Care este diferenta dintre saracii romaniei si bogati?

Sărăcia subiectivă reprezintă o modalitate de conceptualizare şi operaţionalizare a sărăciei pornind de la reprezentările asupra sărăciei şi bunăstării ale indivizilor ce compun o societate. În abordarea sa clasică, sărăcia subiectivă se referă la sentimentele de sărăcie ale indivizilor, utilizate ca punct de reper în construcţia indicilor de sărăcie şi determinarea pragurilor acesteia. Prin extensie, de multe ori sărăcia subiectivă etichetează metode de estimare a indicilor de sărăcie pornind de la opinia publică asupra sărăciei. S-au impus astfel două familii mari de metode etichetate în literatură drept subiective: aprecierea sentimentelor de sărăcie ale indivizilor şi definirea consensuală (prin apelul la întreaga populaţie) a condiţiilor şi/sau pragurilor de sărăciei

Spre deosebire de metodele tradiţionale, metodele subiective de estimare a sărăciei nu recurg la arbitrariul experţilor imparţiali, bazându-se pe etichetarea indivizilor/gospodăriilor ca sărace în funcţie de judecăţile de valoare emise de însăşi membrii obişnuiţi ai societăţii. De obicei aceste judecăţi sunt agregate la nivelul întregii societăţi, în căutarea identificării unui standard acceptat prin consensul tuturor.

Definirea subiectivă a sărăciei a devenit populară în anii '70, fiind adeseori considerată o alternativă la metodele tradiţionale de definire şi măsurare a sărăciei. Ea s-a impus iniţial prin critica acestora, considerate a fi extrem de dependente de experienţa de viaţă şi judecăţilor de valoare a experţilor chemaţi să stabilească pragurile de sărăcie (a celor ce întocmesc coşul minim de produse, de exemplu).

Townsend (1979) este cel ce fundamentează teoretic aceste critici într-un mod remarcabil. Pentru el „ideea de ‘nevoi’ este condiţionată social” (p. 914). Remarcând relativitatea sărăciei atât în spaţiu (de la o societate la alta), cât şi în timp (aceeaşi societate în diferite perioade istorice ale evoluţiei sale), Townsend optează astfel pentru definirea socială a sărăciei: „Indivizii, familiile şi grupurile într-o populaţie, pot fi categorizaţi ca fiind în sărăcie când le lipsesc resursele necesare pentru a obţine tipuri de dietă, pentru a participa în activităţi şi a avea condiţiile de viaţă şi facilităţile care sunt obişnuite sau cel puţin larg răspândite sau încurajate în societăţile cărora le aparţin“ (p. 31).

Definiţia lui Townsend presupune existenţa a două standarde de viaţă: unul care se dovedeşte a fi larg răspândit în populaţie şi un altul - social acceptat sau instituţionalizat („desirabilitatea de moment“). Dincolo de aceste praguri ale sărăciei, Townsend distinge un altul - cel al deprivării subiective: „oamenii pot să nu se situeze sub standardul de viaţă larg răspândit sau sub cel instituţionalizat, dar ei pot cădea sub un standard care poate fi răspândit, dată fiind o reorganizare a instituţiilor şi o redistribuire a mijloacelor disponibile într-o societate“. Deprivarea subiectivă este legată mai ales de stilul personal de viaţă, de propriile aspiraţii. Individul este deprivat subiectiv dacă el se simte deprivat.

Sărăcia socială reflectă nesatisfacerea nevoilor percepute social. Ea se constituie astfel într-o sărăcie recunoscută şi acceptată convenţional, într-o expresie aproximativă a stării reale, obiective de sărăcie. Măsurarea sărăciei obiective este practic imposibilă, ea fiind dificil de operaţionalizat tocmai datorită condiţionărilor sociale la care este supusă. De aceea Townsend recomandă deprivarea relativă ca singura metodă de a operaţionaliza şi măsura sărăcia, căutând să obiectivizeze metoda prin raportarea la cel mai mare grup de referinţă semnificativ pe care îl identifică: întreaga societate. Astfel, autorul britanic pune în fapt accentul nu pe măsurarea sentimentelor de sărăcie, ci pe utilizarea opiniei publice în aprecierea condiţiilor care determină un trai decent.

Unii autori (Mack şi Lansley, 1985; Nolan şi Whelan, 1996; Halleröd, 1996, 1997) au dezvoltat abordarea lui Townsend, fundamentând măsurarea consensuală a sărăciei. Mai exact ei includ sub această etichetă acele metode care fac apel la judecăţile de valoare ale întregii populaţii în încercarea de a identifica – într-o primă etapă – un stil de viaţă considerat a fi „normal” pentru a asigura un trai decent în societatea respectivă. Acesta este utilizat pentru a defini condiţiile care determină starea de sărăcie. Identificarea săracilor este apoi realizată prin stabilirea celor care nu reuşesc să îndeplinească aceste condiţii (nu reuşesc să aibă un stil de viaţă „normal” datorită lipsei resurselor). Metoda îşi manifestă „subiectivitatea” prin apelul iniţial la judecăţile de valoare ale fiecăruia asupra bunurilor şi serviciilor la care indivizii trebuie să aibă acces pentru a trăi decent.

În încercarea sa de sistematizare a analizelor asupra nivelului de trai, David Piachaud (1987) distinge trei tipuri de abordări ale sărăciei: consensuală, a bugetelor standard şi comportamentală (analiza comportamentelor şi stilurilor de viaţă în relaţie cu venitul). Sărăcia consensuală reprezintă acel tip de abordare în care accentul cade pe „ceea ce gândeşte publicul despre sărăcie”. În consecinţă, Piachaud distinge între pragul dorit de sărăcie (cât spune publicul că ar trebui furnizat ca nivel minim) şi nivelul finanţabil al sărăciei (care este venitul minim pentru publicul e pregătit ca să îl asigure prin plata de taxe). Dacă măsurarea sărăciei conform celui de-al doilea principiu este rară, în schimb pentru prima formă s-au impus în timp numeroase metode: pe de o parte sunt dezvoltările care se bazează pe chestionarea indivizilor în legătură cu nivelul de venit care le este necesar (pragurile subiective ale şcolii de la Leyden, de exemplu), iar pe de cealaltă înregistrarea opiniilor publicului în legătură cu lucrurile a căror satisfacere este absolut necesară (abordările lui Mack şi Lansley, de exemplu). Aşa cum remarcă şi Viet-Wilson (1987), cele două tipuri de consensualitate sunt fie indirecte, pornind de la aprecierea subiectivă a unor nivele de venit (income proxy method), fie directe, axându-se pe aprecierea satisfacerii nevoilor (deprivation indicator approach).

Interesant este faptul că Piachaud plasează dezvoltările lui Townsend şi cele ulterioare ale lui Desai în cadrul abordărilor comportamentale ale sărăciei, ca distincte de sărăcia consensuală, în ciuda faptului că şi ele fac apel la judecăţile de valoare ale populaţie în stabilirea standardelor de sărăcie. Opţiunea este justificată de faptul că acestea nu sunt metode subiecte „pure”, ci caută să relaţioneze metodele subiective cu cele axate pe înregistrarea veniturilor. Abordările comportamentale constituiau astfel pentru Piachaud un fel cale de mijloc între metodele consensuale şi cele tradiţionale de definire şi măsurare a sărăciei. Pe aceeaşi linie de mijloc se înscriu şi metoda cetăţeanului reprezentativ, ca şi versiunea acesteia propusă de Walker (1987). Dezvoltările de după 1990 din sfera deprivării relative pe direcţia iniţiată de Townsend şi continuată de Mack şi Lansley reprezintă şi ele modalităţi subiective de estimare a sărăciei, fiind în general etichetate ca măsuri ale sărăciei consensuale (vezi termenul „deprivare relativă” în acest dicţionar).

S-ar putea adăuga o altă metodă, dezvoltată ulterior articolului lui Piachaud, şi anume cea a analizei satisfacţiei cu veniturile şi a autoetichetării ca sărac, promovată de Centrul de Politici Sociale a Universităţii din Antwerp, dar şi de ICCV prin standardul subiectiv de viaţă şi indicele sărăciei subiective. Să notăm totuşi, că o astfel de metodă, deşi subiectivă, nu poate fi etichetată drept consensuală, fiind axată pe identificarea sentimentelor şi nu condiţiilor de deprivare/sărăcie. Astfel, măsurile subiective ale sărăciei care etichetează indivizii drept sărăci doar pe baza propriei lor declaraţii pot fi denumite măsuri subiective neconsensuale. Karel Van der Bosch face o observaţie similară, arătând că eticheta de subiectiv în cazul metodelor consensuale „nu trebuie interpretată în sensul că propria sa evaluare decide dacă o gospodărie este săracă sau nu”, ci comparaţia cu pragurile de sărăciei calculate ca medie a pragurilor indicate de toate gospodăriile. De aceea, o etichetă mai adecvată ar putea fi cea de „standarde intersubiective” (Van den Bosch, 1993, p. 14).

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

BOATUL SE INBOGATESTE,, IAR SARACUL,SARACESTE,,

GHE NITULICA

mhoammma. Acum nu mai stiu daca sint bogat sau sarac.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Iata diferenta intre bogati si saraci.


Cunoasterea. Si informarea corecta. Si discernera adevarului de fals
Eu consider aceasta informatie din clip reala si ignorata de imensa saracie in care ne zbatem. Dar saracie inca, spirituala.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: , la data 2009-03-20 08:00:37Sarac este numai la care se asociaza,prostia si lenea.Daca esti harnic,ai minte sanatoasa ,ceva straie ,o prna sub cap si esti sanatos ,poti deveni cel mai bogat,totul este sa doresti !

CoReCt!
''De cand lumea'' a fost asa, cine a vrut sa realizeze ceva, a realizat mai mult sau mai putin, dar a realizat ceva! RESTUL NE PLANGEM (inclusiv EU!)



Daca VREI, POTI !!!

Orice lucru BUN doresti, cu bun simt, in functie de situatia de moment, insa cu stradanie si judecata, il vei realiza! Doar SA VREI.
Altfel ... sa ai TOT AURUL DIN LUME ... si tot n-ai sa ai pe nimeni sa-ti dea si-n gura sa mananci - ''Muieti-s posmagii???''

Si iata, inca o data, II MULTUMESC LUI DUMNEZEU pentru TOT ceea ce am avut, ceea ce am, sau voi mai avea parte vre o data!

Obs:
Se spune de exemplu ca mandria/orgoliul este un ''defect''!? Depinde insa, de fiecare, de ceea ce urmarim in viata ca sa realizam - de felul de a fi al fiecaruia. Astfel, am avut posibilitatea sa constat pentru prima oara in mod clar, fiind studenta, ca lipsa acesteia iti aduce mari prejudicii ''materiale'' in societatea noastra. Apoi am mai avut si alte ocazii ... Si tot NU am ce regreta! Privind in urma sunt extrem de fericita, si cu mult mai bogata ma simt, presupun, comparand cu cei care ''au dat puternic din coate'' si au ajuns extrem de departe, prin Partide Politice, prin Functii importante ... Le doresc, DA! le doresc sa aibe macar un strop din ceea ce altii, care nu au ajuns asa sus/departe ca ei, au reusit sa obtina pe calea lui Dumnezeu!

o" gaura naegra."...care pe zi ce trece capata dimensiuni "astronomice"....

SARACII DE REGULA FAC COPII SI ASTEAPTA AJUTOARE,BOGATII AU AJUNS PROFITIND DE PROSTIA PRIMILOR

De la: nastasemihail, la data 2009-08-24 05:48:18Iata diferenta intre bogati si saraci.
Cunoasterea. Si informarea corecta. Si discernera adevarului de fals
Eu consider aceasta informatie din clip reala si ignorata de imensa saracie in care ne zbatem. Dar saracie inca, spirituala.

Si eu cind ma tavalesc cu Sida prin iarba ,am vazut ca ramin urme,probabil ca sintem extraterestrii

Si totusi tata va pacaleste inca odata ca romanii uita repede !

DIFERENTA.........HAI SA VEDEM.........SUNT SI PERSONAJE CARE AU FACULTATE SI SUNT SARACE.......NU GASESTI LOC DE MUNCA DATORITA FAPTULUI CA NU AI EXPERIENTA........DACA E SA GASESTI PRINTR-O MINUNE PE POSTUL PE CARE ESTI SPECIALIZAT TOATA LUMEA TE OCOLESTE CA SA NU CUMVA SA INVETI ( STII ) PREA MULTE SA NU LE IEI LOCUL.......ESTE VORBA SI DE MENTALITATE....DE ASTA NU MERGE NIMIC........DACA O SA REUSIM SA NE SCHIMBAM MENTALITATEA....MAI ALES PERSOANELE MAI IN VARSTA...CARE AU EXPERIENTA SI ORICUM VOR IESI LA PENSIE (CEI CARE VOR...CA ACUM E CAM ALEATORIU)......AR TREBUI SA AIBA GANDIREA: BAI ORICUM EU PLEC...HAI SA FORMEZ 1-2 PERSOANE CA SA FIE LA FEL DE BUNE SAU CHIAR MAI BUNE DECAT MINE ....PROFESIONAL. SI AR MAI TREBUI SCOS DIN MENTALITATE FAPTUL CA TRE' SA TIN POSTU PT. FIIE-MEA....NEPOATA-MEA.....S.A.M.D.P.....PT. CA S-AR PUTEA CA REZULTATUL SA FIE TOTAL ERONAT...ADICA ACESTE PERSOANE SA NU AIBA NICI IN CLIN NICI IN MANECA CU POSTUL RESPECTIV...SI ALTII CARE AU SA STEA LA COADA LA SOMAJ.
CAM ASTA AR FI PAREREA MEA IN ANSAMBLU.
SCHIMBATI-VA MENTALITATEA FRATILOR.....NU MAI FITI RAU INTENTIONATI.

Eu sint bogata.Foarte bogata fata de altii.Dar ...ma rog,eu percep bogatia altfel.nu am bani sa fac cum,paraturi din mall!! sa ma imbrac de la Zara sau de la Mark@spencer sau de la stailmann..{sau cum s-o mai scrie] nu mancam de la restaurant,nu-mi petrec vacantele pe Coasta de azur...nu am limuzina cu sofer[cel mult masina de servici pe care o conduce sotul.] Am o idee despre ce inseamna bogatia ptr unii si cred ca termenul de a avea ptr multi ascunde o dereglare psihica.Caci trebuie sa fii dereglat psihic sa fii nefericit doar ptr ca ...nu ai o masina ca a vecinului,sau..o carpa de la..Malll!! Eu... in momentele de luciditate si claritate psihica sint fericita si sint constienta ca sint foarte bogata fata de altii ,ptr ca am o familie care ma adora,si toti sint fericiti doar cand zambesc.
Intradevar..ca sa am un oarecare confort material si spiritual nu a fost foarte simplu,caci ptr ambele am avut de luptat si suferit.Nu fost nimic simplu.Dar am crezut in mine,si-n ziua de maine.Dincolo de orice...trebuie sa crezi in tine.Trebuie sa-ti gasesti forta necesara ptr a-ti indeplini visele.Sa nu ceri foarte mult...sa stii ce-ti trebuie ptr ca sa fii fericit ,caci goana dupa himere e boala curata

eu cred ca bogația este urâta când este împlinita prin încalcarea legilor și regulilor facute ptr toti și respectata numai de unii și este și mai urata cand distrugi și saracești pe cei din jur astfel.Bogati și frumoși,împliniti trebuie sa fie cei care muncesc în toate felurile,se împlinesc și ajuta și pe cei (lipsiti).Saracia nu are nici o scuza,poate la noi lipsa egalitatii de șanse,poate?

SARACUL CARE E SARAC DAT E SI PUTUROS . ZICEA CINEVA CA SANTEM TOTI EGALI PRIN NASTERE . DUMNEZEU DA LA TOTI DAR NU BAGA IN SAC LA NIMENI .
MARII NOSTRII BOGATASI AU AVUT DE LA CE PORNI SI SA FIM SINCERI SI CU O EVAZIUNE , CU CEVA NEDECLARAT , ETC , ETC EI STIU CUM AU FACUT MARILE AVERI .
AVEM SI BOGATI CINSTITI , OAMENI MUNCITORI , CARE STIU VALOAREA BANULUI MUNCIT GREU , DAR SANT MAI PUTINI

De la: crio, la data 2009-12-18 12:49:10Eu sint bogata.Foarte bogata fata de altii.Dar ...ma rog,eu percep bogatia altfel.nu am bani sa fac cum,paraturi din mall!! sa ma imbrac de la Zara sau de la Mark@spencer sau de la stailmann..{sau cum s-o mai scrie] nu mancam de la restaurant,nu-mi petrec vacantele pe Coasta de azur...nu am limuzina cu sofer[cel mult masina de servici pe care o conduce sotul.] Am o idee despre ce inseamna bogatia ptr unii si cred ca termenul de a avea ptr multi ascunde o dereglare psihica.Caci trebuie sa fii dereglat psihic sa fii nefericit doar ptr ca ...nu ai o masina ca a vecinului,sau..o carpa de la..Malll!! Eu... in momentele de luciditate si claritate psihica sint fericita si sint constienta ca sint foarte bogata fata de altii ,ptr ca am o familie care ma adora,si toti sint fericiti doar cand zambesc.
Intradevar..ca sa am un oarecare confort material si spiritual nu a fost foarte simplu,caci ptr ambele am avut de luptat si suferit.Nu fost nimic simplu.Dar am crezut in mine,si-n ziua de maine.Dincolo de orice...trebuie sa crezi in tine.Trebuie sa-ti gasesti forta necesara ptr a-ti indeplini visele.Sa nu ceri foarte mult...sa stii ce-ti trebuie ptr ca sa fii fericit ,caci goana dupa himere e boala curata

CORECT!!!! Exact aşa gândesc şi eu!
Totuşi....nu ştiu de ce aveam impresia că topicul se referă strict la partea financiară...nu la bogăţia spirituală sau fericirea conjugală!

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

cred ca da..daca numai materialul reprezinta unica sursa de bogatie..atunci ...fata de bogatii romaniei sint extrem de saraca..Dar nu ma plang.Nici n-am observat
Diferente sint multe..dar chiar atit de snobi sintem incit le si observam? Ma pling de un singur lucru:de multe ori situatia materiala ma impiedica sa ajut pe cat as vrea dar de altfel ajut cum pot pe oricine imi cere ajutorul si cine are nevoie de ceea ce ii pot oferi.Cred ca daca as fi bogata as ajunge la fel de saraca ptr ca as da tot mi-as pastra doar cit am nevoie sa supravetuiesc Eu nu stiu sa vreau mai mult .DA...diferente sint oameni buni...dar toate ma avantajeaza pe mine...ca un biet om sarac.

De la: crio, la data 2009-12-18 12:49:10Eu sint bogata.Foarte bogata fata de altii.Dar ...ma rog,eu percep bogatia altfel.nu am bani sa fac cum,paraturi din mall!! sa ma imbrac de la Zara sau de la Mark@spencer sau de la stailmann..{sau cum s-o mai scrie] nu mancam de la restaurant,nu-mi petrec vacantele pe Coasta de azur...nu am limuzina cu sofer[cel mult masina de servici pe care o conduce sotul.] Am o idee despre ce inseamna bogatia ptr unii si cred ca termenul de a avea ptr multi ascunde o dereglare psihica.Caci trebuie sa fii dereglat psihic sa fii nefericit doar ptr ca ...nu ai o masina ca a vecinului,sau..o carpa de la..Malll!! Eu... in momentele de luciditate si claritate psihica sint fericita si sint constienta ca sint foarte bogata fata de altii ,ptr ca am o familie care ma adora,si toti sint fericiti doar cand zambesc.
Intradevar..ca sa am un oarecare confort material si spiritual nu a fost foarte simplu,caci ptr ambele am avut de luptat si suferit.Nu fost nimic simplu.Dar am crezut in mine,si-n ziua de maine.Dincolo de orice...trebuie sa crezi in tine.Trebuie sa-ti gasesti forta necesara ptr a-ti indeplini visele.Sa nu ceri foarte mult...sa stii ce-ti trebuie ptr ca sa fii fericit ,caci goana dupa himere e boala curata

Cand mi-am tinut prima data baietelul in brate am fost fericit , am avut niste sentimente incomparabile cu oricare altele ; in nici un caz nu se pot compara cu cele avute cand m-am rasfatat cu tot felul de bunuri materiale .

Ioan 8 ,32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

nu e nimeni de vina decat noi: noi am votat(ne-am vandut) pentru 50 de lei sau o galeata de 10 l goala,goala si aia,sau un kg de zahar,sau un litru de ulei, sau un kg de orez ,astia suntem ne meritam soarta. Vedem bine cum sumtem prostiti in fata si mergem ca boi (efectul de turma) tot intre acolo. ne mint cu mana pe biblie si mergem tot inainte asa cum ni se dicteaza.Cineva spunea ca d-l Traian Basescu a fost intrebat in timpul campaniei electorale: d-le presedinte se zice ca la anul care vine somajul va creste prin darea afara a mii de bugetari,salariile si pensiile vor fi ighetate, cine credeti ca va va mai vota pe d-stra? Prostii a zis El.O fi avand dreptate?
Sa TRAITI BINE inca cinci ani in care timp se va face un referendum si vom fi intrebati daca suntem de acord sa trecem din nou la COMUNISM, si noi nu trbuie sa zicem decat Da.

In vremea cand BBC, mai emitea in romana, se putea afla procentul exact de imbogatiti si acolitii din anturaj, adica circa 2 milioane de favorizati.
De asta sunt parcarile si statiunile pline, aceeasi oameni cumpara si se distreaza in Romania.
Diferenta intre cei 2 milioane si restul cetatenilor, e simpla, unii au acces la diverse, altii nu au, iar toate astea se numesc democratie.
Felul in care s-a votat, chiar nu are relevanta, era de ales intre gastile de imbogatiti, de fapt, legitimarea prin vot, a celor care au voie sa bage banii de la buget, in conturile personale ale lor, ale familiei, amantelor, prietenilor, samd.

priveste fata presedintelui si ai sa intelegi diferenta

Isus a spus ca saracii vor fi intodeauna. Si asa si este.Insa acest fapt nu este ca o normalitate.EL
stia mai dinainte binenteles ca lacomia,neprotectia sociala cat si multe altele in timp vor fi cauzele pe-
ntru care vor fi saraci.Oare bogatii nu se-nbogatesc pe seama sarmanilor?
NOUL TESTAMENT
Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi.


Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii.


Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!



Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.


Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.


Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!



19Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

Prov 23.4;1Tim 6.17;Evr 13.5;Iac 5.1;

20ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Mat 19.21;Luc 12.33-34;Luc 18.22;1Tim 6.19;1Pet 1.4;

21Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

22Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

Luc 11.34-36;

23dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Luc 16.13;Gal 1.10;1Tim 6.17;Iac 4.4;1Ioan 2.15;

25De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Ps 55.22;Luc 12.22-23;Filip 4.6;1Pet 5.7;

26Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Iov 38.41;Ps 147.9;Luc 12.24;

27Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?

28Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

29totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

Nu se vede.[/quote] BOGATII AU FURAT TOT CE AU MUNCIT SI CONSTRUIT IN 50 DE ANI ,PENSIONARII CU PENSII ,MIZERE ,IAR MILITIENII,SECURISTII,PROCORORII,JUDECATORII,MILITARII ,ADICA EXAT SISTEMUL DE OPRIMARE AL LUI CEAUSESCU,CEI CE SE REGASESC ACUM IN PARLAMENT,GUVERN,PRESEDINTIE,MARII TEPARI CARE AU DEVALIZAT BANCOREXULSI CELELELTE BANCI ,DACI BOGATII SUNT HOTIIN IAR SARACII SUNT PAGUBASII SAU MAI BINE SPUS IOBAGII ,SCLAVII ACESTOR HOTI.

De la: 999florin, la data 2009-06-29 20:46:45Sărăcia subiectivă reprezintă o modalitate de conceptualizare şi operaţionalizare a sărăciei pornind de la reprezentările asupra sărăciei şi bunăstării ale indivizilor ce compun o societate. În abordarea sa clasică, sărăcia subiectivă se referă la sentimentele de sărăcie ale indivizilor, utilizate ca punct de reper în construcţia indicilor de sărăcie şi determinarea pragurilor acesteia. Prin extensie, de multe ori sărăcia subiectivă etichetează metode de estimare a indicilor de sărăcie pornind de la opinia publică asupra sărăciei. S-au impus astfel două familii mari de metode etichetate în literatură drept subiective: aprecierea sentimentelor de sărăcie ale indivizilor şi definirea consensuală (prin apelul la întreaga populaţie) a condiţiilor şi/sau pragurilor de sărăciei

Spre deosebire de metodele tradiţionale, metodele subiective de estimare a sărăciei nu recurg la arbitrariul experţilor imparţiali, bazându-se pe etichetarea indivizilor/gospodăriilor ca sărace în funcţie de judecăţile de valoare emise de însăşi membrii obişnuiţi ai societăţii. De obicei aceste judecăţi sunt agregate la nivelul întregii societăţi, în căutarea identificării unui standard acceptat prin consensul tuturor.

Definirea subiectivă a sărăciei a devenit populară în anii '70, fiind adeseori considerată o alternativă la metodele tradiţionale de definire şi măsurare a sărăciei. Ea s-a impus iniţial prin critica acestora, considerate a fi extrem de dependente de experienţa de viaţă şi judecăţilor de valoare a experţilor chemaţi să stabilească pragurile de sărăcie (a celor ce întocmesc coşul minim de produse, de exemplu).

Townsend (1979) este cel ce fundamentează teoretic aceste critici într-un mod remarcabil. Pentru el „ideea de ‘nevoi’ este condiţionată social” (p. 914). Remarcând relativitatea sărăciei atât în spaţiu (de la o societate la alta), cât şi în timp (aceeaşi societate în diferite perioade istorice ale evoluţiei sale), Townsend optează astfel pentru definirea socială a sărăciei: „Indivizii, familiile şi grupurile într-o populaţie, pot fi categorizaţi ca fiind în sărăcie când le lipsesc resursele necesare pentru a obţine tipuri de dietă, pentru a participa în activităţi şi a avea condiţiile de viaţă şi facilităţile care sunt obişnuite sau cel puţin larg răspândite sau încurajate în societăţile cărora le aparţin“ (p. 31).

Definiţia lui Townsend presupune existenţa a două standarde de viaţă: unul care se dovedeşte a fi larg răspândit în populaţie şi un altul - social acceptat sau instituţionalizat („desirabilitatea de moment“). Dincolo de aceste praguri ale sărăciei, Townsend distinge un altul - cel al deprivării subiective: „oamenii pot să nu se situeze sub standardul de viaţă larg răspândit sau sub cel instituţionalizat, dar ei pot cădea sub un standard care poate fi răspândit, dată fiind o reorganizare a instituţiilor şi o redistribuire a mijloacelor disponibile într-o societate“. Deprivarea subiectivă este legată mai ales de stilul personal de viaţă, de propriile aspiraţii. Individul este deprivat subiectiv dacă el se simte deprivat.

Sărăcia socială reflectă nesatisfacerea nevoilor percepute social. Ea se constituie astfel într-o sărăcie recunoscută şi acceptată convenţional, într-o expresie aproximativă a stării reale, obiective de sărăcie. Măsurarea sărăciei obiective este practic imposibilă, ea fiind dificil de operaţionalizat tocmai datorită condiţionărilor sociale la care este supusă. De aceea Townsend recomandă deprivarea relativă ca singura metodă de a operaţionaliza şi măsura sărăcia, căutând să obiectivizeze metoda prin raportarea la cel mai mare grup de referinţă semnificativ pe care îl identifică: întreaga societate. Astfel, autorul britanic pune în fapt accentul nu pe măsurarea sentimentelor de sărăcie, ci pe utilizarea opiniei publice în aprecierea condiţiilor care determină un trai decent.

Unii autori (Mack şi Lansley, 1985; Nolan şi Whelan, 1996; Halleröd, 1996, 1997) au dezvoltat abordarea lui Townsend, fundamentând măsurarea consensuală a sărăciei. Mai exact ei includ sub această etichetă acele metode care fac apel la judecăţile de valoare ale întregii populaţii în încercarea de a identifica – într-o primă etapă – un stil de viaţă considerat a fi „normal” pentru a asigura un trai decent în societatea respectivă. Acesta este utilizat pentru a defini condiţiile care determină starea de sărăcie. Identificarea săracilor este apoi realizată prin stabilirea celor care nu reuşesc să îndeplinească aceste condiţii (nu reuşesc să aibă un stil de viaţă „normal” datorită lipsei resurselor). Metoda îşi manifestă „subiectivitatea” prin apelul iniţial la judecăţile de valoare ale fiecăruia asupra bunurilor şi serviciilor la care indivizii trebuie să aibă acces pentru a trăi decent.

În încercarea sa de sistematizare a analizelor asupra nivelului de trai, David Piachaud (1987) distinge trei tipuri de abordări ale sărăciei: consensuală, a bugetelor standard şi comportamentală (analiza comportamentelor şi stilurilor de viaţă în relaţie cu venitul). Sărăcia consensuală reprezintă acel tip de abordare în care accentul cade pe „ceea ce gândeşte publicul despre sărăcie”. În consecinţă, Piachaud distinge între pragul dorit de sărăcie (cât spune publicul că ar trebui furnizat ca nivel minim) şi nivelul finanţabil al sărăciei (care este venitul minim pentru publicul e pregătit ca să îl asigure prin plata de taxe). Dacă măsurarea sărăciei conform celui de-al doilea principiu este rară, în schimb pentru prima formă s-au impus în timp numeroase metode: pe de o parte sunt dezvoltările care se bazează pe chestionarea indivizilor în legătură cu nivelul de venit care le este necesar (pragurile subiective ale şcolii de la Leyden, de exemplu), iar pe de cealaltă înregistrarea opiniilor publicului în legătură cu lucrurile a căror satisfacere este absolut necesară (abordările lui Mack şi Lansley, de exemplu). Aşa cum remarcă şi Viet-Wilson (1987), cele două tipuri de consensualitate sunt fie indirecte, pornind de la aprecierea subiectivă a unor nivele de venit (income proxy method), fie directe, axându-se pe aprecierea satisfacerii nevoilor (deprivation indicator approach).

Interesant este faptul că Piachaud plasează dezvoltările lui Townsend şi cele ulterioare ale lui Desai în cadrul abordărilor comportamentale ale sărăciei, ca distincte de sărăcia consensuală, în ciuda faptului că şi ele fac apel la judecăţile de valoare ale populaţie în stabilirea standardelor de sărăcie. Opţiunea este justificată de faptul că acestea nu sunt metode subiecte „pure”, ci caută să relaţioneze metodele subiective cu cele axate pe înregistrarea veniturilor. Abordările comportamentale constituiau astfel pentru Piachaud un fel cale de mijloc între metodele consensuale şi cele tradiţionale de definire şi măsurare a sărăciei. Pe aceeaşi linie de mijloc se înscriu şi metoda cetăţeanului reprezentativ, ca şi versiunea acesteia propusă de Walker (1987). Dezvoltările de după 1990 din sfera deprivării relative pe direcţia iniţiată de Townsend şi continuată de Mack şi Lansley reprezintă şi ele modalităţi subiective de estimare a sărăciei, fiind în general etichetate ca măsuri ale sărăciei consensuale (vezi termenul „deprivare relativă” în acest dicţionar).

S-ar putea adăuga o altă metodă, dezvoltată ulterior articolului lui Piachaud, şi anume cea a analizei satisfacţiei cu veniturile şi a autoetichetării ca sărac, promovată de Centrul de Politici Sociale a Universităţii din Antwerp, dar şi de ICCV prin standardul subiectiv de viaţă şi indicele sărăciei subiective. Să notăm totuşi, că o astfel de metodă, deşi subiectivă, nu poate fi etichetată drept consensuală, fiind axată pe identificarea sentimentelor şi nu condiţiilor de deprivare/sărăcie. Astfel, măsurile subiective ale sărăciei care etichetează indivizii drept sărăci doar pe baza propriei lor declaraţii pot fi denumite măsuri subiective neconsensuale. Karel Van der Bosch face o observaţie similară, arătând că eticheta de subiectiv în cazul metodelor consensuale „nu trebuie interpretată în sensul că propria sa evaluare decide dacă o gospodărie este săracă sau nu”, ci comparaţia cu pragurile de sărăciei calculate ca medie a pragurilor indicate de toate gospodăriile. De aceea, o etichetă mai adecvată ar putea fi cea de „standarde intersubiective” (Van den Bosch, 1993, p. 14).

domnu f;
lorin scrisasi aciisa un pomelnic asa cum si hagii vorbeste 1 ora si nu spune nimic ,la fel si mneata insirasi un pomelnic filfizonic ,pe care nu-l poate intelege decat filozoful .in rest noroc,la multi ani si la mai mare in anul ce intraram vorba ,unui glumet mare.

don florin uitasem filozofia aia ce o insirasi mata acii ,precum ardeiul pentru boia la uscat este egela cu zero,eu zisei mai sus pe scurt .di ferenta intre un sarac si un bogat roman este ca, bogatul a avut tupeu SI CURAJ SA FURE IAR SARACUL ,FIE A FOST CINSTIT,ONEST,SAU CREDINTA IN DIVINITATE SI NU A FURAT ,SAU NU A INTRAT INTR-O GASCA DE HOTI SI ASTFEL A RAMAS SARAC.ASA CA FILOZOFIA MNEATALE NU E VALABILA .

N-as crede ca bogatul sa fie mai fericit decat saracul in adevaratul sens al cuvantului.Nu cred ca
gresim daca spunem ca orce om are un gol in inima,un gol sufletesc,care trebuie umplut,completat.
Asta pentru-ca fiecare din noi cautam fericirea,numai ca nu stim, adeseori nu vrem in adevaratul
sens al cuvantului. Isus vrea inima noastra,ati ghicit probabil.
Noul testament
Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.


şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,


aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste.

Va invit sa urmariti 3 parti. www.youtube.com/watch?v=ueu5SF2M-WI&feature=related

saracii romaniei au libertatea de a fi nobili...cei bogati de a fi ignobili...

mishu

La multi ani tuturor saraci sau bagati. E alegerea fiecaruia. Sa nu-mi spuna cineva ca nu e alegerea lui.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Diferenta intre mine -bogatul si gigi becali - saracul , este contul di banca !! In rest avem doua maini , doua picioare , et. nema diferente...

unii au acces la butoiul cu miere altii nu

CREDINTA SI CALITATE !!!

De la: camioneros70, la data 2010-01-04 11:49:59Diferenta intre mine -bogatul si gigi becali - saracul , este contul di banca !! In rest avem doua maini , doua picioare , et. nema diferente...

Da' mioare ai? Alea conteaza.

PAI.....CAM ASA CEVA .........SA TRAITI BINE.....







SAU DE FAPT SA NU VEDETI BINE???

Tupeul este diferenta. Dar bogatii sint mai cumsecade. Bogatia ii face asa. pe saraci ii ciineste lipsurile.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.