Poezii religioase

Daca as sti ca astazi este
ultima mea zi in viata,
m-as trezi dimineata mai devreme
sa vorbesc si mai mult cu Tine
ca sa facem planuri
pentru cand vom petrece
Vesnicia impreuna...
Si tot n-ar fi de-ajuns!

Daca as sti ca astazi este ultima data
cand pot sa-Ti admir creatia,
m-as trezi devreme ca sa-Ti vad,
pentru ultima data,zambetul
atunci cand intinzi rasaritul
intr-un colorit ce-mi ia glasul
si ma face sa Te laud fara cuvinte!

Daca as sti ca astazi este ultima zi
ingaduita mie pe pamantcu creatia Ta,
as alerga sa le spun tuturor ca
in curand ma voi linisti
in bratele Creatorului meu...
Si le-as spune cat de bucuroasa sunt!

Daca as sti ca astazi imi traiesc
ultima suflare in trup,
as incerca sa cuprind TOT ce ai creat in inima mea
si sa ma satur,atat cat mai pot,de Cuvantul Tau.
Pentru ca in cer voi fi cu Tine
si nu va mai trebui sa-L citesc
fiindca Insusi Cuvantul
imi va vorbi tainic.

Daca as sti ca astazi este ultima
mea zi in acest vas de lut,
m-as ruga mai arzator pentru dragii mei
care raman aici,
incredintandu-i cu viata si sufletul lor
in mana Ta,Parinte.

Daca as sti ca astazi este ultima
mea zi in viata,
Ti-as cere iertare pentru fiecare data
cand am avut posibilitatea
sa spun semenului meu despre Tine
...si nu am facut-o,
spre rusinea mea!

Daca astazi ar fi ultima mea zi din viata,
as vrea sa strig de bucurie
ca PLEC LA TINE!!!!
Si sa plang de mila celor care
Te resping inca...
Sa plang pentru ca inca isi impietresc inimile
cand Tu le vorbesti.

Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea,
As vrea sa fiu mai atenta la nevoile
creaturilor Tale,ale semenilor mei...
Si tot n-ar fi de-ajuns!
Si totusi-
daca astazi ar fi ultima zi din viata mea,
as cauta sa ma apropii mai mult de Tine,
cu tot ce sunt:
inima,suflet,minte si trup!

"Pasarica mica,
Iute zburatoare
Cine te indeamna
In a ta zburare:
Sa tot ocolesti,
Puii sa ti-i cresti,
Sa le-aduci mancare
Spre indestulare?
Dumnezeu te duce,
Dumnezeu te-aduce
La cuibul cu pui,
Cu puii galbui!

VINE DOMNUL.... Domnul nostru vine! Domnul nostru-i gata
Si, la fiecare, El va da rasplata.
El vine din slava, cu multa marire,
Sa-Si duca Mireasa, scumpa mostenire.
Domnul va veni! o Mult, nu va mai zabovi
Si pe cei ce-s pregatiti o Ii va duce-n vesnicii...
Fericiti sunt sfintii care azi vegheaza
Si-a-lor haine sfinte - albe le pastreaza.
Si ferice-aceia care plang pe cale
Si asteapta-ntruna barca de salvare.
Vai, de-aceia care haina si-o pateaza!...
Vai, de toti aceia care nu vegheaza!...
Vai, ce intuneric si ce suferinta
Vor gusta aceia care n-au credinta!...
In curand, Pastorul va desparti turma:
Oile la dreapta, caprele la stanga...
Si-n curand vor plange cei ce-au ras in lume
De credinta sfanta, de-al lui Isus Nume.
Te intreaba, frate: cum stai cu credinta?
Si tu, sora scumpa, unde-i umilinta?
Caci Isus ne cere roade de lumina,
Ca sa fim ca sfintii: curati, fara vina.
Gata esti de nunta?... Isus te intreaba:
„Biserica sfanta, Mireasa Mea draga,
Gata esti de nunta, pentru zbor in slava?
Sau ramai, in lume, trista si bolnava?..."
Cere umilinta - haina cea mai alba;
Cere si credinta - aripi pentru slava;
Cere pocainta - drumul cel mai sfant,
Cere si iubire - al nuntii vesmant.

Ieºi din zona de confort
E zonã periculoasã
Ieºi ºi fã ºi tu efort
ªi-adu ºi tu un aport
Într-o lume pãcãtoasã.

Ieºi la lucru; ieºi amice
Nu mai sta nepãsãtor!
Strânge ºi tu niºte spice
ªi-ajutã-l sã se ridice
Pe cel fãrã de-ajutor.

E de lucru pe ogor
E de lucru cu Scriptura
Nu privi aºa uºor
Lucrul care cere spor
Haide, sã-þi vedem mãsura!

Intrã-n via lui Hristos
ªi aratã-þi hãrnicia
Fii mai bun, mai inimos
Fã lucrare de folos
Cã aºa-i ucenicia.

Ieºi din zona de confort
Spicele-s aproape coapte
Nu-þi cer sã renunþi la sport
Dar contez pe-al tãu suport
Pe-ale tale sfinte fapte.

Ieºi acuma, ieºi degrabã!
Lucrul tãu e important
Mergi la cei cu fire slabã
ªi-i îndeamnã sã dea slavã
Unui Tatã impozant.

Mergi în zonele aride
Mergi la sat ºi la oraº
Unii vor începe-a râde
Fi-vor ºi inimi avide:
Zi-le de-un etern sãlaº.

Ca rãsplatã vei obþine
O cununã veºnic verde
Cerul îþi va aparþine
Sus în zãrile senine
Unde tihna nu se pierde.

Nu privi 'napoi, creºtine,
La Sodoma de sub fum,
Cãci privirea te întoarce
Înapoi pe-acelaºi drum!

Nici la sticla veninoasã
Nu privi aºa setos,
Cãci din ea þâºneºte focul
Care arde nemilos!

N-asculta la graiul lumii
De blestem ºi viclenii,
Ca sã nu-þi ajungã gura
Sã vorbeascã nebunii!

Nu privi la strãlucirea
Jocurilor de noroc,
Cãci acolo e Satana,
ªi de toþi îºi bate joc!

Nu sta-n sfat cu cei ce-aleargã
La petreceri ºi minciuni
Ca sã nu te prindã-n cursã
Groapa de amãrãciuni!

"De cand Il iubesc pe Iisus,
mai 'nalt mi se pare inaltul,
cararile urca mai sus
si soarele-i altul!

De cand Il iubesc pe Iisus,
bujorii mai rosii se-arata,
iar stele cum ies in apus,
n-au fost niciodata!

De cand Il iubesc pe Iisus,
as vrea sa-L ador ca Debora;
un cantec pe aripi adus
ducand tuturora.

Ca Iacov o scara as vrea
spre nouri de albe rasfrangeri,
sa urc tot pamantul pe ea,
in murmur de ingeri!

De cand Il iubesc pe Iisus,
mi-e drag sa vad oameni cum canta,
cu lacrimi de freamat nespus,
pe Cartea cea Sfanta...

Si-as vrea, cat cu ochii cuprind,
cand n-or mai fi arcuri si suliti,
s-aud lumea-ntreaga vorbind
de Domnul pe uliti...."

"De cand Il iubesc pe Iisus,
mai 'nalt mi se pare inaltul,
cararile urca mai sus
si soarele-i altul!

De cand Il iubesc pe Iisus,
bujorii mai rosii se-arata,
iar stele cum ies in apus,
n-au fost niciodata!

De cand Il iubesc pe Iisus,
as vrea sa-L ador ca Debora;
un cantec pe aripi adus
ducand tuturora.

Ca Iacov o scara as vrea
spre nouri de albe rasfrangeri,
sa urc tot pamantul pe ea,
in murmur de ingeri!

De cand Il iubesc pe Iisus,
mi-e drag sa vad oameni cum canta,
cu lacrimi de freamat nespus,
pe Cartea cea Sfanta...

Si-as vrea, cat cu ochii cuprind,
cand n-or mai fi arcuri si suliti,
s-aud lumea-ntreaga vorbind
de Domnul pe uliti...."

De ce sa plangi?
De ce sa plangi nemangaiat
Ce poti sa pierzi in orice vreme
De ce n-asculti un gand curat
Cat este inca sa te cheme?
Nu-i fericire in placeri
Dar poate fi si-n suferinta
Nu-i pace-n lume nicaieri
Dar e-n Hristos cu prisosinta.
Nu-i bucurie in pacat,
Nu crede-n cine te-amageste
Numai Hristos e-adevarat
Si doar ce El fagaduieste.
Ia-ti ochii de la tot ce-i jos
Si iesi din a-ntristarii ape
Comoara vesnica-i Hristos
Castiga-L pana-ti este-aproape.
De haru-ndemnului preasfant
Te lasa-atras cu bucurie
Spre Cel al carui crezamant
Te va-nsoti pe vesnicie.
De-asculti acest indemn curat
Cat este inca sa te cheme
N-ai sa mai plangi nemangaiat
Ce poti sa pierzi in orice vreme.

Traian Dorz

Asteapta (autor necunoscut)
Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare si plangand,
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina,calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus doar atat:"Asteapta!"
"S-astept? Cat sa astept? De ce?..." Stateam infrant si ratacit.
"-Oare mana Ta e prea scurta?Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi,a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune.Spune-mi:"Mergi!"sau Spune-mi:"Stai!"
M-ai invatat sa vin la Tine sa cer,sa cred ca voi primi,
Ai promis ca esti cu mine,ca ma ajuti oriunde-as fi
Dar ma simteam pierdut si singur.Strigam...Tu raspundeai in soapta,
Cu dragoste si cu rabdare :"Copilul meu iubit,asteapta!"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept,
Priveam spre cer cu neputinta..."Sa mai astept?De ce s-astept?"
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi...plangeai,
Mi-ai spus:"Doreai un semn?O voce?...atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii,sa-ntunec soarele pe cer,
As fi putut s-aprind vazduhul,sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,
Tu ai avea raspuns la toate...dar nu m-ai intalni pe Mine.
Nu ai putea sa simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti,
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti,
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
Nu ai simti odihna sfanta,venita-n urma incercarii.
N-ai sti sa umbli prin credinta,nu M-ai vedea ca-s langa tine...
Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine,
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa...n-ai lupta!
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea.
S-ar implini visele tale...dar dorul Meu s-ar spulbera,
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.
Deci,fiul Meu,mergi prin furtuna,gandind la zilele senine,
Stiind ca cel mai mare dar e sa ma-ntalnesti pe Mine.
Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta,
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine,chiar si atunci cand spun:"Asteapta!"

ESTE SOARE AZI IN VIATA MEA
Este soare azi in viata mea
Soare fara de apus
Minunata-i stralucirea sa
De cand am pe Isus...

Este soare,numai soare,
Fericite clipe-acum traiesc;
Cand Isus Hristos si-arata fata Sa
Este soare-n viata mea!

Numai cantec azi e-n viata mea
Cantec nou,nemai cantat,
Cand Isus mi-asculta inima
De om rascumparat

Primavara azi e-n viata mea
Cand aproape-i Domnul meu,
Pacea Lui imi umple inima:
Sunt fiu de Dumnezeu.

Fericita azi e viata mea
Ca un cantec de Sabat
Pentru tot ce vrea Isus sa-mi dea
Si pentru ce mi-a dat.

Tu, Cel ce-ai faurit lumina
si ochii mei cu care-o sorb,
o, nu-i lasa sa-i umple tina,
ci fa-ma pentru lume orb!
Tu, Cel ce m-ai chemat pe nume,
si-auzul meu intreg il vrei,
O, nu-mi lasa urechea-n lume,
ci fa-ma surd la glasul ei!
Tu, Cel ce vezi cum dau navala
atatea maini ce-n spini se-mpung,
O, fa-ma pentru tot ce-nsala,
sa fiu olog, schilod si ciung!
Dar pentru neuitate clipe,
pentru comori ce te rasfrang,
da-mi mii de ochi si mii de-aripe
si mii de brate sa le strang!
c.ioanid

Batjocuri a rabdat Isus
Mergand pe drumul crucii,
Batjocuri vom rabda si noi
Gustand amaraciunea urii.


Mereu,cand Domnul a vestit
Salvare,pentru tot norodul,
Au fost din cei ce au hulit
Pe Cel ce e Mantuitorul.


Asa este si azi aici,
In Valea umbrei mortii,
A lui Isus dragi ucenici
Aceeasi soarta au cu totii.


Acea putere ce-o avea
Isus,pe drumul crucii,
Ne calauzeste ca o stea
Ce-si insoteste ucenicii.


Noi toti suntem biruitori
Calcand pe a lui Isus urme,
Vom fi cu toti nemuritori
In Ziua-aceea care vine!

Scriptura Sfanta

In veci Scriptura Sfanta
Eu nu voi parasi,
In ea gasesc eu pace
Si numai bucurii.

In ea-ntalnesc iubirea
Parintelui Ceresc,
In Iisus Salvatorul,
Mielul Dumnezeiesc.

Cand am ispite grele
Si ochii cand imi plang,
Alerg la ea intruna,
Cu ea toate inving.

Cand pierd a mea carare,
De lume inselat,
La Iisus ea ma-dreapta
Si iarasi sunt scapat.

Ea e a mea lumina,
Dreptate si comoara,
Ca ea nu e nici una
Chiar lumea de-nconjori.

In ea ma-ncred intr-una,
Izvor de viata e,
Cu ea eu voi ajunge
In a mea patrie.[/quote:3701952]
Amin...asa sa fie!

De Tine sunt nevrednic, Doamne

de Gabriela Docan


Spre slava Ta sunt lucrurile Tale
Si-ntru nimicnicie ale mele sunt,
Tu esti al adevãrului si-a vietii cale,
Eu sunt adesea slab si cam mãrunt.

Din tot ce ai zidit, eu poate
Sunt cel mai minunat, dar trist,
Mult te-am dezamãgit în toate,
Si-atârn de lume ca un chist.

Zidesti minuni petalã cu petalã,
Eu spurc tot ce creezi frumos,
Pãcatelor încerc sã pun zãbalã,
Si scutur sufletul de pete, migãlos.

Cele ce Îþi sunt pe plac, mã doare
C-atât de greu ajung sã împlinesc,
Fapta îmi zace moartã sub picioare,
Pe tronul mintii stau si-mbãtrânesc.

Deopotrivã aspru si milos cu mine,
Când mã înalti, când iarãsi mã cobori,
Dupã credinta ce o am în Tine,
Ce zi nu trece fãrã s-o mãsori.

De Tine sunt nevrednic Doamne,
De neputinte mã-nconjor în tot,
În suflet mi-au rãmas doar toamne,
Nu pot s-adaug lumii nici un cot.

Întunecate gânduri îmi sunt toarte
La cana patimilor din care un dram
Mai beau nãdejde, ca din moarte,
Sã-mi pot salva sufletul ce-l am.

Doamne dã-mi luminã
de Gabriela Docan

Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai clar
Care lucruri zilnic fac eu în zadar,
Pasului sopteste-i încotro s-apuce,
Încotro sã poarte dulce-amara Cruce.

Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai bine
Care lucruri zilnic le fac fãrã Tine,
În tot ce spun si fac fii prezent mereu,
Fãrã Tine Doamne, totul e mai greu.

Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai des
Ale mele patimi, mult mai grele ce-s
Ca ale altora greseli, ce le vãd mai mult,
De poruncile Tale învatã-mã s-ascult.

Doamne dã-mi luminã rostul sã îl vãd
De ce exist în lume, înmultind prãpãd,
De rãtãcesc, degrabã întoarce-mã înapoi,
Iar eu tot restul vietii Lãuda-Te-voi.

Doamne dã-mi luminã sã pot accepta
Tot ce mi se-ntâmplã din dorinta Ta,
Învatã-mã sã cad fãrã sã pierd devreme,
Nãdejdea-n mila Ta, care multe geme.

Rugãciune

Priveste-mã, sunt chiar sub ochii tãi,
Ti-am amenajat în inimã odãi,
Se aude un strigãt de câte ori respir,
Gânduri multe cãtre Tine vreau sã-nsir.

Salveazã-mã din mintea mea cu zurgãlãi,
Asterne-mi peste liniste mai multe vãi,
Striveste timpul care curge-n mine,
Pune-mi în vene râuri vesnice si line.

Nu mã lãsa dusmanilor pe mine pradã,
Alungã din credinta mea orice tãgadã,
Pironeste-mi frica pe crucea Ta de lemn,
Aratã-mi pentru Tine cât de mult însemn.

CELE ZECE FECIOARE
(din ciclul "Cele zece fecioare")

Matei 25.1-13 (Vers.1-2:
1."Atunci imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare care si-au luat candelele si au iesit in intampinarea mirelui.

2.Cinci din ele erau nechibzuite si cinci erau intelepte...

3Cele nechibzuite, când ºi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

4dar cele înþelepte, împreunã cu candelele, au luat cu ele ºi untdelemn în vase.

5Fiindcã mirele zãbovea, au aþipit toate, ºi au adormit.

6La miezul nopþii, s-a auzit o strigare: "Iatã mirele, ieºiþi-i în întâmpinare!"

7Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat ºi ºi-au pregãtit candelele.

8Cele nechibzuite au zis celor înþelepte: "Daþi-ne din untdelemnul vostru, cãci ni se sting candelele."

9Cele înþelepte le-au rãspuns: "Nu; ca nu cumva sã nu ne ajungã nici nouã nici vouã; ci mai bine duceþi-vã la cei ce vând untdelemn ºi cumpãraþi-vã."

10Pe când se duceau ele sã cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntã, ºi s-a încuiat uºa.

11Mai pe urmã, au venit ºi celelalte fecioare, ºi au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!"

12Dar el, drept rãspuns, le-a zis: "Adevãrat vã spun, cã nu vã cunosc!"

13Vegheaþi dar, cãci nu ºtiþi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
*************************************************
Trecut-au anii ca un abur,
Decand Domnul Hristos a spus
Pilda celor zece fecioare
Al caror talc nu a apus.

Aceasta pilda -nfatiseaza
Pe toti ce-si zic ca-s credinciosi.
Atat pe cei care veghiaza,
Cat si pe cei ce-s somnorosi.

Pe unii care-si dau silinta
S-asculte-al Domnului Cuvant
Si sa-si arate pocainta
Prin traiul lor frumos si sfant.

Pe altii ce dorm in credinta.
Nu sant nici reci,dar nici in clocot
Si-a lor fapta de biruinta
E doar un vag sunet de clopot.

Sant numai laude de sine,
Si numai forma le-a ramas.
Pe calea spre desavarsire
De mult n-au mai facut un pas.

Vestirii,ei nu-i duc povara.
Sant multumiti ca sant la numar.
Iar la virtutiile crestine
De ii inviti,ei dau din umar.

Asa cum sant,cred ca sant bine
Si nu-si fac nici-o cercetare.
Pentru ei,viata de credinta
E doar prezenta-n adunare.

Nu stiu ce este greul luptei,
Nici frunta plina de sudori.
Si cred ca drumul catre ceruri
E presarat numai cu flori!

Pe-acestia toti ii reprezinta
Fecioarele neintelepte
Cari -far "uleiul" de rerezerva
Pe Mire-au hotarat s-astepte.

Insa pe cei care-n credinta
Sant veghetori la orice pas
Ii reprezinta cinci fecioare
Ce-aveau ulei rezerva-n vas.
................................
Invatatura sa ne fie
Pilda ce ni se prezinta.
Fara-uleiul de rezerva
Al nuntii ceas sa nu ne prinda

Ca nu cumva,sosind in slava
Al nostru Mire asteptat
Candela,flacara sa-si stinga
Si Unt-de-lemnul terminat.

Cu groaza-atunci pleca-vom capul
Si cu rusine vom fugi
Spre-a lua uleiul de rezerva.
Dar prea tarziu atunci va fi!
:idea::idea:
(de Gabisoleil)

Intelepciunea

Intelepciunea striga, sus, pe inaltimi, la porti,
Spre oameni glasul ei se-ndreapta ne-ncetat;
Sa-ntelepteasca pe nebuni, sa-nvete pe netoti,
Sucit nimic nu spune,nimic neadevarat.

De Dumnezeu a fost facuta cea dintai lucrare
Si asezat-a fost-nainte de orice inceput,
De fata a fost cand Domnul a pus hotar la mare,
Cand l-a creat pe om doar din bucati de lut.

Da sfatul si izbanda, ea locuieste-n minte,
Uraste trufia si gura mincinoasa,
Ea nascoceste planuri din cele chibzuite,
Nepriceputul sta oricand cu ea la masa.

Prin ea se carmuieste-o tara,o lume, universul,
Nu poate sa-i fie-asemeni, nimica mai de pret,
Pe calea curatiei o duce-ntotdeauna mersul
Si-l fericeste pe cel care-o asculta si care nu-i semet.

Cine gaseste-ntelepciunea, gaseste insasi viata
Si capata bunavointa lui Dumnezeu cel viu,
Doar cel cu-mpotrivire nu-i vede nicicand fata,
Iar cel care-o uraste, nu-i mai ramane fiu.

La drum

La drum cand veti porni, pe-o cale de pagani sa nu mergeti deloc,
Primiti de nu veti fi-ntr-o casa si nici n-o s-aveti loc
Iesiti si scuturati si praful ce-l veti avea atuncea pe picioare,
Ca-n ziua judecatii, pedepsele nu vor mai fi atata de usoare.

Ca oile-ntre lupi, ca serpii de-ntelepti sa fiti si... fara rautate,
Paziti-va de oameni, ca-n judecata lor voi n-o s-aveti dreptate,
Sa nu va-ngrijorati gandind la ce veti spune, ca tot va va fi dat
De Duhul Sfant ce va vorbi in voi cu-adevarat.

Veti fi urati, fugind mereu dintr-o cetate-n alta prigoniti
Si-o sa fiti dati la moarte de frate, sora, fiica si parinti,
Din cauza numelui Hristos veti suferi si-o sa patiti ca El,
Doar Beelzebul i-au spus, cum credeti; voi n-o sa fiti la fel?

Sa nu va temeti de cei ce ar dori sa va ucida cu feroce ura,
Voi, frumos, ca-n timpul zilei sa traiti,mai... cu masura;
Sa nu va rusinati cu Isus orice-ati pati, orice s-ar intampla
Ca si nici El cu voi vreodata sa nu se poata rusina.

Cand veti dori ca viata s-o pastrati, o va veti pierde chiar
Si de-o veti pierde pentru Isus, nici n-o sa fie in zadar;
O castigati pe-o vesnicie de fericiri cum n-ati vazut nicicand,
Cum nici nu v-a trecut prin minte sau poate printr-un gand.

Fara dragoste

De-as scrie-n slove de aur
Si-as vorbi-n grai ingeresc,
Fara-al dragostei tezaur
Eu nimic nu folosesc.

De-as avea credinta mare
Pan-la cer sa ma ridic
Sa mut muntii chiar in mare,
Fara dragoste-s nimic.

Chiar de-as fi om cu renume
Raiuri pe pamant sa-mi fac
Si de-as fi stapan pe lume,
Fara dragoste-s sarac.

De-as fi un viteaz vestit,
Toti vrajmasii sa-i fi prins,
Tot globul de-am cucerit,
De n-am dragoste-s invins.

Averea de-as darui,
Trupul de foc de-ar fi ars,
Fara dragoste de-as fi,
Un om pierdut am ramas.

Dar cand dragostea-i in mine
Cat de fericit sunt eu!
Si ma simt asa de bine,
Caci Dragostea-I Dumnezeu.

CRUCEA

Am dus celor sarmani haine si daruri,
Am dus pâine si merinde la frati,
Eu le duceam, si veneau tot mai multi din coclauri,
si îmi spuneau : "Nu uitati sa ne dati!"

Am dus la cei saraci poame si tainuri,
Am dus bobi de caldura la frati,
Eu le duceam, si veneau tot mai multi din catunuri,
si îmi spuneau: "Nu uitati sa ne dati!"

Si Te priveam cum umil de pe cruce
Doamne, si Tie, toti ti-au cerut,
Si când a fost, în sfârsit, a le-aduce,
Te-au rastignit, sa te doara, mai mult -

Crucea – pe aceasta ti-au dat-o într-una,
Da-mi-o si mie s-o port, caci e grea,
Da-mi si mie puterea sa-i port minunea:
A da tot timpul... din tine... a da...

Cartea Sfântã

de Elena Armenescu


Mi-e cerul o învolburare
ªi orizontul-plâns trezit
-nu adormiþi!
-nu adormiþi!

Am fost furatã de o Carte
ªi împuþinatã m-am simþit
Lipsitã
De piatra care þinea temelia
Zidirii mele în poem
cea care mã arãt lumii,
cu însetãrile,
cu flãmânzelile,
cu trupul gol,
cu pieptul deschis
ca la operaþia pe cord.

Eu asemeni vouã sunt,
sã vã puteþi vedea,
ca într-o oglindã
interioarele inimii
în înflorirea lor ascunsã
în gând
eu asemeni vouã sunt...
sã vã ºtiþi cum sunteþi
cum nu sunteþi.

Lipsitã de Cartea Sfântã
împuþinatã m-am simþit

Mi-era cerul o învolburare
ºi orizontul
plâns trezit.
-Nu adormiþi!
citiþi din Cartea Sfântã.

Maretul har

Maretul har m-a mantuit
pe mine de pacat;
pierdut eram, dar m-a gasit,
de moarte m-a scapat.

Maretul har m-a invatat
s-o rup cu orice rau.
Ce scump mi-e azi tot harul dat!
Traiesc prin el mereu.

Momeli, batjocuri, prigoniri
adese-am intalnit,
prin harul marei Lui iubiri,
eu toate-am biruit.

Prin har ajunge-voi in cer,
cu slava imbracat,
si voi slavi pe vesnicii
pe Cel ce har mi-a dat.

Si dupa zeci de mii de ani
din veacul minunat,
nici o picatura n-a scazut
oceanul nesecat!

Doamne

de Vasile Voiculescu


În vârful copacului Tãu sunt o floare...
Pe cea mai înaltã ramurã a lumii
Mã leagãn în talazul de azur ºi soare.
Slavã Þie cã n-am rãmas în temniþa humii,
Ci slobodã, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzîie:
Zbucneºte afarã în limpezi petale
Sã lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburãtoarelor împãrãþiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudã,
Miresme, cântec gata sã s-audã.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umflã în ele
Pãunii nopþii cu cozile-n stele.
...Scuturaþi-mã vânturi mladii ori haine,
Singurã moartea e o dincolo de fire
Prãpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mã va urca, poate,
Peste vamile ºi stavilele toate,
Într-o palã de parfum, Doamne, pâna la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea cãzutã din împãrãþie
A vazut Cerul ºi a sãrutat Lumina.

Tu eºti viaþa ºi Dumnezeul meu viu
Tu eºti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus sã fiu
Tu, Doamne, eºti singurul drum.
Nicicând fãrã Tine sã zbor n-aº putea
Nimic fãrã Tine nu sunt
Alerg cãtre Tine pe-o razã de stea
Purtatã pe aripi de vânt.

Tu eºti Dumnezeul puternic ºi drept
Nimic fãrã Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinþã ºi-o inimã-n piept
Iubire prin Domnul Isus.

Alerg cãtre cer
Alerg cãtre cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
Autor necunoscut

Fara dragoste

De-as scrie-n slove de aur
Si-as vorbi-n grai ingeresc,
Fara-al dragostei tezaur
Eu nimic nu folosesc.

De-as avea credinta mare
Pan-la cer sa ma ridic
Sa mut muntii chiar in mare,
Fara dragoste-s nimic.

Chiar de-as fi om cu renume
Raiuri pe pamant sa-mi fac
Si de-as fi stapan pe lume,
Fara dragoste-s sarac.

De-as fi un viteaz vestit,
Toti vrajmasii sa-i fi prins,
Tot globul de-am cucerit,
De n-am dragoste-s invins.

Averea de-as darui,
Trupul de foc de-ar fi ars,
Fara dragoste de-as fi,
Un om pierdut am ramas.

Dar cand dragostea-i in mine
Cat de fericit sunt eu!
Si ma simt asa de bine,
Caci Dragostea-I Dumnezeu.

citeste mai mult

inchide

DACA DOMNUL E-A TA DESFATARE
Daca Domnul e-a ta desfatare,
Daca El este aripa ta,
Daca-L faci turnul tau de scapare,
Fericit poti atunci canta.

Daca-L cauti pe Domnul oriunde,
Daca-L strigi ca un cerb insetat,
Daca-n El lacrima-ti vei ascunde,
Prin credinta vei fi salvat.

Daca faci totdeauna dreptate,
Daca spui adevarul mereu,
Daca tii Legea cu scumpatate,
Esti un fiu al lui Dumnezeu.

Daca esti imbracat cu iubire,
Daca celor sarmani le slujesti,
Daca sti sa imparti fericire,
Fericire ai sa gasesti.

Daca vrei sa traiesti prin credinta,
Daca stai tare pan'la sfarsit,
Daca vrei sa obtii biruinta,
Azi e timpul,fii pregatit!

Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume.

Pentru ea, Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.

Pentru ca Hristos ne-nvata,
Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocaintei
Au grait, de-asemeni Sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.

Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.

Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.

Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.

Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.

Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.

De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.

Oare frate, n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar si Petru, ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
"Nu-L cunosc, cu-adevarat!"

Iar cand Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.

Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
Si la Templu-i aducea?

Si cati Sfinti si Cuviosi
N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.

Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.

Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.

N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.

Nu spuneau din gura multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.

Ape de odihna..

Nu privi 'napoi, creºtine,
La Sodoma de sub fum,
Cãci privirea te întoarce
Înapoi pe-acelaºi drum!

Nici la sticla veninoasã
Nu privi aºa setos,
Cãci din ea þâºneºte focul
Care arde nemilos!

N-asculta la graiul lumii
De blestem ºi viclenii,
Ca sã nu-þi ajungã gura
Sã vorbeascã nebunii!

Nu privi la strãlucirea
Jocurilor de noroc,
Cãci acolo e Satana,
ªi de toþi îºi bate joc!

Nu sta-n sfat cu cei ce-aleargã
La petreceri ºi minciuni
Ca sã nu te prindã-n cursã
Groapa de amãrãciuni!

Valentin Popovici

Din adevar si din iubire

Din adevãr ºi din iubire îmi fac ºi patrie ºi crez
În viaþa mea mai sus ca ele nimic nu vreau sã mai aºez.
Pentru-adevãr îmi dau viaþa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic sã nu-mi vreau fãrã ele, cu ele oriºice sã-mi vreau.

Nici adevãrul, nici iubirea nu pot cu nimeni sã le-mpart
Cu ele-ntregi mã duc oriunde, de ele-n veci nu mã despart.
Merg cu-adevãrul ºi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fãrã ele, oricine-ar zice, nu pot ºi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le vãd în douã stãri
Decât cu dragostea-mpãrþitã, mai bine mort pe-a ei cãrãri
Decât cu adevãr fãþarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaþa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

Traian Dorz