Info
x
Satyagraha
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 18 Februarie 2013, ora 08:35
ce bine va-ntelegeti voi doi
parc'ati fi unul si nu 2 @535 si @565 ! dar, normal sa aveti impresia ca toti cei care nu va-mpartasesc ideile sunt ciupiti ....din pacate , plaja voastra de idei si discutii este tare-ngusta : SF in niciun caz ; filosofie Nu ; paranormal Nu ; numerologie, astrologie, reiki, yoga NU ....da' ce va place ? despre ce discutati cind sunteti intre voi ? despre cit de PROSTI sunt unii si ce minune a lumii sunteti voi ?  cred ca da si e atit de trista si anosta viata voastra ca nu ma mai mira de ce aveti atita ura pe toti si toate, inclusiv fata de voi insiva si, va depling !
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 01:25
De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Sfatul meu este sa incepi cu o vizita la moaste si daca nu iti revii atunci te primesc la mine la cabinet sa gasim o solutie.
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 01:29
De la: gabigabi2, la data 2013-02-17 09:04:09"scrisnit din dinti "? Credeam ca ai devenit o inteleapta insa constat ca nu reusesti sa te controlezi. Incearca sa consumi putin paralepiped, poate-ti revii. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 07:27
De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi- trei Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 08:30
De la: Polixenia, la data 2013-02-21 01:29:40De la: gabigabi2, la data 2013-02-17 09:04:09"scrisnit din dinti "? si eu credeam ca practicind meseria pe care zici ca o ai, vei avea capacitatea sa recunosti in textul meu ideile pe care un psiholog trebuie sa le induca celor cu care sta de vorba si primul lucru ce trebuie invatat este : AUTOCONTROLUL ! deci : ce meserie zici ca ai ? Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 09:03
De la: 9am_1600, la data 2013-02-21 02:35:14De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Ce numar ti-ai tras! Se vede ca ai relatii!
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 09:03
De la: 9am_1600, la data 2013-02-21 02:35:14De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Ce numar ti-ai tras! Se vede ca ai relatii!
|
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 06:59
 interesant cuvintul " fleoarta" ....vad ca-l impartasesti cu @535 ! 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:04
De la: 9am_1609, la data 2013-02-22 01:37:10 Daca o tii tot asa mai ai putin si ajungi cu numarul la zi, 2013
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:06
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 06:59:32 Unii se pricep la "diagnostic", eu am alte metode. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:09
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 06:59:32 Si stiu care este "problema" ta, inca nu iti spun te mai studiez, esti sub microscop. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 14:53
ai grija sa nu te vezi pe tine, ca te vei ingrozi !
promovarea coprofagului cu atita placere , ti-a pus deja un diagnostic ! Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 19:33
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 14:53:15ai grija sa nu te vezi pe tine, ca te vei ingrozi ! Doar eu am curajul sa ma iau de el. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 21:19
Doi bureti
Doi bureti Erau baieti Si-si vorbeau de la burete La burete cu baiete. Când stateau la vreo agapa, Mâncau sare si beau apa, Acolo pe fund de mare: Aici apa, aici sare. La sare se-ntelegeau Dar la apa se-mbrânceau Iar acuma, pe dulap, Nu se cearta, nu se bat, Sarea e-n bucatarie, Apa-n aer, cine stie. In Groapa Cu Cuvinte Ma aflu-n groapa cu cuvinte, În care nu te joci: Nu-s numai lei, ca la Samson, Ci tigri, lupi si foci. Racnesc la ele, le lovesc Cu pumnul peste falca, Dar ele iarasi se reped Si-mi smulg câte o halca. Ca într-o apa ma scufund, Cu cât mai mult ma-ncaier, Ci sufletul eu vi-l trimit Prin bulele de aer. Iar daca într-o zi cu soare Voi disparea de tot: Catati-ma-n acele vorbe Care se ling pe bot. În cimitir În cimitir doar desteptarea Este mai grea. Încolo...trai! Prieteni vin si-ti uda floarea Crescînd pe gura ta de rai. E-o desfatare geometria De cruci. Si toate au un nume. Si e perfecta simetria: Sus lume; jos o alta lume. Mai buna care-o fi? Fiori Te trec în clipele mai rele: Da, cel mai bine e cînd mori Si în nici una dintre ele. Marin Sorescu n. 29 februarie 1936, Raporteaza abuz de limbaj |
|
Corina_Petre_1 428 mesaje Membru din: 28/01/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 21:44
Scară la cer
Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mă gândesc că trupul meu Este totuși prea greu Pentru scara asta delicată. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâș! Pâș! Marin Sorescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:03
RONDEL
Pleoapa-nchide un mister, De lumi retina este plina, Cand ai zis azi,devine ieri, Valul se-nalta si se-nclina. Un drum pornit spre nicaieri, Se opreste-n teiul de lumina. Pleoapa-nchide un mister, De lumi retina este plina. Ce mai ramane din gradina.... In inserari petale pier, Doar amintiri spre noi sa vina Din vegetalele caderi. Pleoapa-nchide un mister..... de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:16
Eminescu.....
Intr-o lume ce se zbate Ca si valul unei mari, Eminescu e raspunsul Orisicarei intrebari. Intr-o lume viscolita De acum,de ieri,de maine, Eminescu este totul, Cerul,lacrima si paine. Lasati cornul ca sa cheme, Lasati cornul ca sa sune, Vesnicia va sa-nvie Auzind doar al sau nume. Daca absolutul cere Dor in ardere topit, Eminescu creste-n noi Cum creste in infinit. Fara el n-ar fi nimica, Desi toate inca-ar fi, Fara el lumina noastra S-ar preface-n neagra zi. Lasati cornul ca sa cheme, Lasati cornul ca sa sune, Vesnicia va sa-nvie Auzind un singur nume. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:22
O poveste cu-n dulău
Un cățel de cauciuc, Mititel cât un papuc, Se-ntâlnește la răscruce C-un cogeamite dulău. - Eu, să fiu în locul tău, Aș pleca și m-aș tot duce: Plin de scai, murdar, lățos - Un cojoc întors pe dos - Latri jalnic și urât Dintr-un fund de poloboc! Eu am muzicuță-n gât: Cu copiii când mă joc Și m-apasă pe burtică - Juri că miaună-o pisică! Dar dulăul cel cuminte, Măsurându-l pe cățel, Prizărit și mărunțel, Îi arată doar un dinte... - Mie mi-au făcut pătuc - Zice cel de cauciuc - Plăpumioară și coltuc, Cămășuță cu arnici Și bondiță cu panglici! Dar când intri tu-n odaie, Toți te-alungă: "Ieși, potaie!" Iar de ești cumva plouat, Nu te rabdă nici sub pat! - Ham! dulăul i-a răspuns Și atât a fost de-ajuns: Ia-l de ceafă, strânge-l bine, Doar o zice "Vai de mine!" Însă când să-l scuture - Scutură dacă ai ce! Din jigodia-ngâmfată, A rămas în colți, deodată, Doar c-o minge dezumflată. Băiețel, și tu, fetiță, Nu uitați acest cuvânt: Cine e umplut cu vânt, Să mai tacă din guriță! Otilia Cazimir Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:50
Nod 19 Ia cunoștința că pot ucide, că pot zdrobi cu călcâiul capul suav al stelei răsărinde și placide, din pricina căreia am devenit zugrav! Ia cunoștința că nu am milă de mine, că sângele meu mi-l amestec cu mestecenii! Grabnic ți-aduc la cunoștința toate acestea! Vezi ce faci! Nichita Stănescu Alea jacta est Am plecat... Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te aștept". Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare Și-am pășit cu majestatea ultimului înțelept Pragul vechilor legende Mâzgălite la-ntâmplare Pe un colț de pergament!... Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porți, Și-astăzi rătăcesc în golul dintre soare și pământ... Și ce-ncet mă duce vântul - Parcă-ar duce la mormânt Cel din urmă mort al lumii, Cel mai singur dintre morți. Mă-nfășor în atmosfera cimitirelor din haos... Câte sunt?... Nu le știu decât noctambulii Și poeții - Cei ce n-au avut nici minte, Nici credință, Nici repaos, Nici răbdarea să-și aștepte termenul obștesc al vieții. Mă-nfășor în rozul-verde, În albastrul-violet, Și în aurul din soare, Și-ntr-o clipă mă preschimb Într-un nimb enorm - Un nimb Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret. Mă topesc cu amintirea unei vieți trăite-n somn, Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrățișări, Și din cele două forme - Cea de azi Și cea de ieri - Mă-ntrupez în al veciei și-al imensității Domn!... Da... Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit - Celor ce plutesc pe mare, Celor ce plutesc pe vânt, Celor ce plutesc în versuri, În coloare Și în cânt. Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit... Da... Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit. Ion Minulescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 4841 mesaje Membru din: 14/12/2010 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:51
In padurea cu alune
Aveau casa doi pitici Vine pupaza si spune Vreau sa stau si eu aici Pu-pu-pu, pu-pu-pu Vreau sa stau si eu aici, bis Iata vine si-o broscuta Top, top, top sarind mereu Daca e loc in casuta Tare-as vrea sa stau si eu Top-top-top, top-top-top Tare-as vrea sa stau si eu, bis Soricelul striga-ndata Iata si eu am venit Casa voastra e curata Noroc, bine v-am gasit Chit-chit-chit, chit-chit-chit Noroc, bine v-am gasit, bis Si-n clinica cea draguta Stau vreo cinci prieteni mici Soricelul si-o broscuta Pupaza si doi pitici Tra-la-la, tra-la-la Stau vreo cinci prieteni mici, bis Raporteaza abuz de limbaj
"No man is an island entire of itself; every man
is a piece of the continent, a part of the main...
And therefore never send to know for whom
the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:53
Vine de la Ipotesti.....
Vine de la Ipotesti Domnul limbii romanesti, Domnul iubitor de glie Ce-a fost rupt din vesnicie. Frunza,ramul i se-nchina Lui, lumina, cu lumina, Sunet e acum izvorul, Taina-mpodobeste dorul Si din zbor netarmurit Pasarea-n loc s-a oprit Si au nins in a Lui cale Doar a stelelor petale. Si toti teii pe carari Nins-au flori in inserari Si-a venit si luna plina Inspre vesnica lumina. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:58
Strigoii
I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald, stăpân peste avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, Iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochii crunți de sânge, Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plânge. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. "Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea, Simțeam că universul la pasu-mi tresărea, Și nații călătoare, împinse de a mea, Umplut-au sperioase pustiul pân' la poluri. Căci Odin părăsise de gheață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase porneau a lui popoară; Cu creștetele albe, preoți cu pleata rară Trezeau din codrii vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic... un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mânele-amândouă eu fața îmi ascund Și-ntâia dată-n viață un plâns amar mă-neacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitându-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streașina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: "Aștept din parte-ți, o, rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald." Și, întorcându-mi fața, eu spada ți-am întins. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul. Urechea-i fu menită ca să-ți asculte viersul, De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu." De-ai fi cerut pământul cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le așază Și stelele ce vecinic pe ceruri colindează, Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. Ah! unde-i vremea ceea când eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine - Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad!" Făcliile ridică - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu barbele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gându-i zile nenumărate, Și fâlfâie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-a lui cal. C-o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O, mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, Și de-astăzi a mea viață la zeii tăi se-nchină." Bătrânul cu-a lui cârjă sus genele-și ridică, Se uită lung la dânsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din tronu-i se coboară, cu mâna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept... Cu mâna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă Și mii de glasuri slabe înce sub bolta largă Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se zbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se zguduie tot domul, de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să deie viață, În ochii-i să se scurgă scântei din steaua lină, A părului lucire s-o deie luna plină, Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină, Din duhul gurii tale ce arde și îngheață. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pământul și a lui măruntaie, Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie, Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald." Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, gheață, vânt arzător de vară - Departe vede-orașul pe sub arc de pară, Și lumea nebunise gemând din răsputere; Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mânele-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern Fug fulgerele-n lături, lăsând-o ca să treacă, Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. în negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatic, în pasuri line, ea ; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gâtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață, Părea un junghi că-i curmă suflare și viață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămâne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții pradă? Ea-nlănțuiește gâtu-i cu brațe de zăpadă, Întinde a ei gură, deschisă pentru sfadă: Rege,-a venit Maria și-ți cere pe Arald!" Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumoși ochi ai! Las' să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălai, Viața, tinerețea mi-ai prefăcut-o-n rai, Las' să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci." Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mori oamenii, mulți de într-acei morți zic se scoală de se fac strigoi..." Îndereptarea legii, 1652 În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptă în veci să-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină; Zidirea cea pustie de jale pare plină Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atât de albă fața-i ș-atât de nemișcată, Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poartă coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața, Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pân' ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sânu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac făclii de moarte, cântare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab, Și drumul, ca săgeții, îi dă peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie, Și vântu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur, rubine-nflăcărate, Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - Dar buzele ei roșii păreau că-s sângerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați, Vorbind de-a lor iubire - iubire fără saț - Ea se lăsase dulce și greu pe a lui braț Și-și răzimase capul bălai de a lui umăr. Arald, nu vrei pe sânu-mi tu fruntea ta s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumoși ochi ai... Las' să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălai... Viața, tinerețea mi-ai prefăcut-o-n rai - Las' să mă uit în ochii-ți ucizători de dulci!" Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun, Căci vântul adunat-a de flori de tei troiene, Și le așterne-n cale reginei dunărene. - Prin frunze aiurează șoptirile-i alene. Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun. Cum ei mergând ca vântul se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n a lor suflet trecu fior de gheață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. Arald! strigă crăiasa - las' fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Viața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund." Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei zboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei zboar-o vijelie, trec ape făr' de vad, Naintea lor se nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune prin râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad. Din tronul lui de piatră bătrânul preot vede Și-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pământul de-l distramă... Târziu! căci faptul zilei în slavă se răpede! Pornește vijelia adâncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos și sfânt, Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. Bătrânu-și pleacă geana și iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gându-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i zboară un alb ș-un negru corb. Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchi pe a lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. Mihai Eminescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:07
Atavism Uitatul pe fereastră a devenit un tic, Toată lumea se uită pe fereastră. Citește, spală, iubește, moare Și din când în când dă fuga Și se uită pe fereastră. Ce vreți să vedeți? După cine priviți? Luați-vă gândul, cine a fost de venit a venit, Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut. Lăsați perdelele, Trageți obloanele Și mai luați-vă o dată tensiunea. După ce a văzut totul ploi, războaie, Soare, cârtițe, evenimente, Repetate mereu aidoma, Omenirea nu cred că mai dorește serios Să mai vadă ceva. Totuși uite-o lipită de ferestre, În ochi cu un gol Marin Sorescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:26
Ce lumina este-n zarea....
Ce lumina este-n zarea Stelei care a murit, Ce lumina in cuvantul Ce de-un secol l-ai rostit. Departari ce le strabate Steaua, cerul lumineze, Departarile-n cuvant Fac mai viu ca sa vibreze. Daca steaua moare-n taina Nemuririi unui cer, Cuvantu-ti nu are moarte Ca-n vecia lui Homer. Ce ti-a fost fara lumina E iubirea-ti pe pamant, Arde-n templul tuturora, E altarul cel mai sfant. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:32
...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate.
intrebare: .acest user 9am, poate raspunde mesajelor proprii? Raporteaza abuz de limbaj |
|
symy1 4661 mesaje Membru din: 4/02/2009 Oras: Zalau |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:36
De la: 9am_1535, la data 2013-02-22 23:32:08...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate.  Bineanteles.. eu am doua leptopuri pe birou...cu clonele stau mai prost..
Raporteaza abuz de limbaj
symy-apocalipsa.blogspot.ro
|
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:45
De la: symy1, la data 2013-02-22 23:36:43De la: 9am_1535, la data 2013-02-22 23:32:08...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate. ...intreaba-l pe dumnezeu, in cazul in care exista, in mod sigur o sa-ti reveleze un raspuns corect, posibil sa stea mult mai bine, decat stai tu, cu logica. ..popo, raspuns gresit. nota mica, corigent. ..sa vii la toana cu banutul, achiti.taxa re-examinare, si.... Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 00:00
Pentru preoti:
Conform calculelor fizica moderna poate sa descrie ceea ce s-a intamplat la 10-43 secunde dupa aparitia Universului. Aceasta constanta este denumita timpul Planck.De ce ne lovim de zidul Planck? Ce s-a intimplat intre zero si 10 la -43 secunde? Ce a facut dumnezeu atunci?
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 00:17
In "spatele" timpului Plank se poate patrunde doar matematic insa nu avem inca "termenii" ecuatiilor. Si trebuie sa invatam fizica universului din care se trage universul nostru. Eu cred ca e o fizica ceva mai simpla doar cea a trecerii spre universul nostru e ceva mai complicata. E fizica subcuantica este undeva in adancurile materiei NE-nascute inca. Este in timpul care nu exista dar care a existat si exista.
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 10:37
De la: 9am_1609, la data 2013-02-23 02:25:21 Vrei sa schimbi sferele de influenta.?
|
|
|
|
