Info
x
Satyagraha
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 18 Februarie 2013, ora 08:35
ce bine va-ntelegeti voi doi
parc'ati fi unul si nu 2 @535 si @565 ! dar, normal sa aveti impresia ca toti cei care nu va-mpartasesc ideile sunt ciupiti ....din pacate , plaja voastra de idei si discutii este tare-ngusta : SF in niciun caz ; filosofie Nu ; paranormal Nu ; numerologie, astrologie, reiki, yoga NU ....da' ce va place ? despre ce discutati cind sunteti intre voi ? despre cit de PROSTI sunt unii si ce minune a lumii sunteti voi ?  cred ca da si e atit de trista si anosta viata voastra ca nu ma mai mira de ce aveti atita ura pe toti si toate, inclusiv fata de voi insiva si, va depling !
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 01:25
De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Sfatul meu este sa incepi cu o vizita la moaste si daca nu iti revii atunci te primesc la mine la cabinet sa gasim o solutie.
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 01:29
De la: gabigabi2, la data 2013-02-17 09:04:09"scrisnit din dinti "? Credeam ca ai devenit o inteleapta insa constat ca nu reusesti sa te controlezi. Incearca sa consumi putin paralepiped, poate-ti revii. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 07:27
De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi- trei Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 08:30
De la: Polixenia, la data 2013-02-21 01:29:40De la: gabigabi2, la data 2013-02-17 09:04:09"scrisnit din dinti "? si eu credeam ca practicind meseria pe care zici ca o ai, vei avea capacitatea sa recunosti in textul meu ideile pe care un psiholog trebuie sa le induca celor cu care sta de vorba si primul lucru ce trebuie invatat este : AUTOCONTROLUL ! deci : ce meserie zici ca ai ? Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 09:03
De la: 9am_1600, la data 2013-02-21 02:35:14De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Ce numar ti-ai tras! Se vede ca ai relatii!
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 21 Februarie 2013, ora 09:03
De la: 9am_1600, la data 2013-02-21 02:35:14De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 08:35:11ce bine va-ntelegeti voi doi Ce numar ti-ai tras! Se vede ca ai relatii!
|
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 06:59
 interesant cuvintul " fleoarta" ....vad ca-l impartasesti cu @535 ! 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:04
De la: 9am_1609, la data 2013-02-22 01:37:10 Daca o tii tot asa mai ai putin si ajungi cu numarul la zi, 2013
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:06
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 06:59:32 Unii se pricep la "diagnostic", eu am alte metode. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 10:09
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 06:59:32 Si stiu care este "problema" ta, inca nu iti spun te mai studiez, esti sub microscop. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 14:53
ai grija sa nu te vezi pe tine, ca te vei ingrozi !
promovarea coprofagului cu atita placere , ti-a pus deja un diagnostic ! Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 19:33
De la: gabigabi2, la data 2013-02-22 14:53:15ai grija sa nu te vezi pe tine, ca te vei ingrozi ! Doar eu am curajul sa ma iau de el. 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 21:19
Doi bureti
Doi bureti Erau baieti Si-si vorbeau de la burete La burete cu “baiete”. Când stateau la vreo agapa, Mâncau sare si beau apa, Acolo pe fund de mare: Aici apa, aici sare. La sare se-ntelegeau Dar la apa se-mbrânceau… Iar acuma, pe dulap, Nu se cearta, nu se bat, Sarea e-n bucatarie, Apa-n aer, cine stie. In Groapa Cu Cuvinte Ma aflu-n groapa cu cuvinte, În care nu te joci: Nu-s numai lei, ca la Samson, Ci tigri, lupi si foci. Racnesc la ele, le lovesc Cu pumnul peste falca, Dar ele iarasi se reped Si-mi smulg câte o halca. Ca într-o apa ma scufund, Cu cât mai mult ma-ncaier, Ci sufletul eu vi-l trimit Prin bulele de aer. Iar daca într-o zi cu soare Voi disparea de tot: Catati-ma-n acele vorbe Care se ling pe bot. În cimitir În cimitir doar desteptarea Este mai grea. Încolo...trai! Prieteni vin si-ti uda floarea Crescînd pe gura ta de rai. E-o desfatare geometria De cruci. Si toate au un nume. Si e perfecta simetria: Sus…lume; jos…o alta lume. Mai buna care-o fi? Fiori Te trec în clipele mai rele: Da, cel mai bine e cînd mori – Si în nici una dintre ele. Marin Sorescu n. 29 februarie 1936, Raporteaza abuz de limbaj |
|
Corina_Petre_1 428 mesaje Membru din: 28/01/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 21:44
Scarã la cer
Un fir de pãianjen Atârnã de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasã tot mai jos. Mi se trimite ºi Scara la cer - zic, Mi se aruncã de sus. Deºi am slãbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mã gândesc cã trupul meu Este totuºi prea greu Pentru scara asta delicatã. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâº! Pâº! Marin Sorescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:03
RONDEL
Pleoapa-nchide un mister, De lumi retina este plina, Cand ai zis azi,devine ieri, Valul se-nalta si se-nclina. Un drum pornit spre nicaieri, Se opreste-n teiul de lumina. Pleoapa-nchide un mister, De lumi retina este plina. Ce mai ramane din gradina.... In inserari petale pier, Doar amintiri spre noi sa vina Din vegetalele caderi. Pleoapa-nchide un mister..... de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:16
Eminescu.....
Intr-o lume ce se zbate Ca si valul unei mari, Eminescu e raspunsul Orisicarei intrebari. Intr-o lume viscolita De acum,de ieri,de maine, Eminescu este totul, Cerul,lacrima si paine. Lasati cornul ca sa cheme, Lasati cornul ca sa sune, Vesnicia va sa-nvie Auzind doar al sau nume. Daca absolutul cere Dor in ardere topit, Eminescu creste-n noi Cum creste in infinit. Fara el n-ar fi nimica, Desi toate inca-ar fi, Fara el lumina noastra S-ar preface-n neagra zi. Lasati cornul ca sa cheme, Lasati cornul ca sa sune, Vesnicia va sa-nvie Auzind un singur nume. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:22
O poveste cu-n dulãu
Un cãþel de cauciuc, Mititel cât un papuc, Se-ntâlneºte la rãscruce C-un cogeamite dulãu. - Eu, sã fiu în locul tãu, Aº pleca ºi m-aº tot duce: Plin de scai, murdar, lãþos - Un cojoc întors pe dos - Latri jalnic ºi urât Dintr-un fund de poloboc! Eu am muzicuþã-n gât: Cu copiii când mã joc ªi m-apasã pe burticã - Juri cã miaunã-o pisicã! Dar dulãul cel cuminte, Mãsurându-l pe cãþel, Prizãrit ºi mãrunþel, Îi aratã doar un dinte... - Mie mi-au fãcut pãtuc - Zice cel de cauciuc - Plãpumioarã ºi coltuc, Cãmãºuþã cu arnici ªi bondiþã cu panglici! Dar când intri tu-n odaie, Toþi te-alungã: "Ieºi, potaie!" Iar de eºti cumva plouat, Nu te rabdã nici sub pat! - Ham! dulãul i-a rãspuns ªi atât a fost de-ajuns: Ia-l de ceafã, strânge-l bine, Doar o zice "Vai de mine!" Însã când sã-l scuture - Scuturã dacã ai ce! Din jigodia-ngâmfatã, A rãmas în colþi, deodatã, Doar c-o minge dezumflatã. Bãieþel, ºi tu, fetiþã, Nu uitaþi acest cuvânt: Cine e umplut cu vânt, Sã mai tacã din guriþã! Otilia Cazimir Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:50
Nod 19 Ia cunoºtinþa cã pot ucide, cã pot zdrobi cu cãlcâiul capul suav al stelei rãsãrinde ºi placide, din pricina cãreia am devenit zugrav! Ia cunoºtinþa cã nu am milã de mine, cã sângele meu mi-l amestec cu mestecenii! Grabnic þi-aduc la cunoºtinþa toate acestea! Vezi ce faci! Nichita Stãnescu Alea jacta est Am plecat... Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te aºtept". Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare ªi-am pãºit cu majestatea ultimului înþelept Pragul vechilor legende Mâzgãlite la-ntâmplare Pe un colþ de pergament!... Paznicii nemãrginirii mi-au deschis negrele porþi, ªi-astãzi rãtãcesc în golul dintre soare ºi pãmânt... ªi ce-ncet mã duce vântul - Parcã-ar duce la mormânt Cel din urmã mort al lumii, Cel mai singur dintre morþi. Mã-nfãºor în atmosfera cimitirelor din haos... Câte sunt?... Nu le ºtiu decât noctambulii ªi poeþii - Cei ce n-au avut nici minte, Nici credinþã, Nici repaos, Nici rãbdarea sã-ºi aºtepte termenul obºtesc al vieþii. Mã-nfãºor în rozul-verde, În albastrul-violet, ªi în aurul din soare, ªi-ntr-o clipã mã preschimb Într-un nimb enorm - Un nimb Preursit sã-mbrace fruntea primului Anahoret. Mã topesc cu amintirea unei vieþi trãite-n somn, Mã-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrãþiºãri, ªi din cele douã forme - Cea de azi ªi cea de ieri - Mã-ntrupez în al veciei ºi-al imensitãþii Domn!... Da... Sunt Domnul celor veºnic plutitoare-n infinit - Celor ce plutesc pe mare, Celor ce plutesc pe vânt, Celor ce plutesc în versuri, În coloare ªi în cânt. Celor ce plutesc de-a pururi dupã cum le-a fost ursit... Da... Sunt Domnul celor veºnic plutitoare-n infinit. Ion Minulescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 4841 mesaje Membru din: 14/12/2010 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:51
In padurea cu alune
Aveau casa doi pitici Vine pupaza si spune Vreau sa stau si eu aici Pu-pu-pu, pu-pu-pu Vreau sa stau si eu aici, bis Iata vine si-o broscuta Top, top, top sarind mereu Daca e loc in casuta Tare-as vrea sa stau si eu Top-top-top, top-top-top Tare-as vrea sa stau si eu, bis Soricelul striga-ndata Iata si eu am venit Casa voastra e curata Noroc, bine v-am gasit Chit-chit-chit, chit-chit-chit Noroc, bine v-am gasit, bis Si-n clinica cea draguta Stau vreo cinci prieteni mici Soricelul si-o broscuta Pupaza si doi pitici Tra-la-la, tra-la-la Stau vreo cinci prieteni mici, bis Raporteaza abuz de limbaj
"No man is an island entire of itself; every man
is a piece of the continent, a part of the main...
And therefore never send to know for whom
the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne
|
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:53
Vine de la Ipotesti.....
Vine de la Ipotesti Domnul limbii romanesti, Domnul iubitor de glie Ce-a fost rupt din vesnicie. Frunza,ramul i se-nchina Lui, lumina, cu lumina, Sunet e acum izvorul, Taina-mpodobeste dorul Si din zbor netarmurit Pasarea-n loc s-a oprit Si au nins in a Lui cale Doar a stelelor petale. Si toti teii pe carari Nins-au flori in inserari Si-a venit si luna plina Inspre vesnica lumina. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 22:58
Strigoii
I ... cã trece aceasta ca fumul de pre pãmânt. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tãiat, cu pânzã se înfãșurã, cu pãmânt se acopere. Sub bolta cea înaltã a unei vechi biserici, Între fãclii de cearã, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsã-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald, stãpân peste avari; Încet, adânc rãsunã cântãrile de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbã Și pãru-i de-aur curge din raclã la pãmânt, Cãzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, Iar fața ei frumoasã ca varul este albã. Și lângã ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochii crunți de sânge, Și încâlcit e pãrul lui negru... gura-și strânge; El ar rãcni ca leii, dar vai! nu poate plânge. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. "Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flãmânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pãmântul, Eu rãzvrãteam imperii, popoarele cu gândul... Visând cã toatã lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgãi cercam cu spada vad. Domnind semeț și tânãr pe roinicele stoluri, Cãror a mea ființã un semizeu pãrea, Simțeam cã universul la pasu-mi tresãrea, Și nații cãlãtoare, împinse de a mea, Umplut-au sperioase pustiul pân' la poluri. Cãci Odin pãrãsise de gheațã nalta-i domã, Pe zodii sângeroase porneau a lui popoarã; Cu creștetele albe, preoți cu pleata rarã Trezeau din codrii vecinici, din pace secularã, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romã. Pe Nistru tãbãrâsem poporul tãu sã-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mã-ntâmpinași în cale, Ca marmura de albã, cu pãr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stãtând un îndãrãtnic... un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacã... Eu caut a rãspunde, nu știu ce sã rãspund; Mi-ar fi pãrut mai bine-n pãmânt sã mã cufund, Cu mânele-amândouã eu fața îmi ascund Și-ntâia datã-n viațã un plâns amar mã-neacã. Zâmbirã între dânșii bãtrânii tãi prieteni Și singuri ne lãsarã... Te-ntreb într-un târziu, Uitându-mã la tine, privind fãrã sã știu: La ce-ai venit, reginã, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streașina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mã cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: "Aștept din parte-ți, o, rege cavaler, Cã-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau sã-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald." Și, întorcându-mi fața, eu spada ți-am întins. Pe plaiuri dunãrene poporu-și opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul. Urechea-i fu menitã ca sã-ți asculte viersul, De-atunci, învingãtoareo, iubit-ai pe învins. De-atunci, fecioarã blondã ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni sã te vadã Și-nlãnțuindu-mi gâtul cu brațe de zãpadã, Îmi întindeai o gurã deschisã pentru sfadã: "Eu vin la tine, rege, sã cer pe-Arald al meu." De-ai fi cerut pãmântul cu Roma lui anticã, Coroanele ce regii pe frunte le așazã Și stelele ce vecinic pe ceruri colindeazã, Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vazã, Dar nu-l mai vrei pe Arald, cãci nu mai vrei nimicã. Ah! unde-i vremea ceea când eu cercam un vad Sã ies la lumea largã... și fost-ar fi mai bine Ca niciodatã-n viațã sã nu te vãd pe tine - Sã fumege nainte-mi orașele-n ruine, Sã se-mplineascã visu-mi din codrii cei de brad!" Fãcliile ridicã - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapã trupul reginei dunãrene, Monahi, cunoscãtorii vieții pãmântene, Cu barbele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bãtrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboarã sicriul sub pãrete, Pe piatra prãvãlitã pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latrã Cãțelul pãmântului Sub crucea de piatrã. Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacã lunã - La pieptu-i manta neagrã în falduri și-o adunã, Movili de frunze-n drumu-i le spulberã de sunã, Iar steaua cea polarã i-aratã a lui cale. Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoarã vii murmurã și saltã de sub piatrã, Colo cenușa surã în pãrãsita vatrã, În codri-adânci cãțelul pãmântului tot latrã, Lãtrat cu glas de zimbru rãsunã în urechi. Pe-un jilț tãiat în stâncã stã țapãn, palid, drept, Cu cârja lui în mânã, preotul cel pãgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bãtrân, În plete-i crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân, Barba-n pãmânt i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stã orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numãrã în gându-i zile nenumãrate, Și fâlfâie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboarã de pe-a lui cal. C-o mânã El scuturã din visu-i moșneagu-ncremenit: – „O, mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dã-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a rãpit, Și de-astãzi a mea viațã la zeii tãi se-nchinã." Bãtrânul cu-a lui cârjã sus genele-și ridicã, Se uitã lung la dânsul, dar gura-nchisã-i tace; Cu greu a lui picioare din piatrã le desface, Din tronu-i se coboarã, cu mâna semn îi face Ca-n sus sã îl urmeze pe-a codrilor poticã. În poarta prãbușitã ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bãtrânul se închinã... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intrã liniștiți Și porțile în urmã în vechi țâțâni s-aruncã. O candelã bãtrânul aprinde - para lungã Se nalțã-n sus albastrã, de flacãre o dungã, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. Și în tãcere crudã ei nu știu ce aștept... Cu mâna-ntinsã magul îi face semn sã șadã, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradã, Pe jeț tãcut se lasã, cu dreapta pe-a lui spadã, În zid de marmur negru se uitã crunt și drept. Fantastic pare-a crește bãtrânul alb și blând; În aer își ridicã a farmecelor vargã Și o suflare rece prin dom atunci aleargã Și mii de glasuri slabe înce sub bolta largã Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare cã furtuna ridicã al ei glas, Cã vântul trece-n spaimã pe-al mãrilor talaz, Cã-n sufletu-i pãmântul se zbate cu necaz - Cã orice-i viu în lume acum încremenește. Se zguduie tot domul, de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clãtindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem, Se urmãresc prin bolte, se cheamã, fulger, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... – „Din inimã-i pãmântul la morți sã deie viațã, În ochii-i sã se scurgã scântei din steaua linã, A pãrului lucire s-o deie luna plinã, Iar duh dã-i tu, Zamolxe, sãmânțã de luminã, Din duhul gurii tale ce arde și îngheațã. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Strãbateți voi pãmântul și a lui mãruntaie, Faceți din piatrã aur și din îngheț vãpaie, Sã-nchege apa-n sânge, din pietre foc sã saie, Dar inima-i fecioarã hrãniți cu sânge cald." Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toatã firea amestecat-afarã - Ninsoare, fulger, gheațã, vânt arzãtor de varã - Departe vede-orașul pe sub arc de parã, Și lumea nebunise gemând din rãsputere; Biserica creștinã, a ei catapeteasmã De-un fulger drept în douã e ruptã și tresare; Din tainițã mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapã crãpând în douã sare; Încet plutind se-nalțã mireasa-i, o fantasmã... O dulce întrupare de-omãt. Pe pieptu-i salbã De pietre scumpe... pãrul i-ajunge la cãlcâie, Ochii cãzuți în capu-i și buze viorie; Cu mânele-i de cearã ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasã ca varul este albã. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern Fug fulgerele-n lãturi, lãsând-o ca sã treacã, Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacã Și apele cu spaimã fug în pãmânt și seacã - Pãrea cã-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. în negrul zid s-aratã, Venind ca-n somn lunatic, în pasuri line, ea ; Arald nebun se uitã - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului sãu spatã. Își simte gâtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sãrut de gheațã, Pãrea un junghi cã-i curmã suflare și viațã... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe cã de-acuma a lui rãmâne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții pradã? Ea-nlãnțuiește gâtu-i cu brațe de zãpadã, Întinde a ei gurã, deschisã pentru sfadã: – „Rege,-a venit Maria și-ți cere pe Arald!" – „Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumoși ochi ai! Las' sã-ți înlãnțui gâtul cu pãrul meu bãlai, Viața, tinerețea mi-ai prefãcut-o-n rai, Las' sã mã uit în ochii-ți ucizãtor de dulci." Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acușa la ureche-i un cântec vechi strãbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadențã a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mori oamenii, mulți de într-acei morți zic se scoalã de se fac strigoi..." Îndereptarea legii, 1652 În salele pustie lumine roși de torții Rãnesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblã singur, râzând, vorbind sãlbatic Arald, tânãrul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptã în veci sã-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire rãzbind prin pânza finã Rãsfrâng o dureroasã luminã din luminã; Zidirea cea pustie de jale pare plinã Și chipul morții pare cã-n orice colț îl vezi. De când cãzu un trãsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toatã, Pe inimã-i de-atuncea s-a pus o neagrã patã - Dar noaptea se trezește și ține judecatã Și-n negru-mbracã toate al nopții palid domn. Un obrãzar de cearã pãrea cã poartã el, Atât de albã fața-i ș-atât de nemișcatã, Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sângeratã, Pe inima sa poartã de-atunci o neagrã patã, Iarã pe frunte poartã coroanã de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrãcat viața, Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtunã; Ades cãlare pleacã în mândre nopți cu lunã, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bunã, Pân' ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. Arald, ce însemneazã pe tine negrul port Și fața ta cea albã ca ceara, neschimbatã? Ce ai, de când pe sânu-ți tu porți o neagrã patã, De-ți plac fãclii de moarte, cântare-ntunecatã? Arald! de nu mã-nșalã privirea, tu ești mort! Și azi el se avântã pe calul sãu arab, Și drumul, ca sãgeții, îi dã peste pustie, Care sub luna plinã lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie, Și vântu-n codri sunã cu glas duios și slab. În pãrul ei de aur, rubine-nflãcãrate, Și-n ochii ei s-adunã lumina sfintei mãri - S-ajung curând în cale, s-alãturã cãlãri, Și unul înspre altul se pleacã-n desmierdãri - Dar buzele ei roșii pãreau cã-s sângerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fãrã numãr, Cãci caii lor aleargã alãturea-nspumați, Vorbind de-a lor iubire - iubire fãrã saț - Ea se lãsase dulce și greu pe a lui braț Și-și rãzimase capul bãlai de a lui umãr. – „Arald, nu vrei pe sânu-mi tu fruntea ta s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumoși ochi ai... Las' sã-ți înlãnțui gâtul cu pãrul meu bãlai... Viața, tinerețea mi-ai prefãcut-o-n rai - Las' sã mã uit în ochii-ți ucizãtori de dulci!" Miroase-adormitoare vãzduhul îl îngreun, Cãci vântul adunat-a de flori de tei troiene, Și le așterne-n cale reginei dunãrene. - Prin frunze aiureazã șoptirile-i alene. Când gurile-nsetate în sãrutãri se-mpreun. Cum ei mergând ca vântul se ceartã și se-ntreabã, Nu vãd în fundul nopții o umbrã de roșeațã, Dar simt cã-n a lor suflet trecu fior de gheațã, De-a morții gãlbenealã pieriți ei sunt la fațã... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabã, tot mai slabã. – „Arald! strigã crãiasa - las' fața sã-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul rãgușit? O zare de luminã s-aratã-n rãsãrit, Viața trecãtoare din pieptu-mi a rãnit... A zilei raze roșii în inimã-mi pãtrund." Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Pãinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimã și vântului s-aștern, Ca umbre strãvezie ieșite din infern Ei zboarã... Vântul geme prin codri cu amar. Ei zboar-o vijelie, trec ape fãr' de vad, Naintea lor se nalțã puternic vechii munți, Ei trec în rãpejune prin râuri fãrã punți, Coroanele în fugã le fulgerã pe frunți, Naintea lor se mișcã pãdurile de brad. Din tronul lui de piatrã bãtrânul preot vede Și-n vânturi el ridicã adâncul glas de-aramã, Pe soare sã-l opreascã el noaptea o recheamã, Furtunelor dã zborul, pãmântul de-l distramã... Târziu! cãci faptul zilei în slavã se rãpede! Pornește vijelia adâncu-i cânt de jale, Când ei soseau alãturi pe cai încremeniți, Cu genele lãsate pe ochi pãinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n douã laturi templul deschise-a lui portale. Cãlãri ei intrã-nuntru și porțile recad; Pe veci pierirã-n noaptea mãrețului mormânt. În sunete din urmã pãtrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crãiasa cu chip frumos și sfânt, Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. Bãtrânu-și pleacã geana și iar rãmâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreunã, El numãrã în gându-i și anii îi adunã, Ca o poveste-uitatã Arald în minte-i sunã, Și peste capu-i zboarã un alb ș-un negru corb. Pe jilțul lui de piatrã înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel pãgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bãtrân, În plete-i crește mușchiul și mușchi pe a lui sân, Barba-n pãmânt i-ajunge și genele în piept. Mihai Eminescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:07
Atavism Uitatul pe fereastrã a devenit un tic, Toatã lumea se uitã pe fereastrã. Citeºte, spalã, iubeºte, moare ªi din când în când dã fuga ªi se uitã pe fereastrã. Ce vreþi sã vedeþi? Dupã cine priviþi? Luaþi-vã gândul, cine a fost de venit a venit, Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut. Lãsaþi perdelele, Trageþi obloanele ªi mai luaþi-vã o datã tensiunea. Dupã ce a vãzut totul – ploi, rãzboaie, Soare, cârtiþe, evenimente, Repetate mereu aidoma, Omenirea nu cred cã mai doreºte serios Sã mai vadã ceva. Totuºi uite-o lipitã de ferestre, În ochi cu un gol Marin Sorescu Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:26
Ce lumina este-n zarea....
Ce lumina este-n zarea Stelei care a murit, Ce lumina in cuvantul Ce de-un secol l-ai rostit. Departari ce le strabate Steaua, cerul lumineze, Departarile-n cuvant Fac mai viu ca sa vibreze. Daca steaua moare-n taina Nemuririi unui cer, Cuvantu-ti nu are moarte Ca-n vecia lui Homer. Ce ti-a fost fara lumina E iubirea-ti pe pamant, Arde-n templul tuturora, E altarul cel mai sfant. de A.C. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:32
...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate.
intrebare: .acest user 9am, poate raspunde mesajelor proprii? Raporteaza abuz de limbaj |
|
symy1 4661 mesaje Membru din: 4/02/2009 Oras: Zalau |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:36
De la: 9am_1535, la data 2013-02-22 23:32:08...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate.  Bineanteles.. eu am doua leptopuri pe birou...cu clonele stau mai prost..
Raporteaza abuz de limbaj
symy-apocalipsa.blogspot.ro
|
|
Fosta membra 9am.ro 258 mesaje Membru din: 13/02/2013 |
Postat pe: 22 Februarie 2013, ora 23:45
De la: symy1, la data 2013-02-22 23:36:43De la: 9am_1535, la data 2013-02-22 23:32:08...pe acest forum, exista un user 9am care raspunde tuturor mesajelor ce nu-i sunt adresate. ...intreaba-l pe dumnezeu, in cazul in care exista, in mod sigur o sa-ti reveleze un raspuns corect, posibil sa stea mult mai bine, decat stai tu, cu logica. ..popo, raspuns gresit. nota mica, corigent. ..sa vii la toana cu banutul, achiti.taxa re-examinare, si.... Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 00:00
Pentru preoti:
Conform calculelor fizica moderna poate sa descrie ceea ce s-a intamplat la 10-43 secunde dupa aparitia Universului. Aceasta constanta este denumita timpul Planck.De ce ne lovim de zidul Planck? Ce s-a intimplat intre zero si 10 la -43 secunde? Ce a facut dumnezeu atunci?
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 00:17
In "spatele" timpului Plank se poate patrunde doar matematic insa nu avem inca "termenii" ecuatiilor. Si trebuie sa invatam fizica universului din care se trage universul nostru. Eu cred ca e o fizica ceva mai simpla doar cea a trecerii spre universul nostru e ceva mai complicata. E fizica subcuantica este undeva in adancurile materiei NE-nascute inca. Este in timpul care nu exista dar care a existat si exista.
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Polixenia 2831 mesaje Membru din: 9/12/2012 Oras: Resita |
Postat pe: 23 Februarie 2013, ora 10:37
De la: 9am_1609, la data 2013-02-23 02:25:21 Vrei sa schimbi sferele de influenta.?
|
|
|
|
