Cine este dumnezeu ?!!!!

De la: gabigabi2, la data 2015-03-28 10:27:48esti chiar simpatic ! "realul sens " zici tu e mai real decit sensul pe care-l dai tu decit cel pe care-l da intelegerea mea ?
da' de ce ? pa ce chestie, mai logicuta, ca d'aia e plina lumea de analisti, exegeti, critici de arta si fiecare isi Exprima felul Personal in care el descifreaza mesajul trimis de catre autor !
nu esti de acord cu decodificarea mea ?
sa-ti fie de bine , asta e , dar textul ala este o Rugaciune cum scrie la carte , iar scrierile lui Cioran sunt, in mic si pastrind proportia, tot o Creeatie , iar ' mnealui - ca de la mic la mare- ii face Marelui Creeator o leaca de repros !

"Doamne, da-mi taria sa nu ma rog niciodata, cruta-ma de nebunia oricarei adoratii, departeaza de mine ispita unei iubiri ce m-ar darui tie pe veci. Fie ca vidul sa se întinda între inima mea si cer! Nu-mi doresc defel pustiurile populate cu prezenta ta, nici noptile tiranizate de lumina ta si nici Siberiile topite sub soarele tau. Mai singur decât tine, îmi vreau mâinile curate, spre deosebire de ale tale care s-au mânjit pe veci plamadind lutul si amestecându-se în treburile lumii. Nu cer stupidei tale atotputernicii decât respectul cuvenit singuratatii si chinurilor mele. N-am ce face cu vorbele tale; si ma tem de nebunia care m-ar îndemna sa le ascult. Daruieste-mi miracolul recules de dinaintea primei clipe, pacea pe care n-ai putut s-o înduri si care te-a stârnit sa faci o spartura în neant ca sa deschizi aici acest bâlci al timpurilor si sa ma osândesti astfel la univers, - la umilinta si la rusinea de a fi."


"Aroganta rugaciunii"
E Cioran.

Hai sa-ti simplific lema fiosofica:

Ce iti poate sugera acest titlu ?

tu, nu esti critic, esti un cititor.

"realul sens" este sensul pe care il traseaza autorul, iar tu, ca cititor sau admirator al textelor Cioraniene, esti obligat sa incerci sa descoperi si sa intelegi atat sensul real pe care autorul te conduce in textul sau, cat si, sentimentele pe care doreste sa le induca cititorului sau scopul pe care autorul doreste sa-l atinga prin ntermediul informatiilor pe care gandirea sa le rafinaeaza si insereaza in acel text.

nu sunt un critic autentificat, dar orice CITITOR sau Privitor al unei Opere - Creeatie - devine, automat si Critic - cu sensul de a analiza acea creeatie si a-i intelege mesajul !
deci: ramine asa cum am vorbit !

De la: gabigabi2, la data 2015-03-28 10:51:12nu sunt un critic autentificat, dar orice CITITOR sau Privitor al unei Opere - Creeatie - devine, automat si Critic - cu sensul de a analiza acea creeatie si a-i intelege mesajul !
deci: ramine asa cum am vorbit !

"nu sunt un critic autentificat" sau autentic ?
CREATIE"
nu, nu poate sa devina critic insa atunci cand inearca s-o faca p criticul nu reuseste decat sa ajunga un snob kitscos daca nu incearca " a analiza acea cre(/e)atie si/(pentru) a-i intelege mesajul !



Asadar, citez :

"Cand ajungi la lmita monologului, la marginile singuratatii, il inventezi -in lipsa de alt interlocutor- pe Dumnezeu, pretext suprem de dialog.
Cat timp il numesti, dementa ta e bine deghizata, si totul ti-e permis."


Emil Cioran

De la: H44ko0n, la data 2015-03-28 10:33:11Xerxe si-a cuplat semnalizarea pe dreapta si a uitat-o asa.
ce-o vrea, sa parcheze sau sa gareze ?

aaaa, nici aia si nici cealalta, asta n-are permis auto, nu l-a dus tigva sa-si ia.
Xerxe, este un Troll-eibuzist notoriu si un per pedes bine antrenat !

si un tragator de elita

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

ba' o sa-ti prajesti beculetul de la semnalizare si, te costa !

etnobotanice !?
aghioase !?
parturi !?
sau ce ?

De la: H44ko0n, la data 2015-03-28 11:22:22

De la: gabigabi2, la data 2015-03-28 10:51:12nu sunt un critic autentificat, dar orice CITITOR sau Privitor al unei Opere - Creeatie - devine, automat si Critic - cu sensul de a analiza acea creeatie si a-i intelege mesajul !
deci: ramine asa cum am vorbit !

"nu sunt un critic autentificat" sau autentic ?
CREATIE"
nu, nu poate sa devina critic insa atunci cand inearca s-o faca p criticul nu reuseste decat sa ajunga un snob kitscos daca nu incearca " a analiza acea cre(/e)atie si/(pentru) a-i intelege mesajul !



Asadar, citez :

"Cand ajungi la lmita monologului, la marginile singuratatii, il inventezi -in lipsa de alt interlocutor- pe Dumnezeu, pretext suprem de dialog.
Cat timp il numesti, dementa ta e bine deghizata, si totul ti-e permis."


Emil Cioran

alooo, domnu' eu cind iti spui ca ai o deficienta in a intelege ce citesti,zici ca asa si pe dincolo...poi, mai Hakoane , eu nu pot fi un critic " autentificat " printr-o Diploma de absolvire a unor studii de specialitate, moi Hakoane, moi, ca nu le am ! sunt ca oricare alt om obisnuit : vad un tablou sau o sculptura sau citesc o carte sau vad un film si comentez, cautind sensul a ceea ce am vazut , criticind sau aplaudind !

De la: gabigabi2, la data 2015-03-28 14:09:19

De la: H44ko0n, la data 2015-03-28 11:22:22

De la: gabigabi2, la data 2015-03-28 10:51:12nu sunt un critic autentificat, dar orice CITITOR sau Privitor al unei Opere - Creeatie - devine, automat si Critic - cu sensul de a analiza acea creeatie si a-i intelege mesajul !
deci: ramine asa cum am vorbit !

"nu sunt un critic autentificat" sau autentic ?
CREATIE"
nu, nu poate sa devina critic insa atunci cand inearca s-o faca p criticul nu reuseste decat sa ajunga un snob kitscos daca nu incearca " a analiza acea cre(/e)atie si/(pentru) a-i intelege mesajul !



Asadar, citez :

"Cand ajungi la lmita monologului, la marginile singuratatii, il inventezi -in lipsa de alt interlocutor- pe Dumnezeu, pretext suprem de dialog.
Cat timp il numesti, dementa ta e bine deghizata, si totul ti-e permis."


Emil Cioran

alooo, domnu' eu cind iti spui ca ai o deficienta in a intelege ce citesti,zici ca asa si pe dincolo...poi, mai Hakoane , eu nu pot fi un critic " autentificat " printr-o Diploma de absolvire a unor studii de specialitate, moi Hakoane, moi, ca nu le am ! sunt ca oricare alt om obisnuit : vad un tablou sau o sculptura sau citesc o carte sau vad un film si comentez, cautind sensul a ceea ce am vazut , criticind sau aplaudind !

in haosul ignorantei in care te zbati si fudulia care te strabate , NICIODATA, never ever !

las-o ashea, nu te mai agita ca te trezesti cu vreun AVC filoZofic prin trtacuta si paralizezi darkului , nu vreau sa am mustrari de constiinta ca am contribuit la pierzania exponatului biped.

hai, fa pasi ca ai inceput sa bati cimpii !

Esti mult prea stulta si incapabila sa analizezi logica textului cioaranian pe care l-ai primit integral si mura-n gura insotit de un al doilea citat cioranian edificator dtpdv, pana si pentru un oarecare mediocru insa tu, NESIMTITO STULTA, in falosenia si indaratnicia ta imbecila, preferi atacurile la persoana si jignirile abjecte IMPUTITO, siktir !

Je suis Kenya? Cineva?
8 aprilie 2015, 09:17

De ce ai protesta pentru 147 de tineri din Kenya? Mai „important” este ce debitează o cucoană milionară după divorţ

Ştirea despre masacrul de la Universitatea Garissa, Kenya, a trecut aproape neobservat. Suntem căliţi, nu ne mai mişcă chiar orice. În plus, acei tineri executaţi pentru simplu fapt că s-au declarat creştini aveau, să recunoaştem, câteva defecte. În primul rând, e vorba de 147 de tineri de culoare. Din Africa. Acolo, speranţa de viaţă e şi aşa scăzută.

Nu prea merge să scoţi pe străzi toţi liderii Europei şi milioane de oameni. În plus, erau creştini. Aceştia sunt o sectă pe cale de dispariţie, care au bunul obicei să nu protesteze, indiferent de situaţie. Îi umileşti, le terfeleşti credinţa, îi execuţi cu sutele, nu fac altceva decât să-ţi întoarcă şi celălalt obraz.

Cu alte confesiuni nu-i deloc aşa. Musulmanii îţi îndeasă pe gât grenade dacă îl caricaturizezi pe Profet, iar singurul evreu pe care îl poţi lua peste picior e Iisus. Sigur, Europa are alte probleme, mult mai grave. Grecii, de exemplu, vor vreo 280 de miliarde de euro despăgubiri de război de la nemţi. Probabil au calculat că suma le ajunge pentru 3 luni de spart farfurii. Dacă nu, ameninţă că se aruncă în braţele Rusiei. Se ştie, istoria a demonstrat-o, Rusia are o economie care poate susţine pe oricine şi orice. Inclusiv apetitul grecilor pentru tăiat frunză la câini. Şi România, aflată în Săptămâna Mare, joacă la alt nivel, n-are timp de prostii. Noi avem spirit evlavios, nu ca alţii. Ne interesează ce scandal a mai făcut un autodeclarat membru al minorităţilor sexuale care şi-a pierdut o unghie, ce prostii debitează o cucoană milionară după divorţ, ce pare să fie un fel de guru, sau cum a reuşit Copos să scrie mai multe cărţi decât a citit. Veniţi de luaţi lumină.

Citeste mai mult: adev.ro/nmh7ld

ahhhh, cit de adevarat e ce-ai postat !

eh, asta-i viata si realitatea !
reglari de conturi religioase intre fanatizatii abrutizati dintr-o zona primitiva!

De la: Black_Friday_, la data 2015-04-09 08:37:37Je suis Kenya? Cineva?
8 aprilie 2015, 09:17

De ce ai protesta pentru 147 de tineri din Kenya? Mai „important” este ce debitează o cucoană milionară după divorţ

Ştirea despre masacrul de la Universitatea Garissa, Kenya, a trecut aproape neobservat. Suntem căliţi, nu ne mai mişcă chiar orice. În plus, acei tineri executaţi pentru simplu fapt că s-au declarat creştini aveau, să recunoaştem, câteva defecte. În primul rând, e vorba de 147 de tineri de culoare. Din Africa. Acolo, speranţa de viaţă e şi aşa scăzută.

Nu prea merge să scoţi pe străzi toţi liderii Europei şi milioane de oameni. În plus, erau creştini. Aceştia sunt o sectă pe cale de dispariţie, care au bunul obicei să nu protesteze, indiferent de situaţie. Îi umileşti, le terfeleşti credinţa, îi execuţi cu sutele, nu fac altceva decât să-ţi întoarcă şi celălalt obraz.

Cu alte confesiuni nu-i deloc aşa. Musulmanii îţi îndeasă pe gât grenade dacă îl caricaturizezi pe Profet, iar singurul evreu pe care îl poţi lua peste picior e Iisus. Sigur, Europa are alte probleme, mult mai grave. Grecii, de exemplu, vor vreo 280 de miliarde de euro despăgubiri de război de la nemţi. Probabil au calculat că suma le ajunge pentru 3 luni de spart farfurii. Dacă nu, ameninţă că se aruncă în braţele Rusiei. Se ştie, istoria a demonstrat-o, Rusia are o economie care poate susţine pe oricine şi orice. Inclusiv apetitul grecilor pentru tăiat frunză la câini. Şi România, aflată în Săptămâna Mare, joacă la alt nivel, n-are timp de prostii. Noi avem spirit evlavios, nu ca alţii. Ne interesează ce scandal a mai făcut un autodeclarat membru al minorităţilor sexuale care şi-a pierdut o unghie, ce prostii debitează o cucoană milionară după divorţ, ce pare să fie un fel de guru, sau cum a reuşit Copos să scrie mai multe cărţi decât a citit. Veniţi de luaţi lumină.

Citeste mai mult: adev.ro/nmh7ld

ei din pacate fac ce fac daca le zici ceva despre mahomed pentru ca asta i invatatura lui

moartea lui mohamed,,dumnezeu sa l ierte

a fost otravit de o evreica

intrebando mohamed dc a facut asta ia ea raspuns pentru ca ia omorat familia insa daca e cu adevarat profet dumnezeu il va ferii de efectul otravii,mohamed spunand atunci ca nu va avea efect asupra lui

cu mult timp in urma mohamed spunea ca daca e un fals profet adica daca face afirmatii false despre dumnezeu dumnezeu ii va taia aorta

dupa ceva ani dp ce a fost ortavit si suferind efectul otravi mohamed spune ca simte ca si cum ii este taiata aorta din cauza efectului otravi

Sarbatori fericite si un Paste Luminat !

Cristos a inviat!

Un titlu și niște ziceri mai tâmpite ca astea nici că se putea! Paște Fericit, Dorinele!

De la: Black_Friday_, la data 2015-04-12 09:55:12Cristos a inviat!

Adevarat a Inviat !

adevarat a inviat

De la: gabigabi2, la data 2015-04-12 15:14:49

De la: gabigabi2, la data 2015-04-12 15:14:49

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2015-04-13 20:19:02

De la: gabigabi2, la data 2015-04-12 15:14:49

De la: Porumbelull, la data 2015-04-12 10:05:47Un titlu și niște ziceri mai tâmpite ca astea nici că se putea! Paște Fericit, Dorinele!

si tie cum sa-ti uram , Ciuguleste fericit, Porumbelulle ?

La o așa replică... nu pot spune decât ”ignor”:)

Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: “Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare și astfel se poate declanşa boala.”

“Gândul, cea mai puternică forţă din univers”

- În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

- Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

– Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.
Legea binelui
- Care e aceea?
- Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.
- Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
- Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.
- Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
- Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.
- Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?
- Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.
Relaxare şi respiraţie
- Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
- Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.
- Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
- Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
- Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
- Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
“Rugăciunea – o realitate fizică”
- Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
- Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
- Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?
- Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.
- Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.
- Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.

gandeste.org/general/prof-dumitru-constantin-dulcan-neurolog-cin...

Gindul e forta

Spiritul e energie

Ambele biostructurate.

De fapt gindul e releul, mai bine zis, ce coordoneaza forta.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2015-04-15 14:32:37Gindul e forta

Spiritul e energie

Ambele biostructurate.

De fapt gindul e releul, mai bine zis, ce coordoneaza forta.

Gandul este forta, iar spiritul este energia gandului. Pozitiva ori negativa, desigur.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

pentru sectarii care cred ca hristos a avut frati ,ca asa ii invata sectele lor ,,destepte,,sau mai vad pe la discovery sau history si ii si cred




https://viatalatara.wordpress.com/2009/08/12/parintele-cleopa-de...

Capitolul 6 – Despre preacinstirea Sfintei Fecioare Maria – partea II
Sectarul: Dar unde spune în Sfânta Scriptură că Maria, mama lui Iisus, a fost fecioară şi pururea fecioară, aşa cum o numiţi voi, ortodocşii, pe ea?

Preotul: Că a născut fiind fecioară, Sfânta Scriptură ne arată în acest fel: când arhanghelul Gavriil a venit în Nazaret şi i-a binevestit ei că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrând la ea, a numit-o: plină de har… şi …binecuvântată între femei (Luca 1, 28). Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate fi aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul Care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29–35).

Ai auzit, omule rătăcit, cum arhanghelul s-a închinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plină de har şi binecuvântată între femei şi că ea a aflat mare har de la Dumnezeu, că n-a cunoscut bărbat, că a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt şi că a zămislit şi a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu? Ai mai auzit că, deşi era fecioară neştiind de bărbat, îngerul Domnului nu i-a zis «binecuvântată eşti tu între fecioare», ci între femei. Prin aceasta nearătând dispreţ faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea «plină de dar», ci descoperind o veche taină: zdrobirea capului şarpelui prin femeie (Fac. 3, 15) şi că ea va fi acea tainică şi duhovnicească Evă care va naşte pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viaţa în lume?

Dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii zic că Hristos S-a numit sămânţă a femeii (Fac. 3, 15), ca Cel ce nu S-a născut din sămânţă de bărbat, ci de la Duhul Sfânt şi din Preacuratele sângiuri ale Preasfintei Fecioare Şi-a luat trup.
Aşadar, câtă nebunie şi rătăcire este în capul sectarilor care hulesc pe Preasfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea neispitită de bărbat, punând-o pe ea în rândul femeilor celor măritate. Pe cea plină de dar, pe cea care a aflat har de la Dumnezeu şi este binecuvântată între femei (Luca 1, 28).
Vor vedea aceşti hulitori şi stricaţi la minte şi la înţelegere sectari în ziua cea mare a judecăţii celei de apoi, când această Împărăteasă şi Fecioară Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului său cu mare şi negrăită slavă, după cum Psalmistul a arătat, zicând: Şezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 11, 20–21). Şi ce zici tu, o, ereticule, oare pentru că arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicând: binecuvântată eşti tu între femei, apoi pentru aceasta zici că Fecioara Maria era femeie căsătorită, aşa cum o numiţi voi cu hulă şi nebunie ereticească? Oare n-a zis ea la închinarea îngerului că «nu ştiu de bărbat» (adică este fecioară)?

Sau când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21–22) şi a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea «femeie» – oare şi atunci Eva era femeie căsătorită, fiindcă o numise Adam «femeie»? Oare nu era atunci Eva fecioară zidită din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fără de împreunare de femeie? Aşadar, dacă Eva a fost zidită de Dumnezeu, fecioară, iar Însuşi Dumnezeu şi Adam pe această fecioară, Eva, o numesc «femeie» (Fac. 2, 22–23). Apoi nu o numeşte şi pe Maria «femeie», în înţeles că era femeie căsătorită, cum rău şi nebuneşte înţelegeţi voi, sectarii, cuvântul «femeie»?
Ci atât Dumnezeu, cât şi Adam au zis Evei «femeie» – atunci când ea era fecioară –, ca să arate prin acest cuvânt că ea era parte femeiască, nu bărbătească, şi prin cuvântul femeie a arătat genul ei feminin. Dar nicidecum nu se înţelege că Dumnezeu şi Adam, pe cea luată din coasta lui Adam – şi care atunci era fecioară – au numit-o femeie în înţeles de femeie măritată (căsătorită), aşa cum voi rătăcit şi rău înţelegeţi cuvântul femeie din Sfânta Scriptură. Căci precum Eva era fecioară, atunci când i s-a zis «femeie», tot astfel „Eva” cea tainică şi duhovnicească, Preacurata Fecioară Maria, care a născut pe Noul Adam, Hristos, fecioară este în vecii vecilor, cu toate că Sfânta Scriptură o numeşte pe ea «femeie», arătând prin aceasta genul ei feminin.

Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a născut întru feciorie din trupul său femeie fără de femeie (adică fără a se împreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiască, prin lucrarea Sfântului Duh, a născut bărbat fără de bărbat, în feciorie născând Fecioara şi rămânând fecioară, precum şi la început a născut Adam femeie fără de femeie, rămânând întru feciorie. Aşa binevoind Dumnezeu ca întru Fecioara Maria să dea împrumut firii lui Adam celui vechi, prin Noul Adam Cel născut din Fecioară, Care a venit în lume şi S-a îmbrăcat în firea noastră din negrăita Sa milă şi bunătate, pentru ca să izbăvească pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osândă şi din moarte. Căci precum întru Adam toţi mor, aşa întru Hristos toţi vor învia (I Cor. 15, 22; Rom. 5, 8; Ioan 3, 16; 5, 24).

Deci ia aminte, omule rătăcit – tu şi cei asemenea ţie –, că Sfânta Scriptură nu numeşte pe Maica Domnului «femeie» (Luca 1, 43) în sensul de femeie căsătorită, cum rău şi sucit înţelegeţi voi, ci, prin cuvântul «femeie», Sfânta Scriptură arata numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria şi totodată arată în chip umbros şi tainic că ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul şarpelui (Fac. 3, 15) şi prin care va veni mântuirea neamului omenesc.

La cele de mai sus trebuie adăugat şi:
1. Fiind Maică a Mântuitorului, Fecioara Maria a fost şi este mijlocitoare a mântuirii.

2. Zămislind de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul în pântecele ei, a fost cu totul curăţită de păcate, ca nici un alt om, oricât de sfânt ar fi fost.
3. Fiindu-i prezisă de Dumnezeu cinstirea ei – ca nici o altă cinstire a vreunui om –, Sfânta Fecioară Maria trebuie socotită ca cea dintâi dintre sfinţi, aşa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare între prooroci (Luca 7, 28), deoarece venirea lui a fost profeţită de alţi profeţi (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3).

Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decât altor sfinţi, o preacinstire, ea fiind împărăteasa şi cununa tuturor sfinţilor. Iar cum că şi după naştere a rămas fecioară, citeşte şi vezi cele proorocite despre ea de Proorocul Iezechiel (44, 1–3).

Sectarul: Nu trebuie să dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, şi nici nu poate fi preavenerată ca fecioară, pentru că a mai avut şi alţi copii, care sunt numiţi de Sfânta Scriptură «fraţi şi surori» ai lui Iisus, iar Iisus este numit «întâiul născut» (Matei 1, 25), de unde urmează că Maria a mai avut ulterior şi alţi fii. Şi într-adevăr Biblia ne vorbeşte de nişte «fraţi» ai Domnului şi, de asemenea, despre «surorile» Lui, când redă cuvintele iudeilor, nedumeriţi de persoana minunată a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosi şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13, 55–56; Marcu 6, 3). Atunci de ce să falsificăm adevărul numind-o pe Maica Domnului «Pururea Fecioară» şi venerând-o ca atare?

Preotul: În citatul prim, expresia «întâiul născut» nu înseamnă numaidecât că trebuie să presupunem şi existenţa altora născuţi ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde «întâiul născut» se numeşte cel ce deschide întâi pântecele, indiferent dacă va mai avea şi alţi fraţi sau nu (Ieş. 13, 2) şi unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este înlocuit ori întrebuinţat amestecat cu cel ordinal (întâiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat şi în felul de vorbire al Noului Testament. În cazul de faţă «întâiul născut» înseamnă «unul născut» în sens de «unicul născut».

Alt înţeles este exclus, deoarece, dacă într-adevăr Iisus ar mai fi avut şi alţi fraţi naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lăsat-o pe Maica Sa în grija unui apostol, ci în grija vreunui frate al Său. În citatul al doilea, într-adevăr este vorba de «fraţi» şi de «surori» ale Domnului. «Fraţii» sunt chiar amintiţi cu numele şi sunt în număr de patru, iar «surorile» (la plural) trebuie să fi fost cel puţin două. În Sfânta Scriptură sunt amintiţi de mai multe ori (vezi Matei 12, 47–50, Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; Gal. 1, 19). Ei însă în nici un caz nu au putut fi fraţi naturali ai lui Iisus Hristos şi fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru că:
1. După o veche şi unanimă tradiţie, Maria, mama lui Iisus a rămas după naştere fecioară, aşa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului Iezechiel (44, 1–3).

2. Mama acestor aşa-zişi «fraţi» ai Domnului este o altă persoană decât Fecioara Maria, căci este numită în Sfânta Scriptură «Maria» sau «cealaltă Marie» (adică deosebită de Maria, Maica Domnului, şi de Maria Magdalena) sau «sora mamei Lui, Maria lui Cleopa», fiind amintită chiar alături de Maica Domnului şi în apropierea ei.
Iată textele biblice lămuritoare: Şi erau acolo multe femei, privind de departe… între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55–56). Iacov şi Iosi sunt doi din cei patru «fraţi» ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor aşadar este o altă persoană decât Maria, mama lui Iisus. Evanghelistul continuă apoi: Târziu, sâmbătă noaptea…, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul (Matei 28, 1). Aici iarăşi este vorba de «cealaltă Marie», care nu poate fi alta decât mama «fraţilor» Domnului şi despre care a fost vorba şi în textul precedent. În chip asemănător scriu şi ceilalţi evanghelişti: Şi erau şi femei care priveau de departe, între ele Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 40, 47).

Acelaşi evanghelist scrie apoi: După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomea au cumpărat miresme ca să vină să ungă trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Apoi, în alt text: Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea (Luca 24, 10). Şi, în sfârşit, altul: Şi stăteau lângă Crucea lui Iisus, mama Lui şi sora (verişoara) mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena (Ioan 19, 25).
În toate textele de mai sus este vorba de aceleaşi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor şi ale Învierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai «Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi» (doi din «fraţii» Domnului – Matei 13, 55) este numită în ambele locuri «Maria, mama lui Iacov», apoi alteori «mama lui Iosi», sau «cealaltă Marie», iar în alte locuri, «sora mamei Lui, Maria lui Cleopa». Dar după adevăr este vorba de aceeaşi persoană, căci totdeauna este numită «Maria». Deci «fraţii Domnului», având altă mamă decât pe Maria, mama lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria şi fraţi naturali ai lui Iisus.

3. «Fraţii Domnului» nici ei înşişi nu se numesc «fraţi», ci «robi» şi «slujitori ai lui Iisus», anume după toată probabilitatea – căci certitudine deplină nu există – doi dintre ei, Iacov şi Iuda, sunt autorii celor două epistole soborniceşti, numite «a lui Iacov» şi respectiv «a lui Iuda». Or, acolo ei se numesc «rob» (Iacov 1, 1) şi «slujitor» (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu «fraţi».

4. Dacă ar fi fost fraţi naturali ai Săi, Hristos i-ar fi făcut apostoli, ori ei n-au fost apostoli. Deşi mulţi presupun că aceştia doi dintre «fraţii Domnului», anume Iacov şi Iuda, ar fi identici cu cei doi apostoli care poartă acest nume (Iacov fiind numit la fel cu «fratele Domnului» cel mic – în toate listele apostolilor, iar Iuda «fratele Domnului» ar fi fost Iuda Tadeul); totuşi, aceasta este o simplă presupunere, neîndestulător de întemeiată, mai ales că ei înşişi nu se numesc «apostoli», după cum nu se numesc nici «fraţi ai Domnului»; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov, «fratele Domnului», se ştie numai că a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului şi că se bucura de cea mai mare autoritate, atât în faţa credincioşilor, cât şi în faţa apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), în timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre celălalt Iacov nu mai putem şti nimic.

5. Hristos ar fi încredinţat în grija lor pe Fecioara Maria, iar nu în grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai străin acesteia decât un fiu al ei.

6. Deci «fraţii Domnului» nu pot fi nici măcar fraţi vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia, deoarece:
a) Nicăieri nu se spune şi nicăieri nu se poate presupune că Iosif ar mai fi fost căsătorit şi înainte şi că ar fi devenit văduv prin divorţ. Ştim din Tradiţie doar atât, că era «drept».
b) Mama «fraţilor Domnului», după cum s-a văzut mai sus, trăia şi era în apropierea intimă a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus – pentru motive lesne de înţeles – dacă ea ar fi fost cândva soţia lui Iosif, acum divorţată.

7. Ţinând seama de faptul că peste tot, în Orient, dar în special la iudei, cuvântul «frate» se întrebuinţa şi în înţeles mai larg, de «văr» sau de alte rudenii mai apropiate sau mai îndepărtate, ca de exemplu la Facerea (13, 8 ), unde Avraam îl numeşte pe Lot «frate», deşi îi era numai nepot de frate (Fac. 11, 27), trebuie să admitem că şi «fraţii Domnului» au fost – probabil – veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru că deşi mama lor este numită «soră» a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu putea să fi fost soră bună a acesteia, deoarece purta acelaşi nume cu Maria, ceea ce numai foarte rar se obişnuia în vechime, ca două surori sau doi fraţi să poarte acelaşi nume. Ci cuvântul «soră» trebuie să aibă aici, de asemenea, înţelesul de vară, probabil vară primară*. În acest caz, fiii ei, numiţi «fraţii Domnului», ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos.