Obiceiuri și tradiții în Vinerea Mare, ziua neagră a creștinismului

În această zi se face pomenirea de sfintele și mântuitoarele Patimi ale lui Iisus Hristos. Este ultima vineri din Postul Paștilor. Potrivit tradiției, în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici și nici să folosești oțet, pentru că, pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele lui au fost udate cu oțet.

Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se oficiază niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii, iar ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul lăcașului de cult. Prin scoaterea acestuia se retrăiește coborârea de pe cruce a lui Hristos și pregătirea trupului acestuia pentru înmormântare.

Se spune și că cei care trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu au dureri de cap sau mijloc în timpul anului, iar dacă își șterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

În Vinerea Mare, seara, se cântă Prohodul și se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Creatorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul EPitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde va rămâne până la Înălțare. Acest lucru semnifica înhumarea Domnului.

După terminarea slujbei de seară din Vinerea Mare, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări și își plâng morții. Ulterior, preotul împarte florile aduse, care sunt considerate a fi bune de leac.

De la biserică, lumea pleacă acasă cu lumânările aprinse pe drum, pentru ca morții să afle de venirea zilelor mari. Oamenii ocoleau casa de trei ori și atunci când intrau se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți, apoi păstrau lumânarea pentru a o aprinde în vremuri grele.

Unii obișnuiesc să afume casa cu tămâie în Vinerea Mare, înconjurând-o de trei ori, în zorii zilei, pentru ca gângăniile și dihaniile să nu se apropie de casă și de pomi.