Romanul s-a nascut poet

Toamna

Imbraca toamna haina-i brumarie,
Cernita-n zarea cenusie
Cand vantul canta-nmormantarea
Covorului de Frunze, pe cararea
Ce pasii-mi o ating cu duiosie.

Ce sunet straniu fosnetul metalic!
In ravasirea lor e toata resemnarea…
Cat dor s-a stins in frunzele acele
Si cate taine n-au luat cu ele?
La fel ca noi isi deapana uitarea.

Padurea-i o orchestra dezmembrata
Ce fluiera o trista simfonie.
Acelasi vant turbat copacii ii despoaie
Cand bate-n ei cu picuri reci de ploaie
Si-i scutura de frunza aramie.

Ce toamna e! o crancena schimbare…
In agonia ei, crampei de anotimp,
Cu buze palide si ultimii fiori,
Saruta razele ivite printre nori
Un ultim spasm al trecerii prin timp.

Nostalgie de anotimpuri Emil Paslaru
(putin modificata)
De timpul care fuge nu mi-e teama.
Nu-l pot opri si-l las spre vesnicie,
cu fiecare pas cand el ma cheama
pan-la final sa fim in armonie.
Pe Vara mofturoasa o invit la dans,
Si-i calc condurii, ne-ndemanatic paj
Furat de dulcele-i balans
i-as da chiar inima drept gaj.
De Toamna ruginie nu ma tem
cat timp ma amagesc cu dulci trairi,
Torcand din visul Ariadnei ghem
Sa-mi tes iluzii, placute amintiri.
Nici Iarna aspra nu ma inspaimanta
In ciuda-ncrancenarii cu capricii mii
Cand cu un zambet rece ma incanta,
Imi pare-o zana in rochii argintii.
Nostalgic sunt dupa o Primavara
Sa uit de tot trecutul inchis in carapace
As vrea un viitor ca prima oara,
Nascut sa fiu ca puiul din gaoace..
Imprastii gandu-mi ca fumul de tamaie
si printre flori eu trec usor,
mireasma lor sa ma mangaie,
sa-nalte sufletu-mi in zbor.
Stiu ca-n lumea lor vegheaza armonia
Cu fiecare ciclu, ele se nasc si mor
Aceasta-i oare vesnicia?

Strapuns pe ne-asteptate de-un fior
Ma-ntreb in gand, nestiutor:
Am fost? N-am fost? Mai sunt? Mai zbor?

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina

De la: dor_de_dor, la data 2010-09-27 20:04:04Nostalgie de anotimpuri Emil Paslaru
(putin modificata)
De timpul care fuge nu mi-e teama.
Nu-l pot opri si-l las spre vesnicie,
cu fiecare pas cand el ma cheama
pan-la final sa fim in armonie.
Pe Vara mofturoasa o invit la dans,
Si-i calc condurii, ne-ndemanatic paj
Furat de dulcele-i balans
i-as da chiar inima drept gaj.
De Toamna ruginie nu ma tem
cat timp ma amagesc cu dulci trairi,
Torcand din visul Ariadnei ghem
Sa-mi tes iluzii, placute amintiri.
Nici Iarna aspra nu ma inspaimanta
In ciuda-ncrancenarii cu capricii mii
Cand cu un zambet rece ma incanta,
Imi pare-o zana in rochii argintii.
Nostalgic sunt dupa o Primavara
Sa uit de tot trecutul inchis in carapace
As vrea un viitor ca prima oara,
Nascut sa fiu ca puiul din gaoace..
Imprastii gandu-mi ca fumul de tamaie
si printre flori eu trec usor,
mireasma lor sa ma mangaie,
sa-nalte sufletu-mi in zbor.
Stiu ca-n lumea lor vegheaza armonia
Cu fiecare ciclu, ele se nasc si mor
Aceasta-i oare vesnicia?

Strapuns pe ne-asteptate de-un fior
Ma-ntreb in gand, nestiutor:
Am fost? N-am fost? Mai sunt? Mai zbor?

N-am putut raspunde prin mesaj privat, nu fighurati in lista de prieteni.
Multumesc pentru modificari, dar:

- Timpul oricum e-n vesnicie, eu am un crampei din el.
- pentru respectarea rimei alternante, nemodificand intelesul- DA
- si daca-l uit, inseamna ca nu-l uit de tot?
- NU! ultimele versuri:
- ele, subiect subinteles,......
... daca stiu dintotdeauna nu ma mai intreb
.... ci atunci cand am aflat ca stiu(cand stiu)
-
- se intelege ca ma intreb in gand.
*********************
poate-si mai da si altcineva cu parerea-------- Nina de la Iasi si altii tot atat de talentati sau mai...

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-27 23:19:05

De la: dor_de_dor, la data 2010-09-27 20:04:04Nostalgie de anotimpuri Emil Paslaru
(putin modificata)
De timpul care fuge nu mi-e teama.
Nu-l pot opri si-l las spre vesnicie,
cu fiecare pas cand el ma cheama
pan-la final sa fim in armonie.
Pe Vara mofturoasa o invit la dans,
Si-i calc condurii, ne-ndemanatic paj
Furat de dulcele-i balans
i-as da chiar inima drept gaj.
De Toamna ruginie nu ma tem
cat timp ma amagesc cu dulci trairi,
Torcand din visul Ariadnei ghem
Sa-mi tes iluzii, placute amintiri.
Nici Iarna aspra nu ma inspaimanta
In ciuda-ncrancenarii cu capricii mii
Cand cu un zambet rece ma incanta,
Imi pare-o zana in rochii argintii.
Nostalgic sunt dupa o Primavara
Sa uit de tot trecutul inchis in carapace
As vrea un viitor ca prima oara,
Nascut sa fiu ca puiul din gaoace..
Imprastii gandu-mi ca fumul de tamaie
si printre flori eu trec usor,
mireasma lor sa ma mangaie,
sa-nalte sufletu-mi in zbor.
Stiu ca-n lumea lor vegheaza armonia
Cu fiecare ciclu, ele se nasc si mor
Aceasta-i oare vesnicia?

Strapuns pe ne-asteptate de-un fior
Ma-ntreb in gand, nestiutor:
Am fost? N-am fost? Mai sunt? Mai zbor?

N-am putut raspunde prin mesaj privat, nu fighurati in lista de prieteni.
Multumesc pentru modificari, dar:

- Timpul oricum e-n vesnicie, eu am un crampei din el.
- pentru respectarea rimei alternante, nemodificand intelesul- DA
- si daca-l uit, inseamna ca nu-l uit de tot?
- NU! ultimele versuri:
- ele, subiect subinteles,......
... daca stiu dintotdeauna nu ma mai intreb
.... ci atunci cand am aflat ca stiu(cand stiu)
-
- se intelege ca ma intreb in gand.
*********************
poate-si mai da si altcineva cu parerea-------- Nina de la Iasi si altii tot atat de talentati sau mai...

Sa nu credeti ca am fost rautacioasa. Am cautat la cateva versuri sa pastrez ideea dar sa scurtez sau sa lungesc versul pentru numarul de silabe care reda muzicalitatea. La o strofa care era aparte prin asezarea rimei in loc de :1-3/2-4, era 1-2/3-4. Apoi la sfarsit va intrebati de doua ori!
O sa va spun ceva care ne impiedica sa privim din afara ce gandim: avand in memorie ideea si stiind ce vrem sa spunem folosim o parte din cunostinte iar restul ramane in memorie, dar cei dina afara citesc numai ce e scris pentru ca nu stiu ce a gandit autorul si atunci completeaza cu ce li se par lor ca ar fi posibil.
Mie mi-a placut poezia si de asta am insistat ca si cum, fara inspiratie incerc sa plagiez. Poate era mai bine sa fi fost atenta la conditiile impuse de mine in ceea ce privesc mesajele. Sa va fi suparat oare?

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-27 23:19:05

De la: dor_de_dor, la data 2010-09-27 20:04:04Nostalgie de anotimpuri Emil Paslaru
(putin modificata)
De timpul care fuge nu mi-e teama.
Nu-l pot opri si-l las spre vesnicie,
cu fiecare pas cand el ma cheama
pan-la final sa fim in armonie.
Pe Vara mofturoasa o invit la dans,
Si-i calc condurii, ne-ndemanatic paj
Furat de dulcele-i balans
i-as da chiar inima drept gaj.
De Toamna ruginie nu ma tem
cat timp ma amagesc cu dulci trairi,
Torcand din visul Ariadnei ghem
Sa-mi tes iluzii, placute amintiri.
Nici Iarna aspra nu ma inspaimanta
In ciuda-ncrancenarii cu capricii mii
Cand cu un zambet rece ma incanta,
Imi pare-o zana in rochii argintii.
Nostalgic sunt dupa o Primavara
Sa uit de tot trecutul inchis in carapace
As vrea un viitor ca prima oara,
Nascut sa fiu ca puiul din gaoace..
Imprastii gandu-mi ca fumul de tamaie
si printre flori eu trec usor,
mireasma lor sa ma mangaie,
sa-nalte sufletu-mi in zbor.
Stiu ca-n lumea lor vegheaza armonia
Cu fiecare ciclu, ele se nasc si mor
Aceasta-i oare vesnicia?

Strapuns pe ne-asteptate de-un fior
Ma-ntreb in gand, nestiutor:
Am fost? N-am fost? Mai sunt? Mai zbor?

N-am putut raspunde prin mesaj privat, nu fighurati in lista de prieteni.
Multumesc pentru modificari, dar:

- Timpul oricum e-n vesnicie, eu am un crampei din el.
- pentru respectarea rimei alternante, nemodificand intelesul- DA
- si daca-l uit, inseamna ca nu-l uit de tot?
- NU! ultimele versuri:
- ele, subiect subinteles,......
... daca stiu dintotdeauna nu ma mai intreb
.... ci atunci cand am aflat ca stiu(cand stiu)
-
- se intelege ca ma intreb in gand.
*********************
poate-si mai da si altcineva cu parerea-------- Nina de la Iasi si altii tot atat de talentati sau mai...

Cred ca am omis un vers neanalizat:
"nascut ca puiul din gaoace" ------------> nascut ca un pui din gaoace,
le prefer pe primele in loc de: "nascut sa fiu ca puiul din gaoace" , deoarece aici conjunctivul -sa fiu-
nu-mi mai da o certitudine ci doar o posibilitate, parca strica si armonia versului cu o nota in plus.

Astept comentarii si la poezia Toamna.

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-27 16:58:18

De la: XYW, la data 2010-09-26 23:37:24

De la: g_alina, la data 2010-09-26 23:28:47

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-26 22:33:22
Ce este-n sufletul meu?
................................................................
Mai e un gand razlet dar ferm;
In mustul sevelor de primavara,
Ca ghiocelul cel mai ferm
Sa rasar pui a doua oara.

"E un ocean in care se cuprind
Noianuri de dorinti sau intristari
Care se sting sau se aprind
Pe gandul unei cugetari!"

si marea spumege in valuri,
sa-nchida-n ea tot ce cuprinde,
sa nu mai vad atatea maluri,
sa uit de doru-mi ce m-aprinde...

Frumoasa strofa dar merge in contextul altei poezii... daca e originala, felicitari!

Rabufnesc talente, nu gluma....

poti fii sigur nea emile ca-i originala,io nu umblu cu fakeuri,e scoasa la foc automat

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, sã îþi faci lectura pe vapor decât sã faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

nea emile,imi permit sa spun si io ceva referitor la poezii,cand e vorba de facut versuri sau de gasit rime parc-ar merge un pic fortata limba romana,nu vorbim de siluirea ei,ci doar de oaresce licente poetice,ca doara si eminescu are asemenea licente trantite prin versurile sale si nimeni nu i le-a reprosat vreodata,tot genial ramane

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, sã îþi faci lectura pe vapor decât sã faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

De la: XYW, la data 2010-09-27 23:53:32nea emile,imi permit sa spun si io ceva referitor la poezii,cand e vorba de facut versuri sau de gasit rime parc-ar merge un pic fortata limba romana,nu vorbim de siluirea ei,ci doar de oaresce licente poetice,ca doara si eminescu are asemenea licente trantite prin versurile sale si nimeni nu i le-a reprosat vreodata,tot genial ramane

Noi nu suntem poeti ci doar niste fiinte plapande cu acest nefericit hobby: a cauta ideia, a gasi cuvintele prin care sa o exprimam si cautand ca la capatul fiecarei fraze sa gasim cuvantul potrivit dar in acelasi timp sa aiba si o terminatie careia i se zice rima. Nu cautam toti pentru ca unii mai profunzi nu mai au nevoie de ele pentru a-si spune opinia despre o idee ci doar aseaza frazele unele sub altele.
Acum, cei pedepsiti sa citeasca aceste nazbatii ar putea sa ne devina folositori prin observatiile pe care facandu-le., vom cizela aceste notite! Va asteptam cu drag nu numai ca un critic binevoitor ci ca un coleg la "insiruire de cuvinte!"

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

De la: XYW, la data 2010-09-27 23:49:35

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-27 16:58:18

De la: XYW, la data 2010-09-26 23:37:24

De la: g_alina, la data 2010-09-26 23:28:47

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-26 22:33:22
Ce este-n sufletul meu?
................................................................
Mai e un gand razlet dar ferm;
In mustul sevelor de primavara,
Ca ghiocelul cel mai ferm
Sa rasar pui a doua oara.

"E un ocean in care se cuprind
Noianuri de dorinti sau intristari
Care se sting sau se aprind
Pe gandul unei cugetari!"

si marea spumege in valuri,
sa-nchida-n ea tot ce cuprinde,
sa nu mai vad atatea maluri,
sa uit de doru-mi ce m-aprinde...

Frumoasa strofa dar merge in contextul altei poezii... daca e originala, felicitari!

Rabufnesc talente, nu gluma....

poti fii sigur nea emile ca-i originala,io nu umblu cu fakeuri,e scoasa la foc automat

Ambele postari realiste, inclusiv cea cu licentele poetice.
Sigur ca nimeni de pe aici nu are obraznicia sa se numeasca poet, doar talent de versificare.
Daca intamlator o fraza, doua, mai multe inseamna poezie adevarata, atunci e un caz fericit.
E bine sa cunoastem din frumusetea gandurilor fiecaruia, sa impartasim si din experienta altora,
si sa ne insusim chiar modele, acolo unde ele apar cu adevarat.
Sa descoperim pe cei ce vor sa ni se dezvaluie, sa ne descoperim si pe noi insi-ne.

De la: g_alina, la data 2010-09-28 00:09:27

De la: XYW, la data 2010-09-27 23:53:32nea emile,imi permit sa spun si io ceva referitor la poezii,cand e vorba de facut versuri sau de gasit rime parc-ar merge un pic fortata limba romana,nu vorbim de siluirea ei,ci doar de oaresce licente poetice,ca doara si eminescu are asemenea licente trantite prin versurile sale si nimeni nu i le-a reprosat vreodata,tot genial ramane

Noi nu suntem poeti ci doar niste fiinte plapande cu acest nefericit hobby: a cauta ideia, a gasi cuvintele prin care sa o exprimam si cautand ca la capatul fiecarei fraze sa gasim cuvantul potrivit dar in acelasi timp sa aiba si o terminatie careia i se zice rima. Nu cautam toti pentru ca unii mai profunzi nu mai au nevoie de ele pentru a-si spune opinia despre o idee ci doar aseaza frazele unele sub altele.
Acum, cei pedepsiti sa citeasca aceste nazbatii ar putea sa ne devina folositori prin observatiile pe care facandu-le., vom cizela aceste notite! Va asteptam cu drag nu numai ca un critic binevoitor ci ca un coleg la "insiruire de cuvinte!" [/quote

Critica ne duce adesea spre perfectiune, ca nimeni n-o atinge, e alta filozofie. Dar critica trebuie sa fie constructiva si mobilizatoare, nicidecum de dragul criticii, desi se mai intampla.
Sigur ca toti cei care au mai mult sau mai putin talent, isi fac un hobby din a scrie versuri, si nu vad de ce ar fi si nefericita indeletnicirea. Pe mine ma amuza, imi da o stare de spirit confortabila, mai ales aici pe forum, dar poate ma voi lecui. O mica istorioara: Un amic se plimba pe o strada in timpul
orelor de cursuri(ultima ora), eu aveam liber si l-am intrebat? Ce faci Puile(toti ii spuneau Puiu)
nu esti la cursuri?
_ Mai, cred c-o dau dracului de Facultate si m-apuc de literatura.
Fireste, Facultatea a abandonat-o, dupa cativa ani a scris o cartulie, a editat-o platind Editurii
valoarea mostenirii unei garsoniere, primita de la o matusa(sora mnamei sale)
Iata cat costa un hobby si in acest caz chiar ca este nefericit.

Fragilitate

O, Doamne, eu fragilul muritor!
Scanteie de Dumnezeire, o suflare,
de cad Tu ma ridici si prin iertare
iar faci din mine limpede izvor.
Dar eu sunt omul ce iubesc marirea;
eu ignorantul ce m-afund in fumul
ratacirii, tot pierd drumul,
n-am gingasia sa-ntrupez iubirea.
Fragilitatea mea e neputinta.
Eu om trufas, robit de desfatare,
ard plin de patimi, trista lumanare,
negand iubirea, calea spre cainta.
O, care-i timpul in dimensiune
sa prind o palpaire de faclie?
Eu pas de slabiciune, n-am tarie,
sunt subred Doamne, fum, desertaciune.
Eu licarire stinsa in tarana,
nu am taria sa infrunt viata
nici cat un ghiocel ce sparge ghiata,
desi fragil, e trainic in tulpina.
De-as fi gingas cat pura lui lumina
si nepatat cat raza lui de soare,
as fi mai vrednic de iertare,
pacatului n-as prinde radacina.
Ma-nalta deci si ma dezbina
de lutul had ce-n beznna ma retine!
Iubindu-Te sa ma-ntregesc cu tine
sa ma ridic din huma spre lumina.

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-28 06:41:53

De la: g_alina, la data 2010-09-28 00:09:27

De la: XYW, la data 2010-09-27 23:53:32nea emile,imi permit sa spun si io ceva referitor la poezii,cand e vorba de facut versuri sau de gasit rime parc-ar merge un pic fortata limba romana,nu vorbim de siluirea ei,ci doar de oaresce licente poetice,ca doara si eminescu are asemenea licente trantite prin versurile sale si nimeni nu i le-a reprosat vreodata,tot genial ramane

Noi nu suntem poeti ci doar niste fiinte plapande cu acest nefericit hobby: a cauta ideia, a gasi cuvintele prin care sa o exprimam si cautand ca la capatul fiecarei fraze sa gasim cuvantul potrivit dar in acelasi timp sa aiba si o terminatie careia i se zice rima. Nu cautam toti pentru ca unii mai profunzi nu mai au nevoie de ele pentru a-si spune opinia despre o idee ci doar aseaza frazele unele sub altele.
Acum, cei pedepsiti sa citeasca aceste nazbatii ar putea sa ne devina folositori prin observatiile pe care facandu-le., vom cizela aceste notite! Va asteptam cu drag nu numai ca un critic binevoitor ci ca un coleg la "insiruire de cuvinte!" [/quote

Critica ne duce adesea spre perfectiune, ca nimeni n-o atinge, e alta filozofie. Dar critica trebuie sa fie constructiva si mobilizatoare, nicidecum de dragul criticii, desi se mai intampla.
Sigur ca toti cei care au mai mult sau mai putin talent, isi fac un hobby din a scrie versuri, si nu vad de ce ar fi si nefericita indeletnicirea. Pe mine ma amuza, imi da o stare de spirit confortabila, mai ales aici pe forum, dar poate ma voi lecui. O mica istorioara: Un amic se plimba pe o strada in timpul
orelor de cursuri(ultima ora), eu aveam liber si l-am intrebat? Ce faci Puile(toti ii spuneau Puiu)
nu esti la cursuri?
_ Mai, cred c-o dau dracului de Facultate si m-apuc de literatura.
Fireste, Facultatea a abandonat-o, dupa cativa ani a scris o cartulie, a editat-o platind Editurii
valoarea mostenirii unei garsoniere, primita de la o matusa(sora mnamei sale)
Iata cat costa un hobby si in acest caz chiar ca este nefericit.

hobby = ocupatie preferata, ocupatie placuta, constanta, in timpul liber, in afara preocuparilor profesionale.
Eu acum sunt "agricultor" : gradina de legume, livada, flori, cateva capre, etc... Aceasta fiind indeletnicirea de baza, ceea ce fac in plus (adica sa pierd timpul pe PC, sa scriu tot ce-mi trece prin cap, sa cos goblenuri), in particular le zic hobby. Daca la ceilalti nu se potriveste , sa-mi zica ce alt cuvant folosesc atunci cand se apuca de scris fara sa le-o ceara nimeni, (avand la baza alta ocupatie stiind ca a scrie nu e o meserie). Cat priveste exemplul cu "Puiu" numai el stie exact de ce a renuntat la facultate si tot numai el stie de cat timp scria. Unii scriu un roman intr-un an, altii in 14! (marturisirea lui Alecu Ivan Ghilia intr-o revista literara cand s-a referit la romanul "Cuscrii"). Inainte de anul 1989 era Uniunea Scriitorilor si scriitorii hotarau ce e bun si ce nu pentru a scoate de sub tipar o carte pentru ca multi din ei lucrau in redactii. Concursurile literare erau doar pentru "finii" lor pe care ii ajutau sa se lanseze. La un concurs "Eminescu" am vrut sa depun un roman si secretara mi-a zis sa nu las manuscrisul pentru ca deja se stia cine este castigatorul. Despre cel ce a castigat, nu am mai auzit niciodata. Si asa "cum totul e relativ" fiecare are pareri proprii despre scrierea celuilalt. Eu nu-mi pierd timpul de dragul criticii ci numai cand ceva mi se pare a fi altfel daca acel ceva ar fi fost scris de mine. De multe ori unii cauta intelestul cuvintelor alaturate pentru a crea o figura de stil, altii pe cel real.
Cat priveste nefericita indeletnicire, m-am referit doar la mine pentru ca imi fura timpul "ramas si asa putin" si nu cu "versuri" ci cu alt gen, stiind ca niciodata nu le voi duce la o editura. Poti sa ai talent dar sa nu stii sa-l dramuiesti intr-o lucrare literara pe parcursul intregii creatii si, cel mai rau e atunci cand astepti doar cuvinte de lauda , cand nu accepti si parerile celorlalti care vad dintr-un alt unghi de vedere materialul respectiv. Eu nu comentez ceva in genul : mi-a placut!; mai scrie! sau altele incurajari ci ma aplec pe material si-l "descos", lucru pe care nu il voi mai face.

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

De la: g_alina, la data 2010-09-28 08:26:54

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-28 06:41:53

De la: g_alina, la data 2010-09-28 00:09:27

De la: XYW, la data 2010-09-27 23:53:32nea emile,imi permit sa spun si io ceva referitor la poezii,cand e vorba de facut versuri sau de gasit rime parc-ar merge un pic fortata limba romana,nu vorbim de siluirea ei,ci doar de oaresce licente poetice,ca doara si eminescu are asemenea licente trantite prin versurile sale si nimeni nu i le-a reprosat vreodata,tot genial ramane

Noi nu suntem poeti ci doar niste fiinte plapande cu acest nefericit hobby: a cauta ideia, a gasi cuvintele prin care sa o exprimam si cautand ca la capatul fiecarei fraze sa gasim cuvantul potrivit dar in acelasi timp sa aiba si o terminatie careia i se zice rima. Nu cautam toti pentru ca unii mai profunzi nu mai au nevoie de ele pentru a-si spune opinia despre o idee ci doar aseaza frazele unele sub altele.
Acum, cei pedepsiti sa citeasca aceste nazbatii ar putea sa ne devina folositori prin observatiile pe care facandu-le., vom cizela aceste notite! Va asteptam cu drag nu numai ca un critic binevoitor ci ca un coleg la "insiruire de cuvinte!" [/quote

Critica ne duce adesea spre perfectiune, ca nimeni n-o atinge, e alta filozofie. Dar critica trebuie sa fie constructiva si mobilizatoare, nicidecum de dragul criticii, desi se mai intampla.
Sigur ca toti cei care au mai mult sau mai putin talent, isi fac un hobby din a scrie versuri, si nu vad de ce ar fi si nefericita indeletnicirea. Pe mine ma amuza, imi da o stare de spirit confortabila, mai ales aici pe forum, dar poate ma voi lecui. O mica istorioara: Un amic se plimba pe o strada in timpul
orelor de cursuri(ultima ora), eu aveam liber si l-am intrebat? Ce faci Puile(toti ii spuneau Puiu)
nu esti la cursuri?
_ Mai, cred c-o dau dracului de Facultate si m-apuc de literatura.
Fireste, Facultatea a abandonat-o, dupa cativa ani a scris o cartulie, a editat-o platind Editurii
valoarea mostenirii unei garsoniere, primita de la o matusa(sora mnamei sale)
Iata cat costa un hobby si in acest caz chiar ca este nefericit.

hobby = ocupatie preferata, ocupatie placuta, constanta, in timpul liber, in afara preocuparilor profesionale.
Eu acum sunt "agricultor" : gradina de legume, livada, flori, cateva capre, etc... Aceasta fiind indeletnicirea de baza, ceea ce fac in plus (adica sa pierd timpul pe PC, sa scriu tot ce-mi trece prin cap, sa cos goblenuri), in particular le zic hobby. Daca la ceilalti nu se potriveste , sa-mi zica ce alt cuvant folosesc atunci cand se apuca de scris fara sa le-o ceara nimeni, (avand la baza alta ocupatie stiind ca a scrie nu e o meserie). Cat priveste exemplul cu "Puiu" numai el stie exact de ce a renuntat la facultate si tot numai el stie de cat timp scria. Unii scriu un roman intr-un an, altii in 14! (marturisirea lui Alecu Ivan Ghilia intr-o revista literara cand s-a referit la romanul "Cuscrii"). Inainte de anul 1989 era Uniunea Scriitorilor si scriitorii hotarau ce e bun si ce nu pentru a scoate de sub tipar o carte pentru ca multi din ei lucrau in redactii. Concursurile literare erau doar pentru "finii" lor pe care ii ajutau sa se lanseze. La un concurs "Eminescu" am vrut sa depun un roman si secretara mi-a zis sa nu las manuscrisul pentru ca deja se stia cine este castigatorul. Despre cel ce a castigat, nu am mai auzit niciodata. Si asa "cum totul e relativ" fiecare are pareri proprii despre scrierea celuilalt. Eu nu-mi pierd timpul de dragul criticii ci numai cand ceva mi se pare a fi altfel daca acel ceva ar fi fost scris de mine. De multe ori unii cauta intelestul cuvintelor alaturate pentru a crea o figura de stil, altii pe cel real.
Cat priveste nefericita indeletnicire, m-am referit doar la mine pentru ca imi fura timpul "ramas si asa putin" si nu cu "versuri" ci cu alt gen, stiind ca niciodata nu le voi duce la o editura. Poti sa ai talent dar sa nu stii sa-l dramuiesti intr-o lucrare literara pe parcursul intregii creatii si, cel mai rau e atunci cand astepti doar cuvinte de lauda , cand nu accepti si parerile celorlalti care vad dintr-un alt unghi de vedere materialul respectiv. Eu nu comentez ceva in genul : mi-a placut!; mai scrie! sau altele incurajari ci ma aplec pe material si-l "descos", lucru pe care nu il voi mai face.

Sa raspund la un mesaj anterior; nu, nu m-am suparat, acolo unde a fost corect am acceptat, sigur ca fiecare are nu nunmai imaginatia sa, ci si sensul interpretarii unui vers. Nu ma supara nici critica, asa cum spuneam, o accept daca e constructiva, la obiect si nu de dragul ei.
Se pare ca ati lucrat la doua capete: adica cu doua ID-uri; G. alina si - dor de dor.
G. alina solicita interpretarea versurilor sale, respectiv aprecierea. Nu comenteaza, deci nu raspunde cu parerile sale dar raspunde - dor de dor- As fi un ipocrit sa pot spune cuiva o lauda pe ceva care nu e logic, sau nu intruneste acceptabilul. Acolo unde mi-a placut ceva, m-am entuziasmat
si am facut aprecieri nu laude. Nu poti sa apreciezi sau sa indragesti spinul care te-a intepat.
Daca G. alina n-ar fi solicitat pareri, as fi trecut peste versuri ca gasca prin apa. Doar in acest topic
mi-am spus sincer si bine intentionat parerea, altfel si oriunde,nu am facut aprecieri pe post de "critic'
--------------
referitor la hobby; definitia este inutila, n-am contestat hobby-ul ca placere, am vrut sa spun doar
faptul ca atunci cand cineva tine cu orice pret sa-l impuna, face sacrificii, chiar inutile, ca Puiu.
Platesti anapoda atatea exemplare care, neavand valoare, nu se vand si ajungi sa le dai gratis.
Asta am spus-o inclusiv pentru mine care n-as avea aceasta ambitie, mai bine ma apuc de munca in gradina asa cum si fac. Ma tem ca acest topic a fost deschis doar ca un sondaj de opinie, de test si
nu in scopul de a posta pe aici tot felul de versuri, unele reusite si foarte reusite, altele mai stangace,
ca nu? Tot romanul s-a nascut poet.

pentru Emil_paslaru,
Vreau sa lamuresc o treaba: am doua conturi dar in amandoua semnez Galina. Am descoperit intamplator al doilea cont care era deja incarcat cu o lista de prieteni si nu mi-am permis sa-l sterg. Cand deschid PC-ul nu mai tin seama din care cont am scris ultima data insa am pus avatarurile asemanatoare pentru a fi usor identificata, inclusiv semnatura. Inca ceva: Nu am doua conceptii diferite si abuzez de cele doua conturi. Eu am fost sincera cand mi-am permis sa intervin pe " Ce e in sufletul meu", ba chiar am vrut sa va trimit modificarea pe mesaj daca ati fi putut sa-mi raspundeti la intrebarea mea, asa cum am mai spus, pentru faptul ca mi-a placut. Eu am frecventat in Bucuresti si Iasi Cenacluri literare si eram surprinsa ca dupa ce se citeau materialele programate, fiecare isi spunea felul cum vede el lucrarea literara indiferent ca era poezie, fragment dintr-o proza sau un act dintr-o piesa de teatru. Niciodata nu erau doua pareri la fel. Acum, aici, unde "Romanul s-a nascut poet" nu avem sabloane de evaluare si chiar daca le-am avea la indemana fiecare ar masura altfel. Mai mult, de ce sa nu scrie fiecare ceea ce are? Nu stiti ca si cioara zice ca puiul ei e cel mai frumos? Nu scriem sa ne dam note, nu avem limita unui concurs, scrie fiecare ce vrea si la fel de bine comenteaza sau nu fiecare cand vrea si pe ce material isi alege. Sa stiti ca sunt deschisa unei critici pertinente ( asa cum ati facut), dar asta nu inseamna ca fug imediat si-mi modific originalul. La fel nu am impus nici eu sa va modificati poezia in functie de cum am vazut-o eu. Avem atata imaginatie care difera de la un moment la altul ca putem rastalmaci un text in fel si chip. Eu indemn pe toti cei care vor sa scrie, s-o faca fara teama ca va fi pus la colt! Cei care vor in adevar sa publice, fiti sigur ca nu de aici vor primi cele mai corecte indicatii.

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

OCHIURI DE APA
A. E. BACONSCHI

Aici a explodat o bomba grea,
Vuind pamantul s-a deschis in doua
Si-n groapa care sta in fata mea
Se-aduna apa vailor cand ploua.

Acum e ochi de apa nemiscat,
E lacrima amara, stravezie
Incremenita-n campul peste care
Faptura verii-n arbori se sfasie.

Pe margini iarba tremura usor
Incat privindu-i palidele fire
Vezi degetele vantului de ziua
Alunecand pe coapsa lor subtire.

Si flori de campse-nalta se se-apleaca
Privindu-se in apa si visand
La fluturii galbeni care coboara
Dansand prin aer. Si vazduhul bland

Si-naltul cer si norii albi se vad
Trecand abia simtit - dar peste toate
E umbra mortii care-a bantuit
Prin lanurile-acestea-nendurerate.

E umbra mortii - umbra celor ce dorm in lan
O vad vibrand in ochiul de apa stravezie,
O vad alunecand prin campul peste care
Faptura verii-n arbori se sfasie.

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina

De la: g_alina, la data 2010-09-28 16:45:04pentru Emil_paslaru,
Vreau sa lamuresc o treaba: am doua conturi dar in amandoua semnez Galina. Am descoperit intamplator al doilea cont care era deja incarcat cu o lista de prieteni si nu mi-am permis sa-l sterg. Cand deschid PC-ul nu mai tin seama din care cont am scris ultima data insa am pus avatarurile asemanatoare pentru a fi usor identificata, inclusiv semnatura. Inca ceva: Nu am doua conceptii diferite si abuzez de cele doua conturi. Eu am fost sincera cand mi-am permis sa intervin pe " Ce e in sufletul meu", ba chiar am vrut sa va trimit modificarea pe mesaj daca ati fi putut sa-mi raspundeti la intrebarea mea, asa cum am mai spus, pentru faptul ca mi-a placut. Eu am frecventat in Bucuresti si Iasi Cenacluri literare si eram surprinsa ca dupa ce se citeau materialele programate, fiecare isi spunea felul cum vede el lucrarea literara indiferent ca era poezie, fragment dintr-o proza sau un act dintr-o piesa de teatru. Niciodata nu erau doua pareri la fel. Acum, aici, unde "Romanul s-a nascut poet" nu avem sabloane de evaluare si chiar daca le-am avea la indemana fiecare ar masura altfel. Mai mult, de ce sa nu scrie fiecare ceea ce are? Nu stiti ca si cioara zice ca puiul ei e cel mai frumos? Nu scriem sa ne dam note, nu avem limita unui concurs, scrie fiecare ce vrea si la fel de bine comenteaza sau nu fiecare cand vrea si pe ce material isi alege. Sa stiti ca sunt deschisa unei critici pertinente ( asa cum ati facut), dar asta nu inseamna ca fug imediat si-mi modific originalul. La fel nu am impus nici eu sa va modificati poezia in functie de cum am vazut-o eu. Avem atata imaginatie care difera de la un moment la altul ca putem rastalmaci un text in fel si chip. Eu indemn pe toti cei care vor sa scrie, s-o faca fara teama ca va fi pus la colt! Cei care vor in adevar sa publice, fiti sigur ca nu de aici vor primi cele mai corecte indicatii.

Imi place sa cred ca si eu am fost sincer, daca v-a facut alta impresie, accept impresia cu scuze....
V-am spus ca nu mi-a acceptat raspunsul(?????, nustiu de ce) si nu m-a deranjat interventia in texte pe topic si am revenit cu motivatii, acceptand ce era necesar, spre deosebire de dvs. care n-ati argumentat nici pro nici contra.
La –daniela-Iasi- mi-a placut „un fulg de papadie” , intr-adevar ultimul vers din ultima strofa
nu era prea potrivit. Am intervenit cu o sugestie ca urmare a interventiilor dvs. anterior.
Daca s-a suparat o rog sa ma ierte.
Regret ca mi-ati luat interventia drept o critica, dar recunoasteti ca in intre „Apocalipsa”
si „ Eu sunt” era o diferenta, unde in ultima ar fi fost absurd sa intervin cu ceva, am apreciat-o cu entuziasm.
N-a impus nimeni interdictia de a scrie ce are si nici obligatia de a-si modifica continutul in
mod expres, au fost doar sugestii. Numai o Editura ar putea s-o faca.
Rastalmacirea, daca o putem numi asa, eu as spune sugestii, presupune observarea unor elemente ca; imaginatia, versificatia, ritmul si sonorizarea versurilor, profunzimea comunicarii a ceva, mijloaacele artistice folosite(felul rimei, comparatia, descrierea, metafora, etc.). Nu se poate rastalmaci oricum.
Si eu indemn cu draga inima pe oricine care scrie versuri, din pasiune, sau ca un hobby,
sa le publice –Gratis- pe forum, din 1000 s-or gasi 50 sa-i citeasca si cativa sa guste ce gaseste
bun.
In sfarsit, ma tem ca topicul va muri, dupa atata tam-tam, iar eu inchei disputa, ajungand amandoi la acelasi numitor comun, oferindu-va o floare.

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-29 09:59:02

De la: g_alina, la data 2010-09-28 16:45:04pentru Emil_paslaru,
Vreau sa lamuresc o treaba: am doua conturi dar in amandoua semnez Galina. Am descoperit intamplator al doilea cont care era deja incarcat cu o lista de prieteni si nu mi-am permis sa-l sterg. Cand deschid PC-ul nu mai tin seama din care cont am scris ultima data insa am pus avatarurile asemanatoare pentru a fi usor identificata, inclusiv semnatura. Inca ceva: Nu am doua conceptii diferite si abuzez de cele doua conturi. Eu am fost sincera cand mi-am permis sa intervin pe " Ce e in sufletul meu", ba chiar am vrut sa va trimit modificarea pe mesaj daca ati fi putut sa-mi raspundeti la intrebarea mea, asa cum am mai spus, pentru faptul ca mi-a placut. Eu am frecventat in Bucuresti si Iasi Cenacluri literare si eram surprinsa ca dupa ce se citeau materialele programate, fiecare isi spunea felul cum vede el lucrarea literara indiferent ca era poezie, fragment dintr-o proza sau un act dintr-o piesa de teatru. Niciodata nu erau doua pareri la fel. Acum, aici, unde "Romanul s-a nascut poet" nu avem sabloane de evaluare si chiar daca le-am avea la indemana fiecare ar masura altfel. Mai mult, de ce sa nu scrie fiecare ceea ce are? Nu stiti ca si cioara zice ca puiul ei e cel mai frumos? Nu scriem sa ne dam note, nu avem limita unui concurs, scrie fiecare ce vrea si la fel de bine comenteaza sau nu fiecare cand vrea si pe ce material isi alege. Sa stiti ca sunt deschisa unei critici pertinente ( asa cum ati facut), dar asta nu inseamna ca fug imediat si-mi modific originalul. La fel nu am impus nici eu sa va modificati poezia in functie de cum am vazut-o eu. Avem atata imaginatie care difera de la un moment la altul ca putem rastalmaci un text in fel si chip. Eu indemn pe toti cei care vor sa scrie, s-o faca fara teama ca va fi pus la colt! Cei care vor in adevar sa publice, fiti sigur ca nu de aici vor primi cele mai corecte indicatii.

Imi place sa cred ca si eu am fost sincer, daca v-a facut alta impresie, accept impresia cu scuze....
V-am spus ca nu mi-a acceptat raspunsul(?????, nustiu de ce) si nu m-a deranjat interventia in texte pe topic si am revenit cu motivatii, acceptand ce era necesar, spre deosebire de dvs. care n-ati argumentat nici pro nici contra.
La –daniela-Iasi- mi-a placut „un fulg de papadie” , intr-adevar ultimul vers din ultima strofa
nu era prea potrivit. Am intervenit cu o sugestie ca urmare a interventiilor dvs. anterior.
Daca s-a suparat o rog sa ma ierte.
Regret ca mi-ati luat interventia drept o critica, dar recunoasteti ca in intre „Apocalipsa”
si „ Eu sunt” era o diferenta, unde in ultima ar fi fost absurd sa intervin cu ceva, am apreciat-o cu entuziasm.
N-a impus nimeni interdictia de a scrie ce are si nici obligatia de a-si modifica continutul in
mod expres, au fost doar sugestii. Numai o Editura ar putea s-o faca.
Rastalmacirea, daca o putem numi asa, eu as spune sugestii, presupune observarea unor elemente ca; imaginatia, versificatia, ritmul si sonorizarea versurilor, profunzimea comunicarii a ceva, mijloaacele artistice folosite(felul rimei, comparatia, descrierea, metafora, etc.). Nu se poate rastalmaci oricum.
Si eu indemn cu draga inima pe oricine care scrie versuri, din pasiune, sau ca un hobby,
sa le publice –Gratis- pe forum, din 1000 s-or gasi 50 sa-i citeasca si cativa sa guste ce gaseste
bun.
In sfarsit, ma tem ca topicul va muri, dupa atata tam-tam, iar eu inchei disputa, ajungand amandoi la acelasi numitor comun, oferindu-va o floare.

Multumesc pentru tot raspunsul si la urma pentru floare! Cred ca am inceput sa ne apropiem in ceea ce vrem sa comunicam. Nu ati putut sa-mi scrieti pentru ca aveam impusa o interdictie de care uitasem: Primesc mesaje numai de la prieteni! Acest gest a fost fortat de.... nu mai scriu epitete, care avea grija sa ma insulte in fiecare zi pentru faptul ca alta data am fost "proasta targului". E alta poveste si nu o reconstitui. Cei vechi o cunosc si cred ca le-ar fi lehamite sa vada ca am revenit la ea. In ceea ce priveste "modificarea" versurilor la poezia "Ce e in sufletul tau" am impresia ca am justificat intrarea mea! Acum, pentru ca am senzatia ca ne vom critica "duios" productiile, va ofer o si un V-as fi daruit si o floare dar nu e decat una si nu vreau sa interpretati gestul meu ca "o returnare". a darului.

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

Spuneti-mi, oameni!
De-as sti cum se intreaba poezia si cat de grabnic as razbi s-o vand,
Mi-as stoarce encefalul pan-ce fantezia un gheizer de cuvinte ar razbi spaland
In gandu-mi miscatoare nisipuri de idei si prunci prematuri de principii vide,
Eventual sa fur agrafele hlamidei uzand ca de speracle la porti ce voi deschide.
Si tot eventual sa-ncerc, ba sa raman cu un efort in plus inspre originala
Sa-mi slobod zacamintea din suflet de roman, sa aflu de-s cu har sau daca sunt banala.
M-ar lumina gemand Hyperion in taina, m-ar imbata duhovnic parfumul lui Bodelaire,
Mi-as toarce alte torturi pentru o noua haina, Pamantul deocamdata l-as deturna din cer!
Sau poate as posti post negru in conceptii si printr-o framantare de-origine curata
Sa fiu drept judecata si fara de protectii ca am starnit curent nou, o scriere ciudata
Ce-ncanta si deruta dar nu scandalizeaza ci mai degraba ’nalta ideea de mai bine
Nici nu se trage-n riscuri dar nici nu exceleaza intru eternitate ci-asa cum se cuvine
Leaga de modestie un sens vital, lucid si pasnica-adancire cautand inspre sine
De vezi in suflet soare si bolti ce se deschid si himerale ganduri murind in vagi suspine!
Spuneti-mi dar, voi, oameni, cam care-i atmosfera intre alesii lumii ce scriu in fel si chip?
Nevrand sa-not haotic in apa de pe Terra, mai bine anonima in Haos ma risip!

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

CAPRICIU

In fiecare seara
Strang de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citesc versuri .


Scaunele sunt foarte receptive
La poezie ,
Daca stii cum sa le asezi .


De ceea eu ma emotionez ,
Si timp de cateva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi .


Intalnirile noastre
Sunt de obicei sobre ,
Fara entuziasme
De prisos .

MARIN SORESCU

CANTECUL SUFLETULUI


In adancul inimii mele
Se-aude un cantec fara versuri ,
Un cantec ce traieste
In samanta inimii mele ,
Refuza sa se-amestece cu cerneala pe pergament ,
Imi invaluie dragostea intr-o mantie diafana
Si zboara , dar nu peste buzele mele .

Cum sa il cant ?
Mi-e teama sa nu se amestece cu eternul pamantesc .
Cui sa il cant ?
Caci locuieste in casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate .

Cand privesc in mine ,
Vad umbra umbrei sale ;
Cand imi ating varful degetelor
Ii simt vibratiile .

Faptele mainilor mele ii oglindesc prezenta
Asa cum un lac reflecta stelele stralucitoare ;
Lacrimile mele il dezvaluie
Asa cum picaturile stralucitoare de roua
Dezvaluie taina unui trandafir vestejit .

Este un cantec ce s-a nascut din contemplatie
Si adus la suprafata de catre liniste ,
Evitat de larma ,
Imbratisat de adevar ,
Repetat de vise ,
Inteles de dragoste,
Ascuns de trezire
Si cantat de suflet .

Este cantecul iubirii .
Ce Cain sau Esaul ar putea sa-l cante ?

Este cu mult mai parfumat decat iasomia .
Ce voce l-ar putea inrobi ?

Este pecetluit in inima ca taina unei fecioare .
Ce coarda l-ar putea face sa vibreze ?

Cine indrazneste sa uneasca urletul marii
Cu ciripitul unei privighetori ?
Cine indrazneste sa asemuiasca strigatele unei furtuni
Cu suspinul unui copil ?
Cine indrazneste sa spuna cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti ?
Ce fiinta omeneasca indrazneste sa cante
Cantecul lui Dumnezeu ?

De la: 9am242578, la data 2010-09-29 12:54:37CANTECUL SUFLETULUI


In adancul inimii mele
Se-aude un cantec fara versuri ,
Un cantec ce traieste
In samanta inimii mele ,
Refuza sa se-amestece cu cerneala pe pergament ,
Imi invaluie dragostea intr-o mantie diafana
Si zboara , dar nu peste buzele mele .

Cum sa il cant ?
Mi-e teama sa nu se amestece cu eternul pamantesc .
Cui sa il cant ?
Caci locuieste in casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate .

Cand privesc in mine ,
Vad umbra umbrei sale ;
Cand imi ating varful degetelor
Ii simt vibratiile .

Faptele mainilor mele ii oglindesc prezenta
Asa cum un lac reflecta stelele stralucitoare ;
Lacrimile mele il dezvaluie
Asa cum picaturile stralucitoare de roua
Dezvaluie taina unui trandafir vestejit .

Este un cantec ce s-a nascut din contemplatie
Si adus la suprafata de catre liniste ,
Evitat de larma ,
Imbratisat de adevar ,
Repetat de vise ,
Inteles de dragoste,
Ascuns de trezire
Si cantat de suflet .

Este cantecul iubirii .
Ce Cain sau Esaul ar putea sa-l cante ?

Este cu mult mai parfumat decat iasomia .
Ce voce l-ar putea inrobi ?

Este pecetluit in inima ca taina unei fecioare .
Ce coarda l-ar putea face sa vibreze ?

Cine indrazneste sa uneasca urletul marii
Cu ciripitul unei privighetori ?
Cine indrazneste sa asemuiasca strigatele unei furtuni
Cu suspinul unui copil ?
Cine indrazneste sa spuna cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti ?
Ce fiinta omeneasca indrazneste sa cante
Cantecul lui Dumnezeu ?

Cine indrazneste sa cante fara cuvinte
Un cantec ce traieste in inima ta
Cand au la indemana aceste versuri?

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina

Vasile Alecsandri

Romanþa de toamnã

De-aº fi-n a tinereþii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aº avea în tainã-a-þi spune
Ca sã devii tu gânditoare.

De-aº fi ce-am fost pe lume-odatã,
Privind în faþã viitorul,
Când mã-ndrãgeam de orice fatã
Ce-mi pãrea sorã cu amorul,
Aº deºtepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocatã.

Dar nu-s în floarea tinereþii,
ªi nu-ndrãznesc nimic a-þi zice!
Mergi dar, copilã,-n calea vieþii
Întâmpinând zâmbiri amice.
Eu te-oi privi oftând, ferice,
Rãpit de farmecul frumuseþii.

ªi însã de-ai vrea sã ai parte...
Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu eºti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntâlnire
Cu-apusul palid ce dispare!

Nichita Stãnescu

Balada motanului

Motan m-aº fi dorit sã fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare ºi musteþe lungi,
c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui.

La ora când târâº-grãpiº
zãpada nopþii se adunã
eu, cocoþat pe-acoperiº,
sã urlu a pustiu la lunã.

ªi-atuncea, ºapte gospodine
sã dea cu bolovani în mine
ºi sã mã-njure surd, de Domnul,
cã le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful sãptãmânii,
sã le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stãpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

ªi iarãºi ºapte gospodine
sã dea cu bolovani în mine,
iar eu sã urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aº fi dorit sã fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare ºi musteþe lungi
c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui.

Când zorii ziua o deznoadã
sã mã tot duc, sã mã tot duc
ºi tinicheaua prinsã-n coadã
s-o zdrãngãnesc pe strãzi, nãuc.

Jegos ºi obosit, apoi,
cu maþele în liturghie,
sã mã adun, sã mã-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faþa unui ºobolan
spinarea sã mi-o fac colan
sã scuip, sã scuip ºi-n urmã iar
hai-hui sã plec pe strãzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
sã le gonesc pe la pricini,
sã-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui.

Iar când o fi uitat sã mor
la cârciuma din mahala
sorbitã-n calea pumnilor
posircã acrã viu sã stea.

"Hei... viaþã, viaþã... ieºi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danþ...
te uitã... zace colo-n ºanþ
motanul mort, motanul mort..."

Pentru Ebony,
Romanul s-a nascut si un cititor atent, selectand materiale din adevaratii nostri poeti.

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina

Ce? Minoru' se topeste dupa ea! Sa vezi poiata face din ea

De la: Will, la data 2010-09-30 07:44:08Ce? Minoru' se topeste dupa ea! Sa vezi poiata face din ea

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina

De la: Will, la data 2010-09-30 07:44:08Ce? Minoru' se topeste dupa ea! Sa vezi poiata face din ea

De la: dor_de_dor, la data 2010-09-30 07:30:45Pentru Ebony,
Romanul s-a nascut si un cititor atent, selectand materiale din adevaratii nostri poeti.

De la: g_alina, la data 2010-09-29 10:33:35Spuneti-mi, oameni!
De-as sti cum se intreaba poezia si cat de grabnic as razbi s-o vand,
Mi-as stoarce encefalul pan-ce fantezia un gheizer de cuvinte ar razbi spaland
In gandu-mi miscatoare nisipuri de idei si prunci prematuri de principii vide,
Eventual sa fur agrafele hlamidei uzand ca de speracle la porti ce voi deschide.
Si tot eventual sa-ncerc, ba sa raman cu un efort in plus inspre originala
Sa-mi slobod zacamintea din suflet de roman, sa aflu de-s cu har sau daca sunt banala.
M-ar lumina gemand Hyperion in taina, m-ar imbata duhovnic parfumul lui Bodelaire,
Mi-as toarce alte torturi pentru o noua haina, Pamantul deocamdata l-as deturna din cer!
Sau poate as posti post negru in conceptii si printr-o framantare de-origine curata
Sa fiu drept judecata si fara de protectii ca am starnit curent nou, o scriere ciudata
Ce-ncanta si deruta dar nu scandalizeaza ci mai degraba ’nalta ideea de mai bine
Nici nu se trage-n riscuri dar nici nu exceleaza intru eternitate ci-asa cum se cuvine
Leaga de modestie un sens vital, lucid si pasnica-adancire cautand inspre sine
De vezi in suflet soare si bolti ce se deschid si himerale ganduri murind in vagi suspine!
Spuneti-mi dar, voi, oameni, cam care-i atmosfera intre alesii lumii ce scriu in fel si chip?
Nevrand sa-not haotic in apa de pe Terra, mai bine anonima in Haos ma risip!

te iau cu mine pe noua planeta unde io voi fii YAHWE---CREATORUL

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, sã îþi faci lectura pe vapor decât sã faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

De la: XYW, la data 2010-09-30 18:08:51

De la: g_alina, la data 2010-09-29 10:33:35Spuneti-mi, oameni!
De-as sti cum se intreaba poezia si cat de grabnic as razbi s-o vand,
Mi-as stoarce encefalul pan-ce fantezia un gheizer de cuvinte ar razbi spaland
In gandu-mi miscatoare nisipuri de idei si prunci prematuri de principii vide,
Eventual sa fur agrafele hlamidei uzand ca de speracle la porti ce voi deschide.
Si tot eventual sa-ncerc, ba sa raman cu un efort in plus inspre originala
Sa-mi slobod zacamintea din suflet de roman, sa aflu de-s cu har sau daca sunt banala.
M-ar lumina gemand Hyperion in taina, m-ar imbata duhovnic parfumul lui Bodelaire,
Mi-as toarce alte torturi pentru o noua haina, Pamantul deocamdata l-as deturna din cer!
Sau poate as posti post negru in conceptii si printr-o framantare de-origine curata
Sa fiu drept judecata si fara de protectii ca am starnit curent nou, o scriere ciudata
Ce-ncanta si deruta dar nu scandalizeaza ci mai degraba ’nalta ideea de mai bine
Nici nu se trage-n riscuri dar nici nu exceleaza intru eternitate ci-asa cum se cuvine
Leaga de modestie un sens vital, lucid si pasnica-adancire cautand inspre sine
De vezi in suflet soare si bolti ce se deschid si himerale ganduri murind in vagi suspine!
Spuneti-mi dar, voi, oameni, cam care-i atmosfera intre alesii lumii ce scriu in fel si chip?
Nevrand sa-not haotic in apa de pe Terra, mai bine anonima in Haos ma risip!

te iau cu mine pe noua planeta unde io voi fii YAHWE---CREATORUL

Pe cand ti-ai pregatit plecarea? Sa nu-mi spui ca eu ti-am sugerat sa ma salvezi? Daca ma iei te recunosc imediat: vei fi singurul meu Yahwe!

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina