar pe Discovery despre cum ar arata viata pe o anumita planeta in anumite conditii. Si, oamenii de stiinta si-au dat friu liber imaginatiei, creand tot felul de fiinte , care mai de care mai ciudate.

Fiindca au fost vazute fiinte de aceste tipuri. Eu spun ce se scrie prin literatura de genul asta. Iar caracteristicile de tip animalic se estompeaza.
Nu stiu ce contrazici ca spui ce spun si eu.
Si nu stiu ce ma tot iei la intrebari pe mine cu ceea ce spun altii.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Nu oamenii de stiinta au facut constatarile, ci cei care le-au vazut.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-24 17:21:29Nu oamenii de stiinta au facut constatarile, ci cei care le-au vazut.

ai auzit de teoria referitoare la legatura dintre reptilieni si masonerie?mie sincer mi se pare o mare aberatie

De la: coradu, la data 2009-11-24 21:01:42

De la: nastasemihail, la data 2009-11-24 17:21:29Nu oamenii de stiinta au facut constatarile, ci cei care le-au vazut.

ai auzit de teoria referitoare la legatura dintre reptilieni si masonerie?mie sincer mi se pare o mare aberatie

Si mie la fel.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: coradu, la data 2009-11-16 22:42:33In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!) plutonierul de politie Marian Mancu si paznicul Marcel Rusu isi faceau rondul prin comuna (satul) Certesti (jud. Galati). In jurul orei 0.30, facandu-i-se foame, plutonierul Mancu vrea sa se abata pe acasa sa manance ceva. Locuinta sa este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe partea cealalta a soselei asfaltate fata de postul de politie. Intrarea in bloc se face prin spate. Politistul urma sa lipseasca cel mult de zece minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il astepte in strada. Abia a trecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un vajait ciudat si a simtit un curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe sosea ceva care "improsca lumini colorate albastrui-rosietice si care facea vum-vum". In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui echipaj al politiei din Galati venit in control. Apropiindu-se a vazut ca obiectul era un OZN plutind deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita. Striga "paza!” Ca raspuns, Rusu, care se ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumatate sub un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand: "dom' Marian Satana!".

Paznicul Maricel Rusu declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul" mergand spre locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea rezemat de gard, deci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La inceput si-a zis ca-i defect neonul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca poate "il bate vantul". Obiectul a coborat usor, fara zgomot. Cand a zarit luminile, paznicul si-a zis ca e un echipaj de politie venit in control sau ceva in genul acesta si ca va avea "cu cine sta pana dimineata de vorba". S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul “nu s-a apropiat de pamant". El si-a zis ca "nu-i treaba buna asta" iar cand au aparut si trei umanoizi s‑a ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut cum erau, cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri... apoi m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund ca daca cumva... ca n-am vazut (asa ceva) in viata mea...".

Obiectul, dupa descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il infatiseaza cu o forma oarecum de palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate de metru deasupra soselei si se clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau luminos "continuu", "ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau verzi in alte declaratii), care palpaiau. Luminile nu au fost vazute rotindu-se dar erau "sterse asa..." si trecand unele intr-altele: "din verde pornea rosu...". Dedesubt obiectul avea o lumina puternica, alba. Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.

Inainte ca plutonierul sa plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, "s-a urcat o data in sus", moment in care luminile sale au devenit mult mai puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Dupa Maricel Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a luat-o intr-o directie care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp scurt...". Felinarul de neon care asigura iluminarea stradala s-a stins in momentul decolarii, dar si-a revenit de la sine, "fara sa puna nimeni mana", in circa jumatate de minut.

Fapturile umanoide au fost vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Inaltimea lor a fost apreciata la circa un metru, poate mai mic, dar poate chiar mai mare ("ca un copil de sase ani"). Paznicul Rusu spune ca fapturile se invarteau in jurul navei boscorodind si bolborosind neinteligibil, "ca ploaia intr-un burlan". Aveau, dupa descrierile concordante ale celor doi martori, o infatisare de "avorton" (in sensul de "neimplinit" cum se va preciza ulterior). Erau complet lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie paznicul ii califica drept "parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa accentueze cat erau de urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un fel de bube, de ciuperci, pe crestet. Aratarile aveau urechi mari, clapauge, nu ascutite, mari cat palma unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat; "imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a vazut daca omuletii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si flasc. Bratele erau extrem de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le, nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau normali ca noi...". Martorii nu pot preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului, inclinand catre aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum spune Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca erau beti...".

Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat in locul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroana, pe partea in care se spune ca a aterizat si apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde. Se spune ca a doua zi dimineata au fost vazute pe jos frunze, crengi si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. Se mai spune ca ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de ploaia torentiala de a doua zi. Nu s-au facut determinari ale radioactivitatii sau alte masuratori de acest tip.

Plutonierul Mancu declara ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat cateva secunde... omul era in marginea santului, l-am luat, am venit pe aici, nu stiam unde sa-l duc... el spunea ca-i este rau... l-am dus acolo pe iarba, unde-i semnul ala de circulatie... pe urma m-a intrebat - dom' Marian, ati vazut Satana?". Revenindu-si dupa incident, cei doi martori s-au decis totusi sa continue patrularea. Dupa circa un sfert de ora, a aparut un tractorist - Nicu Chicos care se intorcea acasa. L-au oprit la control si l-au chestionat daca a vazut OZN-ul. Tractoristul declara ca plutonierul l-a intrebat “ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa vad?" prima data nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am zis... "stati asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost, nu pot sa-mi dau seama"“. Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu sateanul Emil Bugeac din Carlomanesti, in timp ce erau cu combinele pe camp, la vreo trei kilometri de Certesti, asteptand schimbul de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi nu este insa foarte concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum paralel cu sediul de comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai mare decat stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala daca n-a fost cumva un avion.

Au existat si alte marturii concordante. Sateanul Gheorghe Ghenghea declara ca in ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu fiica lui, "Cerbul de aur" la televizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa joace, s-a stins, s-a restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit definitiv, fara probleme. In casa nu ardea nici o alta lumina, deci nu si-a dat seama daca n-a fost cumva un deranjament general pe reteaua electrica. Martorul a iesit in curte cu gandul sa intrebe vecinii daca au avut si ei probleme dar aparent in jur totii dormeau. Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost probleme cu el nici pana atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si alte deranjamente in aparatura electrica din zona dar nu am verificat daca aceste afirmatii se confirma sau nu.

Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost trezit de latratul cainilor, in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe minute era, chiar m-am uitat la ceas...". Privind pe fereastra, martorul a vazut o lumina "foarte puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o vada mai bine. Nu a vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o lumina deosebita, galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...". Lumina "era sus, la inaltime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai vazut... (desi) am saizeci si doi de ani... trei ani de armata am facut la aviatie...". Lumina era atat de puternica incat ar fi putut citi ziarul la ea; nu avea o forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau de undeva de sus "se revarsau... din partea apusului"; nu putea sa fie deci nici Luna. De altfel Luna nici nu era vizibila in perioada aceea, iar lumina era cu totul alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca animalele din ograda si acareturile sunt in ordine; "animalele erau in picioare, stateau, nu speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau cotcodacind... cainii latrau intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a reintrat in camera, dar n-a trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi nepotei... A stat asa vreo trei minute, la marginea patului, uitandu-se pe fereastra, gandindu-se "ce poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul in care se gandea s-o trezeasca totusi pe nevasta-sa, a vazut ca lumina "s-a tot subtiat, s-a subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute ar fi durat pana a disparut lumina aia puternica si a ramas lumina noptii...". El precizeaza mai tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica la o inaltime oarecare si dupa aia se tot pierde in vazduh...".

Exista si alte marturii care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in aceeasi seara, intre altele semnalarea profesoarei Felicia Constantin din Tulcea, bine mediatizata in zilele care au urmat.

Credibilitatea martorilor este destul de ridicata. Plutonierul de politie Marian Mancu (circa 30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a absolvit scoala de subofiteri de politie din Slatina; este casatorit, are doi copii si nu este cunoscut cu antecedente medicale. Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe Nechifor, il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre istorie si posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer ca desi a auzit inainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a preocupat subiectul.


Marian Mancu impreuna cu autorul

Eu am vazut reconstructia intamplarii la telejurnal........Dupa care, toamna, am vazut 3 urme de aterizare rotunde la Bestepe (Tulcea). Apoi am vazut si o nava anul urmator, dar era mult mai mare....... Posibil sa fi fost nava mama. Tot la Tulcea, dar pe mare, in apropiere de Gura Portitei. De fapt intre Gura Portitei si o platforma marina din zona.

De la: Bi_anca, la data 2009-11-25 17:25:44

De la: coradu, la data 2009-11-16 22:42:33In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!) plutonierul de politie Marian Mancu si paznicul Marcel Rusu isi faceau rondul prin comuna (satul) Certesti (jud. Galati). In jurul orei 0.30, facandu-i-se foame, plutonierul Mancu vrea sa se abata pe acasa sa manance ceva. Locuinta sa este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe partea cealalta a soselei asfaltate fata de postul de politie. Intrarea in bloc se face prin spate. Politistul urma sa lipseasca cel mult de zece minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il astepte in strada. Abia a trecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un vajait ciudat si a simtit un curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe sosea ceva care "improsca lumini colorate albastrui-rosietice si care facea vum-vum". In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui echipaj al politiei din Galati venit in control. Apropiindu-se a vazut ca obiectul era un OZN plutind deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita. Striga "paza!” Ca raspuns, Rusu, care se ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumatate sub un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand: "dom' Marian Satana!".

Paznicul Maricel Rusu declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul" mergand spre locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea rezemat de gard, deci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La inceput si-a zis ca-i defect neonul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca poate "il bate vantul". Obiectul a coborat usor, fara zgomot. Cand a zarit luminile, paznicul si-a zis ca e un echipaj de politie venit in control sau ceva in genul acesta si ca va avea "cu cine sta pana dimineata de vorba". S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul “nu s-a apropiat de pamant". El si-a zis ca "nu-i treaba buna asta" iar cand au aparut si trei umanoizi s‑a ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut cum erau, cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri... apoi m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund ca daca cumva... ca n-am vazut (asa ceva) in viata mea...".

Obiectul, dupa descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il infatiseaza cu o forma oarecum de palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate de metru deasupra soselei si se clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau luminos "continuu", "ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau verzi in alte declaratii), care palpaiau. Luminile nu au fost vazute rotindu-se dar erau "sterse asa..." si trecand unele intr-altele: "din verde pornea rosu...". Dedesubt obiectul avea o lumina puternica, alba. Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.

Inainte ca plutonierul sa plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, "s-a urcat o data in sus", moment in care luminile sale au devenit mult mai puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Dupa Maricel Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a luat-o intr-o directie care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp scurt...". Felinarul de neon care asigura iluminarea stradala s-a stins in momentul decolarii, dar si-a revenit de la sine, "fara sa puna nimeni mana", in circa jumatate de minut.

Fapturile umanoide au fost vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Inaltimea lor a fost apreciata la circa un metru, poate mai mic, dar poate chiar mai mare ("ca un copil de sase ani"). Paznicul Rusu spune ca fapturile se invarteau in jurul navei boscorodind si bolborosind neinteligibil, "ca ploaia intr-un burlan". Aveau, dupa descrierile concordante ale celor doi martori, o infatisare de "avorton" (in sensul de "neimplinit" cum se va preciza ulterior). Erau complet lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie paznicul ii califica drept "parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa accentueze cat erau de urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un fel de bube, de ciuperci, pe crestet. Aratarile aveau urechi mari, clapauge, nu ascutite, mari cat palma unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat; "imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a vazut daca omuletii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si flasc. Bratele erau extrem de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le, nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau normali ca noi...". Martorii nu pot preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului, inclinand catre aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum spune Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca erau beti...".

Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat in locul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroana, pe partea in care se spune ca a aterizat si apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde. Se spune ca a doua zi dimineata au fost vazute pe jos frunze, crengi si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. Se mai spune ca ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de ploaia torentiala de a doua zi. Nu s-au facut determinari ale radioactivitatii sau alte masuratori de acest tip.

Plutonierul Mancu declara ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat cateva secunde... omul era in marginea santului, l-am luat, am venit pe aici, nu stiam unde sa-l duc... el spunea ca-i este rau... l-am dus acolo pe iarba, unde-i semnul ala de circulatie... pe urma m-a intrebat - dom' Marian, ati vazut Satana?". Revenindu-si dupa incident, cei doi martori s-au decis totusi sa continue patrularea. Dupa circa un sfert de ora, a aparut un tractorist - Nicu Chicos care se intorcea acasa. L-au oprit la control si l-au chestionat daca a vazut OZN-ul. Tractoristul declara ca plutonierul l-a intrebat “ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa vad?" prima data nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am zis... "stati asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost, nu pot sa-mi dau seama"“. Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu sateanul Emil Bugeac din Carlomanesti, in timp ce erau cu combinele pe camp, la vreo trei kilometri de Certesti, asteptand schimbul de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi nu este insa foarte concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum paralel cu sediul de comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai mare decat stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala daca n-a fost cumva un avion.

Au existat si alte marturii concordante. Sateanul Gheorghe Ghenghea declara ca in ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu fiica lui, "Cerbul de aur" la televizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa joace, s-a stins, s-a restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit definitiv, fara probleme. In casa nu ardea nici o alta lumina, deci nu si-a dat seama daca n-a fost cumva un deranjament general pe reteaua electrica. Martorul a iesit in curte cu gandul sa intrebe vecinii daca au avut si ei probleme dar aparent in jur totii dormeau. Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost probleme cu el nici pana atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si alte deranjamente in aparatura electrica din zona dar nu am verificat daca aceste afirmatii se confirma sau nu.

Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost trezit de latratul cainilor, in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe minute era, chiar m-am uitat la ceas...". Privind pe fereastra, martorul a vazut o lumina "foarte puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o vada mai bine. Nu a vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o lumina deosebita, galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...". Lumina "era sus, la inaltime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai vazut... (desi) am saizeci si doi de ani... trei ani de armata am facut la aviatie...". Lumina era atat de puternica incat ar fi putut citi ziarul la ea; nu avea o forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau de undeva de sus "se revarsau... din partea apusului"; nu putea sa fie deci nici Luna. De altfel Luna nici nu era vizibila in perioada aceea, iar lumina era cu totul alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca animalele din ograda si acareturile sunt in ordine; "animalele erau in picioare, stateau, nu speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau cotcodacind... cainii latrau intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a reintrat in camera, dar n-a trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi nepotei... A stat asa vreo trei minute, la marginea patului, uitandu-se pe fereastra, gandindu-se "ce poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul in care se gandea s-o trezeasca totusi pe nevasta-sa, a vazut ca lumina "s-a tot subtiat, s-a subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute ar fi durat pana a disparut lumina aia puternica si a ramas lumina noptii...". El precizeaza mai tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica la o inaltime oarecare si dupa aia se tot pierde in vazduh...".

Exista si alte marturii care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in aceeasi seara, intre altele semnalarea profesoarei Felicia Constantin din Tulcea, bine mediatizata in zilele care au urmat.

Credibilitatea martorilor este destul de ridicata. Plutonierul de politie Marian Mancu (circa 30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a absolvit scoala de subofiteri de politie din Slatina; este casatorit, are doi copii si nu este cunoscut cu antecedente medicale. Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe Nechifor, il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre istorie si posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer ca desi a auzit inainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a preocupat subiectul.


Marian Mancu impreuna cu autorul

Eu am vazut reconstructia intamplarii la telejurnal........Dupa care, toamna, am vazut 3 urme de aterizare rotunde la Bestepe (Tulcea). Apoi am vazut si o nava anul urmator, dar era mult mai mare....... Posibil sa fi fost nava mama. Tot la Tulcea, dar pe mare, in apropiere de Gura Portitei. De fapt intre Gura Portitei si o platforma marina din zona.

si...cine a fost constructorul reconstituirii?toate astea sae intamplau la domnul Tycu in ograda si el tace ca pestele..urat din partea lui..