Romania incotro

Comunicat de presa: Declaratia sefului misiunii FMI pentru Romania

Jeffrey Franks, ºeful misiunii FMI pentru România, a fãcut urmãtoarea declaraþie pe 21 mai:

“Autoritãþile ºi FMI sunt întru totul de acord cã este necesarã adoptarea de urgentã a unor mãsuri corective pentru a rezolva situaþia economicã gravã în care se aflã România. Am discutat diferite opþiuni privind mixul adecvat de mãsuri care ar fi necesar. FMI a sugerat o opþiune care ar fi pus accentul pe mãsuri de creºtere a veniturilor. Printre mãsurile avute în vedere pentru creºterea veniturilor se regãseau majorarea TVA ºi a cotei unice, plus trecerea la impozitul progresiv pe venit.

“Având în vedere dimensiunea deficitului fiscal, oricare dintre scenariile elaborate ar fi inclus ºi unele reduceri dificile de cheltuieli. Opþiunea aleasã de guvern se concentreazã în special pe scãderea a ceea ce guvernul considerã a fi creºteri nesustenabile de cheltuieli în ultimii ani. FMI recunoaºte cã alegerea cãii de urmat revine în întregime guvernului ºi este de acord cã alegerea guvernului va asigura menþinerea deficitului bugetar pe 2010 în limitele corespunzãtoare."

Fondul Monetar Internaþional (iniþiale: FMI) este o organizaþie internaþionalã care are 186 de state membre. A fost constituitã prin Tratatul de la Bretton Woods în anul 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sãnãtoase.

Pe 22 Iulie 1944 a avut loc Conferinþa de la Bretton Woods, pentru restructurarea relaþiilor internaþionale monetare ºi financiare. Peste 40 de þãri au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedeau proceduri ºi reguli care vor guverna economia mondialã. Acest acord a condus la înfiinþarea BIRD (Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare deasemeni cunoscutã ca ºi Banca Mondialã) ºi FMI (Fondul Internaþional Monetar). Aceste instituþii sunt cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o ratã de schimb valutar stabilã, având ca referinþã standard, aurul, iar dolarul era singura monedã convertibilã în aur.

FMI – are ca scop principal promovarea cooperãrii monetare internaþionale, garantarea stabilitãþii financiare, facilitarea comerþului internaþional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forþei de muncã, la stabilitate economicã ºi combaterea sãrãciei.

Resursele Fondului sunt asigurate din contribuþia statelor membre, prin plata unor cote în funcþie de puterea economicã a fiecãrei þãri. Fiecare þarã achita cota sa la Fond în proporþie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaþional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlinã) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naþionalã. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorãri cu 45 % a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridicã în prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecãrei þãri este proporþionalã cu cota subscrisã.

FMI rãspunde în faþa guvernelor din þãrile membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar ºi Monetar Internaþional ºi Consiliul Director. În vârful structurii organizaþionale se aflã Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii bãncilor centrale sau miniºtrii de finanþe din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toþi guvernatorii se întâlnesc o datã pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI ºi a Bãncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri ºi conduce activitãþile curente.

"Daca se intrerupe acordul cu Fondul Monetar International, problema nu este plata celei de-a cincea rate din imprumutul de 900 de milioane de euro, ci siguranta ca avem cu ce acoperi cele peste opt miliarde de euro reprezentand deficitul bugetar din acest an. Va trebui ori sa iesim pe pietele externe, la dobanzi foarte mari, ori sa sufocam foarte mult economia romaneasca prin tragerea a cat mai multi bani de pe piata interna.

România este membrã a Fondului Monetar Internaþional (FMI) din anul 1972, cu o cotã de participare care în prezent este de 1 030,2 milioane DST sau 0,47% din cota totalã. România deþine 10 552 voturi, reprezentând 0,48% din total.

În cadrul FMI, România face parte din grupa de þãri (constituenþa) care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herþegovina, Croaþia, Macedonia, Muntenegru. Grupa de þãri este reprezentatã în Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez - domnul Age Bakker În cadrul biroului directorului executiv, România are un reprezentant care îndeplineºte funcþia de consilier al acestuia.

Guvernatorul României la FMI este Guvernatorul BNR; guvernator Supleant este Secretarul de Stat din Ministerul Economiei ºi Finanþelor cu responsabilitãþi în domeniu.

România a acceptat obligaþiile prevãzute în Articolul VIII al Statutului FMI, la 25 martie 1998. Prin aceasta, România se angajeazã sã nu recurgã la introducerea de restricþii cu privire la efectuarea plãþilor ºi transferurilor pentru tranzacþii internaþionale curente ºi sã nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fãrã aprobarea/consultarea FMI.

Fondul a acordat ajutoare financiare de miliarde de dolari unor state printre care Ungaria, România sau Letonia în contextul declinului economiilor acestor state ºi al blocajelor de pe pieþele financiare.

La sfîrºitul anului 1989, în Trezoreria Statului existau circa 3 miliarde de dolari ºi România avea de încasat de la alte þãri aproape 8 miliarde dolari. Din aceastã sumã, în primãvara anului 2005 Guvernul Tãriceanu I (P.D., P.N.L, P.C. ºi U.D.M.R.) a renunþat – fãrã înºtiinþarea ºi acordul Poporului Român, sau mãcar al Parlamentului – la aproape 3 miliarde de dolari, reprezentînd datoria Irakului pentru investiþiile realizate înainte de anul 1990.

Stenograma ºedinþei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 31 martie 1989, ora 10:30

ªedinþa a fost prezidatã de to­va­rãºul Nicolae Ceauºescu, secretar ge­ne­ral al Partidului Comunist Român.

Tov. Nicolae Ceauºescu: Aþi vãzut ordinea de zi, tovarãºi?
Nu mai sunt alte probleme?
Înainte sã intrãm în ordinea de zi, aº ruga sã fac o scurtã informare: astãzi dimineaþã am dat banii pentru ultima ratã a datoriilor (Aplauze pu­ternice).
În anul 1980 aveam 11-12 miliarde de dolari. La începutul anului mai aveam 1,150 de miliarde de dolari.
Astãzi, ultima ratã, de 137.000 de milioane de dolari, a fost achitatã, ºi cu aceasta datoria bancarã ºi de stat a fost predatã complect.
Sper sã nu mai fim obligaþi sã facem niciodatã asemenea datorii!
Sigur, mai avem niºte compensaþii la nuclear, la aviaþie, care trebuiau plãtite de comerþul exterior, nu a lucrat cum trebuie, acestea trebuiau realizate, dar în urmãtoarele câteva luni trebuie sã reglementãm situaþia ºi sã intrãm în normal.
Compensaþii noi vom mai face, dar acestea sunt în mod curent.
Noi avem însã creanþe, mai avem de încasat 2,5 miliarde de dolari, adicã, credite pe care le-am acordat noi ºi trebuie sã le plãteascã.
Deci, acum avem 12,5 miliarde de dolari de încasat. Avem o situaþie bunã din punctul nostru de vedere ºi tre­buie sã subliniez cã am realizat aceasta asigurând dezvoltarea. Am fã­cut investiþii de peste 2.000 de miliar­de de lei, ceea ce este echivalent, la cursul necomercial, cu 215 miliarde de dolari.
Aici intrã ºi munca. Dacã am lua numai materialele, ele reprezintã aproape 100 de miliarde de dolari. N-am renunþat la dezvoltare, am fãcut investiþii, am realizat creºterea de douã ori a veniturilor la retribuþii ºi economia a crescut cu circa 60% în aceºti 10 ani, pânã anul viitor. Acum sunt cam 50 ºi ceva la sutã.
Deci am plãtit datoria, am asigurat dezvoltarea construcþiilor de locuinþe ºi ridicarea nivelului de trai ºi avem un excedent de aproape 300 de mi­liarde de lei.
În timp ce toþi aproape au deficit bugetar, noi avem un excedent de 285 de miliarde de lei.
O parte sunt date sub formã de credite întreprinderilor. Acesta este excedentul care este folosit.
Deci, din acest punct de vedere, avem o economie bunã, ceea ce înseamnã cã totuºi am reuºit sã realizãm o asemenea economie care sã ne asigure mijloacele necesare dezvol­tãrii. Deci ne permite sã avem un excedent care ne asigurã mijloacele de dezvoltare, ºi aceasta în condiþiile ridicãrii nivelului de trai al poporului. Acesta este rezultatul politicii noastre economice de dezvoltare socialistã a þãrii. Nu cum spun unii, cã socialismul este de vinã cã au ajuns în situaþia în care sunt, ci politica greºitã în asigurarea dezvoltãrii propriu-zise a eco­nomiei, a mijloa­ce­lor de pro­ducþie.

domnu', te ajut sa postezi tot articolul? Uite cum urmeaza:

"În ultimii 20 de ani, problemele legate de împrumuturile externe, destinaþia lor ºi rambursarea datoriilor au fost „ocolite” de cãtre cei care au condus sau conduc þara. Nici un preºedinte al României, sau prim-ministru, ori Parlamentul nu a prezentat clar care a fost situaþia datoriei externe a þãrii la începutul ºi sfîrºitul mandatului sãu. Nu s-a fãcut nici o analizã-diagnostic cu privire la creditele externe ºi la eficienþa lor. Guvernatorul Bãncii Naþionale a lãsat în ceaþã problema datoriilor externe, indiferent de anotimpurile anului, abordînd sumar ºi tangenþial aceastã chestiune.
Mulþi îºi amintesc dar tot mai puþini vorbesc despre Planul Marshall pentru refacerea economicã a Europei Occidentale distrusã dupã al II-lea rãzboi mondial. Acel program american de asistenþã economicã, în valoare de 13 miliarde de dolari, desfãºurat între anii 1948 ºi 1951, a ajutat mai multe þãri europene sã-ºi refacã economiile afectate de rãzboi, a facilitat comerþul internaþional ºi a urmãrit sã þinã pe loc expansionismul Uniunii Sovietice. Atunci, în vremuri grele, americanii ºi vest-europenii au gîndit ºi materializat un program economic.

La noi, de 20 de ani, lipseºte un Program naþional pentru dezvoltarea economicã ºi creºterea nivelului de trai al populaþiei. Pînã acum, nici un guvern nu a elaborat, împreunã cu guvernatorul B.N.R, ºi nu a prezentat în Parlament un Program naþional pentru reducerea ºi eliminarea deficitului comercial al României. De asemenea, guvernele ºi preºedinþii României nu au prezentat în Parlament un bilanþ al privatizãrilor. Guvernatorul B.N.R a trecut sub tãcere modul de valorificare a rezervei valutare a Statului Român (de circa 25 miliarde euro) ºi a rezervei de aur (de aproximativ 105 tone aur). Pînã ºi acum, în plinã crizã financiarã mondialã, guvernatorul B.N.R refuzã sã facã publice informaþiile referitoare la utilizarea ºi valorificarea rezervei valutare a României. De asemenea, nimeni dintre cei care conduc þara nu poate sã argumenteze de ce nu este suficientã rezerva valutarã de 25 miliarde euro pentru a asigura stabilitatea monedei naþionale ºi de ce trebuie împrumutatã suma de 12 miliarde euro cu aceeaºi destinaþie.

Dupã anul 1989, cei care s-au aflat la conducerea þãrii au recurs la acþiuni pompieristice în toate domeniile, fiind consecvenþi doar în diversificarea ºi actualizarea lozincilor electorale nu atît pentru a nu plictisi, cît mai ales pentru a pãcãli electoratul. În urmã cu 3-4 luni, conducãtorii României susþineau cã actuala crizã economicã ºi financiarã mondialã nu va afecta þara noastrã, iar de împrumuturi externe, mai ales de la Fondul Mondial Internaþional (F.M.I), nu va fi cazul. De circa douã sãptãmîni, aceiaºi conducãtori susþin cã a venit criza mondialã ºi la noi ºi cã România trebuie sã se împrumute cu 19-20 miliarde de euro de la F.M.I, Comisia Europeanã, B.E.R.D. (Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare) ºi B.E.I. (Banca Europeanã pentru Investiþii). Din acest împrumut uriaº, cel mai mare din istoria României, douã treimi vor fi folosite de cãtre B.N.R pentru a susþine moneda naþionalã, iar o treime pentru finanþarea deficitului bugetar ºi pentru relansarea procesului de creditare ºi a investiþiilor. Nimeni (dintre creditori) nu garanteazã cã va fi menþinut actualul curs leu/euro ºi pînã cînd. Dacã moneda naþionalã se va devaloriza, Guvernul Boc va fi nevoit sã accepte noi împrumuturi înrobitoare pentru populaþie. Pentru a strînge bani la bugetul statului, Guvernul Boc pregãteºte moral populaþia pentru o nouã majorare a accizelor la carburanþi."

Economia de comandã-control

Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârºitul anului 1989, dupã mai bine de patru decenii de guvernare comunistã, este evidenþiat prin trãsãturile de bazã ale mecanismului de funcþionare a vieþii economice ºi sociale din acea perioadã. Una dintre trãsãturi era dominaþia proprietãþii socialiste, de stat ºi cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naþionale, care ºi-a pus amprenta asupra funcþionãrii întregului sistem economic românesc.

Astfel s-a impus conducerea unitarã centralizatã, cu ajutorul planului naþional unic al întregii activitãþi economice ºi sociale. Planificarea centralizatã a dezvoltãrii întregii economii naþionale, realizatã pe cinci ani ºi anual, era mijlocul principal de dirijare ºi corelare ex-ante a activitãþii agenþilor economici din toate ramurile producþiei naþionale. La nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socialã ºi tacticii de urmat, pânã la etajele inferioare ale economiei. În aceste condiþii, activitatea agenþilor economici ºi, în general, macroeconomia, se desfãºurau potrivit normelor ºi reglementãrilor stabilite de sus în jos, în concordanþã cu indicatorii economico-financiari din planul naþional unic. Prin exercitarea capacitãþii de decizie, în problemele fundamentale ale activitãþii economice la nivelul macroeconomiei, autonomia managerialã a agenþilor economici era limitatã la elemente de micã importanþã pentru strategia ºi tactica întreprinderii. Piaþa era consideratã o componentã paºnicã a sistemului economic, rolul ei reducându-se, în principal, la desfãºurarea actelor de vânzare-cumpãrare, legate de aprovizionarea tehnico-materialã a întreprinderilor ºi de trecere în consumul populaþiei a bunurilor economice necesare.

Preþul, dobânda, creditul, salariile, impozitele ºi taxele erau dirijate de la centru, prin planul naþional unic, fãrã sã reflecte prin nivelul ºi evoluþia lor, raportul real dintre cerere ºi ofertã pe piaþa internã, dar nici condiþiile de pe piaþa internaþionalã. Concurenþa nu mai avea rolul de a regla piaþa, de aceea eficienþa ºi rentabilitatea activitãþii agenþilor economici nu reflectau realitãþile interne ºi internaþionale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul naþional, iar agenþii economici nu mai dispuneau de autonomia ºi libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare.

Procesele de modernizare ºi retehnologizare a capacitãþilor de producþie erau dirijate centralizat prin planuri ºi programe speciale, adoptate pe ramuri ºi subramuri, sau chiar pe ansamblul economiei naþionale. Relaþiile economice extene ale României erau organizate ºi se desfãºurau pe planul naþional unic, iar acþiunea agenþilor economici în acest domeniu era în mare mãsurã supusã conducerii centralizate a economiei naþionale. Echilibrarea balanþei comerciale se realiza prin creºterea forþatã a exporturilor ºi reducerea drasticã a importurilor, având consecinþe grave asupra satisfacerii cererilor de pe piaþa internã ºi dezvoltãrii economiei pe termen mijlociu ºi lung. Eficientizarea comerþului exterior era conceputã ºi urmãritã la nivel macroeconomic, iar agenþilor economici nu li se permitea sã adopte cele mai bune mãsuri ºi sã foloseascã cele mai adecvate mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar gãsirii unor modalitãþi mai eficiente de conducere a afacerilor internaþionale.

Veniturile salariaþilor ºi ale þãranilor nu reprezentau eficienþa realã a activitãþii depuse de fiecare lucrãtor, ci de o eficienþã globalã. Producãtorii direcþi ai bunurilor economice erau tot mai mult îndepãrtaþi de rezultatele muncii lor. Din cauza fenomenului de înstrãinare economicã, oamenii au început sã manifeste un comportament individual ºi colectiv bazat pe nepãsare ºi lipsã de rãspundere, cu consecinþe directe asupra motivaþiei muncii. Au existat ºi o serie de încercãri eºuate de perfecþionare a mecanismului economic, cu scopul de a creºte nivelul rentabilitãþii ºi competitivitãþii.

Dezvoltarea economico-socialã

Stadiul de dezvoltare economico-socialã a României poate fi caracterizat prin urmãrirea indicatorilor macroeconomici care exprimã potenþialul ºi nivelul economiei, structura acesteia, eficienþa folosirii factorilor de producþie ºi gradul de competivitate internaþionalã, nivelul de trai al populaþiei. În perioada 1950-1989, creºterea economicã a avut un caracter extensiv, mai ales dupã 1970, când s-a accentuat preponderenþa acþiunii factorilor cantitativi în susþinerea indicatorilor macroeconomiei. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternicã extindere a câmpului de producþie în întreaga economie, în afarã de industrie, unde extensivitatea dezvoltãrii a fost deosebit de puternicã. Produsul social a înregistrat o creºtere rapidã faþã de venitul naþional, fapt ce a dus la scãderea ponderii venitului naþional în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obþine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.

În deceniul 1970-1980 a fost înregistratã o ratã de acumulare ridicatã, în medie anualã de 35,7%, cea mai mare parte a investiþiilor fiind orientate cãtre industrie. Referitor la contribuþia ramurilor la crearea venitului naþional, tendinþa dominantã care s-a manifestat în aceastã perioadã a fost legatã de schimbarea caracterului structurii de ramurã, din agrar industrialã în industria agrarã.

În 1989, industria ºi construcþiile deveniserã sectoarele preponderente ale structurii de ramurã ale producþiei naþionale. Aceastã tendinþã a fost rezultatul creºterii semnificative a venitului naþional creat în industrie, ºi a a unei creºteri mai reduse a venitului naþional creat în agriculturã. Populaþia ocupatã a înregistrat creºteri în industrie ºi construcþii ºi scãderi în agriculturã. Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naþionale a crescut, iar ponderea agriculturii a scãzut. Din volumul total al investiþiilor din perioada 1950-1989, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce agricultura a primit o parte redusã.

Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltãrii economico-sociale se obþine prin combinarea indicatorilor de nivel, raportaþi la populaþie, cu indicatorii eficienþei. Faþã de media europeanã a PIB pe locuitor în 1988, de 9725 de dolari americani ºi de cea mondialã, de 3853 de dolari, România cu 2624 de dolari avea un nivel de aproape 3,7 ori mai scãzut decât cel european ºi se afla sub nivelul mediu mondial. În ceea ce priveºte indicatorul PNB (produs naþional brut) pe persoanã activã (productivitatea muncii sociale), faþã de o medie europeanã de 17,217 dolari ºi de o medie a þãrilor dezvoltate de 32,793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scãzut de 3,74 ori ºi respectiv de 7,13 ori. Sub aspectul randamentului la cereale, România se situa, la sfârºitul anului 1989, pe unul din ultimele locuri în Europa. Nivelul înregistrat de þara noastrã la consumul de îngrãºãminte chimice la hectar ºi la numãrul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste douã ori ºi respectiv ºase ori mai scãzut, la aceºti doi indicatori, faþã de media þãrilor europene dezvoltate. De asemenea, producþia medie pe vacã furajatã a fost în România în anul 1988, de 1955 kilograme, faþã de media europeanã de 3161 kg ºi media þãrilor dezvoltate de 4120 kilograme. Locul României în ierarhia mondialã se poate reflecta ºi cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor, faþã de media europeanã de 1885 de dolari ºi de o medie a þãrilor europene dezvoltate de 3635 dolari. În 1989, s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanþei de plãþi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe ºi creºterea rezervelor internaþionale ale României.

Denis, nu-i mai simplu sa ne dai linkul si sa citim noi, decat sa umpli atatea pagini cu copy/paste?

Începînd cu anul 1990, dupã un scenariu diabolic ºi cu un obiectiv final extrem de periculos pentru Poporul Român, cei care s-au aflat la conducerea României ºi stãpînii lor din strãinãtate au acþionat pentru transformarea þãrii noastre într-o colonie strãinã. În acest scop, au pus la cale reformele post-decembriste, pe care le-au înmulþit ºi diversificat periodic. De regulã, incompetenþii, iresponsabilii ºi anti-românii puºi în funcþiile de prim-ministru ºi miniºtri s-au angajat, la numirea pe post, cã vor face reforme în domeniile care le erau necunoscute. Înainte de anul 1990, termenul de reformã era mai des folosit de cãtre inginerii zootehniºti ºi agronomi, precum ºi de cãtre militari cînd fãceau referire la trimiterea unor animale la abator pentru sacrificare, sau în cazul scoaterii din uz a unor materiale ºi arme.

Dicþionarul Explicativ al Limbii Române precizeazã cã, prin reformã, se înþelege o transformare politicã, economicã, socialã, culturalã, cu caracter limitat sau de structurã, a unei stãri de lucruri, pentru a obþine o ameliorare sau un progres.
Dintre reformele post-decembriste, din ultimele douã decenii, le amintin pe urmãtoarele:
1) Reforma Industriei româneºti a început-o, din ianuarie 1990, premierul Petre Roman, ea fiind continuatã de cãtre miniºtrii Victor Athanasie Stãnculescu, Eugen Dijmãrescu, Mihai Zisu, George Danielescu, Dan Constantinescu, Dumitru Popescu, Ulm Nicolae Spineanu, Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, Radu Berceanu ºi Dan Ioan Popescu. Fostul premier Petre Roman susþinea, în anul 1990, cã industria româneascã era o grãmadã de fiare vechi ºi trebuie reformatã. Ca urmare, a început lichidarea industriei, dupã un plan bine gîndit în afara României ºi aplicat cu tenacitate de toate guvernele. Pe lîngã amintirile de acum despre unitãþile industriale care au existat în Bucureºti ºi în fiecare judeþ, este edificatoare lista guvernelor din perioada 1989-2010. În Guvernul provizoriu Petre Roman, din 26 decembrie 1989, existau: Ministerul Economiei Naþionale, Ministerul Energiei Electrice, Ministerul Industriei Chimice ºi Petrochimice, Ministerul Industriei Electrotehnicii, Electronicii ºi Informaticii, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Petrolului, Ministerul Industriei Uºoare, Ministerul Industriei Construcþiilor de Maºini, Ministerul Geologiei, Ministerul Minelor ºi Ministerul Industriei Lemnului. În Guvernul Petre Roman, din 28 iunie 1990, a apãrut Adrian Severin ca ministru asistent al primului-ministru pentru Reformã ºi Relaþia cu Parlamentul, dispãrînd aproape toate ministerele din domeniul industriei, ele fiind reformate prin aplicarea terapiei de ºoc ºi a Legii nr.15/1990 privind privatizarea. În Guvernele Stolojan, Vãcãroiu, Ciorbea, Vasile, Isãrescu, Nãstase, Tãriceanu ºi Boc a existat numai Ministerul Industriei, într-un domeniu unde industria româneascã aproape cã a dispãrut. Guvernele post-decembriste au realizat reforma industriei prin închiderea a mii de fabrici ºi uzine, a combinatelor ºi platformelor industriale. Cele mai multe dintre ele erau dotate cu maºini, utilaje ºi linii tehnologice la nivelul de vîrf al tehnicii pe plan mondial. Prin reforma din Industrie au fost lichidate peste 3,5 milioane locuri de muncã, iar locul produselor industriale româneºti a fost ocupat de produse din import. Ponderea Industriei în Produsul Intern Brut (P.I.B.) a scãzut dramatic, iar veniturile la Bugetul de Stat s-au diminuat foarte mult. ªi-a asumat vreun guvern sau partid politic reforma Industriei? Rãspunde cineva de distrugerea programatã ºi jefuirea Industriei din România? Evident cã nu! Cei vinovaþi de reforma Industriei s-au aflat ºi sînt încã la putere în România. Consecinþele le suportã Poporul Român, respectiv cei care au fãurit, cu mari sacrificii, Industria româneascã pentru viitoarele generaþii de români. Dacã alegãtorii nu au avut ocazia ºi nu i-au întrebat pe cei care au condus România în ultimii 20 de ani, cu siguranþã cã presa le va cere sã rãspundã la cîteva întrebãri simple:
a) De ce aþi acþionat ºi cu ce scop pentru lichidarea Industriei româneºti?
b) Ce aþi urmãrit prin desfiinþarea a peste 3,5 milioane locuri de muncã?
c) Cu cît s-au redus veniturile la Bugetul de Stat ºi la bugetele locale în urma închiderii societãþilor comerciale ºi a desfiinþãrii locurilor de muncã?
d) Ce ramuri ale economiei naþionale aþi dezvoltat cu banii obþinuþi din privatizarea unitãþilor industriale?
2) Reforma Agriculturii a început prin aplicarea legilor fondului funciar, care au condus la: fãrãmiþarea exageratã a suprafeþelor agricole; lichidarea agriculturii moderne, desfãºuratã pe mari suprafeþe arabile; desfiinþarea unitãþilor cooperatiste ºi de stat specializate în producerea cerealelor, cele din legumiculturã, pomiculturã ºi viticulturã, cele specializate în plante tehnice, zootehnie ºi floriculturã. Cu ºtiinþa premierului Petre Roman ºi a preºedintelui Ion Iliescu a început distrugerea sistemului de irigaþii (pe o suprafaþã de peste 4 milioane ha) ºi a sistemului de îmbunãtãþiri funciare. În Guvernul Petre Roman, din 26 iunie 1990, exista postul de ministru al Agriculturii ºi Industriei Alimentare. Fiind reformatã, adicã pusã pe butuci, Industria Alimentarã a dispãrut ºi din componenþa Guvernelor Vãcãroiu, Ciorbea, Vasile, Isãrescu, Nãstase. Pînã în vara anului 2003 a existat postul de ministru al Agriculturii ºi Alimentaþiei. Din 20 iunie 2003 dispare din denumirea ministerului respectiv Alimentaþia, adaptîndu-se astfel componenþa guvernului la realitatea fapticã. Specialiºtii susþin cã Agricultura din România ar putea produce hranã pentru circa 80 milioane de oameni. Dintr-o þarã mare exportatoare de produse agricole, pînã în anul 1989, dupã reforma din Agriculturã, România importã 75-80% din necesarul de alimente pentru populaþie.Industria româneascã de tractoare, maºini agricole ºi echipamente pentru agriculturã a fost reformatã, la comandã, adicã lichidatã ca urmare a privatizãrilor. Reforma din Agriculturã ºi consecinþele ei nu ºi-o asumã nici un partid politic, nici un guvern ºi nici un preºedinte al României. De dezastrul din agricultura româneascã, de necultivarea a peste 4 milioane ha teren agricol, de decimarea efectivelor de animale ºi de înfometarea populaþiei României nu rãspunde nimeni. Veniturile la Bugetul de Stat ºi la bugetele locale au scãzut foarte mult dupã reforma din Agriculturã.
3) Reforma Transporturilor a început în anul 1990, cu primul Guvern Roman, ºi continuã ºi în anul 2010, în timpul Guvernului Boc IV. Activitate mai îndelungatã în funcþia de ministru al Transporturilor au avut Traian Bãsescu (în Guvernele Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile), Miron Mitrea ºi Radu Berceanu.
Transportul feroviar a fost reformat, iar consecinþele sînt urmãtoarele: s-au anulat numeroase trenuri personale, accelerate ºi rapide; s-a redus viteza de circulaþie a trenurilor; deraierile de trenuri de cãlãtori ºi de marfã sînt tot mai numeroase; s-au trimis la topit, în strãinãtate, numeroase locomotive, mii de vagoane de cãlãtori ºi zeci de mii de vagoane de marfã; s-au diminuat an de an investiþiile în calea feratã; au fost disponibilizaþi zeci de mii de angajaþi ai C.F.R.; au fost lichidate fabricile de locomotive ºi vagoane pentru cãlãtori ºi marfã, precum ºi combinatele care produceau ºinã de cale feratã.
Transportul naval a fost reformat rapid ºi, ca urmare, a dispãrut flota României. Þara noastrã se situa, în anul 1989, pe locul IV-VI în lume în ceea ce priveºte capacitatea de transport pe apã, iar dupã reformã România a rãmas fãrã flotã maritimã ºi fluvialã. Porturile de la Dunãre sînt în paraginã.
Transportul auto nu a scãpat de reformã ºi starea drmurilor este dezastruoasã. România a ajuns pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveºte infrastructura rutierã. În ultimii 20 de ani s-au realizat, în medie, sub 10 km de autostradã pe an, dar la cele mai mari costuri din lume. În anul 2010, Guvernul Boc IV se strãduieºte sã realizeze zero km de autostradã, record mondial! Ca urmare a corupþiei generalizate în domeniul lucrãrilor, la drumuri au apãrut regii asfaltului, persoane care au fãcut averi de sute de milioane de euro în relaþia cu Statul ºi cu liderii partidelor politice care au participat la guvernare. În ultimii 20 de ani, problema autostrãzilor ºi modernizarea drumurilor din România ar fi putut fi rezolvatã ºi la costuri mult mai mici dacã guvernele post-decembriste ar fi încheiat contracte cu firme din China, care sã fi lucrat împreunã cu firmele româneºti. La nevoie se putea obþine din partea Republicii Populare Chineze ºi un credit în condiþii avantajoase. Dar, preºedinþii României ºi primii-miniºtri care s-au deplasat în China prietenã nu au avut interesul sã rezolve problema autostrãzilor ºi a drumurilor, fiind cu gîndul la comisioanele grase pe care sã le obþinã pentru partidele lor de la alte firme strãine, din Europa ºi S.U.A., precum ºi de la firmele clientelare româneºti. Nici unul dintre foºtii preºedinþi ai României, foºtii premieri ºi miniºtri ai Transporturilor nu poate rãspunde la întrebarea: de ce aþi refuzat sã apelaþi la China pentru a rezolva rapid ºi ieftin problema drumurilor din þara noastrã?
Cu excepþia Uzinei Dacia Piteºti, preluatã de firma Renault, ºi a Fabricii de Autoturisme de la Craiova, privatizatã de firma Ford, toate fabricile româneºti de autoturisme, autoutilitare ºi autocamioane au fost lichidate în urma reformelor guvernelor post-decembriste.
Transportul aerian este în curs de reformare. Noroc cã a fost realizat înainte de anul 1990, Aeroportul Internaþional Bucureºti - Otopeni. Aeroporturile din subordinea Consiliilor Judeþene sînt în diferite faze de modernizare. Compania de stat Tarom are cele mai puþine avioane, comparativ cu celelalte þãri europene. Renumitele ºcoli româneºti de piloþi ºi maiºtri de întreþinere pentru avioane au fost desfiinþate. Dupã reforma din Transporturi au scãzut foarte mult veniturile la Bugetul de Stat ºi la bugetele locale. Nimeni nu îºi asumã reforma Transporturilor ºi consecinþele acesteia. Costurile le suportã Poporul Român.
4) Reforma Comerþului s-a încheiat. Cu ce rezultate? Guvernele Petre Roman ºi Theodor Stolojan au renunþat la pieþele externe, tradiþionale pentru produsele româneºti ºi au încurajat importurile, care sînt purtãtoare de comisioane. Dacã în primul Guvern Roman, din 26 decembrie 1989, a existat un ministru al Comerþului Exterior (dl. Nicolae M. Nicolae), în al doilea Guvern Roman, din 26 iunie 1990, apare ministrul Comerþului ºi Turismului (dl. Constatin Fota), apoi în celelalte guverne postul de ministru al Industriei ºi Comerþului, pînã la sfîrºitul anului 2000. În 28 decembrie 2000, din Guvernul Adrian Nãstase a dispãrut postul de ministru al Comerþului, fiindcã nu mai exista obiectul muncii. Cei care au condus România, în ultimii 20 de ani, nu vor sã-ºi asume reforma Comerþului ºi nici consecinþele sale pentru Poporul Român.
5) Reforma Armatei are efecte extrem de periculoase pentru prezentul ºi viitorul României. Pînã în anul 1989, România a avut o Armatã puternicã ºi o industrie de armament ºi tehnicã militarã modernã. România ocupa locul IV-V în lume la exportul de armament. Stagiul militar era obligatoriu pentru bãrbaþi ºi în toate judeþele erau amplasate importante unitãþi militare. Armata Românã a blocat dezmembrarea teritorialã a României, dupã lovitura de stat din decembrie 1989. În perioada 1990-1996 ºi 2000-2004, Comandant Suprem al Armatei Române a fost domnul Ion Iliescu, preºedintele României, care nu ºi-a satisfãcut stagiul militar. Dupã reforma Armatei, începutã de Guvernul Petre Roman, rezultatele sînt urmãtoarele: s-au desfiinþat multe dintre marile unitãþi ºi marea majoritate a unitãþilor militare; au fost disponibilizaþi zeci de mii de ofiþeri, subofiþeri ºi maiºtri militari; s-a renunþat (din anul 2003) la stagiul militar obligatoriu (în timp ce în multe þãri membre ale N.A.T.O. acesta s-a menþinut); a fost lichidatã industria româneascã de armament ºi tehnicã militarã; România importã la preþuri uriaºe armament ºi tehnicã militarã la mîna a doua, dar cu comisioane foarte mari, la prima mînã; militarilor angajaþi pe bazã de contract ºi ofiþerilor Armatei Române le taie guvernanþii din veniturile lunare, iar pensionarii militari au aflat cã Guvernul Boc IV le va diminua pensiile cu 20-70% pe lunã. Pentru reforma Armatei Române sînt edificatoare urmãtoarele douã exemple:
a) S-au achiziþionat, pe multe miliarde euro, de la Marina Britanicã, douã fregate casate, care valorau la fier vechi circa 200.000 euro. Cu cele douã rable navale a fost "modernizatã" flota de rãzboi a României.
b) În plinã crizã, în anul 2010, Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii (cu reprezentanþi din partea P.D.L. ºi U.D.M.R.) pune la cale "modernizarea" aviaþiei militare prin achiziþionarea unor avioane americane F-16, la mîna a doua, care au o vechime de 30-45 de ani. Se preconizeazã achiziþionarea primelor 24 sicrie zburãtoare pentru piloþii români, dintr-o grãmadã de 48 sau 72 de bucãþi, care aºteaptã sã completeze prima livrare. La acelaºi preþ cu sicriele zburãtoare americane sînt oferite României tot 24 de avioane de vînãtoare noi din Suedia, la care se adaugã investiþii care sã asigure cîteva mii de noi locuri de muncã în România. Guvernul Boc IV se încãpãþîneazã sã modernizeze aviaþia militarã româneascã cu vechituirile americane, care dupã cîþiva ani vor fi scoase din uz, dacã nu vor cãdea mai devreme.
În perioada 1990-2007, a existat în guvern funcþia de ministru al Apãrãrii Naþionale. În Guvernul Tãriceanu II a fost reformatã ºi aceastã funcþie, ajungîndu-se doar la ministrul Apãrãrii. Cine rãspunde de reforma Armatei din ultimii 20 de ani? Nimeni! Liderii partidelor politice care s-au aflat la guvernare tac pe seama acestor reforme ºi preferã sã comenteze numeroasele episoade ale tele-justiþiei, ale A.N.I. care face... nani ºi pe marginea unor O.U.G.-uri ºi proiecte de legi neconstituþionale, care sînt îndreptate împotriva cetãþenilor ºi firmelor româneºti. Cînd þara arde, baba se piaptãnã! Aºa face ºi conducerea Camerei Deputaþilor ºi Senatului, formatã din ºefi ai P.D.L, P.S.D., P.N.L, P.C. ºi U.D.M.R., care discutã pe tema.... demolãrii gardului din jurul Parlamentului, care, în mintea lor reprezintã soluþia salvatoare pentru ieºirea României din crizã.

CONDUCEREA ROMANIEI DIN ANUL 1947 -1989
Nume presedinte: Comitet interimar prezitential format din cinci membri (printre care si: Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, etc);
Data preluare mandat: 30 decembrie 1947
Data predarii mandat: 13 aprilie 1948
Alte detalii presedinte: Mihail Sadoveanu a fost fiul avocatului Alexandru Sadoveanu si Profira Ursache. Termina gimnaziul "Alecu Donici"(Falticeni), Liceul National din Iasi. Se stabileste in Bucuresti in 1904, an in care publica patru volume. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In 1914 editeaza impreuna cu Tudor Arghezi revista "Insemnari Literare"(la Iasi). Alte momente importante: in 1921 devine membru al Academiei Romane, 1926 - reprezinta, la Congresul de la Berlin, Societatea Scriitorilor Romani; dupa 1947 incepe sa scrie cu tendinte comuniste, ajungand sa detina presedintele Prezidiului Marii Adunari Nationale. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti.
# Nume presedinte: Dr. Constantin I. Parhon
Data preluare mandat: 13 aprilie 1948
Data predarii mandat: 12 iunie 1952
Alte detalii presedinte: Ion Constantin Parhon a mai facut parte din comitetul interimar prezidential format din cinci membri(printre care si M. Sadoveanu) care au condus tara noastra intre 30 dec. 1947 si 13 aprilie 1948. A fost presedintele Romaniei intre 1948 si 1952.
Website-uri: wikipedia, ploiesti.ro, ici.ro, uaic.ro, presedinti si conducatori romani.
# Nume presedinte: Dr. Petru Groza
Data preluare mandat: 12 iunie 1952
Data predarii mandat: 7 ianuarie 1958
Alte detalii presedinte: Petru Groza s-a nascut la 7 decembrie 1884 si a decedat la 7 ianuarie 1958. El a fost un politician roman si a detinut postul de prim-ministru al Romaniei in primul guvern comunist, intre 1947 si 1952.
# Nume presedinte: Ion Gheorghe Maurer
Data preluare mandat: 11 ianuarie 1958
Data predarii mandat: 21 martie 1961
Alte detalii presedinte: Ion Gheorghe Maurer a detinut functia de Primul Ministru al Romaniei intre 1961 si 1974, dupa care, intre 1948 si 1952, a fost ales ca presedintele Romaniei.
# Nume presedinte: Gheorghe Gheorghiu-Dej
Data preluare mandat: 21 martie 1961
Data predarii mandat: 24 martie 1965
Alte detalii presedinte: Gheorghe Gheorghiu Dej s-a nascut pe 8 noiembrie 1901 la Barlad si a mutir pe 19 martie 1965 la Bucuresti. El a fost un lider comunist al Romaniei; a fost inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceasescu(la care i-a fost mentor politic). Lider al PCR pe timpul lui Stalin; sub Hrusciov este sprijinit de acesta pentru a prelua puterea in stat, ca secretar al Partidului Comunist. El este considerat ca fiind artizanul industrializarii si cel care a facut posibila detasarea Romaniei de URSS.
# Nume presedinte: Chivu Stoica
Data preluare mandat: 24 martie 1965
Data predarii mandat: 9 decembrie 1967
Alte detalii presedinte: Chivu Stoica s-a nascut pe 8 august 1908 si a decedat pe 17 februarie 1975. Pozitii detinute de acest om politic: Primul ministru al Romaniei intre 1955 - 1961, presedintele Consiliului de Stat intre 24 martie 1965 si 9 decembrie 1967, fiind urmat de Nicolae Ceauses
# Nume presedinte: Nicolae Ceausescu
Data preluare mandat: 9 decembrie 1967
Data predarii mandat: 22 decembrie 1989
Alte detalii presedinte: Nicolae Ceausescu s-a nascut pe 26 ianuarie 1918 la Scornicesti si a murit pe 25 decembrie 1989. In 1932 devine membru al Partidului Comunist Roman, pentru care este arestat de mai multe ori. Se casatoreste cu Elena Petrescu in 1945. E numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist intre 1944 si 1945. In 1947 devine ministrul agriculturii, apoi ministru-adjunct al fortelor armate (sub Ghe. Gheorghiu-Dej). In 1952 intra in Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Roman, in 1954 devine membru plin al Biroului Politic al PMR, apoi numarul doi in ierarhia PMR. In martie 1965, Nicolae Ceausescu preia functia de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman, pe care il redenumeste in Partidul Comunist Roman si modifica numele oficial al tarii din Republica Populara in Republica Socialista Romania. In 1967, Ceausescu devine presedintele Consiliului de Stat, iar in 1974 isi asuma titlul de Presedinte al Romaniei. Incepand cu 1972, Ceausescu incepe sistematizarea localitatilor urbane si rurale - demoleaza multe cladiri si monumente pentru a construi blocuri de locuinte, stramuta taranii la orase, construieste Casa Poporului, etc. Cultiva un cult al personalitatii. Tensiunile crescande conduc la revolutia din decembrie 1989, cand este arestat, judecat si executat impreuna cu Elena Ceausesc, sotia sa.

CO NDUCATORII ROMANIEI DIN 1990 SI PANA IN ZILELE NOASTRE
# Nume presedinte: Ion Iliescu
Data preluare mandat: 22 decembrie 1989
Data predarii mandat: 29 noiembrie 1996
Alte detalii presedinte: Ion Iliescu s-a nascut pe 3 martie 1930 la Oltenita si detine doua mandate de presedinte al Romaniei (dec. 1989 - noi. 1996 si dec. 2000 - dec. 2004). A fost ajutat de Ana Pauker sa merga la Moscova, unde a studiat la Institutul Energetic. Odata intors in tara, ocupa functii inalte in conducerea comunista, printre care: ministru al tineretului, pozitii in conducerea Uniunii Tineretului Comunist, director al Editurii Tehnice. Devine membru fondator al Frontului Salvarii Nationale, care se transforma in Frontul Democrat Al Salvarii Nationale si apoi in Partidul Democratiei Sociale din Romania.
# Nume presedinte: Emil Constantinescu
Data preluare mandat: 29 noiembrie 1996
Data predarii mandat: 20 decembrie 2000
Alte detalii presedinte: Emil Constantinescu s-a nascut pe 19 noiembrie 1939 la Tighina si a fost presedintele Romaniei intre 1996 si 2000, avand ca prim-ministri pe Victor Ciorbea, Radu Vasile si apoi Mugur Isarescu. A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti si a inceput o cariera de geolog. Dupa revolutie, Emil Constantinescu devine un membru fondator al Aliantei Civice, este conducator al Forumului Roman Anti-totalitar si devine presedinte al Conventiei Democrate Romane. In 1992 e ales ca rector al Universitatii Bucuresti, devine candidatul CDR pentru presedintie, dar pierde cursa electorala in favoarea lui Ion Iliescu, insa castiga in 1996.
# Nume presedinte: Ion Iliescu (mandatul al doilea)
Data preluare mandat: 20 decembrie 2000
Data predarii mandat: 20 decembrie 2004
Alte detalii presedinte: Vezi detaliile de mai sus.
# Nume presedinte: Traian Basescu
Data preluare mandat: 20 decembrie 2004
Data predarii mandat: Este in prezent presedintele Romaniei.
Alte detalii presedinte: Traian Basescu s-a nascut pe 4 noiembrie 1941 la Burfatlar si castiga alegerile pentru presedintia Romaniei in 2004. Pana in decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Detine functia de Ministru al Transporturilor in guvernele Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile si Isarescu. Intre 2000 si 2004 detine functia de Primar al Bucurestiului. Obtine functia de presedinte al Romaniei candidand din partea Aliantei Dreptate si Adevar (PNL - PD).

Mugur Isarescu

Constantin Mugur isarescu
Constantin Mugurel Isãrescu s-a nãscut la data de 1 august 1949 în oraºul Drãgãºani (judeþul Vâlcea). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultãþii de Comerþ Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureºti.

Dupã absolvirea facultãþii, a lucrat ca cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Economie Mondialã din Bucureºti pentru urmãtorii 19 ani A luat contact cu þãrile cu economie de piaþã, participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obþinut titlul ºtiiþific de doctor în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.

Dupã Revoluþia din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost Guvernatorul Bãncii Naþionale a României. A preluat funcþia de guvernator într-un moment în care toata rezerva valutarã a BNR se dusese pe importuri.

Între anii 1990-1991, Mugur Isãrescu a condus Comisia guvernamentalã pentru identificarea ºi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de cãtre N.Ceauºescu ºi colaboratorii sãi, comisie înfiinþatã prin HG nr. 951 din 1990.

În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, a fost ales preºedinte al Asociaþiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceastã funcþie.

În anul 1998 este ales vicepreºedinte al Clubului Guvernatorilor bãncilor centrale din Balcani, Marea Neagrã ºi Asia Centralã, iar în anul 2002, preºedinte al acestui club.

La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României, dar dupã numai un an, coaliþia aflatã atunci la putere a pierdut alegerile (în noiembrie 2000). Guvernul condus de el a elaborat strategia economicã de aderare la Uniunea Europeanã. În perioada în care a fost prim-ministru, Banca Naþionalã a fost condusã de cãtre prim-viceguvernatorul Emil Iota Ghizari. La alegerile din 26 noiembrie 2000, a fost candidat independent la Preºedinþia României, fiind susþinut de CDR 2000. A obþinut doar 9,54% în primul tur.

Dupã noiembrie 2000, s-a întors la Banca Naþionalã a României pentru încã un mandat de guvernator.

Este autorul unui plan economic liberal care a condus la redresarea României printr-o politicã monetarã extrem de inteligentã, pusã în aplicare atât în perioada mandatului sãu de prim ministru, cât ºi în perioada mandatelor sale de guvernator al Bãncii Naþionale. Poziþia sa este comparabilã (mutatis mutandis) cu rolul jucat de Leszcek Balcerowicz în implementarea reformelor din Polonia.

Este singurul politician/demnitar român, care este membru al celebrei Comisii Trilaterale.

La data de 1 iulie 2005, a introdus leul nou, dupã liberalizarea contului de capital. A dus o politicã activã în privinþa dobânzilor acordate la credite, a siguranþei bãncilor.

În anul 2001 a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, devenind în anul 2006 membru titular al acestui prestigios for ºtiinþific al României. În prezent este ºi preºedintele Secþiei de Economie, Sociologie ºi ªtiinþe Juridice a Academiei Române.

iNVATAMANTUL ROMANESC
la 15 ani de la evenimentele din 1989, degradarea învãþãmântului la toate nivelurile, preºcolar, primar, liceal sau universitar, îºi gãseºte materializarea în mai multe componente, dintre care, doar din lipsã de timp menþionez: analfabetism extins la peste 20% din populaþie; lipsa cronicã a personalului didactic în anumite zone ale þãrii ºi slaba pregãtire profesionalã a unei pãrþi considerabile din cel existent; gratuitatea învãþãmântului rãmasã doar în litera legii, realitatea fiind departe de spiritul acesteia; discrepanþe semnificative între calitatea învãþãmântului din mediul rural ºi a celui din mediul urban; pregãtirea de cadre pentru domenii unele mai mult decât discutabile, în detrimentul pregãtirii specialiºtilor pentru domeniile cu adevãrat importante pentru economia naþionalã.

Populaþia este conºtientã de aceastã stare gravã de lucruri. Dintr-un recent sondaj de opinie publicat într-unul din cotidienele centrale a rezultat cã peste jumãtate dintre români considerã învãþãmântul de astãzi mult sub nivelul celui practicat înainte de anul 1989.

În ultimul timp s-a încetãþenit, voit sau nu, o idee deosebit de periculoasã, aceea cã pentru a reuºi în viaþã nu este imperios necesar sã înveþi, sã te instruieºti. Amintiþi-vã sloganul: te uiþi ºi câºtigi. Consecinþa directã a acestei stãri de fapt, reale, ca ºi a altora, datorate tot sistemului, a fost degradarea continuã a procesului de învãþãmânt în toate formele sale, apogeul fiind atins în timpul actualei guvernãri.

De ce s-a ajuns la aceastã situaþie în condiþiile în care, cu doar douã-trei excepþii, toþi liderii marcanþi, care au condus destinele României, au fost ºi sunt persoane cu pregãtire superioarã, mulþi dintre aceºtia doctori în ºtiinþe, profesori universitari, academicieni chiar ºi care, cel puþin din aceastã posturã, ar fi trebuit sã militeze pentru dezvoltarea acestui deosebit de important sector al activitãþii sociale.

La aceastã întrebare fireascã, de altfel, rãspunsul nu poate fi decât unul singur: iresponsabilitatea guvernanþilor.

Cum poate fi apreciatã altfel candoarea cu care Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii anunþa cã doar 80% dintre ºcoli sunt pregãtite pentru noul an, cifrã care, pânã la urmã, s-a dovedit a fi nerealã deoarece foarte multe dintre unitãþile de învãþãmânt nu au nici pânã în prezent avizul sanitar.

Mult mai aproape de realitate, situaþia pregãtirii noului an ºcolar a fost prezentatã în unul din contidiene care menþiona: "La data de 8 septembrie, situaþia spaþiilor ºcolare, a igienizãrilor este rezolvatã per ansamblu doar în 60% din localitãþi." ªi alte structuri mass media au sesizat, la rându-le, aceastã situaþie iar poziþia acestora nu a fost una pasivã, din contrã, într-o majoritate concludentã au criticat în termeni deosebit de duri condiþiile în care a început noul an ºcolar 2005-2006.

Formula "Învãþãmântul românesc a rãmas repetent în ultimii doi ani" cu care unul dintre cotidiene titra un editorial a fost reluatã, într-o formã sau alta, de majoritatea structurilor de informare.

Este cert cã starea actualã a învãþãmântului românesc este deosebit de criticã ºi reflectã exact ºi în mod elocvent politica defectuoasã a actualului Guvern ºi în acest domeniu.

Încã se învaþã în localuri improvizate, un caz semnificativ fiind cel întâlnit în judeþul Vrancea unde sediul unei ºcoli se aflã plasat într-o cârciumã. Foarte mulþi elevi, unii chiar din clasele primare sunt nevoiþi sã parcurgã zilnic pe jos ºi pânã la 10 km pânã la cea mai apropiatã ºcoalã.

În peste 50 % din ºcoli, posturile didactice nu sunt ocupate în totalitate cu personal calificat, situaþie determinatã atât de penuria educatorilor, învãþãtorilor ºi profesorilor, cât ºi de lipsa motivaþiei materiale a acestora. Un exemplu în acest sens mi se pare deosebit de sugestiv. La unul din posturile TV, actualul ministru al justiþiei afirma cã cel mai slab pregãtit dintre magistraþi încaseazã un salariu lunar de 60 de milioane de lei. Este foarte bine cã se câºtigã mult dar, în acelaºi timp, trebuie menþionat faptul cã un profesor universitar, cel care pregãteºte generaþii de magistraþi încaseazã de câteva ori mai puþin. Sã ne mai mire atunci rezultatele candidaþilor la examenele de definitivare pe posturi didactice la care nu se prezintã personal calificat, astfel cã dintre miile de prezenþi promoveazã câteva zeci? Sã ne mai mire lipsa de interes a personalului calificat pentru posturile din învãþãmântului românesc ºi opþiunea acestuia pentru alte activitãþi, chiar necalificate, din þarã sau strãinãtate, dar mai bine remunerate? Nu.

În loc sã se ocupe de rezolvarea acestor categorii mari de probleme: baza materialã, programe ºcolare ºi de pregãtire a cadrelor didactice, salarizarea personalului, ca sã menþionez doar câteva, actualii guvernanþi anunþã noi mãsuri, aºa-zise reformatoare. Dintre acestea descentralizarea totalã a învãþãmântului care presupune, printre altele, titularizarea cadrelor didactice în fiecare unitate de cãtre conducerile acestora ºi ale structurilor administrative locale mi se pare cel puþin fantezistã ºi periculoasã în acelaºi timp.

Ne-am saturat sa tot fim mintiti, saraciti, sa ni se confunde identitatea (cu rromi) etc.
Ce putem face?
Vom crea comunitatea care va alege pentru prima data dupa 1989 drumul cel bun
Este timpul ca Romania sa treaca pe drumul bogatiei si sa parasim drumul saraciei.
In aceasta comunitate se vor face analize si se va veni cu idei pentru a crea o romanie mai bogata.

Adera la acest grup daca doresti intr-adevar ceva bun pentru acesta tara

HOTARAM BINE!

hotarambine.blogspot.com
twitter.com/hotarambine
www.facebook.com/hotarambine
www.youtube.com/hotarambine

Inainte trebuie sa HOTARAM BINE ca sa TRAIM BINE

DOSARE CENZURATE: În cãutarea Averii Dracului
• „Aur ºi dolari mulþi ai strîns/ În bãnci din Elveþia i-ai dus“ • bãncile respectiv au primit indicaþia din partea Biroului Federal Elveþian sã blocheze eventualele conturi ale familiei Ceauºescu • românii nu au cerut oficial iniþierea unei anchete • Marin Ceauºescu a fost sinucis prin spînzurare • blocarea investigaþiilor unor specialiºti plãtiþi de Guvernul Petre Roman • banii s-au întors tiptil în România •
„Fãrã poezie, viaþa e…pustiu!“

Subtitrãm cu aceastã genialã replicã, rostitã de ªtefan Mihãilescu-Brãila în filmul „Secretul lui Bachus“, întrucît chiar este vorba despre poezii ºi poeþi celebri, uitaþi de istoria literaturii. Începem cu Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceauºescu, îl ºtiþi, dictatorul, care adãpostitã la Jilava, neavînd altceva mai bun de fãcut, scria poezii. Reproducem, cuprinºi de emoþie artisticã, urmãtoarele:
„EU: Dacã de toate le-ai fãcut/ Atunci de ce te-au omorît/ Pe tine te-au împuºcat/ Pe noi toþi ne-au arestat/ Ne acuzã c-am mîncat/ C-am bãut ºi c-am furat (…) Pe tine te-au acuzat/ Cã 60 de mii oameni ai împuºcat/ Cã numai în chefuri stãteai/ Pe oameni îi chinuiai./ Aur ºi dolari mulþi ai strîns/ În bãnci din Elveþia i-ai dus (…)“. Cã ºi pe fratele domniei sale, numitul Nicolae Ceauºescu, îl chinuia talentul, dovedim printr-un facsimil la fel de emoþionant, dar cam patriotard. Numai cã nu acesta este subiectul prezentului dosar cenzurat, ci „Evil's Fortune“, tradus „Averea Dracului“. A avut sau nu familia Ceauºescu bani în Elveþia? În mod normal, toþi dictatorii din lume ºi-au luat ºi îºi iau mãsuri de prevedere, pompînd averi în conturi sigure din þara cantoanelor sau de aiurea. Sã fi fost Ceauºescu o excepþie? Sã fi fost el chiar aºa de fraier? Sãrac ºi cinstit?

Conturili?!

Prima referire oficialã la fondurile secrete ale Ceauºeºtilor se aflã chiar în sentinþa de condamnare a celor doi: „5. Încercarea de a fugi din þarã pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bãnci strãine“. Apoi, ca la noi, în cascadã, au apãrut dezvãluirile: - Scînteia Poporului, 24 decembrie 1989: „La bãncile elveþiene- sume fabuloase depuse de familia dictatorialã. Geneva: Familia dictatorului român, rãsturnat vineri de la putere, ar dispune de patru sute milioane de dolari în aur în bãnci din Zurich, în timp ce România deþine oficial, în bãncile elveþiene numai 70 milioane de dolari“, afirma ziarul Tribune de Geneve, citat de France Press ºi EFE. Potrivit cotidianului, români aflaþi în exil în Elveþia au întreprins un demers pe lîngã deputatul socialist Moritz Leuenberger, rugîndu-l sã adreseze Bãncii Naþionale Elveþiene ºi Consiliului Federal (Guvernul) cererea ca aceste fonduri sã fie blocate.
Adevãrul, vineri 27 decembrie 1989: „Agerpres, dupã ziarul vienez Kurier: Surse ale Ambasadei române la Viena au asigurat cã Marin Ceauºescu nu se aflã în biroul sãu“. Viena, 29 dec.1989. Agerpres: „Dupã ministrul austriac de interne, Franz Loeschnak, într-un interviu la radiodifuziunea austriacã, existã indicii cu privire la posibilitatea ca Marin Ceauºescu sã fi fost spion“.
15 ianuarie 1990 „Rompres, contactat de «Crescent Comercial and Maritime» (n.n. Vã spune ceva numele acesti firme? Dar numele Dan Voiculescu?), informeazã cã poliþia austriacã a încheiat cercetãrile la sediul din Austria al firmei. Firma, s-a spus în ziarul Kurier, din 10 ianuarie 1990, ar aparþine României. În realitate, este o companie internaþionalã de comerþ cu reprezentanþe în SUA, Marea Britanie, Elveþia, Grecia, Egipt etc“.
România liberã, 25 decembrie 1989: „Agenþia austriacã APA anunþã cã autoritãþile elveþiene au dat dispoziþie sã fie blocate conturile din bãncile elveþiene ale dictatorului Nicolae Ceauºescu, înlãturat de la putere- a informat Jorg Kistler, purtãtor de cuvînt al Ministerului Justiþiei ºi Poliþiei din Berna. Bãncile respective au primit încã de vineri seara indicaþia din partea Biroului Federal Elveþian pentru problemele poliþiei sã blocheze eventualele conturi ale familiei Ceauºescu- a declarat purtãtorul de cuvînt al ministerului, precizînd cã este vorba de bãnci din cantonul Zurich. Avocatul Moritz Leuenberger, deputat socialist-democrat , a declarat cã, potrivit informaþiilor de care dispune, în ultimul timp s-au efectuat o serie de transporturi de aur din România în Elveþia. Nu este exclus, a afirmat acesta, ca membri ai familiei Ceauºescu care trãiesc în strãinãtate sã încerce sã intre în posesia acestor bani. Se aminteºte cã, din 1973, la Viena lucreazã fratele dictatorului, Marin Ceauºescu, în calitate de ºef al reprezentanþei române“.

„L-au sinucis prin spînzurare...“

Teheran, 26 Agerpres, „Iranul a dezminþit oficial cã dictatorul rãsturnat Ceauºescu ar avea aur ºi devize în bãnci iraniene, transmite Agenþia Taniug, citînd Agenþia IRNA“.
29 decembrie 1989 -Se anunþã sinuciderea prin spînzurare a lui Marin Ceauºescu. Primele sãpãturi fãcute de România liberã care publicã, pe 27 decembrie 1989 „fabuloasele conturi“ CEC, în lei:
Zoe Ceauºescu - 1.450.000 lei, Valentin Ceauºescu - 1.223.872 lei, Nicu Ceauºescu - 1.223.873 lei. TOTAL - 3.897.745 lei
Tot în România liberã, un comentator îºi manifestã optimismul cã suma de peste un miliard de dolari, depusã în Elveþia, va putea fi recuperatã, existînd în acest sens un precedent, cel al dictatorului filipinez Marcos. Adevãrul, 6 ianuarie 1990 (Viena, Rompres): „Dupã o corespondenþã a Agenþiei APA austriece, Marin Ceauºescu a fost vãzut, cu cîteva ore înainte de sinucidere, la sediul din localitatea Eisenstadt al firmei «Crescent, Comercial, Maritim Bes MBM». Se menþioneazã cã firma, care plãtea imediat, achiziþiona ºi expedia în România mãrfurile de lux destinate clanului“.
Dupã cinci ani, la fel de fierbinte, subiectul cu Marin Ceauºescu rece este abordat ºi în Academia Caþavencu: „Marin Ceauºescu, ºeful Agenþiei Comerciale Române la Viena, placa turnantã a tuturor afacerilor valutare ale dictatorului. L-au sinucis prin spînzurare la 28.12.1989 ºi hoitul a fost ciopîrþit de dr. Bauer din Viena ºi apoi, la IML, de medicul legist Valer Popa. În urma sa au rãmas pe drumuri cîteva miliarde de dolari, fãrã adresã precisã. Astãzi, banii se întorc tiptil acasã, în general prin emigranþi fãrã identitate, care-ºi riscã micile lor economii investind în România. Sînt bani ai unor români belgieni rezidenþi în Franþa, români austrieci sau elveþieni rezidenþi în Germania sau Canada, or de bãnci obscure, din Luxemburg, Liechtenstein, Cipru, Liban, Antilele Olandeze sau Brunei. Deunãzi, am amuºinat urma unei bãnci suspecte din comuna Eisenstadt din landul Bourgenland-Austria, care investeºte masiv într-o tipografie de lux din Bucureºti (...)“

„În mod curios, zelul de a gãsi banii Ceauºeºtilor s-a veºtejit (...)“

Realizat ºi difuzat în anul 1991, filmul documentar „Evil's Fortune/ Contractul Sub-Rosa/Secret româno-canadian“, oferã scenarii ºi comentarii de tot interesul. Iatã cîteva fragmente: Dumitru Mazilu, subliniind prioritãþile fãgãduielilor noului guvern: „Românii ne-au cerut sã le spunem adevãrul despre averea vechiului partid comunist - în primul rînd- ºi apoi despre banii lui Ceauºescu“.
Linden Mc Intyre, realizatorul documentarului: „De la bun început era clar cã investigaþia care avea drept scop gãsirea banilor dosiþi de Ceauºescu nu avea sã fie uºoarã. Dictatorul ºi sfãtuitorii lui au instalat un mecanism complex care manevra banii visteriei româneºti în propriile lor mîini. Cît au luat? Estimaþia generalã este între 400 de milioane ºi 5 miliarde de dolari. Cum sã gãseºti aceºti bani? O sarcinã grea! Deci, o delegaþie româneascã a venit aici. La Toronto. Pe strada Bay. ªi s-a consultat cu doi dintre cei mai buni detectivi de finanþe din întreaga lume: Robert Linquist, un contabil de investigaþie ºi Rod Stamber, specialist în crime bancare ºi fost comisar asistent la Poliþia canadianã (RCMP)“.
Jorg Kistler, avocat elveþian: „Noi am gãsit documente referitoare la niºte conturi în Basel, urmînd ca ei sã cearã oficial o anchetã, dar niciodatã nu au iniþiat o astfel de cerere“. Linden Mc Intyre: Au prezentat mãcar vreun motiv, o scuzã oficialã? Jorg Kistler: Nimic, pur ºi simplu nu au trimis informaþia necesarã iniþierei anchetei.
Linden Mc Intyre: Iniþial, guvernul (n.n. Petre Roman) a creat un comitet birocratic ºi l-a investit cu toate puterile extraordinare executive pentru a descoperi banii lui Ceauºescu. Apoi, au transformat comitetul respectiv într-o comisie guvernamentalã oficialã, cu birouri într-o vilã ce aparþinea armatei. În mod curios, zelul de a gãsi banii Ceauºeºtilor s-a veºtejit, investigatorii iniþiali abordînd alte aspecte, iar cei care i-au angajat cu atîta entuziasm sfiindu-se sã mai abordeze subiectul“.

„Tot mai mãreaþã vei fi þara mea!“

Cine îºi mai aduce aminte de filmul „Averea Dracului“, produs de Linden Mc Intyre pentru programul „5-th Estate“ al televiziunii CBC? Pe atunci, excelentul sãptãmînal „Expres Magazin“ i-a acordat pagini întregi, dar nouã ne-a atras atenþia o „Notã a redacþiei: În ziua de 30 octombrie 1991 urmeazã sã se pronunþe justiþia canadianã asupra interzicerii difuzãrii pe postul central de televiziune din Canada a filmului Averea Dracului (...)“. În acest context, mai reproducem douã strofe edificatoare din strofocãrile poetice ale lui Nicolae Ceauºescu: „De-or vrea duºmani sã ne subjuge/ Cu toþi la luptã ne vom ridica/ Armata, poporul vor învinge/ Tot mai mãreaþã vei fi þara mea! / Prieteni dorim sã fim cu alte neamuri/ Nu vrem rãzboaie pe pãmînt,/ Ci sã trãim, sub tricolore flamuri,/ În pace, muncã ºi avînt“. Am zis!

Ramane de vazut....

All Things Grow With Love

Broasca este numele dat mai multor animale tetrapode amfibii, din clasa batracienilor, fãrã coadã, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sãrit, cu gura largã ºi cu ochii bulbucaþi.

Broasca de baltã trãieºte atât în apã, cât ºi pe uscat. Nãrile de pe vârful botului se închid când se aflã în apã. Broaºtele se înmulþesc prin ouã, care sunt depuse în apã.

FLOTA AERIANA A MAFIEI ROMANE
(COMANDANT TRAIAN BASESCU)

Rusul Victor Bout, poreclit ºi “Comerciantul Morþii”, era considerat de unul dintre cei mai importanþi dealeri de arme din lume. A vândut armament romanesc fabricat de stat, grupãrilor teroriste din toatã lumea, din Afganistan pânã în Columbia. O bunã parte din timp, Victor Bout ºi-o petrecea în România, la Bucureºti. Avea sediile a douã companii de transport aerian chiar în cartierul Bãneasa, iar echipaje româneºti au transportat arme în zone de conflict ale continentului negru.”Comerciantul Morþii” schimba armamentul pe diamante, acestea fiind apoi prelucrate în Europa. “Lordul Rãzboiului” a cumpãrat ºi avioane româneºti, cu ajutorul cãrora transporta arme. Le-a cumpãrat la preþ de nimic de la statul român. Cel puþin un avion de pe lista neagrã a cãrãuºiei cu arme a fost þinut timp de trei ani în baza militarã Otopeni. Asta deºi ONU interzicea oricãrei þãri sã facã afaceri cu el. Lucra în toatã lumea, trãia pe picior mare, deºi erau unul dintre cei mai cãutaþi furnizor de arme pentru teroriºti. Singurul oras unde se simte in siguranta si aparea la lumina zilei era capitala Romaniei . A actionat in tandem cu Traian Basescu care a fost ministrul transporturilor iar apoi Presedintele Romaniei. O MARE PARTE DIN AVIOANE DIN FLOTA LUI VICTOR BOUT PROVIN DIN ROMANIA. Iliuºin-uri-18, Antonov-uri 24, Boeing-uri 707, Tupolev 154 ºi BAC-uri 1-11 au fost vandute sau facute cadou la pretul unui jeep cu acordul si semnatura lui Traian Basescu -ministrul transportului.
Între 2001 ºi 2004, echipaje româneºti au zburat în Africa pentru compania Jetline. În documentele ONU se afirmã cã aceastã companie ºi echipajele româneºti au transportat arme în zone de conflict ale continentului negru. Iar aceste informaþii despre cãrãuºia cu arme in specia Made in ROMANIA ,spre mai multe state africane sunt confirmate, sub protecþia anonimatului, de o sursã care a participat la aceste acþiuni în Africa.
Zeci de români, personal navigant ºi tehnic al companiei militare româneºti ROMAVIA au deservit avioanele BAC 1-11 cu indicativele P4-JLB, P4-CBH, VP-BBA ºi 3C-QRF ºi un Boeing 727 cu înregistrarea P4-JLI.
Un document eliberat de Autoritatea Aeronauticã din Aruba, locul unde majoritatea avioanelor erau înregistrate, demonstreazã clar cã piloþii români lucrau pentru Jetline Internaþional, companie condusã de Mohamed Hijazi, un libanez influent cu multe conexiuni în Africa.
În Uniunea Europeanã, activitatea companiei Jetline Incorporated este strict interzisã, dar Autoritatea Aeronauticã Civilã a autorizat MIA Airlines sã desfãºoare activitãþi în România cu patru aeronave ale acestei companii. În realitate, compania se folosea de ºapte avioane chiar sub nasul acestei instituþii, al cãrei sediu se aflã la câteva zeci de metri de cel al MIA Airlines.
Aceastã flotã a adus patronilor sume mari de bani din zborurile fãcute în Africa, Orientul Mijlociu ºi spaþiul ex-sovietic. Oficial, cifra de afaceri anualã MIA Airlines este în jur de 100.000 de euro, adicã echivalentul a cam douã curse complete. În realitate, cifra de afaceri este de ordinul zecilor de milioane de euro ºi statul român s-a ales cu o gaurã imensã.
Avionul-problemã 3C-QRF a fost importat de MIA Airlines in anul 2006, pentru dezmembrare ºi suma declaratã a fost de 40.000 de dolari. Realitatea este însã alta. “Nici aceastã aeronavã nu a fost înregistratã în evidenþele contabile. De menþionat la acest punct cã o aeronavã BAC 1-11 costã între 2 ºi 5 milioane de dolari”.
Angajaþii primeau oficial un salariu în jur de 900 RON, însã în realitate s-a descoperit cã un pilot câºtiga mult mai mult. Nici sutele de curse externe, în valoare de milioane de euro, nu erau înregistrate în scriptele companiei, în final gaura datã de patronii MIA Airlines fiind una uriaºã.
Legãturile lui Victor Bout cu Traian Basescu nu se opresc însã aici. August 2003. În Baza militarã de la Otopeni soseºte aeronava BAC 1-11 cu înmatricularea VP-CLM a insulelor Cayman. Scaune de piele, configuraþie VIP. Lux într-un avion al morþii! Avionul a fost a lui unui colaborator al rusului, Minin, ºi cu el au fost duse în Sierra Leone mari cantitãþi de arme ºi muniþie care au alimentat sângerosul rãzboi civil din aceastã þarã.
Inspectorii ONU au fotografiat avionul. Imaginile sunt ºocante: lãzi cu arme zac pe elegantele fotolii din piele! Probele erau evidente: fiºele cu zborurile avioanelor, certificate de utilizator final false, oferte de armament ºi corespondenþa secretã a traficanþilor.
Trei ani aeronava morþii a stat într-o bazã militarã româneascã, în curtea ROMAVIA, companie a Ministerului Apãrãrii care asigurã zborurile demnitarilor români. Inclusiv pe cele ale preºedintelui þãrii. Avionul ar fi trebuit confiscat încã de la aterizare. Nu s-a întamplat aºa ceva.
BAC-ul a trecut în proprietatea lui Victor Bout.
O altã aeronavã a morþii, un BAC 1-11 cu înmatricularea din Guineea Ecuatorialã 3C-QRF, este descoperitã pe aeroportul Bãneasa în 2006. Aeronava apare în documentele ONU datoritã implicãrii în traficul cu arme în Congo. Proprietate a companiei Jetline, BAC-ul era folosit de o companie autohtonã, MIA Airlines, MIA Airlines, companie privatã care oferã servicii VIP, are sediul într-un apartament de bloc din Bãneasa. Avioanele stau la ROMAERO, în hangarul 7. Aeronavele pe care le opereazã firma româneascã aparþin companiei Jetline Incorporated.
“Iliusin” din Romania lui Basescu vandute contrabandistilor.
Potrivit unui raport facut de Information Service, dat publicitatii in 2001, in flota aeriana a lui Viktor Bout se gasesc doua avioane “Iliusin 18V”, cumparate de la compania romana Tarom. Cele doua avioane au indicativele “YR-IME” si “YR-IMD” si au ajuns de la Tarom in flota “Air Cess Liberia”, una dintre companiile prin care Bout este suspectat ca a facut trafic de armament. Primul “Iliusin” a ajuns, ulterior, cu indicativul “EL-AHO”, in flota unei alte companii controlate de Bout, “Santa Cruz Imperial” Liberia. Al doilea avion de la Tarom a ajuns, prin “Air Cess Liberia”, la “Santa Cruz Imperial”, sub indicativul “EL-ADY”, si apoi la “Star Airlines” din Sharjah, cu indicativul “EX-7504”. Schimbarea indicativelor avioanelor era unul dintre modurile prin care autoritatile pierdeau urma aeronavelor care transportau armament.
Alte Iliuºin 18 sau Antonovuri 24 care au aparþinut TAROM au ajuns la unele companii obscure din Emiratele Arabe Unite sau state ex-sovietice, precum Tretyakovo sau Berkut Air din Kazahstan, Altyn Air, Aerovias cu baza în Sharjah, Air West Cargo ºi lista continuã.
Tot TAROM a vândut douã avioane cargo Boeing 707, avion similar cu cel folosit de preºedintele României, cu câte 300 de mii de dolari bucata. YR-ABC ºi YR-ABA au ajuns tot la niºte companii obscure, South-Asian Airlines ºi Cargo Plus Aviation din Emirate. YR-ABC i-a fost schimbatã înregistrarea în 9G-IRL, fiind surprins pe Otopeni Militar în septembrie 2003 cu noua înfãþiºare. Imensul Boeing s-a prãbuºit acum doi ani în Lacul Victoria, în apropiere de aeroportul Entebbe, în timpul unei curse Addis-Abeba – Togo.
Ultimele douã avioane vândute de compania naþionalã sunt BAC-uri 1-11, cu înmatriculãrile YR-BCJ ºi YR-BRC. Au fost vândute la pachet cu 120.000 de dolari, avioane similare fiind scoase la vânzare de alþi operatori cu sute de mii sau chiar milioane de dolari. Ele au ajuns la o altã companie din Emiratele Arabe Unite, Aquiline International Company, cunoscutã ºi ca Trast Aero, cu birouri în Sharjah, Moscova ºi Brazzaville, Congo.
Compania lui Victor Bout in Romania se numeste “Flying Dolphin” (prin filiala sa, “Flying Dolphin Romania” SRL) . Avioanel companiei printre care un Boeing 707 sunt reparate sau contrlolate regulat de Tarom la Baneasa.
Directorul adjunct al Aeroportului Otopeni Valentin Vasilescu spune in ziarul britanic Standard Today :Bout business was to illegal transfer of Romanian Governement weapons loaded on Bucharest-Otopeni military apron for almost HUNDRED flights with destination DR Congo, Angola, Iran, Liberia, Sudan, Rwanda, Uganda etc……… Bout airplane registred in Moldova ER-75929 operated 73 flights of Romanian build smuglling weapons for Africa at military apron of Otopeni-Bucharest airport under Air Acvila ( RRM code ), a Romanian Department of Defense company.”
Vasilescu a inregistrat in secret pe Presedintele Romaniei confirmand ca acesta avea cunostinta de uriasul trafic ilegal de arme. Caseta a fost predata statiei de TV Antena 3.
LA ORDINELE LUI TRAIAN BASESCU ROMANIA A DEVENIT FURNIZOR DE PERSONAL CALIFICAT PRECUM SI BAZA DE APROVIZIONARE SI INTRETINERE PENTRU AVIOANELE TRAFICANTILOR. SA CREIAT ASTFEL DIN INSTITUTILE STATULUI ROMAN O INTREPRINDERE CRIMINALA. ARMELE TRIMISE IN JURUL LUMII AU DUS LA MOARTEA A SUTE DE MII DE OAMENI SI MILIOANE DE REFUGIATI.
“Traian Basescu had been under surveillance for several years.”
Rachete antitanc romanesti se numara printre armele din depozite secrete ale miscarii marxiste columbiene de gherila FARC (Fortele Revolutionare din Columbia) descoperite de armata columbiana, se arata intr-un raport al Grupului de analiza antiterorista Giat de la Bogota. 
Serviciile de informatii columbiene au avertizat cu privire la interesul liderilor FARC pentru achizitionarea de armament de ultima generatie, in special rachete sol-aer IGLA-S24 fabricate in Romania. Transportul rachetelor romanesti a fost facut cu avioane provenite din Romania si asigurata de piloti romani.
Cel mai marei de armament din lume, poreclit “comerciantul morþii”, Viktor Bout, a fost nu demult arestat de DEA american, în Thailanda
Mandatul internaþional de arestare, pus în aplicare de americani, ieri, în capitala Thailandei, este emis cu acuzaþia cã Bout a încãlcat embargourile ONU privind comerþul cu armament din mai multe þãri si transport de rachete pentru rebelii columbieni. Este de asteptat un nou mandat de arestare pe numele Traian Basescu.


Sa traiti bine.

AGRICULTURA
ROMANIA are o suprafaþã agricolã de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile[1]. Dupã o evaluare fãcutã în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate[2]. Valoarea producþiei agricole din România a crescut în anul 2008 cu 40%, la 66,99 miliarde lei

Suprafaþa agricolã

Având o suprafaþã agricolã de 14.741 mii hectare (sau 61,8% din suprafaþa totalã a þãrii) în anul 2005, România dispune de resurse agricole importante în Europa Centralã ºi de Est[4]. Deºi zone semnificative din suprafaþa agricolã utilizatã sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condiþiile pedologice sunt deosebit de favorabile activitãþilor agricole de producþie în regiunile de sud ºi de vest ale þãrii[4]. Cea mai mare parte a suprafeþei agricole este arabilã (63,9%) iar pãºunile ºi fâneþele deþin de asemenea ponderi importante (22,8% ºi respectiv 10,2%)[4]. Podgoriile ºi livezile, inclusiv pepinierele, reprezintã restul de 1,5% ºi respectiv, 1,4% din suprafaþa arabilã a þãrii

Suprafaþa agricolã a României a scãzut uºor de la un an la altul[4]. Transferul suprafeþelor de teren cãtre sectorul forestier ºi al construcþiilor a constituit cauza principalã a reducerii suprafaþei agricole în ultimii douãzeci de ani[4]. Reducerea suprafeþelor de teren, prin includerea acestora în zona urbanã, reprezintã un fenomen întâlnit în zonele cu productivitate mai mare, în timp ce schimbarea categoriei de folosinþã a terenului agricol în cel forestier apare, în special, în zonele defavorizate[4]. Pãdurile acoperã o suprafaþã importantã, însã se situeazã încã sub potenþiaL

Conform I.N.S., în 2006 au fost cultivate 991.000 hectare cu floarea-soarelui, 191.000 hectare cu soia ºi 110.000 hectare cu rapiþã. În anul 2009, România a cultivat cereale pe o suprafaþã de 5,3 milioane hectare, în creºtere cu 145.000 ha[5] În anul 2008, la nivel naþional, suprafaþa destinatã cerealelor ºi plantelor tehnice a crescut cu 15% faþã de anul 2007, de la 5,6 milioane de hectare la 6,6 milioane de hectare.

Suprafaþa dedicatã pomiculturii s-a diminuat dupã Revoluþie[7]. Astfel, de la 239,5 mii hectare de livezi în anul 1989, s-a ajuns ca în anul 2001, la nivel naþional sã nu mai existe decât 196 mii de hectare de livezi pe rod

În prezent (mai 2009), se aflã în stare de funcþionare instalaþii de irigare pentru 563.000 de hectare de teren agricol, din care 553.000 de hectare (respectiv 99%) sunt contractate de organizaþiile utilizatorilor de apã pentru irigaþii

Pânã în anul 2010, aproape toatã suprafaþa agricolã ºi peste o treime din fondul forestier au fost privatizate[4]. Retrocedarea ºi redistribuirea suprafeþelor de teren agricol ºi forestier a început în anul 1991, desfãºurându-se în mai multe etape succesive[4]. Ca urmare, pânã în anul 2005, 95,6% din suprafaþa agricolã a þãrii ºi circa 33% din cea împãduritã au fost retrocedate foºtilor proprietari sau moºtenitorilor legali ai acestora[4]. Totuºi, titlurile de proprietate au fost emise fãrã o verificare corespunzãtoare a terenurilor din punct de vedere cadastral ºi fãrã înscriere în Cartea funciarã[4]. Identificarea ºi delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate, fãcând astfel obiectul multor litigii ºi dispute[4]. Terenurile aflate în proprietatea publicã a statului au în prezent o pondere de numai 0,5% din suprafaþa totalã arabilã (367,2 mii ha), 0,7% din suprafaþa totalã pãºuni (231,2 mii ha) ºi 0,2% din suprafaþa totalã de fâneþe (32,4 mii ha).

În 2005, din totalul de 4.256.152 exploataþiilor agricole, 4.121.247 utilizau o suprafaþã agricolã de 13.906,7 mii ha[4]. Suprafaþa agricolã medie a unei exploataþii agricole din România este de 3,37 ha[4]. Exploataþiile individuale au, în medie, 2,15 hectare, împãrþite în 3,7 parcele, în timp ce exploataþiile cu personalitate juridicã exploateazã în medie 269 hectare, divizate în circa 9 parcele.

Producþia

Agricultura reprezintã 6% din PIB-ul þãrii (anul 2007)[1], faþã de 12,6% în 2004[9]. Circa trei milioane de români lucreazã în agriculturã, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în þãrile occidentale[10][9]. Agricultura României este departe de ceea ce se practicã în Europa atât ca producþie, cât ºi ca tehnologie. Produsele „made in România” sunt prezente în cantitãþi mici pe piaþa externã, în timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelicã devenind un importator net, pe anumite segemente - exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele ºi legumele

Din punct de vedere al mecanizãrii, în septembrie 2009 situaþia se prezintã astfel: România dispune de o dotare cu tractoare ºi utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa, încãrcãtura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media este de numai 13 hectare[11]. Parcul intern de tractoare se ridicã la circa 170.000 de unitãþi, din care circa 80% sunt îmbãtrânite[11]. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România încãrcãtura pe tractor ajunge chiar ºi la peste 12.000 de ore de utilizare

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiþii majore în agriculturã (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanþare, ci mai degrabã din dificutatea accesãrii acestora), fãrâmiþarea pãmânturilor, litigiile legate de proprietate ºi tehnologia precarã[10]. Produsele româneºti nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce ºi explicã lipsa prezenþei pe pieþele externe, în timp ce mãrfurile din import au invadat rafturile magazinelor autohtone

Dintre companiile strãine, au pãtruns pe piaþa româneascã giganþi precum Smithfield Foods, cu investiþii de câteva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis ºi Meggle

Producþia de cereale s-a ridicat, în 2006, la 15,1 milioane de tone, din care cea de grâu a fost de 5,3 milioane tone, iar cea de porumb - de 8,6 milioane tone


În anul 2008, efectivul de porci se situa între 5 ºi 5,5 milioane de capete.

Datoritã Politicii Agricole Comune (PAC), România beneficiazã de fonduri pentru agriculturã în valoare de 14,5 miliarde de euro, în perioada 2007-2013, dupã cum precizeazã Banca Mondialã în Strategia de Parteneriat cu România pentru 2009-2013.

Productivitatea

Exploataþiile de subzistenþã diminueazã performanþa sectorului agricol în general Atât terenurile, cât ºi forþa de muncã sunt folosite sub potenþialul lor economi. Lipsa de competitivitate este determinatã de forþa de muncã agricolã excesivã[. În plus, exploataþiilor de subzistenþã le lipsesc capitalul ºi o pregãtire profesionalã corespunzãtoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activitãþii depuse. În consecinþã, agricultorii din fermele de subzistenþã nu au, practic, nici motivaþia, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunãstarea animalelor ºi siguranþa alimentarã Aproape jumãtate din suprafaþa agricolã este lucratã de exploataþii de subzistenþã, care menþin eficienþa agricolã generalã la un nivel scãzut, contrabalansând realizãrile fermelor mari care obþin, de altfel, rezultate bune.

Grâu

Suprafaþa cultivatã cu grâu a fost de 2,5 milioane de hectare în 2005 ºi 1,95 milioane hectare în 2007[14]. Din punct de vedere al suprafeþei cultivate, România ocupã locul patru în Europa, pe aceeaºi poziþie cu Marea Britanie, dupã Franþa (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) ºi Polonia (2,3 milioane ha. Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai puþin de jumãtate din randamentul mediu al Uniunii Europene[5]. De exemplu, Danemarca a avut în 2009 o producþie medie la hectar de 8,1 tone, ceea ce a plasat-o deasupra României ca producþie totalã, cu toate cã suprafaþa cultivatã cu grâu este de doar 740.000 de hectar

Necesarul de grâu al României se situeazã între 3,5 ºi 4 milioane de tone ºi include consumul uman (urban, rural), cel industrial, precum ºi grâul de sãmânþã. Prin comparaþie, în Bulgaria cererea internã este de 2,2 milioane de tone de grâu anua

În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetã, iar România a obþinut o producþie de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciatã de specialiºti drept cea mai micã din 1940[18]. În anul 2006, producþia a fost de 5,52 milioane tone

În anul 2008, preþul cu care se comercializa tona de grâu era de 500 de lei (115 euro/tona)[. Prin comparaþie, în anul 2003 preþul era de 200 dolari/tonã.

Porumb

În anul 2007, România era al treilea mare producãtor de porumb din Uniunea Europeanã, dupã Franþa ºi Italia ºi avea alocatã cea mai mare suprafaþã pentru aceastã culturã

Floarea-soarelui

Pentru a-ºi asigura necesarul de ulei alimentar, România are nevoie anual de circa 1,2 milioane de tone de floarea-soarelui[29] (2 milioane tone conform unei alte estimãr

Rapiþã

În anul 1995 în România se cultivau 300 de hectare de rapiþã[14]. În 2005, suprafaþa cultivatã a crescut la aproape 88.000, urcând la 110.000 de hectare în 2006, ºi aproape 349.000, în 2007[14]. Pentru 2008 se estimeazã 459.000 de hectare de rapiþã. În 2005 au fost recoltate peste 147.000 de tone de rapiþã iar în 2007 producþia a fost de peste 348.000 de tone[14]. Zonele cu cele mai mari suprafeþe cultivate cu rapiþã sunt Cãlãraºi (53.000 ha), Constanþa (45.775 ha) ºi Ialomiþa (42.921 ha). În anul 2008, preþul rapiþei era de 460 - 470 de euro/tonã

Soia

În anul 2004, în România au fost cultivate aproape 110.000 de hectare cu soia

Cânepa

În anul 1989, au fost însãmânþate peste 56.000 de hectare cu cânepã, dar în anii urmãtori producþia s-a prãbuºit, iar industria de prelucrare ºi-a închis topitoriile ºi filaturile de cânepã[34]. Din cele 31 de unitãþi de prelucrare ale plantelor textile existente înainte de Revoluþie, au rãmas doar 4-5 astfel de topitorii, multe fiind închise pentru cã nu mai au materie primã[34]. În anul 2003, suprafaþa cultivatã cu cânepã era de 1.200 hectare

Orez

Consumul de orez de pe piaþa româneascã este de circa 100.000 de tone anual, din care cea mai mare parte este importatã, în principal din Egipt[35]. În anul 2009, suprafaþa cultivatã cu orez era de 8.000 de hectare, din care compania italianã Riso Scotti deþinea 4.000 de hectare[36]. Cu aceastã suprafaþã cultivatã, România a revenit în topul producãtorilor de orez din Europa, fiind depãºitã doar de Italia ºi Spania[36]. România este consideratã þara din Uniunea Europeanã cu cel mai mare potenþial de creºtere în domeniul orezului, pentru cã regiunea Dunãrii are de 20 de ori mai multe rezerve de apã decât bazinul Padului, unde se cultivã cea mai mare parte a orezului italia

Cartofi

România este al treilea cultivator de cartofi din Europa, dupã Germania ºi Polonia În România se consumã anual în jur de douã milioane de tone de cartofi, circa un milion de tone fiind utilizate pentru sãmânþã ºi furaje, iar pentru industrializare alte 40.000 de tone.Producþia medie a fost de aproape 15 tone la hectar în anul 2006, ºi de 12 tone în 2007. În anul 2009, producþia României a fost de 15.933 kilograme la hectar, faþã de Bulgaria - 16,270 de kilograme la hectar, Polonia - 19.760 de kilograme, Ungaria - 25.320 de kilograme, Cehia - 26.739 de kilograme, Germania - 44.056 de kilograme ºi Franþa - 43.460 de kilogram

Sfecla de zahãr

În anul 2009 au fost cultivate 21,2 mii de hectare cu sfeclã de zahãr ºi s-a obþinut o producþie totalã de 690,1 mii tone, producþia medie fiind de 32,5 tone la hecta

Pepeni

În anul 2009 s-au cultivat 34.000 de hectare cu pepeni, cu 4.000 mai mult faþã de anul anterior ºi s-a obþinut o producþie totalã de 662.000 de tone, în creºtere cu 17,8% faþã de 2008

Viticultura

În anul 2001, producþia de struguri a fost de 953.981 de tone, media la hectar fiind de 6.000 de kilograme[40]. În anul 2008, producþia de vin din România a fost de aproximativ 6,3 milioane de hectolitri de vin, în condiþiile în care media producþiei din ultimii ani a fost de 5,5 milioane de hectolitri de vin[41]. Totuºi, din aceastã cantitate, doar 1,5 milioane de hectolitri provin din piaþa organizatã a vinului, restul fiind realizat pentru aºa-zisa piaþã de autoconsum (din care fac parte vinul îmbuteliat în PET-uri de ocazie ºi scos la vânzare de cãtre micii producãtori fie pe marginea ºoºelei, fie pe tarabele pieþelor sau în „vinãria” de la colþul blocului)[41]. Valoarea totalã a producþiei anuale este de aproximativ 500 de milioane de euro, din care pieþei neorganizate îi revin peste 300 de milioane de euro, ceea ce duce la pierderi de 100 milioane euro pentru statul român, datoritã neimpozitãrii

În prezent, în România, dintr-un total de 186,9 mii de hectare de plantaþii de vie, 94,9 mii de hectare reprezintã plantaþiile cu viþã nobilã, restul suprafeþelor fiind acoperite cu hibrid, acceptat doar pentru producerea vinului de mas

În anul 2008, România a exportat o cantitate de aproximativ 385.000 hectolitri de vin pentru peste 35,5 milioane de euro, ºi a importat o cantitate de 140.000 hectolitri de vin, pentru o sumã de puþin peste 15,8 milioane de euro
[
Silvicultura

Pãdurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de gospodãrire eficace, prin care au ajuns la un standard înalt ºi un potenþial economic important. În anul 2005, sectorul contribuia cu peste 9% la exporturile þãrii, reprezentând 3,5% din PIB

Pãdurile ºi alte terenuri cu vegetaþie forestierã (6.742,8 mii hectare) reprezintã 28,28% din fondul funciar al României[4]. Acesta este compus din pãduri (6.233 mii hectare), reprezentând 92,4% ºi alte terenuri acoperite cu vegetaþie forestierã[4]. Ponderea suprafeþelor împãdurite în totalul suprafeþei României se situeazã sub media europeanã ºi cu mult sub nivelul pe care cercetãtorii îl considerã ca fiind un prag minim posibil, având în vedere condiþiile naturale ale þãrii (32-35%)].

Se previzioneazã cã 65% din suprafaþa naþionalã totalã de pãdure va fi retrocedatã persoanelor private ºi autoritãþilor publice locale[4]. În prezent, proprietarilor privaþi li se cere sã se asocieze, sã-ºi înfiinþeze ocoale silvice ºi sã angajeze personal silvic sau sã contracteze servicii silvice de la Regia Naþionalã a Pãdurilor Romsilva sau de la alte ocoale silvice[4]. Pânã în anul 2010, s-au înfiinþat 106 ocoale silvice, care administreazã peste 1.000.000 ha de pãdure].

Deºi se poate urmãri activitatea de pe parcelele de pãdure aflate în proprietatea Romsilva sau a persoanelor care deþin astfel de suprafeþe în parcurile naþionale, controlul asupra proprietarilor privaþi de pãdure, aflaþi în afara parcurilor naþionale, constituie o problemã importantã[4]. Actualmente, se estimeazã cã se exploateazã ilegal 100.000 metri cubi de lemn pe an].

Capacitatea de atingere a potenþialului economic din sectorul forestier este limitatã ºi de slaba accesibilitate a majoritãþii pãdurilor[4]. Drumurile forestiere din România acoperã mai puþin de 42.000 km (ceea ce înseamnã circa 6,5 m/ha), reflectând cea mai slabã densitate din Europa[4]. Ca urmare, peste 2 milioane ha de pãdure sunt practic inaccesibile, indiferent dacã este vorba de desfãºurarea activitãþilor de gospodãrire sau de exploatare[.

Suprafaþa fondului forestier a înregistrat o creºtere cu 0,9%, pânã la 6.484.572 milioane de hectare, la 31 decembrie 2007 comparativ cu 31 decembrie 2006. Volumul de masã lemnoasã recoltatã în cursul anului 2007, conform reglementãrilor legale, a fost de 17.238 mii metri cubi, cu 9,9% mai mare faþã de anul precedent. În anul 2007, s-au realizat lucrãri de împãduriri pe o suprafaþã de 10.716 hectare, cu 31% mai puþin faþã de 2006.

Piscicultura

Consumul anual de peºte din România se cifreazã la 70.000 de tone de peºte, dintre care doar 20.000 de tone reprezintã producþie internã, restul fiind din import[. Românii consumã, în medie, circa trei kilograme de peste pe cap de locuitor anual, ceea ce este cu mult sub media europeanã, de 10 kilograme pe an[43]. În România existã, rãspandite în 38 de judeþe, peste 84.500 hectare de crescãtorii piscicole, mai mult de 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole ºi 60 de pãstrãvãrii, cu o suprafaþã de 44 ha. Producþia de peºte din România a scãzut constant începand cu anul 1989. Astfel, dacã imediat dupã Revoluþie, producþia naþionalã de peºte din ape amenajate se cifra la 50-60.000 de tone anual, în anul 2006, aceasta era de numai 8.000 de tone. ªi pescuitul din Marea Neagrã s-a diminuat considerabil - de la 4.431 tone peºte, în 1998, pânã la 2.026 tone, în anul 2005[.

ROMANIA SE INDEREAPTA SPRE DEZASTUR, SARACIE FOAMETE, BOLI FARA TRATAMENT, OAMENI BOLNAVI PSIHIC, ALCOOLICI, DEBUSOLATI, FARA SPERANTA.SI SUNTEM INCA VARA CAND CALDURA, CURENTUL ESTE MAI IEFTIN.NOI NU AVEM CONDUCATORI, CI NU DICTATOR CU SLUGILE LOR(TATIOIU, PORA TEO TRANDAFIR, TURCESU, CRISTOIU, AGATON, IONITA, NITU, SI SLUGILE PDL+UDMR+TRADATORI)CINICI, CARE URASC POPORUL LOR MAI RAU DE CAT FAMILIA CEUSESCU CARE DADEA 100 LEI IN 1989, NU LE LUA 15% DIN PENSIE PENSIONARILOR SI NOUA NOMENCLATURA A OMORAT CA PE NISTE CAIN.BASESCU ESTE ADULAT PANA LA PAROXISM,DE TATOIU, SI CLICA EI DE SLUGARNICI FARA DEMNITATE.

SPERANTA DE VIATA
Romania este tara din Uniunea Europeana cu cea mai scurta speranta de viata pentru femei, arata un raport publicat de Comisia Europeana, desi fata de anul 1989, speranta de viata la romani a crescut cu 1,6 ani la barbati si 3 ani la femei. Speranta de viata a femeilor din Romania este de 75 de ani, fata de 84 de ani in Spania. Speranta de viata a barbatilor romani este printre cele mai scurte in Europa, de 68.2 de ani, fata de 78.4 de ani in Suedia. Numai barbatii letoni si lituanieni au o speranta de viata mai scurta decat barbatii romani.


Motivul pentru care speranta de viata este mai mare la barbati are legatura cu domeniile de activitate in care profeseaza, acestia din urma fiind defavorizati de unele activitati.
In Romania aceasta speranta de viata este influentata in mare masura de mortalitatea infantila care este inca foarte crescuta, datorita sistemului medical slab dezvoltat, iar in mediul rural de igiena precara si de alimentatia necorespunzatoare. In mediul urban factorul de stres are o importanta mare in deteminarea sperantei de viata. Pentru speranta de viata la nastere la romani, valoarea minima este de 225 de anii iar valoarea maxima este de 85 de ani. Romania se plaseaza pe locul 64, din 177 de tari, intr-un clasament realizat pe baza indicelui de dezvoltare umana care combina o serie de criterii, venitul pe cap de locuitor, speranta de viata si standardele de educatie. Alte tari din Europa care se situeaza inaintea Romaniei sunt: Slovenia - 26, Cehia -31, Ungaria-35, Polonia-36.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)

Din pacate sa imbogatesc doar cei de la putere. ceilalti in alta viata............

De la: dan21emi, la data 2010-06-12 16:37:12Din pacate sa imbogatesc doar cei de la putere. ceilalti in alta viata............

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului sunt Derivarea

Compunerea



Schimbarea valorii gramaticale.

Derivareaè mijlocu intern de imbogatire al vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Afixele sunt

prefixe

sufixe.



Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou. Ele modifica sensul cuvantului de baza fiind negative==>nesansa.



Privative(arata o lipsa)==>a descreti, a desira.Iterative(arata o repetare)==>a rasuci, a reaminti.Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate dupa radacina cuvantului. Ele sunt lexicale=>cand formeaza cuvinte noi



Gramaticale=>cand formeaza forme gramaticale

Lexico-gramaticale=>cand exprima, simultan, un sens nou si o categorie gramaticala.



Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea:

agentului:bautor, fierar, gornist.

insusirii:auriu, fricos, iubitor

colectivitatii: bradet, turcime, stufis.

instrumentului:alfabetar, pipernita.

notiunilor abstracte:cerinta, domnie, grasime.

modalitatii:barbateste.

obiectelor sau insusirilor mici:calut, baietel, copilas.

obiectelor sau insusirilor mari: baietoi, copilandru.

Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi timp.



Compunereaèmijlocu intern de imbogatire al vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti.Procedee de compunere sunt alaturarea, juxtapunerea sau parataxa;

Subordonareaègura-leului

Abrevierea sau prescurtarea C.e.c



Schimbarea valorii gramaticale sau conversiuneaè mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.



Prin conversiune se pot obtine:

SUBSTANTIVE din adjective=>Am intrat in adancul intunecat al padurii.



Verbe le participiu=>Ratacitii in padure se sperie.

Verbe la supin=>Mersul prin padure imi place.

Verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist sprefrunze

Adverbe=>{ntelegea suferinta aproapelui sau.

Pronume=>Nu-mi pierd vremea cu niste nimicuri

Interjectii=>N-a ascultat oful meu.



ADJECTIVE din

Verbe la participiu=>Privem lumina filtrata prin ramuri

Verbe la gerunziu=>{mi placeau pletele fluturande ale ei.

Pronume=>Acesti brazi sunt mici.

Adverbe=>Mi-am luat haina gata.



ADVERBE din Adjective=>Vorbeste frumos despre natura.

Verbe la participiu=>Canta inganat.

Substantive(care denumesc elemente legate de timp)



PREPOZI|II din Adverbe=>Deasupra crengii s-a asezat o pasare.

Substantive=>Picta frumos gratie talentului.

Verbe la participiu=>A terminat de recoltat multumita lui



Mijloacele externe de imbogatire a limbii romane sunt imprumuturile

Neologismele.



{n limba romana, unele cuvinte sunt mostenite din limba latina, altele sunt imprumutate din diverse limbi iar altele sunt formate in interiorul limbii.



{mprumuturile pot fi facute

pe cale directa

cale indirecta.



{mprumuturile pot fi vechi(din:slava,turca,greaca,maghiara)

noi(din:franceza,engleza,italiana,germana,latina)





Neologismele sunt cuvinte noi imprumutate din alte limbi sau create in interiorul limbii prin derivare sau compunere avand obligatoriu un component neologic.

O PARTE DIN MINUNILE ALE NATURII DIN ROMANIA
Carpaþii Orientali - frumuseþea acestui lanþ montan constã în misterul pe care îl degajã suprafeþele întinse ºi compacte de pãdure cât ºi vastitatea culmilor montane, în mare numãr necunoscute de turiºti.

1. Munþii Gutâi - munþi vulcanici, cu un relief fragmentat, labirintic, bogat în obiective turistice. Situaþi în pitoreasca regiune a Maramureºului, dominã împrejurimile cu aproape 1000m diferenþã de nivel faþã de depresiuni, cu toate cã altitudinea maximã este de 1443 m. Emblematicã pentru acest masiv este Creasta Cocoºului, o creastã din roci vulcanice, cu pereþi verticali, care dominã împrejurimile.


2. Munþii Rodnei - cei mai mari ºi mai înalþi munþi din partea de nord a þãrii. Cu o creastã asimetricã, abruptã spre nord ºi domoalã spre sud, asemãnãtoare celei fãgãrãºene. Piscurile semeþe de peste 2000 m : Vf. Pietrosu - 2303 m, Ineu - 2279 m, cãldãrile ºi lacurile glaciare, platourile carstice ºi vãile sãlbatice fac acest munte foarte apreciat de turiºti. Marele neajuns al acestora este lipsa cabanelor de altitudine, obligându-ne la drumeþia cu cortul

3. Munþii Rarãu ºi Giumalãu - munþii care strãjuiesc dulcea ºi pitoreasca Bucovinã, plini de istorii ºi legende. Ne impresioneaza mai ales cu siluetele zvelte ale Pietrelor Doamnei, punct de atracþie pentru alpiniºti. Tot aici puteþi sã admiraþi Popii Rarãului, Piatra ªoimului, Vf. Rarãu (1650 m), Codrul secular Slãtioara, care e considerat ca fiind cel mai vechi din Europa! Vârful Giumalãu (1857 m ) oferã una din cele mai grandioase priveliºti din Carpaþi. Accesul pe Rarãu la hotelul Alpin se poate face (din pãcate uneori...) ºi cu maºina.

4. Munþii Cãlimani - cei mai înalþi ºi mai masivi munþi vulcanici din România - Vf. Pietrosul, 2100 m altitudine. Cu o creastã lungã (aprox. 50 km) ce oferã priveliºti impresionante. E singurul munte vulcanic din þarã care pãstreazã urme ale glaciaþiunii, cât ºi grote, chiar peºteri dezvoltate în rocã vulcanicã. Principala atracþie a Cãlimanilor sunt grupurile de stânci cu forme bizare: 12 Apostoli, Pietrele Roºii, Lucaciu. Din pãcate intervenþia brutalã a omului a lãsat un crater uriaº (carierã de sulf) chiar in inima muntelui.

5. Munþii Ceahlãu - muntele falnic al Moldovei, numit ºi Olimpul Moldovei dominã prin forma sa de turn înalt munþii mai scunzi din jur. Pitorescul acestui munte este remarcabil: stânci cu forme bizare, locuri pline de istorie ºi legendã, Vf. Toaca (1900 m ) ascuþit ºi greu accesibil ce oferã priveliºti de neuitat, Ocolaºul Mare (1907 m), Ocolaºu Mic, Cascada Duruitoare, Cheile Bistrei etc. De ceva ani muntele se oglindeºte în apele Lacului Izvorul Muntelui, oglindindu-i ºi accentuindu-i mãreþia. Ceahlãul mai este ºi loc de pelerinaj pentru creºtinii din zonã.

6. Munþii Hãºmaº - oferã un spectacol montan deosebit prin grandoarea Cheilor Bicazului ºi a afluenþilor acestuia dar ºi prin farmecul staþiunii Lacul Roºu. Dar Hãºmaºul nu înseamnã numai atât. De aici izvorãsc douã importante râuri: Oltul ºi Mureºul, de asemenea nu trebuie omise nici abrupturile Suhardului Mic, Muntele Hagota, Vf. Hãºmaºul Mare (1793 m) ºi Piatra Singuraticã. Pentru a te aventura în aceºti munþi trebuie sã ai un bun simþ al orientãrii.

7. Muntele Ciomatu - un munte vulcanic mic ca suprafaþã ºi altitudine (1300 m). Farmecul îi este dat de celebrul lac vulcanic - Sfânta Ana (unicul lac fãrã scurgere din România), dar ºi de mai puþin cunoscutele tinovuri: Mohoº ºi Puturosu. Tot acest munte este împânzit de izvoare minerale (o parte sunt captate pentru tratament în staþiunile Tuºnad ºi Balvanyos) ºi mofete.

8. Munþii Ciucaº - cu silueta lor zveltã, atrag turiºtii prin diversitatea peisajului. Creasta Zãganul - Gropºoarele cu aspect alpin, sau zona Vf. Ciucaº (1954 m) cu bizare turnuri de conglomerat pe care oamenii le-au botezat în fel ºi chip. Aceºti munþi oferã largi perspective peste munþii mai scunzi din jur. Aici beneficiem de prezenþa cabanelor de altitudine: Muntele Roºu ºi Ciucaº, dar ºi de frumoasa staþiune montanã Cheia de pe valea Slãnicului.

9. Muntele Piatra Mare - un munte mic ca suprafaþã dar des frecventat de drumeþi, datoritã spectaculoaselor sale obiective turistice, cât ºi accesului facil din Braºov sau Predeal. Cele mai importante obiective turistice ºi care meritã pe deplin vizitate sunt: Canionul 7 Scãri (unic în þarã), Prãpastia Ursului ºi Piatra Surã cu pereþii de calcar des "atacaþi" de alpiniºti, platoul somital ºi Vf. Piatra Mare (1844 m), Cascada Tamina, Peºtera de Gheaþã, Valea Gârcinului.

10. Muntele Postãvaru - împreunã cu muntele Piatra Mare fac parte din munþii Bârsei. Datoritã situãrii Braºovului la poalele sale, cât ºi a unor faimoase staþiuni în perimetrul sãu - Poiana Braºov, Predeal, Timiºul de Sus - Postãvaru a devenit un munte foarte popular, frecventat în toate anotimpurile. Locurile care meritã tot efortul pentru a fi vãzute sunt: Vf. Postãvaru (1799 m) - care oferã o priveliºte deosebitã spre toate zãrile, mai ales spre abruptul nordic a Bucegilor., Cheile Râºnovului ºi abruptul Itvig cu impresionanþi pereþi de calcar, frumoasele poieni - Trei Fetiþe, Poiana Micã; Abruptul Vanga, Pietrele lui Solomon etc.

Carpaþii Meridionali - cele mai înalte ºi mai masive lanþuri montane din România. Compacþi ºi mai greu accesibili, cu creste alpine, circuri glaciare, spectaculoase forme carstice, defilee adânci, sãpate cu greu de râurile: Ialomiþa, Dâmboviþa, Olt, Jiu ºi Cerna. Aici se aflã toate vârfurile de peste 2500 m din România.
11. Munþii Bucegi - sunt pe primul loc raportat la numãrul de drumeþi care-i strãbat potecile. Aceasta datoritã accesului facil cu telecabina din celebrele staþiuni: Sinaia ºi Buºteni, a numãrului mare de cabane de altitudine, a faimei pe care o are în istoria drumeþiei montane, a situãrii aproape de Bucureºti, dar mai ales datoritã impresionantelor abrupturi estice ºi nordice, a vârfurilor Caraiman (cu emblematica cruce de metal), Coºtila (2498 m), ºi Omu (2505 m), binecunoscutelor stânci - Sfinx ºi Babele, a zonei Padina - Peºtera ºi a Vãii Ialomiþei.

12. Munþii Piatra Craiului - o lamã zveltã de calcar strãlucitor, înaltã de peste 2200 m (Vf. La Om 2239 m) ºi lungã de aprox. 22 km. A fost redenumiã de cãtre împãtimiþi ºi "Crãiasa Munþilor", datoritã supleþii ºi strãlucirii unice. Piatra Craiului sunt consideraþi ca fiind cei mai frumoºi munþi din Carpaþi, dar în acelaºi timp ºi unii din cei mai dificili, în multe locuri poteca se transformã în horn, diaclazã, jgheab expus cãderilor de pietre, muchie ascuþitã sau brânã îngustã. Cu multã atenþie, fãrã bagaje XXL ºi însoþiþi de un bun cunoscãtor al locurilor, putem descoperi splendorile din împãrãþia "Crãiesei": Prãpãstiile Zãrneºtilor, Brâna Caprelor, La Ulcior, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Orga Mare, Turnurile Dianei, Acul Crãpãturii, Umerii, sau pentru cei curajoºi: Canionul Anghelide, Brâul de Mijloc, Padina lui Cãlineþ, Padina Popii, Brâul Ciorânga, Poiana Închisã, Creasta Sudicã...

13. Munþii Fãgãraº - cei mai înalþi ºi mai impunãtori munþi din România. Datoritã aspectului alpin, sunt cunoscuþi ºi sub denumirea de "Alpii Transilvaniei". Pe o creastã zimþatã lungã de aprox.70 km, se înºiruie nenumãrate vârfuri înalte, unele de peste 2500 m - Vf. Moldoveanu (2544 m) - cel mai înalt din România, Vf. Negoiu (2535 m), Vf. Viºtea (2522 m ), Vf. Vânãtoarea lui Buteanu (2507 m)etc. În mulþimea de cãldãri glaciare s-au format superbe lacuri glaciare: Podragu, Capra, Podul Giurgiului, Bâlea, Cãlþun, Buda, Avrig... Fãgãraºul e un munte recomandat numai acelor drumeþi cu experienþã ºi echipaþi corespunzãtor, care cunosc ºi respectã legile naturii. Pentru ceilalþi, numai un ghid însoþitor sau zona Bâlea cu ºoseaua Transfãgãrãºan poate fi o soluþie.

24. Muntii Iezer-Papusa - situati in apropiere de Fagaras si Piatra Craiului acesti munti ating inaltimi de peste 2400 m fiind totusi mai putin modelati glaciar decat crestele fagarasene. Crestele au forma de amfiteatru cu deschiderea spre sud. Altitudinile maxime sunt in varful Iezerul Mare (2461m alt.) si in Varful Papusa (2391m alt.). Accesul se face dinspre sud din Muntenia. Versantul nordic ascunde cateva caldari glaciare pitoresti.

25. Muntele Cozia este ultima reduta pe care trebuie sa o treaca raul Olt in drumul sau spre Dunare. Cu altitudini modeste de maxim 1668m in Varful Cozia acest masiv impresioneaza prin spectaculozitate si diversitatea peisajului. Cu o vegetatie si fauna bogata, cu poteci inguste care se strecoara printre peretii de stanca recomanda acest munte pentru cei obisnuiti cu muntele. In aceasta arie mai greu de strabatut sunt cateva lacasuri de cult izolate, deosebit de pitoresti: Manastirea Turnu si Manastirea Stanisoara.

14. Munþii Cindrel - înalþi ºi cu aspect greoi, sunt cunoscuþi mai ales prin frumoasele pãduri, poienile pline de legendã ºi vãile sale cu râuri ºi lacuri bogate în pãstrãv. Cei care vor ajunge în zona somitalã vor putea admira cele douã lacuri glaciare: Iezerul Mare ºi Mic ºi vor putea contempla munþii din jur de pe vârful Cindrel - 2244 m. Într-o frumoasã poianã din aceºti munþi se aflã staþiunea Pãltiniº - staþiunea situatã la cea mai mare altitudine din România (1350 - 1450m).

15. Munþii Parâng - se situeazã pe locul doi ca înãlþime dupã Fãgãraº în vârful Mândra - 2519 m. Cu aspect masiv, impunãtor, principalele atracþii le reprezintã creasta principalã ºi cãldãrile glaciare nordice: Câlcescu ºi Roºiile, cãt ºi impunãtoarele Chei ale Galbenului ºi ale Olteþului. În zona înaltã din cauza lipsei cabanelor se recomandã drumeþia cu cortul.

16. Munþii ªureanu - se întind pe o suprafaþã apreciabilã, bine împãduriþi, fragmentaþi de vãi adânci. Geologic se împart în douã zone: una înaltã (Vf. lui Pãtru - 2130 m) cu aspect monoton, formatã din ºisturi, dar care ascunde un iezer singuratic - Iezerul ªureanu, ºi o zonã de joasã altitudine, formatã din sedimente, unde gãsim platouri carstice cu chei ºi peºteri, sate izolate ºi ruine ale binecunoscutelor cetãþi dacice: Sarmisegetusa-Regia,Blidari,Costesti

17. Munþii Retezat - dupã pãrerea unora, sunt cei mai frumoºi munþi din România. Deþin cele mai uriaºe cãldãri glaciare din Carpaþi, cele mai multe lacuri glaciare (aprox. 80), cel mai mare lac - Bucura (80 ha.), cât ºi cel mai adânc - Zãnoaga (- 30 m). Dintre piscurile semeþe cele mai remarcabile sunt: Peleaga (2509 m), Pãpuºa (2508 m), Retezat (2482 m), Vârful Mare (2463 m), Custura (2457 m), Bucura 1 (2433 m). Retezatul Mic reprezintã o zonã calcaroasã din sudul masivului, mai puþin cercetatã, accesibilã din valea Jiului. Cu toate cã nu depãºeºte decât cu puþin 2000 m altitudine, Retezatul Mic prezintã muchii spectaculoase, vãi de tip canion ºi circuri glaciare.În partea de Nord-Est a Retezatului se aflã Rezervaþia ªtiinþificã Retezat unde prezenþa omului este extrem de limitatã.

18. Munþii Mehedinþi - Cerna - un perimetru montan de o frumuseþe ºi o varietate a peisajului remarcabilã. Lupta îndelungatã a apei cu calcarul a creat o mulþime de chei (Corcoaiei, Pecinegii, Prolazului), canioane (Tiºiþei, Râmnuþei), peºteri, pereþi de peste 200m înãlþime. Apa termalã care izvorãºte în Valea Cernei a adus faimã acestei regiuni încã din timpurile romane. Astãzi putem folosi ca bazã de plecare în escapadele noastre renumita staþiune - Bãile Herculane.

Munþii Banatului - situaþi în sud-vest, se caracterizeazã prin altitudini mici, zone bine împãdurite, cu o vegetaþie cu influenþe mediteraneene, platouri carstice, peºteri, unele din cele mai lungi sectoare de chei din România: Caraº, Nera, Gârliºte, Miniº ºi impresionantul defileu al Dunãrii.

19. Munþii Semenic - cel mai înalt munte din regiune - Vf.Piatra Goznei (1447 m) ºi Vf. Semenic (1446 m), cu versanþi domoli, bine împãduriþi, cu frumoase baze turistice ºi lacuri pentru agrement. În poienile sale din zona înaltã, se aflã Staþiunea Semenic, la una din cele mai mari altitudini din þarã (1400 m). Aici accesul se face uºor pe drumuri modernizate ºi transport pe cablu.

20. Munþii Anina - modeºti ca altitudine, sunt consideraþi totuºi ca fiind cei mai frumoºi munþi din Banat. O zonã carsticã deosebit de pitoreascã ºi spectaculoasã. Sectoare de chei lungi ºi greu accesibile (Nerei, Caraºului, Buhui, Gârliºtei) ºi numeroase alte fenomene carstice: Cascadele Beuºniþei, peºteri, Lacul Dracului, izbucuri, doline ºi sorburi.

Munþii Apuseni - nu exceleazã prin altitudini, ci prin misterul ºi farmecul plaiurilor sale, uneori bine împãdurite, alteori bogate în fânaþe ºi sãlaºe. Aceste peisaje molcome ascund în adâncuri, cât ºi la suprafaþã una din cele mai fascinante lumi carstice. Peºteri frumos concreþionate, unele pãstrând ºi gheþari din timpul glaciaþiunii, sectoare de chei greu accesibile, ponoare, izbucuri, lacuri nivale, cascade ºi pereþi de stâncã impresionanþi .

21. Munþii Trascãu - cu toate cã au altitudini mici, principalele atracþii sunt locurile unde calcarele au fost modelate de ape ºi transformate în minunate sectoare de chei: Turzii, Tureni, Râmeþi, Aiudului sau în peºteri, ori în grupuri de stânci înalte (Piatra Ampoiþei, Colþii Trascãului, Bedeleu...). Toþi aceºti munþi sunt împresuraþi cu sate pitoreºti împrãºtiate pe vai ºi pe culmi dând un plus de pitoresc regiunii.

22. Munþii Bihor - Vlãdeasa - cea mai importantã zonã carsticã din România, reprezentatã de platoul Padiº, Valea Sighiºtelului, Valea Someºului Cald, platoul Vãrãºoaia, Valea Gârda, Izvoarele Criºului Bãiþa. De asemenea în aceºti munþi avem ºi cele mai mari altitudini din Apuseni: Vf. Curcubãta Mare (1848 m) din Masivul Biharia, ºi Vf. Vlãdeasa (1836 m) din Masivul Vlãdeasa. Cele mai impresionante fenomene carstice din aceºti munþi sunt: Cetãþile Ponorului, Cetatea Rãdesii, Cheile Galbenei, Valea Iadului, Pietrele Albe, Valea Gârda, Canionul Sighiºtelului ºi un numãr foarte mare de peºteri, dar care pot fi vizitate numai cu echipament adecvat.

Podiºul Dobrogei - cu altitudini foarte mici, este de fapt rãdãcina unor munþi mai vechi decât Carpaþii - Munþii Hercinici, care a impus Dunãrii un ocol considerabil în drumul ei spre Marea Neagrã. Pentru drumeþi interesantã este zona de nord, reprezentatã de munþii Mãcin ºi de dealurile Niculiþelului.

23. Munþii Mãcin - un munte solitar cu aspect ruiniform ºi, în ciuda altitudinii, impunãtor, cu altitudinea maximã în Vf. La Greci (467 m), format din roci dure, cu o creastã spectaculoasã dezgolitã - Culmea Pricopanului sau acoperitã de pãduri ºi poieni, vãi adânci ºi pereþi de granit.

Ce-a mai ramas din industria de conserve de fructe si legume din Romania?

Ca si alte sectoare industriale ale Romaniei, renumite pe plan mondial inainte de anii ‘90, si industria de conserve din legume si fructe a devenit practic o amintire.
Dupa socul puternic al scaderii productiei de dupa 1989, in ultimii ani s-a reusit o usoara remediere a situatiei, dar sectorul este inca departe de ce-a fost inainte. Mai exact, statistica ne arata ca numarul societatilor care activeaza in aceasta industrie a crescut din nou, depasind chiar cu 20 de unitati pe cele existente in urma cu 14 ani.
Daca teoretic lucrurile stau destul de bine, ba chiar foarte bine in cifre, practic toate aceste 60 de firme nu reusesc sa asigure ceea ce realizau cele 40 de fabrici de conserve, astfel ca si nivelul productiei si cel al exporturilor este foarte mic comparativ cu cel inregistrat la acea vreme. Explicatia este ca noile societati (private) nu au capacitati de productie atat de mari asa cum le aveau proiectate colosii industriali, de care, in cea mai mare parte, s-a ales mai mult praful. Potrivit lui Petre Gaidanov, presedintele Patronatului Romconserv, din cele aproape 40 de societati mari, existente inainte de 1989, doar vreo 10-12 mai functioneaza astazi. Iar cele care au disparut au avut o soarta specifica… tranzitiei, transformandu-se in fel de fel de angrouri, de depozite de mobila sau zahar etc.
Potrivit datelor Patronatului Romconserv, productia din acest an se ridica la nivelul de 30-35% din cel inregistrat inainte de 1989. De export aproape ca nu se mai poate vorbi. Inainte, Romania exporta aproape 80% din productie, nivelul inregistrat in acest an fiind de numai 5-6% din cel inregistrat in anii ‘80.
Cauzele declinului acestui sector sunt multiple. Potrivit lui Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), principala problema cu care s-au confruntat fabricile de profil o reprezinta pierderea a 19.000 de hectare pe care le aveau in posesie si pe care le-au pierdut dupa reimproprietarire. In aceste conditii societatile au ramas fara materie prima proprie.
Presedintele FSIA spune ca pentru redresarea situatiei se va cere autoritatilor atribuirea de terenuri din rezerva Comisiilor de Improprietarire Judetene sau Locale. In acelasi timp se doreste acordarea de subventii pentru materia prima (in special pentru legumele mai pretentioase, tomate, mazare si fasole de gradina). Dragos Frumosu precizeaza ca se impune si acordarea unor credite cu dobanzi reduse necesare retehnologizarii fabricilor. Pe de alta parte, presedintele Romconserv afirma ca doar cateva societati au terenuri arendate, putandu-si astfel sa-si asigure singure materia prima. „Particularii nu prea vin sa-si vanda productia la fabrici. Acest sistem nu functioneaza. In conditiile in care nici ei nu sunt foarte mult sprijiniti, este normal sa ceara un pret mai mare la vanzarea productiei“, declara Petre Gaidanov.
Avalansa de produse straine „naturale“, vechi de un an, vandute la preturi de dumping
De prabusirea industriei de profil au profitat, cum se putea altfel?, importatorii. In tara au intrat tot felul de produse, frumos ambalate, dar mai putin naturale. Unitatile de profil au fost scoase practic usor de pe piata, la inceputul anilor ‘90, de avalansa de produse aduse din cele mai variate colturi ale lumii, la preturi de dumping.
Cel mai rau este ca romanii au consumat, potrivit reprezentantilor Patronatului Romconserv, produse de pe stoc. Mai exact, au existat cazuri de produse, a caror compozitie a fost prelucrata din productia de legume obtinuta cu cel putin un an inainte. Dar cu un ambalaj care lua ochii si cu o alta eticheta se garanta ca pasta de tomate, de exemplu, era „naturala“ si se incadra in termenul de valabilitate. Din pacate, aceasta situatie a putut sa apara in conditiile in care s-a recunoscut si se recunoaste ca produsele autohtone sunt dintre cele mai naturale, nu sunt supuse unor „tratamente“ chimice. „S-au importat tot felul de produse de la gemuri pana la tomate, desi ale noastre urmeaza o reteta naturala“, declara presedintele FSIA.

Oltchim (Raureni): dulceturi si gemuri dietetice la cel mai inalt nivel

Intr-adevar, un exemplu in acest sens este fabrica de conserve de la Raureni, detinuta de Oltchim, care produce dulceturi dietetice de mure, afine, completate cu gemurile de rigoare, dar si cu sucuri dietetice - fara zahar - din aceleasi fructe - toate de cea mai inalta calitate, si care bat de departe - credem noi - orice concurenta, inclusiv pe cea din UE.
Redresarea industriei autohtone nu se poate face insa fara o sustinere adevarata a sectorului. Reprezentantii Patronatului Romconserv spun ca in lipsa unor linii tehnologice mari, 10-15 societati actuale nu pot ajunge la nivelul unei fabrici de stat care inainte de 1989 asigura 15% din productia totala.