Poezii religioase

Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel... venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!

De nu ne-ar fi iubit... atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie în mormînt:
Ce L-a făcut să poarte în cunună
Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?

Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!

Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pînă la moarte
Mereu respins şi atîrnat pe lemn!

'Naintea Lui se îmbrăcă în zale
Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi...

Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări...
Pentru creştini, o iesle va rămîne
Simbol al vinovatei lepădări...

(Căci astăzi tot închisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,

Cînd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit în grajd... şi ne-am culcat!

Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni în lume-n infinit!
Dar locul meu... va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?...

Vorbeste,Doamne,caci sunt rob
si robul Tau asculta.
Mai toarna-mi iar ulei in ciob,
mai da-mi din graul Tau un bob
si dragoste mai multa


Vorbeste,Doamne,caci in piept
mi-e inima firava.
Nebun ma face-orice-intelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-astept
in vreme de zabava...


Vorbeste,Doamne,caci sunt gol
si-mi bate-n suflet vantul.
Caci mii de corbi imi dau ocol,
de cand pe-al inimii pristol
TI-ai asezat Cuvantul.


Mai da-mi din painea Ta un drob
si flacara mai multa.
Chiar daca-s fiu si nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
si robul Tau asculta...

Rugăciune

Am strigat spre tine Doamne,
Am strigat în psalmi şi-n rugă.
Am strigat atăt de tare
Ca m-au luat cei răi la fugă!

De-ai citi la mine-n suflet
Şi-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!

Iubesc din suflet fratii,
Aş vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinţi în pleoape!

Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.

Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.

Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Şi te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepseşti pe ei!

TE PREAMARIM PUTERNIC DUMNEZEU

Te preamarim, puternic Dumnezeu,
Ca ne-ai condus pe drumul nostru greu!
Cu mana Ta vrajmasii i-ai rapus,
La bun liman,cu bine ne-ai adus!

Pana acum pe aripi ne-ai purtat!
Atata har nicicand n-am meritat!
Chiar de-am gresit,Tu nu ne-ai lepadat!
Drept esti si bun,fii,Doamne,laudat!

Fii pentru veci al nostru Dumnezeu,
Sa'naintam luptand sub scutul Tau!
Precum ai fost,ne fii pan'la sfarsit.
Mantuitor si Rege preaiubit!

Da-ne izbanzi in tot ce'nfaptuin;
Fa-ne,prin har,puternici,cand iubim!
Iti multumim ca nu ne vei lasa!
Pan'la sfarsit slavim iubirea Ta!

Ajută-mă Doamne

"Dă-mi Doamne puterea şi crezul,
Că toate în viaţă-s deşarte,
Dă-mi Doamne încrederea-n tine,
Curat să rămân de păcate.

Dă-mi Doamne lumina din stele,
Să pot lumina ca şi ele,
Dă-mi Doamne a pietrei putere,
Să pot răsturna clipe grele.

Dă-mi Doamne etern cursul apei,
Ce roade încet şi granitul,
Şi Lasă-mi etern sacrul clipei,
Să pot suporta asfinţitul.

Şi lasă-mi răgaz de uimire,
Când omul e plin de mistere
Cuvântul să-mi fie ‘mplinire,
Şi ochii ocean de iubire.

Şi iartă-mă Doamne de toate
Păcate mereu efemere
Să pot ca să merg mai departe,
Scăpat de ruşini şi mistere."

Conductorul

Am urcat in trenul vietii plangand
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.

Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: 'PIERZARE'!

Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.

Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;

La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: 'Sus in vagoane'
Si trenul o lua din nou din loc...

Grabit lasai in ulita pustie,
O minge, ce din carpe mi-am facut,
O undita din ac si gamalie,
Bat de alun si ata de cusut.

Lauta cu arcusul din tuleu
Si sania din iernile cu nea,
Si trotineta prietenului meu
Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea.

Lasai o gradinita cu jucariile ei,
Cateva scoli cu colegii mei
Iar trenul pe sine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.

Dupa vreo douazeci de statii prin ani,
Cand frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
'Biletul, pentru control!'

Era un conductor bland
Ca soarele diminetii,
O Carte in mana tinand:
'Mersul trenurilor vietii!'

M-a intrebat, parca-l aud si-acum,
C-o voce ce vibra ca si vioara,
De unde vin? Si unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu… prin Timisoara.

M-am desteptat atunci ca dintr-un vis,
Cautand biletul meu prin buzunare
Dar am vazut ca 'IAD' pe el e scris!
Si-am plans atunci cu lacrime amare.

El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze,
Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit -
Ci sa trezeasca, sa avertizeze,
Sa dea bilete rosii, gratuit!

Dar ca in urma vine, nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe sapca are ca emblema-un craniu,
Iar vocea lui suna taios si straniu:

'Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza 'gratie'
Veti cobora cu mine la prima statie!'

Eu il priveam si-l ascultam nauc
Si pentru prima data intrebarea:
De unde vin? Si unde-o sa ma duc?
Se ridica vijelios ca marea.

El mi-a vorbit din nou cu duiosie
Si sub lumina razei de lanterna,
Primi biletul de culoare purpurie,
Chelmac, via Golgota, viata eterna!

Mi-a spus daca biletul am schimbat,
Indata ce in gara-o sa sosim,
Sa schimb si trenul c-un accelerat
Din Timisoara… spre Ierusalim!

Si-acel conductor bland a disparut;
Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume;
Dar si eu tot conductor m-am facut
Impartasind aceeasi misiune.

Si de-atunci pe diferite rute
Calatoresc mereu, neobosit,
Sa-mpart bilete inca nevandute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!

Pe calatori cu trupul obosit,
Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
'Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!'

Petru Dugulescu

Un vierme mic

E noapte. La o masa, plecat peste hartie,
cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.
Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,
zambeste o soparla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-si pune creionul intre dinti.
'...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti.'
Usor el da o foaie. Si alta...Si-nca una.
Apare papagalul...paunul si pauna..
si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?
Se duce-n prag si striga: 'E cineva?' Tacere.
Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? - Mi-e frig...inghet...
Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!
- Dar cine esti? Mi-e frica. - Sant mic... - Sa-ntreb pe tata!
- Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata!
- Dar cine esti? - Un vierme... - O, viermii nu prea-mi plac.
- Dar eu sunt mic...o scama... Si, cand ma fac covrig,
abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig!
Si i-a deschis baiatul: - Noroc si seara buna!
- Noroc... Dar unde-i ploaia? - A stat... Nu vezi ca-i luna?
Hi-hi!... A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag...
Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag
un vechi si bun prieten, un soricel din pod...
- Sant eu! Dar cartea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod!
Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide
sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide,
ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda!
- O bufnita? Mi-e frica! - Dar bufnita e blanda...
- Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi.
De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi!
Sa fii ascuns de mama, de tata... Stai putin.
Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin...
- Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti...
- Eu stiu ca vulpea strica... - Ce? - Viile?... - Povesti!
D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi!
- Dar e pacat... - N-ai teama! Nu spune in Scripturi
ca apele furate mai dulci sant, mai placute?...
Si-acum... deschide-n laturi, ca vine... vine iute...
o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale
slavitei caracatiti!... incolacimii sale!
- Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!... Prea tarziu...
Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu
dau usa de perete. Si umede ventuze
se prind in rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!...
- Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul!
Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata...
E lupul ce ranjeste... si vine... vine... 'Tata!'
Ca traznetul loveste o flacara pe lup.
Iar umedele brate de pe copil se rup.
- Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris!
Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost... vis...

'Minciuna nu-i o crima', se spune cateodata.
'E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata...'
Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua.
Intaia ta minciuna aduce pe a doua.
Intai e o veriga, apoi un lant: robia.
Visarea trage lenea, si lenea lacomia.
Apare bautura, desfraul, furtisagul.
Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul,
Te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima,
cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna... Prima.
Minciuna e o crima! E-o crima orice pata!
Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: 'Tata!'
Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman!
Alunga primul oaspete, caci ultimu-i Satan!

Costache Ioanid

Chiar dacã...

Chiar daca vantua-a vrut in zbor
in turme sa ne-mparta,
dar tot o cale, tot un dor
si tot un Duh ne poarta.

Chiar daca azi pe orice plai
sunt oi imprastiate,
dar tot un staul sus in Rai
si un Pastor au toate.

Chiar daca n-am pastrat macar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfa, tot un har
ne-a smuls pe toti din lume.

Chiar daca azi oftam stingher
ca ne-a-mpartit furtuna,
dar tot vom fi odata-n cer.
Si-acolo vom fi una!

Costache Ioanid

LUCEFERII STIINTEI

Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul 'Lucifer',
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua 'usi' le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la 'poarta noua'
Sta un bou 'sa ma iertati'.
Una este 'usa vietii'
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul,
Se grabes sa nascoceasca,
Ca sa fabrice 'viata'
Si pe moarte s-o opreasca

Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!

Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania 'celui rau'.

Scrisa de Sfantul Ioan Iacob

ALERGAREA OMENIRII / GHEORGHE BARBU

Lumea aceasta a ajuns foarte rau nestând aproape,
De Acel ce poate-oricând din mocirla sa ne scape.
Toti sunt dusi în multe parti dupa cum îi bate vântul,
Si aceasta se întâmpla fiindca n-au pazit Cuvântul.

Omenirea-i ignoranta iar acum din greu plateste
Caci pacatul si minciuna în Cel rau se pedepseste.
Ei alearga cu iuteala prinsi în febra-mbogatirii,
Fara a baga de seama ca fac jocul nimicirii.

Fiecare se zoreste; poate, poate-n frunte ajunge,
Nestiind ca fara Domnul toate-acestea-l vor înfrânge.
Se îmbata-acum cu apa cum ca-s buni si plini de minte,
Insa nu observa-odata ca tot iadul li-e ‘nainte.

Marea aceasta de pacate ne-nconjoara si cuprinde,
Iar de multe ori un prieten ne tradeaza si ne vinde.
Caci avari si prea-nsetati sunt de bani si de arginti,
Alergând cu-nversunare de parca-s iesiti din minti.

Unii, nu cunosc Scriptura dar când vor sa mai viseze,
Moaie un copil în apa tot sperând sa-l crestineze,
Ca atunci când creste mare numai bine ca nu crede,
Parca nici n-ar vrea sa-auda ca-i pagân si ca se pierde.

Altul zice cu mândrie ca-i crestinul cel mai bun,
Chiar de spune-o rugaciune doar la Pasti si la Craciun.
Si macar nici nu se vede ca e plin de stricaciune,
Iar pe Domnul, Salvatorul Il ignora mult si bine.

Altul mai modest un pic sta molcom si vrea sa zica,
Ca e bun si face bine “casa nimanui nu strica!”
Ca-i pios si rau nu face la tot omul ce-l iubeste,
Dar pe cel care-i greseste îl detesta si-l bârfeste.

Omenirea e crestina si de-acestea lumea stie,
Dar în pragul despartirii vesnicia li-e pustie.
Este o lume-nfometata si comuna cu pierzarea
Fiindca nu-L iubesc pe Domnul sa-si opresca ALERGAREA.

Au ajuns cu îndrazneala cum se cred întruna ei,
Ca-s urmasii de credinta a-i lui Petru si Andrei.
Ei nu sunt nici pe departe pentru viata de apoi,
Cum au fost acesti apostoli – slujitorii vietii noi.
Amin.

Dacă-L ai pe Domnu-n toate

Autor -
Frenţiu Toma Adrian
--------------------------------------------------------------------------------

Dumnezeu să te asculte
ocrotească fiinţa ta
Ajutor să îţi trimită
din cerească casa Sa.
Inima ce îţi doreşte
Domnul să îţi împlinească
În tot ce nădăjduieşti
numai El te sprijinească.

Dacă-L ai pe Domnu-n toate
zilnic te vei bucura
Biruinţa-ţi va fi steagul
care îl vei flutura
Flutură-l în al Său nume
ţine tu stindardul sus
Inima nedespărţită,
ochii ţintă la Isus

Ştiu că Domnul El te scapă
prin a Sale sfinte unde
Din locaşul cel ceresc
la toate El îţi răspunde
Gândul Domnul îl cunoaşte,
îl ştii care e şi unde
Căci în minte şi în suflet
raza Lui ea te pătrunde

Nu avea ca biruinţă
tu puterea care-o ai
Nu avea ca biruinţă
care, călăreţi şi cai.
Reazemă a ta viaţă
doar de braţul lui Isus
Vei uita grijile toate
te vei bucura nespus

Filozofului ateu, ce cu ochelari de soare
Vrea sa ma impresioneze ca e lumea la-ntamplare,
Ca nimic din tot ce este n-are rost si n-are scop,
Eu ii spun prieteneste "Cumpara-ti un microscop!"
Si cand vrea sa-mi dovedeasca pe-ndelete ca in om
Nu-i decat o-ngramadire de atom langa atom,
Molecule zapacite, paie-ntr-o marioneta...
Ii spun tot prieteneste "Cumpara-ti si o luneta!"
Caci daca te uiti in lumea de orbite planetare
Chiar luneta te intreaba "Mai vezi lumea la-ntamplare..?"
Si purtandu-te-n imensul zbor al electronilor,
Microscopul iti sopteste "Toate au un Creator!"
Daca tot nu intelege..acest mare filozof...
Unde sa-l trimiti sa vada...la un morcov, la cartof...?
Sa-l invete o scrumbie, un sticlete-n colivie
Sau o floare-n palarie, sau un fulg de papadie?
Domnul cel Atotputernic numara in larga zare
Sirul lumilor stelare, galaxii fara hotare,
Si-ntr-un panet ingramadeste un margean de electroni,
Salbe de elipsoide cu ciorchini de neutroni...
Si prin toate ne vorbeste, clar si simplu, deslusit:
Tot ce este in jurul nostru, Mana Lui le-a faurit...
El de toate se-ngrijeste, si de noi, de fiecare,
El e Creatorul nostru, nu suntem la intamplare!

Fumul

Eu sunt o fetita mica,
multe nu stiu sa vorbesc,
dar totusi o vorba mica
as dori sa va graiesc:

Ascultati-ma o clipa,
tot omul ce are pipa:
sa n-o mai puna in gura,
ci sa-si cumpere Scriptura.

Si din ea mereu sa-nvete
ale ei sfinte povete.
astfel,orice pacatos
poate veni la Christos


caci din fumul de tigara
iese viata cea amara,
dar din Biblia aleasa
iese viata cea frumoasa.


Omul nu e tren,nici vorba,
n-are horn,nici nu e soba...
dar de ce ,la orice pas
scoate asa fum pe nas?


Deci in cateva cuvinte:
oameni,judecati cuminte;
fumu-acela de tutun
nu-i frumos,si nici nu-i bun!


Mai frumos e cand pe gura
iese sfanta-nvatatura,
iar din inima pe cale
se-aud Psalmi si osanale.

Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel... venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!

De nu ne-ar fi iubit... atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie în mormînt:
Ce L-a făcut să poarte în cunună
Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?

Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!

Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pînă la moarte
Mereu respins şi atîrnat pe lemn!

'Naintea Lui se îmbrăcă în zale
Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi...

Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări...
Pentru creştini, o iesle va rămîne
Simbol al vinovatei lepădări...

(Căci astăzi tot închisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,

Cînd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit în grajd... şi ne-am culcat!

Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni în lume-n infinit!
Dar locul meu... va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?..

Traieste clipa

Traieste clipa e lozinca
Acelora ce cred ca aicia
E si-nceputul si sfrisitul
Si dincolo nu e nimica

Asa Satan ii amageste
Pe multi in lumea de acum
Caci aici totul se sfirseste
Cind esti la capatul de drum

Dar Dumnezeu asa ne spune
Caci dincolo e vesnicia
Si cum traiesti aicia clipa
Reflecta toata vesnicia

Deci ia aminte o amice
Caci clipa nu iti apartine
Ea este darul fara plata
Aici si-n veacul care vine

de Valeriu Gafencu



Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

LIPESTE-MI,DOAMNE,SUFLETUL...

Lipeste-mi,Doamne,sufletul de Tine
mai mult ca floarea vesnica pe stanci.
Sa uit de ani ,de lume si de mine,
privind adanc in ochii Tai adanci

Lipeste-mi,Doamne,sufletul de Tine,
din visul meu sa nu ma mai destept,
sa simt si taina slavilor senine,
si inima de om ce-Ti bate-n piepe...

Lipeste-mi,Doamne,sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul sau divin,
sa n-am nici plug in vai,nici holde pline,
ci Tu sa-mi fii si paine-n veci,si vin!

Lipeste-mi,Doamne,sufletul de Tine,
ca pe-o mireasa smulsa de la greu.
Ridica-ma din valea de suspine
si-ascunde-ma su Tine-n Dumenzeu!...

Vorbeste,Doamne,caci sunt rob
si robul Tau asculta.
Mai toarna-mi iar ulei in ciob,
mai da-mi din graul Tau un bob
si dragoste mai multa


Vorbeste,Doamne,caci in piept
mi-e inima firava.
Nebun ma face-orice-intelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-astept
in vreme de zabava...


Vorbeste,Doamne,caci sunt gol
si-mi bate-n suflet vantul.
Caci mii de corbi imi dau ocol,
de cand pe-al inimii pristol
TI-ai asezat Cuvantul.


Mai da-mi din painea Ta un drob
si flacara mai multa.
Chiar daca-s fiu si nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
si robul Tau asculta...

SAMARITEANUL MILOS de Nicolas Dinu
----------------------------------------------
Te coborai spre Ierihon, la vale,
Călcând arar pe drumul şerpuit.
Alăturea asinul tău, agale
Se poticnea în pasu-i istovit.

Era amiaza arşită cumplită
De parcă zarea-ntreagă luase foc;
Tu, singur pe poteca prăfuită
Părând sa-aduci doar hoţilor noroc.

Şi colo, pe drumeag, în cotitură,
Văzuşi un om în pulbere căzut
Cu trupul plin de rane şi arsură
Zdrobit şi frânt de furul nevăzut.

Zăcea în praful aspru şi fierbinte
De starea lui păsându-i nimănui;
Bătut şi jefuit, fără veşminte,
Că îţi venea să plângi de mila lui.

Trecuseră pe-aceeaşi cărăruie
Un preot de la Templu şi-un Levit
Dar n-au dorit în ajutor să-i vie
Şi n-au oprit din mersul lor grăbit!

Dar Tu, când l-ai văzut, Samaritene
Însângerat şi fără de alin
Te-ai aplecat şi cercetând alene,
Ai scos din brâu ulcica ta de vin

Şi căutând mai bine în desagă
Dăduşi de untdelemnul de măsline
Apoi în praf, mantaua ta întreagă
O aşezaşi, în lacrimi şi suspine,

Şi-genunchind în focul din ţărână,
Privindu-l blând în ochii grei şi duşi
Îi picuraşi în suflet stropi de smirnă
Ş-o rază de speranţă îi dăduşi.

Rupând fâşii cămaşa ta aleasă,
Cu leac ceresc ce rana o sărută
În mila ta atât de ne-nţeleasă
Îi alinaşi durerea lui cea mută.

Şi ca un medic iscusit şi bun,
Ştergându-i ranele cu untdelemn şi har,
Cu păs născut în neamul tău străbun
Sărmanului i-ai dat viaţa iar.

L-ai pus pe măgăruşul blând, şi-apoi
L-ai dus la hanul cu-ngrijire dulce,
Plătind tu însuţi multele-i nevoi
Doar el, firav, în pace să se culce.

Şi-ai hotărât, când te vei înturna
Din căile pe unde te va duce soarta,
La orice osteneală ce-a urma
Vei oferi împărăteşte plata...

Pe cel căzut acolo-ntre tâlhari
Lăsat să moară în pustiu văpainic,
Bătut şi jefuit de hoţi avari,
Tu l-ai milostivit cu harul tainic...

Dar din a vremii lungă istovire
Îşi puse oare lumea întrebare:
Ce om, în nefirească dăruire
S-ar cheltui în jertfă salvatoare?

Ci eu te-aştept cu dor din an în an
Şi spun oricui şi scriu cu slove mari:
ISUSE, Tu ai fost acel Samaritean
Iar eu eram căzutu-ntre tâlhari.

Din rabdarea Ta fara hotare,
Mare ca rabdarea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da rabdare sfanta la romani !

Din intelepcinea ta nemuritoare,
Ca intelepciunea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da intelepciune la romani!

Din smerenia Ta izbavitoare,
Mare cat smerenia unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da smerenie sfanta la romani!

Din iubirea Ta ostenitoare,
Mare cat iubirea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da iubire sfanta la romani!

Din dreptatea ta induratoare,
Mare cat dreptatea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da dreptate sfanta la romani!

Din iertarea ta izbavitoare,
Mare cat iertarea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da iertare sfanta la romani!

Din milostivirea-Ti iubitoare,
Mare cat zidirea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel mare,
Da milostivire la romani!

Din Sfintenia Ta induratoare,
Mare ca sfintirea unei paini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da Sfintenie vesnic la romani!

Din Treimea binecuvantata,
Da, Parinte sfinte, la romani,
Da-le-n veci, cu mainile de Tata,
Binecuvantarea unei paini!

Getsimani locul dureri
In care Domnul a suferit
Striga la tatal cu putere
Cazind cu fata la pamint.

Sudoarea Lui i-se facu
Burboane ca in stropi de singe
Dar Tatal pentru El tacu
La urma pacea il cuprinse

Is reveni din agonie,
Stia ca dela inceput
Ia spus El Tatalui ca vine
Aici sa n-dure pe pamint.

Si se scula atunci indata,
Merse catre ucenicii agale
Si ce zari? venea o gloata,
Avind in miini sabii, ciomege.

Ajunse El la ucenicii…
Din gradina vroia sa plece.
Le-zise, haidem noi de-aici
ca vine, cel ce ma-va vinde.

Se apropie deci vinzatoru
De Domnul care la iubit
Si-i saruta ca un notoriu
Obrazul cel neprihanit.

Si acuma ,iata-i pe ai Lui,
Cu totii ca l-au parasit.
Curind L’va-lua fiori morti,
Pe cruce va fi rastignit.

Dar moartea, nu il va tinea
Ca Tatal va interveni,
Si viata din nou va pulsa,
In El, ca este Domnul vieti.

John Balarie

O PERSOANA CARE TE IUBESTE

Intr-adevr,
tu nu-l vezi pe Dumnezeu,
nu-l intalnesti pe drum,
nu poti sa-i strangi mana.
Insa atunci cand cauti adevarul,
atunci cand te straduiesti
sa promovezi pacea,
de fapt tu afirmi ca
"Dumnezeu exista".
El rasare in tine ca
si soarele dimineata;
creste in tine ca
si samanta in pamant;
este langa tine
ca o persoana care te iubeste.
El este izvorul oricarei vieti,
este speranta oricarui om,
este speranta oricarei inimi.
El este aproape,
chiar daca tu nu-l vezi;
te asculta,
chiar daca tu nu-l auzi;
se gandeste la tine
chiar daca tu il uiti:
pentru ca a trai
inseamna sa-l respiri
pe Dumnezeu.
Vito Morelli

Iubire

Autor - Valentin Popovici


Iubire, dulce nume, desăvîrşită haină,
Principiu sfînt şi nobil şi-un foc ce arde-n taină,
Străbate mii de inimi, pătrunde cu putere,
Arzînd în focu-i sacru, chin, ură si durere.

Iubirea e ascunsă în mugur şl în floare,
In cînt de păsărele şi-n murmur de izvoare,
In curcubeul tainic şi-n pieptul cald de mamă,
In tot şi peste toate, iubirea-i ce ne cheamă.

Ea dă cu drag, dă totul, ea iartă, ea iubeşte,
Facînd de-apururi bine, la rău nici nu gîndeşte.
Ajută şi e gata s-asculte vorbe bune,
Primeşte şi mustrarea, ba chiar se şi supune.

Iubirea lui Isus nu minte, nici nu-nşeală,
În ea nu este frică, nici umbră de-ndoială,
Nu am, nu vreau sau nu pot, iubirea nu le ştie,
Ea crede, face totul, zîmbind cu bucurie.

Ea trece peste ape, prin foc şi peste munte,
Purtînd cu bucurie cununi de spini pe frunte,
Să năvălească valuri de ură nesecată,
Ea stă, fiindcă iubirea nu piere niciodată.

Iubirea ne-a dat cerul, viaţa, mîntuirea,
Rămîne cea mai mare. ISUS este iubirea

Autor - Sanja Cristea Tiberian

Aş vrea, Isuse, să-mi poţi spune
Ce n-ai spus încă nimănui
Comoara Ta de-nţelepciune
Pe umeri, Doamne, să mi-o pui.

Iar când voi birui pământul
Să-mi ardă-n ochi Lumina Ta
Să-mi fie-n inimă Cuvântul
Ca eu să nu-l mai pot uita.

Fă-mi cugetul să înţeleagă
Această taină ce-o aduci,
Iubirea Ta ce mă dezleagă
De veşnicia unei cruci.

Aş vrea, Isuse, să-mi poţi spune
Ce n-ai spus, poate, nimănui
Comoara Ta de-nţelepciune
În suflet, Doamne, să mi-o pui.

Autor - Sanja Cristea Tiberian

Aş vrea, Isuse, să-mi poţi spune
Ce n-ai spus încă nimănui
Comoara Ta de-nţelepciune
Pe umeri, Doamne, să mi-o pui.

Iar când voi birui pământul
Să-mi ardă-n ochi Lumina Ta
Să-mi fie-n inimă Cuvântul
Ca eu să nu-l mai pot uita.

Fă-mi cugetul să înţeleagă
Această taină ce-o aduci,
Iubirea Ta ce mă dezleagă
De veşnicia unei cruci.

Aş vrea, Isuse, să-mi poţi spune
Ce n-ai spus, poate, nimănui
Comoara Ta de-nţelepciune
În suflet, Doamne, să mi-o pui.

CHEMARE
Vino cu mine sa fim frati,
In adunarea-n sarbatoare
A Ingerilor nepatati.
Si sa-i aducem Osanale
Prea Sfantului ce ne-a salvat.

Te chiama El,te chiama cerul,
Te chemam noi poporul Sau,
Te chiama cei Neprihaniti,
Chiar Tatal te iubeste mult,
Si iti trimite Duhul fant.

Nu-L refuza,iesi din Ninive,
Iesi grabnic si din Babilon,
Tu nu vezi ce urgii si semne
Pe tot pamantul dau de veste
Ca Domnul vine putin este
Sa-i ia pe-ai Sai la cer?

Daca nu vii El plange pentru tine,
Si mie lacrimile-mi curg
Vazand un suflet cum refuza
Iubirea Regelui prea Sfant.
O vino azi prietenul meu
Sa te impaci cu Dumnezeu.

De vei veni te va ierta,
Si haine albe iti va da,
Pe loc te va incununa,
Te va primi-n cetatea Sa,
Viata vesnica-ti va da.

Scrisa-n 10' de VALERICA NICOLESCU

"Doamne

În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare.
Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzîie:
Zbucneşte afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopţii cu cozile-n stele.
...Scuturaţi-mă vânturi mladii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vamile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, pâna la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea căzută din împărăţie
A vazut Cerul şi a sărutat Lumina."

"O, om! ... ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume!

Ce grija trebuie sa pui
in viata ta, in toata
caci gindul care-l scrii sau spui
s-a dus ... si-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort , odata.

Ai spus o vorba! - vorba ta,
mergind din gura-n gura,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind saminta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvint! - cuvintul scris
e-un leac sau o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramine-n urma-n drum deschis
inspre infern sau paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cintare! - versul tau
ramine dupa tine;
indemn la bine sau la rau,
spre curatie sau desfriu,
lasind in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale! - calea ta
in urma ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea ...
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata! - viata ta,
e una, numai una,
oricum ar fi, tu nu uita:
cum ti-o traiesti, vei cistiga
ori fericire-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna! ...

O om! ... ce mari raspunderi ai !
Tu vei pleca din lume,
dar ce scrii azi, ce spui in grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi mereu spre rai
sau iad o sa-i indrume.

Deci, nu uita! ... fii credincios
cu grija si cu teama!
Sa lasi in urma luminos
Un grai, un gind, un drum frumos!
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama! ..."

"Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
........... si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...

II

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupră-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

III

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul pmenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!"

Şiroaie de sânge (Petru Dugulescu)
--------------------------------------------------------------------------------

Siroaie de sange iti curg pe obraz,
Si-n ochii Tai lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii Tu luneci si cazi,
Iar spinii in carne-Ti patrund.

Adanca-I durerea ce-n suflet o strangi!
Urcusul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi si plangi,
Isuse, Isuse sunt eu.

Sub ploaia cumplita a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce Te bat:
"Parinte, ai mila de dusmanii mei,
Si iarta-i, ei nu stiu ce fac!"

Tu om al durerii, de toti parasit,
Pe cruce Te stingi luminand.
A mortii putere prin moarte-ai zdrobit,
In lume speranta-aducand.

Isuse, la Tine ma-ntorc azi cait,
Si stiu ca Tu n-o sa ma certi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plangand azi Te rog sa ma ierti!