Cine este dumnezeu ?!!!!

si adica ce vrei sa spui : ca daca esti Realist Nu-i poti intelege pe oameni si nu-i poti iubi ? ca Realismul Inlocuieste sau chiar Ucide Dragostea ?
himmmmm !

Umanismului Secular

Umanismul secular reprezinta o forta vitala in lumea contemporana. Acum, el se afla supus unui atac nejustificat si lipsit de masura, din diferite direcþii.

Aceasta declaratie apara doar acea forma de umanism secular care sustine explicit democratia. Se opune tuturor formelor de credinta ce cauta justificare supranaturala in favoarea propriilor valori, sau in favoarea vreunei dictaturi.Umanismul democratic si secular a fost o forta puternica in cultura noastra. Idealurile sale pot fi gasite inca la filozofii, oamenii-de-stiinta si poetii Greciei si Romei clasice, in vechea lume chineza confucianista, la miscarea Carvaka din India, precum si in alte traditii intelectuale si etice respectabile.

Secularismul si umanismul au fost eclipsate de-a lungul Evului Mediu – cand pietatea religioasa a erodat increderea umanitatii in propria-i capacitate de a-si rezolva problemele. Au reaparut puternic in timpul Renasterii, prin reafirmarea valorilor seculare si umane in literatura si arte, si din nou in secolele 16-17 prin dezvoltarea stiintei moderne si a conceptiei naturaliste asupra universului, iar influenta lor poate fi gasita in secolul 18 – in Epoca Ratiunii si Iluminism.

Umanismul democratic si secular a inflorit, creativ, in vremurile moderne, odata cu cresterea libertatii si a democratiei. Milioane si milioane de indivizi au sprijinit idealurile sale, au trait vieti pline de sens, si au contribuit la edificarea unei lumi mai umane si mai democratice. Perspectiva moderna a umanismului secular a condus la aplicarea stiintei si tehnologiei pentru imbunatatirea conditiei umane. Ceea ce a avut un efect pozitiv in reducerea saraciei, suferintei si bolilor in atatea regiuni ale lumii, in cresterea longevitatii, dezvoltarea transporturilor si comunicatiilor, in a face viata posibila pentru tot mai multi oameni. A condus la emanciparea a sute de milioane de sub povara credintei oarbe si-a fricii de superstitie, contribuind la educarea lor, la imbogatirea vietii.

Umanismul secular a dat un impuls ca oamenii sa-si rezolve problemele cu inteligenta si perseverenta, sa depaseasca frontiere geografice si sociale, sa extinda aria explorarii si aventurii umane.

Din pacate, astazi ne confruntam cu o serie de tendinte antiseculare: reaparitia religiilor dogmatice, autoritare; un crestinism fundamentalist, literal si doctrinar; influenta crescanda si inflexibila a clerului musulman in Orientul Mijlociu si Asia; reafirmarea autoritatii ortodoxe – din partea papalitatii Romano-Catolice; iudaismul nationalist-religios; sau revenirea la religii obscurantiste in Asia.

Noi culte irationale, deopotriva cu credinte stranii, in ocult si paranormal, precum credinta in astrologie, reincarnare, sau puterile misterioase ale mediumurilor – se dezvolta in multe societati occidentale. Asemenea dezvoltari urmeaza aparitiei – in prima parte a sec. 20 – a miscarilor intolerante, mesianice si totalitare, cvasireligioase, ca fascismul si comunismul. Acesti activisti religiosi nu numai ca sunt responsabili de mare parte din teroarea si violenta lumii de azi, dar stau in calea rezolvarii multor probleme globale.

Paradoxal, unii critici ai umanismului secular sustin ca este o filozofie periculoasa. Unii declara ca este “periculos moral” – deoarece promoveaza libertatea individului, altii ca trece cu vederea “injustitia” – pentru ca apara sistemul legal democratic.

Noi – cei care sprijinim umanismul democratic si secular – negam aceste acuzatii, bazate pe neintelegere si interpretari gresite, si cautam sa schitam un set de principii pe care majoritatea noastra le impartaseste.Umanismul secular nu este o dogma sau un credo. Exista multe diferente de opinie intre umanistii seculari, in destule privinte. Totusi, exista un consens liber asupra catorva teme.

Intelegem ca civilizatia moderna este amenintata de forte opuse ratiunii, democratiei si libertatii. Multi credinciosi impartasesc desigur cu noi credinta in valorile umanismului secular si ale democratiei – si ii primim alaturi in apararea acestor idealuri.

1. Libertatea de cercetare

Primul principiu al umanismului democratic si secular este sustinerea acestei libertati. Ne opunem oricarei tiranii asupra mintii umane, oricaror incercari ale institutiilor ecleziastice, politice, ideologice sau sociale, de a restrange libera-cugetare. In trecut, asemenea tiranii au fost instituite de catre biserici si state, pentru a intari edictele bigotilor religiosi. De-a lungul agitatei istorii a ideilor, institutiile consacrate – deopotriva publice si particulare – au incercat sa cenzureze cercetarea independenta, sa impuna ortodoxia asupra credintelor si valorilor, sa excomunice ereticii si sa extermine necredinciosii. Astazi, lupta pentru libertatea de cercetare imbraca noi forme. Ideologiile sectare au devenit noile teologii – care folosesc partidele politice si guvernele in misiunea lor de a distruge opiniile dizidente. Libertatea de cercetare impune recunoasterea libertatilor civile, adica o presa libera, comunicare libera, dreptul de a organiza partide de opozitie si de a forma asociatii voluntare, si libertatea de a cultiva si publica rezultatele libertatii stiintifice, filozofice, artistice, literare, morale si religioase. Ne cere sa toleram diversitatea opiniilor si sa respectam dreptul indivizilor de a-si exprima credintele – oricat de nepopulare ar fi acestea – fara prohibitii sociale sau legale, ori frica de sanctiuni. Cu toate ca putem tolera puncte de vedere contrare, aceasta nu inseamna ca sunt imune la cercetare critica. Axioma de baza a celor ce cred in libertatea de cercetare este aceea ca adevarul e mai probabil sa fie descoperit atunci cand exista oportunitatea de a schimba liber opinii contrare; schimbul-insusi e adesea la fel de important ca si rezultatul. Ceea ce se aplica nu doar stiintei si vietii de-zi-cu-zi – ci si politicii, economiei, eticii, si religiei.

2. Separarea Bisericii de Stat

Datorita angajamentului fata de libertate, umanistii seculari cred in principiul separarii bisericii de stat. Lectiile istoriei sunt clare: oriunde o religie sau o ideologie obtine o pozitie dominanta in stat, opiniile minoritare sunt in primejdie. O societate pluralista, mai democratica, permite sa fie auzite toate punctele de vedere. Orice incercare de a impune o conceptie exclusivista a Adevarului, Pietatii, Virtutii sau Justitiei – asupra intregii societati – este o violare a libertatii de cercetare. Autoritatilor clericale nu ar trebui sa li se permita sa-si impuna legal propriile vederi parohiale – fie acestea morale, filozofice, politice, educationale sau sociale – asupra restului societatii. Dupa cum nici veniturile provenite din impozite nu ar trebui sa fie deturnate in sprijinul unor institutii religioase sectare. Atat indivizii, cat si asociatiile voluntare ar trebui sa fie liberi sa accepte sau sa respinga orice credinta, si sa-si sprijine aceste convingeri cu orice resurse au la dispozitie, fara a fi obligati prin impozitare sa sustina acele credinte religioase pe care le resping. De asemenea, proprietatile bisericii ar trebui sa devina parte a venitului public, fara a fi exceptate de la impozitare. Juramintele religioase obligatorii, sau rugaciunile in institutiile publice (politice sau educationale), reprezinta si ele o violare a principiului separarii. Astazi, religii teiste si nonteiste concureaza pentru audienta. Din pacate, in tarile comuniste puterea statului este folosita pentru a impune o ideologie intregii societati, fara a tolera exprimarea unor vederi critice sau eretice. Iata aici o forma moderna, seculara, a violarii principiului de separare.

3. Idealul libertatii

Exista numeroase forme de totalitarism in lumea moderna – seculare sau nu – iar noi ne opunem tuturor acestora. Ca secularisti democratici, aparam deopotriva idealul libertatii, nu doar libertatea de constiinta si credinta fata de interesele ecleziastice, politice si economice care incearca sa-l inabuse, dar si libertatea politica autentica, decizia democratica fondata pe regula majoritatii si respectul fata de drepturile minoritatilor si autoritatea legii. Sustinem nu doar libertatea fata de controlul religios, ci si fata de controlul guvernamental sovinist.

Aparam drepturile umane fundamentale, inclusiv dreptul la viata, libertate si cautarea fericirii. In viziunea noastra, o societate libera ar trebui de asemenea sa incurajeze libertatea economica, opunandu-I doar acele restrictii absolut necesare interesului public. Ceea ce inseamna ca indivizii si grupurile ar trebui sa fie liberi sa concureze pe piata, sa se organizeze in sindicate, sa-si urmeze carierele si ocupatiile fara imixtiunea deplasata a controlului politic centralizat. Dreptul la proprietatea privata este un drept uman – fara de care celelalte drepturi sunt fara valoare.

Acolo unde devine necesar ca o democratie sa limiteze aceste drepturi, limitarea trebuie justificata prin consecinte de natura sa intareasca structura drepturilor omului.

4. Morala bazata pe inteligenta critica

Conceptiile etice ale umanismului secular au fost criticate de catre teistii religiosi fundamentalisti. Umanistul secular recunoaste rolul central al moralitatii in viata; intr-adevar, etica a fost dezvoltata ca domeniu al cunoasterii umane cu mult inainte ca religiile sa-si intemeieze sisteme morale bazate pe autoritate divina.

Zona eticii a oferit o lista eminenta de ganditori ce au contribuit la dezvoltarea sa: de la Socrate, Democrit, Aristotel si Epicur, la Spinoza, Erasmus, Hume, Voltaire, Kant, Bentham, Mill, G. E. Moore, Bertrand Russell, John Dewey si altii. Exista o puternica traditie filozofica ce sustine ca etica este un domeniu separat de cercetare, ca judecatile etice pot fi formulate independent de religia revelata, ca fiintele umane pot cultiva ratiunea practica si intelepciunea si – prin aceasta – dobandi vieti pline de virtute si merite.

Mai mult, filozofii au accentuat necesitatea de a cultiva sensibilitatea fata de dreptatea sociala si fata de obligatiile si responsabilitatile individului in raport cu ceilalti. Iata de ce, secularistii neaga necesitatea ca etica sa fie derivata din credinta religioasa, sau afirmatia ca cei fara religie ar fi imorali. Pentru umanistii seculari, comportamentul etic este – sau ar trebui sa fie – judecat de catre ratiunea critica, iar telul lor este crearea unor indivizi autonomi si responsabili, capabili sa decida singuri in viata – pe baza unei bune intelegeri a comportamentului uman. Etica laica nu trebuie sa fie antisociala, subiectiva sau promiscua, nici nu conduce la prabusirea standardelor morale.

Cu toate ca sustinem toleranta fata de diversitatea stilurilor de viata si a comportamentelor sociale – nu credem ca acestea sunt deasupra criticii. Nici nu consideram ca vreo biserica ar trebui sa-si impuna conceptia despre virtute si pacat, comportament sexual, casatorie, divort, control al nasterii sau avort, si sa le legifereze pentru restul societatii. Ca umanisti-seculari, noi credem in rolul fundamental al fericirii aici-si-acum.

Ne opunem moralitatii absolutiste, dar totusi sustinem ca se pot atinge standarde obiective, se pot descoperi valori si principii etice – in cursul dezbaterilor pe teme de moralitate. Etica secular-umanista sustine ca este posibil ca oamenii sa duca vieti pline de sens si sanatate, pentru ei-insisi ca si pentru altii, fara a fi nevoie de porunci religioase sau contributii pentru cler. A existat un mare numar de secularisti si umanisti distinsi, care au demonstrat actiunea principiilor morale prin propria lor viata si opera: Protagoras, Lucretius, Epicur, Spinoza, Hume, Thomas Paine, Diderot, Mark Twain, George Eliot, John Stuart Mill, Ernest Renan, Charles Darwin, Thomas Edison, Clarence Darrow, Robert Ingersoll, Gilbert Murray, Albert Schweitzer, Albert Einstein, Max Born, Margaret Sanger, si Bertrand Russell, printre altii.

5. Educatia morala

Credem ca dezvoltarea morala trebuie urmarita la copii si tineri. Nu credem ca vreo secta anume poate revendica valori fundamentale ca fiind exclusiv ale ei; de aceea este de datoria educatiei publice sa se ocupe de aceste valori. In acord cu aceasta, sustinem educatia morala in scoli, conceputa astfel incat sa dezvolte aprecierea calitatilor morale, a inteligentei, si construirea caracterului.

Dorim sa incurajam oriunde e posibil dezvoltarea constiintei morale si a capacitatii de-a alege liber si a intelege consecintele acestui act. Nu credem ca este moral sa botezam copii, sa “confirmam” adolescenti, sau sa impunem crezuri religioase unor tineri ce nu sunt capabili sa consimta. Desi copiii ar trebui sa invete despre istoria practicilor etice religioase, mintile lor tinere nu ar trebui indoctrinate prin credinta inainte de a fi suficient de mature pentru a-i evalua meritele pe cont propriu. Trebuie retinut ca umanismul secular nu e atat un tip de moralitate, cat o metoda pentru explicarea si descoperirea principiilor etice rationale.

6. Scepticism fata de religie

Ca umanisti seculari, suntem in general sceptici fata de supranatural. Recunoastem importanta experientei religioase: a acelei experiente care confera sens vietii umane. Negam, totusi, ca asemenea experiente au legatura cu supranaturalul, Suntem neincrezatori fata opiniile traditionale asupra lui Dumnezeu si a divinitatii. Interpretarile simbolice si mitologice ale religiei slujesc adesea ca si cai de intelegere pentru o minoritate sofisticata – lasand cea mai mare parte a omenirii impotmolita in confuzii teologice. Consideram universul ca un spatiu dinamic al fortelor naturale – care pot fi cel mai eficient intelese prin intermediul investigatiei stiintifice. Suntem intotdeauna deschisi fata de descoperirea unor noi posibilitati si fenomene in natura. Totusi, consideram conceptiile traditionale asupra existentei lui Dumnezeu ca fiind fie lipsite de sens, fie nedemonstrate, fie tiranice.

Umanistii seculari pot fi agnostici, atei, rationalisti sau sceptici, insa toti considera ca nu exista suficiente argumente in sprijinul tezei ca universul ar contine un sens divin. Ei resping ideea ca Dumnezeu a intervenit miraculos in istorie, sau ca s-a revelat pe sine catorva alesi, sau ca poate salva pacatosi. Ei considera ca barbatii si femeile sunt liberi si responsabili pentru propriile destine, si ca nu pot cauta salvarea intr-o Fiinta transcendenta. Respingem divinitatea lui Isus, misiunea divina a lui Moise, Mohammed, si-a altor profeti si sfinti mai recenti, ai diverselor secte si culte.

Nu acceptam ca fiind reale interpretarile Vechiului si Noului Testament, Coranului, sau altor asa-zise documente sacre, oricat de importante ar fi din punct de vedere literar. Religiile sunt fenomene sociale cu tendinte de proliferare, iar miturile religioase au persistat multa vreme in istoria noastra. Desi oamenii au aflat in religii o sursa de inaltare si usurare, nu consideram ca enunturile teologice sunt adevarate. Religiile au avut contributii negative si pozitive – in dezvoltarea civilizatiei. Cu toate ca au ajutat in constructia spitalelor si scolilor si, cateodata, au incurajat spiritul iubirii si caritatii, multe dintre ele au provocat suferinta – prin intoleranta aratata celor ce nu le impartaseau dogmele si crezurile.

Unele religii au fost fanatice si represive, afectand sperantele oamenilor, limitandu-le aspiratiile, cauzand razboaie religioase si violenta. Desi fara indoiala ca au ajutat celor napastuiti si muribunzi – dandu-le speranta intr-o viata vesnica – pe de alta parte au nascut frica si anxietate. Nu am descoperit vreo dovada in privinta unui “suflet” separat, care ar exista dinainte de nastere si ar supravietui mortii. Trebuie de aceea sa fim de acord ca viata morala poate fi traita si fara iluziile nemuririi si reincarnarii. Fiintele umane pot dobandi increderea necesara pentru a-si imbunatati conditia, pentru a trai util si cu sens.

7. Ratiunea

Privim cu ingrijorare la atacurile nonseculare recente, la adresa ratiunii si stiintei. Suntem devotati metodelor rationale ale cercetarii, logicii si argumentarii in dezvoltarea cunoasterii si testarea propozitiilor. Tinand seama de failibilitatea mintii umane – suntem deschisi modificarii oricaror principii, inclusiv a celor ce guverneaza cercetarea, considerand ca ele pot necesita continue corectari. Nu suntem atat de naivi incat sa ne inchipuim ca ratiunea si stiinta pot rezolva cu usurinta toate problemele umane, insa consideram ca pot aduce o contributie insemnata la cresterea cunoasterii umane, ca sunt de ajutor omenirii. Nu cunoastem ceva care sa poate inlocui cultivarea inteligentei umane.

8. Stiinta si tehnologia

Consideram ca metoda stiintifica – desi imperfecta – e totusi cel mai eficace mod de intelege lumea. De aceea, asteptam de la stiintele naturale, biologice, sociale si behavioriste cunoasterea in ce priveste universul si locul omului intr-ansul. Astronomii si fizicienii moderni au descoperit noi si incitante dimensiuni ale universului: ei au permis omenirii sa exploreze universul prin intermediul calatoriei spatiale. Biologia impreuna cu stiintele sociale si behavioriste au extins cunoasterea comportamentului uman. Ne opunem de aceea, din principiu, oricaror incercari de a limita sau cenzura cercetarea stiintifca, fara vreun motiv consistent. Suntem, bineinteles, constienti de abuzurile si consecintele asupra sistemului ecologic, pe care o tehnologie prost aplicata le poate genera, insa indemnam la rezistenta impotriva incercarilor negandite de a limita evolutia stiintifico-tehnologica. Apreciem uriasele beneficii pe care stiinta si tehnologia (mai ales cercetarea fundamentala si aplicata) le pot aduce omenirii, insa deopotriva recunoastem necesitatea de a echilibra avansul stiintifico-tehnologic prin dezvoltarea culturala a artei, muzicii si literaturii.

9. Evolutia

Astazi, teoria evolutiei este din nou atacata de fundamentalistii religiosi. Desi nu se poate spune ca teoria evolutiei si-a atins forma finala, sau ca ar constitui un principiu infailibil al stiintei – este totusi sprijinita de o cantitate impresionanta de descoperiri, din numeroase stiinte. Exista poate cateva diferente semnificative, in paradigmele evolutioniste actuale; insa evolutia speciilor este sustinuta de o asemenea cantitate de dovezi, incat este dificil sa o respingi. Iata de ce dezaprobam incercarile fundamentalistilor (mai ales in SUA) de a invada salile de curs – pretinzand ca teoria creationista sa fie fie studiata de elevi, si cerand includerea ei in manualele de biologie. Este o amenintare serioasa deopotriva la adresa libertatii academice si a integritatii procesului educational. Suntem de parere ca trebuie sa li se acorde creationistilor libertatea de a-si exprima pozitia in societate. Mai mult, nu negam rolul insemnat pe care studiul teoriilor creationiste il poate juca in cadrul cursurilor de religie si istoria ideilor; insa e o inselatorie sa prezentam un articol de credinta religioasa drept un adevar stiintific, si sa impunem curriculumului stiintific o asemenea doctrina. Daca ar avea succes, creationistii ar putea submina puternic insasi credibilitatea stiintei.

10. Educatia

Din perspectiva noastra, educatia ar trebui sa fie metoda fundamentala de a construi societati umane, libere si democratice. Scopurile educatiei sunt numeroase: transmiterea cunoasterii; pregatirea pentru diverse ocupatii, cariera si cetatenie; incurajarea dezvoltarii morale. Printre telurile sale vitale ar trebui sa se numere stradania de a dezvolta aptitudinea inteligentei critice, deopotriva in individ si comunitate. Din nefericire, in ziua de azi scolile sunt tot mai mult inlocuite de mass-media – ca sursa principala de informatie si educatie publica.

Desi mediul electronic ofera ocazii nemaiintalnite pentru acumulari si satisfactii culturale, ca si oportunitati deosebite de invatare – s-a produs o anume redirectionare a telurilor sale. In societatile totalitare, media serveste ca vehicul de propaganda si indoctrinare. In societatile democratice, televiziunea, radioul, filmele si publicatiile de larga raspandire prea adesea se coboara la un nivel deplorabil – devenind o banala irosire de timp. E intr-adevar nevoie sa ridicam standardele gustului si aprecierii.

De un interes aparte pentru secularisti este faptul ca media (mai ales in SUA) este incontrolabil dominata de tendinte pro-religioase. Parerile exprimate de predicatori, pastori, sau propagandisti religiosi nu sunt in general contrazise, iar conceptia seculara nu are ocazia de a se face auzita. Consideram ca directorii si producatorii de televiziune au obligatia sa echilibreze balanta si sa-si revizuiasca programele. Exista, intr-adevar, o sarcina ampla, pe care toti cei ce cred in umanismul democratic si secular o vor recunoaste – anume necesitatea de a ne angaja intr-un program pe termen lung, menit sa restructureze educatia publica si sa exprime relevanta perspectivei seculare asupra conditiei umane.

Concluzie:

Umanismul democratic si secular este mult prea important pentru civilizatie, ca sa fie abandonat. Persoanele rezonabile vor recunoaste cu siguranta profundele sale contributii la prosperitatea umana. Suntem totusi inconjurati de profeti ai apocalipsei si dezastrului, gata oricand sa dea timpul inapoi – ei fiind anti-stiinta, anti-libertate, anti-om. Dimpotriva, mentalitatea secular-umanista e fundamental pozitivista, privind catre viitor cu speranta, mai degraba decat inapoi cu disperare Suntem hotarati sa raspandim idealurile ratiunii, libertatii, oportunitatilor individuale si colective, si democratiei, in intreaga lume.

Problemele pe care omenirea le va infrunta in viitor – la fel ca si cele din trecut – vor fi fara-doar-si-poate complexe si dificile. Insa, daca e sa le depaseasca, va fi doar prin curaj si mobilizarea resurselor. Umanismul secular isi pune speranta in inteligenta umana – mai degraba decat in sprijinul divin. Suntem sceptici cu privire la mantuire, damnare, sau reincarnare, si abordam conditia umana in termeni realisti: fiintele umane sunt responsabile pentru destinul lor. Credem ca e posibila crearea unei lumi mai umane, bazate pe metodele ratiunii si principiile tolerantei, compromisului, si depasirea diferentelor.Recunoastem necesitatea modestiei intelectuale, si a dorintei de a ne revizui credintele sub efectul criticii. Astfel, e uneori posibil sa ajungem la consens.

Desi emotiile isi au rolul lor, nu trebuie sa ne lasam prada sperantelor vane de salvare, evadarii in iluzie ori in ideologii ale pasiunii si violentei. Deplangem dezvoltarea credintelor sectare intolerante, care favorizeaza ura. Intr-o lume cuprinsa de obscurantism si irationalism este vital ca ideile cetatii seculare sa ramana vii. Publicata in 1980 de Consiliul pentru Umanism Democratic si Secular (acum Consiliul pentru Umanism Secular)O declaratie a Umanismului Secular – a fost schitata de Paul Kurtz, editor al publicatiei Free Inquiry.O declaratie a Umanismului Secular a fost semnata de urmatoarele persoane:
(Cu toate ca noi cei care semnam declaratia nu suntem neaparat de acord cu toate clauzele sale – totusi sustinem telurile sale generale si directia, si consideram ca este important sa fie enuntate si implementate. Apelam la toti simpatizantii care ne aproba pozitia, pentru sprijin in incercarea de a mentine vie dedicatia fata de principiile libertatii de cercetare si ale conceptiei secular-umaniste. Consideram ca declinul acestor valori poate avea consecinte ingrozitoare pentru viitorul civilizatiei pe aceasta planeta.)

United States Of America · George Abell (professor of astronomy, UCLA) · John Anton (professor of philosophy, Emory University) · Khoren Arisian (minister, First Unitarian Society of Minneapolis) · Isaac Asimov (science fiction author) · Paul Beattie (minister, All Souls Unitarian Church; president, Fellowship of Religious Humanism) · H. James Birx (professor of anthropology and sociology, Canisius College) · Brand Blanshard (professor emeritus of philosophy, Yale) · Joseph L. Blau (Profelsor Emeritus of Religion, Columbia) · Francis Crick (Nobel Prize Laureate, Salk Institute) · Arthur Danto (professor of philosophy, Columbia University) · Albert Ellis (executive director, Institute for Rational Emotive Therapy) · Roy Fairfield (former professor of social science, Antioch) · Herbert Feigl (professor emeritus of philosophy, University of Minnesota) · Joseph Fletcher (theologian, University of Virginia Medical School) · Sidney Hook (professor emeritus of philosophy, NYU, fellow at Hoover Institute) · George Hourani (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) · Walter Kaufmann (professor of philosophy, Princeton) · Marvin Kohl (professor of philosophy, medical ethics, State University of New York at Fredonia) · Richard Kostelanetz (writer, artist, critic) · Paul Kurtz (Professor of Philosophy, State University of New York at Buffalo) · Joseph Margolis (professor of philosophy, Temple University) · Floyd Matson (professor of American Studies, University of Hawaii) · Ernest Nagel (professor emeritus of philosophy, Columbia) · Lee Nisbet (associate professor of philosophy, Medaille) · George Olincy (lawyer) · Virginia Olincy · W. V. Quine (professor of philosophy, Harvard University) · Robert Rimmer (novelist) · Herbert Schapiro (Freedom from Religion Foundation) · Herbert Schneider (professor emeritus of philosophy, Claremont College) · B. F. Skinner (professor emeritus of psychology, Harvard) · Gordon Stein (editor, The American Rationalist) · George Tomashevich (professor of anthropology, Buffalo State University College) · Valentin Turchin (Russian dissident; computer scientist, City College, City University of New York) · Sherwin Wine (rabbi, Birmingham Temple, founder, Society for Humanistic Judaism) · Marvin Zimmerman (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) Canada · Henry Morgentaler (physician, Montreal) · Kai Nielsen (professor of philosophy, University of Calgary) France · Yves Galifret (executive director, Union Rationaliste) · Jean Claude Pecker (professor of astrophysics, College de France, Academie des Sciences) Great Britain · Sir A.J. Ayer (professor of philosophy, Oxford University) · H.J. Blackham (former chairman, Social Morality Council and British Humanist Association) · Bernard Crick (professor of politics, Birkbeck College, London University) · Sir Raymond Firth (professor emeritus of anthropology, University of London) · James Herrick (editor, The Free Thinker) · Zheres A. Medvedev (Russian dissident; Medical Research Council) · Dora Russell (Mrs. Bertrand Russell) (author) · Lord Ritchie Calder (president, Rationalist Press Association) · Harry Stopes-Roe (senior lecturer in science studies, University of Birmingham; chairman, British Humanist Association) · Nicholas Walter (editor, New Humanist) · Baroness Barbara Wootton (Deputy Speaker, House of Lords) India · B. Shah (president, Indian Secular Society; director, Institute for the Study of Indian Traditions) · V. M. Tarkunde (Supreme Court Judge, chairman, Indian Radical Humanist Association) Israel · Shulamit Aloni (lawyer, member of Knesset, head of Citizens Rights Movement) Norway · Alastair Hannay (professor of philosophy, University of Trondheim) Yugoslavia · Milovan Djilas (author, former vice president of Yugoslavia) · M. Markovic (professor of philosophy, Serbian Academy of Sciences & Arts and University of Belgrade) · Svet. Stojanovic (professor of philosophy, University of Belgrade)

Textul integral poate fi descarcãt în format word din fiºierul ataºat mai jos. Concluziile acestui raport sunt prezentate în textul de mai jos.


Concluzii

Construcþia de lãcaºuri de cult în România postdecembristã se dovedeºte un fenomen de amploare, motivat în parte de restricþiile asupra vieþii religioase impuse de regimul comunist pânã în 1989, în parte de expansiunea socialã a anumitor culte, dintre care unele par sã þinteascã la transformarea societãþii într-un fief confesional. În opinia noastrã, singura care ridicã în clipa de faþã, prin coordonatele campaniei sale de construcþie de aºezãminte de cult, probleme înaintea menþinerii unui stat secular ºi garantãrii libertãþii de conºtiinþã este Biserica Ortodoxã Românã. Prin relaþiile sale strânse cu statul, prin influenþa exercitatã asupra autoritãþilor centrale ºi locale, ºi prin penetrarea în exclusivitate a anumitor instituþii publice BOR ameninþã libertatea de credinþã ºi anuleazã orice pretenþie a autoritãþilor la neutralitate inter-confesionalã.


Conform estimãrilor noastre, Biserica Ortodoxã a ridicat între 1990 ºi finele lui 2004 aproximativ 2.000 de lãcaºuri de cult, alte circa 1.000 fiind în curs de construire. Aceasta plaseazã media anualã la în jur de 200 de biserici. Conform datelor statistice pe care le avem la dispoziþie, numãrul de aºezãminte ortodoxe iniþiate în ultimii ani atinge anual o cifrã de aproximativ 150. Doar în cazul Bisericii Penticostale se mai poate vorbi despre o activitate atât de intensã de înfiinþare de noi lãcaºuri de cult – într-un interval de nici zece ani (1995-2003) au apãrut aproximativ 1.000 de noi biserici, procentul de creºtere fiind de circa 75% ºi corespunzând unei creºteri a membrilor acestui cult cu aproximativ 50%.


Ascendenþa Bisericii Ortodoxe nu se reduce însã la simpla superioritate numericã a lãcaºurilor de cult, ci la vizibilitatea ºi prezenþa socialã a acestora. În timp ce din multele lãcaºuri neoprotestante apãrute dupã 1989 doar o parte au fost ridicate, restul fiind amenajate în construcþii sau case preexistente cumpãrate ori închiriate, cele 3.000 de biserici ortodoxe au fost practic toate construite din temelii. Spre deosebire de casele de rugãciune neoprotestante, a cãror identitate religioasã trece adesea neobservatã, lãcaºurile ortodoxe urmãresc în mod sistematic sã invadeze spaþiile înconjurãtoare, þintind la statutul de nucleu al vieþii comunitãþilor în sânul cãrora au fost plantate.


Impactul bisericilor ortodoxe asupra vieþii din cartierele marilor centre urbane, unul dintre amplasamentele predilecte ale acestor edificii, se aratã deopotrivã destructiv ºi acaparator. Frecvent, lãcaºurile ortodoxe au acoperit puþinele spaþii libere prin care arhitectura îngrãmãditã a oraºelor postcomuniste era lãsatã sã respire, dizlocând pãrculeþe sau locuri de joacã. Construite uneori la distanþe de 10 sau 20 de metri de blocurile din jur, bisericile incomodeazã funcþional ambientul, afirmându-ºi în schimb prezenþa constantã în viaþa cetãþeanului. Utilizarea instalaþiilor de sonorizare exterioare, fenomen care, fãrã sã fie cu totul limitat la aºezãmintele ortodoxe rãmâne specific acestora, s-a dovedit un mijloc de diseminare a mesajului creºtin-ortodox cãtre cei care nu sunt dispuºi sã îl primeascã în interiorul bisericii. Difuzoarele amplasate în exterior, care propovãduiesc la un nivel sonor supãrãtor, fãrã a se limita la ocazii speciale în care aºezãmintele religioase se aratã neîncãpãtoare, au devenit un veritabil instrument de propagandã confesionalã.


Prezenþa intruzivã a Bisericii Ortodoxe în viaþa cotidianã a românilor prin amplasarea lãcaºurilor în zone contigue spaþiilor comunitare ºi private este dublatã de omniprezenþa acesteia în instituþiile de stat. Protocoalele încheiate de ierarhia BOR cu organisme ale autoritãþii centrale acordã celei dintâi monopolul virtual al asistenþei religioase în instituþii precum sistemul penitenciar, abandonând orice pretenþie la neutralitate ºi garantarea libertãþii de conºtiinþã. În Armatã, instituþie care a sprijinit adesea din bani publici Biserica Ortodoxã în campania sa de construcþie, aproape 80 de unitãþi militare beneficiazã de lãcaºuri de cult, practic toate aparþinând cultului majoritar. Nici în spitale situaþia nu e foarte diferitã. Numãrul de aºezãminte ortodoxe afiliate instituþiilor medicale depãºeºte 110 conform cifrelor oficiale (fiind, probabil, chiar mai ridicat), în condiþiile în care mai multe practici ale clericilor din sistemul de sãnãtate sunt profund incompatibile cu principalele norme de conduitã în astfel de spaþii.


Invadarea instituþiilor publice de Biserica Ortodoxã se vede foarte pregnant ºi în unitãþile sistemului de învãþãmânt de stat, fiind sprijinitã de confuzia creatã de prezenþa studiului religiei în programa ºcolarã. Campania de ridicare de biserici în ºcoli ºi licee a rezultat, conform estimãrilor, în aproximativ 50 de capele ortodoxe, laolaltã cu un numãr necunoscut de „cabinete de religie” care au aspectul unor veritabile capele ºi unde se desfãºoarã ºi alte ore. La acestea se adaugã ºi bisericile ori paraclisele ridicate în mai multe campusuri academice din principalele centre universitare ale þãrii. Acolo unde BOR nu poate intra direct în instituþia de învãþãmânt, ea construieºte în imediata apropiere a acesteia din urmã. Am întâlnit numeroase biserici înãlþate la distanþe de câþiva zeci de metri de ºcolile ºi liceele marilor centre urbane ale României.


În sistemul de învãþãmânt, la fel ca ºi în cel penitenciar sau militar, Biserica Ortodoxã Românã nu are numai o prezenþã pregnantã, ci ºi una cvasi-exclusivã. Aceasta se bazeazã, în opinia noastrã, ºi pe proasta lecturã a unor prevederi constituþionale ce faciliteazã accesul cultelor în spitale, aziluri, unitãþi militare, sau închisori. În realitate, prevederile respective vizeazã drepturile cetãþeanului reþinut în aceste instituþii ºi nu interesele de cult, care ar trebui în contextul respectiv strict subordonate celor dintâi.


O campanie susþinutã de ridicare a lãcaºurilor de cult nu avea cum sã nu genereze probleme financiare pentru confesiunea care o întreprinde. Cele între 150 ºi 200 de lãcaºuri de cult ortodoxe iniþiate în fiecare an nu au putut fi ridicate doar din fondurile private ale BOR, dupã cum nu au putut fi susþinute exclusiv din banii enoriaºilor. Aceastã stare de fapt a dus la o presiune constantã a clericilor ortodocºi asupra autoritãþilor locale ºi centrale, care au finanþat interesele confesionale cu banii cetãþenilor. Finanþele publice s-au scurs spre cultul majoritar din alocaþiile Secretariatului de Stat pentru Culte, care a cheltuit sume anuale de mai multe milioane de dolari pentru construcþia ºi repararea de biserici, suplimentate de peste 250 de hotãrâri guvernamentale date de-a lungul deceniului ºi jumãtate de istorie postrevoluþionarã. Cele din urmã au acordat, în majoritatea covârºitoare a cazurilor Bisericii majoritare, bani sau imobile, mergând de la terenuri la complexe industriale ºi hoteliere aparþinând fostului partid comunist. Sume consistente au venit ºi de la ministere sau bãncile de stat, ori de la companii ca Petrom.


La nivel local, consiliile ºi primãriile au contribuit cum au putut la construcþia de biserici: cu bani, atunci când aceºtia au existat, cu materiale de construcþii ºi vechi imobile construite, atunci când nu au fost disponibile lichiditãþi. Cea mai substanþialã sursã de finanþare a constituit-o însã acordarea de terenuri publice în folosinþã gratuitã pentru construirea de aºezãminte religioase, practicã cu statut juridic controversat al cãrei beneficiar consecvent a fost BOR. Doar în Capitalã cultul din urmã a primit aproximativ 80.000 de metri pãtraþi de teren în proprietatea municipalitãþii (130.000 mp dacã socotim ºi terenul acordat pentru Catedrala Mântuirii Neamului). Chiar ºi acolo unde autoritãþile au mers pe calea fireascã a concesionãrii de terenuri în loc de acordarea în folosinþã gratuitã, sumele au fost în genere derizorii.


În ciuda asistenþei de la stat, multe biserici ortodoxe s-au ridicat cu greu, pe perioade de timp îndelungate. Giganticele catedrale plãnuite mai ales în oraºele reºedinþã de judeþ (Suceava, Buzãu, Baia Mare, Oradea, Arad dar ºi Vatra Dornei) oferã o imagine doar parþialã a dificultãþilor întâmpinate de aºezãmintele ortodoxe, cu durate de construcþie de peste un deceniu ºi date de finalizare rãmase uneori încã necunoscute. La nivelul bisericilor obiºnuite, angajarea în proiecte de ctitorire fãrã un calcul economic elementar a dus la ºantiere care stau cãscate în mijlocul cartierelor timp de ani ºi ani de zile, urâþind ºi mai tare peisajul urban ºi incomodând viaþa riveranilor. În multe cazuri, bisericile nu se mai ostenesc sã afiºeze panourile obligatorii care indicã, printre altele, data de finalizare a edificiilor.


Este astfel doar pe jumãtate paradoxal cã, în timp ce BOR înfiinþeazã noi ºi noi parohii ºi purcede la construcþia de noi ºi noi lãcaºuri, bisericile ortodoxe vechi – uneori monumente de patrimoniu clasificate ca atare, alteori „doar” clãdiri de importanþã culturalã localã – sunt lãsate în paraginã. Situaþia pare dramaticã mai ales în nordul Moldovei, zonã cunoscutã pentru ctitoriile sale vechi, cel puþin dacã ar fi sã judecãm dupã frecvenþa cu care presa regionalã reclamã starea precarã a monumentelor religioase. Astfel se produc distrugeri uneori ireparabile, fiindcã în timp ce se aratã absorbitã de campania de construcþie Biserica Ortodoxã plaseazã asupra statului întreaga responsabilitate pentru conservarea patrimoniului.


Dezinteresul BOR faþã de moºtenirea culturalã, chiar ºi atunci când aceasta îi aparþine, e cu atât mai vizibil în situaþia în care monumentele nu fac parte din propriul patrimoniu. În cazuri celebre, precum Parcul Carol din Capitalã (un monument istoric de importanþã naþionalã care adãposteºte un mausoleu monument arhitectonic) sau Monumentul Independenþei din Oradea, BOR nu s-a împiedicat în proiectele sale de obiective de importanþã culturalã sau socialã recunoscutã. Atunci când ctitoriile au presupus operaþiuni de demolare, principalul cult din România a distrus vechi edificii pentru a folosi amplasamentul în vederea ridicãrii propriilor construcþii. Uneori, aceastã strategie a fost instrumentatã în vederea consolidãrii dominaþiei confesionale, ca în cazul mai multor biserici greco-catolice revendicate, care au fost distruse sau relocate pentru a fi înlocuite de aºezãminte ortodoxe. Biserica majoritarã nu a arãtat mai mult interes faþã de parcurile intraurbane protejate în virtutea calitãþii lor de obiective ecologice, a ocupat terenurile grãdiniþelor ºi ºcolilor, dupã cum nu s-a sfiit sã ridice lãcaºuri de cult sau cruci gigantice în rezervaþii naturale montane.


În concluzie, credem cã nu doar (ºi nu în primul rând) cifrele oferã o imagine adecvatã a coordonatelor reale ale campaniei BOR de ridicare de lãcaºuri de cult. Nu faptul cã Biserica majoritarã a ridicat 3.000 de aºezãminte religioase pe întreg teritoriul României dupã 1989 redã dimensiunea impactului acestora asupra secularitãþii statului ºi libertãþii de conºtiinþã, ci locurile în care bisericile au fost amplasate, modul în care acestea dominã viaþa cotidianã a persoanelor ºi se insinueazã în viaþa publicã a þãrii.


O atenþie specialã trebuie acordatã instituþiilor de stat pentru cã, dincolo de dominaþia exclusivã în materie de lãcaºuri de cult ºi prezenþã numericã a clerului ortodox, simplul fapt de a ataºa unor spaþii publice de acest tip aºezãminte religioase ridicã serioase probleme de principiu. În fine, campania de construcþie a BOR genereazã o suitã de efecte nefaste, de la probleme locale precum poluarea fonicã ºi ºantierele care nu se mai terminã, la presiuni asupra autoritãþilor în vederea obþinerii de fonduri ºi facilitãþi pentru proiectele iniþiate, în schimbul sprijinului politic ºi manipulãrii în scopuri electorale. Aºa cum ultimele alegeri au arãtat cu limpezime, Biserica Ortodoxã Românã a devenit unul dintre actorii politici de culise de primã mãrime ai naþiunii. În aceste condiþii, pericolul pe care Biserica majoritarã îl reprezintã pentru caracterul secular al statului ºi libertatea de conºtiinþã a persoanei a atins un nivel fãrã precedent dupã 1989.



www.humanism.ro/articles.php?page=74&article=209

Cercetare asupra educaþiei religioase

în unitãþile ºcolare din România





Cu suportul financiar al The Institute for Humanist Studies, Albany, NY, USA





CUPRINS



1. Slujbele religioase oficiate ilegal în ºcolile publice

2. Încãlcarea caracterului facultativ al educaþiei religioase

3. Abuzuri asupra elevilor în timpul orelor de Religie ortodoxã

4. Atitudinea etno-naþionalistã a profesorilor de religie

5. Prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile publice

6. Dezinteresul ºi necunoaºterea normelor de cãtre autoritãþile publice care au competenþe în materia educaþiei religioase

7. Presiuni, ameninþãri, tratamente diferenþiate, victimizare: opunerea la cercetarea situaþiei din învãþãmântul religios din România



1. Slujbele religioase oficiate ilegal în ºcolile publice



Din investigaþiile fãcute de Solidaritatea pentru Libertatea de Conºtiinþã (SLC) se poate aprecia cã în mai mult de 90% din cele peste 15 000 de unitãþi ºcolare[2], s-au desfãºurat slujbe religioase, la începutul anului ºcolar 2005-2006. Am avut în vedere unitãþile publice de învãþãmânt care, în conformitate cu legislaþia în vigoare, sunt obligate sã pãstreze neutralitatea religioasã ºi sã respecte (ºi chiar sã promoveze) libertatea de gândire, de conºtiinþã ºi de religie.



Cel puþin douã aspecte meritã a fi prezentate: pe de o parte, deschiderea anului ºcolar are loc, de regulã, în timpul programului ºcolar din prima zi de ºcoalã (program care, în conformitate cu programa ºcolarã, este obligatoriu), iar pe de altã parte copiilor nu li se cere pãrerea în privinþa participãrii la slujba religioasã



Aceste aspecte trebuie coroborate cu faptul cã ºcolile publice din România, fiind neutre confesional (ºi religios) nu au ca scop promovarea credinþei religioase, în general, ºi cu atât mai puþin a unei anumite credinþe religioase. Doar prin excepþie unul dintre inspectorii ºcolari generali care a rãspuns la solicitarea Asociaþiei de a furniza informaþii cu privire la numãrul unitãþilor ºcolare în care au avut loc slujbe religioase a menþionat cã ºcolile publice nu au ca menire susþinerea slujbelor religioase, acestea putând fi ascultate de copii, dacã (pãrinþii lor) doresc, în biserici ºi nu în ºcoli publice.



Din interviurile pe care Asociaþia le-a avut cu elevi/eleve sau cadre didactice din mai multe ºcoli, a reieºit cã slujbe religioase sau sfinþiri au loc în unitãþile publice de învãþãmânt nu numai la începutul anului ºcolar, ci ºi cu alte ocazii. În una din unitãþile ºcolare din judeþul Buzãu, directorul a vorbit despre intenþia de a sfinþi o aplicaþie de proiect cu preotul-profesor de religie din ºcoalã, înainte de a o expedia pentru a primi fonduri europene. Elevi/eleve ºi cadre didactice ne-au declarat cã nu numai o datã preotul a mers prin ºcoalã cu o icoanã ºi a stropit cu aghiasmã, iar persoanele care îl întâmpinau – elevi/eleve, cadre didactice, personal administrativ - trebuiau sã sãrute icoana.




Biserica Ortodoxã Românã, prin salariaþii-preoþi pe care îi are angajaþi în instituþiile publice subordonate Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii (MEC), blocheazã pe scurte perioade activitatea acestor instituþii prin manifestãri religioase. Astfel, la data de 14.10.2006, cu ocazia sãrbãtorii religioase (ortodoxe) "Sfânta Paraschiva", începând cu ora 12:00 publicul nu a mai avut acces în sediul Inspectoratului ªcolar Judeþean Buzãu pe motive de… sãrbãtoare religioasã. Programul de lucru afiºat, pentru acea zi era 8:00-14:00 (zi de vineri). Dupã ce reprezentantul SLC a insistat sã i se permitã accesul pentru depunerea unei petiþii, secretara a ieºit din sediu pentru a prelua petiþia, dupã care a adus, tot afarã, numãrul de înregistrare. Au fost cel puþin alte douã persoane intervievate de Asociaþie, care, la poarta instituþiei, au declarat cã nu li s-a permis accesul în instituþie ºi cã vor fi nevoite sã revinã în altã zi.




Solidaritatea pentru Libertatea de Conºtiinþã a identificat numeroase situaþii în care preoþii angajaþi în inspectoratele ºcolare judeþene, instituþii aflate în subordinea directã a Ministerului Educaþiei, îºi asumã, ilegal, atribuþii care îi depãºesc ºi sunt repartizate, prin natura funcþiei, altor funcþionari.



Într-un exemplu - din mai multe cunoscute -, inspectorul ºcolar pentru disciplina Religie, preot, din cadrul Inspectoratului ªcolar Buzãu, a rãspuns unei petiþii adresate inspectoratului ªcolar care fãcea referire la drepturile copiilor din ºcolile publice din Buzãu. Persoanele care au obligaþia sã rãspundã la petiþiile adresate instituþiilor publice[4] sunt conducãtorul instituþiei (sau persoana desemnatã de acesta) ºi ºeful compartimentului care a soluþionat petiþia.



La solicitarea Asociaþiei, Inspectoratul ªcolar a precizat cã nu l-a împuternicit pe inspectorul ºcolar de Religie, pentru a semna rãspunsurile la petiþii. De altfel, adresa de rãspuns avea numai o singurã semnãturã, a inspectorului ºcolar de Religie, preot, ºi nu era ºtampilatã, deºi avea antetul instituþiei. Fapta reprezintã un exces de putere ce poate proba un abuz în serviciu.



Nu este singura situaþie în care preotul respectiv a reprezentat Inspectoratul ªcolar deºi se afla în conflict de interese. De altfel, preotul respectiv deþine ºi funcþia de purtãtor de cuvânt al Inspectoratului ªcolar Buzãu.



În luna decembrie, 2006, Asociaþia a intervievat un cadru didactic, profesor de istorie ºi culturã civicã, pensionar, din judeþul Brãila care, dupã ce a reuºit sã îºi gãsescã un post într-o comunã din judeþul Vrancea, a fost nevoit sã demisioneze ºi sã pãrãseascã localitatea, deoarece nu s-a închinat ºi nu a sãrutat icoana la începutul anului ºcolar, cu ocazia slujbei religioase þinute în curtea ºcolii ºi a sfinþirii cancelariei. Asupra cadrului didactic respectiv s-au fãcut presiuni atât la ºcoalã cât ºi în familia care îl gãzduia. Cadrul didactic respectiv a menþionat cã este neoprotestant ºi cã nu putea fi obligat sã îºi neglijeze valorile ºi practicile propriei religii.


În urma incidentului, cadrul didactic s-a adresat Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, de la care aºteaptã un rãspuns.


În luna ianuarie 2007, în cadrul Colegiului Agricol Buzãu, 5 preoþi, inclusiv profesorul de Religie al ºcolii au oficiat o slujbã de sfinþire a noului corp de clãdire reconstruit ºi consolidat în urma unor fonduri Phare. La slujbã, care a fost oficiatã în timpul orelor, au fost prezente/prezenþi mai mult de 50 de eleve/elevi, reprezentantul pãrinþilor, cadre didactice ºi personalul medical al unitãþii ºcolare. Cel puþin 10 eleve/elevi au declarat reprezentantului SLC cã ºi-au exprimat dorinþa de a pãrãsi evenimentul, dar au fost împiedicaþi de unele dintre cadrele didactice ºi de unul din muncitorii unitãþii ºcolare.


Fapte se încadreazã la categoria infracþiunilor ºi a abuzurilor în serviciu contra interesului public ºi a intereselor private.

De altfel, unul dintre membrii Asociaþiei, cadru didactic al unitãþii ºcolare, care nu avea ore în acel interval orar, dar care fusese la ºcoalã convocat la ºedinþa consiliului profesoral, a fost împiedicat – de un muncitor aflat în stare de ebrietate – sã urce la etajul la care se oficia slujba.



Un alt aspect preocupant este conþinutul ceremoniilor religioase care se desfãºoarã în unitãþile de învãþãmânt. Alãturi de informaþii care nu au putut fi verificate, iatã mãrturia unui elev despre desfãºurarea unei ceremonii de deschidere a anului ºcolar:




La deschiderea ºcolii a fost invitat ºi Prea Sfinþitul Casian, episcopul Dunãrii de jos, care dupã ce a binecuvântat ºcoala ºi elevii care îi urmau cursurile a þinut un discurs despre nocivitatea sectelor, despre gravul prejudiciu pe care acestea le provoacã în societatea religioasã, despre impactul nefast asupra copiilor atât de uºor de influenþat. Timp de aproximativ de 30 de minute, elevii care aºteptau sã intre în clase au asistat la un monolog al episcopului, fãrã a putea obiecta sau fãrã a se putea sustrage deoarece urmau sã intre în clase alãturi de profesori.[7]





2. Încãlcarea caracterului facultativ al educaþiei religioase



Conform Legii învãþãmântului, Religia are caracter de disciplinã facultativã. Textul legii este însã insuficient de precis, ceea ce îngreuneazã opþiunile în privinþa alegerii acestei discipline, mai exact în privinþa renunþãrii la frecventarea orelor acestei discipline.


Ambiguitatea legislativã este continuatã ºi în unele acte normative cu caracter de lege, prin care se atenteazã la mecanismul de asigurare a libertãþii religioase. Astfel, Ordinul nr. 3670/17.04.2001[8] cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învatamânt pentru liceu în anul scolar 2001-2002, în contradicþie cu Legea învãþãmântului (art. 9), anuleazã caracterul de disciplinã facultativã pentru disciplina Religie:




(…) Luând în considerare faptul cã învãþãmântul din România trebuie sa contribuie la formarea la elevi a unei personalitati active, motivate si creative, capabile de opþiune si de decizie, Ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii dispune:


(…) Art.5. Conform art. 9 din Legea învãþãmântului, "planurile-cadru ale învãþãmântului primar, gimnazial, liceal ºi profesional includ Religia ca disciplinã ºcolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parinþilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia ºi confesiunea. La solicitarea scrisã a parinþilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze ora de religie". În aceasta ultima situatie, elevul îºi va alege, în locul disciplinei Religie, o disciplinã opþionalã.



În unele dintre anexele Ordinului Ministrului Educaþiei se prevede[9], printr-o notã sub un tabel cã "elevii care nu studiazã Religia îºi vor completa, în mod obligatoriu, schema orarã cu un opþional ales în urma procesului de consultare".


Deºi invocã, în preambulul Ordinului, "formarea unei personalitãþi capabile de opþiune ºi decizie", Ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii, printr-o notã în subsolul unui tabel, care contrazice chiar Legea învãþãmântului, restricþioneazã libertatea religioasã: dacã un/ o elev/ elevã (la solicitarea scrisã a pãrinþilor…) va dori sã nu mai frecventeze orele disciplinei Religie (sã presupunem ca ºi-a schimbat religia) la mijlocul semestrului al II- lea, nu va putea sã-ºi mai aleagã un opþional, ceea ce va determina continuarea disciplinei Religie, împotriva dorinþei (ºi a voinþei) legitime a elevului/elevei.


Intenþia de anulare a caracterului de disciplinã facultativã de cãtre ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii se regãseºte, cu aplicare în anul ºcolar 2005-2006, în Ordinul Ministrului Educaþiei, nr. 5718/22.12.2005. Articolul 14 al Ordinului stabileºte:



În conformitate cu art. 9 din Legea învãþãmântului 84/1995, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, “(1) Planurile-cadru ale învãþãmântului primar, gimnazial, liceal ºi profesional includ Religia ca disciplinã ºcolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrinþilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia ºi confesiunea. (2) La solicitarea scrisã a pãrinþilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie”. În aceastã ultimã situaþie elevul îºi alege, în locul disciplinei Religie, o disciplinã opþionalã.



Prin ordinul sãu, ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii doreºte sã schimbe legea – aºezatã ierarhic mai sus –, chiar într-un mod care afecteazã libertatea de conºtiinþã a copilului.



O situaþie de încãlcare a reglementarilor valabile în scopul asigurãrii unei poziþii întãrite a Bisericii în sistemul ºcolar, cu sprijinul autoritãþilor publice, constã ºi în scoaterea la concurs, în fiecare an[10], a posturilor titularizabile pentru disciplina Religie. Pentru a putea fi oferitã spre titularizare, în condiþiile legii, o catedrã trebuie sã prezinte garanþia viabilitãþii pentru o perioadã de cel puþin 4 ani. Mai mult decât atât, conform Metodologiei, nu pot fi oferite spre concurs catedrele pentru discipline opþionale.



Conform legii, disciplina Religie are caracter de disciplinã facultativã, deci nu poate fi titularizabilã (decât ilegal). Pentru garantarea libertãþii religioase în acord cu reglementãrile internaþionale[ - care au precedenþã în raport cu legea internã - ºi cu Constituþia României, este exclusã presupoziþia viabilitãþii unei catedre pentru disciplina Religie. Oricând o persoanã sau mai multe îºi pot schimba religia sau pot renunþa la participarea la orele de educaþie religioasã.



Din interviurile realizate luate de SLC în diverse ºcoli ºi licee din Buzãu, reiese ºi cã 90% dintre elevele/ elevii intervievate/ intervievaþi nu ºtiu cã ora de religie este facultativã, putând fi încheiatã situaþia ºcolarã fãrã a se alege o altã disciplinã în loc. Nici cadrele didactice nu dovedesc o cunoaºtere a legislaþiei în acest domeniu, deºi cadrele didactice care au ºi rol de diriginte/dirigintã sunt obligate sã informeze copiii ºi pãrinþii cu referire la caracterul faultativ al disciplinei Religie. Nici conducerile ºcolilor nu cunosc problematica sau în cazurile în care o cunosc nu transmit informaþiile în mod suficient de pertinent. Nici la nivelul inspectoratelor ºcolare lucrurile nu sunt suficient clarificate. Astfel, într-un articol publicat în revista Glasul adevãrului, nr. 140/2005, cu referire la educaþia religioasã în ºcolile publice din România, autorul menþioneazã cã "învãþãmântul religios nu este facultativ, ci OBLIGATORIU" ºi se semneazã Pr. Prof. Dr. Paul Negoiþã, Inspector ºcolar de Religie Buzãu.




Titularizarea catedrelor de Religie are ca scop ºi efect asigurarea unor poziþii întãrite a reprezentanþilor Bisericii în ºcoli. Numai cadrele didactice titulare pot concura pentru posturile de directori ai unitãþilor de învãþãmânt. Totodatã, statutul de cadru didactic titular oferã posibilitatea de a ocupa funcþii de ºef de catedrã sau de membru în diverse comisii. Solidaritatea pentru Libertatea de Conºtiinþã a luat cunoºtinþã de cazuri în care, deºi în conflict de interese, profesori de Religie-preoþi au intenþionat sã candideze pentru posturile de directori ai unitãþilor de învãþãmânt



O problemã specificã este ridicatã de învãþãmântul teologic. În alin 3 al art. 9 din Legea 84/1995, republicatã în 1999, se prevede ca, la cererea cultelor recunoscute oficial de stat, organizarea învãþãmântului teologic specific pregãtirii personalului de cult ºi activitãþii social-misionare, în subordinea Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, se face "proporþional cu ponderea numericã a fiecãrui cult în configuraþia religioasã a þãrii, potrivit recensãmântului oficial reactualizat".



Aceastã restricþie[nu este corect justificatã întrucât, pe de o parte, în cadrul recensãmântului, la întrebarea privind religia "rãspunsul nu este obligatoriu. Cel care este întrebat poate sã declare religia de care aparþine, poate sã declare cã este ateu sau poate sã spunã cã este o problemã personalã – ºi atunci se va considera nedeclarat. Adicã, spre deosebire de celelalte întrebãri, are dreptul de a nu rãspunde la aceastã întrebare"



De asemenea, pe coperta I a formularului pentru recensãmânt, 2002, este trecutã menþiunea "Cetãþenii au obligaþia de a furniza recenzorului informaþii complete ºi corecte", iar la capitolul IV: Date privind persoanele înregistrate în gospodãrie, la pct. 17. Religia, existã doar douã rubrici (Ortodoxã ºi Altã religie) fãrã a fi specificatã ºi posibilitatea neapartenenþei la una dintre religii.



În interviurile realizate cu recenzori, aceºtia au declarat SLC cã au existat persoane care nu ºtiau ce sã rãspundã la întrebarea privind religia sau persoane care dãdeau rãspunsuri de tipul "treceþi ce este toatã lumea", sau "treceþi ce au zis ºi ceilalþi"[15]. (...)



www.humanism.ro/articles.php?page=74&article=210

De la: EGAL__, la data 2014-12-27 14:26:50 Nicolae Steinhardt spunea : Crestinismul reprezinta o trecere de la dreptate la dragoste.
Daca am intelege asta, poate am discuta cu mai putina patima si mai multa dragoste, am fi mai ingaduitori si nu i-am dispretui sau uri pe cei ce au pareri putin diferite de ale noastre.

si unde vezi tu ura sau dispret draguta

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-27 15:43:16

De la: EGAL__, la data 2014-12-27 14:26:50 Nicolae Steinhardt spunea : Crestinismul reprezinta o trecere de la dreptate la dragoste.
Daca am intelege asta, poate am discuta cu mai putina patima si mai multa dragoste, am fi mai ingaduitori si nu i-am dispretui sau uri pe cei ce au pareri putin diferite de ale noastre.

INTERPRETATIV, N.S. sugereaza: o trecere de la realismul pragmatic la sentimentalismul utopic.

multi naivi ,
multi ignoranti,
multi amagiti si mantuiti

foarte putini sau deloc realisti sositi in mrejele filosofiilor utopice.

naiv si amagit din pacate esti tu hacoane

Ar fi cazul sa nu va mai plangeti de faptul ca:

-aveti cea mai incompetenta si crupta clasa politica din U E
-aveti cel mai sazut nivel de trai si cele mai mici salarii din U E
-aveti cele mai ineficiente sisteme de invatamant si sanatate
-aveti cea mai rudimentara agricultura si o industrie aproape inexstenta
-aveti cel mai mare procent din populatia tarii de analfabeti functioali si analfabeti stiintifici
-aveti cel mai mare procent de imigranti tineri absolventi , peste 90% pentru fiecare generatie.
-etc.

voi nu aveti nevoie de profesionisti inalt calificati/certificati, specialisti ai diferitelor profesii
voi nu aveti nevoie de maistrii, tehnicieni, subingineri, ingineri, cercetatori
voi nu aveti nevoie de: medici, economisti, juristi, sociologi s.a.m.d......

insa,

voi aveti nevoie de preafericiti
voi aveti nevoie de mitropoliti
voi aveti nevoie de popi
voi aveti nevoie de dascali si coristi bisericesti
voi aveti nevoie de lumanarese si gropari
voi aveti nevoie de calugari si maicute
voi aveti nevoie de pusnici, duhovnici si profeti.





concluzia:
ati confundat teologia cu tehnologia !
sa nu va plangeti de inapoierea, saracia ,prostia si nesimtirea in care baltiti!

Interesant mesajul Umanistilor democrati si seculari din 1980 dar, nu pot fi de acord cu el- nici eu- in totalitatea lui si-mi pare chiar contradictorie semnatura pusa de Isaac Asimov pe acest text , de ex. , cind el in nuvela " Stelele" este un profet al unei Apocalipse si al unui dezastru planetar ! ....si nu-i singurul....
cit despre Creeativitatea inhibata de Credinta, ei uite vezi ? d'aia n-a putut picta Michelangello, de ex., Capela Sixtina : ca nu avea creeativitate !

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 08:52:07Ar fi cazul sa nu va mai plangeti de faptul ca:

-aveti cea mai incompetenta si crupta clasa politica din U E
-aveti cel mai sazut nivel de trai si cele mai mici salarii din U E
-aveti cele mai ineficiente sisteme de invatamant si sanatate
-aveti cea mai rudimentara agricultura si o industrie aproape inexstenta
-aveti cel mai mare procent din populatia tarii de analfabeti functioali si analfabeti stiintifici
-aveti cel mai mare procent de imigranti tineri absolventi , peste 90% pentru fiecare generatie.
-etc.

voi nu aveti nevoie de profesionisti inalt calificati/certificati, specialisti ai diferitelor profesii
voi nu aveti nevoie de maistrii, tehnicieni, subingineri, ingineri, cercetatori
voi nu aveti nevoie de: medici, economisti, juristi, sociologi s.a.m.d......

insa,

voi aveti nevoie de prefericiti
voi aveti nevoie de mitropoliti
voi aveti nevoie de popi
voi aveti nevoie de dascali si coristi bisericesti
voi aveti nevoie de lumanarese si gropari
voi aveti nevoie de calugari si maicute
voi aveti nevoie de pusnici, duhovnici si profeti.





concluzia:
ati confundat teologia cu tehnologia !
sa nu va plangeti de inapoierea, saracia ,prostia si nesimtirea in care baltiti!

e cam aiurea si trasa de par concluzia ta si ma-ntreb : daca nu exista Religia ca sa pedalezi pe ea, pe cine ai fi dat vina ?
e vorba despre calitatea umana si daca e s-o zicem p'aia buna, tocmai ptr. ca le-a lipsit educatia religioasa si oamenii Nu mai au Nici un Dumnezeu , suntem in situatia asta !

Gândiþi-vã la oamenii care cred în asemenea lucruri ºi care nu se sfiesc sã ignore, complet, toate descoperirile minþilor perseverente de-a lungul atâtor secole de când a fost scrisã Biblia. ªi tocmai aceºti ignoranþi, cei mai needucaþi, cei mai lipsiþi de imaginaþie, cei mai nechibzuiþi dintre noi, s-ar face cãlãuze ºi conducãtori ai noºtri, ai tuturor; ºi-ar impune credinþele firave ºi copilãreºti asupra noastrã; ne-ar invada ºcolile ºi bibliotecile ºi casele.
Eu personal sunt aspru indignat de aceasta.

Isaac Asimov

Fundamentaliºtii neagã cã evoluþia ar fi avut loc; ei neagã cã pãmântul ºi universul ca întreg ar fi mai vechi de câteva mii de ani ºi aºa mai departe. Existã dovezi ºtiinþifice ample cã fundamentaliºtii greºesc în aceste probleme ºi cã noþiunile lor de cosmogonie au cam tot atâta bazã factualã cât Zâna Mãseluþã.
Isaac Asimov






Nu cred în existenþa unei vieþi dupã moarte, aºa cã nu trebuie ca pe tot parcursul vieþii sã trãiesc temându-mã de iad sau, ºi mai mult, de rai. Indiferent de felurile torturilor din iad, sunt de pãrere cã plictiseala din rai ar fi mai rea

Isaac Asimov


Prefer raþionalismul ateismului. Întrebarea dacã existã Dumnezeu sau alte obiecte ale credinþei este iraþionalã ºi nu joacã nici un rol în raþionalism, deci nu trebuie sã-þi pierzi timpul atacând sau apãrând vreo opinie.

Isaac Asimov


Umanitatea are în faþã stele, iar acest viitor este prea important pentru a fi ratat sub povara prostiei juvenile sau a ignorantei superstiþii.


Isaac Asimov



Dacã nu aº fi fost ateu, aº fi crezut într-un Dumnezeu care ar fi ales sã salveze oamenii pe baza întregii lor vieþi ºi nu a vorbelor lor. Cred cã ar fi preferat un ateu cinstit ºi drept unui evanghelist TV ale cãrui cuvinte zilnice sunt Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu ºi a cãrui fiecare faptã este necinste, necinste, necinste.



Isaac Asimov






Sunt de pãrere cã doar oamenii de ºtiinþã pot înþelege universul. Nu neapãrat pentru cã am încredere în corectitudinea (exactitatea, justeþea) savanþilor, dar pentru cã am o mare încredere în deficienþele (greºelile, inexactitatea) celor care nu sunt oameni de ºtiinþã.

Isaac Asimov



Dacã cunoaºterea creeazã probleme, nu ignoranþa va duce la rezolvarea acestora

Isaac Asimov

"Fãrã Dumnezeu omul rãmâne un biet animal raþional ºi vorbitor, care vine de nicãieri ºi merge spre nicãieri.” - Petre Tutea

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-28 09:23:44"Fãrã Dumnezeu omul rãmâne un biet animal raþional ºi vorbitor, care vine de nicãieri ºi merge spre nicãieri.” - Petre Tutea

"Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!"
Petre Tutea

Iar tu esti cel mai mare idiot, kakanele.

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 09:04:59Gândiþi-vã la oamenii care cred în asemenea lucruri ºi care nu se sfiesc sã ignore, complet, toate descoperirile minþilor perseverente de-a lungul atâtor secole de când a fost scrisã Biblia. ªi tocmai aceºti ignoranþi, cei mai needucaþi, cei mai lipsiþi de imaginaþie, cei mai nechibzuiþi dintre noi, s-ar face cãlãuze ºi conducãtori ai noºtri, ai tuturor; ºi-ar impune credinþele firave ºi copilãreºti asupra noastrã; ne-ar invada ºcolile ºi bibliotecile ºi casele.
Eu personal sunt aspru indignat de aceasta.

Isaac Asimov

dupa cum am spus in postarea de mai sus, I. Asimov a scris nuvela Stelele pe care ti-o si recomand s-o citesti si sa-l vezi pe acelasi Asimov cum incearca si , si reuseste , sa explice aparitia religiozitatii pe un fundal de realitate inconjuratoare a planetei luata in discutie !
deci : desi este autorul meu preferat , isi are si domnia sa contradictiile sale , in functie de momentul in care a spus ce-a spus !

De la: Ha4Kon, la data 2014-12-28 09:27:52

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-28 09:23:44"Fãrã Dumnezeu omul rãmâne un biet animal raþional ºi vorbitor, care vine de nicãieri ºi merge spre nicãieri.” - Petre Tutea

"Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!"
Petre Tutea

poii, nu dovedeai tu , ceva mai sus ca, nici macar Credincios nu e acest popor ? ca Habar nu are si ca intrebati fiind de unele evenimente relatate in Biblie, raspunsurile date de oameni sunt chiar traznite ?
si ce sa-nsemne asta ? ca, DA, se declara ca fiind credinciosi , dar e doar declarativa credinta lor si chiar si babele alea de ies din biserica unde se duc , intrebate fiind despre ce-a vorbit preotul la slujba respectiva, dau niste raspunsuri de te crucesti ! si ajungi la concluzia ca biserica joaca un rol de liant social , exact la fel ca in toate celalalte tari ale lumii !
problema apare atunci cind se EXAGEREAZA si se exagereaza in toate : si-n alimentatie, si-n bautura, si-n politica si-n stiinta ....in toate- toate , ca nu exista domeniu fara oameni si unde-s ei apare si exagerarea !

Buna Dimineata! La mine e inca dimineata! Bine v-am regasit, oameni frumosi!

Craciun Fericit !

Spicuisem cate ceva din ceea ce ati scris domniile voastre nobile pe aiciuca si imi permit sa adaug amprenta mea in a explica unele lucruri care par a fi inexplicabile!

Revelatia vine. Cum intreaga noastra lume este construita din parte pozitiva si din parte negativa, se face ca revelatia vine atat din partea pozitiva cat si din partea negativa a lumii.

Atat Gabi cat si Geo au dreptate!

Hak' are dreptate in speachul sau referitor la unele caracteristici ale temperamentelor colerico-sangvine si demult te recunoscusem, draga Hak', a face parte din categoria psihologica abordata! Da, dumneata asumi ! Eu asum! Si astfel ies scantei! De ce? Pentru ca nu asumam in mod identic si este firesc! suntem oameni si nu suntem identici, e normal sa reactionam diferit in aceleasi circumstante !Si fara scantei nu facem veci foc, aia e bistosh!

Referitor la spusele domnului Black, ca omul fara Dumnezeu ramane la instinctul animalic, aprob de asemenea!

Bun, acum unde beu si io o cafea?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:23:22
Hak' are dreptate in speachul sau referitor la unele caracteristici ale temperamentelor colerico-sangvine si demult te recunoscusem, draga Hak', a face parte din categoria psihologica abordata!

uite-asa cum stau pe buda
si ma screm sa iasa urda
va tastez de pe closet
un verset cam desuet.

draghe transparenti, mai fata,
hai ca o facusi cam lata,
n-avem toti dreptate vere
'au nu poti distingere
adevaru-i numai unu'
si-l detine doar nebunu'
socotit de toti ceilalti,
ca-i colerico-sangvinic
demonic si antagonic
iar concluzia prostimii
le-o sopteste heruvimii
da-l dracu, nu-l ascultati
mai bine va imbatati
cu aghiasme de izvor
sa fiti cel mai prost popor.

Traditia noastra nu este crestino/iudaica


Gebeleizis – zeul fulgerului, tunetului, ploii. Era reprezentat ca un bãrbat chipeș, uneori cu barbã. Fulgerele și tunetele erau manifestãrile sale.

Zamolxis (Zamolxe) – zeul suprem al geto-dacilor, zeul tãrâmului de dincolo, al morților și al viilor, reprezentând lumea subteranã și viața de dupã moarte.

Bendis – zeițã a Lunii, a pãdurilor și a farmecelor, zeița dragostei și a maternitãții.

Derzis (Derzelas) – zeul sãnãtații.

Kotys (Cottyo) – zeița-mamã în mitologia traco-dacã.

PREOTII DACI

Sunt intalniti sub trei denumiri: kapnobatai, polistai si ktistai. Termenul de kapnobatai inseamna "cei care umbla prin nori". Aceasta denumire corespunde faptului ca preotii asceti traiau pe varfurile inalte mereu acoperite de nori si ceata. Polistai se traduce prin "intemeietorii de orase" ceea ce ar putea insemna ca aceasta casta preoteasca ar putea fi invatatori. In favoarea acestei ipoteze mai vine si faptul ca tribul din care provenea Isus "invatatorul", esenienii erau comparati cu pol istaii daci. Ktistaii, "intemeietorii de neam", ar putea fi casta preoteasca care practica medicina. Se mai cunoaste existenta unei caste preotesti carora li se predica curajul de mici si care participau activ la lupte, Vezina fiind un exemplu celebru de preot prezent pe campul de lupta.

aceleasi copieri penibile de oameni creduli,,nimic nou din pacate

Dacii nu aveau sclavi in schimb crestinii si evreii aveau sclavi

De la: 9am_750, la data 2014-12-28 16:45:07aceleasi copieri penibile de oameni creduli,,nimic nou din pacate

Tu esti mai naiv decat permite legea

Legendele Olimpului...................un fel de istorie a Europei si poate adevarata ''biblie'' a omenirii.

Solomonarul este magicianul (vrãjitorul) despre care se credea, în mitologia româneascã, cã poate controla norii și ploaia. Solomonarii sunt cei care controleazã mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindina și vindecã boli. Solomonarii existã și astãzi

Romanii si grecii au falsificat istoria antica si religiile

aceleasi copieri si naivitate nimic nou din pacate

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:25:56Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

cind e ziua ta de nastere , azi ?
La multi ani !

De la: gabigabi2, la data 2014-12-29 07:48:19

De la: Musetel, la data 2014-12-28 10:25:56Black, cu citatul tau, ma faci sa zambesc strengareste... Prin clasa a 10-a, la Logica, profu' ne ceruse sa demonstram ca vaca e rationala! Ce crezi? I-am demonstrat ori ba ?

cind e ziua ta de nastere , azi ?
La multi ani !

Neeee, io mi-scopilu' lu'7, uitasi, Gabitza! Ah, pardon, ca doar Florin stia, cred.... Mai stiausi altii utilizatori de pe aiciuca, dar timpul le-o sters si memoria sau nu prezint destula importanta in inima lor si m'or uitat cu totu'!

Si numa' la inceput de an putui a veni pe asta lume, mey!

Te tzuc cu drag! Ii mai raspund strengareste lu' Ficioru' Hak' si o intind la lucru', ca se munceste si de sclavagismu' fu abolit, no!

O zi faina sa aveti, cu totii, va iubesc!

PS Stiu, suntmuuuuult prea exigenta, dar ma stiti voi !

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry