Religia si stiinta

EVOLUTIONISMUL SUB LUPA


Trebuie sa recunoastem ca limbajul folosit de oamenii de stiinta evolutionisti este unul foarte elevat, lasand impresia unui fundament solid al teoriei pe care o apara. Acest limbaj insa nu este altceva decat o “perdea de fum”, menita sa ascunda marile lacune pe care evolutionismul le are chiar de la temeliile sale.
Majoritatea oamenilor, impresionati de acest limbaj “stiintific” elevat, sunt descurajati in a patrunde in intimitatea acestei teorii, pentru a-i cerceta faptele pe care se sprijineste. Cei ce indraznesc sa o faca ajung inevitabil la o singura concluzie: Evolutionismul nu este altceva decat science-fiction.
Insa nu trebuie sa te situezi neaparat dincolo de gard pentru a constata ca teoria evolutionista este lipsita de logica si de argumente pertinente. Chiar in sanul evolutionismului exista o multime de voci care recunosc fragilitatea teoriei.
Cel mai renumit expert mondial in fosile-Colin Patterson-marturiseste:
“Intr-o dimineata m-am desteptat. Ceva se petrecuse peste noapte si am fost frapat sa constat ca lucrasem asupra acestei teorii ( evolutionism, n.n. ) timp de 20 de ani si ca nu se gasea nici macar un singur lucru pe care sa-l cunosc cu privire la acest subiect.”(1)
Marturisindu-si preocuparile in fata personalului de la Field Museum of Natural History, precum si al personalului universitatii din Chicago, participant la seminarul “”Evolutionary Morphology”, el intreba:
“Puteti sa-mi spuneti un singur lucru cu privire la evolutie, un singur lucru care sa fie adevarat?”
Intrebarea a fost intampinata de o tacere aproape completa. Un singur comentariu a venit din partea unui participant la seminarul despre morfologia evolutionista:
“Eu stiu un lucru, insa acesta nu ar trebui sa fie invata in scoala.”(2)
Se pare, intr-adevar, ca nivelul cunostintelor si al dovezilor in sprijinul evolutionismului este atat de superficial incat chiar sustinatorii lui sunt nevoiti sa-i recunoasca subrezenia.
Exista totusi fapte stiintifice reale pe care se bazeaza aceasta teorie ? Ce se stie in mod cert cu privire la acest subiect ? Ce sta la baza acceptarii evolutionismului la scara quasi-universala ?
Vom trece in revista cateva fapte, mituri si supozitii care stau la temelia acestei teorii. Vom ramanea uimiti de ceea ce vom descoperi.

Evolutionismul si logica
In domeniul stiintei, logica este fundamentala pentru interpretarea rezultatelor. Din acest motiv, sofismele ( rationamentele false ) nu ar avea ce cauta niciodata in sustinerea unei teorii. Cu toate acestea , teoria evolutionista este sustinuta de o multime de sofisme. Iata cateva din acestea, asa cum le descrie A. J. Hoover in cartea sa intitulata ”Don’t You Believe It”:

1. Generalizarea grabita. Ea se produce atunci cand se trag concluzii generale pe baza unui mic esantion de probe. Daca , de exemplu, sapam intr-o gradina si gasim un nasture, am putea trage o concluzie generalizata: In toate gradinile in care se sapa vor fi gasiti nasturi. Suna interesant, insa logica nu ne lasa sa tragem o astfel de concluzie. Din nefericire, teoria evolutionista se foloseste de astfel de generalizari
.
2. Eludarea ( evitarea, ignorarea intentionata ) a problemei . Se poate intalni in cazurile in care o ipoteza nedovedita inca este folosita pentru sustinerea altei ipoteze . Este vorba de asa-numita “logica circulara “, care urmareste de fapt evitarea problemei. Iarasi trebuie sa constatam ca evolutionismul se bazeaza adesea pe aceasta logica circulara, atunci cand isi apara o supozitie prin alta supozitie.

3. Abuzul de autoritate. Pentru a valida o anumita concluzie se apeleaza la formule ca: “un grup de experti a ajuns la concluzia ca…” , fara ca acel grup de experti sa fie de acord cu afirmatia.

4. Apel la popularitate. Este asa-numitul “sofism demagogic” care consta in a te folosi de marele public pentru a stabili un lucru ca fiind un fapt stiintific, fara a te baza pe dovezi pertinente.

5. Argumentatia futurista. Daca acum nu sunt suficiente probe in sustinerea unei teorii, se sustine ca teoria este totusi valabila, intrucat viitorul va aduce dovezile pertinente. Evolutionismul se foloseste din plin de acest sofism.

6. Ipoteze contra fapte. Acest sofism incearca sa intareasca o teorie pe baza unor ipoteze care s-au dovedit deja false. Asa cum vom vedea, evolutionismul isi trage seva din multe ipoteze care s-au dovedit false.

7. Snobism cronologic. Acest sofism cere ca un punct sa fie respins sau acceptat , spunand ca proba este atat de veche incat este imposibil de a o verifica sau dovedi.
Acestea sunt doar cateva din sofismele folosite de oamenii de stiinta evolutionisti in sustinerea subiectului evolutiei.

Legea cauzei si a efectului
Legea cauzei si a efectului este una din cele mai mari legi care guverneaza universul. Ea este atat de elementara incat o aplicam fara sa ne dam seama. Daca, de exemplu, ne scapa ceva din mana, acel lucru va cadea pe pamant. Efectul este caderea, iar cauza este forta gravitationala.
O parte a definitiei acestei legi stipuleaza ca nu putem niciodata avea un efect mai mare decat cauza care l-a produs. Acest aspect al legii cauzei si efectului este in deplin acord cu o lege dintr-un alt domeniu al stiintei: legea a doua a termodinamicii, numita si legea entropiei. Cele trei legi ale termodinamicii sunt trei legi fundamentale carora li se supun toate domeniile stiintei.
Rezumand, aceasta a doua lege afirma ca toate lucrurile tind spre dezordine ( entropie ), care nu inceteaza sa creasca. Spre exemplu, daca incalzim un vas cu apa la 50 grade Celsius si flacara se stinge, apa nu-si va ridica temperatura, dimpotriva. Aceasta in loc sa creasca, va scadea. Ea va tinde spre rece, nu spre cald. Faptul acesta este in perfecta concordanta cu legea entropiei, care ne demonstreaza ca fiecare cauza creaza un efect de un nivel energetic mai mic.
Ne vom ocupa mai pe larg de legea entropiei intr-o ocazie viitoare. Acum, avand in minte marea lege a cauzei si a efectului, ne intrebam: Cum este posibil ca o forma de viata superioara-efectul- sa provina dintr-o forma de viata inferioara- cauza ?
Aici incepe dilema evolutionismului !

Evolutionismul-fapt stiintific?
Theodosius Dobzhansky afirma in cartea sa intitulata “The Biological Basis of Human Freedom” ca “evolutia, ca fapt istoric, a fost dovedita fara nicio urma de indoiala inca din ultimele decenii ale secolului al 19-lea.” (3)
O asemenea siguranta emanata din afirmatiile evolutionistilor a facut ca in majoritatea scolilor sa fie predat evolutionismul ca “fapt istoric.”
Insa nu toti evolutionistii sunt de acord cu aceasta concluzie. Iata cateva marturii in acest sens:
“Care este originea finala a omului ? Din nefericire, toate raspunsurile care pot fi date astazi la aceasta intrebare sunt bazate pe dovezi indirecte si din acest motiv ele sunt in mare parte conjecturale
( neintemeiate, bazate pe supozitii n.n. ).” (4)
Iata ce afirma un alt mare evolutionist, Pierre-Paul Grasse, geolog de renume mondial si fost presedinte al Academiei de Stiinte:
“…Doctrinele avansate pentru a explica evolutia biologica nu pot rezista unei critici obiective profunde…” (5)
Dr. Michael Denton, un evolutionist renumit afirma;
“Teoria sa generala (a lui Darwin n.n. ), ca viata pe pamant isi are originea in acumularea gradata a mutatiilor aleatoare succesive, ramane, la fel cum era si pe timpul lui Darwin, o ipoteza inalt speculativa, fara nicio sustinere faptica si foarte indepartata de axioma pe care adeptii sai cei mai salbatici ar dori ca noi sa o acceptam.”(6)
Asadar, evolutionismul este departe de a fi un fapt stiintific. El nu este nici macar o teorie stiintifica, ci, asa cum marturisea Dr. Denton, el nu este altceva decat “ o ipoteza inalt speculativa.”
Puteti sa va imaginati ca un lucru contestat intr-o asemenea masura, chiar de catre cei care sustin ca cred in el, poate fi predat in scoli ca un fapt stiintific ?
Ramane o intrebare: Daca evolutionismul nu e nici fapt nici teorie, atunci ce este stiintific in el?

Selectia naturala
Unul din conceptele care stau la baza teoriei evolutioniste este cel care sustine ca “supravietuiesc cei mai bine adaptati. “ Acest fapt este considerat a fi motorul evolutiei. Oamenii de stiinta afirma ca selectia naturala elimina pe cei care nu se adaptaeaza. Probabil ca nu ne este greu sa observam acest lucru in jurul nostru.
Ramane totusi o problema: Selectia naturala nu creaza atribute noi la o specie si nici nu creaza specii noi. Un renumit botanist olandez-Hugo de Vries- a explicat problema in modul urmator:
“Selectia naturala poate, fara indoiala, sa explice supravietuirea celor mai bine adaptati, dar ea nu poate explica aparitia celor mai bine adaptati.”(7)
Selectia naturala este foarte eficace in eliminarea celor mai putini adaptati in interiorul unei specii. Se poate vedea acest lucru in atacul instinctiv al leului asupra zebrei celei mai slabe din grup. Turma ramane sanatoasa deoarece cei slabi sunt eliminati. Cu alte cuvinte, selectia naturala este un mijloc prin care speciile se mentin in cea mai buna stare biologica. Nici vorba de aparitia de caractere noi, cu atat mai putin de specii noi.

Universul e vesnic ?
Oricare ar fi modalitatea prin care stiinta incearca sa simplifice teoria evolutiei, ea va fi mereu confruntata cu provocarea de a explica cum a aparut universul. Nu sunt decat doua posibilitati: 1) el a aparut la un anumit moment sau 2) el a existat totdeauna.
Asadar universul este vesnic ?
Noi nu avem posibilitatea de a calatori in trecut pentru a descoperi adevarul, insa putem intelege cate ceva in aceasta privinta , daca luam in considerare una din proprietatile materiei: dezintegrarea.
Odata cu sosirea erei atomice, incepand cu descoperirea radiumului de Mme Curie in 1898, s-a constatat faptul ca elementele radioactive emit in mod constant radiatii. De exemplu, uraniul are greutatea atomica de 238. Prin dezintegrare, el degaja trei atomi de heliu, fiecare avand greutatea atomica 4. Ceea ce ramane are greutatea atomica 226, care corespunde radiului. Dar si radiul continua sa se dezintegreze, pana ce se ajunge la un element inert numit plumb. Acest proces dureaza un timp indelungat, insa ne spune ceva foarte important: ca a fost un timp in trecut in care elementele radioactive au venit la existenta. Uraniul, radiumul, thoriul, radonul, poloniul etc. nu au existat din vesnicie. Asa cum afirma Henry Moore, “A doua lege a termodinamicii cere ca sa existe un inceput al universului.”
Aceasta a doua lege a termodinamicii, numita si legea entropiei, dovedeste faptul ca universul nu este vesnic si ca, intr-un anumit moment din trecut, ceva sau cineva a fost cauza venirii sale la existenta. Universul este efectul, dar care este cauza ? Am vazut ca orice efect trebuie sa fie mai mic decat cauza care l-a produs. Deci, atat de vast cat poate fi universul, a trebuit sa existe o cauza mai mare decat el , care a dus la aparitia lui- o cauza primara. Refuzand sa accepte adevarata Cauza Primara, oamenii de stiinta incearca sa explice universul in cu totul alte moduri. Cea mai comuna teorie cu privire la nasterea universului este “teoria Bing Bang”, teorie cu care ne vom ocupa mai pe larg intr-o ocazie viitoare.

Biogeneza
In inima dezbaterii cu privire la originea vietii, gasim o lege fundamentala a stiintei- legea biogenezei. Aceasta stipuleaza ca viata nu poate sa apara decat din viata, ca doar materia vie poate produce materie vie. Aceasta lege este atat de fundamentala incat manualul de biologie a lui Simpson’s si Beck, intitulat “Viata: O introducere in biologie,” declara:
“Nu ne putem indoi in mod serios ca regula este biogeneza, ca viata nu vine decat din viata, ca celula- unitatea de baza a vietii- este mereu si numai produsul sau vlastarul unei alte celule.”( 8 )
O alta declaratie in acest sens a fost facuta de redactorul lui Science Digest, Martin A. Moe:
“Un secol de descoperiri senzationale in stiintele bilogice ne-a invatat ca viata nu provine decat din viata.”(9)
Intr-o trimitere a manualului de biologie scris de Moore si Slusher, gasim o declaratie la fel de uimitoare:
“Multi oameni de stiinta numesc aceasta lege ( a biogenezei ) o superlege, sau legea legilor. Oricare ar fi denumirea ei, biogeneza este pe treapta cea mai inalta in materie de generalizari.” (10)
Recent, s-a facut mare caz de reusita unor oameni de stiinta de a produce viata, pornind de la materia sintetica nevie. Este vorba de producerea unei variante sintetice a virusului poliomielitei. Este doar o perdea de fum aruncata in calea omenirii. Evolutionistii admit in mod deschis ca virusurile, oricare ar fie ele, sunt organisme nevii, fara sa mai tinem cont de faptul ca a fost nevoie de o inteligenta exterioara care sa planuiasca producerea lor.

Mutatiile genetice
Ideea ca unele caracteristici imbunatatite ale unei specii pot fi produse prin mutatii genetice este doar o ipoteza, o presupunere. Cu totii stim ca sursa oricarei informatii din organismele vii este ADN-ul. Prin urmare, pentru a se ajunge la ameliorari ale caracteristicilor unei specii este nevoie de un plus de informatie care sa patrunda in ADN-ul celular. Acest plus de informatie se numeste mutatie. Practica dovedeste ca majoritatea mutatiilor au un efect negativ asupra speciei, ducand, prin procesul selectiei naturale, la eliminarea mutantilor.
Acest lucru se aplica si in cazul mutatiilor “neutre”, deoarece procese naturale duc la eliminarea defectelor din carta genetica a fiintelor vii. Iata ce a declarat seful proiectului international al genomului uman, evolutionistul Luigi Cavalli-Sforza:
“Evolutia rezulta de asemenea din acumulare de informatie noua. In cazul unei mutatii biologice, noua informatie este adusa atunci cand se produce o eroare de transmisie genetica ( o schimbare in structura ADN-ului de la parinte la urmas ). Mutatiile genetice sunt spontane, aleatoare si sunt rareori benefice, iar cel mai adesea n-au niciun efect, sau au un efect daunator. Selectia naturala face posibila acceptarea celor bune si eliminarea celor rele.” (11)
Faptul ca selectia naturala elimina indivizii cu mutatii genetice negative este un lucru dovedit. Dar este oare adevarat ca mutatiile favorabile pot produce, nu doar informatie noua, ci si specii noi ?
Un exemplu des citat de evolutionisti este cel al cresterii rezistentei germenilor fata de antibiotice. Dar, asa cum o demonstreaza citatul urmator, ceea ce se petrece in cazul cresterii rezistentei germenilor la antibiotice este o pierdere de informatie, nu un castig de informatie.
“Nu exista niciun caz cunoscut de rezistenta la antibiotice care este rezultatul unei informatii noi. Exista mai multe moduri prin care o pierdere de informatie sa confere rezistenta.” (12)
Evolutia nu se poate realiza prin pierdere de informatie, caci in timp, rezultatul final ar fi disparitia informatiei. Singura modalitate de a se produce o forma de viata superioara este prin multa, foarte multa informatie noua. Unele mutatii par sa aduca ameliorari ( cum este cazul rezistentei la antibiotice ), dar in timp, “sanatatea” generala a organismului este diminuata. Pierderea continua a informatiei va avea ca urmare distrugerea vietii, nu ameliorarea ei.
“Genele par a fi construite pentru a permite schimbari in interiorul unor limite stramte si pentru a impiedica depasirea acestor limite… Mutatiile par a fi incapabile de aproduce forme de viata in intregime noi.” (13)
In ciuda tuturor acestor evidente, in fiecare zi, milioane si milioane de copii sunt invatati ca mutatiile ( defectele ) sunt la originea a milioane de specii de plante si animale, precum si a speciei umane.
Acestea sunt “impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.” despre care ne avertizeaza apostolul Pavel inca de acum doua milenii
( 1 Timotei 6, 20-21 ). De aceea, “noi rasturnam rationamentele si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si orice gand il facem supus ascultarii de Christos.” ( 2 Corinteni 10, 5 –traducerea Louis Segond)

Universul – Big Bang sau creatie…???

“La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” ( Geneza 1, 1 )
Intrega Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor.
“…Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” ( Isaia 45, 12 )
“…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” ( Isaia 44, 24 )
“…Numai El intinde cerurile…” ( Iov 9,8 )
“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui…(Psalmul19,1 )
Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

Teoria Big Bang, desi e imbratisata de numerosi oameni de stiinta, ridica o multime de probleme nerezolvate, ceea ce face ca ea sa fie nimic mai mult decat o simpla ipoteza cosmogonica putin credibila. Iata cateva probleme nerezolvate ale teoriei amintite:
1. Nu exista nicio cale experimentala pentru a verifica veridicitatea acestei teorii. Nu poate fi imaginat niciun aparat care sa urmaresca evolutia unei stele. Omul isi poate doar imagina aceasta evolutie, insa nu o poate verifica experimental. Atata vreme cat nu poate fi facuta o verificare experimentala, teoria nu este altceva decat o simpla ipoteza.
2. Conform teoriei Big Bang, in urma exploziei materia ar trebui sa fie distribuita in univers in mod uniform si aleatoriu in toate directiile.
Realitatea pe care o gasesc astronomii “pe teren” este cu totul alta: materia este distribuita neomogen in univers. Pretutindeni exista neregularitati, cu zone de materie foarte densa ( galaxiile ), dar si zone care se apropie de vidul absolut ( spatiile intergalactice ).
O stire data in 28 august 2007 arata ca astronomii au descoperit la o distanta de doua miliarde de ani-lumina un vid imens in univers, avand un diametru de un miliard de ani-lumina. Cu ajutorul radiotelescopului VLH, s-a descoperit, potrivit Live Science, un gol urias in care nu exista nici galaxii, nici materie intunecata. Initial s-a crezut ca este vorba de o gaura neagra, insa a fost infirmata acesta presupunere.
“Ceea ce am gasit nu este normal, daca ne raportam la observatiile de pana acum, ori la simularile computerizate despre evolutia universului”- afirma cercetatorul stiintific Lilliya R. Williams de la Universitatea din Minnesota. (2)
Acest vid imens da peste cap teoriile stiintifice prezente.
3. Conform teoriei Big Bang, toate galaxiile ar trebui sa se departeze unele de altele, la fel cum se intampla cu fragmentele rezultate in urma unei explozii obisnuite. Realitatea “pe teren” este alta: sunt zone in univers in care galaxiile se apropie unele de altele.
4. Cartografierea recenta a unei zone din universul apropiat de noi contrazice afirmatiile teoriei Big Bang. De-a lungul anilor, s-au facut o multime de studii cu privire la distributia galaxiilor cunoscute. Insa oricat de elaborate au fost acestea, ele nu au putut acoperi decat diferite segmente.
Incepand cu 1986, in astronomie si astrofizica s-a deschis o etapa importanta. Folosindu-se tehnici informatice moderne, astronomii de la Harvard Smithsonian Center au reusit sa obtina o reprezentare aproape fidela a unei zone a universului. Pentru prima data omul a putut vedea structuri ale universului care se intind pe o distanta de 500 de milioane de ani-lumina.
Reusita acestei cartografieri partiale a universului pune serios sub semnul intrebarii teoria Big Bang. Cartografierea realizata in 1986 demonstreaza ca distributia galaxiilor in univers nu este aleatorie. Mai mult decat atat, noua panorama descopera o structura particulara formata din peste 1000 de galaxii, avand imaginea unei fiinte umane. Aceasta descoperire nu numai ca rastoarna teoria distributiei aleatoare a galaxiilor in univers, dar- culmea ironiei !- oamenii de stiinta evolutionisti au ocazia sa contemple galaxiile din universul nordic si apropiat de noi ca avand forma unei fiinte omenesti.
Desigur, nimeni nu a dat vreo importanta sau semnificatie formei umane a acestei structuri galactice, insa descoperirea face ca teoria Big Bang sa fie serios repusa in discutie. La o scara uriasa, se pot vedea structuri cu aspectul unor ziduri uriase inconjurate de zone vide. Imaginea umana a structurii megagalactice a fost supranumita “the stick man” ( “omul baton”), datorita bustului sau alungit.
Ceea ce este deosebit de interesant legat de “the stick man” este faptul ca bustul sau este practic aliniat nordului real, in linie cu axa de rotatie a pamantului. Dr. Craig Tyler de la colegiul Fort Lewis din Colorado a afirmat:
“The stick man”- rezultatul acestei prime evidente pare ca ne spune ca acolo se afla un mesaj cu privire la noi, galaxii dispuse in forma unei fiinte umane. In acelasi timp, alte “felii” ale cerului nu poseda astfel de formatiuni. Aceste caracteristici sunt interesante pentru ca ele par sa ne spuna ca noi ocupam un loc preponderent in cosmos.” (3)
Dr. Margaret Geller, astronom la Smithsonian Institute, admite ca “the stick man”reprezinta o dovada irezistibila ca galaxiile se concentreaza in structuri bidimensionale.
5. Conform teoriei Big Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat ( 4), unii cercetatori lansand modelul universului avand forma unei pilule ( oval alungit ). (5)
6. Prime doua legi ale termodinamicii contrazic teoria Big Bang.
-Prima lege a termodinamicii, numita si “legea conservarii energiei”, afirma ca energia nu poate fi nici creata , nici distrusa, ci poate doar sa se transforme. Daca energia nu poate fi creata, atunci cu siguranta niciun lucru nu poate sa provina din nimic. Oamenii de stiinta evolutionisti stiu prea bine acest adevar, insa il ocolesc intentionat. Savanti ca Alan Guth au afirmat:
“In primul rand, voi spune ca din punct de vedere pur tehnic, expansiunea nu explica cum universul a venit la existenta din nimic… Expansiunea nu face decat sa iei un mic univers pentru a produce unul foarte mare. Dar expansiunea prin ea insasi nu explica originea acestui mic univers. “ (6)
Unul din cei mai mari matematicieni moderni-Stephen W. Hawking- a inchis usa modelului expansionist:
“ Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem … Parerea mea este ca noul model expansionist este mort ca teorie stiintifica , desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.”(7)
-A doua lege a termodinamicii, numita si “legea entropiei”, afirma ca energia se transforma in intotdeauna spre o stare din ce in ce mai haotica, din ce in ce mai putin utilizabila. Posibilitatea aparitiei unui univers din ce in ce mai organizat , dupa asa-zisa explozie initiala si fara interventia unei cauze externe, este contrazisa de legea entropiei . Chiar daca s-ar fi produs Bing Bang-ul, conform celei de a doua legi a termodinamicii, universul ar fi evoluat spre haos si entropie maxima ( dezordine ) , nu spre un un univers organizat asa cum il vedem astazi.
7. Limitele cunoasterii in teoria Big Bang. Oamenii de stiinta sunt nevoiti sa recunoasca ca exista niste limite ale cunoasterii peste care nu pot trece. Ei vorbesc chiar despre “un zid” de netrecut pentru cunoasterea umana. De fapt, astrofizicienii iau ca punct de plecare al expansiunii universului momentul 10 la puterea minus 43 secunde, varsta la care se presupune ca universul era cuprins intr-o sfera de 10 la puterea minus 33 cm. Acesta este “zidul” de netrecut pentru cunoasterea umana. Dincolo de acest moment sunt doar presupuneri, ipoteze, imaginatie.
8. Privin in interiorul sistemului nostru solar, gasim cateva realitati care contrazic toate teoriile stiintifice evolutioniste:
a) Structura rocilor lunare este diferita de cea a rocilor pamantene , ceea ce demonstreaza ca Luna si Pamantul au structuri diferite, origini diferite, si exista pentru scopuri diferite.Prin urmare cele doua corpuri ceresti nu pot avea acelasi stramos comun evolutionist.
“Spre surprinderea savantilor, structura chimica a rocilor de pe luna este distinct diferita de cea a rocilor de pe pamant. Aceasta diferenta arata ca luna s-a format in conditii diferite… si inseamna ca orice teorie despre originea planetelor trebuie sa explice acum crearea pamantului si a lunii pe cai diferite.”( 8 )
Asadar, Luna si Pamantul au structuri diferite, deci au origini diferite.
b) Dintre toate planetele sistemului solar, doua au rotatii axiale retrograde ( sensul de rotatie este opus sensului de rotatie al celorlate planete ). Este vorba despre Uranus si Venus. Evolutionistii nu pot explica aceasta, potrivit modelului evolutionist de formare a sistemului solar.
c) De asemenea, o treime dintre satelitii naturali ai planetelor sistemului solar au orbite retrograde fata de sensul de rotatie al planetei respective.
Toate aceste fenomene, precum si altele, nu au putut fi explicate rezonabil cu ajutorul vreuneia din teoriile evolutioniste. Modelul creationist este cel care raspunde cel mai bine tuturor provocarilor. Acesta este si motivul pentru care oameni de stiinta evolutionisti ca Dr. James Van Allen au respins filozofia evolutiva , care le-a fost implantata din tinerete, si au devenit creationisti.

Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” ( Isaia 45, 12 )
“…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” ( Isaia 44, 24 )
“…Numai El intinde cerurile…” ( Iov 9,8 )
“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui…(Psalmul19,1 )
Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

”Stiinta pe nedrept numita astfel”...

Sa observam un lucru de mare importanta: Biblia nu se impotriveste adevaratei stiinte. Si e numai natural sa fie asa. Atat stiinta veritabila , cat si revelatia biblica isi au originea in Acelasi Autor- Dumnezeul Creator. Daca Biblia se impotriveste intr-o privinta, atunci este vorba de falsa stiinta, de filozofia stiintei care nu-si mai are originea in Dumnezeu , ci in om.
Teologii secolului al 19-lea au gresit profund atunci cand , dorind sa triumfe asupra evolutionismului, au discreditat stiinta veritabila. Rezultatul ? S-a produs o ruptura radicala intre religie si stiinta, ruptura care exista si in zilele noastre. In ultimele decenii s-a incercat totusi o apropiere a celor doua domenii de viata.
In sensul in care se foloseste astazi termenul de stiinta, el cuprinde doua componente principale:
1. Faptele stiintifice, dovezile stiintifice incontestabile.
2. Interpretarea faptelor stiintifice.
Atunci cand interpretarea faptelor stiintifice este verificata experimental, avem de-a face cu o teza stiintifica dovedita. Cand deductiile nu sunt verificate practic, avem de-a face cu o ipoteza, adica cu ceva mai putin decat o teza. Daca vreti, o credinta. Sa exemplificam !
A) Primul exemplu il reprezinta tabelul lui Mendeleev, cuprinzand toate elementele chimice cunoscute. Atunci cand a alcatuit tabelul care-i poarta numele, Mendeleev cunostea doar o parte din elementele cunoscute astazi. El insa a presupus ca exista si alte elemente chimice si , de aceea, a lasat in tabelul sau casute goale pentru elementele chimice ce urmau sa fie descoperite in viitor. Mendeleev a crezut in existenta acestor elemente chimice. Ipoteza sa ( credinta sa ) cu privire la existenta acestora a fost probata mult mai tarziu. Cand s-a intamplat acest lucru, ipoteza sa a devenit teza stiintifica.
B) Al doilea exemplu e apropiat de timpurile noastre. In 1972, sonda spatiala Mariner 9 a transmis doua fotografii inedite de pe suprafata planetei Marte. Pe solul martian se putea vedea un ansamblu de patru piramide identice, avand in mijlocul lor un sfinx- un chip uman urias, sculptat intr-o stanca de 1500 m diametru si 500 m inaltime si care pare sa priveasca zambind spre cer. Ulterior s-au obtinut si alte fotografii, luate din unghiuri si inaltimi diferite, transmise de sonda spatiala Wiking, in 1976.
Fotografiile reprezinta datele stiintifice incontestabile si concrete. Dar ceea ce e interesant, de abia de
acum urmeaza.

Putatorul de cuvant al NASA a declarat ca ansamblul de piramide de pe Marte nu este altceva decat o aglomerare de stanci sculptate de vant. Unii astronomi au sustinut ca este vorba de conuri vulcanice modelate de eroziunile glaciare.Geologii au sustinut ca este vorba de vechi pungi de lava solidificata sub scoarta. Alti cercetatori au afirmat ca chipul uman ar fi o simpla iluzie provocata de jocul luminilor si al umbrelor, sau o duna de nisip, sau o pata pe lentilele aparatului de fotografiat. Si, in sfarsit, cei cu imaginatia mai bogata, au sustinut ca imaginile redau urmele unei civilizatii martiene disparute.
Sa tragem cateva concluzii prelimininare ! Imaginile fotografice reprezinta dovezile stiintifice de necontestat. Interpretarea acestor imagini insa tine deja de domeniul ipotezelor , al supozitiilor stiintifice. Sa observam cate ipoteze se pot emite in jurul unuia si acelasi fapt stiintific! Pentru un singur fapt, exista cel putin cinci ipoteze, care mai de care mai pretentioase. Este cert faptul ca din cele cinci ipoteze doar una, in cel mai optimist caz, poate fi adevarata. Daca nu cumva chiar toate sunt eronate
De ce oare interpretarile unui fapt stiintific variaza atat de mult intre ele ?
Sa nu uitam ca savantul, omul de stiinta, inainte de a fi savant, este om. Niciun om de stiinta nu este o simpla masina de cercetat absolut neutra , care sa nu aibe o opinie personala, subiectiva.
Cand un biolog, de exemplu, se dezbraca de hainele de strada, imbracandu-le pe cele de laborator, el nu se dezbraca si de mentalitatea sa, de conceptiile sale ideologice, de filozofia vietii lui si de religia pe care o are. Toate acestea vor influenta profund interpretarea datelor stiintifice.
Sa obsevam apoi ca un om de stiinta intra in cercetare la o varsta la care el e deja orientat ideologic, filozofic si religios. Este numai firesc ca el sa interpreteze datele stiintifice dupa conceptiile sale. Si deoarece, de la jumatatea secolului al 19-lea, majoritatea savantilor a fost formata pe calapodul unor conceptii ateiste si evolutioniste, este firesc ca si interpretarile lor stiintifice sa fie tendentioase.
Asadar, ce este stiinta de azi ? In mare parte, ceea ce noi numim stiinta nu este alceva decat supozitie, presupunere, ipoteza, adica un alt mod de a defini credinta unui anumit om de stiinta. Este deci intelept pentru noi sa revizuim expresii ca : “asa spune stiinta” , sau “asa spun oamenii de stiinta” ,deoarece nu tot ce se afirma in numele aceastei autoritati este stiinta adevarata.
Si acum cate ceva despre stiinta falsa! Am vazut ca stiinta, in sensul in care se foloseste termenul in zilele noastre, are doua componente: faptul stiintific si interpretarea faptului stiintific. Pentru ca o stiinta sa devina falsa, e suficient ca doar una din cele doua componente sa fie alterata: fie faptul stiintific, asa cum vom vedea in continuare, fie interpretarea faptului stiintific.
Iata cateva exemple de fapte stiintifice falsificate:

1. Faimoasa pasare-reptila “Archeopterix lithografica”
In manualele de biologie de clasa a zecea, editia 1983, gasim scris:
“Legatura filogenetica dintre reptile si pasari este dovedita de pasarea fosila Archeopterix litographica, gasita in straturile jurasice din Bavaria. Aceasta specie avea caractere intermediare intre reptile si pasari.”(1)
Corpul pasarii era acoperit cu pene, aripile se terminau cu cate trei degete lungi, capul era de pasare, iar coastele erau de reptile. Se presupune ca aceasta pasare-reptila a trait acum 150-155 milioane de ani.
Sa citam acum dintr-un scurt articol aparut in ziarul “Drum nou”, septembrie 1985:
“Un fizician electronist american , pasionat si de biologie, a ajuns recent la stupefianta concluzie ca binecunoscuta fosila Archeopterix , reprezentand o reptile cu pene, este pur si simplu un fals abil. Autorul falsului ar fi un medic bavarez, pe nume Ernst Haberlein, care ar fi modificat , dupa fantezia sa, o fosila de reptila, suprapunand pe aceasta un strat de ciment si pene de pasare, care s-au imprimat ca intr-un basorelief. Dovada falsului ar rezulta, intre altele, din marirea unei fotografii din 1861, anul in care faimoasa fosila a fost adusa la British Museum din Londra, unde se mai pastreaza si astazi cu sfintenie. Informatia pusa in circulatie de biologul amator american i-a pus in alerta pe cercetatorii de la prestigiosul muzeu londonez.” (2)
Deci nu tot ce zboara se mananca ! Nu orice informatie care poarta eticheta de “stiintifica” este cu adevarat stiintifica !

2. Al doilea exemplu este legat de omul de Piltdown, de care s-a facut mare caz in legatura cu originea omului si a etapelor prin care a trecut pana la stadiul actual. Iata un paragraf extras din lucrarea “Practica-criteriul adevarului in stiinta”, Editura stiintifica, 1963, pag. 241-242:
“In 1912, colectionarul englez Dawson a pretins ca a gasit la Piltdown, comitatul Susex-Anglia, o parte dintr-un craniu de om precum si maxilarul inferior al acestuia, imbinand in mod neobisnuit trasaturi de om cu cele de maimuta. Cutia craniana era complet dezvoltata, iar mandibula nu se deosebea cu nimic de cea a unei maimute…In 1953 s-a dovedit ca descoperirea lui Dawson reprezenta un fals grosolan. La craniul unui om de tip contemporan, Dawson a adaugat mandibula unei maimute contemporane, vopsind totul cu grija cu bicromat de potasiu, pentru ca el sa arate cat mai vechi. Unul dintre dintii antropodului a fost ascutit in mod special.”

“Descoperirea “ fosilei “omului de Piltdown” a produs un entuziasm general in Anglia. Ziarele au comentat pe larg “descoperirea’, iar Arthur Keit ( 1866- 1955 ), cunoscutul savant evolutionist care l-a insotit pe Charles Dawson si echipa sa in sapaturile arheologice a fost rasplatit de coroana regala cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru “munca” sa.
Timp de 40 de ani, englezii s-au mandrit cu acesta descoperire. Insa in 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981 ) de la British Museum a descoperit ca asa-zisul “om de Piltdown” era de fapt cel mai mare fals al secolului al 20-lea de pana atunci. La craniul unui om contemporan se adugase o mandibula de urangutan.
Radio Londra anunta: …” Una din cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: acesta este o talharie fosiliera.” (4)
Dupa descoperirea acestui fals grosolan, alte cranii folosite de evolutionisti ca dovezi ale evolutiei omului s-au dovedit a fi fie falsuri, fie interpretarea lor a fost eronata. Fosile ca Sinanthropus, Ramapithecus, Hesperopithecus au fost renegate de evolutionisti.

3. Falsurile lui Haeckel
Ernst Haeckel ( 1834-1919 ), biolog evolutionist german, a fost autorul “teoriei recapitularii” care sustinea ca embrionii unor specii diferite se aseamana intre ei, aceasta fiind o dovada a evolutiei. El a sustinut si faimoasa teza evolutionista “ontogenia repeta filogenia”, adica dezvoltarea individuala a unei fiinte, de la embrion si pana la sfarsitul vietii, ilustreaza intreaga evolutie a vietii pe pamant.
Mai tarziu s-a demonstrat ca Haeckel a falsificat probele pe care le folosea in sustinerea teoriei sale. El insusi a marturisit ca desenele sale erau falsificate, caci ignorase voit unele parti ale embrionilor, in timp ce prezentase distorsionat alte parti ale acestora. Scopul pe care-l urmarise era acela de a dovedi ca embrionii de om, de peste si de gaina seamana intre ei, dovedind astfel ca organismele vii au evoluat unele din altele.(4)

4. 30 de ani de datari false: prof. de antropologie Reiner Protsch von Zeiten
Lucrarile profesorului von Zeiten, de la Universitatea din Frankfurt, au fost mult timp citate ca dovezi in sustinerea teoriei ca omul de Neanderthal a trait candva in nordul Europei. Ceva insa parea suspect in toate datarile facute de renumitul profesor, ceea ce a condus la infiintarea unei comisii a universitatii care a trimis cateva probe la Oxford. Datarile facute la renumita universitate engleza au demonstrat ca timp de 30 de ani von Zeiten mintise.
Printre altele, s-a descoperit ca scheletul feminin “Bischof-Speyer”, care are o dantura foarte bine conservata, descoperit in nordul Germaniei si care fusese datat de von Zeiten ca avand 21 300 de ani, de fapt avea o vechime de doar 3300 de ani.
De asemenea, un craniu uman, gasit in Paderborn, Germania, si datat de von Zeiten ca avand 27 400 de ani, era de fapt craniul unui om care murise in 1750. Contrariati, cei de la muzeul de antropologie din Herne, care detinea craniul de Paderborn, au facut propriile teste.
“Am taiat craniul si inca mai mirosea- a declarat directorul muzeului. Bineinteles, suntem foarte dezamagiti.” (4)
In privinta fosilelor din Europa de Nord, prabusirea falselor datari este abia la inceput. Este aproape socanta marturia profesorului Stringer, specialist in epoca de piatra si conducatorul sectiunii de antropologie a muzeului de Istorie Naturala din Londra:
“Ceea ce era considerata ca o dovada majora ca neanderthalienii traiau odata in nordul Europei, s-a dus pe apa sambetei. Suntem nevoiti sa rescriem preistoria.”(4)(5)

5. Omul de Java , “descoperit” de fizicianul olandez Dubois in 1881 in Java, s-a dovedit a fi, nimic altceva, decat un gibon mai mare. Insusi Dubois a fost nevoit sa recunoasca greseala, prin asocierea unui os de femur uman, gasit in aceeasi regiune cu un an mai tarziu, la craniul care se credea ca a apartinut lui Homo erectus.Timp de 30 de ani el a sustinut ca a gasit veriga lipsa intre maimuta si om. Pe patul de moarte insa, avand mustrari de constiinta, Dubois a marturisit ca de fapt craniul omului de Java era al unei maimute.(6) (7)

6. Omul de Nebraska, din care s-au gasit doar dintii (!), s-a dovedit si el un mare fals. Ulterior s-a descoperit ca dintii nu apartineau nici omului, nici maimutei, ci …unui porc ! (7)

7. Ramapitecus este un “hominid” despre care evolutionistii sustin ca e stramosul cel mai indepartat al omului, avand o vasta de circa 13 milioane de ani. Fosilele lui constau intr-o gramajoara de dinti si un fragment de maxilar. Dupa analizarea danturii babuinilor din Etiopia insa, s-a constatat ca aceasta este identica cu a lui Ramapitecus. Asadar, faimosul “hominid” nu era altceva decat o simpla maimuta! Cu toate acestea, in manualele scolare, Ramapitecus este inca predat ca fiind “omul- maimuta” , care a inceput sa umble in pozitie semiverticala. (6)

Exemplele de fraude, de falsuri, de interpretari gresite ale datelor stiintifice pot continua. Este dovedit faptul ca, in multimea datelor stiintifice considerate incontestabile, se pot strecura si “date stiintifice” false, datorate unor oameni rau-intentionati.
Daca luam in discutie problema originii vietii, intrebarea este ce se poate sti cu exactitate cu privire la ea, daca dam la o parte revelatia biblica si ne bazam doar pe datele stiintifice? Nimic!
Sunt trei stiinte care si-au propus sa rezolve problema originii vietii: geologia, paleontologia si biologia. Dar cu ce se ocupa fiecare din ele? Geologia se ocupa cu structura pamantului, a rocilor. Paleontologia se ocupa cu studiul fosilelor, iar biologia studiaza viata si legile care o guverneaza.
Toate aceste stiinte dispun de fapte stiintifice concrete. Atunci cand insa ele isi propun sa se ocupe de originea vietii, ele imping obiectul cercetarii lor in afara posibilitatilor lor de cercetare stiintifica. Problema originii este legata de un trecut foarte indepartat, ireversibil si care scapa, din acest motiv, domeniului cercetarii. Pentru ca aceste stiinte sa poata cerceta problema originii vietii , ele ar trebui sa dispuna de un esantion de trecut, cu toate conditiile existente atunci. Or, pentru ca aceasta nu este posibil, tot ceea ce lanseaza aceste stiinte cu privire la origini nu sunt decat niste ipoteze, care, in multe cazuri sunt contrazise de faptele stiintifice.
Daca teoria evolutionista nu este altceva decat un sir de presupuneri fara baza stiintifica, sa avem cel putin onestitatea de a recunoaste ca nu este o teorie infailibila. Este prudent sa fim rezervati fata de expresii ca: “asa zice stiinta” sau “asa spun oamenii de stiinta” , caci ei pot spune multe lucruri care nu reprezinta altceva decat credinta unuia sau altuia dintre ei.
Fara sa desconsideram efortul depus in directa cunoasterii de catre adevaratii oameni de stiinta, cu toata stima fata de cei care-si jertfesc viata in cautarea adevarului stiintific, ne rezervam totusi dreptul de a fi sceptici cu privire la unele afirmatii, care, desi au o aparenta stiintifica, in realitate nu sunt decat simple presupuneri, rod al imaginatiei si al ideologiei unor savanti. Indemnul apostolului Pavel este poate mai actual decat oricand, acum, la inceputul mileniului trei:

“Timotee, pazeste ce ti s-a incredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.”(1 Timotei 6, 20-21)

Osemintele lui Isus gasite???? NEVER,NEVER,NEVER...

Au descoperit oare arheologii mormantul si osemintele lui Isus? Miguel Valdivia si Marvin Moore vor examina dovezile.

Se pare ca moartea si ingroparea lui Isus au devenit, peste noapte subiecte de prima actualitate. Cine s-ar fi gandit, acum un an in urma, ca pana si scepticii vor fi peste masura de interesati? Sa nu va ganditi ca acest eveniment ar fi constituit un motiv pentru ei sa creada in Isus… Dimpotriva, descoperisera un nou argument pentru a NU crede.

Pe data de 4 Martie 2007, canalul Discovery prezenta in premiera documentarul intitulat Mormantul Pierdut al lui Isus. Filmul, care l-a avut ca director pe Simcha Jacobovici si ca producator, premiatul cu Oscar, James Cameron, sustinea ca mai multe osuare (constructii tip lada/sicriu din calcar in care sunt depuse osemintele rezultate din deshumari), descoperite intr-un mormant excavat in 1980 in suburbia Talpiot a Ierusalimului, ar fi continut osemintele lui Isus din Nazaret si ale familiei Sale. Acest documentar a reusit sa atraga cea mai mare audienta vizuala dintr-o perioada de sase luni de la data aceea.

Acest documentar a ridicat numeroase intrebari din partea Crestinilor, deoarece conform Noului Testament, Isus a inviat trei zile dupa crucificarea Sa pe Golgota. Dar, daca oasele Lui se aflau, intr-adevar, printre cele gasite in osuarele de la Talpiot?

Care sunt dovezile?

Haideti sa analizam dovezile din punctul de vedere al ambelor parti. Iata cateva realitati despre recenta descoperire:



In 1980, au fost gasite zece osuare datand din primul secol, dupa Hristos.

Se pare ca osuarele fusesera mormantul unei familii de clasa sociala mijlocie.

Sase din aceste osuare erau inscriptionate cu nume similare acelora lui Isus si rudelor Sale: Yeshua (Isus) fiul lui Iosif, Maria, Mariamene e Mara, Matei, si Iuda fiul lui Yeshua (Isus).

Analiza genetica a materiei organice apartinand osuarelor lui Yeshua si Mariamenei e Mara a rezultat ca aceasta apartinea unor persoane diferite, individuale, fapt care lasa sa se inteleaga ca ocupantii acelor osuare ar fi fost sot si sotie si ca ar fi avut un copil.



De-asemeni, documentarul canalului Discovery sugera ca numele “Mariamene e Mara” se referea la Maria Magdalena, si ca ea si Isus ar fi avut un copil pe nume Iuda.

Nu numai ca aceasta concluzie este total lipsita de fundament atat biblic cat si istoric, dar nu dovedeste absolute cu nimic – si nici macar nu sugereaza – ca arheologii ar fi gasit intradevar ramasitele lui Isus din Nazaret.



Un numar mare de oameni de stiinta au gasit lipsuri si deficiente in interpretarea faptelor prezentate in documentar:



Morminte cu osuare reprezenta un lucru des intalnit in lumea Iudaica a primului secol de dupa Hristos. Dr. Craig Evans, care a participat la excavarea initiala a “cutiilor cu oseminte ale lui Isus”, spunea ca aceste osuare contineau fragmente de oase la cel putin 35 de persoane. 1

Cateva din inscriptiile de pe osuare erau scrise in limba Aramaica, unele in Evreieste, iar altele erau scrise in Greaca. Aceasta sugereaza ca ele au apartinut unor perioade istorice diferite.

Nu se stie sigur ca numele “Isus” ar aparea intr-adevar pe osuare. Scrierile vechi Semitice sunt extrem de greu de citit. Dr. Evans crede ca inscriptia s-ar traduce de fapt, “Hanun.”

Documentarul presupune ca numele Mariamene e Mara ar fi un alt nume pentru Maria Magdalena. Exista putine dovezi care sa sugereze acest lucru. Nici un scriitor al Bibliei si nici un manuscris datand din primul secol nu face referire la Maria Magdalena in acest fel.

Amon Kloner, un fost arheoloh din cadrul Departamentului Israelian de Antichitati, care a monitorizat escavarea initiala a locului, a afirmat ca idea ca osuarele de la Talpiot sa contina osemintele lui Isus “constituie o poveste spectaculoasa pentru un film de televiziune. Dar e imposibil! E o prostie!”

Raspunzand intrebarii daca mormantul lui Isus a fost gasit, Institututul Arheologic din Statele Unite a spus: “O privire consistenta si logica asupra dovezilor, si nu asupra circului din media, aduce raspunsul clar ca NU!” De-asemeni, Institutul Arheologic califica documentarul canalului Discovery drept “bataie de joc la adresa arheologilor profesionisti si… un deserviciu adus publicului.” 3

Alte probleme
Referindu-se la posibilitatea ca osuarele in discutie sa contina osemintele lui Isus si a Mariei Magdalena, Tal Ilan, autorul cartii Lexicon de Nume Evreiesti din Antichitate, a spus: “Cercetarile mele stiintifice dovedesc tocmai opusul. Acestea sunt cele mai des folosite nume pe care le-ai putea gasi oriunde.” 4 Lexiconul acestui autor listeaza 2,509 de nume de pe diferite osuare, din documente antice si din alte surse, si arata faptul ca numele “Maria” si “Isus” erau foarte des folosite: 1 din 3 femei avea numele de Maria si pe 1 din 20 de barbati il chema Isus. Este evident ca Isus si Maria Magdalena nu sunt singurii candidati pentru numele osuarelor gasite in suburbia Talpiot.

Cei care au afirmat ca ramasitele lui Isus din Nazaret s-ar fi gasit in “cutiile cu oseminte” de la Talpiot au presupus ca familia lui Isus au cumparat un mormant in Ierusalim, in timp ce oamenii din primul secol, in mod tipic, erau inmormantati in orasul lor de bastina.

Exista de-asemeni o logica aparenta, lipsita insa de fundament in realitate, in modul in care producatorii documentarului manipuleaza documentele biblice. Ei sustin ca Biblia a fost corecta in faptul ca ne-a lasat pe paginile ei numele lui Isus, a familiei Sale si a Mariei Magdalena, dar, in acelasi timp, resping raportul biblic asupra invierii lui Isus.

In incheiere, producatorii au preluat dovezi neconcludente dintr-o descoperire arheologica si le-au folosit pentru a contrazice validitatea unui document care a reusit sa reziste de-a lungul istoriei.

Dar ce spune Biblia?
Conform Bibliei, Isus a murit vinerea, ziua de dinaintea sarbatorii Pastelui (Ioan 19:14). Trupul, dupa ce a fost luat de pe cruce, a fost pus intr-un mormant pazit de 16 soldati romani, care si-ar fi dat viata in caz ca cineva neautorizat ar fi incercat sa patrunda in mormant. O piatra grea, estimata la o greutate de doua tone, a fost rostogolita la intrarea in mormant si pecetluita cu un sigiliu roman. Doua zile mai tarziu, totusi, mormantul devine gol deoarece, conform Bibliei, Isus invie din morti!

Scepticii pun in discutie Invierea datorita naturii miraculoase pe care o are. In orice caz, exista puternice dovezi istorice ca sa ateste autenticitatea ei. In primul rand, conform Noului Testament, cateva sute de oameni L-au vazut pe Isus in viata dupa invierea Sa, iar unii dintre ei, la inceput nici nu au crezut in El. Maria Magdalena L-a vazut pe Isus in gradina, langa mormantul unde fusese ingropat. Aceeasi zi, dar mai tarziu, Isus se arata la zece din ucenicii Sai, ca la o saptamana mai tarziu, sa se arate la toti unsprezece ucenici (Ioan 20:1-21:1; Iuda ne mai fiind in viata la acel timp). De-asemeni, conform apostolului Pavel, in 1 Corinteni 15: 3-6, Isus, dupa inviere, se arata la peste cinci sute de credinciosi.

Pentru a justifica de ce mormantul era gol, conducatorii religiosi, care pusesera la cale crucificarea lui Isus, au venit cu explicatia ca ucenicii Sai venisera noaptea si I-au furat trupul (Matei 28:11-13). Dar, ca ucenicii sa poata face acest lucru, trebuiau mai intai sa distruga sigiliul roman, sa rostogoleasca piatra care cantarea aproape doua tone, si mai mult, trebuiau sa faca toate acestea atat de incet incat sa nu trezeasca garda romana!

Daca liderii Iudeilor chiar ar fi crezut ca ucenicii lui Isus Ii furasera trupul din mormant, tot ce trebuiau sa faca era sa-i aresteze si sa le ceara sa dezvaluie unde ascunsesera corpul neinsufletit. Pe urma, puteau sa faca parada cu trupul lui Isus in jurul Ierusalimului pentru a arata cat de falsa era pretentia ucenicilor ca Isus inviase. Si cu siguranta ca ar fi predat pe ucenici autoritatilor romane pentru indrazneala crasa de a distruge sigiliul de pe mormantul lui Isus – fapta care, pe vremea aceea, era pedepsita cu moartea! Dar nu exista nici o marturie sau document istoric care sa confirme asa ceva!

Este Biblia exacta din punct de vedere istoric?
Evenimentele istorice nu pot fi dovedite sau sprijinite de argumente de catre oamenii de stiinta lucrand in laboratoare, cu eprubeta sau arzatoare de tip Bunsen. Stim ca anumite lucruri s-au intamplat in trecut deoarece oamenilor carora li s-au intamplat aceste lucruri au scris despre ele iar noi putem sa le citim fie din documentele originale sau din transcrierile acestora. Stim, de exemplu, ca Iulius Cezar a fost intr-adevar un imparat roman pentru ca anumite documente istorice confirma acest lucru.

Cativa scriitori ai Bibliei sustin ca fie au vazut pe Isus in viata dupa ce a fost crucificat, fie au vorbit cu persoane care L-au vazut viu. Printre acestia au fost cativa care au pus la indoiala relatarea invierii Sale atunci cand li s-a spus prima data despre ea.

Pe vremea aceea, femeile nu erau considerate a fi persoane pe marturia carora te puteai baza, fapt care explica de ce toti ucenicii lui Isus au refuzat s-o creada pe Maria Magdalena atunci cand aceasta le-a adus stirea ca Isus era viu. Au crezut doar atunci cand, in seara aceea, Isus a aparut in mijlocul lor. Toma, care lipsise de la intalnirea cu Isus din prima seara, a refuzat sa creada marturia tovarasilor sai de credinta, ca la o saptamana mai tarziu, dupa ce L-a vazut pe Isus cu ochii lui, sa exclame: “ ‘Domnul meu si Dumnezeul meu’ “ (Ioan 20:28).

Intrebarea aici este daca marturiile biblice sunt valabile si justificate din punct de vedere istoric. Scepticii sustin sa istoria invierii lui Isus este un mit fabricat de oameni care au avut inchipuiri si prea multa fantezie. Cu toate acestea, aceeasi sceptici accepta validitatea rapoartelor istorice cu privire la Iulius Cezar. Sa fie cumva istoria biblica mai putin demna de incredere decat dovezile istorice despre Iulius Cezar? Argumentele istorice care sustin invierea lui Isus sunt atat de puternice si clare incat au convins unii sceptici sa creada in validitatea acestora. C. S. Lewis s-a opus multi ani Crestinismului. Cu toate acestea, dovezile cu privire la caracterul istoric al Scripturilor, incluzand istoria Invierii, l-au convins in final sa creada si astfel a ajuns unul din cei mai talentati filozofi crestini ai secolului XX. De-asemeni, doi autori evrei, Joseph Klausner si Pinchas Lapide, dupa ce au examinat dovezile cu privire la Inviere, au acceptat-o ca pe un eveniment istoric. 5

Deci, ce concluzie putem trage din materialul documentarului de pe canalul Discovery, care sugereza ca osemintele lui Isus s-ar fi gasit intr-un vechi osuar evreiesc? Recunosc ca evenimentul invierii lui Isus sfideaza ceea ce stiinta astazi poate verifica despre posibilitatea intamplarii unui astfel de eveniment. Cu toate acestea, dovezile istorice, care sustin teoria “cutiei cu oseminte ale lui Isus”, sunt bazate pe fapte neconcludente si presupuneri false. Pe de alta parte, deoarece cred in Dumnezeu si pentru ca gasesc dovezile istorice ca fiind foarte puternice in favoarea invierii lui Isus, accept acest eveniment ca pe unul autentic din punct de vedere istoric. Din aceasta cauza, de-asemenea accept afirmatiile Bibliei cu privire la semnificatia vietii lui Isus, al mortii si al invierii Lui – ca m-a salvat din trecutul meu plin de pacate si ca-mi ofera viata vesnica Acasa, in Imparatia Sa eterna!

Critici postmoderni ai Bibliei si arheologia recenta...



Michael G. Hasel, doctor in filozofie

incepand cu zorile cercetarilor arheologice din Orientul Apropiat, din anul 1799, 1. nicio alta disciplina nu a oferit mai multe date cu privire la personajele, locurile si evenimentele din Biblie. Sfera arheologiei cuprinde intregul glob si scopul ei este intelegerea culturilor si a stilurilor de viata din Antichitate, printr-un studiu al ramasitelor materiale din trecut, care au impact atat asupra felului in care intelegem originile cat si, in fond,asupra a ceea ce suntem astazi. Acest pod dintre ce am fost si ce am devenit continua sa-i fascineze pe ganditorii din intreaga lume, care isi pun intrebari profunde: Cine sunt? De unde vin? De ce sunt aici? Astazi, dupa moartea modernismului, postmodernismul a devenit principalul element care sta la baza noilor conceptii despre lume. 2. Desi prin insasi premiza ei filozofica sfideaza definitia, Os Guiness a oferit acest rezumat: „Unde modernismul a fost un manifest al autoaprecierii si al increderii in sine a omului, postmodernismul este o marturisire a modestiei, daca nu chiar a disperarii. Nu exista niciun adevar, doar adevaruri. Nu exista niciun motiv maret, ci doar motive. Nu exista nicio civilizatie (sau cultura, credinta, norma si stil) privilegiata, ci doar o multitudine de culturi, credinte, norme si stiluri. Nu exista niciun fel de dreptate universala, doar interese si competitie intre grupurile de interese.“
3. in cele din urma, scrie Alister McGrath, profesor de teologie la Oxford, „aceasta dezamagire provocata de modernismul Iluminismului“ a dus la o filozofie in care „adevarul este acolo unde nu exista niciun adevar.“ 4. Aceasta premiza majora a dus la o reinterpretare radicala a Bibliei, care a avut ca rezultat, in ce priveste istoria biblica, un nou nivel de critica.
Niels Peter Lemche, de la Universitatea din Copenhaga, scrie ca adevaratele „amintiriistorice cu privire la istoria timpurie a Israelului nu se gasesc in naratiunile din Vechiul Testament“, de aceea, „nu putem salva istoria biblica a Israelului timpuriu.“ 5. intr-o alta colectie de eseuri, recent publicata, numita Poate fi scrisa o ‹Istorie a Israelului›?, Hans M. Barstad concluzioneaza: „Daca adevarul (verificabil) ar fi singura noastra preocupare, istoria Israelului nu doar ca ar trebui sa fie foarte scurta (cam zece pagini), dar ar fi si extrem de plictisitoare.“ 6. Cineva ar putea sa respinga aceste discutii, trimitandu-le la turnul de fildes al stiintei, si sa se intrebe care este impactul direct pe care il au asupra gandirii populare. Dar presa a acordat o mare atentie acestor reinterpretari. in U.S. News si World Report a aparut chiar un articol intitulat „Lupta pentru Istorie.“ 7. Conform unei carti populare, care poate fi gasita in marile librarii, Bible Unearthed (Biblia dezgropata), de Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, noua viziune cu privire la vechiul Israel ne spune ca „saga istorica din Biblie – de la intalnirea lui Avraam cu Dumnezeu … pana la ridicarea si caderea imparatiilor lui Israel si Iuda – nu a fost o revelatie miraculoasa, ci o productie inteligenta a imaginatiei umane.“ 8. Recentul thriller bestseller „Codul lui Da Vinci“ i-a determinat pe multi oameni din intreaga Biblie sa se intrebe daca Biblia nu este cumva o simpla inselatorie religioasa. Acesti oameni se confrunta cu intrebari majore, care lovesc la esenta problemelor cu privire la credibilitatea Bibliei. 9. Sau, asa cum intreaba titlul unui bestseller, „Is the Bible True?“ (Este Biblia Adevarata?). 10. Pentru crestinatate, deoarece pretinde viabilitate intr-o lume care se schimba cu repeziciune, raspunsurile la aceste intrebari sunt esentiale.
William G. Dever, unul dintre arheologii cei mai de seama ai Orientului Apropiat, vorbeste despre aceste puncte de vedere intr-o carte recenta, intitulata „Ce au stiut scriitorii Bibliei si cand au stiut asta?“. El scrie: „Ironia este ca in ultima vreme majoritatea atacurilor letaleaduse Bibliei si veracitatii ei, atat in privinta teologiei cat si in cea a istoricitatii ei, vin nu din partea dusmanilor traditionali – atei, sceptici sau chiar acei‚ comunisti fara Dumnezeu, de care se temeau credinciosii pana nu demult – ci de la prietenii bine intentionati ai Biblie. 11. Arheologia este una din disciplinele cele mai de seama, care ne permite sa ne aparam impotriva revizionismuluipostmodernist, deoarece in fiecare an sute de arheologi sapa pentru a dezvalui trecutul. Descoperirile din ultimii 15 ani au oferit raspunsuri serioase, sprijinite de dovezi concrete impotriva criticismului postmodernist. Vom examina cateva din aceste domenii intr-un scurt eseu.

Personaje: David si Goliat
De-a lungul secolelor relatarea despre David si Goliat a fascinat imaginatia celor care studiaza Biblia. Este vorba de credinta unui tanar nepregatit din punct de vedere militar, care infrunta un luptator filistean inarmat. Este istoria unei armate israelite, care da inapoi in Valea Terebintilor, in timp ce filistenii isi bat joc de ei si de Dumnezeul lor. Cinci pietricele impotriva scutului de fier, a coifului si a sabiei. Dar care este istoria din spatele povestirii? Au existat Goliat si David?
in 1992 Philip Davies, profesor de studii biblice la Universitatea Sheffield, apeland al arheologie, scria: „‚Imperiul’ biblic al lui David si Solomon nu are – inca – nici cel mai slab ecou in rapoartele istorice.“ 12. El a tras concluzia ca David si Solomon nu sunt mai istorici decat Regele Arthur al Mesei Rotunde. Dar argumentul sau este bazat pe tacere. in opinia lui Davies si a altor cercetatorimoderni, personajele si povestirile din Biblie trebuie sa aiba un echivalent in istorie (arheologie). „Daca nu se face asta, nu poate exista nicio baza reala pentru a sustine ca ‚Israelul’ biblic are vreo relatie cu istoria.“ 13. Pana la proba contrarie, Biblia nu este adevarata. 14. Dar aceste argumente, bazate pe tacere, sunt periculoase in orice stiinta. in arheologie, unde sute de arheologi lucreaza astazi in Orientul Mijlociu, pot fi devastatoare.
Anul urmator, in iulie 1993, arheologii de la Tel Dan, din nordul Israelului, au facut o descoperire remarcabila. in afara portilor orasului, a fost descoperita, intr-un zid, o piatra de bazalt intr-un zid. intorcand-o, un voluntar a descoperit o inscriptie. Cel care sapase si lingvistul au publicat mai tarziu textul, care vorbea despre o alta victorie a regelui aramaic Ben-Hadad, care se lauda ca a invins „casa lui David“ si „casa lui Israel.“ Pe baza scrierii, inscriptia este datata in anul 850 i.d.Hr. 15. Importanta acestei inscriptii consta in faptul ca mentioneaza pentru prima data numele David. Este folosit in contextul mentionarii „casei lui David“, numele dinastic folosit uneori in Biblie pentru Iuda (1Regi 12:26; 14:8; 2Regi 17:21). Ideea este ca nu are nicio logica sa numesti o dinastie dupa numele cuiva care nu a existat.
in vara anului 2005 a fost facuta o descoperire arheologica nemaipomenita, care arunca si mai multa lumina asupra povestirii cu David si Goliat. Conform Bibliei, Goliat venea din Gat (1Samuel 17:4), unul din cele cinci orase ale filistenilor. in timpul sapaturilor moderne de la Gat (Tel-es-Safi), conduse de Aren Maier, de la Universitatea Bar-Illan, din Tel Aviv, s-a descoperit o bucata dintr-un vas de ceramica, pe care era o inscriptie. Conform doctorului Maier, in expunerea sa de la American Schools of Oriental Research, din Philadelphia, noiembrie 2005, 16. literele apartin unei scrieri proto-canaanite (caractere semitice). Literele, scrise fara vocale, sunt: ALWT si WLT. Totusi, in timp ce scrierea este semitica, limba este indo-europeana. Astfel, construite, numele ar putea fi: „Wylattes“ sau „Alyattes“. Pentru un israelit, ar suna Wylattes ⁄ WLT ⁄ Goliat. Ca numele sunt scrise intr-o limba indo-europeana, intr-o scriere semitica, este un fapt semnificativ. Indo-europeana arata catre o origine egeeana (greaca), Biblia declarand ca asta e originea filistenilor (Geneza 10:14). Faptul ca este folosita scrierea semitica indica niste adaptari ale limbajului in forma scrisa, de la mediul local canaanit, unde s-au stabilit filistenii.
Unde s-a gasit inscriptia? Pe masura ce arheologii descopera strat cu strat orasele antice, ei pot data vestigii in acele straturi. Aceasta inscriptie a fost gasita sub ramasitele masive ale orasului pe care arheologii le-au identificat cu campania militara a lui Hazael din Siria (2 Regi 12:17). Inscriptia este pecetluita intr-un context stratigrafic si poate fi datata in secolul X-IX i.d.Hr, in jurul anului 950 i.d.Hr., dar nu mai tarziu de anul 880 i.d.Hr. Cadrul este important, deoarece stabileste ca numele „Goliat“ era cunoscut in orasul filistean Gat cu aproximativ 70 de ani dupa ce a fost relatata in 1Samuel 17 intalnirea dintre David si Goliat. Doctorul Maier, un arheolog respectat, care este in momentul de fata director la Institutul Arheologic de la Universitatea Bar-Ilan, concluzioneaza ca in timp ce s-ar putea ca inscriptia sa nu faca referire directa la personajul Goliat din Biblie, ea se refera la „numele unui Goliat sau doua nume asemanatoare cu acesta.“ Prin asta declara ca aceste nume erau folosite in orasul filistin Gat, cativa ani dupa relatarea biblica a conflictului dintre David si Goliat.

Locuri ⁄ orase: Hator, Ghezer si Monarhia Unita
Conform cu 1Regi 9:15, 16 Solomon a intarit orasele Hator, Meghido, Ghezer si Ierusalim. Ce dovezi arheologice exista cu privire la aceasta? in anii ’50 ai secolului trecut, cand arheologii lucrau la Hazor, ei au descoperit o piatra monumentala, care data de pe vremea lui Solomon. Yigael Yadin, arheolog de la Universitatea Ebraica, a prezis ca porti asemanatoare vor fi descoperite in alte locuri mentionate in textul biblic. Ipoteza lui a fost confirmata. La sfarsitul deceniului al VII-lea al secolului trecut, sapaturile facute la Gezer au dezvaluit o piatra care avea aceeasi arhitectura si care a fost datata de arheologi in secolul al X-lea, pe vremea lui Solomon. Textele gasite in cele doua locuri confirma identificarea cu Hator si Ghezer. Dar criticii postmoderni au inceput sa puna la indoiala aceasta corelare cu activitatile lui Solomon, declarand ca poarta ar trebui datata mai tarziu.
17. in 1990 am avut privilegiul sa particip la sapaturile reinnoite de la Ghezer. in aceasta perioada, lucrand cu profesorul William G. Dever, de la Universitatea din Arizona, am descoperit dovezile necesare pentru a plasa poarta in secolul al X-lea. 18. Aceasta data a fost reconfirmata de noile sapaturi de la Gezer, din anul 2006. in ultimele trei veri (2003-2006), Southern Adventist University a fost implicata in sapaturile reinnoite de la Hator, cea mai mare asezaravechi-testamentara din Israel. 19. Aceste doua asezari au oferit dovezi impresionante pentru perioada lui Solomon. Portile acestor orase si zonele din jur au produs ceramica rosiatica si lustruita din secolul al X-lea. Arhitectura ambelor porti consta din pietre cioplite fin, care amintesc de paragraful biblic in care sunt descrisi muncitorii fenicieni talentati, care au fost angajati de Solomon pentru a-si incheia lucrarea. Astazi arheologii continua sa dezgroape dovezi care confirma descrierile biblice din secolul al X-lea.

Politica ⁄ Culturi: Canaan si Filistia

Niels Peter Lemche a declarat cu indrazneala ca nici Canaanul, nici canaanitii nu erau prea bine definiti in al doilea mileniu i.d.Hr. in cartea sa: „Canaanul si tara lor“, el scrie: „Evident, locuitorii asa-zisului teritoriu canaan, din Asia de Vest, nu aveau nicio ideea claracu privie la marimea actuala a Canaanului, nici nu stiau exact unde era situat acesta.“ 20. in esenta, „canaanitii din Orientul Apropiat antic nu aveau identitate de sine.“ 21. Concluziile lui Lemche au fost puse sub semnul intrebarii, 22. insa el nu si-a schimbat interpretarea surselor istorice, pe care le numeste „imprecise“ si „ambigue.“
Aceasta istorie revizionista a Canaanului si a canaanitilor pur si simplu nu gaseste suport in dovezile arheologice disponibile. Termenul „canaan“ apare pentru prima data in textele din Orientul Apropiat si bazandu-se pe aceste dovezi au definit majoritatea cercetatorilor aceasta regiune. Textele din orasul antic Ebla, localizat in Siria (in jurul anului 2400 i.d.Hr.) mentioneaza pentru prima data Canaanul, ca pe o tara sau o regiune. Arhive ale textelor antice cuneiforme de la Alalakh si Mari indica de asemenea ca oamenii din aceasta regiune erau cunoscuti sub numele de canaaniti si se face o distinctie clara intre acestia si alte grupuri. Scrisorile de la Amarna, gasite in Egipt, ofera documente folositoare cu privire la organizarea politica a Canaanului din jurul anului 1400 i.d.Hr. Aici, sintagme cum ar fi „tot Canaanul“, „orasele Canaanului“, „regiunile Canaanului“ si „tara Canaanului“ exprima o entitate geografica si teritoriala, cu anumite granite mentionate, care constituie provincia egipteana din vestul Asiei.
23. Egiptenii se refera la Canaan si la canaaniti de 15 ori in rapoartele campaniilor militare din regiune. in aceste descrieri, locuitorii nu sunt doar descrisi, ci si pictati pe zidurile templelor din Egipt. Aceste desene indica faptul ca tara Canaanului avea multe orase si locuitori si se intindea de la Gaza, in sud, pana la partile sudice ale Lebanonului modern. 24. Cu siguranta ca din aceste texte sapate de arheologi sunt multe care arunca lumina asupra acestui teritoriu antic la care se face referire in Scriptura.
Biblia ii descrie pe filisteni ca pe un grup al carui stramos a fost Caftor sau Crete (Geneza 10:14; Ieremia 47:4; Amos 9:7). in 1992, Tomas L. Thompson scria: „Opinia ca filstenii au fost o populatie straina care au imigrat in Palestina trebuie cu siguranta respinsa.“ 25. El a pretins ca dovezile arheologice sunt „superficiale“ si a declarat ca ceramica „filistina“ nu reflecta poporul filistean. Si ca nu este nicio justificare pentru a considera ca olarii acestia reflecta o sinteza a traditiilor ceramice a mai mult de un grup de populatii. 26. Din nefericire, acesta ipoteza cu privire la ceramica si alta cultura materiala nu s-a dezvoltat, lasandu-i pe arheologi sa se intrebe ce a vrut sa spuna Thompson. Dar in ultimii 20 de ani arheologia a aruncat multa lumina cu privire la filistenii din Biblie.
Bazandu-se pe texte si ceramica egipteana (pictata cu aceleasi motive ca la Micene si alte razboaie egeene), opinia traditionala este ca filistenii nu au fost un grup indigen de popoare, ci fie invadatori, fie un grup care a migrat din lumea egeeana. Sculpturile egiptene ale lui Ramses III, la Medinet Habu, ii descriu pe acesti „oameni ai marii“ ajungand cu corabii si care. Papyrus Harris I sustine ca egiptenii spuneau: „filistenii au fost facuti cenusa“, referindu-se faptul ca ei au distrus puterea militara a Egiptului.
27. Pentru a sustine aceasta reconstructie pot fi citate rapoarte arheologice. Devastarea multor locuri din sudul Levantului, in timpul tranzitiei dintre era tarzie a bronzului si era timpurie a fierului, a fost atribuita acestor grupuri disperate a „oamenilor marii“, din lumea egeeana (greaca.) Aceste colectiide ceramica din orasele filistine, cum ar fi Askelon, Asdod, Tel Migne-Ekron si Tel Qasile, au produs articole de olarit remarcabil de noi, cu influentele egeene care au urmat acestor distrugeri, 28 iar analiza activata cu neutron a confirmat ca acesta ceramica este mai degraba locala decat importata. Noi tipuri de arhitectura, care indica influenta egena, includ: (1) vetre la EKron si Qasile, cu paralele la Pylos, Micene si Tiryns, Grecia; si (2) trasaturi ale megaronului egenian (cea mai mare incapere dintr-o casa), evidenta la Ekron. Mai mult chiar, influentele cultice ii sunt atribuite statuetei„Ashdoda“, cu paralele din Micene. Sapaturile din aceste locuri si din altele sugereaza ca filistenii aveau o cultura sofisticata si avansata, in comparatie cu israelitii contemporani. 29. Nu e de mirare ca Samson a fost tentat sa mearga la filisteni (Judecatori 14:1).

Concluzie
Arheologia reprezinta una din disciplinele care are de-a face exclusiv cu realia – vestigii, cladiri, orase si tari – fapte tangibile, tridimensionale sau chiar evenimente din trecut. Pe masura ce aceste monumente continua sa fie descoperite an de an, lumea biblica iese la lumina tot mai mult, oferindu-ne o imagine a bogatei si variatei ei sfere. Este nevoie tot mai mare de cercetari arheologice minutioase in Orientul Mijlociu. Cercetatorii si istoricii biblici, confruntati cu provocarile postmodernismului, se indreapta tot mai des catre domeniul arheologiei ca sursa primara de informatii cu privire la istoria biblica. Desi arheologia se afla inca in stadiul de pruncie, incepe sa umple detaliile marii povestiri biblice din cele mai indepartate inceputuri ale ei. in aceasta cautare, rapoartele oferite de pietrele din Orientul Mijlociu continua sa puna sub semnul intrebarii pretentiile revizioniste ale postmodernismului.

In concluzie vorbesti singura !
Religia este rezultatul slabiciunii umane, iar Biblia este o antologie de povesti pentru copii si este in flagranta contradictie cu LOGICA, cu STIINTA ºi cu MORALA general-umana.

Nu-mi daþi sfaturi. ªtiu sã greºesc ºi singur !

De la: DorYnel, la data 2009-08-18 10:48:42In concluzie vorbesti singura !
Religia este rezultatul slabiciunii umane, iar Biblia este o antologie de povesti pentru copii si este in flagranta contradictie cu LOGICA, cu STIINTA ºi cu MORALA general-umana.

...am postat toate acestea pt.cei care cauta nod in papura ca sa justifice intr-un fel sau altul atat veridicitatea Biblie cat si EXISTENTA LUI DUMNEZEU.
DOVEZILE SUNT CLARE SI INDISCUTABILE.

De la: gabita__n, la data 2009-08-18 07:11:28Universul – Big Bang sau creatie…???

“La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” ( Geneza 1, 1 )
Intrega Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor.
“…Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” ( Isaia 45, 12 )
“…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” ( Isaia 44, 24 )
“…Numai El intinde cerurile…” ( Iov 9,8 )
“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui…(Psalmul19,1 )
Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

Biblia ramine ABECEDARUL creatiunii lumii,a noastre,evolutia noastra ca specie umana,si mai ales reintoarcerea noastra la DUMNEZEU CREATORUL-SI MINTUITORUL.
Stiinta..a incercat,(ceea ce a facut si Satana) sa se ridice mai sus de Dumnezeu si sa ridicularizeze Creatiunea si existenta Divina....
....si se vede unde am ajuns.....; stiintific am intrat in criza...si curind in faliment mondial....

Gaby, multumesc ptr acest topic...

Maranatha

De la: DorYnel, la data 2009-08-18 10:48:42In concluzie vorbesti singura !
Religia este rezultatul slabiciunii umane, iar Biblia este o antologie de povesti pentru copii si este in flagranta contradictie cu LOGICA, cu STIINTA ºi cu MORALA general-umana.

daca vorbeste singura ,e bine ,era mai grav daca vorbea dumnezeu cu ea ,eram nevoiti sa sunam la 112 .

De la: gabita__n, la data 2009-08-18 07:16:54

Teoria Big Bang, desi e imbratisata de numerosi oameni de stiinta, ridica o multime de probleme nerezolvate, ceea ce face ca ea sa fie nimic mai mult decat o simpla ipoteza cosmogonica putin credibila. Iata cateva probleme nerezolvate ale teoriei amintite:
1. Nu exista nicio cale experimentala pentru a verifica veridicitatea acestei teorii. Nu poate fi imaginat niciun aparat care sa urmaresca evolutia unei stele. Omul isi poate doar imagina aceasta evolutie, insa nu o poate verifica experimental. Atata vreme cat nu poate fi facuta o verificare experimentala, teoria nu este altceva decat o simpla ipoteza.
2. Conform teoriei Big Bang, in urma exploziei materia ar trebui sa fie distribuita in univers in mod uniform si aleatoriu in toate directiile.
Realitatea pe care o gasesc astronomii “pe teren” este cu totul alta: materia este distribuita neomogen in univers. Pretutindeni exista neregularitati, cu zone de materie foarte densa ( galaxiile ), dar si zone care se apropie de vidul absolut ( spatiile intergalactice ).
O stire data in 28 august 2007 arata ca astronomii au descoperit la o distanta de doua miliarde de ani-lumina un vid imens in univers, avand un diametru de un miliard de ani-lumina. Cu ajutorul radiotelescopului VLH, s-a descoperit, potrivit Live Science, un gol urias in care nu exista nici galaxii, nici materie intunecata. Initial s-a crezut ca este vorba de o gaura neagra, insa a fost infirmata acesta presupunere.
“Ceea ce am gasit nu este normal, daca ne raportam la observatiile de pana acum, ori la simularile computerizate despre evolutia universului”- afirma cercetatorul stiintific Lilliya R. Williams de la Universitatea din Minnesota. (2)
Acest vid imens da peste cap teoriile stiintifice prezente.
3. Conform teoriei Big Bang, toate galaxiile ar trebui sa se departeze unele de altele, la fel cum se intampla cu fragmentele rezultate in urma unei explozii obisnuite. Realitatea “pe teren” este alta: sunt zone in univers in care galaxiile se apropie unele de altele.
4. Cartografierea recenta a unei zone din universul apropiat de noi contrazice afirmatiile teoriei Big Bang. De-a lungul anilor, s-au facut o multime de studii cu privire la distributia galaxiilor cunoscute. Insa oricat de elaborate au fost acestea, ele nu au putut acoperi decat diferite segmente.
Incepand cu 1986, in astronomie si astrofizica s-a deschis o etapa importanta. Folosindu-se tehnici informatice moderne, astronomii de la Harvard Smithsonian Center au reusit sa obtina o reprezentare aproape fidela a unei zone a universului. Pentru prima data omul a putut vedea structuri ale universului care se intind pe o distanta de 500 de milioane de ani-lumina.
Reusita acestei cartografieri partiale a universului pune serios sub semnul intrebarii teoria Big Bang. Cartografierea realizata in 1986 demonstreaza ca distributia galaxiilor in univers nu este aleatorie. Mai mult decat atat, noua panorama descopera o structura particulara formata din peste 1000 de galaxii, avand imaginea unei fiinte umane. Aceasta descoperire nu numai ca rastoarna teoria distributiei aleatoare a galaxiilor in univers, dar- culmea ironiei !- oamenii de stiinta evolutionisti au ocazia sa contemple galaxiile din universul nordic si apropiat de noi ca avand forma unei fiinte omenesti.
Desigur, nimeni nu a dat vreo importanta sau semnificatie formei umane a acestei structuri galactice, insa descoperirea face ca teoria Big Bang sa fie serios repusa in discutie. La o scara uriasa, se pot vedea structuri cu aspectul unor ziduri uriase inconjurate de zone vide. Imaginea umana a structurii megagalactice a fost supranumita “the stick man” ( “omul baton”), datorita bustului sau alungit.
Ceea ce este deosebit de interesant legat de “the stick man” este faptul ca bustul sau este practic aliniat nordului real, in linie cu axa de rotatie a pamantului. Dr. Craig Tyler de la colegiul Fort Lewis din Colorado a afirmat:
“The stick man”- rezultatul acestei prime evidente pare ca ne spune ca acolo se afla un mesaj cu privire la noi, galaxii dispuse in forma unei fiinte umane. In acelasi timp, alte “felii” ale cerului nu poseda astfel de formatiuni. Aceste caracteristici sunt interesante pentru ca ele par sa ne spuna ca noi ocupam un loc preponderent in cosmos.” (3)
Dr. Margaret Geller, astronom la Smithsonian Institute, admite ca “the stick man”reprezinta o dovada irezistibila ca galaxiile se concentreaza in structuri bidimensionale.
5. Conform teoriei Big Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat ( 4), unii cercetatori lansand modelul universului avand forma unei pilule ( oval alungit ). (5)
6. Prime doua legi ale termodinamicii contrazic teoria Big Bang.
-Prima lege a termodinamicii, numita si “legea conservarii energiei”, afirma ca energia nu poate fi nici creata , nici distrusa, ci poate doar sa se transforme. Daca energia nu poate fi creata, atunci cu siguranta niciun lucru nu poate sa provina din nimic. Oamenii de stiinta evolutionisti stiu prea bine acest adevar, insa il ocolesc intentionat. Savanti ca Alan Guth au afirmat:
“In primul rand, voi spune ca din punct de vedere pur tehnic, expansiunea nu explica cum universul a venit la existenta din nimic… Expansiunea nu face decat sa iei un mic univers pentru a produce unul foarte mare. Dar expansiunea prin ea insasi nu explica originea acestui mic univers. “ (6)
Unul din cei mai mari matematicieni moderni-Stephen W. Hawking- a inchis usa modelului expansionist:
“ Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem … Parerea mea este ca noul model expansionist este mort ca teorie stiintifica , desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.”(7)
-A doua lege a termodinamicii, numita si “legea entropiei”, afirma ca energia se transforma in intotdeauna spre o stare din ce in ce mai haotica, din ce in ce mai putin utilizabila. Posibilitatea aparitiei unui univers din ce in ce mai organizat , dupa asa-zisa explozie initiala si fara interventia unei cauze externe, este contrazisa de legea entropiei . Chiar daca s-ar fi produs Bing Bang-ul, conform celei de a doua legi a termodinamicii, universul ar fi evoluat spre haos si entropie maxima ( dezordine ) , nu spre un un univers organizat asa cum il vedem astazi.
7. Limitele cunoasterii in teoria Big Bang. Oamenii de stiinta sunt nevoiti sa recunoasca ca exista niste limite ale cunoasterii peste care nu pot trece. Ei vorbesc chiar despre “un zid” de netrecut pentru cunoasterea umana. De fapt, astrofizicienii iau ca punct de plecare al expansiunii universului momentul 10 la puterea minus 43 secunde, varsta la care se presupune ca universul era cuprins intr-o sfera de 10 la puterea minus 33 cm. Acesta este “zidul” de netrecut pentru cunoasterea umana. Dincolo de acest moment sunt doar presupuneri, ipoteze, imaginatie.
8. Privin in interiorul sistemului nostru solar, gasim cateva realitati care contrazic toate teoriile stiintifice evolutioniste:
a) Structura rocilor lunare este diferita de cea a rocilor pamantene , ceea ce demonstreaza ca Luna si Pamantul au structuri diferite, origini diferite, si exista pentru scopuri diferite.Prin urmare cele doua corpuri ceresti nu pot avea acelasi stramos comun evolutionist.
“Spre surprinderea savantilor, structura chimica a rocilor de pe luna este distinct diferita de cea a rocilor de pe pamant. Aceasta diferenta arata ca luna s-a format in conditii diferite… si inseamna ca orice teorie despre originea planetelor trebuie sa explice acum crearea pamantului si a lunii pe cai diferite.”( 8 )
Asadar, Luna si Pamantul au structuri diferite, deci au origini diferite.
b) Dintre toate planetele sistemului solar, doua au rotatii axiale retrograde ( sensul de rotatie este opus sensului de rotatie al celorlate planete ). Este vorba despre Uranus si Venus. Evolutionistii nu pot explica aceasta, potrivit modelului evolutionist de formare a sistemului solar.
c) De asemenea, o treime dintre satelitii naturali ai planetelor sistemului solar au orbite retrograde fata de sensul de rotatie al planetei respective.
Toate aceste fenomene, precum si altele, nu au putut fi explicate rezonabil cu ajutorul vreuneia din teoriile evolutioniste. Modelul creationist este cel care raspunde cel mai bine tuturor provocarilor. Acesta este si motivul pentru care oameni de stiinta evolutionisti ca Dr. James Van Allen au respins filozofia evolutiva , care le-a fost implantata din tinerete, si au devenit creationisti.

-


Ce cauti tu pe aici ! monoteisto ... care esti ! vrei sa te pedepseasca dumnezeu -esti mai rea ca MATA HARI - tradatoare de eden si rai - BIGBAGUL nu e pentru tine esti o giordana bruna ,o copernica o o galileaua -vezi-ti de treaba ta - cred ca a intrat devill prin capul tau -du -tee la nenea preotu ' sa-ti traga o esorcizare - of drace ca mare-i gradina ta !

...ti-am mai spus eu ca tu nici daca L-ai vedea pe Dumnezeu tot ai avea la testa dura ...stiam eu .
Ute dovezi destule ,ce mai vrei de atat ? si mai sunt inca mii si mii de dovezi care arata existenta lui Dumnezeu .