Romanul s-a nascut poet

continuare cu dedicatie pentru ,,G''...
.........................................................
Noapte ma inghite iar
somnul ma cuprinde rar,
am o insomnie lunga
visez oile la strunga...

si le numar matematic
mi se pare ca e practic
dara genele rebele
nu se lasa in perdele

si cind totusi ma rapune
somnul ucigas in perne
ma visez in rai dormind
linga Dumnezeu slujind

ma trezeste o raza blinda
feeriica primavara
un cocos cintind la soare
iar a inceput ninsoarea...

Toata viata e o ceata
Si de mai apare-o raza
Intr-o calma dimineata
E-un inger ce te vegheaza!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

Drumul de nicaieri.
Izvorul susura tainic, suflet ascuns si cuminte
Imprastiindu-si aleanul prin vechi asezaminte
Scapand parca de lacrimi se unduie incet
Imbratisand faneata cu chipul despuiet.
Pareri de rau ii soarbe pamantul mangaios
Si visuri ne-mplinite aduse lui pronos.
Curentul serpuieste si vaduri mici isi sapa
Epuizate ochiuri, neprihanita apa!
Sperand ca-n drum lumina o sa-i sarute fata
Cand zorii fastuosi aprind viu dimineata.
Si cand se mai aduna isi roade iar carare
Speranta ramanandu-i sa se ingroape-n Mare.
Sa nu mai afle nimeni cat suflet s-a desprins
Din sanul de natura, din cerul necuprins.

Au, du-ma vis departe, capcane iar intinde-mi
Cu noi lanturi de para sufletul cuprinde-mi
Si poarta-ma manata de valuri mari de dor
Ca vreau drumul prin viata sa-mi fie de izvor:
Sa fac si eu popasuri cu mici escrocherii
In suflete de demoni in false armonii
Izbind cu-a lor speranta in mintea lor usoara
Sa zambesc delatoare si pentru prima oara
De-obscurul, efemerul, vulgar-fardatul gand
Stapan chiar cu de-a sila pe suflul lor plapand.
Du-ma si mai departe, drum nebatatorit
Prin colturi de natura pe unde am iubit
Si unde multe fresce, friabile dureri
Imi toarna spaima-n suflet ca nu duci nicaieri.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2010-12-26 09:05:36continuare cu dedicatie pentru ,,G''...
.........................................................
Noapte ma inghite iar
somnul ma cuprinde rar,
am o insomnie lunga
visez oile la strunga...

si le numar matematic
mi se pare ca e practic
dara genele rebele
nu se lasa in perdele

si cind totusi ma rapune
somnul ucigas in perne
ma visez in rai dormind
linga Dumnezeu slujind

ma trezeste o raza blinda
feeriica primavara
un cocos cintind la soare
iar a inceput ninsoarea...

Toata viata e o ceata
Si de mai apare-o raza
Intr-o calma dimineata
E-un inger ce te vegheaza!

.........................................................................................................................................
Soba este totusi calda
jarul scinteieste-n vatra
piinea crestre in covata
si zapada-i o alba pata

dar cu toate astea geamul
a inghetat in ramul
de tablou gravat incet
...scrijelii pe el un vers

si-i o alta realitate...
vintul iar in geam imi bate
imi fierb vinul linistit
vreau sa ma odihnesc un pic...

ascult iarna cum imi cinta
fulgii, canto ca la nunta
caldurica ma-presoara
cad in somnul primavara...

Sa nu mai plangi!

Cand vad in ochii tai lumini
imi rade cerul si natura toata,
dar inima imi e infrigurata
cand ochii-s plansi, de lacrimi plini.

De ce in clipele rebele,
in ochii calzi, tristeti tu strangi,
si lacrimile perle-ti curgi,
varsandu-le, indurerand cu ele?

Cand te privesc in clipele de-atunci,
dispar din ei intreg misterul,
simt cum se naruie tot cerul..
Sa nu mai plangi, sa nu mai plangi!

Si ce tristeti nu poti s-alungi?
Asa cum norii se razbuna,
pe bolta cerului senina,
versi perle, perle cand tu plangi.
Sa nu mai plangi,
Sa nu mai plangi!

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-26 18:43:17

Sa nu mai plangi!

Cand vad in ochii tai lumini
imi rade cerul si natura toata,
dar inima imi e infrigurata
cand ochii-s plansi, de lacrimi plini.

De ce in clipele rebele,
in ochii calzi, tristeti tu strangi,
si lacrimile perle-ti curgi,
varsandu-le, indurerand cu ele?

Cand te privesc in clipele de-atunci,
dispar din ei intreg misterul,
simt cum se naruie tot cerul..
Sa nu mai plangi, sa nu mai plangi!

Si ce tristeti nu poti s-alungi?
Asa cum norii se razbuna,
pe bolta cerului senina,
versi perle, perle cand tu plangi.
Sa nu mai plangi,
Sa nu mai plangi!

Ce frumoasa-i asta, Emile...tandra, ocrotitoare...ar putea fi pusa pe muzica

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-12-26 19:05:50

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-26 18:43:17

Sa nu mai plangi!

Cand vad in ochii tai lumini
imi rade cerul si natura toata,
dar inima imi e infrigurata
cand ochii-s plansi, de lacrimi plini.

De ce in clipele rebele,
in ochii calzi, tristeti tu strangi,
si lacrimile perle-ti curgi,
varsandu-le, indurerand cu ele?

Cand te privesc in clipele de-atunci,
dispar din ei intreg misterul,
simt cum se naruie tot cerul..
Sa nu mai plangi, sa nu mai plangi!

Si ce tristeti nu poti s-alungi?
Asa cum norii se razbuna,
pe bolta cerului senina,
versi perle, perle cand tu plangi.
Sa nu mai plangi,
Sa nu mai plangi!

Ce frumoasa-i asta, Emile...tandra, ocrotitoare...ar putea fi pusa pe muzica

Gindul imi inghite
orele tirzii din noapte,
Le e foame de tine.
Si... se aude cum vine
departarea, tot mai aproape,
Pina se lipeste apusul de rasarit,
Iubire - bine-ai venit.

Ma ascund in inima ta
pina-mi pierd identitatea,
Nu-mi calca in picioare naivitatea.
Sint, precum ghiocelul
rasarit in ianuarie,
la prima raza de soare.
Ocroteste-l, caci altfel, moare,
la sarutul primului fulg de nea,
Inveleste-l cu dragostea ta.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: lenacata, la data 2010-12-27 16:46:09Gindul imi inghite
orele tirzii din noapte,
Le e foame de tine.
Si... se aude cum vine
departarea, tot mai aproape,
Pina se lipeste apusul de rasarit,
Iubire - bine-ai venit.

Ma ascund in inima ta
pina-mi pierd identitatea,
Nu-mi calca in picioare naivitatea.
Sint, precum ghiocelul
rasarit in ianuarie,
la prima raza de soare.
Ocroteste-l, caci altfel, moare,
la sarutul primului fulg de nea,
Inveleste-l cu dragostea ta.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Cand dulci minunatii....

Cand dulci minunatii mi se arata,
splendoarea lor adesea ma exalta,
si-mi rascoleste toata firea.
Pe chipul tau e toata stralucirea,
din suflet i-a pornit lucirea,
din inima atata bunatate.
In ochii tai e linistea deplina,
tesuta-n raze de lumina
din bolta noptii instelata.
In vraja lor gasesc chemarea
si ratacirilor uitarea
cand fluxul lor spre mine cata.
Armonizati ca sunetul pe-o struna
am face-o lume pentru noi aparte,
chemandu-te c-o strangere de mana,
apoi stiu eu dorinta mai departe?
Sarutul gurii tale, poate..
Infiorati de-o strangere nebuna,
n-am mai putea rosti nici soapte,
invidiati de solitara luna...

Luciditate
Cararea serpuieste pe-ntunecate rosturi
S-aduna si te-nvarte luand parca vederea
De nu poti sa prevezi cand pandeste caderea
Caci iti petreci tot gandul la ura, nu la posturi;
Cand unul urca sus, un altul jos atarna
Pe firul slab de ata de care-ai agatat
Graunte de speranta si ce n-ai invatat
Pentru stabilitate, nesigur ca pe-o barna.
Mai sus n-ai cum ajunge! Naltimea te-ameteste
Cand suferi de-anemie, cand ratacind cararea
Cu voie sau de fara, iai talisman uitarea
Si te rasfrangi in sine cu tot ce te mahneste.
Ai fi avut prieteni? De ce nu mai ai oare?
Ce ceturi nesatioase te-ncurca prin talazuri?
Intre hazard si vrere ai parte de necazuri
De nu stii cand ti-e cazna si cand e sarbatoare.
Erai timid si tandru dar si-afrodiziac
Ce cai desteleneai, pe ce taram virgin
Ce bolti adanci sapai pe cerul clar, senin!
Dar cum mi te-arati astazi: tembel, rebel, sarac!
Am fost prieteni oare? Cum te-a tradat privirea!
Cararea-i serpuita ca nu-ti gasesti un rost
Pierdut esti printre ganduri ce parca nici n-au fost!
Degeaba cat morala: nesigura ti-e firea.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

***************

Pamantul in dulcea-i subjugare
se oglindeste noaptea in razele de luna,
ziua isi ia lumina de la soare
iar timpul martor, cu ele il cununa.

Asemeni eu tot fug de intuneric,
cand insetat imi caut sursa de lucire,
sa-mi lumineze spatiul meu eteric,
c-o raza doar, c-o mica licarire.

Asa se pare, toate-s destinate,
sa-si ia lumina din lumina,
pornind in armonie cu dragoste deplina.

De-as apuca si eu pe saturate
sa-mi umplu vidul- hau imens -
cu ochii tai ce stralucesc intens.

..........................................................

Ce cai desteleneai, pe ce taram virgin
Ce bolti adanci sapai pe cerul clar, senin!
Dar cum mi te-arati astazi: tembel, rebel, sarac!
Am fost prieteni oare? Cum te-a tradat privirea!
Cararea-i serpuita ca nu-ti gasesti un rost
Pierdut esti printre ganduri ce parca nici n-au fost!
Degeaba cat morala: nesigura ti-e firea.

De la: dalina, la data 2010-12-25 20:47:44ROMANUL S-A NASCUT POIATA!AVIZ AMATORILOR DE MAI SUS!

hai ca...incepi sa ma enervezi...te-am suportat pana acum, te-am ignorat, am vrut sa fiu buna...dar nu te mai suport

Daniela

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-27 22:45:01

***************

Pamantul in dulcea-i subjugare
se oglindeste noaptea in razele de luna,
ziua isi ia lumina de la soare
iar timpul martor, cu ele il cununa.

Asemeni eu tot fug de intuneric,
cand insetat imi caut sursa de lucire,
sa-mi lumineze spatiul meu eteric,
c-o raza doar, c-o mica licarire.

Asa se pare, toate-s destinate,
sa-si ia lumina din lumina,
pornind in armonie cu dragoste deplina.

De-as apuca si eu pe saturate
sa-mi umplu vidul- hau imens -
cu ochii tai ce stralucesc intens.

"Asa se pare", toate au un rost
Si in destinul - haul de lumina
Prin care ai trecut, de parca nici n-ai fost
Doar ochii ei mai fac noaptea senina!
Timpul s-a scurs incet, clepsidra-i rasturnata
Iar tu aduni in suflet din ochi, lumina toata!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

Am înmugurit

Din pumnii strânºi, din pleoapele închise,
Rupându-mi scoarþa sub care dormise
Curajul vechi, odatã pãrãsit,
Într-o noapte am înmugurit.

Acoperindu-mi rãnile cu vântul,
Plângându-mi seva sãrutam pãmântul,
Cã dupã-atâta timp, nu mai speram
Sã se deschidã frunzele pe ram.

Descãtuºându-mã cu patos ºi plãcere,
Am cunoscut o stranie durere ;
În mine pulsul vieþii renãscuse
Dintr-un pãmânt arid ºi din cenuºe.

ªi m-am luptat cu piatra cea mai grea
Care stãtea pe rãdãcina mea
ªtiind cã orice pot obþine
Doar când puterile pornesc din mine.

Lãsându-mi crengile uºoare sã se-ndoaie
M-am oglindit în apele de ploaie
ªi-am tresãrit, cuprinsã de fiori,
Vãzându-mi ramul încãrcat de flori.

Daniela

Aºteaptã-mã

La noapte am sã vin la tine
ªi nu uita : sã mã iubeºti,
Sã mã primeºti cum se cuvine,
Sã mã alinþi, sã-mi spui poveºti,

Adu ºi flori, fã cald în casã,
Desfã o sticlã de coniac,
Sã fie prãjituri pe masã
ªi-o cafeluþã cu caimac,

Lumina fã-o cât mai micã
Sã fie intim ºi plãcut
ªi nu cumva sã-þi fie fricã
Dac-am sã tac la început.

Eu vin cu dragostea din mine,
Cu mangaieri, cu glas soptit.
Si cand ne va fi cel mai bine,
Voi fi a ta, cum ti-ai dorit

Daniela

Noaptea dintre ani

Când norii plumburii or sa-ºi coboare
Din cer alaiul fulgilor de nea,
Voi sta privind pe geamuri, gânditoare,
Vorbind pe rând cu fiecare stea

Mã voi întoarce-apoi cu nostalgie
Din ireala lume cu poveºti
În camera tãcutã ºi pustie
Imaginându-mi poate, unde eºti.

Voi râde sau îmi va fi ciudã
De slabiciunea care m-a cuprins
Simþind cum faþa-mi palidã se udã
Cu lacrimile care s-au prelins

Când m-oi culca ºi ochii am sa-nchid
Am sã visez cã tu îmi baþi în prag
ªi-alerg nebunã uºa sã deschid
Ca sã-þi revãd acelºi zâmbet drag.

Da, noaptea dintre ani o voi petrece
Cu un morman de gânduri fãrã rost,
Cu-n suflet trist, însingurat si rece
Din care am pierdut ºi ce-a mai fost…

Daniela

Tu te-ai nãscut ca sã-þi asculþi colinda
(unui Sãgetãtor)

Tu te-ai nãscut cu paºii in zãpadã
La râsul tãu, toþi fulgii de pe cer
Þi-au coborât pe umeri sã te vadã,
Învãluindu-þi viaþa în mister.

Ai fost ºi viscol ºi troian de nea
Cu bulgãrii în mânã te-ai mirat
Cã poþi cuprinde iarna-n palma ta,
Cã tot ce vezi în jur e-adevãrat,

N-ai plans când te-ai lovit întâia oarã
ªi n-ai cerut la nimeni ajutor.
Sub avalanºã nu putea sã moarã
Neînfricatul pisc al munþilor

Din ciob de gheaþã þi-ai facut oglinda,
Din þurþuri ai fãcut sãgeþi
Tu te-ai nãscut ca sã-þi asculþi colinda
Clãdindu-þi versuri albe din nãmeþi

Sub scuturul zãpezii de pe ram,
Ce ºi-a lãsat blândeþea sã ºi-o cearnã,
Prin florile-ngheþate de pe geam,
Te-ai botezat cu numele de iarnã

Daniela

" "Asa se pare", toate au un rost
Si in destinul - haul de lumina
Prin care ai trecut, de parca nici n-ai fost
Doar ochii ei mai fac noaptea senina!
Timpul s-a scurs incet, clepsidra-i rasturnata
Iar tu aduni in suflet din ochi, lumina toata!"

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-28 09:50:49Noaptea dintre ani

Când norii plumburii or sa-ºi coboare
Din cer alaiul fulgilor de nea,
Voi sta privind pe geamuri, gânditoare,
Vorbind pe rând cu fiecare stea

Mã voi întoarce-apoi cu nostalgie
Din ireala lume cu poveºti
În camera tãcutã ºi pustie
Imaginându-mi poate, unde eºti.

Voi râde sau îmi va fi ciudã
De slabiciunea care m-a cuprins
Simþind cum faþa-mi palidã se udã
Cu lacrimile care s-au prelins

Când m-oi culca ºi ochii am sa-nchid
Am sã visez cã tu îmi baþi în prag
ªi-alerg nebunã uºa sã deschid
Ca sã-þi revãd acelºi zâmbet drag.

Da, noaptea dintre ani o voi petrece
Cu un morman de gânduri fãrã rost,
Cu-n suflet trist, însingurat si rece
Din care am pierdut ºi ce-a mai fost…

Toate frumoase, sensibile, melancolice....

Rugaciune

Doamne, fa ca ochiul lacrimei
sa nu planga niciodata!
Altfel,s-ar distruge lumea toata
risipind lumina ei.
Da un semn de bine mortii,
sa secere-n chiote
pe cei fara suflete!
Ai face rocada sortii.
Am trai cu-acelasi ieri,
fara azi si fara maine,
prieten bun ne-ar fi un caine,
si nu ar mai fi hingheri.
N-ar mai fi paduri taiate,
secerate de topoare,
ticalosi n-ar fi sub soare,
in lume n-ar fi pacate.
N-ar mai fi copii orfani,
florile-ar fi ocrotite,
manastiri din nou zidite,
n-ar fi in lume tirani.
Nu s-ar mai varsa nici sange
in razboaie fratricide,
nimeni azi n-ar mai ucide,
ochii nostri n-ar mai plange.
Aminteste-Ti iar cuvantul..
decat sa-i lasi la-ntamplare
sa-si urmeze meschi scopul,
da-ne iar.. da-ne potopul
ca sa lasi curat pamantul
si pe el o noua Arca!

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-28 10:25:27

Rugaciune
..........................................................>
Aminteste-Ti iar cuvantul..
decat sa-i lasi la-ntamplare
sa-si urmeze meschi scopul,
da-ne iar.. da-ne potopul
ca sa lasi curat pamantul
si pe el o noua Arca!

.....frumos, dar ma tem........

Daniela

Daniela...n-am cuvinte, doar flori

..... ..... ..... .....



..... ..... ..... .....



..... ..... ..... .....

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-28 10:32:35

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-28 10:25:27

Rugaciune
..........................................................>
Aminteste-Ti iar cuvantul..
decat sa-i lasi la-ntamplare
sa-si urmeze meschi scopul,
da-ne iar.. da-ne potopul
ca sa lasi curat pamantul
si pe el o noua Arca!

.....frumos, dar ma tem........

Cei buni si drepti, cei iubitori de semenii lor, de desavarsita Creatie n-au de ce sa le fie teama.

"Dumnezeu a iubit atat de mult lumea incat a trimis pe unicul sau fiu sa o salveze....."

Strofa nu sugereaza distrugerea ei ci a raului din ea.

De la: Ingrid, la data 2010-12-28 11:39:33Daniela...n-am cuvinte, doar flori

..... ..... ..... .....



..... ..... ..... .....






..... ..... ..... .....

Cuvintele amutesc intotdeauna in fata florilor. Ele exprima cu prisosinta mutenia gurii si simtirile sufletului.




Un preludiu pentru o urare

De la: Ingrid, la data 2010-12-28 11:39:33Daniela...n-am cuvinte, doar flori

..... ..... ..... .....

........

Daniela

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-27 22:45:01

***************

Pamantul in dulcea-i subjugare
se oglindeste noaptea in razele de luna,
ziua isi ia lumina de la soare
iar timpul martor, cu ele il cununa.

Asemeni eu tot fug de intuneric,
cand insetat imi caut sursa de lucire,
sa-mi lumineze spatiul meu eteric,
c-o raza doar, c-o mica licarire.

Asa se pare, toate-s destinate,
sa-si ia lumina din lumina,
pornind in armonie cu dragoste deplina.

De-as apuca si eu pe saturate
sa-mi umplu vidul- hau imens -
cu ochii tai ce stralucesc intens.

frumoasa !!!!!!!!!!!!!

Daniela

De la: emil_pislaru, la data 2010-12-28 10:25:27

Rugaciune

Doamne, fa ca ochiul lacrimei
sa nu planga niciodata!
Altfel,s-ar distruge lumea toata
risipind lumina ei.
Da un semn de bine mortii,
sa secere-n chiote
pe cei fara suflete!
Ai face rocada sortii.
Am trai cu-acelasi ieri,
fara azi si fara maine,
prieten bun ne-ar fi un caine,
si nu ar mai fi hingheri.
N-ar mai fi paduri taiate,
secerate de topoare,
ticalosi n-ar fi sub soare,
in lume n-ar fi pacate.
N-ar mai fi copii orfani,
florile-ar fi ocrotite,
manastiri din nou zidite,
n-ar fi in lume tirani.
Nu s-ar mai varsa nici sange
in razboaie fratricide,
nimeni azi n-ar mai ucide,
ochii nostri n-ar mai plange.
Aminteste-Ti iar cuvantul..
decat sa-i lasi la-ntamplare
sa-si urmeze meschi scopul,
da-ne iar.. da-ne potopul
ca sa lasi curat pamantul
si pe el o noua Arca!

Parodie:
Daca ochiul n-ar mai plange
Si-n lume doar bine-ar fi
Daca vrerea se va frange
Noi oare am mai iubi?
Toata viata ar fi plata:
Problemele capitale
Nu le-am afla niciodata
Si-am adormi in picioare
Stand la rand pentru-o greseala
Pentru-o grija, pentru-un gand
N-ar fi viata ideala
De nu stii cand esti flamand!
Fara greseli, fara teze
Ce pacatosi am mai fi
Ca Domnul sa ne salveze?
Pentru ce am mai trai!?

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina