Scrisoare deschisĂŁ cĂŁtre societatea civilĂŁ

Emil Constantinescu: Scrisoare deschisă către societatea civilă
30 Aug 2009 | 28 comentarii | 3424 vizualizari

Evenimentele din ultimele luni arată o degradare accelerată a autorităţii tuturor instituţiilor statului şi instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate şi violenţă la nivelul întregii societăţi. În condiţiile în care sunt tot mai puţine şanse ca o rezolvare a acestei situaţii să vină din partea clasei politice, o reacţie din partea intelectualităţii cu convingeri democratice şi a societăţii civile în ansamblul ei devine imperios necesară.

Un bun prilej îl constituie alegerile prezidenţiale din 2009, care reprezintă o dublă premieră în istoria politică a României. Vor fi primele alegeri prezidenţiale de la integrarea în Uniunea Europeană şi vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare după cinci alegeri în care ele s-au desfăşurat simultan. Ne-am fi aşteptat ca în aceste condiţii dezbaterea publică să se concentreze pe conturarea profilului şefului de stat european. Trăsăturile definitorii ale acestuia, indiferent că este vorba de un monarh constituţional nesupus votului popular, de un preşedinte ales de Parlament sau de un preşedinte ales de popor prin vot direct, sunt capacitatea de a fi un arbitru între instituţiile statului sau între acestea şi societate şi capacitatea de a interveni în situaţii de criză pe baza unui prestigiu moral conservat printr-o discreţie autoimpusă în momentele de normalitate.

La posibilităţile actuale de informare, ştim bine că, exceptând republica semiprezidenţială franceză care conferă preşedintelui un statut diferit, şefii de stat din UE chiar corespund acestui profil, pe care îl respectă în mod tacit.
Publicitate

Alegerea prin vot direct a preşedintelui în state precum Austria, Finlanda sau Portugalia, a căror istorie a cunoscut şi traiectorii apropiate de cea a României, nu a făcut decât să-l elibereze pe preşedintele acestor ţări de presiunea combinaţiilor politice din Parlament şi în nici un caz nu a dus la justificarea unor imixtiuni în activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justiţiei prin invocarea temeiului mandatului popular. Nu astfel stau lucrurile în Polonia, Slovenia sau Lituania, ţări care au cunoscut dictatura comunistă.

Cum se explică atunci persistenţa la noi a mitului preşedintelui jucător şi mai ales aprobarea de către o bună parte a populaţiei a atitudinii unui preşedinte a cărui conduită a semănat de cele mai multe ori cu cea a unui şef de stat populist - demagog din republicile autoritare din lumea a treia. Faptul că în România, datorită mecanismelor democratice care la limită funcţionează totuşi şi datorită unei remarcabile forţe de rezistenţă a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil nu scuză, ci cu atât mai mult acuză deficitul de conştiinţă democratică în mentalitatea unei părţi a electoratului şi chiar a unor lideri de opinie influenţi.

Cred că această diferenţă între cum este perceput rolul şi profilul şefului de stat în UE şi în România ar trebui să ne preocupe şi să găsim căile prin care să împiedicăm transformarea emisiunilor din campania electorală în concursuri de tip „cine ştie câştigă“ presărate cu glume nesărate şi să impunem o dezbatere serioasă pe tema rolului constituţional al preşedintelui.

Dacă societatea civilă ar fi avut încă din anul 2000, când integrarea europeană a României devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul şefului de stat european şi forţa de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel astăzi în România. Din păcate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul „liderului salvator“ anacronic, nu numai în Europa, dar şi în raport cu propria noastră constituţie. Incapabili să preia o responsabilitate politică, socială şi chiar intelectuală proprie şi să conceapă un proiect naţional, aceşti intelectuali au transferat neputinţa lor întregului popor pentru că liderul autoritar în democraţie nu este altceva decât expresia ratificării prin vot popular a unei umilinţe generale.

Mizeria morală actuală a societăţii româneşti s-a propagat astfel de sus în jos şi ea pleacă de la faptul că o mare parte a opiniei publice a acceptat cu ani în urmă o neruşinată manipulare pentru promovarea unor personalităţi compromise în prim-planul vieţii politice.

La două decenii de la prăbuşirea dictaturii comuniste plătită cu sacrificiul vieţii de mii de români, numai printr-o manipulare susţinută şi tenace s-a putut ajunge la situaţia în care:

- un personaj care în decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi şi colaborator pe termen lung al Securităţii ceauşiste să fie prezentat ca un luptător împotriva comunismului şi al Securităţii pe care el însuşi le reprezintă şi să fie susţinut politic şi moral prin invocarea condamnării comunismului printr-un show parlamentar în condiţiile în care dacă Parlamentul ar fi votat legea lustraţiei promisă cu acel prilej preşedintele însuşi ar fi fost singurul candidat lustrabil

- un personaj inculpat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cel mai mare proces de corupţie din România, proces suspendat cu tertipuri juridice şi presiuni în considerarea calităţii sale de preşedinte, să fie prezentat ca un luptător împotriva corupţiei

- un personaj produs şi finanţat copios de cercurile de interese cărora le este îndatorat şi care a încălcat sau care a tolerat încălcarea repetată a legii în folosul său personal, al familiei sau al clanului pe care îl patronează să poată vorbi de respectarea legalităţii

- un personaj cu educaţie precară să se poată pronunţa, într-un moment în care lumea intră în societatea cunoaşterii, asupra unor probleme de educaţie şi cercetare ştiinţifică pentru care nu are nici un fel de pregătire şi înţelegere

- un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor sau în calitate de primar general al Capitalei prin lipsa oricăror realizări edilitare de-a lungul unui întreg mandat să poată acuza pe alţii de incompetenţă şi lipsă de profesionalism

- un personaj permanent conflictual să poată fi acceptat ca un moderator valabil între puterile statului

- un personaj grobian, mincinos, cu manifestări imorale şi care proferează permanent insulte la adresa unor persoane sau categorii sociale să fie prezentat ca un model de comportament popular demn de urmat.

La limită putem accepta existenţa în peisajul politic a diferite personaje care să se regăsească într-una sau chiar în mai multe din situaţiile incriminate. Dar ca o singură persoană întrunind toate aceste incompatibilităţi să fie aleasă în cea mai înaltă funcţie în stat şi apoi să fie răsplătită cu încrederea unei părţi a elitei intelectuale şi a populaţiei precum şi cu susţinerea electorală pentru a continua cu un nou mandat pare ceva ireal. Cel puţin pentru mine. Dar se pare că nu şi pentru societatea în care trăim.

Ajuns aici şi tocmai pentru că vorbim de real şi ireal, vreau să precizez că toate faptele şi calificările pe care le-am enumerat anterior la adresa persoanei care îndeplineşte astăzi funcţia de preşedinte al României sunt sprijinite pe documente originale şi pe înregistrări video şi audio de uz public. Cei mai înverşunaţi contestatari ai mei ştiu că în toate declaraţiile oficiale şi neoficiale din ultimii 20 de ani nu m-am pronunţat decât pe baza unor date certe şi verificate. Dacă totuşi cineva s-ar îndoi sunt gata oricând să justific public sau în justiţie fiecare afirmaţie în parte.

Am evitat deliberat să rostesc de la început numele personajului pe care l-am descris pentru că cea mai gravă şi mai eficientă manipulare a opiniei publice s-a produs prin împărţirea liderilor de opinie în tabere pro şi contra Băsescu, ceea ce a impietat asupra discutării raţionale a faptelor şi a argumentelor, transformând electoratul român într-un fel de galerii de fotbal care îşi urăsc adversarii doar pentru că aparţin altui club.

Indiferent de simpatiile politice sau personale nu putem evita o întrebare: cum a fost posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcţie în stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte ilegale şi imorale şi cum a putut fi el apoi sprijinit în acţiunile sale deşi acestea lezau grav autoritatea instituţiilor statului şi prestigiul internaţional al României? De lămurirea modului în care aceasta s-a produs depind în bună măsură desfăşurarea şi rezultatul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Departe de a fi o fantezie erotică a electoratului român, „monumentul Băsescu“ este o creaţie colectivă la care au pus câte o piatră mulţi lideri de opinie şi o mare parte a presei române. Este motivul pentru care mă voi referi în mod direct la acţiunile unor persoane sau grupuri pentru că o responsabilitate pentru această distorsionare istorică trebuie să existe până la urmă.

Totul a început în 2000, când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea „răului mai mic“ în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate. Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu „cadrele sale de nădejde“. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de „maidan politic“ transferă printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice Coaliţia „România Curată“, care va sprijini Alianţa D.A. condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral Traian Băsescu şi Theodor Stolojan tot în baza sloganului „alegerea răului mai mic“. Schimbarea guvernului Năstase benefică din cauza generalizării corupţiei şi tendinţei fostului prim-ministru de a controla presa şi societatea este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, P.R. Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, A. Cornea, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia. Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste al liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie-cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa Occidentală al spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii care vor exacerba pe plan extern cultul „Băsescu anticomunist“. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PDL), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni. Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu, fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului, invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului „alegerea răului mai mic“. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de „răul mai mare“, cât şi de „răul mai mic“.

Emil Constantinescu
Preşedintele Forumului Academic Român
(fragment din Scrisoarea deschisă către societatea civilă)

De la: vaneamarin, la data 2009-09-01 11:22:48Emil Constantinescu: Scrisoare deschisă către societatea civilă
30 Aug 2009 | 28 comentarii | 3424 vizualizari

Evenimentele din ultimele luni arată o degradare accelerată a autorităţii tuturor instituţiilor statului şi instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate şi violenţă la nivelul întregii societăţi. În condiţiile în care sunt tot mai puţine şanse ca o rezolvare a acestei situaţii să vină din partea clasei politice, o reacţie din partea intelectualităţii cu convingeri democratice şi a societăţii civile în ansamblul ei devine imperios necesară.

Un bun prilej îl constituie alegerile prezidenţiale din 2009, care reprezintă o dublă premieră în istoria politică a României. Vor fi primele alegeri prezidenţiale de la integrarea în Uniunea Europeană şi vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare după cinci alegeri în care ele s-au desfăşurat simultan. Ne-am fi aşteptat ca în aceste condiţii dezbaterea publică să se concentreze pe conturarea profilului şefului de stat european. Trăsăturile definitorii ale acestuia, indiferent că este vorba de un monarh constituţional nesupus votului popular, de un preşedinte ales de Parlament sau de un preşedinte ales de popor prin vot direct, sunt capacitatea de a fi un arbitru între instituţiile statului sau între acestea şi societate şi capacitatea de a interveni în situaţii de criză pe baza unui prestigiu moral conservat printr-o discreţie autoimpusă în momentele de normalitate.

La posibilităţile actuale de informare, ştim bine că, exceptând republica semiprezidenţială franceză care conferă preşedintelui un statut diferit, şefii de stat din UE chiar corespund acestui profil, pe care îl respectă în mod tacit.
Publicitate

Alegerea prin vot direct a preşedintelui în state precum Austria, Finlanda sau Portugalia, a căror istorie a cunoscut şi traiectorii apropiate de cea a României, nu a făcut decât să-l elibereze pe preşedintele acestor ţări de presiunea combinaţiilor politice din Parlament şi în nici un caz nu a dus la justificarea unor imixtiuni în activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justiţiei prin invocarea temeiului mandatului popular. Nu astfel stau lucrurile în Polonia, Slovenia sau Lituania, ţări care au cunoscut dictatura comunistă.

Cum se explică atunci persistenţa la noi a mitului preşedintelui jucător şi mai ales aprobarea de către o bună parte a populaţiei a atitudinii unui preşedinte a cărui conduită a semănat de cele mai multe ori cu cea a unui şef de stat populist - demagog din republicile autoritare din lumea a treia. Faptul că în România, datorită mecanismelor democratice care la limită funcţionează totuşi şi datorită unei remarcabile forţe de rezistenţă a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil nu scuză, ci cu atât mai mult acuză deficitul de conştiinţă democratică în mentalitatea unei părţi a electoratului şi chiar a unor lideri de opinie influenţi.

Cred că această diferenţă între cum este perceput rolul şi profilul şefului de stat în UE şi în România ar trebui să ne preocupe şi să găsim căile prin care să împiedicăm transformarea emisiunilor din campania electorală în concursuri de tip „cine ştie câştigă“ presărate cu glume nesărate şi să impunem o dezbatere serioasă pe tema rolului constituţional al preşedintelui.

Dacă societatea civilă ar fi avut încă din anul 2000, când integrarea europeană a României devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul şefului de stat european şi forţa de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel astăzi în România. Din păcate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul „liderului salvator“ anacronic, nu numai în Europa, dar şi în raport cu propria noastră constituţie. Incapabili să preia o responsabilitate politică, socială şi chiar intelectuală proprie şi să conceapă un proiect naţional, aceşti intelectuali au transferat neputinţa lor întregului popor pentru că liderul autoritar în democraţie nu este altceva decât expresia ratificării prin vot popular a unei umilinţe generale.

Mizeria morală actuală a societăţii româneşti s-a propagat astfel de sus în jos şi ea pleacă de la faptul că o mare parte a opiniei publice a acceptat cu ani în urmă o neruşinată manipulare pentru promovarea unor personalităţi compromise în prim-planul vieţii politice.

La două decenii de la prăbuşirea dictaturii comuniste plătită cu sacrificiul vieţii de mii de români, numai printr-o manipulare susţinută şi tenace s-a putut ajunge la situaţia în care:

- un personaj care în decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi şi colaborator pe termen lung al Securităţii ceauşiste să fie prezentat ca un luptător împotriva comunismului şi al Securităţii pe care el însuşi le reprezintă şi să fie susţinut politic şi moral prin invocarea condamnării comunismului printr-un show parlamentar în condiţiile în care dacă Parlamentul ar fi votat legea lustraţiei promisă cu acel prilej preşedintele însuşi ar fi fost singurul candidat lustrabil

- un personaj inculpat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cel mai mare proces de corupţie din România, proces suspendat cu tertipuri juridice şi presiuni în considerarea calităţii sale de preşedinte, să fie prezentat ca un luptător împotriva corupţiei

- un personaj produs şi finanţat copios de cercurile de interese cărora le este îndatorat şi care a încălcat sau care a tolerat încălcarea repetată a legii în folosul său personal, al familiei sau al clanului pe care îl patronează să poată vorbi de respectarea legalităţii

- un personaj cu educaţie precară să se poată pronunţa, într-un moment în care lumea intră în societatea cunoaşterii, asupra unor probleme de educaţie şi cercetare ştiinţifică pentru care nu are nici un fel de pregătire şi înţelegere

- un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor sau în calitate de primar general al Capitalei prin lipsa oricăror realizări edilitare de-a lungul unui întreg mandat să poată acuza pe alţii de incompetenţă şi lipsă de profesionalism

- un personaj permanent conflictual să poată fi acceptat ca un moderator valabil între puterile statului

- un personaj grobian, mincinos, cu manifestări imorale şi care proferează permanent insulte la adresa unor persoane sau categorii sociale să fie prezentat ca un model de comportament popular demn de urmat.

La limită putem accepta existenţa în peisajul politic a diferite personaje care să se regăsească într-una sau chiar în mai multe din situaţiile incriminate. Dar ca o singură persoană întrunind toate aceste incompatibilităţi să fie aleasă în cea mai înaltă funcţie în stat şi apoi să fie răsplătită cu încrederea unei părţi a elitei intelectuale şi a populaţiei precum şi cu susţinerea electorală pentru a continua cu un nou mandat pare ceva ireal. Cel puţin pentru mine. Dar se pare că nu şi pentru societatea în care trăim.

Ajuns aici şi tocmai pentru că vorbim de real şi ireal, vreau să precizez că toate faptele şi calificările pe care le-am enumerat anterior la adresa persoanei care îndeplineşte astăzi funcţia de preşedinte al României sunt sprijinite pe documente originale şi pe înregistrări video şi audio de uz public. Cei mai înverşunaţi contestatari ai mei ştiu că în toate declaraţiile oficiale şi neoficiale din ultimii 20 de ani nu m-am pronunţat decât pe baza unor date certe şi verificate. Dacă totuşi cineva s-ar îndoi sunt gata oricând să justific public sau în justiţie fiecare afirmaţie în parte.

Am evitat deliberat să rostesc de la început numele personajului pe care l-am descris pentru că cea mai gravă şi mai eficientă manipulare a opiniei publice s-a produs prin împărţirea liderilor de opinie în tabere pro şi contra Băsescu, ceea ce a impietat asupra discutării raţionale a faptelor şi a argumentelor, transformând electoratul român într-un fel de galerii de fotbal care îşi urăsc adversarii doar pentru că aparţin altui club.

Indiferent de simpatiile politice sau personale nu putem evita o întrebare: cum a fost posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcţie în stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte ilegale şi imorale şi cum a putut fi el apoi sprijinit în acţiunile sale deşi acestea lezau grav autoritatea instituţiilor statului şi prestigiul internaţional al României? De lămurirea modului în care aceasta s-a produs depind în bună măsură desfăşurarea şi rezultatul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Departe de a fi o fantezie erotică a electoratului român, „monumentul Băsescu“ este o creaţie colectivă la care au pus câte o piatră mulţi lideri de opinie şi o mare parte a presei române. Este motivul pentru care mă voi referi în mod direct la acţiunile unor persoane sau grupuri pentru că o responsabilitate pentru această distorsionare istorică trebuie să existe până la urmă.

Totul a început în 2000, când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea „răului mai mic“ în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate. Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu „cadrele sale de nădejde“. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de „maidan politic“ transferă printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice Coaliţia „România Curată“, care va sprijini Alianţa D.A. condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral Traian Băsescu şi Theodor Stolojan tot în baza sloganului „alegerea răului mai mic“. Schimbarea guvernului Năstase benefică din cauza generalizării corupţiei şi tendinţei fostului prim-ministru de a controla presa şi societatea este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, P.R. Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, A. Cornea, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia. Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste al liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie-cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa Occidentală al spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii care vor exacerba pe plan extern cultul „Băsescu anticomunist“. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PDL), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni. Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu, fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului, invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului „alegerea răului mai mic“. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de „răul mai mare“, cât şi de „răul mai mic“.

Emil Constantinescu
Preşedintele Forumului Academic Român
(fragment din Scrisoarea deschisă către societatea civilă)

Asta vorbeste? Dupa ce ca nu a fost in stare de nimic si a inselat increderea celor care s-au bucurat ca scapa in sfirsit de Iliescu si de PSD, mai are tupeul sa dea lectii?
Mare e gradina ta Doamne!

De la: black10131307, la data 2009-09-01 12:40:03

De la: vaneamarin, la data 2009-09-01 11:22:48Emil Constantinescu: Scrisoare deschisă către societatea civilă
30 Aug 2009 | 28 comentarii | 3424 vizualizari

Evenimentele din ultimele luni arată o degradare accelerată a autorităţii tuturor instituţiilor statului şi instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate şi violenţă la nivelul întregii societăţi. În condiţiile în care sunt tot mai puţine şanse ca o rezolvare a acestei situaţii să vină din partea clasei politice, o reacţie din partea intelectualităţii cu convingeri democratice şi a societăţii civile în ansamblul ei devine imperios necesară.

Un bun prilej îl constituie alegerile prezidenţiale din 2009, care reprezintă o dublă premieră în istoria politică a României. Vor fi primele alegeri prezidenţiale de la integrarea în Uniunea Europeană şi vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare după cinci alegeri în care ele s-au desfăşurat simultan. Ne-am fi aşteptat ca în aceste condiţii dezbaterea publică să se concentreze pe conturarea profilului şefului de stat european. Trăsăturile definitorii ale acestuia, indiferent că este vorba de un monarh constituţional nesupus votului popular, de un preşedinte ales de Parlament sau de un preşedinte ales de popor prin vot direct, sunt capacitatea de a fi un arbitru între instituţiile statului sau între acestea şi societate şi capacitatea de a interveni în situaţii de criză pe baza unui prestigiu moral conservat printr-o discreţie autoimpusă în momentele de normalitate.

La posibilităţile actuale de informare, ştim bine că, exceptând republica semiprezidenţială franceză care conferă preşedintelui un statut diferit, şefii de stat din UE chiar corespund acestui profil, pe care îl respectă în mod tacit.
Publicitate

Alegerea prin vot direct a preşedintelui în state precum Austria, Finlanda sau Portugalia, a căror istorie a cunoscut şi traiectorii apropiate de cea a României, nu a făcut decât să-l elibereze pe preşedintele acestor ţări de presiunea combinaţiilor politice din Parlament şi în nici un caz nu a dus la justificarea unor imixtiuni în activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justiţiei prin invocarea temeiului mandatului popular. Nu astfel stau lucrurile în Polonia, Slovenia sau Lituania, ţări care au cunoscut dictatura comunistă.

Cum se explică atunci persistenţa la noi a mitului preşedintelui jucător şi mai ales aprobarea de către o bună parte a populaţiei a atitudinii unui preşedinte a cărui conduită a semănat de cele mai multe ori cu cea a unui şef de stat populist - demagog din republicile autoritare din lumea a treia. Faptul că în România, datorită mecanismelor democratice care la limită funcţionează totuşi şi datorită unei remarcabile forţe de rezistenţă a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil nu scuză, ci cu atât mai mult acuză deficitul de conştiinţă democratică în mentalitatea unei părţi a electoratului şi chiar a unor lideri de opinie influenţi.

Cred că această diferenţă între cum este perceput rolul şi profilul şefului de stat în UE şi în România ar trebui să ne preocupe şi să găsim căile prin care să împiedicăm transformarea emisiunilor din campania electorală în concursuri de tip „cine ştie câştigă“ presărate cu glume nesărate şi să impunem o dezbatere serioasă pe tema rolului constituţional al preşedintelui.

Dacă societatea civilă ar fi avut încă din anul 2000, când integrarea europeană a României devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul şefului de stat european şi forţa de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel astăzi în România. Din păcate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul „liderului salvator“ anacronic, nu numai în Europa, dar şi în raport cu propria noastră constituţie. Incapabili să preia o responsabilitate politică, socială şi chiar intelectuală proprie şi să conceapă un proiect naţional, aceşti intelectuali au transferat neputinţa lor întregului popor pentru că liderul autoritar în democraţie nu este altceva decât expresia ratificării prin vot popular a unei umilinţe generale.

Mizeria morală actuală a societăţii româneşti s-a propagat astfel de sus în jos şi ea pleacă de la faptul că o mare parte a opiniei publice a acceptat cu ani în urmă o neruşinată manipulare pentru promovarea unor personalităţi compromise în prim-planul vieţii politice.

La două decenii de la prăbuşirea dictaturii comuniste plătită cu sacrificiul vieţii de mii de români, numai printr-o manipulare susţinută şi tenace s-a putut ajunge la situaţia în care:

- un personaj care în decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi şi colaborator pe termen lung al Securităţii ceauşiste să fie prezentat ca un luptător împotriva comunismului şi al Securităţii pe care el însuşi le reprezintă şi să fie susţinut politic şi moral prin invocarea condamnării comunismului printr-un show parlamentar în condiţiile în care dacă Parlamentul ar fi votat legea lustraţiei promisă cu acel prilej preşedintele însuşi ar fi fost singurul candidat lustrabil

- un personaj inculpat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cel mai mare proces de corupţie din România, proces suspendat cu tertipuri juridice şi presiuni în considerarea calităţii sale de preşedinte, să fie prezentat ca un luptător împotriva corupţiei

- un personaj produs şi finanţat copios de cercurile de interese cărora le este îndatorat şi care a încălcat sau care a tolerat încălcarea repetată a legii în folosul său personal, al familiei sau al clanului pe care îl patronează să poată vorbi de respectarea legalităţii

- un personaj cu educaţie precară să se poată pronunţa, într-un moment în care lumea intră în societatea cunoaşterii, asupra unor probleme de educaţie şi cercetare ştiinţifică pentru care nu are nici un fel de pregătire şi înţelegere

- un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor sau în calitate de primar general al Capitalei prin lipsa oricăror realizări edilitare de-a lungul unui întreg mandat să poată acuza pe alţii de incompetenţă şi lipsă de profesionalism

- un personaj permanent conflictual să poată fi acceptat ca un moderator valabil între puterile statului

- un personaj grobian, mincinos, cu manifestări imorale şi care proferează permanent insulte la adresa unor persoane sau categorii sociale să fie prezentat ca un model de comportament popular demn de urmat.

La limită putem accepta existenţa în peisajul politic a diferite personaje care să se regăsească într-una sau chiar în mai multe din situaţiile incriminate. Dar ca o singură persoană întrunind toate aceste incompatibilităţi să fie aleasă în cea mai înaltă funcţie în stat şi apoi să fie răsplătită cu încrederea unei părţi a elitei intelectuale şi a populaţiei precum şi cu susţinerea electorală pentru a continua cu un nou mandat pare ceva ireal. Cel puţin pentru mine. Dar se pare că nu şi pentru societatea în care trăim.

Ajuns aici şi tocmai pentru că vorbim de real şi ireal, vreau să precizez că toate faptele şi calificările pe care le-am enumerat anterior la adresa persoanei care îndeplineşte astăzi funcţia de preşedinte al României sunt sprijinite pe documente originale şi pe înregistrări video şi audio de uz public. Cei mai înverşunaţi contestatari ai mei ştiu că în toate declaraţiile oficiale şi neoficiale din ultimii 20 de ani nu m-am pronunţat decât pe baza unor date certe şi verificate. Dacă totuşi cineva s-ar îndoi sunt gata oricând să justific public sau în justiţie fiecare afirmaţie în parte.

Am evitat deliberat să rostesc de la început numele personajului pe care l-am descris pentru că cea mai gravă şi mai eficientă manipulare a opiniei publice s-a produs prin împărţirea liderilor de opinie în tabere pro şi contra Băsescu, ceea ce a impietat asupra discutării raţionale a faptelor şi a argumentelor, transformând electoratul român într-un fel de galerii de fotbal care îşi urăsc adversarii doar pentru că aparţin altui club.

Indiferent de simpatiile politice sau personale nu putem evita o întrebare: cum a fost posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcţie în stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte ilegale şi imorale şi cum a putut fi el apoi sprijinit în acţiunile sale deşi acestea lezau grav autoritatea instituţiilor statului şi prestigiul internaţional al României? De lămurirea modului în care aceasta s-a produs depind în bună măsură desfăşurarea şi rezultatul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Departe de a fi o fantezie erotică a electoratului român, „monumentul Băsescu“ este o creaţie colectivă la care au pus câte o piatră mulţi lideri de opinie şi o mare parte a presei române. Este motivul pentru care mă voi referi în mod direct la acţiunile unor persoane sau grupuri pentru că o responsabilitate pentru această distorsionare istorică trebuie să existe până la urmă.

Totul a început în 2000, când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea „răului mai mic“ în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate. Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu „cadrele sale de nădejde“. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de „maidan politic“ transferă printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice Coaliţia „România Curată“, care va sprijini Alianţa D.A. condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral Traian Băsescu şi Theodor Stolojan tot în baza sloganului „alegerea răului mai mic“. Schimbarea guvernului Năstase benefică din cauza generalizării corupţiei şi tendinţei fostului prim-ministru de a controla presa şi societatea este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, P.R. Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, A. Cornea, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia. Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste al liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie-cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa Occidentală al spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii care vor exacerba pe plan extern cultul „Băsescu anticomunist“. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PDL), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni. Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu, fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului, invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului „alegerea răului mai mic“. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de „răul mai mare“, cât şi de „răul mai mic“.

Emil Constantinescu
Preşedintele Forumului Academic Român
(fragment din Scrisoarea deschisă către societatea civilă)

Asta vorbeste? Dupa ce ca nu a fost in stare de nimic si a inselat increderea celor care s-au bucurat ca scapa in sfirsit de Iliescu si de PSD, mai are tupeul sa dea lectii?
Mare e gradina ta Doamne!

Nu am vrut să-i dau, neapărat, răspuns lui "black" ci am dorit să mai citez şi eu, chiar de la el scrisoarea fostului preşedinte Emil Constantinescu. Mare adevăr spune... nu black, ferească-mă Dumnezeu !

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

Sfântă laşitate românească







Datorită ţie stăm în umbră

Nu mai pot valorile să crească

Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri

Sfântă laşitate românească!



Şi de-atâta chin şi de durere

Nu mai pot nici mamele să nască

Nu primim nimic, dar ni se cere

Sfântă laşitate românească!



Trădători cu sufletul de slugă

Ce-au ajuns la viaţă boierească

Au venit la sânul tău să sugă

Sfântă laşitate românească!



Bietul nostru neam e plin de ură

El ce ştie-atâta să iubească

Nu mai ştie omul câte-ndură

Sfântă laşitate românească!



Din cuprinsul sfintei noastre ţări

Rup vecinii cu măsea frăţească

Şi ne-aşteaptă noi ameninţări

Sfântă laşitate românească !





D.Ureche

De la: mytcor, la data 2009-09-01 12:58:10

Sfântă laşitate românească







Datorită ţie stăm în umbră

Nu mai pot valorile să crească

Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri

Sfântă laşitate românească!



Şi de-atâta chin şi de durere

Nu mai pot nici mamele să nască

Nu primim nimic, dar ni se cere

Sfântă laşitate românească!



Trădători cu sufletul de slugă

Ce-au ajuns la viaţă boierească

Au venit la sânul tău să sugă

Sfântă laşitate românească!



Bietul nostru neam e plin de ură

El ce ştie-atâta să iubească

Nu mai ştie omul câte-ndură

Sfântă laşitate românească!



Din cuprinsul sfintei noastre ţări

Rup vecinii cu măsea frăţească

Şi ne-aşteaptă noi ameninţări

Sfântă laşitate românească !





D.Ureche

Regretatul poet Damian Ureche îşi scria, deseori, poeziile la cafeneaua Bastion din Timişoara...

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

RETINETI acest citat din Scrisoarea deschisa a lui Emil Constantinescui:

...agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă...


ASUPRA ACESTUI ASPECT AM TOT INCERCAT SA VA ATENTIONEZ: in comunitatea 9am "zburda" printre voi asemenea "baieti de serviciu", lichele inregimentate in servicii, fosti si actuali securisti.
Publicarea acesteiu scrisori a determinat o retragere provizorie a acestor "postaci" si a clonelor lor susceptibile. Unde esti 999FLORIN? Da-i bataie, posteaza in voie 111DINU! Hai coane BLACK, imaculatule...! PETRE FLORIN PREDA, ai activat o sumedenie de alte usere,o mica armata de pseudoentitati, postezi sub tot felul de usere false la al caror profil nu exista acces, sau daca exista sunt neidentifiocabile. HOTII striga HOTII!

Emil Constantinescu: Scrisoare deschisă către societatea civilă
30 Aug 2009 | 28 comentarii | 3424 vizualizari

…foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului … agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată...
“.

Emil Constantinescu
Preşedintele Forumului Academic Român
(fragment din Scrisoarea deschisă către societatea civilă)

De la: romanita, la data 2009-09-02 10:08:05RETINETI acest citat din Scrisoarea deschisa a lui Emil Constantinescui:

...agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă...


ASUPRA ACESTUI ASPECT AM TOT INCERCAT SA VA ATENTIONEZ: in comunitatea 9am "zburda" printre voi asemenea "baieti de serviciu", lichele inregimentate in servicii, fosti si actuali securisti.
Publicarea acesteiu scrisori a determinat o retragere provizorie a acestor "postaci" si a clonelor lor susceptibile. Unde esti 999FLORIN? Da-i bataie, posteaza in voie 111DINU! Hai coane BLACK, imaculatule...! PETRE FLORIN PREDA, ai activat o sumedenie de alte usere,o mica armata de pseudoentitati, postezi sub tot felul de usere false la al caror profil nu exista acces, sau daca exista sunt neidentifiocabile. HOTII striga HOTII!

Chiar nu mai înţeleg ce vrea userul "romaniţa". Îmi aduce reproşuri fiindcă am afirmat că sunt sătul de moralitatea generaţiei mele, generaţie din care face parte şi dumnealui. Este adevărat ! Chiar sunt cu adevărat sătul de moralitatea generaţiei mele.
În decembrie 1989 aveam 35 de ani. Am sperat în altceva decât este acum. Mă simt chiar vinovat. Am avut ocazia, împreună cu mulţi alţi colegi, de a schimba ceva. Şi spun cu asumarea responsabilităţii că am fi putut schimba direcţia de mers a României.
Am fost nişte naivi! Am crezut că noua putere politică trebuie lăsată să-şi pună în aplicare programul reorientării ţării spre o societate democratică. Aşa credeam noi. O societate se construieşte prin voinţa puterii politice. Nu doresc să spun mai multe. Nu merită un user, de „teapa” tipului ascuns sub pseudonimul de romanita, să-mi cunoască adevărata identitate şi atitudinile avute atunci pentru ca România să se îndrepte spre o adevărată societate democratică. Sincer, nu merită! Oameni ca el s-au infiltrat în rândul nostru şi au trădat.
Mulţi useri îmi cunosc numele şi mi-au citit cărţile despre decembrie 1989. Mulţi foşti studenţi îmi cunosc ideile şi principiile referitoare la un stat de drept.
I-am explicat userului în cauză, printr-un mesaj privat, că sunt unul dintre cei arestaţi pe timpul evenimentelor din Timişoara şi că sunt bucuros dacă un securist este demascat. Nu a înţeles nimic. Mă atacă atât pe mine cât şi pe alţi useri, cunoscuţi mie, useri care, în perioada anilor `90 au încercat să dea un alt curs istoriei. Că nu s-a întâmplat, este o altă „poveste”. Procentul FSN-ului (actual despărţit formal în PSD şi PD-L), a fost atât de zdrobitor încât ideile noastre nu numai că au fost abandonate ci au devenit nocive pentru cei care apărau puterea. Ca şi acuma!
Atitudinea acestui user, nemulţumit de faptul că schimbarea de sistem i-a îngrădit ascensiunea în ierarhia comunistă, ierarhie deja prefigurată a fi reală prin patalamaua oferită de facultatea muncitorească, dovedeşte încrâncenarea, aidoma timpurilor trecute, de a încerca să se strecoare în grupul parveniţilor politici. A ajuns chiar şi în prejma familiei regale.
Securitatea nu doarme. Romanita o arată din plin.

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

Cum stau lucrurile astazi
Publicat in: Jurnal, data: 02.09.2009

Din gradina Palatului Elisabeta, la 9 aprilie 2009, am anuntat intentia mea de a candida la Presedintia României. Mesajul de astazi este mai insemnat decât cel din aprilie, fiindca este rezultatul unei experiente inegalabile.



De când am hotarât sa ma prezint la alegerile prezidentiale pâna astazi au trecut cinci luni. Acum stiu ca “România Altfel” este posibila, ca ea are adepti. Cei 12% dintre români care ar dori sa voteze cu mine sunt un izvor de bine nepretuit. Ei s-au asezat in jurul ideii de respect al Statului si de profesionalism in viata publica fara sa-i oblige nimeni. 12% dintre români convinsi sunt mai puternici decât 35% dintre români pacaliti, constrânsi sau interesati.



Cum stau lucrurile astazi: Stânga politica este in buzunarul prezidential. Dreapta politica a ales sa ignore proiectul Casei Regale, crezând ca astfel va avea un câstig politic pe termen scurt. Va fi o repetare a greselii din 1997. In mod normal, demersul de insanatosire a institutiilor Statului ar fi trebuit sa faca mediul de afaceri, corifeii societatii civile si mass-media solidari cu proiectul meu. Nu s-a intâmplat asa. 12% dintre români cred, insa, astazi, altfel.



Intelectualii români, cei multi si anonimi, vor suferi o noua portie de umilinta. Cei care au avut urechi sa auda stiu, insa, astazi, ca se poate conta pe o “Românie Altfel”.



Dupa un efort entuziast si neobosit, anunt retragerea mea din cursa pentru Presedintie, cu parere de rau, dar cu speranta pentru viitor.



Odata cu iesirea mea din cursa, de aici incolo, campania prezidentiala nu va mai fi o lupta electorala, ci o lupta intre clanuri.



Presedintele politician, oricare va fi el, va actiona in detrimentul institutiei Statului român, in avantajul partidului sau si pe criteriul intereselor economice de grup. Majoritatea oamenilor puterii din România trateaza institutiile publice si Statul ca pe bunuri personale. Presedintele actual a inceput privatizarea Statului român. Presedintele viitor va continua privatizarea.



Majestatea Voastra, ati asteptat mai bine de saizeci de ani ca Europa, apoi România, sa-si vina in fire. Binecuvântarea pe care mi-ati dat-o sa candidez este cel mai frumos semn de incredere pe care l-am primit in viata mea. Prin ea, mi-ati dat o sansa sa fiu cu adevarat util tarii. Va trebui, cred, sa mai asteptati. Chiriasii istoriei sunt la locul lor, neclintiti.



Cu toate acestea, România anului 2010 va fi o tara conectata, cu 12 milioane de oameni care intra pe internet. Cu sute de mii de tineri care nu inteleg ce inseamna ingenuncherea identitara sau ideologica, actiunea securista ori cumpararea inteligentei. Cu milioane de români care domiciliaza temporar in Europa occidentala si care au scapat de cercul vicios al puterii personale de la Bucuresti.



România profunda de astazi cunoaste proiectul meu prezidential si are, in buna parte, sentimentul ca avem nevoie de o altfel de tara, de un altfel de Stat, de altfel de institutii. De etica si profesionalism.



Principesa si cu mine va asteptam pe toti cei care credeti ca România merita sa aiba un Stat respectabil, institutii profesioniste, mândrie si etica, sa ne construim, in anii care vor urma, “România Altfel”.


Principele Radu al României



Palatul Elisabeta, 2 septembrie 2009


Comentarii: 0

Mey, oameni (ne)buni, voi nu intelegeti ca indiferent cine va castiga alegerile in toamna (iarna), ne va lua dracu - la propriu ?!!!
Gata cu Romania (si cu alte tari ''pretine'')!

Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.

De la: Dorinel, la data 2009-09-02 19:16:39Mey, oameni (ne)buni, voi nu intelegeti ca indiferent cine va castiga alegerile in toamna (iarna), ne va lua dracu - la propriu ?!!!
Gata cu Romania (si cu alte tari ''pretine'')!

Care este solutia ta ?Ce iesire vezi ?

cu riscul de a va supara pe toti, vreau sa va spun ca am avut o sansa in persoana cetateanului Radu Duda sa traim intr-o altfel de Romania,in care Statul de drept sa nu mai fie doar o aparenta ,iar Democratia un bluf ! intreaga societate civila neminjita si satula de minciuna ,ar fi trebuit sa se uneasca in jurul acestui om dar, interesele de partid sau simpatiile noastre personale au eclipsat INTERESUL GENERAL al Romaniei ! ne-am batut joc de aceasta sansa....ca de obicei,de altfel si vom plinge amarnic ! mie imi pare rau ca nu ati inteles ca acela era omul potrivit la locul potrivit ! ptr. Radu Duda

De la: gabigabi, la data 2009-09-02 20:06:34 ne-am batut joc de aceasta sansa....ca de obicei,de altfel si vom plinge amarnic ! mie imi pare rau ca nu ati inteles ca acela era omul potrivit la locul potrivit ! ptr. Radu Duda

Gabi,ACEASTA SANSA,RADU DUDA, NU A EXISTAT DE FAPT NICIODATA!

nu a existat@vanea ? ...si daca nu ar fi existat, atunci ar fi trebuit s-o construim noi ....tu cum ai decriptat mesajul lui E.Constantinescu ?

Pana in momentul in care nu vom iesi in strada sa-i linsam lucrurile vor continua in acelasi stil....Sunt atat de dezamagit de faptul ca lucrurile merg din ce in ce mai rau,nu merita sa stai intr-o tara de hoti!

De la: gabigabi, la data 2009-09-02 20:26:01nu a existat@vanea ? ...si daca nu ar fi existat, atunci ar fi trebuit s-o construim noi ....tu cum ai decriptat mesajul lui E.Constantinescu ?

Gabi ,hai sa ne reamintim cum au stat lucrurile imediat dupa 1989! Cine dorea liniste si echilibru il avea pe Iliescu ,cine dorea un baiat frumos si destept foc(cu studii la Sorbona) il avea pe Petre Roman,cine dorea un Che Guevara si visa revolutii il avea pe Gelu Voican cu pistolul mitraliera de gat,cine dorea demagogie si zbierete anticomuniste fara efect,demagogice, il avea pe Dumitru Mazilu profesor la scoala de securitate Baneasa,cine dorea un dizident PNList il avea pe Bratianu-Cartof ,cine dorea un isteric nationalist l-a avut pe Vadim ,cine dorea SFuri si ceva ezoteric il avea pe Pavel Corut ,cine dorea falsa monarhie il avea pe Paul "de Romania" etc.Veniti doar ca va servim!Toti astia erau o singura mana .Cine in schimb erau cei injurati de zor ?Erau PNTul si PNLul si Regele Mihai.Sigur,lucrurile s-au schimbat .PNTul este distrus iar cu PNLul lucrurile inca se desfasoara in acest sens(vezi ce activi sunt fanii lui Base DOAR IMPOTRIVA PNL ?) insa restul lucrurilor sunt absolut neschimbate .S-au mai schimbat doar unele personaje,doar personajele ,nu si metodele, care au functionat foarte bine.Locul lui Petrica desteptu' a fost luat de 'telectualii de curte ai FSNului,"dizidenta" lui Cartof de catre Stolojan,zbieretele anticomuniste demagogice ale lui Mazilu de catre Base,"revolutionarii" de catre alde Alexandra aia noua ,lucrurile merg inainte.NU SE PIERD VARIANTE!Daca cineva uita de Pavel Corut spre exemplu,se gaseste mereu un dragut pe internet care sa se jura ca isi pune toata speranta in acest individ si ca este singurul care ajuta si indruma tinerii.Are dom'le Frontu asta variante pentru voi toti !Doar sa nu votati pe hotii aia de liberali sau de taranisti .

Cam asa vad eu mesajul lui E.C.Solutiile sunt doua.Acum solutia temporara este Crin Antonescu (care o sa fie distrus si daca iese si daca nu iese ) iar solutia adevarata ,scaparea Romaniei din bratele javrelor comuniste ,o reprezinta MONARHIA !

PS:Ii respect decizia ASR Principele Radu Duda de a se retrage ,este foarte inteleapta !

De la: vaneamarin, la data 2009-09-02 21:23:26

De la: gabigabi, la data 2009-09-02 20:26:01nu a existat@vanea ? ...si daca nu ar fi existat, atunci ar fi trebuit s-o construim noi ....tu cum ai decriptat mesajul lui E.Constantinescu ?

Gabi ,hai sa ne reamintim cum au stat lucrurile imediat dupa 1989! Cine dorea liniste si echilibru il avea pe Iliescu ,cine dorea un baiat frumos si destept foc(cu studii la Sorbona) il avea pe Petre Roman,cine dorea un Che Guevara si visa revolutii il avea pe Gelu Voican cu pistolul mitraliera de gat,cine dorea demagogie si zbierete anticomuniste fara efect,demagogice, il avea pe Dumitru Mazilu profesor la scoala de securitate Baneasa,cine dorea un dizident PNList il avea pe Bratianu-Cartof ,cine dorea un isteric nationalist l-a avut pe Vadim ,cine dorea SFuri si ceva ezoteric il avea pe Pavel Corut ,cine dorea falsa monarhie il avea pe Paul "de Romania" etc.Veniti doar ca va servim!Toti astia erau o singura mana .Cine in schimb erau cei injurati de zor ?Erau PNTul si PNLul si Regele Mihai.Sigur,lucrurile s-au schimbat .PNTul este distrus iar cu PNLul lucrurile inca se desfasoara in acest sens(vezi ce activi sunt fanii lui Base DOAR IMPOTRIVA PNL ?) insa restul lucrurilor sunt absolut neschimbate .S-au mai schimbat doar unele personaje,doar personajele ,nu si metodele, care au functionat foarte bine.Locul lui Petrica desteptu' a fost luat de 'telectualii de curte ai FSNului,"dizidenta" lui Cartof de catre Stolojan,zbieretele anticomuniste demagogice ale lui Mazilu de catre Base,"revolutionarii" de catre alde Alexandra aia noua ,lucrurile merg inainte.NU SE PIERD VARIANTE!Daca cineva uita de Pavel Corut spre exemplu,se gaseste mereu un dragut pe internet care sa se jura ca isi pune toata speranta in acest individ si ca este singurul care ajuta si indruma tinerii.Are dom'le Frontu asta variante pentru voi toti !Doar sa nu votati pe hotii aia de liberali sau de taranisti .

Cam asa vad eu mesajul lui E.C.Solutiile sunt doua.Acum solutia temporara este Crin Antonescu (care o sa fie distrus si daca iese si daca nu iese ) iar solutia adevarata ,scaparea Romaniei din bratele javrelor comuniste ,o reprezinta MONARHIA !

PS:Ii respect decizia ASR Principele Radu Duda de a se retrage ,este foarte inteleapta !

raspunsul primit de mine de la prima asociatie care a militat pentru revenirea la monarhie de la onorabilul domn care semneaza mai jos:
"Domn'Ilie si domnul Ghilinta au perfecta dreptate.
In 1991 ne-am reunit cativa oameni,care am format Grupul ProPatria prin care doream sa contribuim la revenirea Monarhiei in Romania, prin persoana Majestatii Sale Regelui Mihai.
Mircea Ciobanu, Dan Grigore, Dan Amedeo Lazarescu, Eugen Vasiliu si alti cativa ne-am intalnit un timp la casa Melnic in str. Silvestru si am stabilit un prim punct important: Regele nu trebuie adus in tara pe buza tunului, deci prin violenta. Noi trebuie sa creem intai conditiile propice si deabia apoi sa-l invitam pe Majestatea Sa in tara. Pe atunci optiunea pentru Monarhie era in jur de 15-17%. Am avut mai multe runde de discutii cu domnul Antoniadi, care conducea Casa Regala si a fost de acord cu actiunile noastre. Ion Iliescu la ordinul rusilor era inversunat impotriva Regelui, fiindca Majestatea Sa era cel mai in masura, cel mai bun martor al actelor antinationale savarsite de comunisti la ordinul Moscovei dupa 1944.
Corneliu Coposu a militat pentru Monarhie din experienta si din spirit de anticipatie. Intr-o tara macinata de pasiuni politice singura institutie apolitica, interesata de soarta tarii prin credinta in Dumnezeu si prin juramant era Regele. Nihil Sine Deo nu este un slogan electoral ci legatura pe care Regele o stabileste cu Divinitatea in folosul poporului asupra caruia domneste.
Din pacate incercarile noastre de a face cunoscuta Institutia Monarhica poporului roman si in special tinerilor s-au lovit de un zid, la care -din pacate- unele dintre caramizi au fost puse chiar de oameni aflati atunci in conducerea PNTCD.Vreau sa va declar ca in afara lui Corneliu Coposu foarte putini din liderii PNTCD au manifestat in public optiuni promonarhice. De altfel Corneliu Coposu mi-a spus ca in martie 1990 se intelesese cu Campeanu si cu Ion Ratiu ca sa nu candideze nici unul dintre ei pentru alegerile prezidentiale si sa-l lase pe Iliescu descoperit, lipsit de pojghita unor alegeri democratice. Primul care a defectat a fost Radu Campeanu (oare de ce???) ,urmat apoi de Ion Ratiu - obligat sa intre in cursa de gestul lui Campeanu.
Pentru noi cei mai in varsta, care am apucat sa traim si in Monarhie, comparatia cu ce s-a intamplat sub comunism nu face altceva decat sa ne intareasca gandul de a avea un Rege.Asa este domnule Ilie:. Din pacate in 1996-2000 nu s-a facut mai nimic pentru o corecta informare a populatiei.Casa Regala a facut si ea niste gesturi greu de anticipat si de explicat. Iata ca astazi 2 septembrie Printul Duda se dovedeste in sfarsit mai intelept si mai bine sfatuit si declara renuntarea la cursa pentru alegerile prezidentiale. Poate ca acuma este momentul ca PNTCD sa ia aripi si sa-si declare optiunea Monarhica raspicat si fara nici un echivoc.
Poate ca Dumnezeu ma va tine in viata sa vad iarasi Regatul Romaniei.
Cu stima tuturor,
Nicolae Constantinescu "

Băsescu a scăzut drastic în sondaje, ajungând la 30,5%. Monica Macovei, luptătoarea anticorupţie cu care defila Băsescu, „ este acuzata, intr-un e-mail primit de membrii Comisiei pentru Libertati Civile a Parlamentului European, de favorizarea unor acte de coruptie. Ea este acuzata si de potentiale abuzuri privind fondurile unor organizatii non-profit pentru activitatile sale comerciale private in Europa de Sud-Est, in special in timpul angajarii sale la ambasada britanica din Skopje, informeaza Agerpres. E-mail-ul a fost trimis de polonezul Stanislaw Pigon, care sustine ca Macovei incearca sa se plaseze deasupra legii UE, folosind fonduri ale companiilor britanice, pentru care a facut un lobby intens in Macedonia, in timpul campaniei pentru PE. (L.P.)” – sursa ziarul Ziua.
Prezumţia de corupţie a Monicăi Macovei îl va aduce sub pragul de 28%, iar cererea de urmărire penală a Elenei Udrea îl vor aduce la 25%

Mircea Geoană are 19,5% în sondaje şi, în cazul în care Sorin Oprescu se încăpăţânează să candideze, va ajunge sub pragul electoral de 15%.

Principele Radu Duda, deşi s-a retras din cursa prezidenţială, a reuşit să dezmorţească 5-6% din electorat. Aceştia sigur se vor prezenta la urne, însă votul lor nu îl vor acorda lui Băsescu sau Geoană, ci candidatului PNL Crin Antonescu.

Crin Antonescu este cotat cu 20,5%, la care se vor adăuga, deocamdată, procentele principelui Duda. La o aritmetică simplă, Antonescu deja îl depăşeşte în sondaje pe Traian Băsescu.
Adio, tovarăşi fesenişti !

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

@049 si @vanea - am scris pe topicul deschis imediat dupa anuntarea candidaturii lui Radu Duda ca astept-sper - ca partidele promonarhiste :PNTCD ,PNL si soc.civila sa se adune intr-un congres extraordinar unde sa se hotarasca desemnarea lui ca unicul lor candidat ! de-ar fi facut asa, aveam azi omul potrivit la locul potrivit si,cine stie ,poate ca aparea si-n Constitutie varianta monarhiei si poate se facea s'un referendum pe aceasta intrebare,clara si precisa : Monarhie sau Republica !?

De la: gabigabi, la data 2009-09-03 16:08:04@049 si @vanea - am scris pe topicul deschis imediat dupa anuntarea candidaturii lui Radu Duda ca astept-sper - ca partidele promonarhiste :PNTCD ,PNL si soc.civila sa se adune intr-un congres extraordinar unde sa se hotarasca desemnarea lui ca unicul lor candidat ! de-ar fi facut asa, aveam azi omul potrivit la locul potrivit si,cine stie ,poate ca aparea si-n Constitutie varianta monarhiei si poate se facea s'un referendum pe aceasta intrebare,clara si precisa : Monarhie sau Republica !?

Pai nu ii luau astfel marele avantaj pe care il avea ,de a nu avea partide in spate care sa il sprijine ?Oricum,pentru revenirea monarhiei trebuie un referendum si nu doar Radu Duda putea sa faca acest lucru.

"avantajul"de a nu avea nimic in spate,s-a dovedit cel mai mare dezavantaj,nu ti se pare ? cit despre referendum....offf,de 10 ani s-ar fi putut face,dar s-a vrut ?iar acum nici atit !

De la: gabigabi, la data 2009-09-03 16:23:16"avantajul"de a nu avea nimic in spate,s-a dovedit cel mai mare dezavantaj,nu ti se pare ? cit despre referendum....offf,de 10 ani s-ar fi putut face,dar s-a vrut ?iar acum nici atit !

Gabi,acest referendum se poate face oricand.Stim insa care vor fi rezultatele deci momentan, asa ceva chiar nu are sens.In privinta avantajului de a nu avea partide in spate pot spune ca asta era unul din cele mai mari avantaje in candidatura lui Radu Duda .Nu provenea din clasa politica actuala si deci putea spune mult mai usor decat ceilalti ca o sa fie un presedinte echidistant.

De la: vaneamarin, la data 2009-09-03 16:52:22

De la: gabigabi, la data 2009-09-03 16:23:16"avantajul"de a nu avea nimic in spate,s-a dovedit cel mai mare dezavantaj,nu ti se pare ? cit despre referendum....offf,de 10 ani s-ar fi putut face,dar s-a vrut ?iar acum nici atit !

Gabi,acest referendum se poate face oricand.Stim insa care vor fi rezultatele deci momentan, asa ceva chiar nu are sens.In privinta avantajului de a nu avea partide in spate pot spune ca asta era unul din cele mai mari avantaje in candidatura lui Radu Duda .Nu provenea din clasa politica actuala si deci putea spune mult mai usor decat ceilalti ca o sa fie un presedinte echidistant.

teoretic,asa este ,dar s-a dovedit ca daca nu ai ajutor,nu poti face nimic....si, de fapt,am aflat cam citi isi doresc o altfel de Romanie sau au ginduri monarhiste : ~ 12 max. 15%

De la: gabigabi, la data 2009-09-04 17:12:07

De la: vaneamarin, la data 2009-09-03 16:52:22

De la: gabigabi, la data 2009-09-03 16:23:16"avantajul"de a nu avea nimic in spate,s-a dovedit cel mai mare dezavantaj,nu ti se pare ? cit despre referendum....offf,de 10 ani s-ar fi putut face,dar s-a vrut ?iar acum nici atit !

Gabi,acest referendum se poate face oricand.Stim insa care vor fi rezultatele deci momentan, asa ceva chiar nu are sens.In privinta avantajului de a nu avea partide in spate pot spune ca asta era unul din cele mai mari avantaje in candidatura lui Radu Duda .Nu provenea din clasa politica actuala si deci putea spune mult mai usor decat ceilalti ca o sa fie un presedinte echidistant.

teoretic,asa este ,dar s-a dovedit ca daca nu ai ajutor,nu poti face nimic....si, de fapt,am aflat cam citi isi doresc o altfel de Romanie sau au ginduri monarhiste : ~ 12 max. 15%

Indiferent cine va prelua puterea şi va dori să schimbe Constituţia nu va dori să organizeze un referendum privitor la forma de guvernământ. Românii au fost păcăliţi. Normal ar fi fost ca, în primul rând, să se supună la vot forma de guvernământ, apoi să se elaboreze Constituţa. Şi atunci, ca şi acum, frica foştilor şi actualilor conducători de sorginte comunistă este mare. Cât va dura Republica, de fiecare dată o parte a populaţiei va pune în discuţie faptul că nu s-a supus la vot, prin referendum, revenirea la monarhie.

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

pina la urma se va modifica si Constitutia,ca doar toti portocaliii se pling de prea putina putere pe care o are presedintele .....directia se vede cu ochiul liber : republica prezidentiala si, ne-am fript ! sa bat in lemn,dar atunci vom avea si mina de fier pe care si-o doresc unii si intrebarea de pe topicul cu cum ar fi aratat Romania daca-n dec.89 se instala o dictatura militara, isi va primi raspunsul....sau,p'aproape !

De la: gabigabi, la data 2009-09-04 18:06:43pina la urma se va modifica si Constitutia,ca doar toti portocaliii se pling de prea putina putere pe care o are presedintele .....directia se vede cu ochiul liber : republica prezidentiala si, ne-am fript ! sa bat in lemn,dar atunci vom avea si mina de fier pe care si-o doresc unii si intrebarea de pe topicul cu cum ar fi aratat Romania daca-n dec.89 se instala o dictatura militara, isi va primi raspunsul....sau,p'aproape !

Doamne fereşte! să nu avem monarhul Traian I... După mintea lui, Băsescu ar fi în stare !

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

Ca agent electoral si postac angajat al Antonescului, mascariciule nu prea iti meriti retributia, mai securici DINU-FLORIN! Daca vei face la fel si in televiziunea lui Patriciu...Faci un mare deserviciu echipei. Faptul ca nu reusesti sa convingi pe nimeni sa iti imbratiseze ineptiile e una, dar ca si pe cei cativa indecisi cu usoare simpatii pentru castratul de Crin reusesti sa ii scarbesti, este o performanta din lunga ta lista de succesuri(!). Motiv pentru care te felicisictir!