Rolul femeii in societatea moderna?

De la: Bursuc, la data 2010-08-26 10:16:04Milioane de femei urasc barbatii, deoarece se simt folosite, se simt niste instrumente sexuale.
Nicio feneie nu-si va respecta partenerul daca simte ca e folosita. Nimeni nu este menit sa traiasca in sclavie. Daca vorbim despre iubire, ea este daruire si nu un mijloc de-ati satisface nevoile.
Daca alte milioane de barbati, urasc femeile, motivul este acelasi.

Minte de ...bursuc

Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

De la: Tramp, la data 2010-09-01 10:33:08Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

Detectez usoare inadvertente...femeia ,,Sotie,mama si familista convinsa'' poate fi numai imbracata pana-n dinti ca sa se incadreze in rol... inteleg ca cea dezbracata nu e femeie? sau nu are rol? Bihorene, care-i incurcatura din capul tau?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Tramp, la data 2010-09-01 10:33:08Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

Ah, ce avatar ai...,ma dai pe spate..deja...

De la: Ingrid, la data 2010-09-01 17:01:47

De la: Tramp, la data 2010-09-01 10:33:08Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

Detectez usoare inadvertente...femeia ,,Sotie,mama si familista convinsa'' poate fi numai imbracata pana-n dinti ca sa se incadreze in rol... inteleg ca cea dezbracata nu e femeie? sau nu are rol? Bihorene, care-i incurcatura din capul tau?

M -a incurcat GPS-ul ,nu avea datele exacte!

Bine smecherie, te las sa-ti revii

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-09-04 03:44:25Bine smecherie, te las sa-ti revii

Smecheria era cu ghivent si nu-i gaseam sensul de infiletat!

De la: Ebony, la data 2010-09-01 22:28:10

De la: Tramp, la data 2010-09-01 10:33:08Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

Ah, ce avatar ai...,ma dai pe spate..deja...

Si ...?

De la: _KARPOV, la data 2010-09-06 18:49:14

De la: Ebony, la data 2010-09-01 22:28:10

De la: Tramp, la data 2010-09-01 10:33:08Femeea si imbracata si dezbracata ,tot acelasi rol il are in societatea moderna!Sa nu o amagim!Sotie,mama si familista convinsa! Barbatu-i toata smeceria!

Ah, ce avatar ai...,ma dai pe spate..deja...

Si ...?

invata sa faca..........................pluta

Am citit in scrieri foarte vechi descoperite, unde se banueste ca era gradina din Eden,ca rolul femeiei era, cel de a ingriji barbatul si de-al face sa se simta bine cand are el chef.Stiinduse faptul ca reusita deplina o dadeau cele intre 18-19 ani,dupa care unele erau trecute la bucatarie,altele la munca campului si altele la diferite treburi gospodaresti!Daca se intampla sa apara si cate un copil ,cele care erau mai cu experienta se ocupau de ingrijirea lor!..........................Cred ca era bine in rai,dar cum de a reusit una eva sa-l faca sa muste din mar?

Chestia cu marul e o poveste Biblica. In realitate era, este si va fi, energia Kundalina, reprezentata ca un sarpe infasurat in jurul coloanei vertebrale. Aceasta energie, trezita constient trezeste la randu-i energia sexuala. Se pare ca Eva a fost prima care a trezit-o si i-a rascolit-o si lui Adam.
De aici simbolul biblic cu sarpele ispititor si Eva cazuta in pacat, atragandu-l si pe Adam care a muscat
din dulcea momeala. Voiculescu in una din poeziile sale scria intr-un vers cu aluzie la Eva:
"Mai mult i-o arata decat s-o ascunda.." Pacatul originar a fost un mit, cele doua entitati; barbatul si femeia, au fost create una pentru alta, din iubire pentru iubire. Daca femeia vrea sa aiba un rol important in societate, atunci acela ar trebuyi sa fie de mare educator al barbatului

De la: Tramp, la data 2010-09-08 10:51:26Am citit in scrieri foarte vechi descoperite, unde se banueste ca era gradina din Eden,ca rolul femeiei era, cel de a ingriji barbatul si de-al face sa se simta bine cand are el chef.Stiinduse faptul ca reusita deplina o dadeau cele intre 18-19 ani,dupa care unele erau trecute la bucatarie,altele la munca campului si altele la diferite treburi gospodaresti!Daca se intampla sa apara si cate un copil ,cele care erau mai cu experienta se ocupau de ingrijirea lor!..........................Cred ca era bine in rai,dar cum de a reusit una eva sa-l faca sa muste din mar?

Tu vorbesti aici de satra?

Raiul rominesc este cind o iei de tinara, si ai impresia ca are 20 de ani si la 50.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: emil_pislaru, la data 2010-09-12 19:51:59

Chestia cu marul e o poveste Biblica. In realitate era, este si va fi, energia Kundalina, reprezentata ca un sarpe infasurat in jurul coloanei vertebrale. Aceasta energie, trezita constient trezeste la randu-i energia sexuala. Se pare ca Eva a fost prima care a trezit-o si i-a rascolit-o si lui Adam.
De aici simbolul biblic cu sarpele ispititor si Eva cazuta in pacat, atragandu-l si pe Adam care a muscat
din dulcea momeala. Voiculescu in una din poeziile sale scria intr-un vers cu aluzie la Eva:
"Mai mult i-o arata decat s-o ascunda.." Pacatul originar a fost un mit, cele doua entitati; barbatul si femeia, au fost create una pentru alta, din iubire pentru iubire. Daca femeia vrea sa aiba un rol important in societate, atunci acela ar trebuyi sa fie de mare educator al barbatului

Despre asta e vorba

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Femei e pe post de laba pentru barbat in ziua de azi. Nu merita mai mult.

iti dai seama cata laba da ma.ta la barbati :))))
zi ms ca ai viata sclavule, ca datorita unei femei ai ca asa a avut ea chef, ca atlfel erai mort pana acum ;)
d aia sunt barbatii asa frustrati, ca in adancul lor stiu ca femeile conduc lumea prin simplul fapt ca au puterea de a da sau a lua viata; mai ales acum si cu "societatea moderna" cand femeia capata din ce in ce mai multa putere, voi, baieteii, dati in cancer de invidie si ura :)).

Condiþia femeii în secolul XIX –
începutul secolului XX[1]







,,Cine l-a pus pe bãrbat sã-ºi facã legi ºi obiceiuri nedrepte, sã-ºi cultive duhul sãu ºi sã lase întru neºtiinþã pe al aceleia care o sã-i fie nedezlipit tovar㺠al vieþii?…

Trebuie sã sufere viclenia celui robit, cãci puþini sunt robii care îºi binecuvânteazã jugul.

(Ion Heliade Rãdulescu, 1837)



Într-adevãr, puþini se dovedesc a fi robii (sau roabele) care îºi binecuvânteazã jugul… Sub semnul acestui gând al lui Heliade Rãdulescu pare sã se afle miºcarea de femei din România, încã de la începuturile sale, continuând pânã astãzi. În al sãu Curier de ambe sexe scriitorul constata inexistenþa unui parteneriat real între soþi. Fiecare dintre ei se vaitã ºi e nemulþumit de celãlalt ºi de relaþia lor. Cauza acestei situaþii este înrobirea de secole a femeilor, scrie Heliade. “Pãrintele ce îºi creºte bãieþii ºi lasã în neîngrijire creºterea fetelor, stãpânitorul ce face ºcoli pentru un sex ºi uitã pe celãlalt, mie mi se pare … un despãrþitor de familii.[2] Educaþia femeilor era aspectul emancipator fundamental ºi cel mai discutat în epocã ºi viza deopotrivã atitudinea capilor de familie ºi a celor ce conduceau treburile statelor locuite de români – ºi aceºtia erau în ambele cazuri bãrbaþii.


1. Educaþie “de ambe sexe”?



Femeile nu au fost singurele care au devenit din ce în ce mai critice în ce priveºte discrepanþele de educaþie, cu consecinþe privind diferenþele de ºanse sociale, între fete ºi bãieþi. George Bariþiu deplângea la 1853 diferenþele de educaþie între fiii ºi fiicele românilor. Tinerilor bãrbaþi le era oferitã o experienþã socialã ºi o educaþie în ºcoli cu deschidere spre lume care le era refuzatã tinerelor fete[3].

În 1878 erau comune în România cu câte 46 de ºcoli din care doar douã de fete (ºi 44 de bãieþi)[4]! Multã activitate a fost depusã de cãtre femei ºi bãrbaþi ataºaþi cauzei dezvoltãrii educaþiei fetelor ºi pentru introducerea unui sistem de educaþie a fetelor adecvat dezvoltãrii lor ca fiinþe umane, rolurilor lor în familie sau adecvat pentru gãsirea unei slujbe. Constanþa Dunca a fost una dintre aceste persoane care a fãcut multiple demersuri pentru a influenþa politica de stat în acest sens[5]. O efervescentã activitate s-a desfãºurat mai ales în a doua parte a secolului al XIX-lea. Reuniunea femeilor române din Braºov a deschis ºcoli, împreunã cu filialele sale, “pentru împãrtãºirea fetiþelor române în pânea nutritorie a culturii”. Au luat fiinþã o serie de societãþi care aveau în vedere activitatea de caritate pentru sprijinirea fetelor sãrace, dar ºi pentru ajutorarea altor categorii defavorizate (a studenþilor[6], orfanilor, rãniþilor de rãzboi º.a.)

Însã cele mai încinse discuþii privind educaþia femeilor au fost legate de ºansele lor de supravieþuire într-o societate în care “locul lor” era vãzut a fi în casã, în gospodãrie, ºi în care nu toate femeile se puteau cãsãtori astfel încât sã intre în circuitul “mãrfurilor conjugale”. Ele nu se puteau cãsãtori pentru cã familia lor nu avea dotã. Adela Xenopol critica modul în care erau educate fetele – care erau “protejate” spre a nu cunoaºte lucruri ce doar bãrbaþilor le era permis sã cunoascã – care “cutare lucru nu trebuie sã-l ºtie, cutare anume sã nu-l facã, ºi toate aceste fracþiuni dacã le adunãm vedem cã ne va da rezultatul tâmpirea.� O handicapare a fetelor prin aceste interdicþii care contribuiau la lipsa lor de îndemânare în a se descurca în mod autonom în societate.


2. Starea economicã a femeilor



Cer ca femeia sã nu mai fie o proprietate ºi un bir ce dã neîncetat familia lenei ºi desfrânãrii, ci soþia ºi rãsplata cea mai mare a omului…

(C. A. Rosetti, 1852)



Potrivit lui Paul Scorþeanu, prima mãsurã pe care guvernul ar trebui s-o ia este “rãspândirea instrucþiunii integrale, care sã dea femeii o profesiune, scoþând-o astfel din sclavia-i cãtre bãrbat”[7]. În genere, femeia “fiicã, soþie sau mamã, […] trãieºte numai prin bãrbat, depinde de el, ºi-n generalitatea exemplelor este sclava lui”[8]. Aflatã în serviciu, angajatã în sfera publicã, femeia se aflã ºi acolo la dispoziþia exploatatorului, care nu-i dã alt salariu decât strictul necesar spre a nu muri.

În societatea româneascã de la sfârºitul secolului al XIX-lea munca nu le fãcea independente pe femei întrucât modul în care era plãtitã aceastã muncã nu le asigura independenþa economicã. La începutul secolului al XXI-lea, aceastã remarcã este încã potrivitã realitãþii româneºti – deºi în alt context istoric ºi politic. Sunt multe fete care din lipsa unui serviciu de supravieþuire “aleg” prostituþia.

În conferinþa sa susþinutã la Ateneul Român în 10 februarie 1894 cu tema “Rolul economic al femeii române”, At. Popovici vorbeºte despre importantul rol jucat de femeia de la þarã. “Fãrã preget ºi fãrã pretenþiuni, femeia de la þarã este stâlpul casei, stîlpii statului român”. În lipsa unei diviziuni sociale a muncii, ea este o maºinã universalã care produce tot. În acel timp, societatea româneascã era predominant ruralã iar economia gospodãriei þãrãneºti reprezenta sursa principalã de venit naþional.

Pe scurt, la sfârºitul secolului al XIX-lea se înregistreazã: o stare de dependenþã a femeilor din clasele de mijloc de soþii lor[9], o precaritate a independenþei femeilor în sistemul muncii salariale, o dependenþã a economiei þãrãneºti de munca productivã a femeilor (greu de spus dacã veniturile femeilor erau pe mãsura eforturilor depuse). Conform unei statistici din 1908: din totalitatea românilor ocupaþi în producþia economicã industrialã nici 1/8 nu sunt femei, în timp ce în alte pãrþi ale lumii civilizate proporþia era de 1/3, susþine Eleonora Stratilescu[10].


3. Statutul juridic al “îngerilor”

Nu înþelegem de ce devine atât de vag spiritul bãrbaþilor noºtri inteligenþi, când e vorba de fiicele ºi surorile noastre?

Cînd e vorba de îmbunãtãþirea soartei femeii …”

(Maria Flechtenmacher, 1880)[11]



Cum arãta legislaþia la sfârºitul secolului al XIX-lea în problema care ne intereseazã? Iatã pe scurt coordonatele condiþiei juridice a femeilor în epocã.

§ Conform articolului 195 din Codul Civil[12] femeia datoreazã ascultare bãrbatului.

§ Dacã femeia are avere ºi dotã, administrarea ei se dã pe mâna soþului, care face ce vrea cu ea fãrã a da socotealã nimãnui.

§ Conform articolului 199 din Codul Civil, averea femeii care nu e prevãzutã în dotã, aºa-numita “parafernã”, nu poate sã fie înstrãinatã de cãtre femeie fãrã acordul bãrbatului.

§ Femeia nu poate da în judecatã ºi nici sta în proces cu cineva fãrã autorizaþia soþului.

§ Femeia nu poate nici sã dea ºi nici sã primeascã bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate sã primeascã sau sã refuze moºteniri fãrã ºtirea bãrbatului.

§ În timp ce bãrbatul are dreptul de a scoate bani din bancã, femeia nu are dreptul de a retrage bani fãrã consimþãmântul soþului, chiar dacã ea a avut dreptul de a deschide cont fãrã acest consimþãmânt.

§ Conform legii pensiilor, dacã soþul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soþia împreunã cu copiii rãmâneau fãrã pensie ºi prin urmare, erau muritori de foame.

§ Dacã femeia cere despãrþirea de soþ, legea nu-i permite sã pãrãseascã casa bãrbatului în timpul litigiului oricât de periculoasã ar fi aceastã ºedere pentru ea.

§ Soþul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiþia acestuia (oricât de decãzut ar fi acesta).

§ Femeia nu este subiect în acþiuni judiciare cu o singurã excepþie: îºi poate face testamentul fãrã autorizaþia soþului!

Pricina acestei condiþii juridice precare a femeii române este faptul cã femeile nu au luat parte la facerea legii, considera domnul C. V. Ficºinescu la 29 martie 1898 în discursul sãu din Aula Universitãþii din Iaºi[13]. În contextul în care citeazã legea englezã de la 1882 prin care femeile mãritate ºi-au dobândit dreptul de a-ºi administra averea ºi în care se referã la ruºi unde femeia mãritatã avea independenþã de mariaj în ce priveºte bunurile ei, domnul Ficºinescu propunea “sã acordãm ºi femeilor noastre independenþã în cãsnicie… sã înlocuim regimul dotal cu cel bazat pe separaþia bunurilor”.

Dincolo de acest statut care s-a dovedit dificil de dislocat prin activismul militanþilor pentru drepturi egale, procesul legislativ curent a fost ºi el supus criticii. Maria Flechtenmacher critica legea telegrafistelor (1880) prin care doar femeile nemãritate sau mãritate cu un telegrafist puteau sã obþinã o slujbã. Puþinele slujbe ce se întrevedeau era de prezis cã vor fi date soþiilor de telegrafiºti, lãsând fãrã serviciu multe alte femei tinere fãrã dotã![14]

Având în vedere cele descrise mai sus, nu ne rãmâne decât sã fim de acord cu Neli Cornea: “Femeia fiind sãtulã de rolul înjositor de roabã sau pãpuºe ce-i îngãduie legile, cere azi dezrobirea în sensul larg al cuvântului, precum au fost dezrobiþi iobagii, negrii ºi þiganii, adicã egalitate cu bãrbatul în faþa legilor.”[15]


4. ªanse egale de afirmare socialã?



Ceea ce punem în discuþie aici este practic mai mult decât ºansele de afirmare publicã a femeilor ºi bãrbaþilor. Ci devenirea de fiinþe umane ºi sociale ºi ºansele lor de a se împlini ca fiinþe autonome ºi libere. Nici sistemul de educaþie formal, nici cadrul educativ general în care erau crescute fetele românce nu le ofereau aceleaºi ºanse de a se dezvolta ca fiinþe autonome în comparaþie cu tinerii bãrbaþi români de la sfârºitul secolului XIX – începutul secolului XX. Educaþia era deficitarã, dar ºi ºansele femeilor de a obþine un loc de muncã din care sã poatã supravieþui erau foarte reduse.

La 29 martie 1898 rãsunau în Aula Universitãþii din Iaºi cuvintele domnului C. V. Ficºinescu care susþinea cã[16]: ori admitem cã singurul rol legitim al femeii este de a fi soþie ºi mamã ºi atunci bãrbaþii trebuie sã-ºi facã datoria de a le lua pe toate în cãsãtorie ºi a le asigura mijloace de trai, ori recunoaºtem cã din cauza noastrã mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni ºi le deschidem cãile prin care se pot întreþine singure. “Cauza acestor[17] femei o apãrãm noi feminiºtii ºi pentru ele reclamãm dreptul la instrucþie ºi la muncã" spunea domnul Ficºinescu. El considera totuºi cã cel mai firesc lucru este ca femeia sã fie soþie[18], dar pentru cã unele nu se pot mãrita, neavând dotã, societatea are datoria de a lua mãsuri pentru a soluþiona problema supravieþuirii femeilor care nu se pot mãrita.

Multe fete nu se puteau mãrita din lipsã de avere. De aceea multe voci s-au pronunþat pentru înfiinþarea de ºcoli profesionale ºi deschiderea de opþiuni de carierã pentru aceste tinere. Cornelia Emilian a fost iniþiatoarea înfiinþãrii primei ºcoli profesionale – considerând cã aceste ºcoli vor facilita dezvoltarea umanã ºi emanciparea acelor fete lipsite de avere, astfel încât sã-ºi poatã croi singure un drum în viaþã ºi o carierã. În ciuda eforturilor depuse de diferite persoane, femei ºi bãrbaþi, care credeau în importanþa educaþiei adecvate ºi a paritãþii în educaþie, ºcolile pentru bãrbaþi erau de departe mult mai elaborate ºi complete, clar superioare celor care pregãteau tinere femei. Cornelia Emilian a avut o preocupare deosebitã pentru cunoaºterea de cãtre cercuri cât mai largi a statutului femeilor considerând cã femeile care de regulã dobândesc o spoialã de educaþie (cu câteva noþiuni de geografie ºi istorie, eventual o limbã strãinã) ºi care se suprapune peste cunoºtinþele tipice ale nevestei (cum sã facã cozonacii sau sã punã murãturi etc) “nu au altã însemnãtate, decât a fi idealul bãrbaþilor”[19].

Maria Flechtenmacher se referea ºi ea la problema educaþiei, dar mai ales la consecinþele lipsei ei. “Femeile sunt nedreptãþite pe terenul instrucþiunii, aceasta lor mai cu osebire le este prejudicios; în acelaºi timp”[20]� �femeia nu va putea sã-ºi susþinã existenþa prin însãºi forþele ºi valoarea sa realã, pânã atunci viciul care degradeazã ºi prostituþiunea ce înspãimântã nu vor dispare din societãþile omeneºti�.[21]

În afirmarea socialã sexul joacã rolul principal, nu cartea pe care ai învãþat-o, susþinea Adela Xenopol. “Fie un bãrbat destul de mãrginit, el în virtutea sexului cu niþicã protecþie sau situaþie politicã, va ajunge departe, pe când o femeie, fie ea un geniu ºi nu va dobândi decât profesoratul, ºi acela pânã la ºcoli secundare”[22]

Cât despre un argument vehiculat în epocã privind problema accesului femeilor la diverse meserii ºi “natura femeilor” (chipurile neprielnicã instruirii, însuºirii de cunoºtinþe ºi accesului lor la meserii), Valeriu Hulubei scria: �Cât de nelogic e argumentul scos din natura femeii contra drepturilor ei, se vede ºi de aici: dacã în naturã se poate citi menirea femeii, atunci la ce mai e nevoie de sancþionarea prin lege a acestei meniri?�[23]

Unul din cazurile de notorietate privind interdicþia de a-ºi exercita meseria aleasã, interdicþie datoratã pur ºi simplu sexului ei, este cazul Ellei Negruzzi. Ea absolvise Facultatea de Drept ºi voia sã profeseze avocatura. Nu i-a fost îngãduit. Ca urmare, a intrat într-o serie de procese pentru a i se recunoaºte dreptul de a profesa (1915). Eleonora Stratilescu a scris despre aceste procese. Ea citeazã pe unul dintre oponenþii Ellei Negruzzi în tribunal care sugera cã ar fi mai util ca doamna Negruzzi sã ajute învãþãmântul românesc[24] care are atâta nevoie de cadre. Stratilescu rãspunde ironic: “Aºa e! Ce cautã femeile sã obþinã ºi ele situaþii mai bune ºi nu se mulþumesc cu viaþa necãjitã ºi amarã ?![…] Este doar “menirea femeii” sã ocupe totdeauna o situaþie mai umilã ºi oropsitã!”[25]

Ca urmare a unei intense activitãþi politice, femeile au început sã obþinã dreptul de a practica meserii înainte refuzate lor. Astfel, începând din 1914 ºi femeile au dreptul sã pledeze. Din 1919 femeile au putut lucra la Cãile Ferate Române. Optimismul nu trebuie sã pãrãseascã nici o cauzã. Sã acceptãm deci cuvintele Adelei Xenopol, care ºi azi sunt valabile: “de când femeile nu mai sunt considerate ca femei, ci ca fiinþe, ele ajung ºi adesea întrec bãrbaþii în scurtul interval de la eliberarea lor din sclavie."[26]


5. Atitudini faþã de emanciparea femeilor

Sfârºiþi odatã cu tratamentul cel copilãresc ce ne daþi […] de a ne sãruta mâinile ºi a ne compara cu îngerii, iar în absenþã a ne trata de paria

(Sofia Nãdejde, 1879)



Atitudini ale bãrbaþilor. O caracterizare generalã a atitudinilor bãrbaþilor din epocã faþã de chestiunea emancipãrii femeilor duce inevitabil la termenul de “contradictoriu”. Nu putem vorbi de o atitudine invariabil anti-emancipare (dupã cum se vede ºi din secþiunile anterioare în care am inclus ºi opinii masculine privind diverse chestiuni) dar nici de o unanimitate în privinþa necesitãþii emancipãrii (dacã ar fi fost aºa nu ºi-ar mai fi avut rostul lupta româncelor prin diferite mijloace pentru legislaþie favorabilã drepturilor lor, etc). Sã urmãrim însã mai îndeaproape diferite tipuri de abordãri masculine legate de emanciparea femeilor.

Idolatrizare ºi excludere. În scrierile lui Nicolae Bãlcescu gãsim o clasicã idealizare ºi stereotipizare a femeii: ea e o fiinþã misterioasã, fantasticã, îngereascã, destinatã a fi centrul civilizaþiei familiale. “Cu femeia… natura scrie în inima bãrbatului”.[27] Atitudine Românticã prin excelenþã, mãgulitoare dacã þinem cu tot dinadinsul, dar ºi periculoasã în acelaºi timp pentru femeile în carne ºi oase: dacã eºti înger, cu siguranþã nu eºti om ºi nici nu vei fi tratatã ca egalã din punct de vedere normativ![28]

Ironie ºi descurajare. Flechtenmacher spunea cã în România, spre deosebire de alte þãri, bãrbatul “o descurajeazã [pe femeie], o ia în râs dacã vede cã voieºte sã sfãrâme singurã crisalida care-i þineau lipite aripile inteligenþei”[29]. În articolul “ªicane bãrbãteºti”[30] Sofia Nãdejde scria cã unii bãrbaþi se silesc sã descurajeze pe femei în a se educa ºi instrui, scriind varii anecdote sau articole pe seama femeilor care învaþã. Aceasta în condiþiile în care era dificil sã obþii instrucþie ca femeie oricum. Românii preluau ºi exemple proaste din strãinãtate, ca de exemplu din jurnalul franþuzesc Le Figaro, în care apãreau istorioare ce încercau sã acrediteze ideea cã educaþia ºtiinþificã ce se dã femeilor “stinge în ele orice simþ de pudoare”!!!

În universitãþi, dominate în proporþii de aproape 100% de bãrbaþi – ºi la catedrã ºi în bãnci, atitudinile faþã de femeile care doreau sã aibã o ºansã în viaþã prin educaþie superioarã erau potrivnice ºi derizorii. Nãdejde povesteºte o scenã de la Universitatea din Iaºi, în care profesorul de greacã considera cã femeile nu au nevoie de educaþie ºi cã orice ar face ele “tot femei rãmân” (Nãdejde remarcã ironic cã nimeni nu a contestat pânã acum acest lucru, cã femeile rãmân tot femei). Istorioara se referã la filosoful Teodoros care a fost înfruntat de Iparhia, soþia lui Crates, o femeie cunoscutã prin înþelepciunea ei. Neputând rãspunde unei întrebãri de-a Iparhiei, dupã ce ea rãspunsese inteligent tuturor întrebãrilor lui, Teodoros i-a ridicat poalele (profesorul a istorisit aceastã anectodã în faþa unui amfiteatru plin de studenþi, în marea majoritate bãrbaþi – care au pufnit în râs). Desigur cã acum am zice: ce tembel a fost acel Teodoros ºi cum ºi-a arãtat singur neputinþa recurgând la acte fizice de intimidare ºi nu la argumente. Într-un mediu universitar în care puteai numãra femeile pe degetele de la o mânã, o astfel de atitudine nu însemna decât o purã intimidare la adresa lor – evident nesancþionatã de conducerea universitãþii, dar toleratã cu multã rãbdare ºi efort emoþional de cãtre tinerele femei. Oare ce fel de ºanse egale existau în astfel de medii ostile educãrii femeilor? Oare ce ºanse egale existã azi când legal multe sunt egale dar în practicã misoginismul e larg rãspândit – inclusiv în minþile multor femei?

Indiferenþa ºi tolerarea statu-quo-ului. Sofia Nãdejde remarca cu luciditate cã “bãrbaþii au puterea în mânã ºi nu voiesc a-ºi avea pãrtaºi noi la dânsa, ºtiind cã atunci va trebui sã-ºi micºoreze fiecare porþia lor”[31]. Un bãiat când trece la vârsta bãrbãþiei va crede, socotind dupã modul de alcãtuire al societãþii, cã “fãrã nici un merit ºi chiar de ar fi cel mai prost dintre bãrbaþi, numai prin naºtere, numai cã e de parte bãrbãteascã, va fi mai presus decât jumãtate din omenire. Foarte de timpuriu bãieþii încep a se crede superiori fetelor […]” De ce atunci ar fi fost interesaþi cetãþenii de sex masculin sã facã ceva pentru drepturile femeilor? De ce ar fi ei astãzi[32] interesaþi sã facã ceva în acest sens, mai ales în condiþiile în care majoritatea femeilor este amorfã ºi de nedistins printre ei – în comparaþie cu minoritatea maghiarã, sau cea rromã, pentru drepturile cãrora forurile europene fac presiuni exprese asupra autoritãþilor române.

Femeia ca proprietate a bãrbatului. Controversate în epocã erau ideile unui geniu militar, dar catastrofã civilã mai ales în ce priveºte relaþiile dintre sexe. Regãsim în scrierile vremii poziþii pro-Napoleon, pare-se dominante în spiritul vremii în societatea româneascã francofilã. Gãsim ºi poziþii anti-Napoleon. Iatã una din catastrofalele judecãþi “civile” ale lui Napoleon Bonaparte: “Femeia este datã omului pentru ca sã facã copii; femeia este proprietatea noastrã, noi nu suntem a sa. Ea ne dã copii, noi nu-i dãm nimica. Ea este proprietatea noastrã dupã cum arborul care ne dã fructe este al grãdinarului” (Napoleon Bonaparte). De unde se poate înþelege ºi cã femeia nu e om, din moment ce e datã omului ca proprietate. Aceste idei sunt reflectate din plin, cum am vãzut, în Codul Civil ºi legislaþia vremii, care trateazã femeia ca pe o proprietate, nicidecum ca pe o persoanã.

Bãrbaþi pentru drepturi egale. În diferite împrejurãri, în medii academice sau în parlament, o serie de bãrbaþi s-au pronunþat pentru acordarea de drepturi femeilor, potrivit vremurilor respective. Astfel, Paul Scorþeanu se pronunþa pentru ca



legea sã recunoascã femeia deopotrivã cu bãrbatul ºi în caz de divorþ sã þinã seama de munca ei în familie; lucreze sã intre femeia în tribunalul unde sã aibã dreptul sã apere procesele femeii, emancipeze la vot pe femeia cu titluri ºi pe aceea care alãturi cu bãrbatul, împlineºte datoria cãtre stat, înfiinþeze ateliere unde femeia sã înveþe deosebite ramuri de profesiuni cu puterile ei […].[33]



Într-o retoricã exemplarã, domnul C. V. Ficºinescu amintea poporului român, atât de pretenþios când e vorba de drepturile omului, cã “ºi femeia e om ºi cã, deci ºi ei i se cuvin aceleaºi drepturi ca ºi bãrbatului”[34]. Iar în conferinþa sa susþinutã la Ateneul Român în 10 februarie 1894 cu tema “Rolul economic al femeii române”, At. Popovici apreciazã negativ “sentinþa tãietoare a lui Napoleon I: “prefer de o mie de ori pe o femeie care dã soldaþi patriei decât pe una care sã scrie cãrþi” considerând cã ea nu e valabilã în toate contextele. În aceeaºi conferinþã domnul Popovici elogiazã activitatea productivã ºi creativã în care femeile sunt angajate.

Eugenia de Reuss Ianculescu, într-un efort de a convinge audienþa masculinã româneascã despre actualitatea internaþionalã a miºcãrii feministe, scria într-un jurnal al vremii cã la Londra s-a format în 1912 o alianþã internaþionalã a bãrbaþilor pentru a sprijini dreptul de vot al femeilor cu reprezentarea a 24 de þãri, “dovedind prin aceasta cã miºcarea sufragistã nu-i o miºcare de rãzboi contra bãrbaþilor ºi nici o încãpãþânare a câtorva femei prea avansate ºi exaltate”[35].

�Mândre matroane ºi frumoase fiice ale României, deºteptaþi-vã!� Citind din jurnalele vremii din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea nu putem sã nu remarcãm caracterul mobilizator al multor articole publicate mai ales în presa de orientare pro-drepturi ale femeilor. Ceea ce frapeazã este amãrãciunea ce transpare de multe ori din aceste mesaje, cauzatã de slãbiciunea reacþiilor feminine în apãrarea propriilor lor interese. Iatã în continuare câteva din aceste aprecieri.

Dar pentru Dumnezeu mândre matroane ºi frumoase fiice ale României! Deºteptaþi-vã mândria în sânul vostru, simþãmântul matern ºi patriotic al gintei voastre! Aduceþi-vã aminte cât a contribuit femeia greacã anticã la cãderea primului imperiu al lumii, cât a contribuit femeia latinã la ridicarea imperiului sãu…”[36]

Maria Flechtenmacher era nemulþumitã de faptul cã femeile române nu pãreau sã dea semne de viaþã ºi nici nu pãreau a avea dorinþa de a-ºi manifesta public, în mod organizat, nemulþumirile faþã de statutul lor în societate. “Nici un semn decisiv de viaþã nu s-a manifestat, pentru cã femeile române continuã în trista ºi descurajata lor indolenþã”… “La luptã dar … Decideþi-vã, întruniþi-vã ºi lucraþi la opera de regenerare a sexului vostru.”[37] Nelly Cornea scria în 1898: “A venit timpul când femeia din toatã lumea îºi vine tot mai mult la cunoºtinþa demnitãþii sale, numai noi româncele sã fim veºnic zãvorâte, osândite a târî ghiuleaua apatiei?”[38] Dar poate cea mai dramaticã ºi tristã constatare este cea a Corneliei Emilian. Pentru ea femeia românã este “lipsitã de voinþã ºi fãrã dragoste de sine, ea nu ºtie sã punã preþ pe fiinþa sa, ºi nici nu-i în stare sã fie ceva mai mult decât o îngrijitoare, o slugã credincioasã a omului”[39]

Nu cred cã femeile române mai sunt în proporþie de 100% slugi credincioase ale omului – pentru cã multe ºi-au dobândit autonomia economicã ºi emoþionalã. Dar în ce priveºte ghiuleaua apatiei – cert, femeile române o târãsc încã ºi azi …


6. Idei feministe ale româncelor în epocã

În lupta pentru emancipare nici un vrãjmaº nu poate fi mai fatal dezmoºteniþilor, decât preju-decata cã aceºtia ar fi fiind inferiori clasei ce stãpâneºte lumea.

(Buletinul Ligii Femeilor, Iaºi, 1895)



Jurnale, lucrãri, asociaþii. Principalele mijloace de coagulare ºi transmitere a acestor idei, înflorite pe fertilul teren al inegalitãþilor sociale între cele douã sexe, au fost mai întâi jurnalele. Primele scrieri pentru drepturile femeilor au aparþinut bãrbaþilor, cum era ºi firesc datoritã poziþiei lor sociale ºi educaþiei primite. Curierul de ambe sexe al lui Ion Heliade Rãdulescu (1837) a fost un prim jurnal în aceste sens, în care Rãdulescu scria “bãrbaþi, nu vã plângeþi de femeile voastre, cã pricina nu este într-însele, ci în cei ce le-au crescut…”. George Bariþiu, de asemenea, se pronunþa în favoarea unei educaþii egalitare în Gazeta de Transilvania (1853). Treptat, o serie de jurnale au fost favorabile publicãrii de astfel de articole (de pildã scrierile Constanþei Dunca din Amicul Familiei (1863) sau cele ale Sofiei Nãdejde din Contemporanul începând cu primele numere 1881/1882). O serie de reviste ºi jurnale au fost editate de femei în epocã: Femeia Românã întemeiatã de Maria Flechtenmacher (1878–1888), caracterizatã drept jurnal “social, literar ºi casnic” sau, în altã parte “foaie socialã, beletristicã, economicã ºi enciclopedicã”. Alãturi de Maria Flechtenmacher au mai scris în Femeia Românã: Paul Scorþeanu, Sofia Nãdejde, Cornelia Emilian º.a.; au fost publicate documente ale organizaþiilor sau iniþiativelor internaþionale ale femeilor. Familia, Munca (1889), Rândunica (1893), Lumea nouã (din 1894), Buletinul Ligii Femeilor (începând din 1895) sunt alte reviste unde s-au vehiculat idei feministe, de apãrarea drepturilor femeilor sau în care s-au formulat idei revoluþionare în epocã privind relaþiile dintre sexe. În 1896 este înfiinþatã revista Dochia editatã de Adela Xenopol, “menitã sã apere, sã susþinã ºi sã cerceteze drepturile femeii”. Unul dintre reprezentanþii sexului frumos ºi puternic care a publicat în Dochia, alãturi de Adela Xenopol ºi alte reprezentante ale sexului frumos ºi inteligent, a fost Valeriu Hulubei. Românca, Unirea Femeilor Române (1908), Viitorul româncelor (1912), Drepturile femeii (întemeiatã în 1912) sunt alte jurnale în care au scris feministe precum Eleonora Stratilescu, Eugenia Ianculescu de Reuss, Neli Cornea, Adela Xenopol etc.

Alãturi de jurnale au fost publicate ºi lucrãri de sine stãtãtoare precum cele ale Sofiei Chrisoscoleu (1863), Maria Buþureanu (1913), Calypso Botez (1920), cu prezentãri coerente de idei ºi o argumentaþie aferentã solidã. Aceste doamne au fost, de asemenea, implicate politic în asociaþiile de femei create pe parcursul perioadei la care ne referim. În noianul de organizaþii de femei care s-au înfiinþat în aceastã perioadã, majoritatea lor fiind dedicate acþiunilor de caritate faþã de copii, de educaþia fetelor, de rãniþi de rãzboi etc, se disting douã organizaþii declarat politice, ce aveau drept menire apãrarea ºi promovarea drepturilor femeilor ºi egalizarea juridicã a statutului celor douã sexe: Liga Femeilor din România (1894), prima organizaþie de femei din România declarat feministã ºi Asociaþia pentru emancipare civilã ºi politicã a femeilor române, înfiinþatã în iulie 1918, o adevãratã unire de forþe a româncelor din toate teritoriile viitoarei Românii Mari, cu ambiþii mari de reformã nu doar a condiþiei femeilor ci reformã socialã în general.

Aceaste jurnale, lucrãri ºi asociaþii, au reuºit crearea unui spirit de frondã faþã de legislaþia înrobitoare a femeilor (ºi mai ales a femeilor cãsãtorite) dar ºi faþã de ideile subterane care întemeiau persistenþa pânã în secolul XX a acelor legi umilitoare pentru condiþia femeilor. Încercãm în continuare expunerea chiar a acestor “idei axiomatice” ce au ghidat logica legislativã în ce priveºte raporturile dintre cele douã sexe. Constatãm cu întristare cã aceste axiome ale gândirii sexiste, discriminatorii, s-au perpetuat în mare mãsurã ºi pânã azi. Cu atât mai mult este valabilã o cercetare a modului în care au pus predecesoarele noastre problema.

Femeia nu este inferioarã bãrbatului. Ideile vehiculate în Europa Occidentalã sunt preluate ºi în spaþiul intelectual românesc uneori profitabil pentru autohtoni, alteori nu (dacã ne gândim la panseurile civile ale lui Napoleon). Într-o conferinþã în cadrul Reuniunii Ligii Femeilor (Iaºi, 1898) Eliza Popescu face distincþia între “feminins� care vãd pe femei slabe, inferioare bãrbaþilor, neavând altã menire decât bãrbatul ºi �feministes�[40] apãrãtori ai cauzei femeilor, ai drepturilor lor ºi care considerau cã femeile îºi pot constitui o menire a lor dincolo de aceea a bãrbatului lor (denumiri la modã în Franþa). În cazul de faþã suntem interesaþi de feministes � pãsãri rare în peisajul carpato-danubiano-balcano-pontic.

Adela Xenopol afirma în 1879 cã femeia nu este inferioarã bãrbatului, cum încearcã unii sã acrediteze. În sfârºit femeile române, credea ea, s-au deºteptat cã sunt pe aceeaºi treaptã moralã cu bãrbaþii; cãci femeia are aceeaºi capacitate ºi e capabilã de aceeaºi activitate cu bãrbatul[41]. Dar câte femei credeau acest lucru ºi câte acþionau conform semnificaþiei ideii? ªi câte femei nu cred acest lucru azi ºi nu acþioneazã conform ei?

Într-un articol briliant, Sofia Nãdejde pune din nou problema inferioritãþii/ superioritãþii femeilor/bãrbaþilor. Ea scrie despre o problemã la modã în epocã, aceea a Creierului femeilor, fãcând trimitere la un articol cu acelaºi titlu publicat în Franþa în La Liberte[42]. Nãdejde face mai întâi rezumatul articolului: femeia e incapabilã de orice dezvoltare; oricât ar încerca sã-ºi dezvolte inteligenþa ea nu va reuºi; ba chiar cu civilizaþiunea ea “se tâmpeºte ºi tinde cãtre idiotism”. Argumentul articolului se baza pe ideea cã existã o directã proporþionalitate între greutatea creierului unei fiinþe ºi inteligenþa acesteia. Se constatase cã greutatea creierelor bãrbaþilor era mai mare decât greutatea creierelor femeilor, ºi concluzia a fost imediat trasã: femeile sunt inferioare bãrbaþilor fiind mai puþin inteligente întrucât creierul lor e mai uºor.

Argumentele Sofiei sunt extrem de percutante:

¡ Dacã inteligenþa e funcþia materiei cenuºii atunci nu se poate trage nici o concluzie pe baza greutãþii creierelor, cãci ar trebui avutã în vedere greutatea materiei cenuºii.

¡ Greutatea nu e cea mai potrivitã mãsurã la urma urmei: calitatea materiei cenuºii, numãrul celulelor ºi a polilor acestora, ºi ramificaþiile lor ar trebui sã fie mãsura inteligenþei.

¡ Dacã privim comparativ cavitatea creierelor oamenilor primitivi (din timpuri strãvechi) ºi pe cea a creierelor omului modern constatãm o scãdere de capacitate ºi de volum, atât la bãrbaþi cât ºi la femei. Ceea ce ar însemna fie cã (a) ºi bãrbatul regreseazã odatã cu femeia, fie cã (b) un volum mai mic indicã o evoluþie [caz în care volumul mai mic al creierului femeilor ar înseamna cã ele sunt mai evoluate – n.a.]. Nãdejde adaugã ideea cã creierul e proporþional ca greutate cu cantitatea muscularã pe care creierul trebuie s-o comande.

¡ Dacã e sã judecãm inteligenþa dupã greutatea creierului, atunci ar trebui sã spunem cã unele pãsãri “Sai, Saimiri, Uistiti”, citeazã ea, care au un creier mai greu raportat cu trupul, sunt mai inteligente ca omul!

¡ De asemenea, o serie de alienaþi mintali au fost gãsiþi cu creiere cântãrind mai mult decât grautatea medie a creierelor bãrbaþilor. Sunt ei mai inteligenþi din aceastã cauzã?

Sofia Nãdejde a mai rãspuns ºi d-lui Maiorescu în chestiunea greutãþii creierelor. Domnul Titu Maiorescu susþinuse aceeaºi idee a proporþionalitãþii dintre greutatea creierelor – inteligenþã – superioritate a sexelor. ªi dac-ar fi sã conteze greutatea creierului, de ce nu luãm în considerare raportul dintre greutatea creierului ºi greutatea corpului, zice Nãdejde. Dacã ar fi luat în considerare acest aspect, atunci femeile ar avea mai mult creier/kilogram![43]

Problema în epocã era nu cea a inteligenþei ci cea a ignoranþei (sau în orice caz a ignoranþei relative la sex/gen) “Dacã femeile sunt astãzi, nu neinteligente, ci ignorante, a cui e vina?” se întreba retoric o doamnã din epocã. Atât timp cât femeilor li se implanteazã prin diferite mijloace ideea cã ele sunt inferioare ele vor acþiona ca ºi cum ar fi inferioare � este una din idele care s-a articulat în epocã. �În lupta pentru emancipare nici un vrãjmaº nu poate fi mai fatal dezmoºteniþilor, decât prejudecata cã aceºtia ar fi fiind inferiori clasei ce stãpâneºte lumea�[44]. Li s-a spus femeilor cã sunt inferioare bãrbaþilor ºi ele au plecat capul, au devenit ascultãtoare… Atât timp cât ele însele acceptã aceastã inferiorizare publicã, ele vor “fi” inferioare (pentru a o parafraza pe o primã doamnã a Statelor Unite din secolul XX, Eleanor Roosevelt).

Femeia nu poartã pecetea inferioritãþii sale din naºtere. Ea apare ca inferioarã datoritã condiþiilor în care trãieºte ºi se dezvoltã. Pe de altã parte, cum spunea Adela Xenopol: “fie un bãrbat destul de mãrginit, el în virtutea sexului cu niþicã protecþie sau situaþie politicã, va ajunge departe, pe când o femeie, fie ea un geniu ºi nu va dobândi decât profesoratul, ºi acela pânã la ºcoli secundare”[45]. Aceastã remarcã este extrem de binevenitã ca preambul al chestiunii referitoare la ingalitãþi sociale.

Inegalitãþi sociale. Femeile învãþate din epocã cunoºteau scrierile cele mai noi ºi
mai înaintate din epocã. Lucrarea The Subjection of Women (Subordonarea Femeilor) a lui J. S. Mill era cunoscutã în anumite medii intelectuale româneºti. Sofia Nãdejde se ralia ideii lui J. S. Mill: raportul femeii faþã de bãrbat este acela de la vasal la senior, doar cã (zice ea) “femeia este supusã la mai multã ascultare decât vasalul”[46]. ªi asta datoritã statutului ei consfinþit juridic ºi social. Femeia trebuie sã urmeze pe bãrbat oriunde vrea acesta, inclusiv într-un loc contrar sãnãtãþii ei. Ea nu poate intenta vreun proces fãrã consimþãmântul bãrbatului, nu poate aliena sau ipoteca proprietatea fãrã consimþãmântul soþului, iar tatãl singur are autoritate asupra copilului pânã la majorat. Apare clar cã femeile din clasa de mijloc o duceau mai rãu din punctul de vedere al statutului ºi libertãþii lor decât alte clase, nelegate de sistemul dotal.

Nu doar legile trebuiau schimbate, ci mai ales mentalitatea oamenilor în ce le priveºte pe femei. Educaþia reprezintã o piatrã e încercare în acest sens. Pentru Sofia Nãdejde, argumentul cã femeilor trebuie sã li se dea educaþie pentru a fi mame bune ºi întrucât altfel ar fi lipsite de simþul dreptãþii este irelevant. “ªi cei vechi dãdeau educaþie înaltã unor robi care sã le creascã odraslele.”[47] Aceastã mentalitate ne aduce aminte de ideile lui Napoleon, pentru care femeia e o proprietate ºi trebuie tratatã ca atare. Ea este bunã ca mamã doar ºi de aceea ea trebuie educatã ca sã dea fii destoinici patriei. Pentru Nãdejde, trebuie sã se dea femeii instrucþie pentru cã e om, pentru cã e semenul bãrbatului ºi nu pentru cã e mamã de fii. E numai o perioadã a vieþii în care femeia e mamã, ºi ar fi nedrept ca restul vieþii sã ºi-l petreacã într-o “neºtiinþã dobitoceascã”[48].

Una din chestiunile cele mai dezbãtute în epocã era aceea a copiilor naturali abandonaþi sau care rãmâneau la mamã ºi aceea a cãutãrii paternitãþii. Atât de pregnant era resimþitã aceastã problemã încât o vom regãsi ºi în anumite platforme politice la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Legile impuneau femeii datoria de a avea grijã de copil în timp ce tatãl natural nu avea nici o îndatorire. “Pe femeia care-ºi leapãdã copilul, legea o pedepseºte, iar pe tatãl denaturat îl ocroteºte ºi parcã în râs, îl numeºte tatã natural”[49]. Legea asuma în mod implicit cã este de datoria absolutã a femeii sã aibã grijã de copil; ba mai mult, cã este “vina” femei de a fi rãmas gravidã, ea fiind aceea care se poate abþine de la dorinþa sexualã [se presupunea implicit – n.a.], în timp ce bãrbatul în mod absolut nu se poate abþine ºi este privat de orice vinã atunci când femeia rãmâne gravidã. “Este logic, zice Nely Cornea, cã femeia [consideratã – n.a.] inferioarã sã reziste tentaþiilor, pe când bãrbatul [considerat – n.a.] superior nu e constrâns sã practice virtutea?”[50]

Cel mai frumos ºi cuprinzãtor gând privind egalitatea socialã l-am regãsit în scrierile Eugeniei de Reuss Ianculescu: Egalitatea socialã vine de la sine atunci când femeia româncã, care nu e inferioarã celor din alte þãri, se va hotãrî sã-ºi arunce orientalismul care i-a ucis nu numai independenþa voinþei, hotãrârea energiei, dar ºi pe cea a judecãþ''

Cand vorbim de rolul femeii in societate, lasam exceptiile negative de o parte, exceptii, din pacate, care duc la generalizare din partea unor barbati misogini. Tot din pacate, in mediul rural si nu numai, mai sunt
reminiscente de comportament retrograd, cand femeia este discriminata, considerata inferioara barbatului. Caraghios s-o determini sa mearga in urma ta, sa stea in biserica in spatele tau, s-o umilesti tratand-o ca pe o servitoare medievala, doar pentru ca ti-ai luyat-o de nevasta.
Astfel de conceptii si practici, dim potriva il coboara pe barbat la rangul de primitivism si isi merita lipsa
de respect a consoartei. Un proverb chinez spune: "Cu bani poti cumpara sex dar nu poti cumpara iubirea." insa tropgloditul are doar instinct si nu sentimente. Drumul lung al emanciparii nu s-a sfarsit,
dar sa-mi fie cu iertare,acesti barbati n-au avut mame, sau au fost abandonati, fapt si mai reprobabil?
Ca urmare, nu cred intr-o societate perfect morala.

Femeile detin monopolul celei mai vechi meserii din lume,ne avand nevoie de o emancipare expresa!Ele obtin tot ce vor prin munca cinstita,uneori pornindu-se chiar si razboae indeplinindu-se dorinte ascunse!

De la: Tramp, la data 2010-09-14 15:56:41 Femeile detin monopolul celei mai vechi meserii din lume,ne avand nevoie de o emancipare expresa!Ele obtin tot ce vor prin munca cinstita,uneori pornindu-se chiar si razboae indeplinindu-se dorinte ascunse!

asa....

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-09-14 22:25:12

De la: Tramp, la data 2010-09-14 15:56:41 Femeile detin monopolul celei mai vechi meserii din lume,ne avand nevoie de o emancipare expresa!Ele obtin tot ce vor prin munca cinstita,uneori pornindu-se chiar si razboae indeplinindu-se dorinte ascunse!

asa....

ba asa

Femeile sa nu intrebe, ce rol sa le dea societatea!...........ce rol cred ele ca pot avea sa poata aduce servicii mai bune societatii!

Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

De la: gabymarinescu_pulsar, la data 2010-09-16 19:46:13Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

Droguri, alcool si femei..................democratia-i-n floare.......

De la: gabymarinescu_pulsar, la data 2010-09-16 19:46:13Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

si barbati din astia nu sunt???? care profita de altii, care isi aleg femeia functie de notorietate (ca sa nu zic ca se dau cocosi fata de ceilalti), barbati care isi iau masina cea mai...ca sa aiba trecere la femei...E tot un fel de licitatie.

Daniela

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:25:43

De la: gabymarinescu_pulsar, la data 2010-09-16 19:46:13Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

si barbati din astia nu sunt???? care profita de altii, care isi aleg femeia functie de notorietate (ca sa nu zic ca se dau cocosi fata de ceilalti), barbati care isi iau masina cea mai...ca sa aiba trecere la femei...E tot un fel de licitatie.

Si cocosul mai canta?........................

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:27:14

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:25:43

De la: gabymarinescu_pulsar, la data 2010-09-16 19:46:13Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

si barbati din astia nu sunt???? care profita de altii, care isi aleg femeia functie de notorietate (ca sa nu zic ca se dau cocosi fata de ceilalti), barbati care isi iau masina cea mai...ca sa aiba trecere la femei...E tot un fel de licitatie.

Si cocosul mai canta?........................

la ora fixa...atat !

Daniela

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:33:00

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:27:14

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:25:43

De la: gabymarinescu_pulsar, la data 2010-09-16 19:46:13Din ce in ce mai in cardasie cu Diavolul...nu se cupleaza decat din interese materiale,daca arata bine se LICITEAZA,nu mai are nici un gand pozitiv vav de morala ,nu mai conteaza o relatie din dragoste,totul se reduce doar la bani....tot mai scursura devine femeia moderna pe ani ce trece!

si barbati din astia nu sunt???? care profita de altii, care isi aleg femeia functie de notorietate (ca sa nu zic ca se dau cocosi fata de ceilalti), barbati care isi iau masina cea mai...ca sa aiba trecere la femei...E tot un fel de licitatie.

Si cocosul mai canta?........................

la ora fixa...atat !

Inseamna ca si-o fixa cu mana ..........ora

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:37:59

la ora fixa...atat ![/quote]
Inseamna ca si-o fixa cu mana ..........ora [/quote]
tu nu faci asa?

Daniela

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:39:21

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:37:59

la ora fixa...atat !

Inseamna ca si-o fixa cu mana ..........ora [/quote]
tu nu faci asa?[/quote] la mine se fixeaza singura ,dupa luminita din capatul al celalalt al gaurii tunelului!

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:43:10

De la: daniela_iasi, la data 2010-09-17 13:39:21

De la: Tramp, la data 2010-09-17 13:37:59

la ora fixa...atat !

Inseamna ca si-o fixa cu mana ..........ora

tu nu faci asa?[/quote] la mine se fixeaza singura ,dupa luminita din capatul al gaurii de la capatul tunelului! [/quote]
Luminita o cheama?

Daniela