Cine este dumnezeu ?!!!!

si adica ce vrei sa spui : ca daca esti Realist Nu-i poti intelege pe oameni si nu-i poti iubi ? ca Realismul Inlocuieste sau chiar Ucide Dragostea ?
himmmmm !

Umanismului Secular

Umanismul secular reprezinta o forta vitala in lumea contemporana. Acum, el se afla supus unui atac nejustificat si lipsit de masura, din diferite direcţii.

Aceasta declaratie apara doar acea forma de umanism secular care sustine explicit democratia. Se opune tuturor formelor de credinta ce cauta justificare supranaturala in favoarea propriilor valori, sau in favoarea vreunei dictaturi.Umanismul democratic si secular a fost o forta puternica in cultura noastra. Idealurile sale pot fi gasite inca la filozofii, oamenii-de-stiinta si poetii Greciei si Romei clasice, in vechea lume chineza confucianista, la miscarea Carvaka din India, precum si in alte traditii intelectuale si etice respectabile.

Secularismul si umanismul au fost eclipsate de-a lungul Evului Mediu – cand pietatea religioasa a erodat increderea umanitatii in propria-i capacitate de a-si rezolva problemele. Au reaparut puternic in timpul Renasterii, prin reafirmarea valorilor seculare si umane in literatura si arte, si din nou in secolele 16-17 prin dezvoltarea stiintei moderne si a conceptiei naturaliste asupra universului, iar influenta lor poate fi gasita in secolul 18 – in Epoca Ratiunii si Iluminism.

Umanismul democratic si secular a inflorit, creativ, in vremurile moderne, odata cu cresterea libertatii si a democratiei. Milioane si milioane de indivizi au sprijinit idealurile sale, au trait vieti pline de sens, si au contribuit la edificarea unei lumi mai umane si mai democratice. Perspectiva moderna a umanismului secular a condus la aplicarea stiintei si tehnologiei pentru imbunatatirea conditiei umane. Ceea ce a avut un efect pozitiv in reducerea saraciei, suferintei si bolilor in atatea regiuni ale lumii, in cresterea longevitatii, dezvoltarea transporturilor si comunicatiilor, in a face viata posibila pentru tot mai multi oameni. A condus la emanciparea a sute de milioane de sub povara credintei oarbe si-a fricii de superstitie, contribuind la educarea lor, la imbogatirea vietii.

Umanismul secular a dat un impuls ca oamenii sa-si rezolve problemele cu inteligenta si perseverenta, sa depaseasca frontiere geografice si sociale, sa extinda aria explorarii si aventurii umane.

Din pacate, astazi ne confruntam cu o serie de tendinte antiseculare: reaparitia religiilor dogmatice, autoritare; un crestinism fundamentalist, literal si doctrinar; influenta crescanda si inflexibila a clerului musulman in Orientul Mijlociu si Asia; reafirmarea autoritatii ortodoxe – din partea papalitatii Romano-Catolice; iudaismul nationalist-religios; sau revenirea la religii obscurantiste in Asia.

Noi culte irationale, deopotriva cu credinte stranii, in ocult si paranormal, precum credinta in astrologie, reincarnare, sau puterile misterioase ale mediumurilor – se dezvolta in multe societati occidentale. Asemenea dezvoltari urmeaza aparitiei – in prima parte a sec. 20 – a miscarilor intolerante, mesianice si totalitare, cvasireligioase, ca fascismul si comunismul. Acesti activisti religiosi nu numai ca sunt responsabili de mare parte din teroarea si violenta lumii de azi, dar stau in calea rezolvarii multor probleme globale.

Paradoxal, unii critici ai umanismului secular sustin ca este o filozofie periculoasa. Unii declara ca este “periculos moral” – deoarece promoveaza libertatea individului, altii ca trece cu vederea “injustitia” – pentru ca apara sistemul legal democratic.

Noi – cei care sprijinim umanismul democratic si secular – negam aceste acuzatii, bazate pe neintelegere si interpretari gresite, si cautam sa schitam un set de principii pe care majoritatea noastra le impartaseste.Umanismul secular nu este o dogma sau un credo. Exista multe diferente de opinie intre umanistii seculari, in destule privinte. Totusi, exista un consens liber asupra catorva teme.

Intelegem ca civilizatia moderna este amenintata de forte opuse ratiunii, democratiei si libertatii. Multi credinciosi impartasesc desigur cu noi credinta in valorile umanismului secular si ale democratiei – si ii primim alaturi in apararea acestor idealuri.

1. Libertatea de cercetare

Primul principiu al umanismului democratic si secular este sustinerea acestei libertati. Ne opunem oricarei tiranii asupra mintii umane, oricaror incercari ale institutiilor ecleziastice, politice, ideologice sau sociale, de a restrange libera-cugetare. In trecut, asemenea tiranii au fost instituite de catre biserici si state, pentru a intari edictele bigotilor religiosi. De-a lungul agitatei istorii a ideilor, institutiile consacrate – deopotriva publice si particulare – au incercat sa cenzureze cercetarea independenta, sa impuna ortodoxia asupra credintelor si valorilor, sa excomunice ereticii si sa extermine necredinciosii. Astazi, lupta pentru libertatea de cercetare imbraca noi forme. Ideologiile sectare au devenit noile teologii – care folosesc partidele politice si guvernele in misiunea lor de a distruge opiniile dizidente. Libertatea de cercetare impune recunoasterea libertatilor civile, adica o presa libera, comunicare libera, dreptul de a organiza partide de opozitie si de a forma asociatii voluntare, si libertatea de a cultiva si publica rezultatele libertatii stiintifice, filozofice, artistice, literare, morale si religioase. Ne cere sa toleram diversitatea opiniilor si sa respectam dreptul indivizilor de a-si exprima credintele – oricat de nepopulare ar fi acestea – fara prohibitii sociale sau legale, ori frica de sanctiuni. Cu toate ca putem tolera puncte de vedere contrare, aceasta nu inseamna ca sunt imune la cercetare critica. Axioma de baza a celor ce cred in libertatea de cercetare este aceea ca adevarul e mai probabil sa fie descoperit atunci cand exista oportunitatea de a schimba liber opinii contrare; schimbul-insusi e adesea la fel de important ca si rezultatul. Ceea ce se aplica nu doar stiintei si vietii de-zi-cu-zi – ci si politicii, economiei, eticii, si religiei.

2. Separarea Bisericii de Stat

Datorita angajamentului fata de libertate, umanistii seculari cred in principiul separarii bisericii de stat. Lectiile istoriei sunt clare: oriunde o religie sau o ideologie obtine o pozitie dominanta in stat, opiniile minoritare sunt in primejdie. O societate pluralista, mai democratica, permite sa fie auzite toate punctele de vedere. Orice incercare de a impune o conceptie exclusivista a Adevarului, Pietatii, Virtutii sau Justitiei – asupra intregii societati – este o violare a libertatii de cercetare. Autoritatilor clericale nu ar trebui sa li se permita sa-si impuna legal propriile vederi parohiale – fie acestea morale, filozofice, politice, educationale sau sociale – asupra restului societatii. Dupa cum nici veniturile provenite din impozite nu ar trebui sa fie deturnate in sprijinul unor institutii religioase sectare. Atat indivizii, cat si asociatiile voluntare ar trebui sa fie liberi sa accepte sau sa respinga orice credinta, si sa-si sprijine aceste convingeri cu orice resurse au la dispozitie, fara a fi obligati prin impozitare sa sustina acele credinte religioase pe care le resping. De asemenea, proprietatile bisericii ar trebui sa devina parte a venitului public, fara a fi exceptate de la impozitare. Juramintele religioase obligatorii, sau rugaciunile in institutiile publice (politice sau educationale), reprezinta si ele o violare a principiului separarii. Astazi, religii teiste si nonteiste concureaza pentru audienta. Din pacate, in tarile comuniste puterea statului este folosita pentru a impune o ideologie intregii societati, fara a tolera exprimarea unor vederi critice sau eretice. Iata aici o forma moderna, seculara, a violarii principiului de separare.

3. Idealul libertatii

Exista numeroase forme de totalitarism in lumea moderna – seculare sau nu – iar noi ne opunem tuturor acestora. Ca secularisti democratici, aparam deopotriva idealul libertatii, nu doar libertatea de constiinta si credinta fata de interesele ecleziastice, politice si economice care incearca sa-l inabuse, dar si libertatea politica autentica, decizia democratica fondata pe regula majoritatii si respectul fata de drepturile minoritatilor si autoritatea legii. Sustinem nu doar libertatea fata de controlul religios, ci si fata de controlul guvernamental sovinist.

Aparam drepturile umane fundamentale, inclusiv dreptul la viata, libertate si cautarea fericirii. In viziunea noastra, o societate libera ar trebui de asemenea sa incurajeze libertatea economica, opunandu-I doar acele restrictii absolut necesare interesului public. Ceea ce inseamna ca indivizii si grupurile ar trebui sa fie liberi sa concureze pe piata, sa se organizeze in sindicate, sa-si urmeze carierele si ocupatiile fara imixtiunea deplasata a controlului politic centralizat. Dreptul la proprietatea privata este un drept uman – fara de care celelalte drepturi sunt fara valoare.

Acolo unde devine necesar ca o democratie sa limiteze aceste drepturi, limitarea trebuie justificata prin consecinte de natura sa intareasca structura drepturilor omului.

4. Morala bazata pe inteligenta critica

Conceptiile etice ale umanismului secular au fost criticate de catre teistii religiosi fundamentalisti. Umanistul secular recunoaste rolul central al moralitatii in viata; intr-adevar, etica a fost dezvoltata ca domeniu al cunoasterii umane cu mult inainte ca religiile sa-si intemeieze sisteme morale bazate pe autoritate divina.

Zona eticii a oferit o lista eminenta de ganditori ce au contribuit la dezvoltarea sa: de la Socrate, Democrit, Aristotel si Epicur, la Spinoza, Erasmus, Hume, Voltaire, Kant, Bentham, Mill, G. E. Moore, Bertrand Russell, John Dewey si altii. Exista o puternica traditie filozofica ce sustine ca etica este un domeniu separat de cercetare, ca judecatile etice pot fi formulate independent de religia revelata, ca fiintele umane pot cultiva ratiunea practica si intelepciunea si – prin aceasta – dobandi vieti pline de virtute si merite.

Mai mult, filozofii au accentuat necesitatea de a cultiva sensibilitatea fata de dreptatea sociala si fata de obligatiile si responsabilitatile individului in raport cu ceilalti. Iata de ce, secularistii neaga necesitatea ca etica sa fie derivata din credinta religioasa, sau afirmatia ca cei fara religie ar fi imorali. Pentru umanistii seculari, comportamentul etic este – sau ar trebui sa fie – judecat de catre ratiunea critica, iar telul lor este crearea unor indivizi autonomi si responsabili, capabili sa decida singuri in viata – pe baza unei bune intelegeri a comportamentului uman. Etica laica nu trebuie sa fie antisociala, subiectiva sau promiscua, nici nu conduce la prabusirea standardelor morale.

Cu toate ca sustinem toleranta fata de diversitatea stilurilor de viata si a comportamentelor sociale – nu credem ca acestea sunt deasupra criticii. Nici nu consideram ca vreo biserica ar trebui sa-si impuna conceptia despre virtute si pacat, comportament sexual, casatorie, divort, control al nasterii sau avort, si sa le legifereze pentru restul societatii. Ca umanisti-seculari, noi credem in rolul fundamental al fericirii aici-si-acum.

Ne opunem moralitatii absolutiste, dar totusi sustinem ca se pot atinge standarde obiective, se pot descoperi valori si principii etice – in cursul dezbaterilor pe teme de moralitate. Etica secular-umanista sustine ca este posibil ca oamenii sa duca vieti pline de sens si sanatate, pentru ei-insisi ca si pentru altii, fara a fi nevoie de porunci religioase sau contributii pentru cler. A existat un mare numar de secularisti si umanisti distinsi, care au demonstrat actiunea principiilor morale prin propria lor viata si opera: Protagoras, Lucretius, Epicur, Spinoza, Hume, Thomas Paine, Diderot, Mark Twain, George Eliot, John Stuart Mill, Ernest Renan, Charles Darwin, Thomas Edison, Clarence Darrow, Robert Ingersoll, Gilbert Murray, Albert Schweitzer, Albert Einstein, Max Born, Margaret Sanger, si Bertrand Russell, printre altii.

5. Educatia morala

Credem ca dezvoltarea morala trebuie urmarita la copii si tineri. Nu credem ca vreo secta anume poate revendica valori fundamentale ca fiind exclusiv ale ei; de aceea este de datoria educatiei publice sa se ocupe de aceste valori. In acord cu aceasta, sustinem educatia morala in scoli, conceputa astfel incat sa dezvolte aprecierea calitatilor morale, a inteligentei, si construirea caracterului.

Dorim sa incurajam oriunde e posibil dezvoltarea constiintei morale si a capacitatii de-a alege liber si a intelege consecintele acestui act. Nu credem ca este moral sa botezam copii, sa “confirmam” adolescenti, sau sa impunem crezuri religioase unor tineri ce nu sunt capabili sa consimta. Desi copiii ar trebui sa invete despre istoria practicilor etice religioase, mintile lor tinere nu ar trebui indoctrinate prin credinta inainte de a fi suficient de mature pentru a-i evalua meritele pe cont propriu. Trebuie retinut ca umanismul secular nu e atat un tip de moralitate, cat o metoda pentru explicarea si descoperirea principiilor etice rationale.

6. Scepticism fata de religie

Ca umanisti seculari, suntem in general sceptici fata de supranatural. Recunoastem importanta experientei religioase: a acelei experiente care confera sens vietii umane. Negam, totusi, ca asemenea experiente au legatura cu supranaturalul, Suntem neincrezatori fata opiniile traditionale asupra lui Dumnezeu si a divinitatii. Interpretarile simbolice si mitologice ale religiei slujesc adesea ca si cai de intelegere pentru o minoritate sofisticata – lasand cea mai mare parte a omenirii impotmolita in confuzii teologice. Consideram universul ca un spatiu dinamic al fortelor naturale – care pot fi cel mai eficient intelese prin intermediul investigatiei stiintifice. Suntem intotdeauna deschisi fata de descoperirea unor noi posibilitati si fenomene in natura. Totusi, consideram conceptiile traditionale asupra existentei lui Dumnezeu ca fiind fie lipsite de sens, fie nedemonstrate, fie tiranice.

Umanistii seculari pot fi agnostici, atei, rationalisti sau sceptici, insa toti considera ca nu exista suficiente argumente in sprijinul tezei ca universul ar contine un sens divin. Ei resping ideea ca Dumnezeu a intervenit miraculos in istorie, sau ca s-a revelat pe sine catorva alesi, sau ca poate salva pacatosi. Ei considera ca barbatii si femeile sunt liberi si responsabili pentru propriile destine, si ca nu pot cauta salvarea intr-o Fiinta transcendenta. Respingem divinitatea lui Isus, misiunea divina a lui Moise, Mohammed, si-a altor profeti si sfinti mai recenti, ai diverselor secte si culte.

Nu acceptam ca fiind reale interpretarile Vechiului si Noului Testament, Coranului, sau altor asa-zise documente sacre, oricat de importante ar fi din punct de vedere literar. Religiile sunt fenomene sociale cu tendinte de proliferare, iar miturile religioase au persistat multa vreme in istoria noastra. Desi oamenii au aflat in religii o sursa de inaltare si usurare, nu consideram ca enunturile teologice sunt adevarate. Religiile au avut contributii negative si pozitive – in dezvoltarea civilizatiei. Cu toate ca au ajutat in constructia spitalelor si scolilor si, cateodata, au incurajat spiritul iubirii si caritatii, multe dintre ele au provocat suferinta – prin intoleranta aratata celor ce nu le impartaseau dogmele si crezurile.

Unele religii au fost fanatice si represive, afectand sperantele oamenilor, limitandu-le aspiratiile, cauzand razboaie religioase si violenta. Desi fara indoiala ca au ajutat celor napastuiti si muribunzi – dandu-le speranta intr-o viata vesnica – pe de alta parte au nascut frica si anxietate. Nu am descoperit vreo dovada in privinta unui “suflet” separat, care ar exista dinainte de nastere si ar supravietui mortii. Trebuie de aceea sa fim de acord ca viata morala poate fi traita si fara iluziile nemuririi si reincarnarii. Fiintele umane pot dobandi increderea necesara pentru a-si imbunatati conditia, pentru a trai util si cu sens.

7. Ratiunea

Privim cu ingrijorare la atacurile nonseculare recente, la adresa ratiunii si stiintei. Suntem devotati metodelor rationale ale cercetarii, logicii si argumentarii in dezvoltarea cunoasterii si testarea propozitiilor. Tinand seama de failibilitatea mintii umane – suntem deschisi modificarii oricaror principii, inclusiv a celor ce guverneaza cercetarea, considerand ca ele pot necesita continue corectari. Nu suntem atat de naivi incat sa ne inchipuim ca ratiunea si stiinta pot rezolva cu usurinta toate problemele umane, insa consideram ca pot aduce o contributie insemnata la cresterea cunoasterii umane, ca sunt de ajutor omenirii. Nu cunoastem ceva care sa poate inlocui cultivarea inteligentei umane.

8. Stiinta si tehnologia

Consideram ca metoda stiintifica – desi imperfecta – e totusi cel mai eficace mod de intelege lumea. De aceea, asteptam de la stiintele naturale, biologice, sociale si behavioriste cunoasterea in ce priveste universul si locul omului intr-ansul. Astronomii si fizicienii moderni au descoperit noi si incitante dimensiuni ale universului: ei au permis omenirii sa exploreze universul prin intermediul calatoriei spatiale. Biologia impreuna cu stiintele sociale si behavioriste au extins cunoasterea comportamentului uman. Ne opunem de aceea, din principiu, oricaror incercari de a limita sau cenzura cercetarea stiintifca, fara vreun motiv consistent. Suntem, bineinteles, constienti de abuzurile si consecintele asupra sistemului ecologic, pe care o tehnologie prost aplicata le poate genera, insa indemnam la rezistenta impotriva incercarilor negandite de a limita evolutia stiintifico-tehnologica. Apreciem uriasele beneficii pe care stiinta si tehnologia (mai ales cercetarea fundamentala si aplicata) le pot aduce omenirii, insa deopotriva recunoastem necesitatea de a echilibra avansul stiintifico-tehnologic prin dezvoltarea culturala a artei, muzicii si literaturii.

9. Evolutia

Astazi, teoria evolutiei este din nou atacata de fundamentalistii religiosi. Desi nu se poate spune ca teoria evolutiei si-a atins forma finala, sau ca ar constitui un principiu infailibil al stiintei – este totusi sprijinita de o cantitate impresionanta de descoperiri, din numeroase stiinte. Exista poate cateva diferente semnificative, in paradigmele evolutioniste actuale; insa evolutia speciilor este sustinuta de o asemenea cantitate de dovezi, incat este dificil sa o respingi. Iata de ce dezaprobam incercarile fundamentalistilor (mai ales in SUA) de a invada salile de curs – pretinzand ca teoria creationista sa fie fie studiata de elevi, si cerand includerea ei in manualele de biologie. Este o amenintare serioasa deopotriva la adresa libertatii academice si a integritatii procesului educational. Suntem de parere ca trebuie sa li se acorde creationistilor libertatea de a-si exprima pozitia in societate. Mai mult, nu negam rolul insemnat pe care studiul teoriilor creationiste il poate juca in cadrul cursurilor de religie si istoria ideilor; insa e o inselatorie sa prezentam un articol de credinta religioasa drept un adevar stiintific, si sa impunem curriculumului stiintific o asemenea doctrina. Daca ar avea succes, creationistii ar putea submina puternic insasi credibilitatea stiintei.

10. Educatia

Din perspectiva noastra, educatia ar trebui sa fie metoda fundamentala de a construi societati umane, libere si democratice. Scopurile educatiei sunt numeroase: transmiterea cunoasterii; pregatirea pentru diverse ocupatii, cariera si cetatenie; incurajarea dezvoltarii morale. Printre telurile sale vitale ar trebui sa se numere stradania de a dezvolta aptitudinea inteligentei critice, deopotriva in individ si comunitate. Din nefericire, in ziua de azi scolile sunt tot mai mult inlocuite de mass-media – ca sursa principala de informatie si educatie publica.

Desi mediul electronic ofera ocazii nemaiintalnite pentru acumulari si satisfactii culturale, ca si oportunitati deosebite de invatare – s-a produs o anume redirectionare a telurilor sale. In societatile totalitare, media serveste ca vehicul de propaganda si indoctrinare. In societatile democratice, televiziunea, radioul, filmele si publicatiile de larga raspandire prea adesea se coboara la un nivel deplorabil – devenind o banala irosire de timp. E intr-adevar nevoie sa ridicam standardele gustului si aprecierii.

De un interes aparte pentru secularisti este faptul ca media (mai ales in SUA) este incontrolabil dominata de tendinte pro-religioase. Parerile exprimate de predicatori, pastori, sau propagandisti religiosi nu sunt in general contrazise, iar conceptia seculara nu are ocazia de a se face auzita. Consideram ca directorii si producatorii de televiziune au obligatia sa echilibreze balanta si sa-si revizuiasca programele. Exista, intr-adevar, o sarcina ampla, pe care toti cei ce cred in umanismul democratic si secular o vor recunoaste – anume necesitatea de a ne angaja intr-un program pe termen lung, menit sa restructureze educatia publica si sa exprime relevanta perspectivei seculare asupra conditiei umane.

Concluzie:

Umanismul democratic si secular este mult prea important pentru civilizatie, ca sa fie abandonat. Persoanele rezonabile vor recunoaste cu siguranta profundele sale contributii la prosperitatea umana. Suntem totusi inconjurati de profeti ai apocalipsei si dezastrului, gata oricand sa dea timpul inapoi – ei fiind anti-stiinta, anti-libertate, anti-om. Dimpotriva, mentalitatea secular-umanista e fundamental pozitivista, privind catre viitor cu speranta, mai degraba decat inapoi cu disperare Suntem hotarati sa raspandim idealurile ratiunii, libertatii, oportunitatilor individuale si colective, si democratiei, in intreaga lume.

Problemele pe care omenirea le va infrunta in viitor – la fel ca si cele din trecut – vor fi fara-doar-si-poate complexe si dificile. Insa, daca e sa le depaseasca, va fi doar prin curaj si mobilizarea resurselor. Umanismul secular isi pune speranta in inteligenta umana – mai degraba decat in sprijinul divin. Suntem sceptici cu privire la mantuire, damnare, sau reincarnare, si abordam conditia umana in termeni realisti: fiintele umane sunt responsabile pentru destinul lor. Credem ca e posibila crearea unei lumi mai umane, bazate pe metodele ratiunii si principiile tolerantei, compromisului, si depasirea diferentelor.Recunoastem necesitatea modestiei intelectuale, si a dorintei de a ne revizui credintele sub efectul criticii. Astfel, e uneori posibil sa ajungem la consens.

Desi emotiile isi au rolul lor, nu trebuie sa ne lasam prada sperantelor vane de salvare, evadarii in iluzie ori in ideologii ale pasiunii si violentei. Deplangem dezvoltarea credintelor sectare intolerante, care favorizeaza ura. Intr-o lume cuprinsa de obscurantism si irationalism este vital ca ideile cetatii seculare sa ramana vii. Publicata in 1980 de Consiliul pentru Umanism Democratic si Secular (acum Consiliul pentru Umanism Secular)O declaratie a Umanismului Secular – a fost schitata de Paul Kurtz, editor al publicatiei Free Inquiry.O declaratie a Umanismului Secular a fost semnata de urmatoarele persoane:
(Cu toate ca noi cei care semnam declaratia nu suntem neaparat de acord cu toate clauzele sale – totusi sustinem telurile sale generale si directia, si consideram ca este important sa fie enuntate si implementate. Apelam la toti simpatizantii care ne aproba pozitia, pentru sprijin in incercarea de a mentine vie dedicatia fata de principiile libertatii de cercetare si ale conceptiei secular-umaniste. Consideram ca declinul acestor valori poate avea consecinte ingrozitoare pentru viitorul civilizatiei pe aceasta planeta.)

United States Of America · George Abell (professor of astronomy, UCLA) · John Anton (professor of philosophy, Emory University) · Khoren Arisian (minister, First Unitarian Society of Minneapolis) · Isaac Asimov (science fiction author) · Paul Beattie (minister, All Souls Unitarian Church; president, Fellowship of Religious Humanism) · H. James Birx (professor of anthropology and sociology, Canisius College) · Brand Blanshard (professor emeritus of philosophy, Yale) · Joseph L. Blau (Profelsor Emeritus of Religion, Columbia) · Francis Crick (Nobel Prize Laureate, Salk Institute) · Arthur Danto (professor of philosophy, Columbia University) · Albert Ellis (executive director, Institute for Rational Emotive Therapy) · Roy Fairfield (former professor of social science, Antioch) · Herbert Feigl (professor emeritus of philosophy, University of Minnesota) · Joseph Fletcher (theologian, University of Virginia Medical School) · Sidney Hook (professor emeritus of philosophy, NYU, fellow at Hoover Institute) · George Hourani (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) · Walter Kaufmann (professor of philosophy, Princeton) · Marvin Kohl (professor of philosophy, medical ethics, State University of New York at Fredonia) · Richard Kostelanetz (writer, artist, critic) · Paul Kurtz (Professor of Philosophy, State University of New York at Buffalo) · Joseph Margolis (professor of philosophy, Temple University) · Floyd Matson (professor of American Studies, University of Hawaii) · Ernest Nagel (professor emeritus of philosophy, Columbia) · Lee Nisbet (associate professor of philosophy, Medaille) · George Olincy (lawyer) · Virginia Olincy · W. V. Quine (professor of philosophy, Harvard University) · Robert Rimmer (novelist) · Herbert Schapiro (Freedom from Religion Foundation) · Herbert Schneider (professor emeritus of philosophy, Claremont College) · B. F. Skinner (professor emeritus of psychology, Harvard) · Gordon Stein (editor, The American Rationalist) · George Tomashevich (professor of anthropology, Buffalo State University College) · Valentin Turchin (Russian dissident; computer scientist, City College, City University of New York) · Sherwin Wine (rabbi, Birmingham Temple, founder, Society for Humanistic Judaism) · Marvin Zimmerman (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) Canada · Henry Morgentaler (physician, Montreal) · Kai Nielsen (professor of philosophy, University of Calgary) France · Yves Galifret (executive director, Union Rationaliste) · Jean Claude Pecker (professor of astrophysics, College de France, Academie des Sciences) Great Britain · Sir A.J. Ayer (professor of philosophy, Oxford University) · H.J. Blackham (former chairman, Social Morality Council and British Humanist Association) · Bernard Crick (professor of politics, Birkbeck College, London University) · Sir Raymond Firth (professor emeritus of anthropology, University of London) · James Herrick (editor, The Free Thinker) · Zheres A. Medvedev (Russian dissident; Medical Research Council) · Dora Russell (Mrs. Bertrand Russell) (author) · Lord Ritchie Calder (president, Rationalist Press Association) · Harry Stopes-Roe (senior lecturer in science studies, University of Birmingham; chairman, British Humanist Association) · Nicholas Walter (editor, New Humanist) · Baroness Barbara Wootton (Deputy Speaker, House of Lords) India · B. Shah (president, Indian Secular Society; director, Institute for the Study of Indian Traditions) · V. M. Tarkunde (Supreme Court Judge, chairman, Indian Radical Humanist Association) Israel · Shulamit Aloni (lawyer, member of Knesset, head of Citizens Rights Movement) Norway · Alastair Hannay (professor of philosophy, University of Trondheim) Yugoslavia · Milovan Djilas (author, former vice president of Yugoslavia) · M. Markovic (professor of philosophy, Serbian Academy of Sciences & Arts and University of Belgrade) · Svet. Stojanovic (professor of philosophy, University of Belgrade)

Textul integral poate fi descarcăt în format word din fişierul ataşat mai jos. Concluziile acestui raport sunt prezentate în textul de mai jos.


Concluzii

Construcţia de lăcaşuri de cult în România postdecembristă se dovedeşte un fenomen de amploare, motivat în parte de restricţiile asupra vieţii religioase impuse de regimul comunist până în 1989, în parte de expansiunea socială a anumitor culte, dintre care unele par să ţintească la transformarea societăţii într-un fief confesional. În opinia noastră, singura care ridică în clipa de faţă, prin coordonatele campaniei sale de construcţie de aşezăminte de cult, probleme înaintea menţinerii unui stat secular şi garantării libertăţii de conştiinţă este Biserica Ortodoxă Română. Prin relaţiile sale strânse cu statul, prin influenţa exercitată asupra autorităţilor centrale şi locale, şi prin penetrarea în exclusivitate a anumitor instituţii publice BOR ameninţă libertatea de credinţă şi anulează orice pretenţie a autorităţilor la neutralitate inter-confesională.


Conform estimărilor noastre, Biserica Ortodoxă a ridicat între 1990 şi finele lui 2004 aproximativ 2.000 de lăcaşuri de cult, alte circa 1.000 fiind în curs de construire. Aceasta plasează media anuală la în jur de 200 de biserici. Conform datelor statistice pe care le avem la dispoziţie, numărul de aşezăminte ortodoxe iniţiate în ultimii ani atinge anual o cifră de aproximativ 150. Doar în cazul Bisericii Penticostale se mai poate vorbi despre o activitate atât de intensă de înfiinţare de noi lăcaşuri de cult – într-un interval de nici zece ani (1995-2003) au apărut aproximativ 1.000 de noi biserici, procentul de creştere fiind de circa 75% şi corespunzând unei creşteri a membrilor acestui cult cu aproximativ 50%.


Ascendenţa Bisericii Ortodoxe nu se reduce însă la simpla superioritate numerică a lăcaşurilor de cult, ci la vizibilitatea şi prezenţa socială a acestora. În timp ce din multele lăcaşuri neoprotestante apărute după 1989 doar o parte au fost ridicate, restul fiind amenajate în construcţii sau case preexistente cumpărate ori închiriate, cele 3.000 de biserici ortodoxe au fost practic toate construite din temelii. Spre deosebire de casele de rugăciune neoprotestante, a căror identitate religioasă trece adesea neobservată, lăcaşurile ortodoxe urmăresc în mod sistematic să invadeze spaţiile înconjurătoare, ţintind la statutul de nucleu al vieţii comunităţilor în sânul cărora au fost plantate.


Impactul bisericilor ortodoxe asupra vieţii din cartierele marilor centre urbane, unul dintre amplasamentele predilecte ale acestor edificii, se arată deopotrivă destructiv şi acaparator. Frecvent, lăcaşurile ortodoxe au acoperit puţinele spaţii libere prin care arhitectura îngrămădită a oraşelor postcomuniste era lăsată să respire, dizlocând părculeţe sau locuri de joacă. Construite uneori la distanţe de 10 sau 20 de metri de blocurile din jur, bisericile incomodează funcţional ambientul, afirmându-şi în schimb prezenţa constantă în viaţa cetăţeanului. Utilizarea instalaţiilor de sonorizare exterioare, fenomen care, fără să fie cu totul limitat la aşezămintele ortodoxe rămâne specific acestora, s-a dovedit un mijloc de diseminare a mesajului creştin-ortodox către cei care nu sunt dispuşi să îl primească în interiorul bisericii. Difuzoarele amplasate în exterior, care propovăduiesc la un nivel sonor supărător, fără a se limita la ocazii speciale în care aşezămintele religioase se arată neîncăpătoare, au devenit un veritabil instrument de propagandă confesională.


Prezenţa intruzivă a Bisericii Ortodoxe în viaţa cotidiană a românilor prin amplasarea lăcaşurilor în zone contigue spaţiilor comunitare şi private este dublată de omniprezenţa acesteia în instituţiile de stat. Protocoalele încheiate de ierarhia BOR cu organisme ale autorităţii centrale acordă celei dintâi monopolul virtual al asistenţei religioase în instituţii precum sistemul penitenciar, abandonând orice pretenţie la neutralitate şi garantarea libertăţii de conştiinţă. În Armată, instituţie care a sprijinit adesea din bani publici Biserica Ortodoxă în campania sa de construcţie, aproape 80 de unităţi militare beneficiază de lăcaşuri de cult, practic toate aparţinând cultului majoritar. Nici în spitale situaţia nu e foarte diferită. Numărul de aşezăminte ortodoxe afiliate instituţiilor medicale depăşeşte 110 conform cifrelor oficiale (fiind, probabil, chiar mai ridicat), în condiţiile în care mai multe practici ale clericilor din sistemul de sănătate sunt profund incompatibile cu principalele norme de conduită în astfel de spaţii.


Invadarea instituţiilor publice de Biserica Ortodoxă se vede foarte pregnant şi în unităţile sistemului de învăţământ de stat, fiind sprijinită de confuzia creată de prezenţa studiului religiei în programa şcolară. Campania de ridicare de biserici în şcoli şi licee a rezultat, conform estimărilor, în aproximativ 50 de capele ortodoxe, laolaltă cu un număr necunoscut de „cabinete de religie” care au aspectul unor veritabile capele şi unde se desfăşoară şi alte ore. La acestea se adaugă şi bisericile ori paraclisele ridicate în mai multe campusuri academice din principalele centre universitare ale ţării. Acolo unde BOR nu poate intra direct în instituţia de învăţământ, ea construieşte în imediata apropiere a acesteia din urmă. Am întâlnit numeroase biserici înălţate la distanţe de câţiva zeci de metri de şcolile şi liceele marilor centre urbane ale României.


În sistemul de învăţământ, la fel ca şi în cel penitenciar sau militar, Biserica Ortodoxă Română nu are numai o prezenţă pregnantă, ci şi una cvasi-exclusivă. Aceasta se bazează, în opinia noastră, şi pe proasta lectură a unor prevederi constituţionale ce facilitează accesul cultelor în spitale, aziluri, unităţi militare, sau închisori. În realitate, prevederile respective vizează drepturile cetăţeanului reţinut în aceste instituţii şi nu interesele de cult, care ar trebui în contextul respectiv strict subordonate celor dintâi.


O campanie susţinută de ridicare a lăcaşurilor de cult nu avea cum să nu genereze probleme financiare pentru confesiunea care o întreprinde. Cele între 150 şi 200 de lăcaşuri de cult ortodoxe iniţiate în fiecare an nu au putut fi ridicate doar din fondurile private ale BOR, după cum nu au putut fi susţinute exclusiv din banii enoriaşilor. Această stare de fapt a dus la o presiune constantă a clericilor ortodocşi asupra autorităţilor locale şi centrale, care au finanţat interesele confesionale cu banii cetăţenilor. Finanţele publice s-au scurs spre cultul majoritar din alocaţiile Secretariatului de Stat pentru Culte, care a cheltuit sume anuale de mai multe milioane de dolari pentru construcţia şi repararea de biserici, suplimentate de peste 250 de hotărâri guvernamentale date de-a lungul deceniului şi jumătate de istorie postrevoluţionară. Cele din urmă au acordat, în majoritatea covârşitoare a cazurilor Bisericii majoritare, bani sau imobile, mergând de la terenuri la complexe industriale şi hoteliere aparţinând fostului partid comunist. Sume consistente au venit şi de la ministere sau băncile de stat, ori de la companii ca Petrom.


La nivel local, consiliile şi primăriile au contribuit cum au putut la construcţia de biserici: cu bani, atunci când aceştia au existat, cu materiale de construcţii şi vechi imobile construite, atunci când nu au fost disponibile lichidităţi. Cea mai substanţială sursă de finanţare a constituit-o însă acordarea de terenuri publice în folosinţă gratuită pentru construirea de aşezăminte religioase, practică cu statut juridic controversat al cărei beneficiar consecvent a fost BOR. Doar în Capitală cultul din urmă a primit aproximativ 80.000 de metri pătraţi de teren în proprietatea municipalităţii (130.000 mp dacă socotim şi terenul acordat pentru Catedrala Mântuirii Neamului). Chiar şi acolo unde autorităţile au mers pe calea firească a concesionării de terenuri în loc de acordarea în folosinţă gratuită, sumele au fost în genere derizorii.


În ciuda asistenţei de la stat, multe biserici ortodoxe s-au ridicat cu greu, pe perioade de timp îndelungate. Giganticele catedrale plănuite mai ales în oraşele reşedinţă de judeţ (Suceava, Buzău, Baia Mare, Oradea, Arad dar şi Vatra Dornei) oferă o imagine doar parţială a dificultăţilor întâmpinate de aşezămintele ortodoxe, cu durate de construcţie de peste un deceniu şi date de finalizare rămase uneori încă necunoscute. La nivelul bisericilor obişnuite, angajarea în proiecte de ctitorire fără un calcul economic elementar a dus la şantiere care stau căscate în mijlocul cartierelor timp de ani şi ani de zile, urâţind şi mai tare peisajul urban şi incomodând viaţa riveranilor. În multe cazuri, bisericile nu se mai ostenesc să afişeze panourile obligatorii care indică, printre altele, data de finalizare a edificiilor.


Este astfel doar pe jumătate paradoxal că, în timp ce BOR înfiinţează noi şi noi parohii şi purcede la construcţia de noi şi noi lăcaşuri, bisericile ortodoxe vechi – uneori monumente de patrimoniu clasificate ca atare, alteori „doar” clădiri de importanţă culturală locală – sunt lăsate în paragină. Situaţia pare dramatică mai ales în nordul Moldovei, zonă cunoscută pentru ctitoriile sale vechi, cel puţin dacă ar fi să judecăm după frecvenţa cu care presa regională reclamă starea precară a monumentelor religioase. Astfel se produc distrugeri uneori ireparabile, fiindcă în timp ce se arată absorbită de campania de construcţie Biserica Ortodoxă plasează asupra statului întreaga responsabilitate pentru conservarea patrimoniului.


Dezinteresul BOR faţă de moştenirea culturală, chiar şi atunci când aceasta îi aparţine, e cu atât mai vizibil în situaţia în care monumentele nu fac parte din propriul patrimoniu. În cazuri celebre, precum Parcul Carol din Capitală (un monument istoric de importanţă naţională care adăposteşte un mausoleu monument arhitectonic) sau Monumentul Independenţei din Oradea, BOR nu s-a împiedicat în proiectele sale de obiective de importanţă culturală sau socială recunoscută. Atunci când ctitoriile au presupus operaţiuni de demolare, principalul cult din România a distrus vechi edificii pentru a folosi amplasamentul în vederea ridicării propriilor construcţii. Uneori, această strategie a fost instrumentată în vederea consolidării dominaţiei confesionale, ca în cazul mai multor biserici greco-catolice revendicate, care au fost distruse sau relocate pentru a fi înlocuite de aşezăminte ortodoxe. Biserica majoritară nu a arătat mai mult interes faţă de parcurile intraurbane protejate în virtutea calităţii lor de obiective ecologice, a ocupat terenurile grădiniţelor şi şcolilor, după cum nu s-a sfiit să ridice lăcaşuri de cult sau cruci gigantice în rezervaţii naturale montane.


În concluzie, credem că nu doar (şi nu în primul rând) cifrele oferă o imagine adecvată a coordonatelor reale ale campaniei BOR de ridicare de lăcaşuri de cult. Nu faptul că Biserica majoritară a ridicat 3.000 de aşezăminte religioase pe întreg teritoriul României după 1989 redă dimensiunea impactului acestora asupra secularităţii statului şi libertăţii de conştiinţă, ci locurile în care bisericile au fost amplasate, modul în care acestea domină viaţa cotidiană a persoanelor şi se insinuează în viaţa publică a ţării.


O atenţie specială trebuie acordată instituţiilor de stat pentru că, dincolo de dominaţia exclusivă în materie de lăcaşuri de cult şi prezenţă numerică a clerului ortodox, simplul fapt de a ataşa unor spaţii publice de acest tip aşezăminte religioase ridică serioase probleme de principiu. În fine, campania de construcţie a BOR generează o suită de efecte nefaste, de la probleme locale precum poluarea fonică şi şantierele care nu se mai termină, la presiuni asupra autorităţilor în vederea obţinerii de fonduri şi facilităţi pentru proiectele iniţiate, în schimbul sprijinului politic şi manipulării în scopuri electorale. Aşa cum ultimele alegeri au arătat cu limpezime, Biserica Ortodoxă Română a devenit unul dintre actorii politici de culise de primă mărime ai naţiunii. În aceste condiţii, pericolul pe care Biserica majoritară îl reprezintă pentru caracterul secular al statului şi libertatea de conştiinţă a persoanei a atins un nivel fără precedent după 1989.



www.humanism.ro/articles.php?page=74&article=209

Cercetare asupra educaţiei religioase

în unităţile şcolare din România





Cu suportul financiar al The Institute for Humanist Studies, Albany, NY, USA





CUPRINS



1. Slujbele religioase oficiate ilegal în şcolile publice

2. Încălcarea caracterului facultativ al educaţiei religioase

3. Abuzuri asupra elevilor în timpul orelor de Religie ortodoxă

4. Atitudinea etno-naţionalistă a profesorilor de religie

5. Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice

6. Dezinteresul şi necunoaşterea normelor de către autorităţile publice care au competenţe în materia educaţiei religioase

7. Presiuni, ameninţări, tratamente diferenţiate, victimizare: opunerea la cercetarea situaţiei din învăţământul religios din România



1. Slujbele religioase oficiate ilegal în şcolile publice



Din investigaţiile făcute de Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă (SLC) se poate aprecia că în mai mult de 90% din cele peste 15 000 de unităţi şcolare[2], s-au desfăşurat slujbe religioase, la începutul anului şcolar 2005-2006. Am avut în vedere unităţile publice de învăţământ care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, sunt obligate să păstreze neutralitatea religioasă şi să respecte (şi chiar să promoveze) libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.



Cel puţin două aspecte merită a fi prezentate: pe de o parte, deschiderea anului şcolar are loc, de regulă, în timpul programului şcolar din prima zi de şcoală (program care, în conformitate cu programa şcolară, este obligatoriu), iar pe de altă parte copiilor nu li se cere părerea în privinţa participării la slujba religioasă



Aceste aspecte trebuie coroborate cu faptul că şcolile publice din România, fiind neutre confesional (şi religios) nu au ca scop promovarea credinţei religioase, în general, şi cu atât mai puţin a unei anumite credinţe religioase. Doar prin excepţie unul dintre inspectorii şcolari generali care a răspuns la solicitarea Asociaţiei de a furniza informaţii cu privire la numărul unităţilor şcolare în care au avut loc slujbe religioase a menţionat că şcolile publice nu au ca menire susţinerea slujbelor religioase, acestea putând fi ascultate de copii, dacă (părinţii lor) doresc, în biserici şi nu în şcoli publice.



Din interviurile pe care Asociaţia le-a avut cu elevi/eleve sau cadre didactice din mai multe şcoli, a reieşit că slujbe religioase sau sfinţiri au loc în unităţile publice de învăţământ nu numai la începutul anului şcolar, ci şi cu alte ocazii. În una din unităţile şcolare din judeţul Buzău, directorul a vorbit despre intenţia de a sfinţi o aplicaţie de proiect cu preotul-profesor de religie din şcoală, înainte de a o expedia pentru a primi fonduri europene. Elevi/eleve şi cadre didactice ne-au declarat că nu numai o dată preotul a mers prin şcoală cu o icoană şi a stropit cu aghiasmă, iar persoanele care îl întâmpinau – elevi/eleve, cadre didactice, personal administrativ - trebuiau să sărute icoana.




Biserica Ortodoxă Română, prin salariaţii-preoţi pe care îi are angajaţi în instituţiile publice subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC), blochează pe scurte perioade activitatea acestor instituţii prin manifestări religioase. Astfel, la data de 14.10.2006, cu ocazia sărbătorii religioase (ortodoxe) "Sfânta Paraschiva", începând cu ora 12:00 publicul nu a mai avut acces în sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău pe motive de… sărbătoare religioasă. Programul de lucru afişat, pentru acea zi era 8:00-14:00 (zi de vineri). După ce reprezentantul SLC a insistat să i se permită accesul pentru depunerea unei petiţii, secretara a ieşit din sediu pentru a prelua petiţia, după care a adus, tot afară, numărul de înregistrare. Au fost cel puţin alte două persoane intervievate de Asociaţie, care, la poarta instituţiei, au declarat că nu li s-a permis accesul în instituţie şi că vor fi nevoite să revină în altă zi.




Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a identificat numeroase situaţii în care preoţii angajaţi în inspectoratele şcolare judeţene, instituţii aflate în subordinea directă a Ministerului Educaţiei, îşi asumă, ilegal, atribuţii care îi depăşesc şi sunt repartizate, prin natura funcţiei, altor funcţionari.



Într-un exemplu - din mai multe cunoscute -, inspectorul şcolar pentru disciplina Religie, preot, din cadrul Inspectoratului Şcolar Buzău, a răspuns unei petiţii adresate inspectoratului Şcolar care făcea referire la drepturile copiilor din şcolile publice din Buzău. Persoanele care au obligaţia să răspundă la petiţiile adresate instituţiilor publice[4] sunt conducătorul instituţiei (sau persoana desemnată de acesta) şi şeful compartimentului care a soluţionat petiţia.



La solicitarea Asociaţiei, Inspectoratul Şcolar a precizat că nu l-a împuternicit pe inspectorul şcolar de Religie, pentru a semna răspunsurile la petiţii. De altfel, adresa de răspuns avea numai o singură semnătură, a inspectorului şcolar de Religie, preot, şi nu era ştampilată, deşi avea antetul instituţiei. Fapta reprezintă un exces de putere ce poate proba un abuz în serviciu.



Nu este singura situaţie în care preotul respectiv a reprezentat Inspectoratul Şcolar deşi se afla în conflict de interese. De altfel, preotul respectiv deţine şi funcţia de purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Buzău.



În luna decembrie, 2006, Asociaţia a intervievat un cadru didactic, profesor de istorie şi cultură civică, pensionar, din judeţul Brăila care, după ce a reuşit să îşi găsescă un post într-o comună din judeţul Vrancea, a fost nevoit să demisioneze şi să părăsească localitatea, deoarece nu s-a închinat şi nu a sărutat icoana la începutul anului şcolar, cu ocazia slujbei religioase ţinute în curtea şcolii şi a sfinţirii cancelariei. Asupra cadrului didactic respectiv s-au făcut presiuni atât la şcoală cât şi în familia care îl găzduia. Cadrul didactic respectiv a menţionat că este neoprotestant şi că nu putea fi obligat să îşi neglijeze valorile şi practicile propriei religii.


În urma incidentului, cadrul didactic s-a adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de la care aşteaptă un răspuns.


În luna ianuarie 2007, în cadrul Colegiului Agricol Buzău, 5 preoţi, inclusiv profesorul de Religie al şcolii au oficiat o slujbă de sfinţire a noului corp de clădire reconstruit şi consolidat în urma unor fonduri Phare. La slujbă, care a fost oficiată în timpul orelor, au fost prezente/prezenţi mai mult de 50 de eleve/elevi, reprezentantul părinţilor, cadre didactice şi personalul medical al unităţii şcolare. Cel puţin 10 eleve/elevi au declarat reprezentantului SLC că şi-au exprimat dorinţa de a părăsi evenimentul, dar au fost împiedicaţi de unele dintre cadrele didactice şi de unul din muncitorii unităţii şcolare.


Fapte se încadrează la categoria infracţiunilor şi a abuzurilor în serviciu contra interesului public şi a intereselor private.

De altfel, unul dintre membrii Asociaţiei, cadru didactic al unităţii şcolare, care nu avea ore în acel interval orar, dar care fusese la şcoală convocat la şedinţa consiliului profesoral, a fost împiedicat – de un muncitor aflat în stare de ebrietate – să urce la etajul la care se oficia slujba.



Un alt aspect preocupant este conţinutul ceremoniilor religioase care se desfăşoară în unităţile de învăţământ. Alături de informaţii care nu au putut fi verificate, iată mărturia unui elev despre desfăşurarea unei ceremonii de deschidere a anului şcolar:




La deschiderea şcolii a fost invitat şi Prea Sfinţitul Casian, episcopul Dunării de jos, care după ce a binecuvântat şcoala şi elevii care îi urmau cursurile a ţinut un discurs despre nocivitatea sectelor, despre gravul prejudiciu pe care acestea le provoacă în societatea religioasă, despre impactul nefast asupra copiilor atât de uşor de influenţat. Timp de aproximativ de 30 de minute, elevii care aşteptau să intre în clase au asistat la un monolog al episcopului, fără a putea obiecta sau fără a se putea sustrage deoarece urmau să intre în clase alături de profesori.[7]





2. Încălcarea caracterului facultativ al educaţiei religioase



Conform Legii învăţământului, Religia are caracter de disciplină facultativă. Textul legii este însă insuficient de precis, ceea ce îngreunează opţiunile în privinţa alegerii acestei discipline, mai exact în privinţa renunţării la frecventarea orelor acestei discipline.


Ambiguitatea legislativă este continuată şi în unele acte normative cu caracter de lege, prin care se atentează la mecanismul de asigurare a libertăţii religioase. Astfel, Ordinul nr. 3670/17.04.2001[8] cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învatamânt pentru liceu în anul scolar 2001-2002, în contradicţie cu Legea învăţământului (art. 9), anulează caracterul de disciplină facultativă pentru disciplina Religie:




(…) Luând în considerare faptul că învăţământul din România trebuie sa contribuie la formarea la elevi a unei personalitati active, motivate si creative, capabile de opţiune si de decizie, Ministrul Educaţiei şi Cercetării dispune:


(…) Art.5. Conform art. 9 din Legea învăţământului, "planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a parinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze ora de religie". În aceasta ultima situatie, elevul îşi va alege, în locul disciplinei Religie, o disciplină opţională.



În unele dintre anexele Ordinului Ministrului Educaţiei se prevede[9], printr-o notă sub un tabel că "elevii care nu studiazã Religia îşi vor completa, în mod obligatoriu, schema orară cu un opţional ales în urma procesului de consultare".


Deşi invocă, în preambulul Ordinului, "formarea unei personalităţi capabile de opţiune şi decizie", Ministrul Educaţiei şi Cercetării, printr-o notă în subsolul unui tabel, care contrazice chiar Legea învăţământului, restricţionează libertatea religioasă: dacă un/ o elev/ elevă (la solicitarea scrisă a părinţilor…) va dori să nu mai frecventeze orele disciplinei Religie (să presupunem ca şi-a schimbat religia) la mijlocul semestrului al II- lea, nu va putea să-şi mai aleagă un opţional, ceea ce va determina continuarea disciplinei Religie, împotriva dorinţei (şi a voinţei) legitime a elevului/elevei.


Intenţia de anulare a caracterului de disciplină facultativă de către ministrul Educaţiei şi Cercetării se regăseşte, cu aplicare în anul şcolar 2005-2006, în Ordinul Ministrului Educaţiei, nr. 5718/22.12.2005. Articolul 14 al Ordinului stabileşte:



În conformitate cu art. 9 din Legea învăţământului 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, “(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. În această ultimă situaţie elevul îşi alege, în locul disciplinei Religie, o disciplină opţională.



Prin ordinul său, ministrul Educaţiei şi Cercetării doreşte să schimbe legea – aşezată ierarhic mai sus –, chiar într-un mod care afectează libertatea de conştiinţă a copilului.



O situaţie de încălcare a reglementarilor valabile în scopul asigurării unei poziţii întărite a Bisericii în sistemul şcolar, cu sprijinul autorităţilor publice, constă şi în scoaterea la concurs, în fiecare an[10], a posturilor titularizabile pentru disciplina Religie. Pentru a putea fi oferită spre titularizare, în condiţiile legii, o catedră trebuie să prezinte garanţia viabilităţii pentru o perioadă de cel puţin 4 ani. Mai mult decât atât, conform Metodologiei, nu pot fi oferite spre concurs catedrele pentru discipline opţionale.



Conform legii, disciplina Religie are caracter de disciplină facultativă, deci nu poate fi titularizabilă (decât ilegal). Pentru garantarea libertăţii religioase în acord cu reglementările internaţionale[ - care au precedenţă în raport cu legea internă - şi cu Constituţia României, este exclusă presupoziţia viabilităţii unei catedre pentru disciplina Religie. Oricând o persoană sau mai multe îşi pot schimba religia sau pot renunţa la participarea la orele de educaţie religioasă.



Din interviurile realizate luate de SLC în diverse şcoli şi licee din Buzău, reiese şi că 90% dintre elevele/ elevii intervievate/ intervievaţi nu ştiu că ora de religie este facultativă, putând fi încheiată situaţia şcolară fără a se alege o altă disciplină în loc. Nici cadrele didactice nu dovedesc o cunoaştere a legislaţiei în acest domeniu, deşi cadrele didactice care au şi rol de diriginte/dirigintă sunt obligate să informeze copiii şi părinţii cu referire la caracterul faultativ al disciplinei Religie. Nici conducerile şcolilor nu cunosc problematica sau în cazurile în care o cunosc nu transmit informaţiile în mod suficient de pertinent. Nici la nivelul inspectoratelor şcolare lucrurile nu sunt suficient clarificate. Astfel, într-un articol publicat în revista Glasul adevărului, nr. 140/2005, cu referire la educaţia religioasă în şcolile publice din România, autorul menţionează că "învăţământul religios nu este facultativ, ci OBLIGATORIU" şi se semnează Pr. Prof. Dr. Paul Negoiţă, Inspector şcolar de Religie Buzău.




Titularizarea catedrelor de Religie are ca scop şi efect asigurarea unor poziţii întărite a reprezentanţilor Bisericii în şcoli. Numai cadrele didactice titulare pot concura pentru posturile de directori ai unităţilor de învăţământ. Totodată, statutul de cadru didactic titular oferă posibilitatea de a ocupa funcţii de şef de catedră sau de membru în diverse comisii. Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a luat cunoştinţă de cazuri în care, deşi în conflict de interese, profesori de Religie-preoţi au intenţionat să candideze pentru posturile de directori ai unităţilor de învăţământ



O problemă specifică este ridicată de învăţământul teologic. În alin 3 al art. 9 din Legea 84/1995, republicată în 1999, se prevede ca, la cererea cultelor recunoscute oficial de stat, organizarea învăţământului teologic specific pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, se face "proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial reactualizat".



Această restricţie[nu este corect justificată întrucât, pe de o parte, în cadrul recensământului, la întrebarea privind religia "răspunsul nu este obligatoriu. Cel care este întrebat poate să declare religia de care aparţine, poate să declare că este ateu sau poate să spună că este o problemă personală – şi atunci se va considera nedeclarat. Adică, spre deosebire de celelalte întrebări, are dreptul de a nu răspunde la această întrebare"



De asemenea, pe coperta I a formularului pentru recensământ, 2002, este trecută menţiunea "Cetăţenii au obligaţia de a furniza recenzorului informaţii complete şi corecte", iar la capitolul IV: Date privind persoanele înregistrate în gospodărie, la pct. 17. Religia, există doar două rubrici (Ortodoxă şi Altă religie) fără a fi specificată şi posibilitatea neapartenenţei la una dintre religii.



În interviurile realizate cu recenzori, aceştia au declarat SLC că au existat persoane care nu ştiau ce să răspundă la întrebarea privind religia sau persoane care dădeau răspunsuri de tipul "treceţi ce este toată lumea", sau "treceţi ce au zis şi ceilalţi"[15]. (...)



www.humanism.ro/articles.php?page=74&article=210

De la: EGAL__, la data 2014-12-27 14:26:50 Nicolae Steinhardt spunea : Crestinismul reprezinta o trecere de la dreptate la dragoste.
Daca am intelege asta, poate am discuta cu mai putina patima si mai multa dragoste, am fi mai ingaduitori si nu i-am dispretui sau uri pe cei ce au pareri putin diferite de ale noastre.

si unde vezi tu ura sau dispret draguta

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-27 15:43:16

De la: EGAL__, la data 2014-12-27 14:26:50 Nicolae Steinhardt spunea : Crestinismul reprezinta o trecere de la dreptate la dragoste.
Daca am intelege asta, poate am discuta cu mai putina patima si mai multa dragoste, am fi mai ingaduitori si nu i-am dispretui sau uri pe cei ce au pareri putin diferite de ale noastre.

INTERPRETATIV, N.S. sugereaza: o trecere de la realismul pragmatic la sentimentalismul utopic.

multi naivi ,
multi ignoranti,
multi amagiti si mantuiti

foarte putini sau deloc realisti sositi in mrejele filosofiilor utopice.

naiv si amagit din pacate esti tu hacoane

Ar fi cazul sa nu va mai plangeti de faptul ca:

-aveti cea mai incompetenta si crupta clasa politica din U E
-aveti cel mai sazut nivel de trai si cele mai mici salarii din U E
-aveti cele mai ineficiente sisteme de invatamant si sanatate
-aveti cea mai rudimentara agricultura si o industrie aproape inexstenta
-aveti cel mai mare procent din populatia tarii de analfabeti functioali si analfabeti stiintifici
-aveti cel mai mare procent de imigranti tineri absolventi , peste 90% pentru fiecare generatie.
-etc.

voi nu aveti nevoie de profesionisti inalt calificati/certificati, specialisti ai diferitelor profesii
voi nu aveti nevoie de maistrii, tehnicieni, subingineri, ingineri, cercetatori
voi nu aveti nevoie de: medici, economisti, juristi, sociologi s.a.m.d......

insa,

voi aveti nevoie de preafericiti
voi aveti nevoie de mitropoliti
voi aveti nevoie de popi
voi aveti nevoie de dascali si coristi bisericesti
voi aveti nevoie de lumanarese si gropari
voi aveti nevoie de calugari si maicute
voi aveti nevoie de pusnici, duhovnici si profeti.





concluzia:
ati confundat teologia cu tehnologia !
sa nu va plangeti de inapoierea, saracia ,prostia si nesimtirea in care baltiti!

Interesant mesajul Umanistilor democrati si seculari din 1980 dar, nu pot fi de acord cu el- nici eu- in totalitatea lui si-mi pare chiar contradictorie semnatura pusa de Isaac Asimov pe acest text , de ex. , cind el in nuvela " Stelele" este un profet al unei Apocalipse si al unui dezastru planetar ! ....si nu-i singurul....
cit despre Creeativitatea inhibata de Credinta, ei uite vezi ? d'aia n-a putut picta Michelangello, de ex., Capela Sixtina : ca nu avea creeativitate !

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 08:52:07Ar fi cazul sa nu va mai plangeti de faptul ca:

-aveti cea mai incompetenta si crupta clasa politica din U E
-aveti cel mai sazut nivel de trai si cele mai mici salarii din U E
-aveti cele mai ineficiente sisteme de invatamant si sanatate
-aveti cea mai rudimentara agricultura si o industrie aproape inexstenta
-aveti cel mai mare procent din populatia tarii de analfabeti functioali si analfabeti stiintifici
-aveti cel mai mare procent de imigranti tineri absolventi , peste 90% pentru fiecare generatie.
-etc.

voi nu aveti nevoie de profesionisti inalt calificati/certificati, specialisti ai diferitelor profesii
voi nu aveti nevoie de maistrii, tehnicieni, subingineri, ingineri, cercetatori
voi nu aveti nevoie de: medici, economisti, juristi, sociologi s.a.m.d......

insa,

voi aveti nevoie de prefericiti
voi aveti nevoie de mitropoliti
voi aveti nevoie de popi
voi aveti nevoie de dascali si coristi bisericesti
voi aveti nevoie de lumanarese si gropari
voi aveti nevoie de calugari si maicute
voi aveti nevoie de pusnici, duhovnici si profeti.





concluzia:
ati confundat teologia cu tehnologia !
sa nu va plangeti de inapoierea, saracia ,prostia si nesimtirea in care baltiti!

e cam aiurea si trasa de par concluzia ta si ma-ntreb : daca nu exista Religia ca sa pedalezi pe ea, pe cine ai fi dat vina ?
e vorba despre calitatea umana si daca e s-o zicem p'aia buna, tocmai ptr. ca le-a lipsit educatia religioasa si oamenii Nu mai au Nici un Dumnezeu , suntem in situatia asta !

Gândiţi-vă la oamenii care cred în asemenea lucruri şi care nu se sfiesc să ignore, complet, toate descoperirile minţilor perseverente de-a lungul atâtor secole de când a fost scrisă Biblia. Şi tocmai aceşti ignoranţi, cei mai needucaţi, cei mai lipsiţi de imaginaţie, cei mai nechibzuiţi dintre noi, s-ar face călăuze şi conducători ai noştri, ai tuturor; şi-ar impune credinţele firave şi copilăreşti asupra noastră; ne-ar invada şcolile şi bibliotecile şi casele.
Eu personal sunt aspru indignat de aceasta.

Isaac Asimov

Fundamentaliştii neagă că evoluţia ar fi avut loc; ei neagă că pământul şi universul ca întreg ar fi mai vechi de câteva mii de ani şi aşa mai departe. Există dovezi ştiinţifice ample că fundamentaliştii greşesc în aceste probleme şi că noţiunile lor de cosmogonie au cam tot atâta bază factuală cât Zâna Măseluţă.
Isaac Asimov






Nu cred în existenţa unei vieţi după moarte, aşa că nu trebuie ca pe tot parcursul vieţii să trăiesc temându-mă de iad sau, şi mai mult, de rai. Indiferent de felurile torturilor din iad, sunt de părere că plictiseala din rai ar fi mai rea

Isaac Asimov


Prefer raţionalismul ateismului. Întrebarea dacă există Dumnezeu sau alte obiecte ale credinţei este iraţională şi nu joacă nici un rol în raţionalism, deci nu trebuie să-ţi pierzi timpul atacând sau apărând vreo opinie.

Isaac Asimov


Umanitatea are în faţă stele, iar acest viitor este prea important pentru a fi ratat sub povara prostiei juvenile sau a ignorantei superstiţii.


Isaac Asimov



Dacă nu aş fi fost ateu, aş fi crezut într-un Dumnezeu care ar fi ales să salveze oamenii pe baza întregii lor vieţi şi nu a vorbelor lor. Cred că ar fi preferat un ateu cinstit şi drept unui evanghelist TV ale cărui cuvinte zilnice sunt Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu şi a cărui fiecare faptă este necinste, necinste, necinste.



Isaac Asimov






Sunt de părere că doar oamenii de ştiinţă pot înţelege universul. Nu neapărat pentru că am încredere în corectitudinea (exactitatea, justeţea) savanţilor, dar pentru că am o mare încredere în deficienţele (greşelile, inexactitatea) celor care nu sunt oameni de ştiinţă.

Isaac Asimov



Dacă cunoaşterea creează probleme, nu ignoranţa va duce la rezolvarea acestora

Isaac Asimov

"Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.” - Petre Tutea

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-28 09:23:44"Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.” - Petre Tutea

"Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!"
Petre Tutea

Iar tu esti cel mai mare idiot, kakanele.

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 09:04:59Gândiţi-vă la oamenii care cred în asemenea lucruri şi care nu se sfiesc să ignore, complet, toate descoperirile minţilor perseverente de-a lungul atâtor secole de când a fost scrisă Biblia. Şi tocmai aceşti ignoranţi, cei mai needucaţi, cei mai lipsiţi de imaginaţie, cei mai nechibzuiţi dintre noi, s-ar face călăuze şi conducători ai noştri, ai tuturor; şi-ar impune credinţele firave şi copilăreşti asupra noastră; ne-ar invada şcolile şi bibliotecile şi casele.
Eu personal sunt aspru indignat de aceasta.

Isaac Asimov

dupa cum am spus in postarea de mai sus, I. Asimov a scris nuvela Stelele pe care ti-o si recomand s-o citesti si sa-l vezi pe acelasi Asimov cum incearca si , si reuseste , sa explice aparitia religiozitatii pe un fundal de realitate inconjuratoare a planetei luata in discutie !
deci : desi este autorul meu preferat , isi are si domnia sa contradictiile sale , in functie de momentul in care a spus ce-a spus !

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 09:27:52

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-28 09:23:44"Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.” - Petre Tutea

"Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!"
Petre Tutea

poii, nu dovedeai tu , ceva mai sus ca, nici macar Credincios nu e acest popor ? ca Habar nu are si ca intrebati fiind de unele evenimente relatate in Biblie, raspunsurile date de oameni sunt chiar traznite ?
si ce sa-nsemne asta ? ca, DA, se declara ca fiind credinciosi , dar e doar declarativa credinta lor si chiar si babele alea de ies din biserica unde se duc , intrebate fiind despre ce-a vorbit preotul la slujba respectiva, dau niste raspunsuri de te crucesti ! si ajungi la concluzia ca biserica joaca un rol de liant social , exact la fel ca in toate celalalte tari ale lumii !
problema apare atunci cind se EXAGEREAZA si se exagereaza in toate : si-n alimentatie, si-n bautura, si-n politica si-n stiinta ....in toate- toate , ca nu exista domeniu fara oameni si unde-s ei apare si exagerarea !

Buna Dimineata! La mine e inca dimineata! Bine v-am regasit, oameni frumosi!

Craciun Fericit !

Spicuisem cate ceva din ceea ce ati scris domniile voastre nobile pe aiciuca si imi permit sa adaug amprenta mea in a explica unele lucruri care par a fi inexplicabile!

Revelatia vine. Cum intreaga noastra lume este construita din parte pozitiva si din parte negativa, se face ca revelatia vine atat din partea pozitiva cat si din partea negativa a lumii.

Atat Gabi cat si Geo au dreptate!

Hak' are dreptate in speachul sau referitor la unele caracteristici ale temperamentelor colerico-sangvine si demult te recunoscusem, draga Hak', a face parte din categoria psihologica abordata! Da, dumneata asumi ! Eu asum! Si astfel ies scantei! De ce? Pentru ca nu asumam in mod identic si este firesc! suntem oameni si nu suntem identici, e normal sa reactionam diferit in aceleasi circumstante !Si fara scantei nu facem veci foc, aia e bistosh!

Referitor la spusele domnului Black, ca omul fara Dumnezeu ramane la instinctul animalic, aprob de asemenea!

Bun, acum unde beu si io o cafea?

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:23:22
Hak' are dreptate in speachul sau referitor la unele caracteristici ale temperamentelor colerico-sangvine si demult te recunoscusem, draga Hak', a face parte din categoria psihologica abordata!

uite-asa cum stau pe buda
si ma screm sa iasa urda
va tastez de pe closet
un verset cam desuet.

draghe transparenti, mai fata,
hai ca o facusi cam lata,
n-avem toti dreptate vere
'au nu poti distingere
adevaru-i numai unu'
si-l detine doar nebunu'
socotit de toti ceilalti,
ca-i colerico-sangvinic
demonic si antagonic
iar concluzia prostimii
le-o sopteste heruvimii
da-l dracu, nu-l ascultati
mai bine va imbatati
cu aghiasme de izvor
sa fiti cel mai prost popor.

Traditia noastra nu este crestino/iudaica


Gebeleizis – zeul fulgerului, tunetului, ploii. Era reprezentat ca un bărbat chipeș, uneori cu barbă. Fulgerele și tunetele erau manifestările sale.

Zamolxis (Zamolxe) – zeul suprem al geto-dacilor, zeul tărâmului de dincolo, al morților și al viilor, reprezentând lumea subterană și viața de după moarte.

Bendis – zeiță a Lunii, a pădurilor și a farmecelor, zeița dragostei și a maternității.

Derzis (Derzelas) – zeul sănătații.

Kotys (Cottyo) – zeița-mamă în mitologia traco-dacă.

PREOTII DACI

Sunt intalniti sub trei denumiri: kapnobatai, polistai si ktistai. Termenul de kapnobatai inseamna "cei care umbla prin nori". Aceasta denumire corespunde faptului ca preotii asceti traiau pe varfurile inalte mereu acoperite de nori si ceata. Polistai se traduce prin "intemeietorii de orase" ceea ce ar putea insemna ca aceasta casta preoteasca ar putea fi invatatori. In favoarea acestei ipoteze mai vine si faptul ca tribul din care provenea Isus "invatatorul", esenienii erau comparati cu pol istaii daci. Ktistaii, "intemeietorii de neam", ar putea fi casta preoteasca care practica medicina. Se mai cunoaste existenta unei caste preotesti carora li se predica curajul de mici si care participau activ la lupte, Vezina fiind un exemplu celebru de preot prezent pe campul de lupta.

aceleasi copieri penibile de oameni creduli,,nimic nou din pacate

Dacii nu aveau sclavi in schimb crestinii si evreii aveau sclavi

De la: 9am_750, la data 2014-12-28 16:45:07aceleasi copieri penibile de oameni creduli,,nimic nou din pacate

Tu esti mai naiv decat permite legea

Legendele Olimpului...................un fel de istorie a Europei si poate adevarata ''biblie'' a omenirii.

Solomonarul este magicianul (vrăjitorul) despre care se credea, în mitologia românească, că poate controla norii și ploaia. Solomonarii sunt cei care controlează mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindina și vindecă boli. Solomonarii există și astăzi

Romanii si grecii au falsificat istoria antica si religiile

aceleasi copieri si naivitate nimic nou din pacate

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:25:56Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

cind e ziua ta de nastere , azi ?
La multi ani !

De la: gabigabi2, la data 2014-12-29 07:48:19

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:25:56Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

cind e ziua ta de nastere , azi ?
La multi ani !

Neeee, io mi-scopilu' lu'7, uitasi, Gabitza! Ah, pardon, ca doar Florin stia, cred.... Mai stiausi altii utilizatori de pe aiciuca, dar timpul le-o sters si memoria sau nu prezint destula importanta in inima lor si m'or uitat cu totu'!

Si numa' la inceput de an putui a veni pe asta lume, mey!

Te tzuc cu drag! Ii mai raspund strengareste lu' Ficioru' Hak' si o intind la lucru', ca se munceste si de sclavagismu' fu abolit, no!

O zi faina sa aveti, cu totii, va iubesc!

PS Stiu, suntmuuuuult prea exigenta, dar ma stiti voi !

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry