Info

Poezii si cantecele pentru copii :)

Toate forumurile yuppy.ro Entertainment

5 lansÄri de maČ™ini care sunt aČ™teptate Ă®n 2024-2025

Cum Ă®Č›i poČ›i face maČ™ina sÄ arate mai bine: 6 Ă®mbunÄtÄČ›iri de adus

Un nou design Č™i tehnologii inovatoare Ă®n timpul duČ™ului

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 2 3 4 5 6 7 >> Sari la pagina:

miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:31 VRAJA Seara, ciorile se-ntorc, Nimeni nu ştie de unde, Multe, negre, vorbăreţe, Roluri părând să înveţe. Or fi ciorile măicuţe – fete fără de noroc? Asta mă-ntrebam aseară Singură, aşa-ntr-o doară. Unele mai obosite Pe antene poposesc, Parcă-s note-n portative Muzicale, emotive… Altele, în parc ascunse, Stau pe ramuri nemişcate, Voind somnul să le poarte în visare, peste noapte. Una pare că visează, Tot suspină şi oftează... Ea-i prezintă unui Paşă Rochii negre din mătase. El îi cere să-l iubească Şi nunta s-o hotărască. Ea-l întreabă, temerară: Crezi în dragostea fugară? Vreau să-ţi dăruiesc palate, inele cu nestemate, aurul ce-am adunat, numai ia-mă de bărbat. Vai, de stol m-am răzleţit, Sufletul ţi-am dăruit, Şi ţi-aş fi alăturea, Dar nu stă-n puterea mea! Mâine-n zori, la mânăstire, Stareţa va da de ştire Că o maică a plecat Şi-n cioară s-a transformat. Stai, îţi pun un văl pe faţă, Că „nevoia ne învaţă!“... Nimeni n-o să reuşească, în deşert, să te găsească. Se trezeşte mica cioară, Simte-n suflet primăvară… Aripile îşi întinde, Orizontul îl cuprinde, Vede stolul ei în zare Şi-l priveşte, visătoare. Inima-i în piept tresare, Paşa, demn, ţine-a ei cale. Călărindu-şi albul cal, Flutură un negru voal. El îi pune-n plisc o floare Şi-o sărută cu ardoare. Vraja este spulberată: Ţine-n braţe-o mândră fată. Aiutor - Mariana Cârdei

miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:34 CIŞMEAUA Dintr-un deal semeţ de-argilă vine apă de izvor şi se scurge printr-o curnă în uluce – susurând uşor. Apa limpede şi rece, parcă-i gheaţă-n miez de vară, se prelinge ca un şarpe în dereaua seculară. Satu-ntreg alimentează tot ce-i viu e adăpat şi plimbă gâşte şi raţe - un canal adevărat. Ale satului fântâni cu ciuturile înverzite stau în cumpănă aşteptând să fie golite. Apa lor este sălcie şi pe nimeni nu îmbie; doar pe seară gospodina îşi udă cu ea grădina. Iarna îşi cerne zăpada peste satul liniştit împodobind şi cişmeaua cu cristale de argint. Mai sunt câteva cişmele dar ceva mai mititele... Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:35 BIANCA Era zi de primăvară când ne-am cunoscut ziua noastră a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez şi-am văzut-o cum se-nvârte ca un titirez. Mică, albă, delicată, ca un fulg de nea, un mic ghemotoc de blană spre minge sărea. Nu avea mustăţi, sprâncene, că şi le arsese ochii – doua albăstrele chiar atunci culese. Roze purta în urechi, roz era şi nasul, blana albă de hermină, sprinten avea pasul. Coada-i flutura semeaţă ca şi un stindard, era fină, delicată, avea suflet cald. M-am decis în graba mare să o iau cu mine lângă inimă sub haină, ca să-i fie bine. O mică sălbăticiune se zbătea să scape miorlăind pe-un ton sinistru, sunete ciudate. Am ajuns cu bine-acasă, unde fiica mea a fost nespus de uimită văzând-o pe ea. Coup de foudre, eu aş zice, fiindcă din priviri şi-au declarat pe vecie marile iubiri. A intrat în viaţa noastră cu iubirea sa Ne-a adus şi mângâiere când se alinta. Ne-a iubit pe fiecare după placul său, a plecat din viaţa noastră şi ne pare rău... Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:36 SIX Legănându-te alene cu codiţa fluturând tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Şi luându-te în braţe, când în ochi eu te-am privit inima-mi bătea, nebună…m-am îndrăgostit. Six motan siberian, cu blăniţa moale mi-a adus în viaţa mea clipe de încântare Ca un tigrişor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuţe ca nişte pernuţe. Tandru face-o plecăciune şi-şi îndreaptă coada, cu urechile ciulite îşi priveşte prada. Nici o şansă nu mai are porumbelul care se aşează pe o cracă toropit de Soare. Şi la masă uneori mâncam împreună una mie, una ţie, de ce mai puţine mie? Cu lăbuţa semn îmi face să-ndrept greşeala că şi lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârşit de săptămână când stăteam la masă el era primul servit ca un domn acasă. După ce-şi umplea burtica şi se alinta în poziţii cam ciudate lenevea pe canapea. Şi apoi, spre asfinţit, când se lăsa seara pisicuţele vecine, îi ţineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreţ şi-l chemau toate în noapte – vino Sixuleţ! Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj

miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:37 JOHNY O rusoaică blondă, mică, ţinea-n braţe un căţel şi plângea că a ei mamă nu îl accepta pe el. Când l-am adoptat pe Johny era tare drăgălaş în surtucul lui cel negru şi cu albul guleraş. Când s-a cunoscut cu Six, au fost foarte fericiţi ştiau doar ca să se joace şi s-adoarmă-nlănţuiţi. Alergau prin iarba mare, sub vişinii pârguiţi, aveau poftă de mâncare, cât să crească liniştiţi. John era plin de-ncântare, vreme de câteva nopţi a dormit cu el în braţe, mai desparte-i dacă poţi. Apoi într-o bună zi, nu mai ştiu ziua în care, mi l-a dat mie în grijă - mamă are fiecare! Şi-au crescut ai mei băieţi Six şi Johny împreună Parcă nu-ţi venea să crezi că vor face casă bună. Au uimit o lume-ntreagă, pe toţi care i-au văzut Neputând să înţeleagă un miracol absolut. S-au făcut băieţi de treabă, Johny curtea o păzea Alerga apoi în stradă, cunoscuse o căţea… Six păzea casa de şoareci şi mă alinta pe mine, luam masa împreună, la toţi să ne fie bine. Eram bucuroasă tare, când pe Johny-l fluieram alerga zglobiu spre mine, ce bine ne-nţelegeam. Însă într-o bună zi, Johny nu a mai venit... n-am sa aflu niciodată pentru ce ne-a părăsit. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:38 BILLY Siamez Billy era, cu blană de catifea, urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaştrii ca apa mării, uneori şi mai senini în lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine făcut pentru vânătoare, dintr-un salt era în pom, prada să-şi doboare. Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte, toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte. Şi când a crescut pisoiul devenind motan şi Sultanul cu haremul părea băietan. Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar şi pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi, legănându-se pe labe, mici şi drăgălaşi. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:39 CASTANII Azi castanii-s plini de floare, şi afară este soare, m-au atins câteva raze şi chipul îmi luminează. M-aş plimba dar n-am cu cine, şi singură îmi e bine trag în piept aerul rece, e aproape ora zece. M-aş plimba pe o alee, dar sunt singura femeie şi parcă nu-mi şade bine să mă plimb fără de tine. Mai bine rezolv probleme şi pornesc pe jos alene cu o oră mai devreme, înspre Arcul de Triumf. Mireasma castanilor, mă îndeamnă să-i privesc sufletul să-mi încălzesc, ochii să-mi înveselesc. Acum totul este verde, iarba proaspătă şi parcul pun într-o lumină nouă barca ce animă lacul. Despletite sălcii cată în a lacului oglindă etalandu-şi mâţişorii - primăvara s-o convingă să scalde-n raze de soare boboceii răţişoarei ce trec în şir indian legănandu-se pe un val. Lalele pline de rouă s-au deschis discret spre soare în culori ce le arată în întreaga lor splendoare. Liliacu-i tot o floare, alb şi mov, o încântare Şi un zumzet de albine dintre tufe vine. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj

miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:41 ALARMĂ Urşi, mistreţi şi alte animale trăiesc din ce în ce mai greu, fiindcă nu au de mâncare şi nici un leu în portmoneu. În Răcădău, pe înserat, coboară urşii ca să vadă cât suntem noi de omenoşi cu puii lor, în timp de iarnă. Pădurea-i goală şi pustie, doar vântul trece hoinărind, şi de mâncare nicăieri ursoaica nu a mai găsit. Micuţii nu mai sug demult, ursoaica lapte n-are, şi caută cu disperare, mici resturi de mâncare. Sunt hămesiţi, n-au hibernat, şi nimeni nu gândeşte să le ofere ajutor când puii vor mai creşte. Ei se hrănesc cu rădăcini şi resturi din gunoaie şi uneori, în miezul nopţii, dau iama în saivane. O oaie, uneori o capră, un porc sau un viţel servesc urşilor drept hrană, întremându-i puţintel. Mă-ntreb: de ce mai marii zilei la ei nu se gândesc şi-i fac vedete negative când se răzvrătesc? Că vânătoarea nesăbuită şi defrişarea de păduri constrâng bietele animale ca să cerşească firimituri. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj

miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:43 PRIMĂVARA Ca o boabă străvezie Luna-i argintie, cerul e întunecat, cu nori negri încărcat. Fiindcă astăzi a plouat Primăvara a-ncercat să cureţe atmosfera şi să încălzească Terra. Dimineaţa m-a trezit din somn fluierarul mi-a plăcut cântecul lui, sigur are harul. A plouat şi a tunat, au venit cocorii, într-un „V” frumos marcat ei spintecau norii. Soarele a răsărit din nou după ploaie e superb ca peisaj cum stau norii claie. Unii pomi au înverzit, e un verde crud… şi răspândesc florile mirosul lor nud. Stau pisicile la soare tăvălindu-se în praf miorlăie în cor motanii ca şi un taraf. Mieii zburdă în poiene şi nici nu gândesc că urmează sacrificiul Paştelui lumesc. Se simte în atmosferă profunda schimbare chiar şi oameni zâmbesc e o încântare… Toţi trăim o transformare - pentru unii-i clar - Primăvara le trezeşte instinctual primar. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:45 CLACA În casa bunicilor va fi clacă mare, bunica se pregăteşte ca de sărbătoare. Mă trezeşte si mă smulge din a mele vise Cu figura-i luminoasă, parcă nu dormise. Cozile bunicii poartă salbele cu cocoşei ce scot clinchete discrete sub basmaua ei. Şi miroase tare bine a izmă si busuioc sau poate a iasomie că-i poartă noroc. Eu ma uit în ochii ei cu unde albastre, şi gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă şi-i anunţă pe vecinii mei că-i aşteaptă Costea iară, la clacă diseară. Buna coace acum pe vatră plăcintele dobrogene, scoate vinul şi îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise şi stafide; ziua trece-n zbor şi seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăţă harnici porumbul de pe ştiuleţi şi mai trag cate o duşcă devenind mai vorbăreţi. Costea le cântă din fluier şi unii mai şugubeţi vor să-i sperie c-o mască jucând umbre pe pereţi. Multe lămpi şi felinare noaptea luminează pană târziu - către ziuă - când munca-ncetează. Bunicii sunt fericiţi fiindcă treabă bună au făcut ai lor vecini la clacă împreună. Au muncit şi s-au distrat şi plăcinte au mâncat, vinul i-a înveselit au cântat şi-au dănţuit... Autor: Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:46 MAGNOLIA Pe strada mea, magnolii albe, sub Soare au prins viaţă, Din zori şi pană-n asfinţit mireasma ne răsfaţă. Cuprinşi de vrajă, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celestă pe valuri de nori lunecând şi stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simţi puritatea suspinând şi-a vantului dulci şoapte. De pe-o alee, la paradă, înveşmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, ţintesc al Primaverii tron. Mirificul piersic zâmbeşte îmbujorat de-atâta şagă, pregnant parfum exală el şi le dedică un rondel. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:48 LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează şi apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănţuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” aşa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălţat, boabe cresc în noapte şi foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Şi natura generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou pictat. Roşii maci, cicoare albastră, rapiţă şi sunătoare, neghină, condurii doamnei, prinos de culoare. Calul l-am înşeuuat şi-am pornit în goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Ţăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana naţiunii, mâine-i sărbatoare! Autor: Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:49 VACANŢĂ LA DUNĂRE Alexandru ş-al lui fiu - Mihăiţă cel hazliu - au plecat într-o vacanţă plini de importanţă. De pe prispa casei vechi ce dă în grădină ei privesc spre Dunăre şi-n taină suspină. Mai târziu, au hotărât să se scalde împreună, au luat cu ei merinde, vremea este bună. Dunărea curge în valuri încărcată cu poveri, ea transportă înspre mare şlepuri, barje şi vapoare. Apa ei învolburată este galbenă, mâloasă, c-a plouat în Europa, nu a fost vreme frumoasă. Malul abrupt de argilă mărginit de sălcii ascunde-o micuţă barcă cu vâslele roşii. Este cald, vor să se scalde, în grabă s-au dezbrăcat şi în Dunărea gălbuie amândoi s-au aruncat. Ei înoată voiniceşte, apa vrea să-i ia la vale, dar de barcă ei s-agaţă şi vâslesc agale. Pe un vas de croazieră se dansează vals… este “Dunărea albastră” a lui Johann Strauss. Vezi? acolo, la izvoare, în munţii Pădurea Neagră, Dunărea este albastră... cine poate, să-nţeleagă! Şapte ţări a străbătut la noi să ajungă, în Deltă s-a revărsat după cale lungă. Continuu-n Marea Neagră Dunărea se varsă... este o binecuvântare, marea noastră şansă. Zâmbitori şi fericiţi, tată şi fiu mână-n mână se-ntorc la mama Anica să cineze împreună. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro 1972 mesaje Membru din: 4/12/2007	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:52 @miana esti tare harnicuta Raporteaza abuz de limbaj "Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic"
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:52 MACUL Au înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu şi uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roşii, roz bombon, pe tija verde, graţioasă mijesc boboci ce încă dorm. Un vânt suav poartă petale împrăştiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar sămânţa într-o capsulă protectoare. De medicină agreate, capsule-n opiu transformate vor potoli ca-n paradis durerile de nedescris. O mică floare, minunată cu un parfum suav, uşor, se poate însă transforma într-un duşman necruţător. Depinde doar de noi să ştim natura cum s-o folosim... Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:53 BUMBACUL Dimineaţa dau o raită în grădina însorită, văd cultura de bumbac splendid înflorită. Flori albe, turcoaz şi roz, galbene, lila, vernil ş-au deschis corola sub cerul senin. Într-o altă zi de vară, mai târziu, înspre amiază, capsulele de bumbac puf alb etalează. Câteva zile mai trec, şorţu-n brâu îmi pun şi culeg bumbacul că-i matur acum. După ce l-am dărăcit şi în fir l-am transformat îl vor ţese în războaie fetele bălaie. Cămăşi, fuste, ii frumoase cu arnici brodate vor găti flăcăi şi fete chiar la noi, în sate. C-aşa-i portul românesc de mână lucrat, eşti mândru şi fericit când l-ai îmbrăcat. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:54 NUFERI Palatul brâncovenesc cu pădurea ce-l umbreşte în lacul Mogoşoaia frumuseţea-şi oglindeşte. Lei ce străjuiau palatul sunt acum stane de piatră dar păzesc cu străşnicie zâna adormită-n vatră. Ne plimbăm pe lac cu barca şi privim în depărtare - peisajul ce ne-ncântă prin culoare. Frunze mari, ovale, verzi, plutesc deasupra apei şi pe tije cresc bobocii florilor imaculate. Nuferi galbeni în ghirlandă Prinţul îi transformă-n salbă; cunună albă-mpleteşte pentru fata ce-o iubeşte. Nuferi albi şi nuferi galbeni parcă ne cer îndurare să-i lăsăm să retrăiască povestea nemuritoare. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro 1972 mesaje Membru din: 4/12/2007	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:55 De la: christa64, la data 2010-05-16 20:06:44De asta cine-si aminteste? Saniuta fuge ........................ R: Toata ziua prin zapada Vine lumea sa o vada Saniuta e usoara Fuge parca zboara. cine nu-si aminteste ... Raporteaza abuz de limbaj "Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic"
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:56 ORHIDEEA ALBĂ Orhideea albă-i floarea ce-n buchete adunată, spre altar poartă mireasa, ca şi ea - imaculată... Dup-o noapte înstelată, se trezeşte-nfiorată, şi-şi deschide lent corola-n ametiste irizată. Sub cupola de topaz, Soarele ochii-şi mijeşte şi priveşte spre Pământul ce la viaţă se trezeşte. De pe-un ram înmiresmat un colibri-n jur priveşte, zăreşte, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfaţă iubitoare, cu miresme îl îmbie şi-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă în raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:57 LEANDRUL Văzut-ai oare vreodată, un arbust ornamental cu frunze lanceolate, şi multe inflorescenţe presărate pe un ram? L-am văzut, este fantastic, Leandru-i senzaţional… Frumuseţe ireală, un buchet imens el pare, cu florile parfumate şi mirosul fin, dulceag, este-n sine-o provocare. Crezut-ai oare, vreodată că a lui splendidă floare de un alb suav şi gingaş, roz bombon, galben şi roşu, mov, lila - o încântare, poate deveni-ntro clipă otravă nimicitoare? Creşte-n Orient, fantastic, chiar şi-n Asia Centrală a ajuns şi-n Europa, dacă-l ai e o comoară. Dar, să-ţi fereşti de el copiii, să-i înveţi să nu-l atingă, fiindcă în a lui esenţă Leandrul este otrăvitor... Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:58 PĂMÂNTUL Planeta albastră-i Pământul înconjurat de ape şi chiar scăldat de ele, este al vieţii leagăn sub cerul plin de stele, în zori e plin de rouă, ziua surâde-n Soare, apusu-l răcoreşte cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri îşi schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viaţă, şi este galben vara când Soarele-l răsfaţă. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare… Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă şi-i înveleşte trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihneşte, în trup îi fierbe lava şi inima-i zvâcneşte. Perpetua-i existenţă protejată e de Soare, de Lună, în timp de noapte, şi stele strălucitoare. Luceafărul dimineţii îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deşteptat din nou la viaţă Pământul ne ocroteşte, ne hrăneşte cu-a lui roade, cu apă ne răcoreşte, Îi înălţăm în slavă imn de mulţumire, din răsărit de soare şi până la apus. El ne susţine viaţa prin roada lui bogată, ne odihneşte noaptea când Luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu pământul e-a vieţii desfătare. Ne naştem din ţărână fiinţe muritoare şi-ntreaga noastră viaţă trăim o transformare. Pământul ne primeşte, pe noi, pe fiecare, când dăm tribut viaţa din Lumea trecătoare. Autor: Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 22:59 Venim în astă lume deplin încrezători, destinul ne promite iubire şi comori. Învăţăm să cerem apă, mâncare, dragoste mare, simţim că mama şi tata sunt fiinţe iubitoare. Gângurim şi facem paşi suntem tare drăgălaşi cercetăm jucărioare, ne ridicăm în picioare. Învăţăm pe rând cuvinte, recunoaştem pe părinte, ştim să zicem mama, tata, de plimbare suntem gata. Şapte ani avem nevoie să-i intrăm lumii în voie şi toţi suntem educaţi de părinţi, bunici şi fraţi. Acumulăm cunoştinţe şi ne punem trei dorinţe să fim mari, să fim iubiţi, şi să trăim fericiţi. Adolescenţa ne-nvaţă ce să preţuim în viaţă: bogăţia sufletească cu iubirea ei firească. Muncii ziua-i dăruim, dragostei a nopţii boare. şi în zorii dimineţii sorbim din nectarul vieţii . Viaţa este o-ncântare, ne farmecă, ne vrăjeşte, şi-n vârtej turbionar spre adâncuri ne târăşte. Iată, toată omenirea, fără să vorbim de rasă, când îmbătrâneşte moare părăsindu-şi a ei casă. Întrebarea ce se pune şi răspuns încă nu are “Cum putem rămâne tineri şi plini de ardoare?” Am trăit toţi odiseea şi am dăruit urmaşi să descopere enigma plină de suspans. “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” este încă doar povestea scrisă într-o carte… Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:00 ROADELE NATURII Livada scăldată-n soare, etalează a ei splendoare: flori, nuanţe de culoare, şi miresme-mbietoare. Albinele lucrătoare fac de zor polenizare, nectare din flori adună, în faguri să le depună. Mierea fină, aromată, Regine-i va fi donată, bine s-o gospodărească familia să-şi hrănească. Mai spre seară, florile îşi închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcoreşte, căldura le rumeneşte, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit… le-am cules în coşuleţe, pe copii să îi răsfeţe. Cireşe, vişine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roşu smălţuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere de albine, şi nectare cristaline. Mâncaţi, dragii mei copii, şi în coş veţi mai găsi flori de câmp, viu colorate, de iubire s-aveţi parte... Autor - Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:04 CUCOANA CU CĂŢEAUA Un moşneag mergea odată, cu trenul spre Buhăeşti. El era de loc, îmi pare, dintr-n sat numit Lănesti. O cucoană-nfumurată şi cu buze date-n roş, de la Iaşi venea şi dânsa şi mergea către Barboşi. Întâmplarea-i aşezase în vagon chiar faţă-n faţă şi călătoreau cu alţii, noaptea până-n dimineaţă. O căţea avea cucoana şi mereu o mângâia iar moşneagul nostru bietul, o lulea şi el avea. Căteluşa făcea tumbe de gândeai că e un drac, iar moşneagul luleluşa o scobea cu un suvac. Hait, acum moşneagul nostru îşi aprinse el luleaua, şi mereu trimite fumul spre cucoana cu căţeaua. Fumul greu o ameţeşte, şi cum sta tot îmbufnată, îi veni, aşa o poftă, pe moşneag să-l umfle-ndată. Moşule, încetează cu duhnitul! că de nu-ţi arunc luleaua… Coconiţă, mi se pare că aci-i a III-a clasă, ia-ţi căţeaua şi te cară dincolo, în lume-aleasă! Lasă-mă, pe minen-n pace, iacă mi-am pierdut suvacu! Că de nu, şi eu căţeaua ţi-o trimit, peşcheş, la dracu! Nu trecu mult după sfadă şi moşneagul adormi, iar cucoana luând luleaua pe fereastră o zvârli. Apoi, foarte mulţumită că scăpase de lulea, binişor închise ochii ş-adormi apoi şi ea. Dar, moşneagul se trezeşte şi văzând el, cu mirare, că luleaua îi lipseşte, se apleacă, pe căţea o ia de gât, o aruncă pe fereastră şi se face adormit. În curând cucoana-i trează, la căţea se şi gândeste şi o strigă, şi-o tot cheamă, că-i e dragă, ce gândeşti… Garofiţo, hai la mama! Garofiţo, unde eşti? Şi văzând ca n-o găseste, se frământă, strigă, ţipă şi de bancă se izbeşte. Moşule, unde mi-e căţeaua? spune-mi, că înnebunesc! S-a dus, s-aducă luleaua, n-am cu ce să duhănesc! Atunci, ea, ca o leoaică, încruntată-nfuriată, la moşneag se şi repede ca să-l ia de beregată. Sar toţi călătorii să-i despată negreşit, când în staţia următoare, trenul la Barboşi a fost oprit şi cucoana cu căţeaua de bătaie s-a lăsat, şi cu geamantanu-n braţe din vagon a şi plecat. Culeasa de Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj
mary5 1 mesaj Membru din: 22/11/2007	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:25 De la: carla11, la data 2010-04-13 12:04:20 De la: carla11, la data 2010-04-13 11:24:31Un pitic, Atat de mic Face baie-ntr-un ibric Vai, vai, ce pacat... Ca piticul s-a-necat ! Raporteaza abuz de limbaj
molia 673 mesaje Membru din: 22/11/2007 Oras: Pitesti	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:35 Catelusul face HAM De mancare nu mai am. C-am avut un pic de os Si l-am terminat de ros. Dati-mi, dati-mi de mancare, Sa ma fac voinic si mare. Casa sa vi-o pazesc, De dusmani sa va feresc. Raporteaza abuz de limbaj
molia 673 mesaje Membru din: 22/11/2007 Oras: Pitesti	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:37 Oaia e mare cucoana, Nici nu se vede din blana. Iarna, pe zapada groasa, Se plimba cum vrea, nu-i pasa, Si se simte sloboda Ca Voda prin loboda. I-ar fi buni niste cipici Dar i-s picioarele mici Si subtiri ca niste bete, Si n-au vreme sa inghete. Imbracata in cojoc, Nu simte frigul deloc. Vine vara cu zaduful, Si-atunci incepe naduful, Caci cojoaca de pe ea E din ce in ce mai grea. S-o lase pe aratura, Ar c-am vrea si nu se-ndura. Si-apoi dac-o iei asa Nici n-o poate dezbraca. Groasa blana, grea arsita, Sufla greu biata oita, Iar de n-ar tunde-o ciobanul N-ar mai apuca nici anul. Raporteaza abuz de limbaj
molia 673 mesaje Membru din: 22/11/2007 Oras: Pitesti	Postat pe: 16 Mai 2010, ora 23:43 Si acum un cantecel sa ne'nveselim nitel: Mita zice: Miau-miau-miau, Unde-i brinza ca s-o iau. Grivei zice: Ham-ham-ham, Cum as roade-un os dar n-am. Vaca zice: Mu-mu-mu, Nu-mi vad vitelusul, nu. Calul zice: Iha-ha, Vino, minzisor, nu sta. Rata zice: Mac-mac-mac, Bine e sa-noti pe lac. Gisca zice: Ga-ga-ga, Pin-la riu cum as zbura. Puii zic: Piu-pii, piu-pii, Nu ne chinuiti, copii. Raporteaza abuz de limbaj
yuppy006490 13 mesaje Membru din: 24/11/2009	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 04:04 A fost odata un mos si o moasa. Mosul avea un cocos, Iar moasa avea o cocoasa. Raporteaza abuz de limbaj
giselle 303 mesaje Membru din: 14/02/2008	Postat pe: 17 Mai 2010, ora 17:46 Melc, melc, codobelc, scoate coarne bouresti, Si te du la balta si bea apa calda, Si te du la Dunare si bea apa tulbure, Si te urca pe bustean si mananca leustean. Raporteaza abuz de limbaj

Pagini: << 2 3 4 5 6 7 >> Sari la pagina:

| Varianta pentru tiparire a topicului Poezii si cantecele pentru copii :)

Username:
Parola:

Poezii si cantecele pentru copii :)

5 lansÄri de maČ™ini care sunt aČ™teptate Ă®n 2024-2025

Cum Ă®Č›i poČ›i face maČ™ina sÄ arate mai bine: 6 Ă®mbunÄtÄČ›iri de adus

Un nou design Č™i tehnologii inovatoare Ă®n timpul duČ™ului

5 lansÄri de maČ™ini care sunt aČ™teptate Ă®n 2024-2025

Cum Ă®Č›i poČ›i face maČ™ina sÄ arate mai bine: 6 Ă®mbunÄtÄČ›iri de adus