Romanul s-a nascut poet

Femeia,eterna si prezenta muza,
Te-ncanta ,te descanta,se amuza,
Iti pune aripi,te aseaza pe rampa,
De nu esti la 'naltime,aterizezi pe lampa.

Iiti da curaj ca sa prinzi radacina
Te vrea puternic,de stejar tulpina,
de nu esti cum te-a vrut ea te dezbina
Si tot ea iti implanta toporu-n radacina.
-----------------------------------------------
Femeia este rampa
Femeia este lampa
Femeia iti da fiorul,
Tot ea e cu toporul.
De nu esti norocosul si-n rand cu fericitii
Prietene mai bine sa dai bir cu fugitii

Femeia,eterna si prezenta muza,
Te-ncanta,te descanta,se amuza,
Iti creste aripi,te-a asezat pe rampa.
De nu esti la 'naltime,aterizezi pe lampa.

Iti da curaj ca sa prinzi radacina,
Te vrea puternic,ca de stejar tulpina.
De nu esti cel visat ea te dezbina.
Si tot ea iti implanta toporu-n radacina.
.................................................................
Femeia iti da rampa
Tot ea poate fi lampa,
Femeia-ti da fiorul,
Tot ea are toporul...
......................................................................
De nu esti norocosul si-n rand cu fericitii
Prietene ,mai bine...sa dai bir cu fugitii...

C�ntec de pecingine




Grijania ta de dragoste, t�rf�, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a t�cere
Care umbli-n ureche, cum r�c�i in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
S� te zg�l�ii nevast�:
Ascult�, cucoan�, �i s-a f�cut, ori esti proast� ?
Pe prispele casei - �tii, prispele goale ...
M� pupau dimine�ile-n cre�tet, m� str�ngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziser� de toate
sc�rbele buruienii mele amare.
Credeau c� am buzunarele pline �i m� c�utau �n buzunare
Venea toamna cu o p�ine sub pardesiu
�i m� �ntrebau pietonii:
Tu e�ti vizitiu?
Terfelit� lehuz�, plin� de bube, de r�ie,
�njur�tura nu mai putea s� ne doar�,
g�ndul nu ne mai m�ng�ie,
Tremura, doar, �n bluzele visului
c�piu-paparud�.
Amintirile se uitau in fundul meu ca s� r�d�,
C�nd scormonit de nelini�ti, ca-n jug un rasteu,
M� mai int�lneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Ion Caraion

.Cîntec de pecingine




Grijania ta de dragoste, tîrfã, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a tãcere
Care umbli-n ureche, cum rîcîi in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
Sã te zgîlþii nevastã:
Ascultã, cucoanã, þi s-a fãcut, ori esti proastã ?
Pe prispele casei - ºtii, prispele goale ...
Mã pupau dimineþile-n creºtet, mã strîngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziserã de toate
scîrbele buruienii mele amare.
Credeau cã am buzunarele pline ºi mã cãutau în buzunare
Venea toamna cu o pîine sub pardesiu
ªi mã întrebau pietonii:
Tu eºti vizitiu?
Terfelitã lehuzã, plinã de bube, de rîie,
Înjurãtura nu mai putea sã ne doarã,
gîndul nu ne mai mîngîie,
Tremura, doar, în bluzele visului
cîpiu-paparudã.
Amintirile se uitau in fundul meu ca sã rîdã,
Cînd scormonit de neliniºti, ca-n jug un rasteu,
Mã mai intîlneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Ion Caraion

.C�ntec de pecingine




Grijania ta de dragoste, t�rf�, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a t�cere
Care umbli-n ureche, cum r�c�i in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
S� te zg�l�ii nevast�:
Ascult�, cucoan�, �i s-a f�cut, ori esti proast� ?
Pe prispele casei - �tii, prispele goale ...
M� pupau dimine�ile-n cre�tet, m� str�ngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziser� de toate
sc�rbele buruienii mele amare.
Credeau c� am buzunarele pline �i m� c�utau �n buzunare
Venea toamna cu o p�ine sub pardesiu
�i m� �ntrebau pietonii:
Tu e�ti vizitiu?
Terfelit� lehuz�, plin� de bube, de r�ie,
�njur�tura nu mai putea s� ne doar�,
g�ndul nu ne mai m�ng�ie,
Tremura, doar, �n bluzele visului
c�piu-paparud�.
Amintirile se uitau in fundul meu ca s� r�d�,
C�nd scormonit de nelini�ti, ca-n jug un rasteu,
M� mai int�lneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Ion Caraion
[/quote]


De gustibus...non disputandum

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

.C�ntec de pecingine




Grijania ta de dragoste, t�rf�, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a t�cere
Care umbli-n ureche, cum r�c�i in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
S� te zg�l�ii nevast�:
Ascult�, cucoan�, �i s-a f�cut, ori esti proast� ?
Pe prispele casei - �tii, prispele goale ...
M� pupau dimine�ile-n cre�tet, m� str�ngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziser� de toate
sc�rbele buruienii mele amare.
Credeau c� am buzunarele pline �i m� c�utau �n buzunare
Venea toamna cu o p�ine sub pardesiu
�i m� �ntrebau pietonii:
Tu e�ti vizitiu?
Terfelit� lehuz�, plin� de bube, de r�ie,
�njur�tura nu mai putea s� ne doar�,
g�ndul nu ne mai m�ng�ie,
Tremura, doar, �n bluzele visului
c�piu-paparud�.
Amintirile se uitau in fundul meu ca s� r�d�,
C�nd scormonit de nelini�ti, ca-n jug un rasteu,
M� mai int�lneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Ion Caraion
[/quote]

De gustibus...non disputandum

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De gustibus .... non disputandum

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Voluptate

Ce sear�! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;
C�ldura �i parfumul se prigonesc ciudoase.
Lovit�,-o stea se bate cu palele de v�nt,
S�-�i �in� ochiul ager deschis �i lumin�nd.
Trist, cerul greu de nouri �i de furtuni, trimite,
Spre-a-mb�ls�ma-n t�cere potecile umbrite,
Miresmele-adunate din mii de trandafiri
Ce-�i povestesc, cu lacrimi, durere �i iubiri.
Castanii vechi, cu floarea lor alb� ce irumpe,
Sunt mari cor�bii pline de girandole scumpe.
Simt lacome dorin�e deasupra mea plutind,
Ca aburi albi pe apa din iazuri n�v�lind...
O, negru Eros, sear� prea dulce, muritoare,
�n umbra ta dement� m-afund �i pl�ng�toare,
Cu r�d�cini, ah, bra�ul prinz�ndu-mi �i picior,
F�c�ndu-m� s� �ov�i �i s� m� pierd de dor.
Dar dac� seara asta m-a istovit, ce-i oare ?
Veni�i, parfumuri scumpe de roze-mb�t�toare,
Voi, trandafiri ce-mi rupe�i f�ptura mea de lut,
Voi sunte�i �i be�ie, v�paie �i s�rut!
Voi, voi sunte�i palatul eroticilor �ngeri,
Un pat al amintirii cu aromate pl�ngeri.
�i-n visu-mi, r�vna voastr�, Palanza mi-a trezit,
�i-al valurilor zgomot, din lacul meu iubit!


Ana de Noailles

.Voluptate

Ce searã! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;
Cãldura ºi parfumul se prigonesc ciudoase.
Lovitã,-o stea se bate cu palele de vânt,
Sã-ºi þinã ochiul ager deschis ºi luminând.
Trist, cerul greu de nouri ºi de furtuni, trimite,
Spre-a-mbãlsãma-n tãcere potecile umbrite,
Miresmele-adunate din mii de trandafiri
Ce-ºi povestesc, cu lacrimi, durere ºi iubiri.
Castanii vechi, cu floarea lor albã ce irumpe,
Sunt mari corãbii pline de girandole scumpe.
Simt lacome dorinþe deasupra mea plutind,
Ca aburi albi pe apa din iazuri nãvãlind...
O, negru Eros, searã prea dulce, muritoare,
În umbra ta dementã m-afund ºi plângãtoare,
Cu rãdãcini, ah, braþul prinzându-mi ºi picior,
Fãcându-mã sã ºovãi ºi sã mã pierd de dor.
Dar dacã seara asta m-a istovit, ce-i oare ?
Veniþi, parfumuri scumpe de roze-mbãtãtoare,
Voi, trandafiri ce-mi rupeþi fãptura mea de lut,
Voi sunteþi ºi beþie, vãpaie ºi sãrut!
Voi, voi sunteþi palatul eroticilor îngeri,
Un pat al amintirii cu aromate plângeri.
ªi-n visu-mi, râvna voastrã, Palanza mi-a trezit,
ªi-al valurilor zgomot, din lacul meu iubit!


Ana de Noailles

.Voluptate

Ce sear�! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;
C�ldura �i parfumul se prigonesc ciudoase.
Lovit�,-o stea se bate cu palele de v�nt,
S�-�i �in� ochiul ager deschis �i lumin�nd.
Trist, cerul greu de nouri �i de furtuni, trimite,
Spre-a-mb�ls�ma-n t�cere potecile umbrite,
Miresmele-adunate din mii de trandafiri
Ce-�i povestesc, cu lacrimi, durere �i iubiri.
Castanii vechi, cu floarea lor alb� ce irumpe,
Sunt mari cor�bii pline de girandole scumpe.
Simt lacome dorin�e deasupra mea plutind,
Ca aburi albi pe apa din iazuri n�v�lind...
O, negru Eros, sear� prea dulce, muritoare,
�n umbra ta dement� m-afund �i pl�ng�toare,
Cu r�d�cini, ah, bra�ul prinz�ndu-mi �i picior,
F�c�ndu-m� s� �ov�i �i s� m� pierd de dor.
Dar dac� seara asta m-a istovit, ce-i oare ?
Veni�i, parfumuri scumpe de roze-mb�t�toare,
Voi, trandafiri ce-mi rupe�i f�ptura mea de lut,
Voi sunte�i �i be�ie, v�paie �i s�rut!
Voi, voi sunte�i palatul eroticilor �ngeri,
Un pat al amintirii cu aromate pl�ngeri.
�i-n visu-mi, r�vna voastr�, Palanza mi-a trezit,
�i-al valurilor zgomot, din lacul meu iubit!


Ana de Noailles[/quote]

Daniela

.Voluptate

Ce sear�! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;
C�ldura �i parfumul se prigonesc ciudoase.
Lovit�,-o stea se bate cu palele de v�nt,
S�-�i �in� ochiul ager deschis �i lumin�nd.
Trist, cerul greu de nouri �i de furtuni, trimite,
Spre-a-mb�ls�ma-n t�cere potecile umbrite,
Miresmele-adunate din mii de trandafiri
Ce-�i povestesc, cu lacrimi, durere �i iubiri.
Castanii vechi, cu floarea lor alb� ce irumpe,
Sunt mari cor�bii pline de girandole scumpe.
Simt lacome dorin�e deasupra mea plutind,
Ca aburi albi pe apa din iazuri n�v�lind...
O, negru Eros, sear� prea dulce, muritoare,
�n umbra ta dement� m-afund �i pl�ng�toare,
Cu r�d�cini, ah, bra�ul prinz�ndu-mi �i picior,
F�c�ndu-m� s� �ov�i �i s� m� pierd de dor.
Dar dac� seara asta m-a istovit, ce-i oare ?
Veni�i, parfumuri scumpe de roze-mb�t�toare,
Voi, trandafiri ce-mi rupe�i f�ptura mea de lut,
Voi sunte�i �i be�ie, v�paie �i s�rut!
Voi, voi sunte�i palatul eroticilor �ngeri,
Un pat al amintirii cu aromate pl�ngeri.
�i-n visu-mi, r�vna voastr�, Palanza mi-a trezit,
�i-al valurilor zgomot, din lacul meu iubit!


Ana de Noailles[/quote]

Daniela

....nu m-a lasat sa postez cu "citat"

Daniela

www.youtube.com/watch?v=RQdBBBGOQ_Y

Paradis pierdut.....

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga

.Voluptate

Ce sear�! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;
C�ldura �i parfumul se prigonesc ciudoase.
Lovit�,-o stea se bate cu palele de v�nt,
S�-�i �in� ochiul ager deschis �i lumin�nd.
Trist, cerul greu de nouri �i de furtuni, trimite,
Spre-a-mb�ls�ma-n t�cere potecile umbrite,
Miresmele-adunate din mii de trandafiri
Ce-�i povestesc, cu lacrimi, durere �i iubiri.
Castanii vechi, cu floarea lor alb� ce irumpe,
Sunt mari cor�bii pline de girandole scumpe.
Simt lacome dorin�e deasupra mea plutind,
Ca aburi albi pe apa din iazuri n�v�lind...
O, negru Eros, sear� prea dulce, muritoare,
�n umbra ta dement� m-afund �i pl�ng�toare,
Cu r�d�cini, ah, bra�ul prinz�ndu-mi �i picior,
F�c�ndu-m� s� �ov�i �i s� m� pierd de dor.
Dar dac� seara asta m-a istovit, ce-i oare ?
Veni�i, parfumuri scumpe de roze-mb�t�toare,
Voi, trandafiri ce-mi rupe�i f�ptura mea de lut,
Voi sunte�i �i be�ie, v�paie �i s�rut!
Voi, voi sunte�i palatul eroticilor �ngeri,
Un pat al amintirii cu aromate pl�ngeri.
�i-n visu-mi, r�vna voastr�, Palanza mi-a trezit,
�i-al valurilor zgomot, din lacul meu iubit!


Ana de Noailles[/quote]

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De la: daniela_, la data 2013-02-12 10:04:28
....nu m-a lasat sa postez cu "citat"

..nici pe mine desi...aplaudam

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Apropo:
topicul s-a transformat in publicatie de poezii.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Prin�esa Br�ncoveanu, prieten� cu Marcel Proust





Scriitoarea de origine rom�n� �i celebrul romancier cu care a corespondat intens sunt �nmorm�nta�i �n Cimitirul Père-Lachaise. N�scut� la Paris �n 1876, fiica prin�ului Grigorie Br�ncoveanu �i a Raluc�i Musuru�, fiica ambasadorului Por�ii Otomane la Londra, a r�mas �n istoria culturii franceze.

Anna de Noailles, autoare de versuri tipice pentru stilul Belle Epoque, scriitoare cu s�nge rom�nesc pre�uit� de Marcel Proust, a fost, �mpreun� cu Martha Bibescu �i Elena V�c�rescu, unul dintre pu�inele v�rfuri ale Rom�niei la feminin oferite unei Europe care le-a adulat. Numele prin�esei, care a vizitat �ara de origine a tat�lui o singur� dat�, a r�mas �n istoria literaturii franceze. Acest nume e purtat azi de un bulevard din Sarcelles, district aflat la 16 kilometri de centrul Parisului, dar �i de un liceu bucure�tean. Apreciat� �n Fran�a, opera Annei de Noailles a fost tradus� doar par�ial �n limba rom�n�.

Autoare a mai multor volume de proz� �i de versuri, con�tiin�� de secol XIX, ne�n�eleg�toare fa�� de �ndr�znelile manifestate la �nceputul secolului urm�tor, prin�esa a fost educat� �n cultul str�mo�ilor ilu�tri - Br�ncoveni, Basarabi, Bibe�ti - �ntr-o familie aflat� �n rela�ii str�nse cu capetele luminate ale Parisului �i iubitoare de art�, Anna Br�ncoveanu a devenit o adolescent� cu intense preocup�ri intelectuale. A debutat cu ciclul de poeme �Litanies" (�Litanii"), publicat �n 1898 �n preten�ioasa �Revue de Paris" �i semnat �Anna de Brancovan".

Talentul care a c��tigat imediat recunoa�terea criticilor s-a confirmat �n 1901, la debutul editorial cu volumul �Le Coeur Innombrable". Autoarea a fost considerat� una dintre cele mai importante voci din poezia fracez� a vremii �i a primit imediat Premiul Archon-Desperouses din partea Academiei Franceze.

Arta de a �ine un salon

1901 a fost un an crucial, c�ci a �nsemnat �i �nceputul prieteniei �i coresponden�ei sale cu Marcel Proust. Peste ani, scriind �Cartea vie�ii mele", la mult� vreme dup� ce devenise Anna de Noailles prin c�s�toria cu t�n�rul conte francez Mathieu de Noailles, poeta ��i amintea: �Luminoasa lui prietenie m-a influen�at, m-a schimbat, a�a cum singur� este capabil� s-o fac� o nobil� iubire a cuv�ntului. Marcel Proust este singura fiin�� care m-a f�cut s� schimb un vers, s� suprim o strof�. (...) El a aninat primele ghirlande la u�orul tempul al tinere�ii mele; el m-a f�cut s� cred c� poezia era nectarul lumii, gloria juvenil� - scump� unei �ntregi mul�imi, faima - f�r� du�mani, triumful - neprih�nit! (...)"

Rod al vie�ii de salon �i al numeroaselor c�l�torii, poezia a continuat o via��. Prin arta de a �ine un salon, mo�tenit� de la mama, prin�esa Br�ncoveanu a fost aproape de somit��ile epocii: Eduard al VII-lea, viitor rege al Angliei, Paul Morand, Sully Prudhomme, Pierre Loti, Andr� Gide, Francis Jammes, Colette, Paul Val�ry ( cu care a polemizat cu privire la rolul entuziasmului �n na�terea poeziei), Jean Cocteau, Fran�ois Mauriac, Paul Claudel, Max Iacob sau Henry de Montherlant.

Prima femeie comandor al Legiunii de Onoare

Scriitoarea a c�l�torit mult �n Europei �i a scris proz� �i versuri. Despre literatura ei, Anna de Noailles a f�cut pu�ine m�rturisiri. Criticii literari au sim�it �n poezia ei o und� de �balcanism �i de �spirit valah". La maturitate, poeta a �nceput s� con�tientizeze rolul propriei origini, cu ajutorul anturajului din care f�ceau parte rude precum Elena V�c�rescu �i Martha Bibescu, ap�r�toare ale intereselor Rom�niei.

�n 1904, prin�esa a hot�r�t, �mpreun� cu fiica lui Theophile Gautier �i cu so�ia lui Alphonse Daudet, s� creeze Premiul �Vie Heureuse", devenit mai t�rziu cunoscutul Premiu Femina. �n 1922, a devenit membr� a Academiei Regale de Limb� �i Literatur� a Belgiei, iar conservatoarea Academie Francez� i-a decernat Marele Premiu pentru Literatur� pentru �ntreaga activitate. �n 1925 a fost primit� �n Academia Rom�n� ca membr� de onoare, la propunerea lui Nicolae Iorga.

�n timpul r�zboiului, Anna de Noailles a fost prima femeie avansat� �n grad de comandor al Legiunii de Onoare. Numele acestui �gavro� din Bizan�" aciuat la Paris, cum o descrisese �n tinere�e o aristocrat� din capitala Fran�ei, este acum numele unui premiu literar acordat de Academia Francez�. Opera prin�esei (poezie, proz�, memorialistic� �i coresponden��) a fost editat� de mai multe ori �n Fran�a, unde i s-au dedicat multe studii.

Iubit� de francezi

�n 1933, c�nd s-a stins din via��, la v�rsta de 57 de ani, prin�esa a fost condus� pe ultimul drum de aproape zeci de mii de parizieni. Ace�tia au luat parte la slujba de la Biserica Madelaine �i la �nmorm�ntarea din Cimitirul Père-Lachaise, �n cavoul Brancovan-Bibesco.



source:
adevarul.ro/cultura/istorie/printesa-brancoveanu--prietena-marce...


Bibliografie selectiv�

Noailles, de, Anna, Le Coeur innombrable, Paris, Calmann-L�vy, 1901.(Inima f�r� nume)
Noailles, de, Anna, L'Ombre des jours, Paris: Calmann-L�vy, 1902.(Umbra zilelor)
Noailles, de, Anna, Les �blouissements. Paris: Calmann-L�vy, 1907.
Noailles, de, Anna, Les Vivants et les Morts. Paris: Fayard, 1913.(Vii și morții)
Noailles, de, Anna, Les Forces �ternelles. Paris: Fayard, 1920. (Forțele eterne)
Noailles, de, Anna, Poème de l'amour. Paris: Arthème Fayard & Cie., 1924.(Poeme de amor)
Noailles, de, Anna, L'Honneur de souffrir. Paris: Bernard Grasset, 1927. (Onoarea suferinței)
Noailles, de, Anna, Exactitudes, Paris: Bernard Grasset, 1930. (Exactit�ți)
Noailles, de, Anna, Derniers Vers et Poèmes d'enfance, Paris: Bernard Grasset, 1934.(Ultimele versuri și poeme din copil�rie)

source : wiki

.
Prinþesa Brâncoveanu, prietenã cu Marcel Proust





Scriitoarea de origine românã ºi celebrul romancier cu care a corespondat intens sunt înmormântaþi în Cimitirul Père-Lachaise. Nãscutã la Paris în 1876, fiica prinþului Grigorie Brâncoveanu ºi a Ralucãi Musuruº, fiica ambasadorului Porþii Otomane la Londra, a rãmas în istoria culturii franceze.

Anna de Noailles, autoare de versuri tipice pentru stilul Belle Epoque, scriitoare cu sânge românesc preþuitã de Marcel Proust, a fost, împreunã cu Martha Bibescu ºi Elena Vãcãrescu, unul dintre puþinele vârfuri ale României la feminin oferite unei Europe care le-a adulat. Numele prinþesei, care a vizitat þara de origine a tatãlui o singurã datã, a rãmas în istoria literaturii franceze. Acest nume e purtat azi de un bulevard din Sarcelles, district aflat la 16 kilometri de centrul Parisului, dar ºi de un liceu bucureºtean. Apreciatã în Franþa, opera Annei de Noailles a fost tradusã doar parþial în limba românã.

Autoare a mai multor volume de prozã ºi de versuri, conºtiinþã de secol XIX, neînþelegãtoare faþã de îndrãznelile manifestate la începutul secolului urmãtor, prinþesa a fost educatã în cultul strãmoºilor iluºtri - Brâncoveni, Basarabi, Bibeºti - într-o familie aflatã în relaþii strânse cu capetele luminate ale Parisului ºi iubitoare de artã, Anna Brâncoveanu a devenit o adolescentã cu intense preocupãri intelectuale. A debutat cu ciclul de poeme „Litanies" („Litanii"), publicat în 1898 în pretenþioasa „Revue de Paris" ºi semnat „Anna de Brancovan".

Talentul care a câºtigat imediat recunoaºterea criticilor s-a confirmat în 1901, la debutul editorial cu volumul „Le Coeur Innombrable". Autoarea a fost consideratã una dintre cele mai importante voci din poezia fracezã a vremii ºi a primit imediat Premiul Archon-Desperouses din partea Academiei Franceze.

Arta de a þine un salon

1901 a fost un an crucial, cãci a însemnat ºi începutul prieteniei ºi corespondenþei sale cu Marcel Proust. Peste ani, scriind „Cartea vieþii mele", la multã vreme dupã ce devenise Anna de Noailles prin cãsãtoria cu tânãrul conte francez Mathieu de Noailles, poeta îºi amintea: „Luminoasa lui prietenie m-a influenþat, m-a schimbat, aºa cum singurã este capabilã s-o facã o nobilã iubire a cuvântului. Marcel Proust este singura fiinþã care m-a fãcut sã schimb un vers, sã suprim o strofã. (...) El a aninat primele ghirlande la uºorul tempul al tinereþii mele; el m-a fãcut sã cred cã poezia era nectarul lumii, gloria juvenilã - scumpã unei întregi mulþimi, faima - fãrã duºmani, triumful - neprihãnit! (...)"

Rod al vieþii de salon ºi al numeroaselor cãlãtorii, poezia a continuat o viaþã. Prin arta de a þine un salon, moºtenitã de la mama, prinþesa Brâncoveanu a fost aproape de somitãþile epocii: Eduard al VII-lea, viitor rege al Angliei, Paul Morand, Sully Prudhomme, Pierre Loti, André Gide, Francis Jammes, Colette, Paul Valéry ( cu care a polemizat cu privire la rolul entuziasmului în naºterea poeziei), Jean Cocteau, François Mauriac, Paul Claudel, Max Iacob sau Henry de Montherlant.

Prima femeie comandor al Legiunii de Onoare

Scriitoarea a cãlãtorit mult în Europei ºi a scris prozã ºi versuri. Despre literatura ei, Anna de Noailles a fãcut puþine mãrturisiri. Criticii literari au simþit în poezia ei o undã de „balcanism ºi de „spirit valah". La maturitate, poeta a început sã conºtientizeze rolul propriei origini, cu ajutorul anturajului din care fãceau parte rude precum Elena Vãcãrescu ºi Martha Bibescu, apãrãtoare ale intereselor României.

În 1904, prinþesa a hotãrât, împreunã cu fiica lui Theophile Gautier ºi cu soþia lui Alphonse Daudet, sã creeze Premiul „Vie Heureuse", devenit mai târziu cunoscutul Premiu Femina. În 1922, a devenit membrã a Academiei Regale de Limbã ºi Literaturã a Belgiei, iar conservatoarea Academie Francezã i-a decernat Marele Premiu pentru Literaturã pentru întreaga activitate. În 1925 a fost primitã în Academia Românã ca membrã de onoare, la propunerea lui Nicolae Iorga.

În timpul rãzboiului, Anna de Noailles a fost prima femeie avansatã în grad de comandor al Legiunii de Onoare. Numele acestui „gavroº din Bizanþ" aciuat la Paris, cum o descrisese în tinereþe o aristocratã din capitala Franþei, este acum numele unui premiu literar acordat de Academia Francezã. Opera prinþesei (poezie, prozã, memorialisticã ºi corespondenþã) a fost editatã de mai multe ori în Franþa, unde i s-au dedicat multe studii.

Iubitã de francezi

În 1933, când s-a stins din viaþã, la vârsta de 57 de ani, prinþesa a fost condusã pe ultimul drum de aproape zeci de mii de parizieni. Aceºtia au luat parte la slujba de la Biserica Madelaine ºi la înmormântarea din Cimitirul Père-Lachaise, în cavoul Brancovan-Bibesco.



source:
adevarul.ro/cultura/istorie/printesa-brancoveanu--prietena-marce...


Bibliografie selectivã

Noailles, de, Anna, Le Coeur innombrable, Paris, Calmann-Lévy, 1901.(Inima fãrã nume)
Noailles, de, Anna, L'Ombre des jours, Paris: Calmann-Lévy, 1902.(Umbra zilelor)
Noailles, de, Anna, Les Éblouissements. Paris: Calmann-Lévy, 1907.
Noailles, de, Anna, Les Vivants et les Morts. Paris: Fayard, 1913.(Vii și morții)
Noailles, de, Anna, Les Forces éternelles. Paris: Fayard, 1920. (Forțele eterne)
Noailles, de, Anna, Poème de l'amour. Paris: Arthème Fayard & Cie., 1924.(Poeme de amor)
Noailles, de, Anna, L'Honneur de souffrir. Paris: Bernard Grasset, 1927. (Onoarea suferinței)
Noailles, de, Anna, Exactitudes, Paris: Bernard Grasset, 1930. (Exactitãți)
Noailles, de, Anna, Derniers Vers et Poèmes d'enfance, Paris: Bernard Grasset, 1934.(Ultimele versuri și poeme din copilãrie)

source : wiki

De la: mili, la data 2013-02-12 10:52:15Apropo:
topicul s-a transformat in publicatie de poezii.

fara poezie viata e pustiu....

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

De la: mili, la data 2013-02-12 10:52:15Apropo:
topicul s-a transformat in publicatie de poezii.

....d-apoi , miliica dragule, de la stangaciile versificate pe care le postam noi pe aici si pana la adevaatele capodopere poetice distanta este infinita, sa promovezi adevarata opera poetica si o sumara bilio/biografie a unei poete de origine romana, nu am convinvingerea ca deranjeaza o persoana al carui intelect este open mind, iar poeta respectiva, nu prea este, spre deloc: citita, cunoscuta, sau studiata / introusa in programa, cel putin liceala, prin romania.
...ce spui milica, intelectul tau functionezi open mind, sau invidia interconfratii bransei este cu mai puternica decat rationamentul comportamental apreciativ fata de un coleg intr-adevar talentat, intr-aadevar performer intr-un domeniu in care si tu esti inpirat de muza calliope, sau erato ?

Iti raspunsesem foarte delicat si pertinent, si anume ca apreciez efortul tau de a aminti niste valori,
dar nu incurca borcanele, cand sunt alte topicuri de cultura si poezii ale poetilor consacrati.
Probabil ca veti cenzura si acest raspuns.
Apropo: Muza poeziei este Euterpe.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2013-02-11 23:32:00

De la: 9am_1515, la data 2013-02-11 22:46:24.C�ntec de pecingine




Grijania ta de dragoste, t�rf�, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a t�cere
Care umbli-n ureche, cum r�c�i in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
S� te zg�l�ii nevast�:
Ascult�, cucoan�, �i s-a f�cut, ori esti proast� ?
Pe prispele casei - �tii, prispele goale ...
M� pupau dimine�ile-n cre�tet, m� str�ngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziser� de toate
sc�rbele buruienii mele amare.
Credeau c� am buzunarele pline �i m� c�utau �n buzunare
Venea toamna cu o p�ine sub pardesiu
�i m� �ntrebau pietonii:
Tu e�ti vizitiu?
Terfelit� lehuz�, plin� de bube, de r�ie,
�njur�tura nu mai putea s� ne doar�,
g�ndul nu ne mai m�ng�ie,
Tremura, doar, �n bluzele visului
c�piu-paparud�.
Amintirile se uitau in fundul meu ca s� r�d�,
C�nd scormonit de nelini�ti, ca-n jug un rasteu,
M� mai int�lneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Ion Caraion

De gustibus...non disputandum

de ce s-or fi schimbat caracterele? Au trecut astia de la 9AM pe codificari?

Daniela

George Bacovia - Trudit

Iubito, si iar am venit...
Dar astazi, de-abia ma mai port-
Deschide clavirul si canta-mi
Un cantec de mort.

Si daca-am sa cad pe covoare
In tristul, tacutul salon, -
Tu canta nainte, iubito,
Incet, monoton.

Daniela

Ion Pillat - Sfârºit De Toamnã


Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum.
Nu vezi ce toamnã tristã? Cu pete mari de sânge
Se iroseºte frunza pornitã-n zbor pe drum.
Prin codrul de cãrbune pluteºte-al iernii fum –
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.

Cu faþa ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Vãratic, din vremuri legendare,
O sfântã-i zugrãvitã de un necunoscut.
Icoana tãinuitã ce farmec straniu are!
Tãcut o ºterge veacul, dar tot mai blândã pare
Cu faþa ei asemeni iubirii ce-a trecut.

Daniela

De la: mili, la data 2013-02-13 15:37:00Iti raspunsesem foarte delicat si pertinent, si anume ca apreciez efortul tau de a aminti niste valori,
dar nu incurca borcanele, cand sunt alte topicuri de cultura si poezii ale poetilor consacrati.
Probabil ca veti cenzura si acest raspuns.
Apropo: Muza poeziei este Euterpe.

@mili, EUTERPE= muza poeziei------>FALS!...documenteaza-te !...eventual prezinta sursa din care ai extras o asemenea afirmatie.

@ mili, nu este pentru prima data cand dovedesti o superficialitate flagranta .

Despãrþire - Vasile Voiculescu

Când fâlfâiºi nãframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii;
Alãturi, sãgetatã în inimã de fricã,
În clipa despãrþirii gemu o turturicã,
O rodie necoaptã cãzu, de vierme roasã,
Crãpând, înãbuºitã de iarba somnoroasã
ªi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieºea, pãlit ºi rece, luceafãrul iubirii,
Trecând ca peste-o ranã, pe-un vânãt cer ca fierea.
Plecat peste fântânã, vedeam în fund durerea
Cum turbura adâncul venind sã se adape
ªi prefãcea în sânge cleºtarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul ºi veºtedul luceafãr
ªi cum porneai departe ºi singurã tu, cea fãr’
De milã, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zãri sã mi le fluturi, nãframele luminii,
Lãsându-mã, din golul fântânii cu balaur,
Sã mã priveascã noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând ºi dându-ºi c-un bun rãmas iertarea,
Se-mbrãþiºau în umbrã iubirea ºi uitarea.

Daniela

Împãcare
de George Topârceanu

Tovar㺠scump de clipe grele

Am vrut sã-mi fii pe drumul greu:

þi-am dat nãdejdea vieþii mele,

Un cer senin cu mândre stele -

ªi floarea sufletului meu.



Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi,

S-a veºtejit în mâna ta.

Acu-n zadar îmi ceri sãruturi,

Aleargã iar: vei prinde fluturi

ªi alþi obraji vei sãruta!...



Nu-þi mai cerºesc, ca-n altã vreme,

Îngenuncheat surâsul tãu.

O, nu, - cu tainice blesteme,

Din calea ta n-or sã te cheme

Nici lacrimi, nici pãreri de rãu.



A mea a fost cea mai frumoasã

Din partea minunatei pâini;

De restul ei nimic nu-mi pasã:

Adunã restul de pe masã

ªi-aruncã-l, draga mea, la câni!...



Pe tine, cea de altãdatã,

Luminã stinsã pentru veci,

Aºa cum visul meu te-aratã,

Eu te iubesc... Dar niciodatã

Pe tine, umbrã care pleci!



De-aceea, împãcat cu mine,

În urma ta, strãin mã vezi.

Nu-þi zic decât: te du cu bine!

ªi zâmbitor mã uit la tine,

Cum tot mai mult te depãrtezi.

Daniela

Împãcare – Otilia Cazimir

Dar te-ai întors – tot tânãr. ªi-atât mã simt de bine,
Opritã-n clipa asta pe cea din urmã treaptã,
Pe care nimeni nu mã mai aºteaptã…
(Cum ar fi fost, cum ar fi fost viaþa fãrã mine?)

Mi-s ochii calzi de lacrimi, dar mâinile mi-s reci.
De unde-ai smuls, din treacãt, un ultim strop de soare,
Sã mi-l aºezi pe frunte, întârziatã floare?...
Bine-ai venit…Sã nu mai pleci, sã nu mai pleci!

Daniela

De la: mili, la data 2013-02-13 15:37:00Iti raspunsesem foarte delicat si pertinent, si anume ca apreciez efortul tau de a aminti niste valori,
dar nu incurca borcanele, cand sunt alte topicuri de cultura si poezii ale poetilor consacrati.
Probabil ca veti cenzura si acest raspuns.
Apropo: Muza poeziei este Euterpe.

...@mili.


Erato este muza poeziei lirice
Calliope este muza poeziei epice


Euterpe?... a fost desemnata de poeti, muza muzicii ( dublu flaut)

era vorba sa postam doar poezii romanesti.... asta a fost "mobilul"

Daniela