Suflet pereche: subiect nou, dar vechi

De ce suntem oare obligati, la un moment dat, sa ne cautam sufletul pereche pe net? Si cine ne garanteaza ca il gasim, ratacit printre atatia oameni care se ascund in spatele unor cuvinte?

Daca intr-adevar ai un suflet pereche, il vei gasi oriunde ar fi si oricat s-ar ascunde. Nu are importanta ca il gaseste pe net, pe strada, in ziar, etc. Nu neaparat obligatoriu ca daca il cauti pe net il vei gasi; locul si cand nu sunt importante, ci pur si simplu faptul ca exista si te asteapta, nu crezi?

Vreau sa cred ca exista si ma asteapta, dar mi se pare doar o superstitie.si totusi n-ar fi rau sa fie adevarata! O sa mi se intample si mie?

SIGUR CA DA!

De la: bia, la data 2008-09-25 09:46:41Vreau sa cred ca exista si ma asteapta, dar mi se pare doar o superstitie.si totusi n-ar fi rau sa fie adevarata! O sa mi se intample si mie?

cu siguranta ca ai un suflet pereche si il vei gasi... dar nu stand in fata calculatorului pe net ci iesind in lume si traindu-ti viata (si NU, viata de pe net nu e viata)

:) :) :)

I am who I choose to be :) :) :)

DA...Calatoreste,viziteaza... priveste..spera in continuu...

;;;;;Poate, da, poate, nu;!! Sau,,, suflete;;imperechiate;;!

Pai poate ai dreptate,cu sufletu pereche,dar important este sa-ti gasesti din oras,si nu prin intermediul internetului!

"SUFLET PERECHE" - SUBIECT IN TREND ! POTI SPUNE CU CERTITUDINE CA TI-AI GASIT "SUFLETUL PERECHE" ABIA DUPA NUNTA DE ARGINT INCOLO ...SI ATUNCI PRIVIND ATENT IN ZARE DACA NU CUMVA SE ADUNA CEVA FIRE DE NORI ! "SUFLETELE PERECHE" SUNT CA DIAMANTELE ! MILENII II TREBUIE BANALULUI CARBUNE SA AJUNGA DIAMANT ..NOI, OAMENII, FIIND MAI EFEMERI PE ACEST PAMANT, PENTRU A NE PRONUNTA ASUPRA TRAINICIEI UNEI RELATII DE CUPLU, NE TREBUIE CATEVA ZECI DE ANI, BUCURII SI REALIZARI TRAITE IMPREAUNA, "HOPURI" DEPASITE CU SUCCES, TOT IMPREUNA, SA-I ANTICIPAM ZAMBETUL SI LACRIMA CELUILALT, ZAMBIND SI PLANGAND ODATA CU EL ...DORIND ACELEASI LUCRURI, AVAND ACELEASI IDEALURI ....

DDR

Eu cred in sufletul pereche, pt ca eu sunt sigura ca l-am inalnit.Daca stau si ma gandesc uneori imi dau seama ca totul e defapt asa cum vrea Dumnezeu ,totul e scris iar pentru cei care cred cu adevarat in iubire si au credinta este imposibil sa nu aiba parte de el.Totul depinde de sufletul tau de ce vrei de ce cauti, ce cauti vei gasi ce vrei cu adevarat trebuie sa lupti , viata chiar este simpla si frumoasa trebuie doar sa sti cum sa o tratezi si cum sa o primesti.Am facut mereu ce nu trebuia sa fac atat pt varsta mea cat si pt tot ce era in jurul meu la momentul acela iar rezultatu sa vazut cand l-am intalnit si mi-am zis..daca faceam totul asa cum trebuia acum nu il cunosteam sau poate cine stie ..asa ca eu cred ca in tot raul e un bine iar soarta fiecaruia e scrisa bine undeva aacolo sus ..pusi..

Thanks pentru incurajari. Dar eu mi-am cam pierdut speranta. Unde o fi "El"? Pe unde umbla? Imi doresc un suflet cald langa mine...oare doresc prea mult, de asta nu se intampla nimic?

De la: bia, la data 2008-11-03 17:34:26Thanks pentru incurajari. Dar eu mi-am cam pierdut speranta. Unde o fi "El"? Pe unde umbla? Imi doresc un suflet cald langa mine...oare doresc prea mult, de asta nu se intampla nimic?

o sa apara mai devreme sau mai tarziu, stai linistita. poate o sa dai de cativa care par a fi sufletul pereche pana il intalnest pe THE ONE, dar o sa-ti dai seama cand gasesti persoana potrivita.
good luck

De la: bia, la data 2008-11-03 17:34:26Thanks pentru incurajari. Dar eu mi-am cam pierdut speranta. Unde o fi "El"? Pe unde umbla? Imi doresc un suflet cald langa mine...oare doresc prea mult, de asta nu se intampla nimic?

Speranta moare ultima.
Eu sunt cu aceeasi persoana din liceu. Suntem de 15 ani impreuna, practic am crescut, ne-am maturizat impreuna. Si cand eram tanara si indragostita banuiesc ca i-am exasperat pe parintii mei care mi-au explicat spre oroarea mea ca legaturile dintre oameni sunt ca jocul la loterie. Am fost uimita de parerea lor (si evident am suspectat ca nu s-ar intelege, ca e ceva gresit cu ei!!).
Dar astazi le dau dreptate. Un om se schimba mult in timpul vietii, ceea ce parea suflet pereche poate deveni lejer "strainul din casa".
Tin sa spun ca din afara eu si sotul meu parem cuplul perfect. Culmea este ca semanam la infatisare!! Am multe prietene care-si comparau relatiile cu a mea fara a sti detaliile. Realitatea insa este ca .. hmmm doar un bilet la loteria vietii.
Parerea mea este ca printre ingredientele unei relatii se numara: datoria, onestitatea, loialitatea, compromisul. Si foarte important, cel mai important: obiective comune!! Preotul care ne-a casatorit ne-a sfatuit sa dam totul fara a astepta nimic in schimb, lucru pe care il aplic. In fiecare zi.

Acum, daca cineva chiar crede ca a gasit sufletul pereche rog sa vina sa vorbeasca (dar sa nu aiba 20 de ani, ca la 20 de ani si eu il gasisem!!!!). Please, step out!
Chiar as vrea sa aflu!! Ca chestia asta cu datul fara sa astepti ceva in schimb .. nu stiu cum sa spun.. nu are o recompensa intrinseca, te consuma total, iti anuleaza identitatea. (Presupun ca ar avea un sens daca te-ai regasi in Celalalt. Sufletul pereche, evident)

Draga marinescuirina,

problema ta reala este ca te-ai dus cu principiile tale inainte fara sa cunosti consecintele. Adica, "sa dam totul fara a astepta nimic in schimb", nu este un principiu sanatos. Din punctul meu de vedere si din experienta mea ( pentru ca am facut si eu in trecut aceeasi greseala ) iti spun ca daca dai totul risti sa dai si ce nu trebuie. NU TREBUIE SA DAI TOTUL INCLUSIV PERSONALITATEA TA! ATUNCI CAND S-A INDRAGOSTIT DE TINE, I-A PLACUT PERSONALITATEA TA, FELUL TAU DE A FI SI NU A DORIT NICIODATA SA TI-O PIERZI. CREDE-MA, UN OM FARA PERSONALITATE ESTE UN OM PLICTISITOR! Tu trebuie sa faci in fiecare zi ceva ce te caracterizeaza, ceva ce nu doar lui ii face placere, ceva nou, dar vechi ( sper sa intelegi ) . El trebuie sa se reindragosteasca de tine. Nu are nevoie nici de un catelus si nici de o carpa, ci are nevoie de tine.

Tineretea o purtam in suflet si daca stim sa o traim, atunci devenim mai placuti si mai interesanti celorlalti.

E bine sa stii daca tu primesti ceva in schimbul dragostei, loialitatii tale. Adica daca a cea dragoste si loialitate se intoarce, atunci scopul tau este atins. FERICIREA ESTE COMPLETA DACA SE PRODUCE IN DOI ( referitor la cuplu ). Nu doar tu trebuie sa dai celuilati ci trebuie sa si primesti, altfel dai degeaba.

Dagaio,
Multumesc pentru sfat.
Ma gandeam la mesajul tau (cum s-ar putea pune cu tact in practica, desi, crede-ma, in general sunt inventiva), cand a venit baietelul meu de 4 ani. A aflat ca exista copii fara parinti si probabil s-a gandit o vreme la asta caci mi-a propus sa-i aducem pe toti la noi acasa.
I-am spus ca daca am aduce multi orfani in casa ar trebui sa-i ingrijesc si as avea mai putin timp pentru el.
Mi-a zis: " O sa astept randul meu. La urma o sa ai timp si pentru mine."
Mi-a rupt inima. Asteptarea nu este ceva firesc pentru un copil mic, mai ales cand e vorba de al meu. Mi-a venit in minte o fotografie de acum doi ani cand el il astepta pe tati in fata usii. Asta este si azi realitatea vietii lui.
Totusi sotul meu este un om foarte corect (Mr. Perfect), nu exista un lucru anume pe care i l-as putea reprosa (cu exceptia prioritatilor din viata). Mi se pare chiar caraghios: el este sotul perfect, eu ma straduiesc sa fiu sotia perfecta, iar copiii, evident, perfecti si ei.
Cred ca solutia este sa fim sinceri cu noi insine, cum ai sugerat (ca sa nu se ajunga la divortul perfect).

Te inseli, Dayana, nu esti singura care l-a intalnit! Si tu Bia...ai rabdare ...toate la timpul lor!
Povestea mea si a iubitului meu sot este una ce inca ma minuneaza...Pe vremea cand eram cea mai singura persoana din lume, cea mai trista, si la momentul cel mai nepotrivit...l-am zarit pe el! La 6 dimineata in gara! O privire, atat a fost nevoie ca sa imi dea peste cap toate senzatiile, sentimentele...In tren ne-am cunoscut, am nimerit in acelasi vagon! Privirile noastre se iubeau inca din acele clipe...numai ca diplomatia a lasat un pic de timp, pana cand sa ne cunoastem cu adevarat . A plecat fara nici un numar de telefon, stiind numai unde invat. Credeam ca nu am sa il revad niciodata, insa peste o saptamana ne-am intalnit ca prin minune exact cand ieseam de pe poarta liceului. Momente minunate au urmat in acea superba dupa-amiaza de toamna, momente ce nu am sa uit niciodata! Nedespartiti timp de 2 saptamani am ramas, insa mie nu imi venea a crede de cata dragoste aveam parte, asa ca, de frica sa nu il pierd, l-am parasit eu! Nu voia nici in ruptul capului sa se desparta de mine...eram jumatatea lui...insa a cedat pana la urma...Eu insa nu am putut sa il uit...si mereu ma gandeam la el, mereu mergeam si ma plimbam in aceleasi locuri, trista iarasi, goala pe dinauntru...Dupa 6 luni l-am cautat! Mi-a raspuns la usa o "ea" , asa ca am fugit! El insa a alergat dupa mine...si m-a certat: cum de m-ai lasat sa astept atata timp...?
Am plecat dezamagita. El insa m-a cautat...si am revenit la ceea ce eram: NOI! Au urmat zile frumoase, plimbari lungi si multa dragoste, afectiune sufleteasca asa cum nu imi inchipuiam vreodata! Cum era prima mea relatie serioasa, nu stiam ca se mai si cearta lumea...asa ca m-am cam speriat de latura asta ! Atat m-am speriat ca am plecat de langa el iar...dupa alte 4 luni. Am plecat departe insa, si am cunoscut pe cineva. Nu a fost acelasi lucru, dar am cedat intr-un fel. Am crezut ca o greseala poti sa o indrepti mereu...insa de data asta nu am putut sa o indrept. Tineam la el, insa nu il iubeam la fel ca pe iubitul meu ...M-a cerut in casatorie. Nu am acceptat, insa am fost influientata de o persoana foarte apropiata, ruda, ca sa accept...cumva ma pusese intre ciocan si nicovala...Am incercat sa fac ca relatia noastra sa fie frumoasa, insa el era un om rece si plictisit, nu era tandru si afectiv ca si iubitul meu...M-am pierdut in mine...M-am inchis si am crezut ca nu mai exista dragoste pe lume! Am crezut ca voi trai o viata trista si fara ea...Dupa 4 ani am hotarat sa divortez. Am plecat cu gandul sa incep o viata noua si ...poate una din care sa nu lipseasca dragostea. Ei bine, ca printr-o minune cereasca, l-am reintalnit pe el, pe iubitul meu...si el se casatorise si divortase. Am hotarat sa ne dam inca o sansa! Asa ca, dupa un an nedespartiti, ne-am casatorit! Nu a fost moment mai fericit pentru mine trait pana atunci! Asa ca, draga bia, eu CRED in suflet pereche! Nu pot sa traiesc fara iubitul meu sot...El e tot ce imi doream vreodata de la viata!

diana maria mardare

suflet pereche?adevarat...sincer sufletele se cauta unele pe altele...de exemplu eu si prietenul meu ne-am cautata atata timp 22 de ani si iata ca ne-am cunoscut cu aj internetului si ne-am vazut si poveste continua........nu conteaza cum arata ci cum va potriviti......noi ascultam acceasi muzica vb despre politica muzica filme si asta e cu adevarat interesant sa nu mai zic de atractia intre noi...suntem suflete pereche-

Eu l-am cunoscut pe sufletul meu pereche chiar pe net,lucru care nu asi fi crezut niciodata!De accea spun tuturori,nu trebuie neaparat sa iesi in lume ca sa gasesti cea ce iti este sortit!Eu nu stateam niciodata pe net inainte si nici acuma,doar lucram pe pc,si la un moment dat fetita mea mi-a zis ca s-a saturat ca ea nu are tata si frate si vrea sa avem si noi ca si altiii o familie adevarata!Eu cum sunt un om foarte ocupat ,nu aveam timp sa caut barbati,si ea mi-a facut un cont pe situl sentimente .ro!Va spun nu am avut foarte mare chef sa fiu inregistrata la un astfel de site,dar totusi am zis ca incercare moarte n-are!In doua luni am cunoscut 2500 de barbati dintre care nici unul n-a fost cea ce cautam si am ajuns sa -mi sterg contul de pe acel site,insa in ziua acea cind vroiam sa sterg contul meu a aparut un barbat pe care la prima vista stiam el este cel cautat!!EL mi-a confirmat apoi ca chiar in aceea zi si-a facut contul si atunci cind m-a vazut n-a mai vrut sa cunoasca pe nimeni si-a dat seama ca eu sunt cea cautata!A si cerut sa ne stergem conturiile ,lucru pe care am si facut!De atunci a trecut aproape doi ani si suntemi o pereche fericita si ne pregatim de cununia civila care va ave loc peste 2 saptamini!!Deci s-a adeverit moto-ul meu preferat''niciodata sa nu spui niciodata''caci nu stii prin ce cale si cum le vei intalnii sufletul tau pereche!Iubiti-va mult!!!

Io cred ca toate sunt trecatoare.
www.fotoeseu.ro

Dar daca ...ai pierdut pentru totdeauna sufletul pereche...ce-ti mai ramine
?Eu v-as sfatui sa traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima si sa va bucurati alaturi de persoana iubita.Va pierdeti prea mult timp cu filozofii ,intrebari si crize existentiale.

vasix..

da.. multi pierd sufletul pereche.. si ajung sa se casatoreasca sa aiba copii , dar cand ei viseaZA frumos.. viseaza tot pe "el" sau "ea" sufletul lor pereche care a fost pierdut...

e foarte trista viata uneori.. dar trebuie sa incercam sa scoatem tot ce e mai bun din ea... si sa nu ne lasam doborati de nici un lucru trist......

Melodia lui florin chilian... "chiar daca" iti arata exact ce este un suflet pereche.. chiar si pierdut.....


o zi frumoasa la totzi

dianne :) scrie ceva la "povestea mea" sau dealea.. ca esti talentata:) hehehe

Nu cred ca mai poti trai o alta poveste de dragoste dupa ce ti-ai pierdut jumatatea.Nu exista o alta jumatate .Adevarul? EXISTA resemnarea dar e atit de patetica si trista incit prefer singuratatea.Ce imi aminteste de persoana iubita:Savage Garden:INSATIABLE

Sau Evanescense:My immortal

Vasix..am trecut si eu prin asta..uneori singuratatea unei persoane e mai buna decat singuratatea dintre doua... Sufletul pereche depinde de ceea ce vrem in viata,de cat suntem dispusi sa dam si sa primim eu am cunoscut sufletul pereche,chiar daca e departe ,chiar daca ne vedem rar...dar,putinul care-l petrecem impreuna e magic

si ce se-ntampla atunci cand doar il stii/vezi ?! ... ceva ca-n situatia in care sufletele respective sunt pe maluri diferite si mai mult decat atat niciunul dintre ele nu stie sa inoate?!
Va doresc o tuturor o apa mica !

Doar cind il vezi?! Si atunci de unde stii ca e sufletul pereche? Iluziile costa,amice.
Eu as zice sa indraznesti mai mult sa fii sigur ca ti-e suflet pereche

Dupa mai multi ani alaturi de sufletul pereche ( in care ii speli, ii calci,ii gatesti, ii faci copii, ii suporti neamurile, betiile, prietenii si tot arsenalul reprezentant de viata in doi) nu stiu cat de mult il mai poti percepe astfel. Realizezi ca asa ceva nu e decat o iluzie, o greseala da perceptie.
Notiune exista in mintea celor ce iubesc ideea de iubirea si nu au parte de ea decat in portii mici. Sunt doar vise si iluzii desarte.

De la: aylin, la data 2008-12-02 15:32:17Dupa mai multi ani alaturi de sufletul pereche ( in care ii speli, ii calci,ii gatesti, ii faci copii, ii suporti neamurile, betiile, prietenii si tot arsenalul reprezentant de viata in doi) nu stiu cat de mult il mai poti percepe astfel. Realizezi ca asa ceva nu e decat o iluzie, o greseala da perceptie.
Notiune exista in mintea celor ce iubesc ideea de iubirea si nu au parte de ea decat in portii mici. Sunt doar vise si iluzii desarte.

Adevarat, cu exceptia paragrafului doi (adica eu iubesc ideea de iubire si restul, dar nu mai cred in suflete pereche acum dupa multi ani langa el).
Bine ai venit in clubul sotiilor deziluzionate