Poezie

Tu te-ai născut ca să-ţi asculţi colinda
(unui Săgetător)

Tu te-ai născut cu paşii in zăpadă
La râsul tău, toţi fulgii de pe cer
Ţi-au coborât pe umeri să te vadă,
Învăluindu-ţi viaţa în mister.

Ai fost şi viscol şi troian de nea
Cu bulgării în mână te-ai mirat
Că poţi cuprinde iarna-n palma ta,
Că tot ce vezi în jur e-adevărat,

N-ai plans când te-ai lovit întâia oară
Şi n-ai cerut la nimeni ajutor.
Sub avalanşă nu putea să moară
Neînfricatul pisc al munţilor

Din ciob de gheaţă ţi-ai facut oglinda,
Din ţurţuri ai făcut săgeţi
Tu te-ai născut ca să-ţi asculţi colinda
Clădindu-ţi versuri albe din nămeţi

Sub scuturul zăpezii de pe ram,
Ce şi-a lăsat blândeţea să şi-o cearnă,
Prin florile-ngheţate de pe geam,
Te-ai botezat cu numele de iarnă

Pentru voi toti:

Poezia a caror cateva versuri le-am postat -si pe care o iubesc de doar 24 ani- îi apartine unui poet mai putin cunoscut:Duiliu Zamfirescu....Mi-ar fi placut sa am si eu o sensibilitate a sufletului atat de mare, sa pot compune ca acesta.

Dar,pot face altceva: Pentru Carla! pe care o rog sa ma
ierte......

Cand alaiul fulgilor de nea
Va poposi timid pe fruntea ta
Voi sta cersind.. o lacrima din partea ta.

Si voi privi cu nostalgie,în lumea ireala cu povesti
Din care a coborat o zana
In camera-mi tacuta si pustie.

Si voi dori domnita diafana
O sarutare doar sa-mi dai
Sa simt si eu..cum e sa fii in rai.

Voi rade,sau imi va fi ciuda,simtind cum fata-mi neagra mi se uda
De lacrimi-le,ce mi s-au prelins
Direct in suflet,si l-au aprins.

Iar noaptea dintre ani o voi petrece
Cu-n chip ingandurat si rece
Privindu in sufletelul tau cel trist.


Hm!....Constat,ca am cam facut praf totul,cat despre rima...Intentia insa este cea care contea-
za,nu-i asa? Sigur va trebui sa ma apuc de potcovit cai,sau de altceva....

53 ani [inca] Batranel-Batranel, Uratel-Uratel, Prostutel ăhăăăăă !....

Sandu....nu mai sunt trista.... acum ramane sa te inveselesc si pe tine....

Am crezut Carla ca ma vei urechia si pe mine,pt.că ti-am deformat versurile.Intentia insa a fost nobilă.
Nu stiu cum ai putea sa mă inveselesti si pe mine...ah,
da! Doar, redevenind tu insăti...vesela si sclipitoare!

53 ani [inca] Batranel-Batranel, Uratel-Uratel, Prostutel ăhăăăăă !....

Nu pot spune decat :e placut sa citesti si asa ceva pe topic

De la: dasca777, la data 2009-01-02 16:50:47o poezie frumoasa,care ma caracterizeaza:D


generalul e tata si armata mama
lupta imi e sora
si viata o drama

fratii mei ma cheama de sus din valhala
ares e cu mine si-mi netezeste calea
o tu zeu puternic lasa-ma sa lupt
si promit marite sa aduc tribut

mii de luptatori toti doar pt tine
cat mai multi morti sa te cinstesc bine
lupta o am in sange,drog e adrenalina
stiu ca daca-s gata o sa vad lumina

moartea e o "curba" si m-a vrut de mic
insa eu-s gigant si ea e pitic
ea vrea sa ma ia,insa e prea mica
vin iubita mea,nu iti fie frica

razboinicii lumii de s-or aduna
vreau sa fiu acolo cand lupta e grea
sa ma lupt intr-una
sa ma vada moartea cum voi castiga

si cand voi fi gata o.iubita mea
voi veni la tine sa fii doar a mea



va inspira versurile nu?:D

a propos... azi e ziua eroilor, in calendarul crestin
sa le cinstim memoria !

O aripă de-a mea

Să-ţi mângâi dorul, să-ţi sărut cuvântul
Să-ţi fiu căldură iarna, vara vântul,
Tiptil să mă strecor sub tâmplă,
În gândul tău, să văd ce se întâmplă
Să merg alături sau în umbra ta,
Să nu ştii când o aripă de-a mea
Te va cuprinde dulce-ncetişor
Când rătăcit vei fi şi călător…

Ochii tai

N-am stiut culoarea
ochilor tai
caci nu-i privisem
cu ochii
dar am simtit
ca sunt negri
ca noaptea
ca sunt verzi
ca frunza
ca sunt albastri
ca marea
ca sunt caprui
ca umbra
si am aflat
ca sub genele tale
era un colt de rai.

De la: Paramitasa, la data 2011-06-10 21:49:32Ochii tai

N-am stiut culoarea
ochilor tai
caci nu-i privisem
cu ochii
dar am simtit
ca sunt negri
ca noaptea
ca sunt verzi
ca frunza
ca sunt albastri
ca marea
ca sunt caprui
ca umbra
si am aflat
ca sub genele tale
era un colt de rai.

Am gusturi simple. Mă mulţumesc cu ce-i mai bun. Oscar Wilde

De la: Emm_, la data 2011-06-11 10:53:47

De la: Paramitasa, la data 2011-06-10 21:49:32Ochii tai

N-am stiut culoarea
ochilor tai
caci nu-i privisem
cu ochii
dar am simtit
ca sunt negri
ca noaptea
ca sunt verzi
ca frunza
ca sunt albastri
ca marea
ca sunt caprui
ca umbra
si am aflat
ca sub genele tale
era un colt de rai.

ca sunt vineti
de la un pumn bine plasat

De la: dasca7727, la data 2011-06-12 07:14:52

De la: Emm_, la data 2011-06-11 10:53:47

De la: Paramitasa, la data 2011-06-10 21:49:32Ochii tai

N-am stiut culoarea
ochilor tai
caci nu-i privisem
cu ochii
dar am simtit
ca sunt negri
ca noaptea
ca sunt verzi
ca frunza
ca sunt albastri
ca marea
ca sunt caprui
ca umbra
si am aflat
ca sub genele tale
era un colt de rai.

ca sunt vineti
de la un pumn bine plasat

la varianta asa chiar nu m-am gandit

ba e asa
afarai frig si innorat in soba arde mama de lustrai tata spainzurat iar eu ma tai cu lama in frigider in pungi deun kil sta relaxat bunicu iar din bunica a ramas un deget si buricul un var deal meu sta in extaz cu 2 degete in priza cum picior pe aragaz si cu ochii pe dormiza iar tu copile drag stai linistit ca unchiu te gazeaza siapoi te impaiaza iar tu sotia mea draga taiata fiind in 2 iti sug inima cun pai si tio mananc cu oua

Nu Am Scris Gramatical Ca Trebuie Sa Plec :D

De la: Robitza_SeDaN, la data 2011-12-02 22:36:45ba e asa
afarai frig si innorat in soba arde mama de lustrai tata spainzurat iar eu ma tai cu lama in frigider in pungi deun kil sta relaxat bunicu iar din bunica a ramas un deget si buricul un var deal meu sta in extaz cu 2 degete in priza cum picior pe aragaz si cu ochii pe dormiza iar tu copile drag stai linistit ca unchiu te gazeaza siapoi te impaiaza iar tu sotia mea draga taiata fiind in 2 iti sug inima cun pai si tio mananc cu oua

Nu Am Scris Gramatical Ca Trebuie Sa Plec :D

sigur n-ai gresit punguta cu prafuri?

naspa

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris"!

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

esti semeseriash gagiule....tineo tot asa

foarte frumos dar prea stintific priveste realitatea si nu trai din vise tot ca scri imi pare rau e esit din comun imi pare rau

nu are rima si e fara inteles multumesc

gindeste ca pot citi si copii de ai nostri esti prea dus cu capu rezumate la ceva frumos

Cu gandul la femei

Din prima zi cand m-am nascut
Mi s-a intiparit ideea
Ca o minune am vazut
Si-a cea minune e.....femeia
La nastere s-a intamplat
Ca prima data in ochii mei
Sa vad ca sunt aplaudat
Bine-inteles......tot de femei
Si doctorita mi-a zambit
Probabil ca eram frumos
Iar tatal meu s-a inrosit
Cred ca era un pic gelos
M-au luat in brate toti din sala
Bine-inteles ,nu doar ai mei
Cred ca de-atunci eu am o boala
Mi-a ramas gandul......... la femei
Pentru o vreme m-am schimbat
Ca-in prima zi de gradinita
In banca mea s-a asezat
Nu o femeie.....o fetita
Era mai mica decat mine
Dar indrazneata foc fetita
Ca nu i-a fost deloc rusine
Cand i s-a ridicat rochita
Si ca un gest colegial
M-a sarutat direct pe gura
Fiind un tip sentimental
M-am inrosit peste masura
Nici nu mai stiu cum am ajuns
Pana acasa mi-am dat seama
Ca daca imi doresc raspuns
E bine sa o-ntreb pe mama
Mi-a explicat ceva c-un lacat
Cum toata viata-i cauti cheia
Si-abia atunci ajungi la capat
Cand in sfarsit,gasesti femeia
Apoi la scoala cand m-au dat
Am vrut si eu asa de tare
Sa fiu odata sarutat
De doamna mea invatatoare
Eu cred ca si-a dorit si ea
Sau poate dintr-o conjunctura
A vrut sarutul sa imi dea
Si m-a pupat direct pe gura
Multe saruturi au urmat
Si n-as dori acum sa-nchei
Spun doar ca e adevarat
Mi-e gandul numai......la femei!!

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

De la: DeMayo, la data 2012-07-02 17:13:25Cu gandul la femei

Din prima zi cand m-am nascut
Mi s-a intiparit ideea
Ca o minune am vazut
Si-a cea minune e.....femeia
La nastere s-a intamplat
Ca prima data in ochii mei
Sa vad ca sunt aplaudat
Bine-inteles......tot de femei
Si doctorita mi-a zambit
Probabil ca eram frumos
Iar tatal meu s-a inrosit
Cred ca era un pic gelos
M-au luat in brate toti din sala
Bine-inteles ,nu doar ai mei
Cred ca de-atunci eu am o boala
Mi-a ramas gandul......... la femei
Pentru o vreme m-am schimbat
Ca-in prima zi de gradinita
In banca mea s-a asezat
Nu o femeie.....o fetita
Era mai mica decat mine
Dar indrazneata foc fetita
Ca nu i-a fost deloc rusine
Cand i s-a ridicat rochita
Si ca un gest colegial
M-a sarutat direct pe gura
Fiind un tip sentimental
M-am inrosit peste masura
Nici nu mai stiu cum am ajuns
Pana acasa mi-am dat seama
Ca daca imi doresc raspuns
E bine sa o-ntreb pe mama
Mi-a explicat ceva c-un lacat
Cum toata viata-i cauti cheia
Si-abia atunci ajungi la capat
Cand in sfarsit,gasesti femeia
Apoi la scoala cand m-au dat
Am vrut si eu asa de tare
Sa fiu odata sarutat
De doamna mea invatatoare
Eu cred ca si-a dorit si ea
Sau poate dintr-o conjunctura
A vrut sarutul sa imi dea
Si m-a pupat direct pe gura
Multe saruturi au urmat
Si n-as dori acum sa-nchei
Spun doar ca e adevarat
Mi-e gandul numai......la femei!!

Hai sa ne intalnim in vise

Iti promit ca`ti dau zeci de petale,
Lasa-ma doar sa fiu sensu vietii tale
Nu`ti cer tot dar vreau sa stiu...
Ca`n viata ta tot ce iubesti eu sa fiu
Nu-ti cer mult,oricum dau tot ce cer,
Ti-as da orice,tu esti motivu meu sa sper
N`am mai spus de mult ca traiesc,iubesc
Da tu ma faci s`o spun si s`o cred ...
De asta`ti multumesc !
Visez in continuare la tot ce poate fi
Vom fi doar noi doi,nimeni nu ne poate oprii.
Si`ti promit ca totu` v-a fi bine
Exact cum am visat,tu si eu peste tot...
Eu voi fi alaturi de tine !
Lasa-ma sa-ti aduc tot ce vrei sa ai...
Nu cer nimic in schimb sa-mi dai.
Adorm cu perna`n brate si tu stii...
In locul ei as vrea ca tu sa fii..
Acum...hai sa calcam pe cai neatinse...
Hai sa ne`ntalnim in vise.

sursa : online

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Omul Adevarat

Este usor sa fii placut,
Atunci cand viata este un paradis,
Dar omul adevarat este acela
Care zambeste inclusiv atunci cand are greutati.
Caci testul inimii este necazul,
Si orice om trebuie sa treaca prin el,
Iar zambetul cel mai frumos intre toate
Este zambetul care straluceste printre lacrimi.
Este usor sa fii prudent
Atunci cand nimic nu te ispiteste,
Cand nici o voce a pacatului,
Din interior sau din afara,
Nu te atrage catre ratacire.
Dar aceasta este doar o virtute negativa
Pana cand nu este trecuta prin foc,
Iar viata care merita sa fie onorata
Este cea care rezista in fata dorintei.
Caile batatorite astazi,
Sunt cele ale cinicilor, ale oamenilor tristi si ale celor cazuti,
Care nu au avut taria sa mearga pana la capat;
Singurii care merita omagiul nostru
Sunt cei a caror virtute a cucerit pasiunea
Si a caror tristete este ascunsa de un zambet.
Vai! Rareori intalnim asemenea oameni!

Ella Wheeler Wilcox

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Piata

As vrea sa fac cumparaturi cu tine in piata Vietii,
Sa cumparam impreuna secretele stelelor,
Parfumul sufletelor;
Vinul lumilor mai bune;
Unul sau doua tablouri cu vise;
Schitate de o mana nemuritoare;
O mantie a caritatii pure ca zapada;
Cateva carti din Biblioteca Inimii;
Un poem sau un cantec alcatuit din aer;
O cuvertura tesuta la razboiul de tesut al noptii;
O nestemata din caseta Adevarului;
O tapiserie tesuta din bataile inimii;
Pasiuni si dulci regrete,
O lampa cu lumina mereu vie a Iubirii!
Cativa pantofi ai aventurii;
Un pardesiu al admiratiei celeste;
Si un psaltir cu rugaciuni umane.
Iar la sfarsit, sa platim pentru toate acestea
Cu nepretuita moneda a multumirii.

Edwin Leibfreed

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Un vis

Iubesc cum încă om pe lume
N-a fost în stare să iubească.
Iubita mea e sfântă, mare,
Dar nu-i fiinţă pământească.
Iubesc o zeie exilată
Din cer, şi-n veci o voi iubi:
E libertatea. Dar, durere!
În vis numai o pot zări.
În versurile mele însă
Mi-apare falnica iubită.
Chiar astă-noapte-a fost cu mine
Într-o grădină înflorită.
Îngenunchind i-am spus iubirea-mi
Şi m-am plecat să rup o floare
Ca să i-o dau — o mică jertfă...
Atunci - cu spada sclipitoare -
La spate-mi apăru călăul,
Şi capul meu căzu trunchiat...
În mâini chiar îmi căzu, şi dânsei
În loc de floare i l-am dat.

poezie de Sandor Petofi

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-I smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa-I ca de-un prăpăd se curmă,
când m-a privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

- Dar unde duci, străine, povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
- Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

- Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
- Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
- Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...

Şi mai vorbesc...

Şi mai vorbesc cu tine uneori
Printre şoaptele ascunse-n gânduri
Dar cred că vorba mea adeseori
E doar risipă aşezată-n rânduri.

Şi chiar nu ştiu de ce mai ostenesc
Ca să aduc din nefiinţă clipa
Căci din cascada sufletului şiroiesc
Doar amăgiri ce şi-au pierdut aripa.

Mai deschid cutia cu amintiri
Şi privesc cum stau înlăcrimate
Perechi de suflete răpuse din priviri
Ce-au fost în depărtări încătuşate.

Însă credinţa n-am să irosesc
Chiar de-o fi îngropată într-o stâncă
Şi ori de câte ori am să clipesc
Eu voi săpa în piatra cea adâncă.

Şi mai vorbesc cu tine uneori
Fără ca tu să mai gândeşti la mine
Iar ochii umezi, veşnic sclipitori
Urzind un vis, vor mângâia suspine.

Madalina Elena Barbu

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

"Ce ochi ciudaţi am. Văd şi înăuntru şi în afara mea.
Ochii de carne văd în afară, ochii de vis văd înăuntru.
Si totuşi ... altcineva ... tot din mine... vede şi ochii de carne şi pe cei de vis..."

Oana Pellea

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Eu am scris-o... cum te g�sesc? se pare c� demult nu ai mai intrat pe aici.. a și trecut ceva vreme de la postare )

Am g�sit întâmplator abia acum poezia aici

.