Info

Teoria stringurilor continuua!

Toate forumurile General

Curs valutar, 03 decembrie 2025.

SoluČ›ii practice Č™i eficiente pentru locuinČ›a ta, de la Leroy Merlin

Minimalism digital: cum sÄ reduci haosul din fiČ™iere Č™i foldere

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: 1 2 3 4 >> Sari la pagina:

Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:31 Cate universuri exista in multivers? "KOPY-PASTE 'LA GREU" Daca acceptam ideea conform careia traim intr-un multivers, este rezonabil sa ne intrebam cate alte universuri, exceptandu-l pe cel in care existam, fac parte din el. Iar fizicienii vin cu un raspuns: aproximativ 10^10^16 (adica zece la puterea a zecea la puterea a saisprezecea) universuri. Una dintre cele mai interesante produse ale cosmologiei ultimilor ani este dezvoltarea ideii multiversului ca preocupare centrala. In loc sa fi produs un singur univers, Big Bang-ul ar fi produs mai multe, diferite, conform celor mai noi premise. O intrebare care se naste firesc este cat de multe universuri exista. Andrei Linde si Vitaly Vanchurin de la Universitatea Stanford din California sunt de parere ca au elaborat un raspuns aproximativ in legatura cu aceasta chestiune. Big Bang-ul a reprezentat un cuantum de procese care a generat un cuantum de fluctuatii ale starii universului primordial. Acest univers a intrat intr-o perioada de expansiune rapida denumita inflatie, in timpul careia perturbatiile produse au creat diferite conditii clasice initiale in diferite parti ale cosmosului. De vreme ce fiecare dintre aceste regiuni avea un set diferit de legi ale fizicii energiilor, ele puteau fi privite ca universuri distincte. Ceea ce au facut Linde si Vanchurin a fost sa estimeze cate universuri diferite ar fi putut aparea ca rezultat al evenimentului. Raspunsul lor indica faptul ca acest numar trebuie sa fie proportional cu efectul care a cauzat perturbatiile de inceput. Linde si Vanchurin au aplicat cateva reguli rezonabile pentru a calcula aceasta valoare si au obtinut colosalul, dupa cum cercetatorii insisi recunosc, 10^10^10^7. Dar ce inseamna 10^10^16? Este vorba despre perceptia umana. Un lucru foarte interesant este ca proprietatile observatorului devin un factor esential intrucat acesta este limitat in ce priveste cantitatea de informatie pe care o poate percepe si inmagazina. Este o limita cunoscuta sub denumirea de "limita Bekenstein" si este data de creierul uman. Potrivit lui Linde si Vanchurin, cantitatea totala de informatie care poate fi absorbita de un individ in timpul vietii sale este de aproximativ 10^16 biti. Deci un creier uman normal poate avea 10^10^16 configuratii si astfel nu ar putea distinge niciodata un numar de universuri mai mare decat acesta. Deci limita nu depinde de proprietatile multiversului ci de proprietatile observatorului. Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:38 'CUM COMENTATI?" Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:48 Am promis ca o sa discut pe tema asta ,si sper ca vor fi destui "interlocutori" "seriosi'," misthocari "care vor fi"animati' sa discute 'tema' respectiva", interesati de polemica pe 'palierul' discutiei amintite anteprov. ! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:51 De la: IPU, la data 2010-05-08 00:48:35Am promis ca o sa discut pe tema asta ,si sper ca vor fi destui "interlocutori" "seriosi'," misthocari "care vor fi"animati' sa discute 'tema' respectiva", interesati de polemica pe 'palierul' discutiei amintite anteprov. ! Se admint chiar si ce care au cunostite de fizica ............."SIMPLE'! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:55 2.8 Teoria Stringurilor. O teorie care explică totul. Teoria „M”. (capitol bazat pe prezenatrile savantilor Stephen Hawking si Brian Greene) Einstein a căutat in ultimii treizeci de ani ai vieţii sale o teorie unificatoare. El dorit o teorie care să poată explica funcţionarea universului pe baza celor doua forţe fundamentale cunoscute în timpul său, anume gravitaţia şi electromagnetismul. Einstein credea ca universul este guvernat de un singur set de ecuaţii, iar cele doua forţe cunoscute la începutul secolului XX, anume gravitaţia şi electromagnetismul, sunt manifestări ale unui principiu unic. Existenta principiului unic care guvernează totul, este susţinuta şi de Sfantul Ioan Damaschin făcând parte din credinţa revelata a Bisericii Ortodoxe (şi Romano-Catolice). Cu alte cuvinte, Einstein a căutat o ecuaţie (sau un set de ecuaţii) suficientă pentru a explica absolut totul, de la Big-Bang si supernove, la particule subatomice, atomi si molecule. Chiar şi după descoperirea celorlalte doua forţe fundamentale care guvernează universul pe la mijlocul secolului XX, adică interacţiunea nucleara slabă şi interacţiunea nucleară tare, visul lui Einstein de a găsi o teorie unificatoare a reprezentat şi reprezintă scopul final al fizicii moderne. O din ce in ce mai mare parte din comunitatea fizicienilor şi matematicienilor devine pe zi ce trece mai convinsă ca teoria stringurilor (sau corzilor) pare sa ofere răspunsul căutărilor, reuşind să unifice cele doua teorii parţiale care descriu universul, anume teoria relativităţii generalizată (pentru universul la scara mare) şi mecanica cuantică (pentru universul la scară extrem de mica). Ambele teorii sunt susţinute de dovezi experimentale incontestabile. Din nefericire, aceste doua teorii parţiale nu sunt compatibile. Relativitatea generalizata, care descrie modul în care acţionează forţa gravitaţionala, implica un univers lin cu spaţiu-timp bine definit geometric, neted si plan, fiind curbat doar de prezenta masei şi energiei. Mecanica cuantica, cu principiul ei de incertitudine, arată ca la o scara infinitezimală, universul este turbulent, haotic, fiind un loc unde evenimentele doar pot fi prezise cu o anumita probabilitate. Exista situaţii, când trebuie sa aplicam ambele teorii, cum ar fi pentru a descrie big bangul şi găurile negre, însă ecuaţiile celor doua teorii sunt incompatibile. Din acest motiv, fizicienii şi matematicienii sunt în căutarea unei teorii care sa unifice mecanica cuantică şi relativitatea generalizata, o teorie care sa ne explice cum acţionează forţa gravitaţionala la nivel atomic şi subatomic, deci o teorie cuantica a gravitaţiei. O asemenea teorie ar fi capabilă sa explice pe de o parte gravitaţia, descrisa de relativitatea generalizata, iar pe de lata parte electromagnetismul, interacţiunea nucleară tare şi interacţiunea nucleară slabă, descrise de mecanica cuantică. Teoria superstingurilor, numita şi teoria stringurilor, este formularea curenta a acestui ţel măreţ al oamenilor de ştiinţa. Teoria stringurilor nu este noua, ea apărând pe la mijlocul secolului XX. Pe la sfârşitul anilor 1960, un tânăr fizician italian care ulterior a ajuns la CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare), pe nume Gabriele Veneziano, căuta o ecuaţie matematică care să descrie interacţiunea nucleară tare, adică imensa forţă care uneşte nucleul atomului, ţinând împreună protonii şi neutronii. El a găsit o ecuaţie veche de vreo doua sute de ani a unui matematician suedez pe nume Leonhard Euler care părea să descrie aceasta forţă. Surprins de descoperirea sa întâmplătoare, el a făcut public acest lucru devenind faimos şi astfel a luat fiinţa teoria stringurilor. Trecuta de la un coleg la altul, ecuaţia a ajuns şi pe masa de lucru a unui tânăr fizician american pe nume Leonard Susskid, care a intuit ce se ascundea in spatele abstractelor simboluri matematice ale formulei. Susskid a înţeles că formula descria o coarda extrem de mica şi foarte elastică, care nu numai că se putea întinde şi contracta dar putea oscila în diverse moduri, însă lucrarea lui nu a fost considerata prea interesantă de comunitatea oamenilor de ştiinţa şi astfel se părea ca teoria stringurilor va fi abandonata cu totul. Din ce în ce mai puţini fizicieni încercau sa elucideze ecuaţiile teoriei stringurilor. In 1974 însa, fizicianul John Schwarz, rezolvând ecuaţiile care unificau cele trei forte din mecanica cuantica (electromagnetismul, interacţiunea nucleara tare şi interacţiunea nucleara slaba) pe baza teoriei stringurilor, a observat nişte mici anomalii matematice, care mai târziu s-au dovenit a fi nişte particule fără masa care transportau gravitaţia, adică se descoperise matematic existenta gravitonului şi în teoria stringurilor. Misterioasele particule descoperite erau extrem de mici, ele fiind de o suta de milioane de milioane de milioane de milioane de milioane (unu urmat de 32 de zerouri) de ori mai mica decât un centimetru. Vom oferi un exemplu pentru a ne imagina cat de mica este un string, astfel daca atomul ar fi considerat de mărimea sistemului nostru solar, atunci acest string ar fi doar de mărimea unui copac de pe pământ. Prezicerile teoriei corzilor sunt întocmai cu prezicerile teoriei relativităţii generalizate la scara de lungimi normale, insa ele ar diferi pentru dimensiuni extrem de mici, adică mai mici de o mie de milioane de milioane de milioane de milioane de milioane (unu urmat de 33 de zerouri) de ori decât un centimetru. În prezent, singura teorie acceptata şi verificata experimental, care descrie universul la nivel subatomic, susţine ca particulele de materie şi cele purtătoare de forţă sunt punctiforme. Pana în prezent, cea mai mici particula constituenta a materiei confirmata experimental este quarkul, însă considerând că particulele de materie sunt alcătuite din stringuri, rezolvăm problema incompatibilităţii dintre mecanica cuantica şi teoria relativităţii (care, aşa cum sunt formulate acum, nu pot fi corecte amândouă) ceea ce este o realizare remarcabilă pentru ştiinţă şi pentru omenire. Conform teoriei stringurilor, particule elementare ale materiei (adică electroni, protoni, neutroni, quarci ş.a.) precum şi particulele purtătoare de forţă, sunt formate din foarte mici corzi închise, extrem de elastice şi unidimesionale. Aceste corzi de energie, extrem de mici şi foarte elastice, care se pot întinde, oscila şi vibra, au fost denumite de fizicieni stringuri. Mai mult, toate stringurile sunt identice, singura diferenţă între ele, chiar daca este un string ce reprezintă o particulă grea dintr-un atom, sau un string ce reprezintă o particulă fără masă, purtătoare de forţă, fiind doar gama de rezonanţe, adică modul în care vibrează. Stringurile pot fi deschise având capetele libere, sau unite la capete formând o buclă (figura 2.8.1), ceea ce determina tipurile de interacţiune la care pot fi supuse. Când vor fi descoperite şi experimental, stringurile vor deveni particulele fundamentale ale universului, deocamdată le “vedem” doar matematic. a. b. Figura 2.8.1 Stringuri deschise (a.) şi stringuri închise (b.) Departe de a fi doar o colecţie de date obţinute experimental, în teoria stringurilor proprietăţile particulelor (cum ar fi sarcina electrică, masa şi spinul) sunt manifestări ale uneia şi aceleiaşi trăsături caracteristice şi anume gama de rezonanţe a vibraţiei fundamentale (muzica putem spune) a buclei stringului. Este întocmai cum diferitele note muzicale sunt produse de diferitele vibraţii ale corzii unei vioare. Aceeaşi idee se aplică bineînţeles şi pentru forţele naturii, particulele purtătoare de forţa, care nu au masă, fiind asociate de asemenea cu un anumit mod de vibraţie al stringului, din moment ce totul (adică toata materia şi toate forţele) este unificat în gama de oscilaţii a stringurilor (putem spune „notele muzicale” pe care stringul le poate „cânta”). Particulele care transporta radiaţia electromagnetică, gravitaţia şi interacţiunea nucleara tare şi slaba (adică fotonii, gravitonii, gluonii şi bosonii) interacţionează cu alte particule bazându-se pe gama lor de rezonanta a vibraţiilor. Iată-ne deci, existând intr-o simfonie, pe care nu o putem percepe, însă care ne oferă principiul fundamental al existentei. Din păcate, deoarece aparatul matematic aferent teoriei stringurilor care ne oferă gama de vibraţii ale stringurilor, este foarte complicat şi nu pot fi efectuate încă calculele aferente. Ceea ce determina tipul particulelor elementare ale materiei, este oscilaţia stringului şi energia asociata cu aceasta oscilaţie. Conform faimoasei ecuaţii a lui Einstein E=mc2, energia şi masa sunt echivalente, adică cu cat un obiect conţine mai multa energie, cu atât are mai multa masă şi reciproc. În teoria stringurilor, aceasta echivalenta înseamnă ca pentru particule cu mase diferite, un string cu energie joasa este mai uşor (mai puţin masiv) decât un string cu energie mai mare. Toate obiectele, nu doar stringurile fundamentale, au game de rezonanta asociate. Pentru o coarda a unei vioare noi auzim în principal un singur ton, acesta reprezentând gama fundamentala de rezonanta a corzii. Dar rezonanţa instrumentului nu se opreşte aici. Corpul vioarei are şi el o gamă de frecvenţe de rezonanţă, care au rolul de a amplifica sunetul creat de coarda în vibraţie. De asemenea, există rezonanţă şi în obiectele care nu sunt muzicale. Spre exemplu biroul dumneavoastră are frecvenţe de rezonanţă, la fel şi planeta noastră pământ. Fiecare gama de rezonante este multiplu al frecventei fundamentale. Astfel, fundamentala este jumătate dintr-o unda completă, armonica de ordinul doi este o unda completa, a treia armonică este o unda şi jumătate ş.a. Aceasta gama continuă pe măsura ce energia de mişcare aplicata corzii creşte. Teoria stringurilor explica cele patru forte fundamentale ale universului. Este în natura stringului să unifice relativitatea generalizată şi mecanica cuantică. În mecanica cuantică, particulele interacţionează şi dincolo de distanţa zero în spaţiu-timp (reamintim că în mecanica cuantică spaţiul-timpul nu este bine definit, ci este turbulent şi haotic, neexistănd noţiunile spaţiale de: înainte, înapoi, sus, jos, stânga, dreapta; şi noţiunile temporale: înainte, după ş.a.), însă conform teoriei relativităţii, particula care transporta forţa gravitaţionala, adică gravitonul, nu poate acţiona la distanţa zero. Stringurile rezolvă aceasta problema, întrucât ele sunt unidimesionale (adică au doar lungime) fac posibilă transmiterea interacţiunii şi dincolo de distanţe foarte mici printr-o „ungere” a interacţiunilor. Aceasta „ungere” netezeşte spaţiu-timpul îndeajuns pentru ca gravitonul să interactioneaze cu alte particule din mecanica cuantică, unificându-se astfel cele doua seturi de ecuaţii ale relativităţii generalizate şi mecanicii cuantice. Dar teoria stringurilor, cu toata eleganţa sa, vine totuşi cu un preţ. Pentru ca teoria sa fie consistentă, universul trebuie sa aibă mai mult de trei dimensiuni spaţiale şi una temporală. De fapt, teoria stringurilor prezice un univers cu noua dimensiuni (sau zece conform teoriei “M” şi teoriei supergravitaţiei) spaţiale şi una temporală. Cele nouă dimensiuni spaţiale sunt constituite din cele trei dimensiuni cu care suntem obişnuiţi în viaţa de zi cu zi (anume: lungime, lăţime şi înălţime), la care se mai adaugă încă şase dimensiuni curbate, încolăcite şi închise, care apar în fiecare punct din spaţiul nostru tridimesional şi care nu pot fi observate cu nici o tehnologie existentă în prezent. În cadrul teoriei “M”, pe langa cele şase extra dimensiuni spaţiale, mai apare încă o dimensiune spaţială imensă în care se află universul, numită membrană (sau brană). Existenţa a mai mult de trei dimensiuni spaţiale, este un concept atât de dificil de acceptat încât nici chiar adepţii teoriei stringurilor nu-l pot „vizualiza”. Să ne imaginăm spre exemplu o coala de hârtie, cu o suprafaţa neteda şi plană, care are doar doua dimensiuni. Daca rulam aceasta suprafaţa bidmensională, ea va forma un tub, astfel încât o dimensiune va deveni curbată, rulată. Acum să ne imaginăm că vom continua rularea foii de hârtie atât de mult, încât dimensiunea din interior, care este rulata şi curbată, pare să dispară şi tubul va arata ca o linie doar (figura 2.8.2 - a). In mod similar, şase din cele şapte extra dimensiuni prezise de teoria stringurilor în ultima sa variantă (anume teoria “M”), ce apar în fiecare punct din spaţiul nostru tridimensional, sunt curbate şi încolăcite atât de mult încât par să dispară din experienţa noastră de zi cu zi (figura 2.8.2 - b). Aceste dimensiuni curbate şi încolăcite, pot avea anumite configuraţii complexe, cunoscute sub numele de forme Calabi-Yau (figura 2.8.3). Din nefericire, exista zeci de mii de variante ale acestor configuraţii şi este foarte dificil să se specifice care dintre acestea reprezintă extra dimensiunile universului nostru. Este foarte important de ştiut care dintre ele sunt corecte, deoarece forma acestor dimensiuni determină gama de vibraţii a stringurilor. Aceste game de vibraţii, reprezintă în schimb, componentele care permit universului nostru sa existe. a) b) Figura 2.8.2 Curbarea dimensiunilor: a) rularea unei foi de hârtie bidimensionale astfel încât o dimensiune pare să dispară; b) extra dimensiune spaţială în forma de cerc, curbata şi închisa ce apare în orice punct al unei suprafeţe bidimensionale. Figura 2.8.3 Forme Calabi-Yau. Model generat de computer pentru cele şapte extra dimensiuni spaţiale, prezise de teoria stringurilor a fi in fiecare punct din spaţiul tridimensional. Aceste extra dimensiuni pot fi mici, cam de 10-35 metri sau mari, cam de o zecime de milimetru. Alternativ, extra dimensiunile pot fi la fel de mari sau chiar mai mari decât universul nostru. In acest caz, câţiva fizicieni sunt de părere că gravitaţia poate traversa aceste extra dimesniuni spaţiale, ceea ce ar explica de ce gravitaţia este atât de slabă în comparaţie cu celelalte trei forţe. Creierul uman este astfel construit încât percepe doar trei dimensiuni spaţiale şi timpul. Se crede ca cele trei dimensiuni spaţiale pe care le percepem sunt formate din stringuri deschise, în timp ce un graviton spre exemplu este format dintr-un string închis, el putând trece astfel prin toate cele zece dimensiuni spaţiale. Teoria stringurilor prezice de asemenea, că fiecare particulă de materie descoperită până în prezent, are un corespondent, o “super” particula purtătoare de forţă nedescoperită încă, iar fiecare particula purtătoare de forţă are de asemenea o “super” particula de materie corespondentă, nedescoperită încă. Aceasta idee, cunoscuta sub numele de supersimetrie, ne ajuta sa stabilim o relaţie între particulele de materie şi particulele purtătoare de forţă. Aceste particule teoretice, numite superparteneri, se crede că sunt mult mai masivi decât partenerii lor cunoscuţi deja. Potenţialul explicativ al teoriei “M” este imens, ea putându-ne arata practic ce s-a întâmplat la începutul universului, teoria big bang-ului descriind doar ce s-a întâmplat după primele fracţiuni de secundă. Sub auspiciile teoriei stringurilor, universul poate sa fi început la o dimensiune extrem de mica, cea a unui string. Teoria tringurilor poate descrie de asemenea şi natura găurilor negre, care deşi prezise de teoria relativităţii generalizată, nu au putut fi explicate integral la nivel cuantic, de mecanica cuantică. Utilizând un tip de teorie a stringurilor, fizicienii au descris matematic şi ce se întâmplă cu găurile negre extrem de mici (care au masa sub un gram) şi care nu au putut fi explicate de mecanica cuantică. Astfel, după ce au fost supuse schimbărilor în geometria extra dimensiunilor teoriei stringurilor, aceste găuri negre extrem de mici, reapar ca particule elementare cu masa şi sarcină electrică. Câţiva teoreticieni se gândesc acum că găurile negre şi particulele fundamentale de materie sunt identice, iar diferenţa care o percepem între ele reflectă doar ceva asemănător tranziţiei de stare, ca de exemplu tranziţia apei în gheaţă. In 1915, când Einstein a afirmat ca spaţiu-timpul formează de fapt un continuum cvadridimensional, curbat de prezenta masei sau a energiei, a arătat ca aceasta "curbare" produce forţa gravitaţională. În teoria superstringurilor, orice particula ocupă, la un moment dat, un punct în spaţiu. Stringurile, pe de alta parte, sunt ca o linie, având doar lungime şi nici o altă dimensiune. a) b) Figura 2.8.3 Stringurile în mişcare determina o suprafaţa bidimensională: a) deschisa dacă stringul este deschis sau b) închisă daca stringul este închis la capete. În concluzie, dacă istoria particulelor se putea reprezenta printr-o linie, denumită în relativitate "linie de univers", aceasta se transpune la nivelul stringurilor printr-o "fâşie a lumii (universului)". Stringurile pot fi deschise, fâşia lumii corespunzând cu o suprafaţa plană, sau închise, caz in care fâşia lumii devine un tub. Orice punct al stringului unidimesional poate fi descris prin două coordonate, una specificând timpul, iar cealaltă poziţia punctului pe coardă, sau mai precis, starea aşa-zisei particule care rezultă din vibraţia acestuia. Stringurile deschise descriu în mişcare o suprafaţă a spaţiu-timpului bidimensionala deschisă, iar un string închis descrie în mişcare o suprafaţă închisă a spaţiu-timpului, întocmai ca un tub (un cilindru) din care nu se poate ieşi (figura 2.8.3). Doua stringuri se pot uni pentru a forma unul singur marindu-se astfel suprafaţa, fie contopindu-se la unul din capete în cazul celor deschise, fie reunindu-se unul singur, în cazul celor închise (figura 2.8.4). In mod analog, un string se poate divide, rezultând două stringuri cu suprafeţe mai mici. Emiterea sau absorbţia de particule corespunde divizării sau reunirii de stringuri, iar acest proces de emitere si absorbite sta la baza proceselor cuantice. Figura 2.8.4 Unirea a doua stringuri închise într-unul singur cu diametru mai mare. Spre exemplu, interacţiunile gravitaţionale dintre soare şi pământ sunt imaginate în teoria particulelor ca fiind produse de emiterea de gravitoni, de câtre soare, şi de absorbirea acestora de către pământ. Teoria stringurilor nu este în întregime nouă, ea evoluând continuu de la apariţia ei la sfârşitul anilor 1960. La un moment dat, existau cinci variate ale teoriei stringurilor, însă la mijlocul anilor 1990, a apărut o teorie noua numita teoria “M”, propusa de fizicianul Edwart Witten, care a unificat toate cele cinci variante, explicând matematic (prin adăugarea unei noi dimensiuni spaţiale) ca acestea sunt de fapt aspecte diferite ale uneia şi aceleiaşi teorii. Este întocmai ca un obiect ce se oglindeşte în cinci oglinzi diferite, fiecare oglinda reflectând subiectul dintr-un anumit unghi. Autorul teoriei nu a explicat ce semnifica numele teoriei “M” (câteva conjuncturi sugerând ca ar însemna “mama”, “mister” sau “membrană”). Super-gravitaţia se asemăna foarte mult cu Teoria stringurilor şi se referea la numărul dimensiunilor în Univers. În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mişca în trei direcţii: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienii au trebuit să adauge şi alte dimensiuni pentru a putea explica într-un sigur set de ecuaţii cele patru forţe fundamentale ale universului. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Dimensiunile adiţionale sunt spaţii în Univers pe care nu le puteam percepe. Conform Teoriei stringurilor erau exact 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spaţiale şi una temporală. Teoria super-gravitaţiei însă enumera 11 dimensiuni. Puţini erau cei care credeau şi promovau cele 11 dimensiuni, desconsideraţi fiind de comunitatea cercetătorilor care reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de Teoria stringurilor: o coardă care vibrează. Când fizicienii încercau să salveze Teoria stringurilor, ei au adăugat a 11a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Cele cinci versiuni ale teoriei aflate în competiţie unele cu celelalte s-au dovedit a fi variante ale aceleiaşi teorii fundamentale care începea din nou să aibă sens. Odată cu adăugarea celei a 11a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: stringurile, despre care se presupunea că stau la baza materiei din Univers, s-au extins şi s-au combinat. Concluzia extraordinară era aceea că toată materia din Univers era conectată la o singură structură imensă: membrana. Această nouă teorie a primit numele Teoria “M” şi a impulsionat din nou căutarea explicaţiei pentru toate lucrurile din Univers. Ce se ştie însă despre a 11a dimensiune? S-a descoperit repede că se lungeşte spre infinit, dar este foarte mică în lăţime, mai precis ea măsoară un milimetru împărţit la 10 cu 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. În acest spaţiu misterios pluteşte universul nostru membrană, iar în curând a apărut o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt univers-membrană care pulsează. Lisa Randall, profesorară de Fizică la Universitatea Harvard, a fost cea care a deschis calea către această idee plecând de la gravitaţie explicând că forţa gravitaţională este foarte slabă în comparaţie cu celelalte forţe. Dacă te uiţi în jur, spui că gravitaţia nu pare atât de slabă, dar dacă stai să te gândeşti întregul Pământ trage de tine şi totuşi poţi să ridici lucruri de pe sol. Lisa Randall explică această ciudăţenie prin prezenţa dimensiunilor adiţionale: gravitaţia este la fel de puternică ca şi celelalte forţe (de exemplu: deşi gravitaţia acţionează asupra unui simplu ac, dacă acţionăm asupra acului cu un magnet mic, care se lipeşte pe frigider, forţa magnetică va învinge forţa gravitaţională), doar că ea se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem vedea. Ecuaţia însă nu funcţiona din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitaţiei şi a găsit o altă soluţie: gravitaţia nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Şi astfel s-a ajuns la o noţiune mult timp ocolită de comunitatea ştiinţifică: universurile paralele. Cercetătorii au fost cuprinşi de frenezia universurilor paralele existente în a 11a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi de secole. Şi cum arată aceste universuri paralele? Fizicienii spun că ele variază în forme (de la binecunoscuta „doughnut”-gogoaşa cu gaură la mijloc, până la „coli de hârtie”), dimensiuni şi caracteristici. Astfel într-un alt univers protonul poate să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma şi astfel în aceste universuri nu poate exista viaţă inteligentă. Poate că este o lume de electroni şi electricitate, poate un univers de fulgere şi neutrini, dar fără materie stabilă. Dar dacă doar pe o fracţiune din aceste universuri se dezvoltă viaţa, vom avea un număr imens de universuri în care pot trăi civilizaţii de fiinţe inteligente. Cercetătorii au ajuns iarăşi la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bang, de data aceasta cu ajutorul Teoriei “M”. În 2001, aceasta a suferit o transformare din partea cercetătorului american Burt Ovrut de la Universitatea Pensylvania, departamentul de Fizică si Astronomie. Deşi până atunci se credea că a 11a dimensiune este un loc paşnic în care universurile-membrană plutesc liniştit, Burt Ovrut spune că de fapt „universurile se mişcă prin dimensiunea 11 ca nişte valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, aşa că dacă ele se mişcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează una de cealaltă, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile-paralele se lovesc? Răspunsul este dat de Neil Turok, şeful catedrei de Fizică Matematică a Universităţii Cambridge: „Big Bang este consecinţa întâlnirii dintre două universuri paralele.” Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari şi alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok spune că acestea se mişcă precum valurile şi tot ca valurile, suprafaţa lor nu este plată, ci se unduieşte. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafaţa şi concomitent, ci în puncte diferite şi la momente diferite în timp. Aşa se explică naşterea universului în forma pe care o cunoaştem noi, cu ajutorul Teoriei “M”. De remarcat este faptul ca cele 11 dimenisuni precum si multiversurile sunt finite dar fara limite. După cum am precizat, teoria „M” este valabilă intr-un spaţiu cu nu mai puţin de unsprezece dimensiuni (zece dimensiuni spaiale şi timpul), însă noi nu putem observa decât timpul şi trei dimensiuni spaţiale, care sunt formate din stringuri deschise. Celelalte şapte dimensiuni spaţiale sunt presupuse a fi formate fie din stringuri închise, deci au dimensiuni extrem de mici; fie au dimesiuni extrem de mari şi se numesc membrane (sau brane), având diferite forme. În principiu, prin adăugarea de noi dimensiuni, care pot fi curbate în diverse moduri, se creează noi forţe. În unsprezece dimensiuni se pot acomoda toate cele patru forte fundamentale, însă prin introducerea altor şapte dimensiuni (pe lângă cele patru pe care le percepem), apar totodată o serie de complicaţii matematice serioase (anomalii topologice), care au reuşit sa anihileze toate teoriile emise, cu o singură excepţie: teoria stringurilor (corzilor). Primul obstacol de care se loveşte o astfel de teorie revoluţionara, este tocmai dovada experimentala, iar aceste dovezi practice nu au putut fi obţinute, deoarece pentru a pune în evidenta un astfel de string, de dimensiuni extrem de mici (1020 astfel de entităţi puse capăt la capăt ar putea cuprinde diametrul unui singur proton) ar fi necesar un accelerator de particule mai mare decât pământul însuşi. Stephen Hawking, savantul care a revolutionat fizica secolului XX, fiind considerat de mulţi oameni de ştiinţa drept succesorul lui Einstein, afirmă că "teoria superstringurilor este o bucata din fizica secolului XXI, căzuta accidental in secolul XX". Calculele necesare pentru finalizarea aparatului matematic sunt extrem de dificile şi chiar şi cu ajutorul unui computer, se estimează o durată de câţiva ani. Din păcate, nici o parte a teoriei stingurilor nu a fost confirmata experimental, în principal deoarece teoreticienii nu înţeleg încă suficient de bine teoria pentru a face definitiv preziceri concrete ce pot fi verificate prin teste practice. În plus, după cum am precizat deja, stingurile sunt atât de mici încât nu pot fi detectate de tehnologia actuală (cum ar fi acceleratoarele de particule). În timp ce teoria stringurilor nu poate fi încă verificata experimental, fizicienii speră însă ca anumite preziceri să poate fi observate totuşi, obţinându-se evidenţe circumstanţiale, cum ar fi demonstrarea existenţei extradimensiunilor, a particulelor “super” partener sau a fluctuaţiilor din radiaţia de fond a universului. Astfel, fizicienii spera ca acceleratoarele de particule curente, sau cele viitoare, sa poate indica existenţa extradimensiunilor prezise de teoria stringurilor, detectoarele măsurând energia lipsă ce s-ar scurge din dimensiunea noastră în aceste extra dimensiuni, dovedind astfel existenta lor. Cercetătorii vor folosi de asemenea acceleratoarele de particule actuale precum şi cele din generaţia următoare, pentru a detecta particulele “super” partener, prezise de teoria stringurilor. Pe de alta parte, radiaţia uniformă de fond a universului este de 2,7 grade Kelvin. Aceasta se crede a fi rămasă de la temperatura foarte ridicata a big bang-ului. Comparând temperaturile diferitelor locaţii ale atmosferei, aflate la distante foarte mici una de cealaltă, au fost observate diferenţe extrem de mici (de ordinul unei sute de mii dintr-un grad Kelvin) ale acestei temperaturi corespunzătoare radiaţiei de fond. Cercetătorii caută însă diferenţe ale temperaturii în anumite forme specifice, care pot fi ramase din momentele de început ale big bang-ului, când a fost atinsa energia necesara pentru crearea stringurilor. Pentru prima data în istoria fizicii avem o teorie care are capacitatea de a explica modul în care este construit şi funcţionează universul. Din acest motiv teoria “M” este descrisă uneori ca fiind posibila teorie capabilă să descrie totul, “o teorie pentru absolut orice”, teoria “ultimă” sau “finală”. Acest grandioşi termeni descriptivi, sunt meniţi să însemne cea mai completa teorie posibila a fizicii, o teorie care depăşeşte cu mult celelalte teorii parţiale, o teorie care nu necesita, ba mai mult nici nu permite o alta explicaţie şi mai profundă a universului. Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 00:59 Prietenii mei vor gasi "desenele "explicative in 'pozele mele' Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 5243 mesaje Membru din: 11/08/2009	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 01:08 De la: IPU, la data 2010-05-08 00:59:38Prietenii mei vor gasi "desenele "explicative in 'pozele mele' Trebuia sa pui bulina rosie ! Daca intra crestinii pe topicul asta le produci un ""colaps"" in creier de uita si de isus ....si ar fi .... pacat ! ? Raporteaza abuz de limbaj

Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 01:11 De la: IPU, la data 2010-05-08 00:59:38Prietenii mei vor gasi "desenele "explicative in 'pozele mele' VIORILE COSMOSULUI - STRINGURI SI SUPRESTRINGURI “String theory is a part of 21st-century physics that fell by chance into the 20th century” (Teoria stringurilor este o parte a fizicii secolului 21 care, din întâmplare, a aparut în secolul 20) Edward Witten, Institutul pentru Sudii Avansate, Princeton „Gravitatia trebuie sa fie produsa de un agent care sa actioneze constant, conform cu anumite legi; dar ca acest agent este unul material sau unul imaterial, acest lucru l-am lasat consideratiei cititorilor mei.” De fapt, cred ca se poate spune ca aceste rânduri din scrisoarea adresata de catre Isaac Newton catre Richard Bentley, la 25 februarie 1693, premerg cu peste trei secole fizica secolului 21. In continuare aveti întregul text care se încheie cu fraza de mai sus. „Este de neconceput ca materia bruta neînsufletita sa poata, fara medierea a ceva, care nu este material, sa actioneze si sa aiba efect asupra unei alte parti de materie fara contact reciproc, asa cum trebuie sa se întâmple daca gravitatia, în sensul lui Epicur, este sa fie esentiala si inerenta ei (n.n. materiei). Iar acesta este unul din motivele pentru care nu am dorit sa-mi atribuiti mie gravitatia înnascuta. Ca gravitatia ar trebui sa fie înnascuta, inerenta si esentiala materiei, astfel încât un corp sa poata actiona asupra altuia la distanta, prin vid, fara medierea a nimic altceva, cu si prin care actiunea si forta sa poata fi transmise de la unul la altul, este pentru mine o mare absurditate si cred ca nici un om care în probleme filosofice (n.n. de fapt, stiintifice, în sensul în care fizica era numita în acea vreme „filozofie naturala”) are o capacitate de gândire competenta, nu poate sa cada în asa ceva. Gravitatia trebuie sa fie produsa de un agent care sa actioneze constant, conform cu anumite legi; dar ca acest agent este unul material sau unul imaterial, acest lucru l-am lasat consideratiei cititorilor mei.” Lui Newton îi datoram ceea ce în limbajul de astazi al Fizicii poate fi numita prima unificare: el a aratat ca aceleasi legi guverneaza fenomenele terestre si cele cosmice. Pentru a realiza asa ceva, a avut nevoie de o matematica speciala, pe care nu o avea la îndemâna, asa ca a inventat-o (calculul fluxiunilor sau, cum îi spunem noi, calculul diferential. Primele idei le-a avut în anii 1665-67, dar cartea sa „metoda fluxiunilor” a fost terminata în 1671, cu doi ani înaintea celei a lui Leibniz asupra aceluiasi subiect, si publicata în 1736). Punctul central al fizicii sale a fost gravitatia. Insatisfactia de a avea de a face cu o forta care ar trebui sa se propage fara existenta unui mediu propriu a trebuit sa astepte peste 250 de ani pentru a-si gasi o solutie: Relativitatea Generala a lui Einstein. Care, dupa ce aratase prin Relativitatea Speciala ca exista o legatura între spatiu si timp, prin Relativitatea Generala arata mai întâi ca gravitatia este indistinctibila de acceleratie, iar apoi ca exista o legatura între gravitatie si geometrie. Daca Newton aratase ce face gravitatia, dar nu cum actioneaza ea, Einstein o face: prin îndoirea spatiu-timpului! Asa cum spune Brian Greene în best-sellerul sau „Universul Elegant”, Einstein rezolva astfel doua dintre cele trei mari conflicte care au generat nasterea Fizicii moderne. Primul este cel între legile newtoniene ale mecanicii si cele ale electromagnetismului lui Maxwell, rezolvat prin formularea Relativitatii Speciale; cel de al doilea este generat de însasi noua teorie: este conflictul între viteza luminii ca viteza-limita în Univers si aparenta propagare instantanee a gravitatiei. Solutia este din nou una radicala (tipic pentru Einstein!): spatiul si timpul nu doar ca sunt influentate de starea de miscare a observatorului, dar, mai mult, ele se pot deforma, se pot îndoi drept consecinta a prezentei materiei si energiei. Spatiul si timpul înceteaza, prin Relativitatea Generala, sa mai fie „terenurile pasive” pe care se „joaca” viata Universului. Ele devin „jucatori”, implicati efectiv în desfasurarea oricaror evenimente. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, pentru ca imediat s-a declansat al treilea conflict, cel mai profund de pâna acum: conceptele de spatiu si timp, redefinite de Relativitatea Generala, nu se „potrivesc” cu cele din Mecanica Cuantica. Cele doua teorii sunt incompatibile. Daca avem de studiat un anumit sistem, cele doua nu pot functiona, nu pot fi folosite în acelasi timp. Legile si metodele lor se aplica fie la sisteme microscopice/subatomice (mecanica cuantica), fie la scara marilor structuri si suprastructuri cosmice (relativitatea generala). Nu pot fi „transferate” dintr-un domeniu în altul. Si totusi exista situatii, sau cel putin se pot imagina, când, de exemplu, chiar la scara cosmica este nevoie de mecanica cuantica (cum ar fi situatia în care o gaura neagra „se pregateste” de disparitie si ajunge la dimensiuni microscopice). Prima încercare efectiva de reconciliere are loc de abia la sfârsitul secolului 20, prin ceea ce se numeste Teoria Stringurilor. În dosarul Stiinta si Tehnica al lunii acesteia va oferim o scurta prezentare a acestei noi încercari de întelegere si explicare a lumii. (Cu observatia ca am preferat termenii încetateniti de stringuri si superstringuri, adaptati la limba româna în locul termenilor „corzi” sau „supercorzi”.) Sa parcurgem însa mai întâi scurta istorie a dimensiunilor suplimentare ale Universului nostru si a ideii stringurilor. Istoria este relativ scurta pentru ca, de fapt, este vorba de numai... ??????? Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 01:19 De la: IPU, la data 2010-05-08 01:11:42 De la: IPU, la data 2010-05-08 00:59:38Prietenii mei vor gasi "desenele "explicative in 'pozele mele' VIORILE COSMOSULUI - STRINGURI SI SUPRESTRINGURI “String theory is a part of 21st-century physics that fell by chance into the 20th century” (Teoria stringurilor este o parte a fizicii secolului 21 care, din întâmplare, a aparut în secolul 20) Edward Witten, Institutul pentru Sudii Avansate, Princeton „Gravitatia trebuie sa fie produsa de un agent care sa actioneze constant, conform cu anumite legi; dar ca acest agent este unul material sau unul imaterial, acest lucru l-am lasat consideratiei cititorilor mei.” De fapt, cred ca se poate spune ca aceste rânduri din scrisoarea adresata de catre Isaac Newton catre Richard Bentley, la 25 februarie 1693, premerg cu peste trei secole fizica secolului 21. In continuare aveti întregul text care se încheie cu fraza de mai sus. „Este de neconceput ca materia bruta neînsufletita sa poata, fara medierea a ceva, care nu este material, sa actioneze si sa aiba efect asupra unei alte parti de materie fara contact reciproc, asa cum trebuie sa se întâmple daca gravitatia, în sensul lui Epicur, este sa fie esentiala si inerenta ei (n.n. materiei). Iar acesta este unul din motivele pentru care nu am dorit sa-mi atribuiti mie gravitatia înnascuta. Ca gravitatia ar trebui sa fie înnascuta, inerenta si esentiala materiei, astfel încât un corp sa poata actiona asupra altuia la distanta, prin vid, fara medierea a nimic altceva, cu si prin care actiunea si forta sa poata fi transmise de la unul la altul, este pentru mine o mare absurditate si cred ca nici un om care în probleme filosofice (n.n. de fapt, stiintifice, în sensul în care fizica era numita în acea vreme „filozofie naturala”) are o capacitate de gândire competenta, nu poate sa cada în asa ceva. Gravitatia trebuie sa fie produsa de un agent care sa actioneze constant, conform cu anumite legi; dar ca acest agent este unul material sau unul imaterial, acest lucru l-am lasat consideratiei cititorilor mei.” Lui Newton îi datoram ceea ce în limbajul de astazi al Fizicii poate fi numita prima unificare: el a aratat ca aceleasi legi guverneaza fenomenele terestre si cele cosmice. Pentru a realiza asa ceva, a avut nevoie de o matematica speciala, pe care nu o avea la îndemâna, asa ca a inventat-o (calculul fluxiunilor sau, cum îi spunem noi, calculul diferential. Primele idei le-a avut în anii 1665-67, dar cartea sa „metoda fluxiunilor” a fost terminata în 1671, cu doi ani înaintea celei a lui Leibniz asupra aceluiasi subiect, si publicata în 1736). Punctul central al fizicii sale a fost gravitatia. Insatisfactia de a avea de a face cu o forta care ar trebui sa se propage fara existenta unui mediu propriu a trebuit sa astepte peste 250 de ani pentru a-si gasi o solutie: Relativitatea Generala a lui Einstein. Care, dupa ce aratase prin Relativitatea Speciala ca exista o legatura între spatiu si timp, prin Relativitatea Generala arata mai întâi ca gravitatia este indistinctibila de acceleratie, iar apoi ca exista o legatura între gravitatie si geometrie. Daca Newton aratase ce face gravitatia, dar nu cum actioneaza ea, Einstein o face: prin îndoirea spatiu-timpului! Asa cum spune Brian Greene în best-sellerul sau „Universul Elegant”, Einstein rezolva astfel doua dintre cele trei mari conflicte care au generat nasterea Fizicii moderne. Primul este cel între legile newtoniene ale mecanicii si cele ale electromagnetismului lui Maxwell, rezolvat prin formularea Relativitatii Speciale; cel de al doilea este generat de însasi noua teorie: este conflictul între viteza luminii ca viteza-limita în Univers si aparenta propagare instantanee a gravitatiei. Solutia este din nou una radicala (tipic pentru Einstein!): spatiul si timpul nu doar ca sunt influentate de starea de miscare a observatorului, dar, mai mult, ele se pot deforma, se pot îndoi drept consecinta a prezentei materiei si energiei. Spatiul si timpul înceteaza, prin Relativitatea Generala, sa mai fie „terenurile pasive” pe care se „joaca” viata Universului. Ele devin „jucatori”, implicati efectiv în desfasurarea oricaror evenimente. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, pentru ca imediat s-a declansat al treilea conflict, cel mai profund de pâna acum: conceptele de spatiu si timp, redefinite de Relativitatea Generala, nu se „potrivesc” cu cele din Mecanica Cuantica. Cele doua teorii sunt incompatibile. Daca avem de studiat un anumit sistem, cele doua nu pot functiona, nu pot fi folosite în acelasi timp. Legile si metodele lor se aplica fie la sisteme microscopice/subatomice (mecanica cuantica), fie la scara marilor structuri si suprastructuri cosmice (relativitatea generala). Nu pot fi „transferate” dintr-un domeniu în altul. Si totusi exista situatii, sau cel putin se pot imagina, când, de exemplu, chiar la scara cosmica este nevoie de mecanica cuantica (cum ar fi situatia în care o gaura neagra „se pregateste” de disparitie si ajunge la dimensiuni microscopice). Prima încercare efectiva de reconciliere are loc de abia la sfârsitul secolului 20, prin ceea ce se numeste Teoria Stringurilor. În dosarul Stiinta si Tehnica al lunii acesteia va oferim o scurta prezentare a acestei noi încercari de întelegere si explicare a lumii. (Cu observatia ca am preferat termenii încetateniti de stringuri si superstringuri, adaptati la limba româna în locul termenilor „corzi” sau „supercorzi”.) Sa parcurgem însa mai întâi scurta istorie a dimensiunilor suplimentare ale Universului nostru si a ideii stringurilor. Istoria este relativ scurta pentru ca, de fapt, este vorba de numai... ??????? Este o teorie interesanta" de compromis! Oamenii de stiinta in urma 'analizei' multidmenisonale'[accceptind mai mult de 3 dimensiuni] au emis teoria respectiva, pasul spre "neant 'fiind" expresiv "ca la nceputul secolului cind nu se stia exact ca exista'atomul'! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 01:32 Constituenţi fundamentali ai Universului, particulele identificate de fizicieni până în prezent ca aparţinând Modelului Standard – electroni, neutrini, quarcuri ş.a.m.d. - reprezintă un veritabil alfabet al materiei. Asemenea literelor – omoloagele lingvistice ale particulelor elementare – aceste elemente fundamentale reprezintă cele mai mici componente ale materiei identificate cu mijloacele pe care le posedă ştiinţa astăzi. Conform celor observate până în prezent, se pare că nu există o substructură sau nişte sub-particule care să intre în componenţa acestor constituenţi fundamentali. Teoria stringurilor (teoria sforilor, după cum mai este numită) susţine însă contrariul. Potrivit acestei teorii, dacă am avea la dispoziţie o tehnologie care să ne permită să vizualizăm materia la un ordin de magnitudine mult inferior celui observabil cu instrumentele actuale, am constata că aceste particule fundamentale nu sunt punctiforme, aşa cum le descrie ştiinţa astăzi, ci sunt constituite din minuscule bucle unidimensionale. Autorii şi adepţii acestei teorii descriu stringurile (sau corzile, sforile etc.) ca pe nişte filamente minuscule care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune. Figura de mai jos ilustrează ideea principală a teoriei stringurilor, plecând de la un măr şi pătrunzând la scări succesiv mai mici în structura internă a acestuia şi a constituenţilor săi. La ce ajută teoria stringurilor? Deşi nicidecum evident, simpla înlocuire a particulei elementare de tip punctiform cu stringuri rezolvă o incompatibilitate majoră a fizicii moderne, cea dintre mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii (teorii incompatibile în forma lor actuală). Teoria stringurilor dezleagă astfel nodul gordian al fizicii teoretice contemporane. Aceasta este o realizare extraordinară, dar reprezintă doar unul din motivele pentru care teoria stringurilor s-a bucurat de un succes imens. Einstein şi teoria unificată a câmpului În anii în care Einstein uimea comunitatea ştiinţifică cu teoria relativităţii, forţele nucleare tare şi slabă nu fuseseră încă descoperite, iar cele două forţe fundamentale cunoscute pe atunci, gravitaţia şi electromagnetismul, păreau imposibil de descris în cadrul unei teorii unice. Einstein credea cu tărie în faptul că natura poate fi descrisă în integralitatea sa pe baza unei teorii care să demonstreze faptul că aceste două forţe nu sunt decât manifestări diferite ale aceluiaşi principiu fundamental unificator. Celebrul fizician a pornit într-o căutare ce avea să dureze 30 de ani a unei aşa-zise teorii unificate a câmpului. A fost cauza pentru care s-a izolat de comunitatea fizicienilor mai tineri care erau fascinaţi pe atunci de progresele înregistrate în zona mecanicii cuantice. Deşi fără succes şi singur la vremea respectivă în iniţiativa sa de a găsi o teorie care să descrie unitar Universul, timpul a dovedit că întreprinderea lui Einstein a venit prea devreme. Ca de multe alte ori, Einstein fusese cu mult înaintea timpului său. După mai bine de o jumătate de secol, visul găsirii unei teorii unificate a devenit principala preocupare a fizicii teoretice. Iar o mare parte a comunităţii matematicienilor şi fizicienilor consideră că teoria stringurilor este cel mai bun candidat în această competiţie. Plecând de la principiul că la un nivel microscopic fundamental totul este format din corzi vibrante, teoria stringurilor oferă o platformă care reuşeşte să descrie la nivel teoretic toate forţele şi particulele fundamentale ale fizicii moderne. Particulele - manifestări ale vibraţiei stringurilor Teoria stringurilor introduce ideea că toate proprietăţile particulelor observabile care fac parte din ceea ce numim actualmente Modelul Standard (şi e vorba atât despre particulele fundamentale, cât şi despre particulele forţă asociate cu cele patru forţe fundamentale – electromagnetismul, gravitaţia, forţele nucleare tare şi slabă), proprietăţi precum masele şi sarcinile lor electrice diferite, sunt rezultatul diverselor moduri în care un string poate să vibreze. Asemenea corzilor unui violoncel sau ale unui pian, care au frecvenţe de rezonanţă specifice – pe care urechea umană le percepe ca note muzicale diferite – la fel putem privi corzile din teoria stringurilor. Numai că, în loc să dea naştere diverselor note muzicale, fiecare dintre caracteristicile particulelor elementare ale Modelului Standard sunt determinate de şabloanele de oscilaţie ale unor aşa-zise stringuri. Electronul îşi datorează proprietăţile unui anume tip de vibraţie a stringurilor, quarcul-up unui alt model de oscilaţie, ş.a.m.d. Departe de a fi o colecţie de date experimentale haotice, proprietăţile particulelor, aşa cum reies ele din teoria stringurilor, sunt manifestări ale aceloraşi caracteristici fizice: vibraţiile sau oscilaţiile unor corzi (denumite şi bucle sau stringuri) – constituenţi unidimensionali fundamentali ai materiei. Ideea se aplică şi particulelor-forţă, astfel că totul, materie sau forţă, devine interpretabil prin prisma oscilaţiei acestor corzi, altfel spus a “notelor muzicale” pe care ele le produc. Sunt toţi fizicienii fericiţi cu teoria stringurilor? Deşi teoria stringurilor pare a fi salutară din perspectiva unificării celor două teorii fundamentale, mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii, această teorie nu este încă îmbrăţişată de majoritatea fizicienilor. Principalul argument împotriva acesteia este imposibilitatea efectuării de experimente care să arate că teoria are baze reale. Deşi o frumoasă construcţie matematică, în acest moment istorie nu sunt posibile măsurători la o scară atât de mică precum cea la care ar putea fi observabile stringurile. Aşadar, mulţi fizicieni privesc teoria stringurilor ca pe o simplă teorie, iar nu ca pe o descriere a realităţii. Articol inspirat de programul PBS NOVA "The elegant universe". Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 01:38 De la: IPU, la data 2010-05-08 01:32:25 Constituenţi fundamentali ai Universului, particulele identificate de fizicieni până în prezent ca aparţinând Modelului Standard – electroni, neutrini, quarcuri ş.a.m.d. - reprezintă un veritabil alfabet al materiei. Asemenea literelor – omoloagele lingvistice ale particulelor elementare – aceste elemente fundamentale reprezintă cele mai mici componente ale materiei identificate cu mijloacele pe care le posedă ştiinţa astăzi. Conform celor observate până în prezent, se pare că nu există o substructură sau nişte sub-particule care să intre în componenţa acestor constituenţi fundamentali. Teoria stringurilor (teoria sforilor, după cum mai este numită) susţine însă contrariul. Potrivit acestei teorii, dacă am avea la dispoziţie o tehnologie care să ne permită să vizualizăm materia la un ordin de magnitudine mult inferior celui observabil cu instrumentele actuale, am constata că aceste particule fundamentale nu sunt punctiforme, aşa cum le descrie ştiinţa astăzi, ci sunt constituite din minuscule bucle unidimensionale. Autorii şi adepţii acestei teorii descriu stringurile (sau corzile, sforile etc.) ca pe nişte filamente minuscule care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune. Figura de mai jos ilustrează ideea principală a teoriei stringurilor, plecând de la un măr şi pătrunzând la scări succesiv mai mici în structura internă a acestuia şi a constituenţilor săi. La ce ajută teoria stringurilor? Deşi nicidecum evident, simpla înlocuire a particulei elementare de tip punctiform cu stringuri rezolvă o incompatibilitate majoră a fizicii moderne, cea dintre mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii (teorii incompatibile în forma lor actuală). Teoria stringurilor dezleagă astfel nodul gordian al fizicii teoretice contemporane. Aceasta este o realizare extraordinară, dar reprezintă doar unul din motivele pentru care teoria stringurilor s-a bucurat de un succes imens. Einstein şi teoria unificată a câmpului În anii în care Einstein uimea comunitatea ştiinţifică cu teoria relativităţii, forţele nucleare tare şi slabă nu fuseseră încă descoperite, iar cele două forţe fundamentale cunoscute pe atunci, gravitaţia şi electromagnetismul, păreau imposibil de descris în cadrul unei teorii unice. Einstein credea cu tărie în faptul că natura poate fi descrisă în integralitatea sa pe baza unei teorii care să demonstreze faptul că aceste două forţe nu sunt decât manifestări diferite ale aceluiaşi principiu fundamental unificator. Celebrul fizician a pornit într-o căutare ce avea să dureze 30 de ani a unei aşa-zise teorii unificate a câmpului. A fost cauza pentru care s-a izolat de comunitatea fizicienilor mai tineri care erau fascinaţi pe atunci de progresele înregistrate în zona mecanicii cuantice. Deşi fără succes şi singur la vremea respectivă în iniţiativa sa de a găsi o teorie care să descrie unitar Universul, timpul a dovedit că întreprinderea lui Einstein a venit prea devreme. Ca de multe alte ori, Einstein fusese cu mult înaintea timpului său. După mai bine de o jumătate de secol, visul găsirii unei teorii unificate a devenit principala preocupare a fizicii teoretice. Iar o mare parte a comunităţii matematicienilor şi fizicienilor consideră că teoria stringurilor este cel mai bun candidat în această competiţie. Plecând de la principiul că la un nivel microscopic fundamental totul este format din corzi vibrante, teoria stringurilor oferă o platformă care reuşeşte să descrie la nivel teoretic toate forţele şi particulele fundamentale ale fizicii moderne. Particulele - manifestări ale vibraţiei stringurilor Teoria stringurilor introduce ideea că toate proprietăţile particulelor observabile care fac parte din ceea ce numim actualmente Modelul Standard (şi e vorba atât despre particulele fundamentale, cât şi despre particulele forţă asociate cu cele patru forţe fundamentale – electromagnetismul, gravitaţia, forţele nucleare tare şi slabă), proprietăţi precum masele şi sarcinile lor electrice diferite, sunt rezultatul diverselor moduri în care un string poate să vibreze. Asemenea corzilor unui violoncel sau ale unui pian, care au frecvenţe de rezonanţă specifice – pe care urechea umană le percepe ca note muzicale diferite – la fel putem privi corzile din teoria stringurilor. Numai că, în loc să dea naştere diverselor note muzicale, fiecare dintre caracteristicile particulelor elementare ale Modelului Standard sunt determinate de şabloanele de oscilaţie ale unor aşa-zise stringuri. Electronul îşi datorează proprietăţile unui anume tip de vibraţie a stringurilor, quarcul-up unui alt model de oscilaţie, ş.a.m.d. Departe de a fi o colecţie de date experimentale haotice, proprietăţile particulelor, aşa cum reies ele din teoria stringurilor, sunt manifestări ale aceloraşi caracteristici fizice: vibraţiile sau oscilaţiile unor corzi (denumite şi bucle sau stringuri) – constituenţi unidimensionali fundamentali ai materiei. Ideea se aplică şi particulelor-forţă, astfel că totul, materie sau forţă, devine interpretabil prin prisma oscilaţiei acestor corzi, altfel spus a “notelor muzicale” pe care ele le produc. Sunt toţi fizicienii fericiţi cu teoria stringurilor? Deşi teoria stringurilor pare a fi salutară din perspectiva unificării celor două teorii fundamentale, mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii, această teorie nu este încă îmbrăţişată de majoritatea fizicienilor. Principalul argument împotriva acesteia este imposibilitatea efectuării de experimente care să arate că teoria are baze reale. Deşi o frumoasă construcţie matematică, în acest moment istorie nu sunt posibile măsurători la o scară atât de mică precum cea la care ar putea fi observabile stringurile. Aşadar, mulţi fizicieni privesc teoria stringurilor ca pe o simplă teorie, iar nu ca pe o descriere a realităţii. Articol inspirat de programul PBS NOVA "The elegant universe". Postarea articolelor de mai sus 'nu ma fac mai inteligent", [dar, postarea lor ,unde am gasit-o] ma incita la a deschide un subiect interesant despre univers,nasterea lui si 'existenta' noastra efemera ,explicatia cit de cit 'stiintifica despre :de unde venim unde ne indreptam si cine suntem,ordinea fiind aleatorie in functie de "perceptie! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 8 Mai 2010, ora 08:47 De la: IPU, la data 2010-05-08 01:38:25 De la: IPU, la data 2010-05-08 01:32:25 Constituenţi fundamentali ai Universului, particulele identificate de fizicieni până în prezent ca aparţinând Modelului Standard – electroni, neutrini, quarcuri ş.a.m.d. - reprezintă un veritabil alfabet al materiei. Asemenea literelor – omoloagele lingvistice ale particulelor elementare – aceste elemente fundamentale reprezintă cele mai mici componente ale materiei identificate cu mijloacele pe care le posedă ştiinţa astăzi. Conform celor observate până în prezent, se pare că nu există o substructură sau nişte sub-particule care să intre în componenţa acestor constituenţi fundamentali. Teoria stringurilor (teoria sforilor, după cum mai este numită) susţine însă contrariul. Potrivit acestei teorii, dacă am avea la dispoziţie o tehnologie care să ne permită să vizualizăm materia la un ordin de magnitudine mult inferior celui observabil cu instrumentele actuale, am constata că aceste particule fundamentale nu sunt punctiforme, aşa cum le descrie ştiinţa astăzi, ci sunt constituite din minuscule bucle unidimensionale. Autorii şi adepţii acestei teorii descriu stringurile (sau corzile, sforile etc.) ca pe nişte filamente minuscule care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune. Figura de mai jos ilustrează ideea principală a teoriei stringurilor, plecând de la un măr şi pătrunzând la scări succesiv mai mici în structura internă a acestuia şi a constituenţilor săi. La ce ajută teoria stringurilor? Deşi nicidecum evident, simpla înlocuire a particulei elementare de tip punctiform cu stringuri rezolvă o incompatibilitate majoră a fizicii moderne, cea dintre mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii (teorii incompatibile în forma lor actuală). Teoria stringurilor dezleagă astfel nodul gordian al fizicii teoretice contemporane. Aceasta este o realizare extraordinară, dar reprezintă doar unul din motivele pentru care teoria stringurilor s-a bucurat de un succes imens. Einstein şi teoria unificată a câmpului În anii în care Einstein uimea comunitatea ştiinţifică cu teoria relativităţii, forţele nucleare tare şi slabă nu fuseseră încă descoperite, iar cele două forţe fundamentale cunoscute pe atunci, gravitaţia şi electromagnetismul, păreau imposibil de descris în cadrul unei teorii unice. Einstein credea cu tărie în faptul că natura poate fi descrisă în integralitatea sa pe baza unei teorii care să demonstreze faptul că aceste două forţe nu sunt decât manifestări diferite ale aceluiaşi principiu fundamental unificator. Celebrul fizician a pornit într-o căutare ce avea să dureze 30 de ani a unei aşa-zise teorii unificate a câmpului. A fost cauza pentru care s-a izolat de comunitatea fizicienilor mai tineri care erau fascinaţi pe atunci de progresele înregistrate în zona mecanicii cuantice. Deşi fără succes şi singur la vremea respectivă în iniţiativa sa de a găsi o teorie care să descrie unitar Universul, timpul a dovedit că întreprinderea lui Einstein a venit prea devreme. Ca de multe alte ori, Einstein fusese cu mult înaintea timpului său. După mai bine de o jumătate de secol, visul găsirii unei teorii unificate a devenit principala preocupare a fizicii teoretice. Iar o mare parte a comunităţii matematicienilor şi fizicienilor consideră că teoria stringurilor este cel mai bun candidat în această competiţie. Plecând de la principiul că la un nivel microscopic fundamental totul este format din corzi vibrante, teoria stringurilor oferă o platformă care reuşeşte să descrie la nivel teoretic toate forţele şi particulele fundamentale ale fizicii moderne. Particulele - manifestări ale vibraţiei stringurilor Teoria stringurilor introduce ideea că toate proprietăţile particulelor observabile care fac parte din ceea ce numim actualmente Modelul Standard (şi e vorba atât despre particulele fundamentale, cât şi despre particulele forţă asociate cu cele patru forţe fundamentale – electromagnetismul, gravitaţia, forţele nucleare tare şi slabă), proprietăţi precum masele şi sarcinile lor electrice diferite, sunt rezultatul diverselor moduri în care un string poate să vibreze. Asemenea corzilor unui violoncel sau ale unui pian, care au frecvenţe de rezonanţă specifice – pe care urechea umană le percepe ca note muzicale diferite – la fel putem privi corzile din teoria stringurilor. Numai că, în loc să dea naştere diverselor note muzicale, fiecare dintre caracteristicile particulelor elementare ale Modelului Standard sunt determinate de şabloanele de oscilaţie ale unor aşa-zise stringuri. Electronul îşi datorează proprietăţile unui anume tip de vibraţie a stringurilor, quarcul-up unui alt model de oscilaţie, ş.a.m.d. Departe de a fi o colecţie de date experimentale haotice, proprietăţile particulelor, aşa cum reies ele din teoria stringurilor, sunt manifestări ale aceloraşi caracteristici fizice: vibraţiile sau oscilaţiile unor corzi (denumite şi bucle sau stringuri) – constituenţi unidimensionali fundamentali ai materiei. Ideea se aplică şi particulelor-forţă, astfel că totul, materie sau forţă, devine interpretabil prin prisma oscilaţiei acestor corzi, altfel spus a “notelor muzicale” pe care ele le produc. Sunt toţi fizicienii fericiţi cu teoria stringurilor? Deşi teoria stringurilor pare a fi salutară din perspectiva unificării celor două teorii fundamentale, mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii, această teorie nu este încă îmbrăţişată de majoritatea fizicienilor. Principalul argument împotriva acesteia este imposibilitatea efectuării de experimente care să arate că teoria are baze reale. Deşi o frumoasă construcţie matematică, în acest moment istorie nu sunt posibile măsurători la o scară atât de mică precum cea la care ar putea fi observabile stringurile. Aşadar, mulţi fizicieni privesc teoria stringurilor ca pe o simplă teorie, iar nu ca pe o descriere a realităţii. Articol inspirat de programul PBS NOVA "The elegant universe". Postarea articolelor de mai sus 'nu ma fac mai inteligent", [dar, postarea lor ,unde am gasit-o] ma incita la a deschide un subiect interesant despre univers,nasterea lui si 'existenta' noastra efemera ,explicatia cit de cit 'stiintifica despre :de unde venim unde ne indreptam si cine suntem,ordinea fiind aleatorie in functie de "perceptie! Desi nu am inca un avatar (din motive tehnice), care sa te duca la descoperirea ca sunt "norinmunti' sau "dordedor", stii ca odata chiar te-am rugat sa deschizi acest topic. Vreau sa precizez ca indiferent cine citeste tot ce ne-ai dezvaluit pana acum, ca indiferent cat de limitati suntem in a completa ceva din imaginatia proprie, pe tine te face mai inteligent pentru ca iti pui intrebari care nu sunt la indemana oricui. Ca sa vin cu copletari la gandirea atator oameni de stiinta, pentru mine e un hazard. Mai e ceva! Nu cred ca multi vor citi tot discurdul fragmentat pentru a interveni cu idei proprii. Eu una, incep sa reflectez si in momentul cand, chiar voi fi in stare sa vin cu completari, o voi face in modul cel mai serios, dar deocamdata iti doresc succes in a gasi interlocutori. Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 14 Mai 2010, ora 16:30 ...IPU-le..observ că te interesează şi-mi postezi de fiecare dată lungi texte adunate de prin diferite site-uri, ok. ...hai să-ncep prin aţi pune o întrebare simplă, la care doresc un răspuns sincer din partea ta. Q: materializările fantomatice percepute de către individul uman, sunt reale? Raporteaza abuz de limbaj
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 15 Mai 2010, ora 05:33 De la: mytcor, la data 2010-05-14 16:30:06...IPU-le..observ că te interesează şi-mi postezi de fiecare dată lungi texte adunate de prin diferite site-uri, ok. ...hai să-ncep prin aţi pune o întrebare simplă, la care doresc un răspuns sincer din partea ta. Q: materializările fantomatice percepute de către individul uman, sunt reale? Chiar daca nu sint ip...iti raspund eu. Unele sint independente de observator. Unele sint materializate de observator si nu realizeaza asta. Altele sint halucinatii. Nu sint reale. Adica nu le vad si altii. Sau nu sint pe aceeasi frecventa cu altii. ca in undele electro.... Multamit, ? Eu nu am vazut niciodata asa ceva. Raporteaza abuz de limbaj Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 15 Mai 2010, ora 05:58 De la: nastasemihail, la data 2010-05-15 05:33:49 De la: mytcor, la data 2010-05-14 16:30:06...IPU-le..observ că te interesează şi-mi postezi de fiecare dată lungi texte adunate de prin diferite site-uri, ok. ...hai să-ncep prin aţi pune o întrebare simplă, la care doresc un răspuns sincer din partea ta. Q: materializările fantomatice percepute de către individul uman, sunt reale? Chiar daca nu sint ip...iti raspund eu. Unele sint independente de observator. Unele sint materializate de observator si nu realizeaza asta. Altele sint halucinatii. Nu sint reale. Adica nu le vad si altii. Sau nu sint pe aceeasi frecventa cu altii. ca in undele electro.... Multamit, ? Eu nu am vazut niciodata asa ceva. Nici eu nu am vazut desi mi s-a parut odata ca am simtit numai, dar as dori sa vad "cu proprii-mi ochi"" Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 15 Mai 2010, ora 06:12 Eu nu-mi doresc sa vad, fiindca atunci stiu ca e ceva in neregula cu mine. Deocamdata sintem reglati pe aceasta realitate. Asta nu inseamna ca si acele viziuni nu exista. dar in astral. Raporteaza abuz de limbaj Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 15 Mai 2010, ora 06:19 De la: nastasemihail, la data 2010-05-15 06:12:23Eu nu-mi doresc sa vad, fiindca atunci stiu ca e ceva in neregula cu mine. Deocamdata sintem reglati pe aceasta realitate. Asta nu inseamna ca si acele viziuni nu exista. dar in astral. Buna dimineata Leule! Eu nu am scris ca ti-ai dori sa vezi dumneata ci eu pentru ca, vezi, ma apropii de clipa suprema si as vrea sa ma dereglez putin ca sa vad viziunile! Raporteaza abuz de limbaj Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 15 Mai 2010, ora 15:34 De la: mytcor, la data 2010-05-14 16:30:06...IPU-le..observ că te interesează şi-mi postezi de fiecare dată lungi texte adunate de prin diferite site-uri, ok. ...hai să-ncep prin aţi pune o întrebare simplă, la care doresc un răspuns sincer din partea ta. Q: materializările fantomatice percepute de către individul uman, sunt reale? Dupa parerea mea "materializare", nu stiu daca e potrivit termenul potrivit. Conform teoriei" adunate de pe diferite siite -uri' ,sincer ,am zis intotdeauna ca sa am parte si eu [adica sa vad asa ceva], si ,atunci ,mi s-ar confirma ca exista mai multe dimensiuni, mai multe universuri care sunt ,sau se leaga intre ele intimplator ,sau prin accidente "cuantice" ,naturale sau produse artificial.E clar, ca daca o "fantoma poate sa se "materializeze", in dimensiunea noastra ,trecerea in dimensiunea noastra este produsa artificial,manevra fiind premeditata. Fizicienii dealungul timpului , au emis fel de fel de teorii privind existenta universului,nasterea , dimensiunile, viteza, directia in care se indrepta, ,si moartea lui in final,nereusind sa-si dea raspunsuri sigure ,dar, aflind unele lucruri"care i-a luminat",asta ducind la o teorie noua acceptata din ce in ce mai mult in comunitatea stiintifica.Geometria euclidiana,mecanica lui Newton,si alte legi vor fi fiind de mult depasite cind se va dovedi ca facem parte dintr-un multivers extrem de bine organizat neguvernat de legi browniene. Sunt sigur ca totul in jur de la cea mai mica particula [nedescoperita inca],pina la aglomerarile[clustrele] de galaxii,vibreaza cu o frecventa anume,fiecare 'interpretind intr-un concert urias'partitura' dupa care a fost programat, Dirijorul fiind ceva mai presus de intelegerea noastra. Cred ca am raspuns la intrebarea ta simpla ,dealtfel ,sincer, si nu cred ca ai vrut sa-mi probezi inteligenta sau sinceritatea mea , ci doar a fost 'o figura de stil' pentru a mai destinde atrmosfera de pe forum. Ma astept cu 'contributii la acest topic, si chiar ,si cu mici glumite acceptate dealtfel, poate ne raspundem unor intrebari ce ne macina. Oricum exemplul cu 'fantoma materializata" a fost relevant.' privind subiectul topicului lasind la o parte celelalte. Daca pot sa mai raspund si la alta intrebare sunt aici ce-i drept rar, o perioada,o fac cu mare placere! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:03 Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:11 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:16 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! ...ok 1...atunci pun stop aici, dialogului !...sinceritatea-i mai presus de orice cunoaştere. Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:18 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:16:15 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! ...ok 1...atunci pun stop aici, dialogului !...sinceritatea-i mai presus de orice cunoaşte. Nici nu cred ca ai vrut sa ma aduci aproape de opris! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:19 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! Buna seara IPU! Eu nu vreau un "da" sau un "nu" categoric ci imbracat in niste expresii pe care sa le inteleg si la urma sa trag singura concluzia! De cand citesc aceste teorii m-a cam luat durerea de cap si am senzatia ca fac si amigdalita dar tot nu ma las! Trebuie sa ajungem la concluzia finala care sa-i surprinda si pe cercetatori!. Noapte buna si nu mi-o lua in nume de rau ca pe celalat topic ai scris chiar tu ca se pot face si "glumite". Raporteaza abuz de limbaj Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:26 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:18:13 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:16:15 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! ...ok 1...atunci pun stop aici, dialogului !...sinceritatea-i mai presus de orice cunoaştere. Nici nu cred ca ai vrut sa ma aduci aproape de opris! ...nu, Opriş bruiază ambele domenii , doar atât şi nimic mai mult !... toleranţa mea, în ceea ce-l priveşte, se-ntreaptă către un; ignor diafan. Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:33 De la: 9am182131, la data 2010-05-17 22:19:41 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! Buna seara IPU! Eu nu vreau un "da" sau un "nu" categoric ci imbracat in niste expresii pe care sa le inteleg si la urma sa trag singura concluzia! De cand citesc aceste teorii m-a cam luat durerea de cap si am senzatia ca fac si amigdalita dar tot nu ma las! Trebuie sa ajungem la concluzia finala care sa-i surprinda si pe cercetatori!. Noapte buna si nu mi-o lua in nume de rau ca pe celalat topic ai scris chiar tu ca se pot face si "glumite". Inteleg ce doriti sa" spuneti "doamna.Intentia postarilor mele a fost sa inteleg si eu cu ajutorul si altor forumisti interesati, sau singur teoria asta,si nu sa demonstrez sau sa ma masor cu savantii. Fiecare interpreteaza ,cu cuvinte cit mai complicate ,cind intelesul e foarte simplu la indemina oricui! Repet ,nu trebuie "sa imbirligam explicatiile", ci doar sa vorbim simplu asa ca sa inteleaga toata lumea.,ca si cum am fi fata in fata! Unul [indiferent cine] intreaba si celalalt raspunde! Daca se puneau intrebari ,se putea raspunde.Dar scopul.........E ... scop! Suprematia ,este indiscutabila! Am glumit!........ Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:35 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:26:22 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:18:13 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:16:15 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! ...ok 1...atunci pun stop aici, dialogului !...sinceritatea-i mai presus de orice cunoaştere. Nici nu cred ca ai vrut sa ma aduci aproape de opris! ...nu, Opriş bruiază ambele domenii , doar atât şi nimic mai mult !... toleranţa mea, în ceea ce-l priveşte, se-ntreaptă către un; ignor diafan. Atunci ,scuza-ma! Mai ma iau si eu citeodata dupa instincte! Ca deobicei nu prea cred in coiincidente! Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 22:49 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:33:24 De la: 9am182131, la data 2010-05-17 22:19:41 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! Buna seara IPU! Eu nu vreau un "da" sau un "nu" categoric ci imbracat in niste expresii pe care sa le inteleg si la urma sa trag singura concluzia! De cand citesc aceste teorii m-a cam luat durerea de cap si am senzatia ca fac si amigdalita dar tot nu ma las! Trebuie sa ajungem la concluzia finala care sa-i surprinda si pe cercetatori!. Noapte buna si nu mi-o lua in nume de rau ca pe celalat topic ai scris chiar tu ca se pot face si "glumite". Inteleg ce doriti sa" spuneti "doamna.Intentia postarilor mele a fost sa inteleg si eu cu ajutorul si altor forumisti interesati, sau singur teoria asta,si nu sa demonstrez sau sa ma masor cu savantii. Fiecare interpreteaza ,cu cuvinte cit mai complicate ,cind intelesul e foarte simplu la indemina oricui! Repet ,nu trebuie "sa imbirligam explicatiile", ci doar sa vorbim simplu asa ca sa inteleaga toata lumea.,ca si cum am fi fata in fata! Unul [indiferent cine] intreaba si celalalt raspunde! Daca se puneau intrebari ,se putea raspunde.Dar scopul.........E ... scop! Suprematia ,este indiscutabila! Am glumit!........ Eu indiferent cum ma exprim (e felul meu de a scrie), subiectul ma intereseaza efectiv dar nu-i dau de capat. O sa urmaresc ce se mai scrie si pana la urma voi gasi si eu ceva care sa para ca o concluzie proprie! Raporteaza abuz de limbaj Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 23:00 De la: 9am182131, la data 2010-05-17 22:49:41 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:33:24 De la: 9am182131, la data 2010-05-17 22:19:41 De la: IPU, la data 2010-05-17 22:11:16 De la: mytcor, la data 2010-05-17 22:03:33Răspunsurile voastre mă nemulţumesc !... IPU-le, unul simplu şi scurt : -DA -NU ok ?.. E prea simplu. Iar un raspuns negativ sau pozitiv ma nemultumeste pe mine! Buna seara IPU! Eu nu vreau un "da" sau un "nu" categoric ci imbracat in niste expresii pe care sa le inteleg si la urma sa trag singura concluzia! De cand citesc aceste teorii m-a cam luat durerea de cap si am senzatia ca fac si amigdalita dar tot nu ma las! Trebuie sa ajungem la concluzia finala care sa-i surprinda si pe cercetatori!. Noapte buna si nu mi-o lua in nume de rau ca pe celalat topic ai scris chiar tu ca se pot face si "glumite". Inteleg ce doriti sa" spuneti "doamna.Intentia postarilor mele a fost sa inteleg si eu cu ajutorul si altor forumisti interesati, sau singur teoria asta,si nu sa demonstrez sau sa ma masor cu savantii. Fiecare interpreteaza ,cu cuvinte cit mai complicate ,cind intelesul e foarte simplu la indemina oricui! Repet ,nu trebuie "sa imbirligam explicatiile", ci doar sa vorbim simplu asa ca sa inteleaga toata lumea.,ca si cum am fi fata in fata! Unul [indiferent cine] intreaba si celalalt raspunde! Daca se puneau intrebari ,se putea raspunde.Dar scopul.........E ... scop! Suprematia ,este indiscutabila! Am glumit!........ Eu indiferent cum ma exprim (e felul meu de a scrie), subiectul ma intereseaza efectiv dar nu-i dau de capat. O sa urmaresc ce se mai scrie si pana la urma voi gasi si eu ceva care sa para ca o concluzie proprie! Daca vreti ,cind avem timp, putem lua in parte fiecare "articol copiat" despre teoria corzilor si o discutam cu ce a inteles fiecare! Mie mi se pare fascinanta ,chiar daca nu a fost demonstrata "palpabil" , [deocamdata, e imposibil], ci doar matematic. In momentul in care unii dau teze de doctorat in fizica pe tema asta ,inseamna ca trebuie luata in calcul. Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".
Fosta membra 9am.ro 552 mesaje Membru din: 23/02/2010 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 23:11 Daca vreti ,cind avem timp, putem lua in parte fiecare "articol copiat" despre teoria corzilor si o discutam cu ce a inteles fiecare! Mie mi se pare fascinanta ,chiar daca nu a fost demonstrata "palpabil" , [deocamdata, e imposibil], ci doar matematic. In momentul in care unii dau teze de doctorat in fizica pe tema asta ,inseamna ca trebuie luata in calcul. Voi urmari topicul si imi voi cauta si eu alte materiale pentru ca subiectul e mult mai incitant decat sa intru in "Cafenea" si sa intreb ce se mai serveste sau sa port discutii pe alte topicuri numai sa ma aflu in treaba. De acelea m-am cam saturat. Eu acum scriu cate ceva singulara si nu ma intereseaza daca cineva citeste. In momentul cand voi vedea ca incepi discutiile propuse a fi dezbatute pe capitole cred ca va fi mult mai usor. Raporteaza abuz de limbaj Nimic nu-i imposibil pana nu devine imposibil! Gresim ca sa avem ce sa iertam!
Fosta membra 9am.ro 1449 mesaje Membru din: 2/11/2009 Oras: Buzau	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 23:20 De la: 9am182131, la data 2010-05-17 23:11:45Daca vreti ,cind avem timp, putem lua in parte fiecare "articol copiat" despre teoria corzilor si o discutam cu ce a inteles fiecare! Mie mi se pare fascinanta ,chiar daca nu a fost demonstrata "palpabil" , [deocamdata, e imposibil], ci doar matematic. In momentul in care unii dau teze de doctorat in fizica pe tema asta ,inseamna ca trebuie luata in calcul. Voi urmari topicul si imi voi cauta si eu alte materiale pentru ca subiectul e mult mai incitant decat sa intru in "Cafenea" si sa intreb ce se mai serveste sau sa port discutii pe alte topicuri numai sa ma aflu in treaba. De acelea m-am cam saturat. Eu acum scriu cate ceva singulara si nu ma intereseaza daca cineva citeste. In momentul cand voi vedea ca incepi discutiile propuse a fi dezbatute pe capitole cred ca va fi mult mai usor. OK! Lasati-mi timp,si voi aborda subiectul asa cum 'am zis",dar fiind avid de informatie las topicul si ma uit pe tvr1 pentru ca e o emisiune interesanta despre stiinta si religie" tip dezbatere'. Raporteaza abuz de limbaj Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Pagini: 1 2 3 4 >> Sari la pagina:

| Varianta pentru tiparire a topicului TEORIA STRINGURILOR CONTINUUA!

Username:
Parola:

Teoria stringurilor continuua!

Curs valutar, 03 decembrie 2025.

SoluČ›ii practice Č™i eficiente pentru locuinČ›a ta, de la Leroy Merlin

Minimalism digital: cum sÄ reduci haosul din fiČ™iere Č™i foldere

Minimalism digital: cum sÄ reduci haosul din fiČ™iere Č™i foldere