Romanul s-a nascut poet

Mos Nicolae, te rog mult,
Cu glasul meu trist si timid,
Sa-mi faci cadou pe mama mea,
Ca altceva nimic n-oi vrea.

Buna imi spune ca e in stele,
Dar, nu am cum s-ajung la ele.
Spune-i , te rog, si lui tata,
Sa nu isi mai plinga soarta.

E trist, si se inchide-n sine,
Si uneori uita de mine.
Nu ma lipeste de pieptul lui,
Iar eu ma simt al nimanui.

Mama de era suparata,
Tot ma pupa macar odata,
La pieptul ei tot ma stringea,
Si-mi daruia dragostea sa.

De la: lenacata, la data 2010-12-06 20:44:30Mos Nicolae, te rog mult,
Cu glasul meu trist si timid,
Sa-mi faci cadou pe mama mea,
Ca altceva nimic n-oi vrea.

Buna imi spune ca e in stele,
Dar, nu am cum s-ajung la ele.
Spune-i , te rog, si lui tata,
Sa nu isi mai plinga soarta.

E trist, si se inchide-n sine,
Si uneori uita de mine.
Nu ma lipeste de pieptul lui,
Iar eu ma simt al nimanui.

Mama de era suparata,
Tot ma pupa macar odata,
La pieptul ei tot ma stringea,
Si-mi daruia dragostea sa.

Daniela

De la: _galina_, la data 2010-12-05 23:19:27

De la: Ingrid, la data 2010-12-05 19:05:02Nu vreau sa ingropam topicul asta

Te cred, mai ales ca nu vrei sa lasi nimic originala aici!

CUM!
Cum rauri repezi vin din munte
Si-n sesuri largi, plat se astern,
Cum iarba tremura sa-nfrunte
Turbatul vant tembel si tern,
Cum calea nu e decat vis
Sau vis ce-si cata-n gand carare
Batand la poarta ce s-a-nchis
Intr-un nerost ca din eroare
Cum dragostea-i un toi eres
Ce nu incape-n timp si spatiu
Ti-am dat un sens: un "uber alles",
Sa aflu tihna si nesatiu.
Si tot catand poteci adanci
Si calde adieri frontale
Mi-am lasat urmele pe stanci
Captive lunecari fatale.
Inca o zi s-a strecurat
Spre-a vesniciei vast ungher
Inca un dor s-a revarsat
Din inima-mi ca rob stingher
Ce cata trudnic adapost
Urcand setos si vlaguit
Catand spre sensuri fara rost
Pustiuri de nemarginit.
Cum cata valul spre liman
Sfarsitul fara-a se-mplini
Moare si dorul, dor sarman:
Tu n-ai cum crede, n-ai cum sti!

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-05 21:26:16

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-05 20:02:32E iarna

E iarna, fulgii-ncep sa cearna
Pe dealuri si pe strazi, pe noi…
Se schimba praful in noroi
C-asa e dat, cand este iarna.

Copiii rad, sunt in vacanta,
Isi pun ghetutele in prag
Si-ateapta veseli si cu drag
S-apese Mos Craciun pe clanta.

Mosnegii trag un fum si-o tuse,
Se incalzesc la foc, putin,
Beau un rachiu sau beau un vin
Si-si amintesc de vremi apuse.

Iubitii stau gandind departe,
Sunt artificii-n ochii lor,
Au poleit cuvantul dor
Iar dragostea li-i pan’ la moarte.

Si la ferestre, ce miroase!
Carnati, friptura, cozonac,
Catelul latra sub copac
Cerand si el vreo doua oase.

Se fac urari cu vorbe bune
Si ironii pe ici colea;
Mai trece-un an, trece-o belea
Dar vine altul, o minune !!!

Daniela

Da, s-ar putea un an minune
cu alte promisiuni date,
cu pensii si salarii inghetate
si cu rabdari prajite la oricine.

Dar pan-atunci este un risc,
cand tot saracul, fericit, insista
sa taie porcul -de pe lista-
si-n loc de brad la geam -un vasc-

Tot fasolea consumata in ajun,
ar mai putea, in cei alesi, sa bage frica,
sa explodeze mai rau ca mamaliga
si sa le strice ziua de Craciun.

*****************************************
Doar Mosul ne va ajuta
s-aduca veselie
in casa mea, in casa ta...
tristeti sa nu mai fie.

Pe rand, cadouri vom primi
cu zambete si vise
din noi, copilul va zambi
intors din lumi inchise....

Daniela

*******

Tot ce-ti pare tie o vitregie cruda,
cand lupti cu timpul si pui ravna, truda,
eu retusez mai lesne, dau contururi fine
cum sculptorii de geniu din lut faceau minune.

Dar cine cu mandrie nu si-a iubit modelul
ce-i subjuga trairea, ori obosit penelul,
lasa desavarsirea sa nu se-nfaptuiasca?
Nimicul, lipsa, imperfectul, aveau sa le iubeasca.

Iubind perfectiunea te-am intregit in toate,
cu patima nestinsa ce bantuie in mine,
am modelat in totul trasaturi sublime.

Ravnesc eu frumusetea peste poate
sau sper norocul, gratiei Divine,
rasplata trudei, fructu-n intregime?

****************************************
"Doar Mosul ne va ajuta
s-aduca veselie
in casa mea, in casa ta...
tristeti sa nu mai fie.

Pe rand, cadouri vom primi
cu zambete si vise
din noi, copilul va zambi
intors din lumi inchise...."


Fie mosul asa darnic
sa ne-aduca cate-un dar
pentru tot romanul harnic,
insa eu nu am habar
ce-ar putea el sa-mi aduca;
poate putina caldura,
o gutuie si vreo nuca
si speranta pe masura.

Dar cum mosul suntem noi,
pe copii ii pacaleste,
daruim dupa nevoi,
multa dragoste fireste.
Am si eu o tolba mare
incarcata cu urari,
sa le dau la fiecare,
ca n-am cum atatea flori.

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-06 21:01:57
*******

Tot ce-ti pare tie o vitregie cruda,
cand lupti cu timpul si pui ravna, truda,
eu retusez mai lesne, dau contururi fine
cum sculptorii de geniu din lut faceau minune.

Dar cine cu mandrie nu si-a iubit modelul
ce-i subjuga trairea, ori obosit penelul,
lasa desavarsirea sa nu se-nfaptuiasca?
Nimicul, lipsa, imperfectul, aveau sa le iubeasca.

Iubind perfectiunea te-am intregit in toate,
cu patima nestinsa ce bantuie in mine,
am modelat in totul trasaturi sublime.

Ravnesc eu frumusetea peste poate
sau sper norocul, gratiei Divine,
rasplata trudei, fructu-n intregime?

Daniela

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sã rãmâi.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fa ra glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

*****
Ca doi copii sa-ncingem jocul,
cu un sarut sa dea pe dinafara,
si nebunatici sa aprindem focul
sa arda-n suflet, para dupa para!

Povestea ta imi este clara
cand o ascult din glas duios,
dar spune-mi-o in fapt de seara,
suras suav, tu basm frumos!

O, nu-mi lua dulcea poveste!
Fa s-o ascult de-atatea ori,
sa-i deapan firul ce ma leaga!

Furat de basm n-as trece peste
frumosii ochi atat de rugatori,
de m-ar robi o viata-ntreaga.

...va iubesc, va admir, va multumesc

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-06 21:01:57
*******

Tot ce-ti pare tie o vitregie cruda,
cand lupti cu timpul si pui ravna, truda,
eu retusez mai lesne, dau contururi fine
cum sculptorii de geniu din lut faceau minune.

Dar cine cu mandrie nu si-a iubit modelul
ce-i subjuga trairea, ori obosit penelul,
lasa desavarsirea sa nu se-nfaptuiasca?
Nimicul, lipsa, imperfectul, aveau sa le iubeasca.

Iubind perfectiunea te-am intregit in toate,
cu patima nestinsa ce bantuie in mine,
am modelat in totul trasaturi sublime.

Ravnesc eu frumusetea peste poate
sau sper norocul, gratiei Divine,
rasplata trudei, fructu-n intregime?

Foarte frumos! Dar ti-ai raspuns la ultima intrebare? Daca nu, iti spun eu: "fara intregime, ai mai fi fost inspirat?

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

Poetul.
Se-nlãunþuie furtuna pe chipul unei raze
Într-un decor de iad vãzduhul se ascunde
Pînditã de lunatici, izvorul unei fraze
Pe fruntea de poet ia forma unei unde.
S-a dus pe coame negre, prin umbre de fãget
ªãgalnicul vis ciclic, venit a cîta oarã
Ca un suspin oniric desprins dintr-un regret
Surprins ca toamna-n lacrimi tînjind a primãvarã?
Iubire? Dupã ce? Dupã un prînz bogat
De vorbe de pe-o bandã de suflet in declin,
Cu norme de minciunã, de vaiet ºi pãcat?
Aceasta e himera cãreia mã-nchin?
Oh, doamne sfinte Petre, mai ia puþin vacanþã
Nu mai ºterge pãcate, dã foc acestui rai
Cînd în iubire nu e o searbãdã speranþã
De ce s-aduci ofrande nevolnicului trai?

Prin geam rãzbat imagini de la un prînz bogat
De inspiraþii vide iar sufletu-n declin
Catã lipsit de vlagã, surpîndu-se-mpãcat
Pîndind luntrea lui Caron: aºteaptã-mã cã vin!
Cupolã roz-bizarã, i-aduc ochii, o rozã
Parfumul îºi desfatã ºi pleoapele îl dor.
Prinos de vis si veghe, sminteºte mintea-n prozã:
- Nu-þi pierde firea Hades, spre tine-acum cobor!
ªi raza pal, postumã, cãzînd, se frînge-albastrã
E somn sau numai zbor? ªi mintea grav bolnavã
Catã o cutã-adîncã în vraja din fereastrã
ªi vrerea i se frînge ca de-un recif, o navã!

Stã-ntins pe pat poetul cu ochii dupã muzã:
Nimic nu va sa-i cearnã-n sufletul lui gol.
Se uitã-apoi prin colþuri cãtînd parcã o scuzã
A sufletului haos, suspect ca un simbol.

De cand citesc aceste minunate poezii, mintea mea nu mai vrea sa produca nimc care sa le umbreasca.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: Ingrid, la data 2010-12-06 01:21:56

De la: _galina_, la data 2010-12-05 23:19:27

De la: Ingrid, la data 2010-12-05 19:05:02Nu vreau sa ingropam topicul asta

Te cred, mai ales ca nu vrei sa lasi nimic originala aici!

...ceva original aici...chiar nu am cum, respect in mod deosebit topicul acesta!

Acest topic ne desfata sufletul, nu ne consacra!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-06 21:23:38

****************************************
"Doar Mosul ne va ajuta
s-aduca veselie
in casa mea, in casa ta...
tristeti sa nu mai fie.

Pe rand, cadouri vom primi
cu zambete si vise
din noi, copilul va zambi
intors din lumi inchise...."


Fie mosul asa darnic
sa ne-aduca cate-un dar
pentru tot romanul harnic,
insa eu nu am habar
ce-ar putea el sa-mi aduca;
poate putina caldura,
o gutuie si vreo nuca
si speranta pe masura.

Dar cum mosul suntem noi,
pe copii ii pacaleste,
daruim dupa nevoi,
multa dragoste fireste.
Am si eu o tolba mare
incarcata cu urari,
sa le dau la fiecare,
ca n-am cum atatea flori.

eu te-as ruga un gand sa-mi daruiesti
sa sa mi-l pui sub brad, daca voiesti,
un gand asemuit c-o muza, care stie
sa-mi poarte mana cand in versuri scrie...

Daniela

"eu te-as ruga un gand sa-mi daruiesti
sa sa mi-l pui sub brad, daca voiesti,
un gand asemuit c-o muza, care stie
sa-mi poarte mana cand in versuri scrie..."


Orice muza cand o chemi
se lasa induplecata,
daca de Eros te temi
si de dreapta lui sageata,
cheama-atunci pe Euterpe,
versurile ei nu sunt sterpe';
rime, iambi, trohee, toate
pe rand vor fi inspirate.
Ce pot eu cu muta-mi gura
sa adaug uneori?
Poate un buchetr de flori
din mirifica natura.

******

Pe albul tau ca giulgiul lunii
as scutura o noapte de saruturi;
cu-mbratisarile de fluturi
pe buze arse sa prind crinii.

Muncit ca roiul de albine
sa pun oprelisti clipei care piere,
tacerea noptii ar sfarama mistere,
descatusand si sacrele suspine.

Vai, ratacit in vraja ta, minune!
Deztelenit ca lutul dintr-o glie
ma risipesc in palida faclie.

Poarte-mi iubirea pasii in genune
iar ca pedeapsa negresit sa-mi fie
o noua-mbratisare sa ma-nvie!

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-07 18:13:15

"eu te-as ruga un gand sa-mi daruiesti
sa sa mi-l pui sub brad, daca voiesti,
un gand asemuit c-o muza, care stie
sa-mi poarte mana cand in versuri scrie..."


Orice muza cand o chemi
se lasa induplecata,
daca de Eros te temi
si de dreapta lui sageata,
cheama-atunci pe Euterpe,
versurile ei nu sunt sterpe';
rime, iambi, trohee, toate
pe rand vor fi inspirate.
Ce pot eu cu muta-mi gura
sa adaug uneori?
Poate un buchetr de flori
din mirifica natura.

Daniela

Târziu

de ADRIAN PAUNESCU

Când v-am rugat sã-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aþi auzit ºi mi-aþi rãspuns
Cã-i o problemã foarte grea.

ªi-am fost ridicol stãruind
ªi-am încercat sã vã mai spun
ªi noi m-aþi învinovãþit
ªi m-aþi considerat nebun.

ªi eu v-am zis cã nu e timp,
Cã suntem niºte pasageri,
ªi voi aþi construit minciuni,
Mai multe astãzi decât ieri.

ªi-acum de ce vã bucuraþi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aþi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuþit?

O locuinþã v-am cerut,
S-o dãm artiºtilor pribegi,
ªi jaful vostru mi-a rãspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
ªi v-aþi putea ºi voi mândri
Cã daþi o casã celor morþi,
Deºi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu rãspuns ºi ipocrit,
Artiºtii au ajuns pãmânt,
E gata casa vieþii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Adrian Paunescu - Români prin Europa

Pe aceasta usa,
Astfel scriu stapânii:
Interzis sa intre
Câinii si românii.

Umblam prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru, n-avem bani de pâine,
În vremurile când nu mai conteaza
Deosebirea dintre om si câine.

Acesta e si continentul nostru,
Plutim incestuos din tara-n tara,
Copiii-nvata multilingv, cersitul,
Cum pot si omorî si sa si moara.

Si nimeni nu ne mai întinde mâna,
Decât cu viclenia jucausa,
De-a ne o prinde si de-a o închide,
Cu minimum de riscuri, în catusa.

Noi suntem infractorii de serviciu
Ai Europei, care sta la pânda,
Asa cum e cu altii iertatoare
Ea ca pe sclavi încearca sa ne vânda.

Parintii si copiii mor, prin tara,
Si noi de noi ne-strainam cu totii,
Purtând pe umerii truditi si gârbovi
Camasa rece a strainatatii.

În plina degradare, zi si noapte,
Invidia si dorul ne apasa,
Ne lenevim, ne pervertim, ne ducem,
Ca n-avem loc si rost la noi acasa.

Umblam prin Europa fara tinta,
Ca niste zilieri, de azi pe mâine,
Furam si siluim, mai si ucidem,
Români la rangul dintre romi si câine.

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-07 20:03:02

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-07 18:13:15

"eu te-as ruga un gand sa-mi daruiesti
sa sa mi-l pui sub brad, daca voiesti,
un gand asemuit c-o muza, care stie
sa-mi poarte mana cand in versuri scrie..."


Orice muza cand o chemi
se lasa induplecata,
daca de Eros te temi
si de dreapta lui sageata,
cheama-atunci pe Euterpe,
versurile ei nu sunt sterpe';
rime, iambi, trohee, toate
pe rand vor fi inspirate.
Ce pot eu cu muta-mi gura
sa adaug uneori?
Poate un buchetr de flori
din mirifica natura.

Esti moasa craciun ?

Decembrie
Te uita cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.
Si mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga… zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte, -
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
E ziua si ce intuneric…
Mai spune s-aduca si lampa -
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa…
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
George Bacovia.

Poetul simbolist al versurilor sumbre, gri, cu muzicalitatea unei fanfare mortuare...
ca si Bodelaire in "Fleurs du Mal" a vazut doar raul omenirii, descris cu frumusetea rece.
Observati doar rima 2 cu 4.

Poetul

Poetul este zeul care,
luptand adesea cu amurgul,
imprastie lumina-n zare
asemenea ca Demiurgul.
E pasarea cu o aripa,
incumetata tot spre cer,
cand e infranta, intr-o clipa,
isi ia lumina din eter.
E un Icar, spre soare zboara,
neantul il absoarbe, il implica,
desi aripa-i e de ceara,
de cade frant iar se ridica.
Cand Prometeu a furat focul,
de stanci a fost inlantuit,
razand de Zei, luandu-i locul,
poetul s-a substituit.
Cand Dante a invins infernul,
avand drept arma epitetul,
in el a ars mereu eternul,
dar renascut mai darz poetul.
Cand Lucifer cu dracii mii,
cereau un suflet drept un gaj,
sa-i dea a lumii bogatii,
l-a dat poetul mare paj.
De-atunci el este un mister
ca si lumina-n infinit;
trudit in Iad, slavit in Cer,
poetul este un nefericit.

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-08 00:20:10


Decembrie
Te uita cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.
Si mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga… zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte, -
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
E ziua si ce intuneric…
Mai spune s-aduca si lampa -
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa…
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
George Bacovia.

Poetul simbolist al versurilor sumbre, gri, cu muzicalitatea unei fanfare mortuare...
ca si Bodelaire in "Fleurs du Mal" a vazut doar raul omenirii, descris cu frumusetea rece.
Observati doar rima 2 cu 4.

In memoriam
Cu liliac neinflorit
Iubito, iarasi plange firea
Aripile-mi de plumb topit
Reintregesc nemarginirea.

Ofteaz-o harpa, un sonet
E noapte mata in cetate
Lugubre ganduri de poet
Luneca-n eternitate.

Iubito, ia din raft o carte,
Asaza lampa intre noi
As vrea sa depeni mai departe
Povestea celor tristi si goi.

Si cand sfarsind, privesti mirata
Zorii la geam pulsand incet
Vei deslusi iubirea-mi toata
Zacand pe presul violet.

Parfume tainice, postume
Vor imbraca parcul in negru
Fantome negre, fumegande
Imi vor canta marsul funebru!

Cu lacrimi roze tu m-ai plange
Iubito, din al tau clavir
Si vor fi clapele de sange
Si eu voi dormi in cimitir!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2010-12-07 09:15:03

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-06 21:01:57
*******

Tot ce-ti pare tie o vitregie cruda,
cand lupti cu timpul si pui ravna, truda,
eu retusez mai lesne, dau contururi fine
cum sculptorii de geniu din lut faceau minune.

Dar cine cu mandrie nu si-a iubit modelul
ce-i subjuga trairea, ori obosit penelul,
lasa desavarsirea sa nu se-nfaptuiasca?
Nimicul, lipsa, imperfectul, aveau sa le iubeasca.

Iubind perfectiunea te-am intregit in toate,
cu patima nestinsa ce bantuie in mine,
am modelat in totul trasaturi sublime.

Ravnesc eu frumusetea peste poate
sau sper norocul, gratiei Divine,
rasplata trudei, fructu-n intregime?

Foarte frumos! Dar ti-ai raspuns la ultima intrebare? Daca nu, iti spun eu: "fara intregime, ai mai fi fost inspirat?

Sigur ca nu.
Natura intreaga este constituita pe suma intregilor.
Care este nebunul sa muste dintr-un mar gustos si sa-l arunce?
Va devora intregul.
Care este barbatul sa fie cucerit doar de niste ochi frumosi, expresivi ai unei femei?
Va ravni intregul ei.
Care este femeia sa admire doar forta fizica a barbatului doar pentru protectia ei?
Va dori intregul sau in tot ce are mai deosebit pentru ea.
Orice artist a facut dintr-un colt de natura un intreg, cheia inspiratiei sale.

"In memoriam
Cu liliac neinflorit
Iubito, iarasi plange firea
Aripile-mi de plumb topit
Reintregesc nemarginirea.

Ofteaz-o harpa, un sonet
E noapte mata in cetate
Lugubre ganduri de poet
Luneca-n eternitate.

Iubito, ia din raft o carte,
Asaza lampa intre noi
As vrea sa depeni mai departe
Povestea celor tristi si goi.

Si cand sfarsind, privesti mirata
Zorii la geam pulsand incet
Vei deslusi iubirea-mi toata
Zacand pe presul violet.

Parfume tainice, postume
Vor imbraca parcul in negru
Fantome negre, fumegande
Imi vor canta marsul funebru!

Cu lacrimi roze tu m-ai plange
Iubito, din al tau clavir
Si vor fi clapele de sange
Si eu voi dormi in cimitir! "


Poate tocmai in aceasta consta frumusetea acestor versuri;
transmiterea simbolica a unor simtaminte melancolice, interiorizate in suflet, care vrea sa impinga nostalgia spre exterior: compasiune, regrete, inlacrimare..
Toate intro constructie poetica, pe fiecare strofa, atat de concentrata.
Ultimele strofe arata atat de pregnant neimpacarea poetului cu lumea inconjuratoare si
aspiratia transcedentala.
E minunat sa descoperim frumusetea inobiland sufletele.

De la Emil Paslaru:
Poate tocmai in aceasta consta frumusetea acestor versuri;
transmiterea simbolica a unor simtaminte melancolice, interiorizate in suflet, care vrea sa impinga nostalgia spre exterior: compasiune, regrete, inlacrimare..
Toate intro constructie poetica, pe fiecare strofa, atat de concentrata.
Ultimele strofe arata atat de pregnant neimpacarea poetului cu lumea inconjuratoare si
aspiratia transcedentala.
E minunat sa descoperim frumusetea inobiland sufletele.

Ma bucur mult ca putem comunica! Va multumesc pentru faptul ca v-a cazut privirea pe "In memoriam"
Poezia am scris-o mai demult dar am profitat de faptul ca l-ati readus in memoria noastra pe unul din pretuitii mei poeti.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

M-am indragostit.
M-am indragostit de tine viata
Si nu mai vreau sa lupt cu inima:
La mine noaptea e o lunga dimineata
Si-n orice lucru simt prezenta ta.
Ca m-am indragostit de tine viata
Si ori ce-mi ceri, nimic nu-mi pare greu
Pornesc la drum cu zambetul pe fata
Intinerita de-adierea ta eu cant mereu.
S-au scurs zilele toamnei, acuma este iarna
Dar primavara pare ca mi-a batut in geam
Ca fulgii mari, alene cand incep sa cearna
Imi par flori de mar albe ce flutura din ram
Imi place adierea vantului de seara
Sa-i ingan melodia cand stelele rasar
Si sa vorbesc cu luna cand dorul ma-mpresoara
Sa plang de bucurie vazandu-l venind iar!
Ne-am indragostit de tine viata...
Un fluture de aur pe-o floare s-a lasat,
O raza de lumina, o noua dimineata,
Un cuib de randunele, un gest bland si curat...
Ne-am indragostit de tine, viata!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2010-12-08 13:58:41M-am indragostit.
M-am indragostit de tine viata
Si nu mai vreau sa lupt cu inima:
La mine noaptea e o lunga dimineata
Si-n orice lucru simt prezenta ta.
Ca m-am indragostit de tine viata
Si ori ce-mi ceri, nimic nu-mi pare greu
Pornesc la drum cu zambetul pe fata
Intinerita de-adierea ta eu cant mereu.
S-au scurs zilele toamnei, acuma este iarna
Dar primavara pare ca mi-a batut in geam
Ca fulgii mari, alene cand incep sa cearna
Imi par flori de mar albe ce flutura din ram
Imi place adierea vantului de seara
Sa-i ingan melodia cand stelele rasar
Si sa vorbesc cu luna cand dorul ma-mpresoara
Sa plang de bucurie vazandu-l venind iar!
Ne-am indragostit de tine viata...
Un fluture de aur pe-o floare s-a lasat,
O raza de lumina, o noua dimineata,
Un cuib de randunele, un gest bland si curat...
Ne-am indragostit de tine, viata!

Da, placut si optimist.
Numai pesimistii, neluptatorii nu vad frumusetea vietii, in zborul unui fluture, in harnmicia albinei,
in diversificarea si parfumul florilor, in ciripitul pasarilor, in peisajele superbe si in ce nu?
Dar mai ales in frumusetea gandurilor oamenilor, in exprimarea lor, toate infrumusetesc viata.
Cine nu iubeste natura nu iubeste viata, cine nu iubeste semenii sai are imensitatea pustiului in suflet.
Sa ne indragostim de viata, cel mai pretios dar primit, si nu stim clipa cand o pierdem. Fiecare secunda e pretioasa si nu trtebuie risipita fara rost.

********

Napastuit fiind, cu fata-ndurerata,
cel necajit, adesea n-are gura;
chiar daca inima i-e o arsura,
tot demn statura lui si-o poarta.

Nu-i om acela ce rasplata cata,
pe-o fapta buna , daca se indura;
de dai cu voia nu dai cu masura,
iubirii daruite nu ii ceri rasplata.

Ferice e acela ce in suflet poarta
atata dragoste cat seva e in floare,
s-o tina svelta, pura catre soare.

Sa-ti tii coloana dreapta e o arta,
sa nu te intinezi e iscusinta,
deci, sa fii om e mare biruinta.

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-09 20:36:31

De la: _galina_, la data 2010-12-08 13:58:41M-am indragostit.
M-am indragostit de tine viata
Si nu mai vreau sa lupt cu inima:
La mine noaptea e o lunga dimineata
Si-n orice lucru simt prezenta ta.
Ca m-am indragostit de tine viata
Si ori ce-mi ceri, nimic nu-mi pare greu
Pornesc la drum cu zambetul pe fata
Intinerita de-adierea ta eu cant mereu.
S-au scurs zilele toamnei, acuma este iarna
Dar primavara pare ca mi-a batut in geam
Ca fulgii mari, alene cand incep sa cearna
Imi par flori de mar albe ce flutura din ram
Imi place adierea vantului de seara
Sa-i ingan melodia cand stelele rasar
Si sa vorbesc cu luna cand dorul ma-mpresoara
Sa plang de bucurie vazandu-l venind iar!
Ne-am indragostit de tine viata...
Un fluture de aur pe-o floare s-a lasat,
O raza de lumina, o noua dimineata,
Un cuib de randunele, un gest bland si curat...
Ne-am indragostit de tine, viata!

Da, placut si optimist.
Numai pesimistii, neluptatorii nu vad frumusetea vietii, in zborul unui fluture, in harnmicia albinei,
in diversificarea si parfumul florilor, in ciripitul pasarilor, in peisajele superbe si in ce nu?
Dar mai ales in frumusetea gandurilor oamenilor, in exprimarea lor, toate infrumusetesc viata.
Cine nu iubeste natura nu iubeste viata, cine nu iubeste semenii sai are imensitatea pustiului in suflet.
Sa ne indragostim de viata, cel mai pretios dar primit, si nu stim clipa cand o pierdem. Fiecare secunda e pretioasa si nu trtebuie risipita fara rost.

********

Napastuit fiind, cu fata-ndurerata,
cel necajit, adesea n-are gura;
chiar daca inima i-e o arsura,
tot demn statura lui si-o poarta.

Nu-i om acela ce rasplata cata,
pe-o fapta buna , daca se indura;
de dai cu voia nu dai cu masura,
iubirii daruite nu ii ceri rasplata.

Ferice e acela ce in suflet poarta
atata dragoste cat seva e in floare,
s-o tina svelta, pura catre soare.

Sa-ti tii coloana dreapta e o arta,
sa nu te intinezi e iscusinta,
deci, sa fii om e mare biruinta.

frumoasa lectie de viata....

De la Emil Paslaru:

Napastuit fiind, cu fata-ndurerata,
cel necajit, adesea n-are gura;
chiar daca inima i-e o arsura,
tot demn statura lui si-o poarta.

Nu-i om acela ce rasplata cata,
pe-o fapta buna , daca se indura;
de dai cu voia nu dai cu masura,
iubirii daruite nu ii ceri rasplata.

Ferice e acela ce in suflet poarta
atata dragoste cat seva e in floare,
s-o tina svelta, pura catre soare.

Sa-ti tii coloana dreapta e o arta,
sa nu te intinezi e iscusinta,
deci, sa fii om e mare biruinta.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina