Info
x
Iarna....pe ulitele sufletului
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:17
De la: Daphne, la data 2013-12-08 11:49:51De la: SocratEea, la data 2013-09-18 13:01:15''Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, ºi de frãgezimea copilãriei ºi de reculegerea bãtrâneþii. Eºti bunic ºi copil în acelaºi timp, privind la fereastrã fulgii care sclipesc îmbãtrânindu-te cu un zâmbet faþã de amintirea propriei copilãrii ivitã cu mânuþa întinsã dupã fulgi.'' Ionel Teodoreanu - Lorelei  
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:27
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:29
Brüder Grimm - Hänsel und Gretel
Vor einem großen Walde wohnte ein armer Holzhacker mit seiner Frau und seinen zwei Kindern; das Bübchen hieß Hänsel und das Mädchen Gretel. Er hatte wenig zu beißen und zu brechen, und einmal, als große Teuerung ins Land kam, konnte er auch das tägliche Brot nicht mehr schaffen. Wie er sich nun abends im Bette Gedanken machte und sich vor Sorgen herumwälzte, seufzte er und sprach zu seiner Frau »was soll aus uns werden? wie können wir unsere armen Kinder ernähren, da wir für uns selbst nichts mehr haben?« »Weißt du was, Mann,« antwortete die Frau, »wir wollen morgen in aller Frühe die Kinder hinaus in den Wald führen, wo er am dicksten ist: da machen wir ihnen ein Feuer an und geben jedem noch ein Stückchen Brot, dann gehen wir an unsere Arbeit und lassen sie allein. Sie finden den Weg nicht wieder nach Haus und wir sind sie los.« »Nein, Frau,« sagte der Mann, »das tue ich nicht; wie sollt ichs übers Herz bringen, meine Kinder im Walde allein zu lassen, die wilden Tiere würden bald kommen und sie zerreißen.« »O du Narr,« sagte sie, »dann müssen wir alle viere Hungers sterben, du kannst nur die Bretter für die Särge hobeln,« und ließ ihm keine Ruhe, bis er einwilligte. »Aber die armen Kinder dauern mich doch,« sagte der Mann. Die zwei Kinder hatten vor Hunger auch nicht einschlafen können und hatten gehört, was die Stiefmutter zum Vater gesagt hatte. Gretel weinte bittere Tränen und sprach zu Hänsel »nun ists um uns geschehen.« »Still, Gretel,« sprach Hänsel, »gräme dich nicht, ich will uns schon helfen.« Und als die Alten eingeschlafen waren, stand er auf, zog sein Röcklein an, machte die Untertüre auf und schlich sich hinaus. Da schien der Mond ganz helle, und die weißen Kieselsteine, die vor dem Haus lagen, glänzten wie lauter Batzen. Hänsel bückte sich und steckte so viel in sein Rocktäschlein, als nur hinein wollten. Dann ging er wieder zurück, sprach zu Gretel »sei getrost, liebes Schwesterchen, und schlaf nur ruhig ein, Gott wird uns nicht verlassen,« und legte sich wieder in sein Bett. Als der Tag anbrach, noch ehe die Sonne aufgegangen war, kam schon die Frau und weckte die beiden Kinder, »steht auf, ihr Faulenzer, wir wollen in den Wald gehen und Holz holen.« Dann gab sie jedem ein Stückchen Brot und sprach »da habt ihr etwas für den Mittag, aber eßt's nicht vorher auf, weiter kriegt ihr nichts.« Gretel nahm das Brot unter die Schürze, weil Hänsel die Steine in der Tasche hatte. Danach machten sie sich alle zusammen auf den Weg nach dem Wald. Als sie ein Weilchen gegangen waren, stand Hänsel still und guckte nach dem Haus zurück und tat das wieder und immer wieder. Der Vater sprach »Hänsel, was guckst du da und bleibst zurück, hab acht und vergiß deine Beine nicht.« »Ach, Vater,« sagte Hänsel, »ich sehe nach meinem weißen Kätzchen, das sitzt oben auf dem Dach und will mir Ade sagen.« Die Frau sprach »Narr, das ist dein Kätzchen nicht, das ist die Morgensonne, die auf den Schornstein scheint.« Hänsel aber hatte nicht nach dem Kätzchen gesehen, sondern immer einen von den blanken Kieselsteinen aus seiner Tasche auf den Weg geworfen. Als sie ganz in den Wald gekommen waren, sprach der Vater »nun sammelt Holz, ihr Kinder, ich will ein Feuer anmachen, damit ihr nicht friert.« Hänsel und Gretel trugen Reisig zusammen, einen kleinen Berg hoch. Das Reisig ward angezündet, und als die Flamme recht hoch brannte, sagte die Frau »nun legt euch ans Feuer, ihr Kinder, und ruht euch aus, wir gehen in den Wald und hauen Holz. Wenn wir fertig sind, kommen wir wieder und holen euch ab.« Hänsel und Gretel saßen am Feuer, und als der Mittag kam, aß jedes sein Stücklein Brot. Und weil sie die Schläge der Holzaxt hörten, so glaubten sie, ihr Vater wäre in der Nähe. Es war aber nicht die Holzaxt, es war ein Ast, den er an einen dürren Baum gebunden hatte, und den der Wind hin- und herschlug. Und als sie so lange gesessen hatten, fielen ihnen die Augen vor Müdigkeit zu, und sie schliefen fest ein. Als sie endlich erwachten, war es schon finstere Nacht. Gretel fing an zu weinen und sprach »wie sollen wir nun aus dem Wald kommen!« Hänsel aber tröstete sie, »wart nur ein Weilchen, bis der Mond aufgegangen ist, dann vollen wir den Weg schon finden.« Und als der volle Mond aufgestiegen war, so nahm Hänsel sein Schwesterchen an der Hand und ging den Kieselsteinen nach, die schimmerten wie neu geschlagene Batzen und zeigten ihnen den Weg. Sie gingen die ganze Nacht hindurch und kamen bei anbrechendem Tag wieder zu ihres Vaters Haus. Sie klopften an die Tür, und als die Frau aufmachte und sah, daß es Hänsel und Gretel war, sprach sie »ihr bösen Kinder, was habt ihr so lange im Walde geschlafen, wir haben geglaubt, ihr wolltet gar nicht wiederkommen.« Der Vater aber freute sich, denn es war ihm zu Herzen gegangen, daß er sie so allein zurückgelassen hatte. Nicht lange danach war wieder Not in allen Ecken, und die Kinder hörten, wie die Mutter nachts im Bette zu dem Vater sprach »alles ist wieder aufgezehrt, wir haben noch einen halben Laib Brot, hernach hat das Lied ein Ende. Die Kinder müssen fort, wir wollen sie tiefer in den Wald hineinführen, damit sie den Weg nicht wieder herausfinden; es ist sonst keine Rettung für uns.« Dem Mann fiels schwer aufs Herz und er dachte »es wäre besser, daß du den letzten Bissen mit deinen Kindern teiltest.« Aber die Frau hörte auf nichts, was er sagte, schalt ihn und machte ihm Vorwürfe. Wer A sagt, muß auch B sagen, und weil er das erstemal nachgegeben hatte, so mußte er es auch zum zweitenmal. Die Kinder waren aber noch wach gewesen und hatten das Gespräch mit angehört. Als die Alten schliefen, stand Hänsel wieder auf, wollte hinaus und Kieselsteine auflesen wie das vorigemal, aber die Frau hatte die Tür verschlossen, und Hänsel konnte nicht heraus. Aber er tröstete sein Schwesterchen und sprach »weine nicht, Gretel, und schlaf nur ruhig, der liebe Gott wird uns schon helfen.« Am frühen Morgen kam die Frau und holte die Kinder aus dem Bette. Sie erhielten ihr Stückchen Brot, das war aber noch kleiner als das vorigemal. Auf dem Wege nach dem Wald bröckelte es Hänsel in der Tasche, stand oft still und warf ein Bröcklein auf die Erde. »Hänsel, was stehst du und guckst dich um,« sagte der Vater, »geh deiner Wege.« »Ich sehe nach meinem Täubchen, das sitzt auf dem Dache und will mir Ade sagen,« antwortete Hänsel. »Narr,« sagte die Frau, »das ist dein Täubchen nicht, das ist die Morgensonne, die auf den Schornstein oben scheint.« Hänsel aber warf nach und nach alle Bröcklein auf den Weg. Die Frau führte die Kinder noch tiefer in den Wald, wo sie ihr Lebtag noch nicht gewesen waren. Da ward wieder ein großes Feuer angemacht, und die Mutter sagte »bleibt nur da sitzen, ihr Kinder, und wenn ihr müde seid, könnt ihr ein wenig schlafen: wir gehen in den Wald und hauen Holz, und abends, wenn wir fertig sind, kommen wir und holen euch ab.« Als es Mittag war, teilte Gretel ihr Brot mit Hänsel, der sein Stück auf den Weg gestreut hatte. Dann schliefen sie ein, und der Abend verging, aber niemand kam zu den armen Kindern. Sie erwachten erst in der finsteren Nacht, und Hänsel tröstete sein Schwesterchen und sagte »wart nur, Gretel, bis der Mond aufgeht, dann werden wir die Brotbröcklein sehen, die ich ausgestreut habe, die zeigen uns den Weg nach Haus.« Als der Mond kam, machten sie sich auf, aber sie fanden kein Bröcklein mehr, denn die viel tausend Vögel, die im Walde und im Felde umherfliegen, die hatten sie weggepickt. Hänsel sagte zu Gretel »wir werden den Weg schon finden,« aber sie fanden ihn nicht. Sie gingen die ganze Nacht und noch einen Tag von Morgen bis Abend, aber sie kamen aus dem Wald nicht heraus, und waren so hungrig, denn sie hatten nichts als die paar Beeren, die auf der Erde standen. Und weil sie so müde waren, daß die Beine sie nicht mehr tragen wollten, so legten sie sich unter einen Baum und schliefen ein. Nun wars schon der dritte Morgen, daß sie ihres Vaters Haus verlassen hatten. Sie fingen wieder an zu gehen, aber sie gerieten immer tiefer in den Wald, und wenn nicht bald Hilfe kam, so mußten sie verschmachten. Als es Mittag war, sahen sie ein schönes schneeweißes Vöglein auf einem Ast sitzen, das sang so schön, daß sie stehen blieben und ihm zuhörten. Und als es fertig war, schwang es seine Flügel und flog vor ihnen her, und sie gingen ihm nach, bis sie zu einem Häuschen gelangten, auf dessen Dach es sich setzte, und als sie ganz nah herankamen, so sahen sie, daß das Häuslein aus Brot gebaut war und mit Kuchen gedeckt; aber die Fenster waren von hellem Zucker. »Da wollen wir uns dran machen,« sprach Hänsel, »und eine gesegnete Mahlzeit halten. Ich will ein Stück vom Dach essen, Gretel, du kannst vom Fenster essen, das schmeckt süß.« Hänsel reichte in die Höhe und brach sich ein wenig vom Dach ab, um zu versuchen, wie es schmeckte, und Gretel stellte sich an die Scheiben und knuperte daran. Da rief eine feine Stimme aus der Stube heraus »knuper, knuper, kneischen, wer knupert an meinem Häuschen?« Die Kinder antworteten »der Wind, der Wind, das himmlische Kind,« und aßen weiter, ohne sich irre machen zu lassen. Hänsel, dem das Dach sehr gut schmeckte, riß sich ein großes Stück davon herunter, und Gretel stieß eine ganze runde Fensterscheibe heraus, setzte sich nieder und tat sich wohl damit. Da ging auf einmal die Türe auf, und eine steinalte Frau, die sich auf eine Krücke stützte, kam herausgeschlichen. Hänsel und Gretel erschraken so gewaltig, daß sie fallen ließen, was sie in den Händen hielten. Die Alte aber wackelte mit dem Kopfe und sprach »ei, ihr lieben Kinder, wer hat euch hierher gebracht? kommt nur herein und bleibt bei mir, es geschieht euch kein Leid.« Sie faßte beide an der Hand und führte sie in ihr Häuschen. Da ward gutes Essen aufgetragen, Milch und Pfannekuchen mit Zucker, Äpfel und Nüsse. Hernach wurden zwei schöne Bettlein weiß gedeckt, und Hänsel und Gretel legten sich hinein und meinten, sie wären im Himmel. Die Alte hatte sich nur so freundlich angestellt, sie war aber eine böse Hexe, die den Kindern auflauerte, und hatte das Brothäuslein bloß gebaut, um sie herbeizulocken. Wenn eins in ihre Gewalt kam, so machte sie es tot, kochte es und aß es, und das war ihr ein Festtag. Die Hexen haben rote Augen und können nicht weit sehen, aber sie haben eine feine Witterung, wie die Tiere, und merkens, wenn Menschen herankommen. Als Hänsel und Gretel in ihre Nähe kamen, da lachte sie boshaft und sprach höhnisch »die habe ich, die sollen mir nicht wieder entwischen.« Frühmorgens, ehe die Kinder erwacht waren, stand sie schon auf, und als sie beide so lieblich ruhen sah, mit den vollen roten Backen, so murmelte sie vor sich hin »das wird ein guter Bissen werden.« Da packte sie Hänsel mit ihrer dürren Hand und trug ihn in einen kleinen Stall und sperrte ihn mit einer Gittertüre ein: er mochte schreien, wie er wollte, es half ihm nichts. Dann ging sie zu Gretel, rüttelte sie wach und rief »steh auf, Faulenzerin, trag Wasser und koch deinem Bruder etwas Gutes, der sitzt draußen im Stall und soll fett werden. Wenn er fett ist, so will ich ihn essen.« Gretel fing an bitterlich zu weinen, aber es war alles vergeblich, sie mußte tun, was die böse Hexe verlangte. Nun ward dem armen Hänsel das beste Essen gekocht, aber Gretel bekam nichts als Krebsschalen. Jeden Morgen schlich die Alte zu dem Ställchen und rief »Hänsel, streck deine Finger heraus, damit ich fühle, ob du bald fett bist.« Hänsel streckte ihr aber ein Knöchlein heraus, und die Alte, die trübe Augen hatte, konnte es nicht sehen, und meinte, es wären Hänsels Finger, und verwunderte sich, daß er gar nicht fett werden wollte. Als vier Wochen herum waren und Hänsel immer mager blieb, da übernahm sie die Ungeduld, und sie wollte nicht länger warten. »Heda, Gretel,« rief sie dem Mädchen zu, »sei flink und trag Wasser: Hänsel mag fett oder mager sein, morgen will ich ihn schlachten und kochen.« Ach, wie jammerte das arme Schwesterchen, als es das Wasser tragen mußte, und wie flossen ihm die Tränen über die Backen herunter! »Lieber Gott, hilf uns doch,« rief sie aus, »hätten uns nur die wilden Tiere im Wald gefressen, so wären wir doch zusammen gestorben.« »Spar nur dein Geblärre,« sagte die Alte, »es hilft dir alles nichts.« Frühmorgens mußte Gretel heraus, den Kessel mit Wasser aufhängen und Feuer anzünden. »Erst vollen wir backen,« sagte die Alte, »ich habe den Backofen schon eingeheizt und den Teig geknetet!« Sie stieß das arme Gretel hinaus zu dem Backofen, aus dem die Feuerflammen schon herausschlugen. »Kriech hinein,« sagte die Hexe, »und sieh zu, ob recht eingeheizt ist, damit wir das Brot hineinschießen können.« Und wenn Gretel darin war, wollte sie den Ofen zumachen, und Gretel sollte darin braten, und dann wollte sies auch aufessen. Aber Gretel merkte, was sie im Sinn hatte, und sprach »ich weiß nicht, wie ichs machen soll; wie komm ich da hinein?« »Dumme Gans,« sagte die Alte, »die Öffnung ist groß genug, siehst du wohl, ich könnte selbst hinein,« krabbelte heran und steckte den Kopf in den Backofen. Da gab ihr Gretel einen Stoß, daß sie weit hineinfuhr, machte die eiserne Tür zu und schob den Riegel vor. Hu! da fing sie an zu heulen, ganz grauselig; aber Gretel lief fort, und die gottlose Hexe mußte elendiglich verbrennen. Gretel aber lief schnurstracks zum Hänsel, öffnete sein Ställchen und rief »Hänsel, wir sind erlöst, die alte Hexe ist tot!« Da sprang Hänsel heraus, wie ein Vogel aus dem Käfig, wenn ihm die Türe aufgemacht wird. Wie haben sie sich gefreut, sind sich um den Hals gefallen, sind herumgesprungen und haben sich geküßt! Und weil sie sich nicht mehr zu fürchten brauchten, so gingen sie in das Haus der Hexe hinein, da standen in allen Ecken Kasten mit Perlen und Edelsteinen. »Die sind noch besser als Kieselsteine,« sagte Hänsel und steckte in seine Taschen, was hinein wollte, und Gretel sagte »ich will auch etwas mit nach Haus bringen,« und füllte sich sein Schürzchen voll. »Aber jetzt wollen wir fort,« sagte Hänsel, »damit wir aus dem Hexenwald herauskommen.« Als sie aber ein paar Stunden gegangen waren, gelangten sie an ein großes Wasser. »Wir können nicht hinüber,« sprach Hänsel, »ich seh keinen Steg und keine Brücke.« »Hier fährt auch kein Schiffchen,« antwortete Gretel, »aber da schwimmt eine weiße Ente, wenn ich die bitte, so hilft sie uns hinüber.« Da rief sie. »Entchen, Entchen, da steht Gretel und Hänsel. Kein Steg und keine Brücke, nimm uns auf deinen weißen Rücken.« Das Entchen kam auch heran, und Hänsel setzte sich auf und bat sein Schwesterchen, sich zu ihm zu setzen. »Nein,« antwortete Gretel, »es wird dem Entchen zu schwer, es soll uns nacheinander hinüberbringen.« Das tat das gute Tierchen, und als sie glücklich drüben waren und ein Weilchen fortgingen, da kam ihnen der Wald immer bekannter und immer bekannter vor, und endlich erblickten sie von weitem ihres Vaters Haus. Da fingen sie an zu laufen, stürzten in die Stube hinein und fielen ihrem Vater um den Hals. Der Mann hatte keine frohe Stunde gehabt, seitdem er die Kinder im Walde gelassen hatte, die Frau aber war gestorben. Gretel schüttete sein Schürzchen aus, daß die Perlen und Edelsteine in der Stube herumsprangen, und Hänsel warf eine Handvoll nach der anderen aus seiner Tasche dazu. Da hatten alle Sorgen ein Ende, und sie lebten in lauter Freude zusammen. Mein Märchen ist aus, dort läuft eine Maus, wer sie fängt, darf sich eine große große Pelzkappe daraus machen. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:30
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:31
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:33
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:33
Brüder Grimm - Rapunzel
Es war einmal ein Mann und eine Frau, die wünschten sich schon lange vergeblich ein Kind, endlich machte sich die Frau Hoffnung, der liebe Gott werde ihren Wunsch erfüllen. Die Leute hatten in ihrem Hinterhaus ein kleines Fenster, daraus konnte man in einen prächtigen Garten sehen, der voll der schönsten Blumen und Kräuter stand; er war aber von einer hohen Mauer umgeben, und niemand wagte hineinzugehen, weil er einer Zauberin gehörte, die große Macht hatte und von aller Welt gefürchtet ward. Eines Tags stand die Frau an diesem Fenster und sah in den Garten hinab. Da erblickte sie ein Beet, das mit den schönsten Rapunzeln bepflanzt war, und sie sahen so frisch und grün aus, daß sie lüstern ward und das größte Verlangen empfand, von den Rapunzeln zu essen. Das Verlangen nahm jeden Tag zu, und da sie wußte, daß sie keine davon bekommen konnte, so fiel sie ganz ab, sah blaß und elend aus. Da erschrak der Mann und fragte: "Was fehlt dir, liebe Frau ?" "Ach", antwortete sie, "wenn ich keine Rapunzeln aus dem Garten hinter unserm Hause zu essen kriege so sterbe ich." Der Mann, der sie lieb hatte, dachte: Eh du deine Frau sterben lässest holst du ihr von den Rapunzeln, es mag kosten, was es will. In der Abenddämmerung stieg er also über die Mauer in den Garten der Zauberin, stach in aller Eile eine Handvoll Rapunzeln und brachte sie seiner Frau. Sie machte sich sogleich Salat daraus und aß sie in voller Begierde auf. Sie hatten ihr aber so gut geschmeckt, daß sie den andern Tag noch dreimal soviel Lust bekam. Sollte sie Ruhe haben, so mußte der Mann noch einmal in den Garten steigen. Er machte sich also in der Abenddämmerung wieder hinab. Als er aber die Mauer herabgeklettert war, erschrak er gewaltig, denn er sah die Zauberin vor sich stehen. "Wie kannst du es wagen", sprach sie mit zornigem Blick, in meinen Garten zu steigen und wie ein Dieb mir meine Rapunzeln zu stehlen ? Das soll dir schlecht bekommen !" "Ach", antwortete er, "laßt Gnade für Recht ergehen, ich habe mich nur aus Not dazu entschlossen. Meine Frau hat Eure Rapunzeln aus dem Fenster erblickt und empfindet ein so großes Gelüsten, daß sie sterben würde, wenn sie nicht davon zu essen bekommt. "Da ließ die Zauberin in ihrem Zorne nach und sprach zu ihm: "Verhält es sich so, wie du sagst so will ich dir gestatten, Rapunzeln mitzunehmen, soviel du willst; allein ich mache eine Bedingung: Du mußt mir das Kind geben, das deine Frau zur Welt bringen wird. Es soll ihm gut gehen, und ich will für es sorgen wie eine Mutter." Der Mann sagte in der Angst alles zu, und als die Frau in die Wochen kam, so erschien sogleich die Zauberin, gab dem Kinde den Namen R a p u n z e l und nahm es mit sich fort. Rapunzel ward das schönste Kind unter der Sonne. Als es zwölf Jahre alt war, schloß es die Zauberin in einen Turm, der in einem Walde lag und weder Treppe noch Türe hatte; nur ganz oben war ein kleines Fensterchen. Wenn die Zauberin hinein wollte, so stellte sie sich unten hin und rief: "Rapunzel, Rapunzel, Laß mir dein Haar herunter !" Rapunzel hatte lange, prächtige Haare, fein wie gesponnen Gold. Wenn sie nun die Stimme der Zauberin vernahm, so band sie ihre Zöpfe los, wickelte sie oben um einen Fensterhaken, und dann fielen die Haare zwanzig Ellen tief herunter, und die Zauberin stieg daran hinauf. Nach ein paar Jahren trug es sich zu, daß der Sohn des Königs durch den Wald ritt und an dem Turm vorüberkam. Da hörte er einen Gesang, der war so lieblich, daß er stillhielt und horchte. Das war Rapunzel, die in ihrer Einsamkeit sich die Zeit damit vertrieb, ihre süße Stimme erschallen zu lassen. Der Königssohn wollte zu ihr hinaufsteigen und suchte nach einer Türe des Turms: aber es war keine zu finden. Er ritt heim. Doch der Gesang hatte ihm so sehr das Herz gerührt, daß er jeden Tag hinaus in den Wald ging und zuhörte. Als er einmal so hinter einem Baum stand, sah er, daß eine Zauberin herankam, und hörte, wie sie hinaufrief: "Rapunzel, Rapunzel, Laß mir dein Haar herunter !" Da ließ Rapunzel die Haarflechten herab, und die Zauberin stieg zu ihr hinauf. "Ist das die Leiter, auf welcher man hinaufkommt, so will ich auch einmal mein Glück versuchen." Und den folgenden Tag, als es anfing dunkel zu werden, ging er zu dem Turme und rief: "Rapunzel, Rapunzel, Laß mir dein Haar herunter !" Alsbald fielen die Haare herab, und der Königssohn stieg hinauf. Anfangs erschrak Rapunzel gewaltig, als ein Mann zu ihr hereinkam, wie ihre Augen noch nie einen erblickt hatten. Doch der Königssohn fing an, ganz freundlich mit ihr zu reden, und erzählte ihr, daß von ihrem Gesang sein Herz so sehr sei bewegt worden, daß es ihm keine Ruhe gelassen und er sie selbst habe sehen müssen. Da verlor Rapunzel ihre Angst, und als er sie fragte, ob sie ihn zum Manne nehmen wollte, und sie sah, daß er jung und schön war, so dachte sie: Der wird mich lieber haben als die alte Frau Gotel, und sagte "Ja", und legte ihre Hand in seine Hand. Sie sprach: "Ich will gerne mit dir gehen, aber ich weiß nicht, wie ich herabkommen kann. Wenn du kommst, so bring jedesmal einen Strang Seide mit, daraus will ich eine Leiter flechten, und wenn die fertig ist, so steige ich herunter, und du nimmst mich auf dein Pferd." Sie verabredeten, daß er bis dahin alle Abende zu ihr kommen sollte: Denn bei Tag kam die Alte. Die Zauberin merkte auch nichts davon, bis einmal Rapunzel anfing und zu ihr sagte: "Sag Sie mir doch, Frau Gotel, wie kommt es nur, Sie wird mir viel schwerer heraufzuziehen als den jungen Königssohn, der ist in einem Augenblick bei mir ?" "Ach du gottloses Kind !" rief die Zauberin, "was muß ich von dir hören; ich dachte, ich hatte dich von aller Welt geschieden, und du hast mich doch betrogen !" In ihrem Zorn packte sie die schönen Haare der Rapunzel, schlug sie ein paarmal um ihre linke Hand, griff eine Schere mit der rechten, und, ritsch, ratsch, waren sie abgeschnitten, und die schönen Flechten lagen auf der Erde. Und sie war so unbarmherzig, daß sie die arme Rapunzel in eine Wüstenei brachte, wo sie in großem Jammer und Elend leben mußte. Denselben Tag aber, wo sie Rapunzel verstoßen hatte, machte abends die Zauberin die abgeschnittenen Flechten oben am Fensterhaken fest, und als der Königssohn kam und rief: "Rapunzel, Rapunzel, Laß mir dein Haar herunter !" so ließ sie die Haare hinab. Der Königssohn stieg hinauf, aber er fand oben nicht seine liebste Rapunzel, sondern die Zauberin, die ihn mit bösen und giftigen Blicken ansah. "Aha", rief sie höhnisch, "du willst die Frau Liebste holen, aber der schöne Vogel sitzt nicht mehr im Nest und singt nicht mehr, die Katze hat ihn geholt und wird dir auch noch die Augen auskratzen Für dich ist Rapunzel verloren, du wirst sie nie wieder erblicken !" Der Königssohn geriet außer sich vor Schmerzen, und in der Verzweiflung sprang er den Turm herab. Das Leben brachte er davon, aber die Dornen, in die er fiel, zerstachen ihm die Augen. Da irrte er blind im Wald umher, aß nichts als Wurzeln und Beeren und tat nichts als jammern und weinen über den Verlust seiner liebsten Frau. So wanderte er einige Jahre im Elend umher und geriet endlich in die Wüstenei wo Rapunzel mit den Zwillingen, die sie geboren hatte, einem Knaben und einem Mädchen, kümmerlich lebte. Er vernahm eine Stimme, und sie deuchte ihm so bekannt. Da ging er darauf zu und wie er herankam, erkannte ihn Rapunzel und fiel ihm um den Hals und weinte. Zwei von ihren Tränen aber benetzten seine Augen, da wurden sie wieder klar, und er konnte damit sehen wie sonst. Er führte sie in sein Reich, wo er mit Freude empfangen ward, und sie lebten noch lange glücklich und vergnügt. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:34
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
|
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:34
Brüder Grimm - Von dem Machandelboom
Dat is nu all lang heer, wol ewe dusend Johr, do wöör dar en ryk Mann, de hadd ene schöne frame Fru, un se hadden sik beyde sehr leef, hadden awerst kene Kinner, se wünschden sik awerst sehr welke, un de Fru bedd,d so veel dorüm Dag un Nacht, man se kregen keen un kregen keen. Vör erem Huse wöör en Hof, dorup stünn en Machandelboom, ünner dem stunn de Fru eens im Winter un schelld sik enen Appel, un as se sik den Appel so schelld, so sneet se sik in,n Finger, un dat Blood feel in den Snee. 'Ach,' säd de Fru, un süft,d so recht hoog up, un seg dat Blood vör sik an, un wöör so recht wehmödig, 'hadd ik doch en Kind, so rood as Blood un so witt as Snee.' Un as se dat säd, so wurr ehr so recht fröhlich to Mode: ehr wöör recht, as schull dat wat warden. Do güng se to dem Huse, un,t güng een Maand hen, de Snee vorgüng: un twe Maand, do wöör dat gröön: und dre Maand, do kömen de Blömer uut der Eerd: un veer Maand, do drungen sik alle Bömer in dat Holt, un de grönen Twyge wören all in eenanner wussen: door süngen de Vögelkens, dat dae ganße Holt schalld, un de Blöiten felen von den Bömern: do wörr de fofte Maand wech, un se stünn ünner dem Machandelboom, de röök so schön, do sprüng ehr dat Hart vör Freuden, un se füll up ere Knee un kunn sik nich laten: un as de soste Maand vorby wöör, do wurren de Früchte dick un staark, do wurr se ganß still: un de söwde Maand, do greep se na den Machandelbeeren un eet se so nydsch, do wurr se trurig un krank: do güng de achte Maand hen, un se reep eren Mann un weend un säd 'wenn ik staarw, so begraaf my ünner den Machandelboom.' Do wurr se ganß getrost, un freude sik, bet de neegte Maand vorby wöör, do kreeg se en Kind so witt as Snee un so rood as Blood, un as se dat seeg, so freude se sik so, dat se stürw. Do begroof ehr Mann se ünner den Machandelboom, un he füng an to wenen so sehr: ene Tyd lang, do wurr dat wat sachter, un do he noch wat weend hadd, do hüll he up, un noch en Tyd, do nöhm he sik wedder ene Fru. Mit de tweden Fru kreeg he ene Dochter, dat Kind awerst von der eersten Fru wöör en lüttje Sähn, un wöör so rood as Blood un so witt as Snee. Wenn de Fru ere Dochter so anseeg, so hadd se se so leef, awerst denn seeg se den lüttjen Jung an, un dat güng ehr so dorch,t Hart, un ehr düchd, as stünn he ehr allerwegen im Weg, un dachd denn man jümmer, wo se ehr Dochter all dat Vörmägent towenden wull, un de Böse gaf ehr dat in, dat se dem lüttjen Jung ganß gramm wurr un stödd em herüm von een Eck in de anner, un buffd em hier un knuffd em door, so dat dat aarme Kind jümmer in Angst wöör. Wenn he denn uut de School köhm, so hadd he kene ruhige Städ. Eens wöör de Fru up de Kamer gaan, do köhm de lüttje Dochter ook herup un säd 'Moder, gif my enen Appel.''Ja, myn Kind,' säd de Fru un gaf ehr enen schönen Appel uut der Kist; de Kist awerst hadd einen grooten sworen Deckel mit en groot schaarp ysern Slott. 'Moder,' säd de lüttje Dochter, 'schall Broder nich ook enen hebben?' Dat vördrööt de Fru, doch säd se 'ja, wenn he uut de School kummt.' Un as se uut dat Fenster wohr wurr, dat he köhm, so wöör dat recht, as wenn de Böse äwer ehr köhm, un se grappst to un nöhm erer Dochter den Appel wedder wech und säd 'du schalst nich ehr enen hebben as Broder.' Do smeet se den Appel in de Kist un maakd de Kist to: do köhm de lüttje Jung in de Döhr, do gaf ehr de Böse in, dat se fründlich to em säd 'myn Sähn, wullt du enen Appel hebben?' un seeg em so hastig an. 'Moder,' säd de lüttje Jung, 'wat sühst du gräsig uut! ja, gif my enen Appel.' Do wöör ehr, as schull se em toreden. 'Kumm mit my,' säd se un maakd den Deckel up, 'hahl dy enen Appel heruut.' Un as sik de lüttje Jung henin bückd, so reet ehr de Böse, bratsch! slöögt se den Deckel to, dat de Kopp afflöög un ünner de roden Appel füll. Da äwerleep ehr dat in de Angst, un dachd 'kunn ich dat von my bringen!' Da güng se bawen na ere Stuw na erem Draagkasten un hahl uut de bäwelste Schuuflad enen witten Dook, un sett,t den Kopp wedder up den Hals un bünd den Halsdook so üm, dat,n niks sehn kunn, un sett,t em vör de Döhr up enen Stohl un gaf em den Appel in de Hand. Do köhm doorna Marleenken to erer Moder in de Kääk, de stünn by dem Führ un hadd enen Putt mit heet Water vör sik, den röhrd se jümmer üm. 'Moder,' säd Marleenken, 'Broder sitt vör de Döhr un süht ganz witt uut un hett enen Appel in de Hand, ik heb em beden, he schull my den Appel gewen, awerst he antwöörd my nich, do wurr my ganß grolich.' 'Gah nochmaal hen,' säd de Moder, 'un wenn he dy nich antworden will, so gif em eens an de Oren.' Da güng Marleenken hen und säd 'Broder, gif my den Appel. Awerst he sweeg still. do gaf se em eens up de Oren, do feel de Kopp herünn, doräwer vörschrock se sik un füng an to wenen un to roren, un löp to erer Moder un säd 'ach, Moder, ik hebb mynen Broder den Kopp afslagen,' un weend un weend un wull sik nich tofreden gewen. 'Marleenken,' säd de Moder, 'wat hest du dahn! awerst swyg man still, dat et keen Mensch markt, dat is nu doch nich to ännern; wy willen em in Suhr kaken.' Da nöhm de Moder den lüttjen Jung un hackd em in Stücken, ded de in den Putt un kaakd em in Suhr. Marleenken awerst stünn daarby un weend un weend, un de Tranen füllen all in den Put, un se bruukden gorr keen Solt. Da köhm de Vader to Huus und sett,t sik to Disch un säd 'wo is denn myn Sähn?' Da droog de Moder ene groote groote Schöttel up mit Swartsuhr, un Marleenken weend un kunn sich nich hollen. Do säd de Vader wedder 'wo is denn myn Sähn?' 'Ach,' säd de Moder, 'he is äwer Land gaan, na Mütten erer Grootöhm: he wull door wat blywen.' 'Wat dait he denn door? un heft my nich maal adjüüs sechd!' 'O he wull geern hen un bed my, of he door wol sos Wäken blywen kunn; he is jo woll door uphawen.' 'Ach,' säd de Mann, 'my is so recht trurig, dat is doch nich recht, he hadd my doch adjüüs sagen schullt.' Mit des füng he an to äten und säd 'Marleenken, wat weenst du? Broder wart wol wedder kamen.' 'Ach, Fru,' säd he do, 'wat smeckt my dat Äten schöön! Gif my mehr!' Un je mehr he eet, je mehr wull he hebben, un säd 'geeft my mehr, gy schöhlt niks door af hebben, dat is, as wenn dat all myn wör.' Un he eet un eet, un de Knakens smeet he all ünner den Disch, bet he allens up hadd. Marleenken awerst güng hen na ere Kommod und nöhm ut de ünnerste Schuuf eren besten syden Dook, un hahl all de Beenkens und Knakens ünner den Disch heruut un bünd se in den syden Dook und droog se vör de Döhr un weend ere blödigen Tranen. Door läd se se ünner den Machandelboom in dat gröne Gras, un as se se door henlechd hadd, so war ehr mit eenmal so recht licht, un weend nich mer. Do füng de Machandelboom an sik to bewegen, un de Twyge deden sik jümmer so recht von eenanner, un denn wedder tohoop, so recht as wenn sik eener so recht freut un mit de Händ so dait. Mit des so güng dar so,n Newel von dem Boom, un recht in dem Newel, dar brennd dat as Führ, un uut dem Führ, dar flöög so'n schönen Vagel heruut, de süng so herrlich und flöög hoog in de Luft, un as he wech wöör, do wöör de Machand elboom, as he vörhen west wör, un de Dook mit de Knakens wöör wech. Marleenken awerst wöör so recht licht un vörgnöögt, recht as wenn de Broder noch leewd. Do güng se wedder ganß lustig in dat Huus by Disch un eet. De Vagel awerst flöög wech un sett,t sik up enen Goldsmidt syn Huus un füng an to singen 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch' legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör,n schöön Vagel bün ik!' De Goldsmidt seet in syn Waarkstäd un maakd ene gollne Kede, do höörd he den Vagel, de up syn Dack seet und süng, un dat dünkd em so schöön. Da stünn he up, un as he äwer den Süll güng, da vörlöör he eenen Tüffel. He güng awer so recht midden up de Strat hen, eenen Tüffel un een Sock an: syn Schortfell hadd he vör, un in de een Hand hadd he de golln Kede un in de anner de Tang; un de Sünn schynd so hell up de Strat. Door güng he recht so staan un seeg den Vagel an. 'Vagel,' secht he do, 'wo schöön kannst du singen! Sing my dat Stück nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'twemaal sing ik nich umsünst. Gif my de golln Kede, so will ik dy,t nochmaal singen.' 'Door,' secht de Goldsmidt, 'hest du de golln Kede, nu sing my dat nochmaal.' Do köhm de Vagel un nöhm de golln Kede so in de rechte Poot, un güng vor den Goldsmidt sitten un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Da flög de Vagel wech na enem Schooster, und sett't sik up den syn Dack un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' De Schooster höörd dat und leep vör syn Döhr in Hemdsaarmels, un seeg na syn Dack un mussd de Hand vör de Ogen hollen, dat de Sünn em nich blend't. 'Vagel,' secht he, 'wat kannst du schöön singen.' Do rööp he in syn Döhr henin 'Fru, kumm mal heruut, dar is een Vagel: süh mal den Vagel, de kann maal schöön singen.' Do rööp he syn Dochter un Kinner un Gesellen, Jung un Maagd, un se kömen all up de Strat un seegen den Vagel an, wo schöön he wöör, un he hadd so recht rode un gröne Feddern, un üm den Hals wöör dat as luter Gold, un de Ogen blünken em im Kopp as Steern. 'Vagel,' sägd de Schooster, 'nu sing my dat Stück nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'tweemal sing ik nich umsünst, du must my wat schenken.' 'Fru,' säd de Mann, 'gah na dem Bähn: up dem bäwelsten Boord, door staan een Poor rode Schö, de bring herünn.' Do güng de Fru hen un hahl de Schö. 'Door, Vagel,' säd de Mann, 'nu sing my dat Stück nochmaal.' Do köhm de Vagel und nöhm de Schö in de linke Klau, un flöög wedder up dat Dack un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Un as he uutsungen hadd, so flöög he wech: de Kede hadd he in de rechte und de Schö in de linke Klau, un he flöög wyt wech na ene Mähl, un de Mähl güng 'klippe klappe, klippe klappe, klippe klappe.' Un in de Mähl, door seeten twintig Mählenburßen, de hauden enen Steen und hackden 'hick hack, hick hack, hick hack,' un de Mähl güng 'klippe klappe, klippe klappe, klippe klappe.' Do güng de Vagel up enen Lindenboom sitten, de vör de Mähl stünn, un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, do höörd een up, 'mein Vater, der mich aß,' do höörden noch twe up un höörden dat, mein Schwester, der Marlenichen, do höörden wedder veer up, 'sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch,' nu hackden noch man acht, 'legts unter' nu noch man fyw, 'den Machandelbaum.' nu noch man een. 'Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Da hüll de lezte ook up und hadd dat lezte noch höörd. 'Vagel,' secht he, 'wat singst du schöön! laat my dat ook hören, sing my dat nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'twemaal sing ik nich umsünst, gif my den Mählensteen, so will ik dat nochmaal singen.' 'Ja,' secht he, 'wenn he my alleen tohöörd, so schullst du em hebben.' 'Ja,' säden de annern, 'wenn he nochmaal singt, so schall he em hebben.' Do köhm de Vagel herünn, un de Möllers faat,n all twintig mit Böhm an un böhrden Steen up, 'hu uh uhp, hu uh uhp, hu uh uhp!' Da stöök de Vagel den Hals döör dat Lock un nöhm em üm as enen Kragen, un flöög wedder up den Boom un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Un as he dat uutsungen hadd, do deed he de Flünk von eenanner, un hadd in de rechte Klau de Kede un in de linke de Schö un üm den Hals den Mählensteen, un floog wyt wech na synes Vaders Huse. In de Stuw seet de Vader, de Moder un Marleenken by Disch, un de Vader säd 'ach, wat waart my licht, my is recht so good to Mode.' 'Nä,' säd de Moder, 'my is recht so angst, so recht, as wenn en swoor Gewitter kummt.' Marleenken awerst seet un weend un weend, da köhm de Vagel anflogen, un as he sik up dat Dack sett,t, 'ach,' säd de Vader, 'my is so recht freudig, un de Sünn schynt buten so schöön, my is recht, as schull ik enen olen Bekannten weddersehn.' 'Ne,' säd de Fru, 'my is so angst, de Täne klappern my, un dat is my as Führ in den Adern.' Un se reet sik ehr Lyfken up un so mehr, awer Marleenken seet in en Eck un weend, und hadd eren Platen vör de Ogen, un weend den Platen ganß meßnatt. Do sett,t sik de Vagel up den Machandelboom un süng 'mein Mutter, der mich schlacht,' Do hüll de Moder de Oren to un kneep de Ogen to, un wull nich sehn un hören, awer dat bruusde ehr in de Oren as de allerstaarkste Storm, un de Ogen brennden ehr un zackden as Blitz. 'mein Vater, der mich aß,' 'Ach, Moder,' secht de Mann, 'door is en schöön Vagel, de singt so herrlich, de Sünn schynt so warm, un dat rückt as luter Zinnemamen.' 'mein Schwester, der Marlenichen,' Do läd Marleenken den Kopp up de Knee un weend in eens wech, de Mann awerst säd 'ik ga henuut, ik mutt den Vagel dicht by sehn.' 'Ach, gah nich,' säd de Fru, 'my is, as beewd dat ganße Huus un stünn in Flammen.' Awerst de Mann güng henuut un seeg den Vagel an. 'sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Mit des leet de Vagel de gollne Kede fallen, un se feel dem Mann jüst um,n Hals, so recht hier herüm, dat se recht so schöön passd. Do güng he herin un säd 'süh, wat is dat vör,n schöön Vagel, heft my so,ne schöne gollne Kede schenkd, un süht so schöön uut.' De Fru awerst wöör so angst un füll langs in de Stuw hen, un de Mütz füll ehr von dem Kopp. Do süng de Vagel wedder 'mein Mutter, der mich schlacht,' 'Ach, dat ik dusend Föder ünner de Eerd wöör, dat ik dat nich hören schull!' mein Vater, der mich aß,' Do füll de Fru vör dood nedder. mein Schwester, der Marlenichen,' 'Ach,' säd Marleenken, 'ik will ook henuut gahn un sehn, of de Vagel my wat schenkt.' Do güng se henuut. 'sucht alle meine Benichen' bind't sie in ein seiden Tuch ' Do schmeet he ehr de Schö herünn. legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Do wöör ehr so licht un fröhlich. Do truck se den neen roden Schö an, un danßd un sprüng herin. 'Ach,' säd se, 'ik wöör so trurig, as ick henuut güng, un nu is my so licht, dat is maal en herrlichen Vagel, hett my en Poor rode Schö schenkd.' 'Ne,' säd de Fru und sprüng up, un de Hoor stünnen ehr to Baarg as Führsflammen, 'my is, as schull de Welt ünnergahn, ik will ook henuut, of my lichter warden schull.' Un as se uut de Döhr köhm, bratsch! smeet ehr de Vagel den Mählensteen up den Kopp, dat se ganß tomatscht wurr. De Vader un Marleenken höörden dat un güngen henuut: do güng en Damp un Flamm un Führ up von der Städ, un as dat vorby wöör, do stünn de lüttje Broder door, un he nöhm synen Vader un Marleenken by der Hand, un wören all dre so recht vergnöögt un güngen in dat Huus by Disch, un eeten. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:35
Brüder Grimm - Der Frieder und das Katherlieschen
Es war ein Mann, der hieß Frieder, und eine Frau, die hieß Katherlieschen, die hatten einander geheiratet und lebten zusammen als junge Eheleute. Eines Tages sprach der Frieder 'ich will jetzt zu Acker, Katherlieschen, wann ich wiederkomme, muß etwas Gebratenes auf dem Tisch stehen für den Hunger, und ein frischer Trunk dabei für den Durst.' 'Geh nur, Friederchen,' antwortete die Katherlies, 'geh nur, will dirs schon recht machen.' Als nun die Essenszeit herbeirückte, holte sie eine Wurst aus dem Schornstein, tat sie in eine Bratpfanne, legte Butter dazu und stellte sie übers Feuer. Die Wurst fing an zu braten und zu brutzeln, Katherlieschen stand dabei, hielt den Pfannenstiel und hatte so seine Gedanken, da fiel ihm ein 'bis die Wurst fertig wird, derweil könntest du ja im Keller den Trunk zapfen.' Also stellte es den Pfannenstiel fest, nahm eine Kanne, ging hinab in den Keller und zapfte Bier. Das Bier lief in die Kanne, und Katherlieschen sah ihm zu, da fiel ihm ein 'holla, der Hund oben ist nicht beigetan, der könnte die Wurst aus der Pfanne holen, du kämst mir recht!, und im Hui war es die Kellertreppe hinauf; aber der Spitz hatte die Wurst schon im Maul und schleifte sie auf der Erde mit sich fort. Doch Katherlieschen, nicht faul, setzte ihm nach und jagte ihn ein gut Stück ins Feld; aber der Hund war geschwinder als Katherlieschen, ließ auch die Wurst nicht fahren, sondern über die Äcker hinhüpfen. 'Hin ist hin!' sprach Katherlieschen, kehrte um' und weil es sich müde gelaufen hatte, ging es hübsch langsam und kühlte sich ab. Während der Zeit lief das Bier aus dem Faß immerzu' denn Katherlieschen hatte den Hahn nicht umgedreht, und als die Kanne voll und sonst kein Platz da war, so lief es in den Keller und hörte nicht eher auf, als bis das ganze Faß leer war. Katherlieschen sah schon auf der Treppe das Unglück. 'Spuk,' rief es, 'was fängst du jetzt an, daß es der Frieder nic ht merkt!' Es besann sich ein Weilchen, endlich fiel ihm ein, von der letzten Kirmes stände noch ein Sack mit schönem Weizenmehl auf dem Boden, das wollte es herabholen und in das Bier streuen. 'Ja,' sprach es, 'wer zu rechter Zeit was spart, der hats hernach in der Not,' stieg auf den Boden, trug den Sack herab und warf ihn gerade auf die Kanne voll Bier, daß sie umstürzte und der Trunk des Frieders auch im Keller schwamm. 'Es ist ganz recht,' sprach Katherlieschen, 'wo eins ist, muß das andere auch sein,' und zerstreute das Mehl im ganzen Keller. Als es fertig war, freute es sich gewaltig über seine Arbeit und sagte 'wies so reinlich und sauber hier aussieht!' Um Mittagszeit kam der Frieder heim. 'Nun, Frau, was hast du mir zurecht gemacht?' 'Ach, Friederchen,' antwortete sie, 'ich wollte dir ja eine Wurst braten, aber während ich das Bier dazu zapfte, hat sie der Hund aus der Pfanne weggeholt, und während ich dem Hund nachsprang, ist das Bier ausgelaufen, und als ich das Bier mit dem Weizenmehl auftrocknen wollte, hab ich die Kanne auch noch umgestoßen; aber sei nur zufrieden' der Keller ist wieder ganz trocken.' Sprach der Frieder 'Katherlieschen, Katherlieschen' das hättest du nicht tun müssen! läßt die Wurst wegholen und das Bier aus dem Faß laufen, und verschüttest obendrein unser feines Mehl!' 'Ja, Friederchen' das habe ich nicht gewußt, hättest mirs sagen müssen.' Der Mann dachte 'geht das so mit deiner Frau, so mußt du dich besser vorsehen.' Nun hatte er eine hübsche Summe Taler zusammengebracht, die wechselte er in Gold ein und sprach zum Katherlieschen 'siehst du' das sind gelbe Gickelinge, die will ich in einen Topf tun und im Stall unter der Kuhkrippe vergraben, aber daß du mir ja davonbleibst, sonst geht dirs schlimm.' Sprach sie 'nein, Friederchen, wills gewiß nicht tun.' Nun, als der Frieder fort war, da kamen Krämer, die irdene Näpfe und Töpfe feil hatten, ins Dorf und fragten bei der jungen Frau an, ob sie nichts zu handeln hätte. 'O, ihr lieben Leute,' sprach Katherlieschen, 'ich hab kein Geld und kann nichts kaufen; aber könnt ihr gelbe Gickelinge brauchen, so will ich wohl kaufen.' 'Gelbe Gickelinge, warum nicht? laßt sie einmal sehen.' So geht in den Stall und grabt unter der Kuhkrippe, so werdet ihr die gelben Gickelinge finden,' ich darf nicht dabeigehen.' Die Spitzbuben gingen hin, gruben und fanden eitel Gold. Da packten sie auf damit, liefen fort und ließen Töpfe und Näpfe im Hause stehen. Katherlieschen meinte, sie müßte das neue Geschirr auch brauchen: weil nun in der Küche ohnehin kein Mangel daran war, schlug sie jedem Topf den Boden aus und steckte sie insgesamt zum Zierat auf die Zaunpfähle rings ums Haus herum. Wie der Frieder kam und den neuen Zierat sah, sprach er 'Katherlieschen, was hast du gemacht?, 'Habs gekauft, Friederchen, für die gelben Gickelinge' die unter der Kuhkrippe steckten, bin selber nicht dabeigegangen, die Krämer haben sichs herausgraben müssen.' 'Ach, Frau,' sprach der Frieder, 'was hast du gemacht! das waren keine Gickelinge, es war eitel Gold, und war all unser Vermögen; das hättest du nicht tun sollen.' 'Ja, Friederchen,' antwortete sie' 'das hab ich nicht gewußt, hättest mirs vorher sagen sollen.' Katherlieschen stand ein Weilchen und besann sich' da sprach sie 'hör, Friederchen, das Gold wollen wir schon wiederkriegen, wollen hinter den Dieben herlaufen.' 'So komm', sprach der Frieder, 'wir wollens versuchen; nimm aber Butter und Käse mit, daß wir auf dem Weg was zu essen haben.' 'Ja' Friederchen, wills mitnehmen.' Sie machten sich fort, und weil der Frieder besser zu Fuß war, ging Katherlieschen hintennach. 'Ist mein Vorteil,' dachte es, 'wenn wir umkehren, hab ich ja ein Stück voraus.' Nun kam es an einen Berg, wo auf beiden Seiten des Wegs tiefe Fahrgleisen waren. 'Da sehe einer,' sprach Katherlieschen, 'was sie das arme Erdreich zerrissen, geschunden und gedrückt haben! das wird sein Lebtag nicht wieder heil.' Und aus mitleidigem Herzen nahm es seine Butter und bestrich die Gleisen, rechts und links, damit sie von den Rädern nicht so gedrückt würden: und wie es sich bei seiner Barmherzigkeit so bückte, rollte ihm ein Käse aus der Tasche den Berg hinab. Sprach das Katherlieschen 'ich habe den Weg schon einmal herauf gemacht, ich gehe nicht wieder hinab, es mag ein anderer hinlaufen und ihn wieder holen.' Also nahm es einen andern Käs und rollte ihn hinab. Die Käse aber kamen nicht wieder, da ließ es noch einen dritten hinablaufen und dachte 'vielleicht warten sie auf Gesellschaft und gehen nicht gern allein.' Als sie alle drei ausblieben, sprach es 'ich weiß nicht, was das vorstellen soll! doch kanns ja sein, der dritte hat den Weg nicht gefunden und sich verirrt, ich will nur den vierten schicken, daß er sie herbeiruft.' Der vierte machte es aber nicht besser als der dritte. Da ward das Katherlieschen ärgerlich und warf noch den fünften und sechsten hinab, und das waren die letzten. Eine Zeitlang blieb es stehen und lauerte, daß sie kämen, als sie aber immer nicht kamen, sprach es 'o, ihr seid gut nach dem Tod schicken, ihr bleibt fein lange aus; meint ihr, ich wollt noch länger auf euch war ten? ich gehe meiner Wege, ihr könnt mir nachlaufen, ihr habt jüngere Beine als ich.' Katherlieschen ging fort und fand den Frieder, der war stehen geblieben und hatte gewartet, weil er gerne was essen wollte. 'Nun, gib einmal her, was du mitgenommen hast.' Sie reichte ihm das trockene Brot. 'Wo ist Butter und Käse?, fragte der Mann. 'Ach, Friederchen,' sagte Katherlieschen, 'mit der Butter hab ich die Fahrgleisen geschmiert, und die Käse werden bald kommen; einer lief mir fort, da hab ich die andern nachgeschickt, sie sollten ihn rufen.' Sprach der Frieder 'das hättest du nicht tun sollen, Katherlieschen, die Butter an den Weg schmieren und die Käse den Berg hinabrollen.' 'Ja, Friederchen, hättest mirs sagen müssen.' Da aßen sie das trockne Brot zusammen, und der Frieder sagte 'Katherlieschen, hast du auch unser Haus verwahrt, wie du fortgegangen bist?' 'Nein, Friederchen, hättest mirs vorher sagen sollen.' 'So geh wieder heim und bewahr erst das Haus, ehe wir weitergehen; bring auch etwas anderes zu essen mit, ich will hier auf dich warten.' Katherlieschen ging zurück und dachte 'Friederchen will etwas anderes zu essen, Butter und Käse schmeckt ihm wohl nicht, so will ich ein Tuch voll Hutzeln und einen Krug Essig zum Trunk mitnehmen.' Danach riegelte es die Obertüre zu' aber die Untertüre hob es aus' nahm sie auf die Schulter und glaubte, wenn es die Türe in Sicherheit gebracht hätte, müßte das Haus wohl bewahrt sein. Katherlieschen nahm sich Zeit zum Weg und dachte 'desto länger ruht sich Friederchen aus.' Als es ihn wieder erreicht hatte, sprach es 'da, Friederchen, hast du die Haustüre, da kannst du das Haus selber verwahren.' 'Ach, Gott,' sprach er, 'was hab ich für eine kluge Frau! hebt die Türe unten aus, daß alles hineinlaufen kann, und riegelt sie oben zu. Jetzt ists zu spät, noch einmal nach Haus zu gehen, aber hast du die Türe hierher gebracht, so sollst du sie auch ferner tragen.' 'Die Türe will ich tragen, Friederchen, aber die Hutzeln und der Essigkrug werden mir zu schwer: ich hänge sie an die Türe, die mag sie tragen.' Nun gingen sie in den Wald und suchten die Spitzbuben, aber sie fanden sie nicht. Weils endlich dunkel ward, stiegen sie auf einen Baum und wollten da übernachten. Kaum aber saßen sie oben, so kamen die Kerle daher' die forttragen' was nicht mitgehen will, und die Dinge finden, ehe sie verloren sind. Sie ließen sich gerade unter dem Baum nieder, auf dem Frieder und Katherlieschen saßen, machten sich ein Feuer an und wollten ihre Beute teilen. Der Frieder stieg von der andern Seite herab und sammelte Steine' stieg damit wieder hinauf und wollte die Diebe totwerfen. Die Steine aber trafen nicht, und die Spitzbuben riefen 'es ist bald Morgen, der Wind schüttelt die Tannäpfel herunter.' Katherlieschen hatte die Türe noch immer auf der Schulter, und weil sie so schwer drückte, dachte es, die Hutzeln wären schuld, und sprach 'Friederchen, ich muß die Hutzeln hinabwerfen.' 'Nein, Katherlieschen, jetzt nicht,' antwortete er, 'sie könnten uns verraten.' 'Ach' Friederchen, ich muß' sie drücken mich gar zu sehr.' 'Nun so tus, ins Henkers Namen!' Da rollten die Hutzeln zwischen den Ästen herab, und die Kerle unten sprachen 'die Vögel misten.' Eine Weile danach, weil die Türe noch immer drückte' sprach Katherlieschen 'ach, Friederchen, ich muß den Essig ausschütten.' 'Nein, Katherlieschen, das darfst du nicht, es könnte uns verraten.' 'Ach, Friederchen, ich muß, er drückt mich gar zu sehr.' 'Nun so tus ins Henkers Namen!' Da schüttete es den Essig aus, daß er die Kerle bespritzte. Sie sprachen untereinander 'der Tau tröpfelt schon herunter.' Endlich dachte Katherlieschen 'sollte es wohl die Türe sein, was mich so drückt?' und sprach 'Friederchen, ich muß die Türe hinabwerfen.' 'Nein, Katherlieschen, jetzt nicht, sie könnte uns verraten.' 'Ach, Friederchen, ich muß, sie drückt mich gar zu sehr.' 'Nein, Katherlieschen, halt sie ja fest.' 'Ach, Friederchen, ich laß sie fallen.' 'Ei' antwortete Frieder ärgerlich, 'so laß sie fallen ins Teufels Namen!' Da fiel sie herunter mit starkem Gepolter' und die Kerle unten riefen 'der Teufel kommt vom Baum herab' rissen aus und ließen alles im Stich. Frühmorgens, wie die zwei herunterkamen, fanden sie all ihr Gold wieder und trugens heim. Als sie wieder zu Haus waren, sprach der Frieder 'Katherlieschen, nun mußt du aber auch fleißig sein und arbeiten.' 'Ja, Friederchen, wills schon tun, will ins Feld gehen, Frucht schneiden.' Als Katherlieschen im Feld war' sprachs mit sich selber 'eß ich, eh ich schneid, oder schlaf ich, eh ich schneid? hei, ich will ehr essen!' Da aß Katherlieschen und ward überm Essen schläfrig, und fing an zu schneiden und schnitt halb träumend alle seine Kleider entzwei, Schürze, Rock und Hemd. Wie Katherlieschen nach langem Schlaf wieder erwachte, stand es halb nackigt da und sprach zu sich selber 'bin ichs, oder bin ichs nicht? ach, ich bins nicht!' Unterdessen wards Nacht, da lief Katherlieschen ins Dorf hinein, klopfte an ihres Mannes Fenster und rief 'Friederchen?' 'Was ist denn?' 'Möcht gern wissen, ob Katherlieschen drinnen ist.' 'Ja, ja,' antwortete der Frieder, 'es wird wohl drin liegen und schlafen.' Sprach sie 'gut, dann bin ich gewiß schon zu Haus,' und lief fort. Draußen fand Katherlieschen Spitzbuben, die wollten stehlen. Da ging es bei sie und sprach 'ich will euch helfen stehlen.' Die Spitzbuben meinten, es wüßte die Gelegenheit des Orts, und warens zufrieden. Katherlieschen ging vor die Häuser und rief 'Leute, habt ihr was? wir wollen stehlen.' Dachten die Spitzbuben 'das wird gut werden,' und wünschten, sie wären Katherlieschen wieder los. Da sprachen sie zu ihm 'vorm Dorfe hat der Pfarrer Rüben auf dem Feld, geh hin und rupf uns Rüben.' Katherlieschen ging hin aufs Land und fing an zu rupfen, war aber so faul und hob sich nicht in die Höhe. Da kam ein Mann vorbei, sahs und stand still und dachte, das wäre der Teufel, der so in den Rüben wühlte. Lief fort ins Dorf zum Pfarrer und sprach 'Herr Pfarrer, in Eurem Rübenland ist der Teufel und rupft.' 'Ach Gott,' antwortete der Pfarrer, 'ich habe einen lahmen Fuß, ich kann nicht hinaus und ihn wegbannen.' Sprach der Mann 'so will ich Euch hockeln,' und hockelte ihn hinaus. Und als sie bei das Land kamen, machte sich das Katherlieschen auf und reckte sich in die Höhe. 'Ach, der Teufel!' rief der Pfarrer, und beide eilten fort, und der Pfarrer konnte vor großer Angst mit seinem lahmen Fuße gerader laufen als der Mann, der ihn gehockt hatte, mit seinen gesunden Beinen. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:36
Brüder Grimm - Katze und Maus in Gesellschaft
Eine Katze hatte Bekanntschaft mit einer Maus gemacht und ihr soviel von großer Liebe und Freundschaft vorgesagt, die sie zu ihr trüge, daß die Maus endlich einwilligte, mit ihr zusammen in einem Haus zu wohnen und gemeinschaftliche Wirtschaft zu führen. "Aber für den Winter müssen wir Vorsorge tragen, sonst leiden wir Hunger", sagte die Katze. "Du, Mäuschen, kannst dich nicht überallhin wagen und gerätst mir am Ende in eine Falle." Der gute Rat wurde also befolgt und ein Töpfchen mit Fett angekauft. Sie wußten aber nicht, wohin sie es stellen sollten. Endlich, nach langer Überlegung, sprach die Katze: "Ich weiß keinen Ort, wo es besser aufgehoben wäre, als die Kirche; da getraut sich niemand etwas wegzunehmen. Wir stellen es unter den Altar und rühren es nicht eher an, als bis wir es nötig haben." Das Töpfchen wurde also in Sicherheit gebracht. Aber es dauerte nicht lange, so trug die Katze Gelüste danach und sprach zur Maus: "Was ich dir sagen wollte, Mäuschen, ich bin von meiner Base zum Gevatter gebeten. Sie hat ein Söhnchen zur Welt gebracht, weiß mit braunen Flecken, das soll ich über die Taufe halten. Laß mich heute ausgehen und besorge du das Haus allein!" "Ja, ja", antwortete die Maus, "geh in Gottes Namen! Wenn du was Gutes ißt, so denk an mich! Von dem süßen roten Festwein tränk ich auch gern ein Tröpfchen!" Es war aber alles nicht wahr. Die Katze hatte keine Base und war nicht zum Gevatter gebeten. Sie ging geradewegs nach der Kirche, schlich zu dem Fettöpfchen und leckte die fette Haut ab. Dann machte sie einen Spaziergang auf den Dächern der Stadt, streckte sich hernach in der Sonne aus und wischte sich den Bart, sooft sie an das Fettöpfchen dachte. Erst als es Abend war, kam sie wieder nach Hause. "Nun, da bist du ja wieder!" sagte die Maus. "Du hast gewiß einen lustigen Tag gehabt." "Es ging an", antwortete die Katze. "Was hat denn das Kind für einen Namen bekommen?" fragte die Maus. "Hautab", sagte die Katze ganz trocken. "Hautab", rief die Maus, "das ist ja ein seltsamer Name! Ist der in eurer Familie gebräuchlich?" "Was ist da weiter!" sagte die Katze. "Er ist nicht schlechter als Bröseldieb, wie deine Paten heißen." Nicht lange danach überkam die Katze wieder ein Gelüste. Sie sprach zur Maus: "Du mußt mir den Gefallen tun und nochmals das Hauswesen allein besorgen; ich bin zum zweitenmal zum Gevatter gebeten, und da das Kind einen weißen Ring um den Hals hat, so kann ich's nicht abschlagen." Die gute Maus willigte ein, die Katze aber schlich hinter der Stadtmauer zu der Kirche und fraß den Fettopf halb aus. "Es schmeckt nichts besser", sagte sie, "als was man selber ißt", und war mit ihrem Tagewerk ganz zufrieden. Als sie heimkam, fragte die Maus: "Wie ist denn dieses Kind getauft worden?" "Halbaus", antwortete die Katze. "Halbaus! Was du sagst! Den Namen habe ich mein Lebtag noch nicht gehört. Ich wette, der steht nicht im Kalender." Der Katze wässerte das Maul bald wieder nach der Leckerei. "Aller guten Dinge sind drei", sprach sie zu der Maus. "Ich soll wieder Gevatter stehen. Das Kind ist ganz schwarz und hat bloß weiße Pfoten, sonst kein weißes Haar am ganzen Leib. Das trifft sich alle paar Jahre nur einmal. Du lässest mich doch ausgehen?" "Hautab, Halbaus", antwortete die Maus, "es sind seltsame Namen, die machen mich nachdenklich." "Da sitzest du daheim in deinem dunkelgrauen Flausrock und deinem langen Haarzopf", sprach die Katze, "und fängst Grillen. Das kommt davon, wenn man bei Tag nicht ausgeht!" Die Maus räumte während der Abwesenheit der Katze auf und brachte das Haus in Ordnung; die naschhafte Katze aber fraß den Fettopf rein aus. "Wenn erst alles aufgezehrt ist, so hat man Ruhe", sagte sie zu sich selbst und kam satt und dick erst in der Nacht nach Hause. Die Maus fragte gleich nach dem Namen, den das dritte Kind bekommen habe. "Er wird dir wohl auch nicht gefallen", sagte die Katze; "er heißt Ganzaus." "Ganzaus!" rief die Maus. "Was soll das bedeuten?" Sie schüttelte den Kopf, rollte sich zusammen und legte sich schlafen. Von nun an wollte niemand mehr die Katze zum Gevatter bitten. Als aber der Winter herangekommen und draußen nichts mehr zu finden war, gedachte die Maus ihres Vorrats und sprach: "Komm, Katze, wir wollen zu unserm Fettopf gehen, den wir uns aufgespart haben! Der wird uns schmecken." "Jawohl", erwiderte die Katze, "der wird dir schmecken, als wenn du deine feine Zunge zum Fenster hinausstreckst." Sie machten sich auf den Weg, und als sie anlangten, stand zwar der Fettopf noch an seinem Platz, war aber leer. "Ach", sagte die Maus, "jetzt merke ich, was geschehen ist! jetzt kommt's an den Tag. Du bist mir eine wahre Freundin! Aufgefressen hast du alles, während du behauptetest, Gevatter zu stehen: erst Haut ab, dann halb aus, dann..." "Willst du schweigen!" rief die Katze. "Noch ein Wort, und ich fresse dich auf!" "Ganz aus", hatte die arme Maus schon auf der Zunge. Kaum war es heraus, tat die Katze einen Satz nach ihr, packte sie und schlang sie hinunter. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:36
Ce pustietate! Am facut un omulet de zapada. E doar o schita. Cine are paleta de culori?
www.femeiastie.ro/upload/cache/planse_de_colorat_pt_copii-_iarna... 
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:37
Ei, uite ca se contureaza ceva in iarna asta!
storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/721/10072/8951175/1/caine... 
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:40
De la: Daphne, la data 2013-12-08 20:17:54De la: Daphne, la data 2013-12-08 11:49:51De la: SocratEea, la data 2013-09-18 13:01:15''Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, ºi de frãgezimea copilãriei ºi de reculegerea bãtrâneþii. Eºti bunic ºi copil în acelaºi timp, privind la fereastrã fulgii care sclipesc îmbãtrânindu-te cu un zâmbet faþã de amintirea propriei copilãrii ivitã cu mânuþa întinsã dupã fulgi.'' Ionel Teodoreanu - Lorelei www.antena3.ro/thumbs/big2/2013/11/27/6-tunsori-usor-de-intretin... 
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:41
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:43
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:46
Brüder Grimm - Das singende, springende Löweneckerchen
Es war einmal ein Mann, der hatte eine große Reise vor, und beim Abschied fragte er seine drei Töchter, was er ihnen mitbringen sollte. Da wollte die älteste Perlen, die zweite wollte Diamanten, die dritte aber sprach: "Lieber Vater, ich wünsche mir ein singendes, springendes Löweneckerchen. (Lerche)" Der Vater sagte: "Ja, wenn ich es kriegen kann, sollst du es haben", küßte alle drei und zog fort. Als nun die Zeit kam, daß er wieder auf dem Heimweg war, so hatte er Perlen und Diamanten für die ältesten gekauft, aber das singende, springende Löweneckerchen für die Jüngste hatte er umsonst aller Orten gesucht, und das tat ihm leid, denn sie war sein liebstes Kind. Da führte ihn der Weg durch einen Wald, und mitten darin war ein prächtiges Schloß, und nah am Schloß stand ein Baum, ganz oben auf der Spitze des Baums aber sah er ein Löweneckerchen singen und springen. "Ei, du kommst mir gerade recht" sagte er ganz vergnügt und rief seinem Diener, er sollte hinaufsteigen und das Tierchen fangen. Wie er aber zu dem Baum trat, sprang ein Löwe darunter auf, schüttelte sich und brüllte, daß das Laub an den Bäumen zitterte. "Wer mir mein singendes, springendes Löweneckerchen stehlen will", rief er, "den fresse ich auf !" Da sagte der Mann: "Ich habe nicht gewußt, daß der Vogel dir gehört, ich will mein Unrecht wieder gutmachen und mich mit schwerem Gelde loskaufen: laß mir nur das Leben !" Der Löwe sprach: "Dich kann nichts retten, als wenn du mir zu eigen versprichst, was dir daheim zuerst begegnet; willst du das aber tun, so schenke ich dir das Leben und den Vogel für deine Tochter obendrein." Der Mann aber weigerte sich und sprach: "Das könnte meine jüngste Tochter sein, die hat mich am liebsten und läuft mir immer entgegen, wenn ich nach Haus komme." Dem Diener aber war angst, und er sagte: "Muß Euch denn gerade Eure Tochter begegnen, es könnte ja auch eine Katze oder ein Hund sein." Da ließ sich der Mann überreden, nahm das singende, springende Löweneckerchen und versprach dem Löwen zu eigen, was ihm daheim zuerst begegnen würde. Wie er daheim anlangte und in sein Haus eintrat, war das erste, was ihm begegnete, niemand anders als seine jüngste, liebste Tochter: Die kam gelaufen, küßte und herzte ihn, und als sie sah, daß er ein singendes, springendes Löweneckerchen mitgebracht hatte, war sie außer sich vor Freude. Der Vater aber konnte sich nicht freuen, sondern fing an zu weinen und sagte: "Mein liebstes Kind, den kleinen Vogel habe ich teuer gekauft, ich habe dich dafür einem wilden Löwen versprechen müssen, und wenn er dich hat, wird er dich zerreißen und fressen", und erzählte ihr da alles wie es zugegangen war, und bat sie, nicht hinzugehen, es möchte auch kommen, was da wolle. Sie tröstete ihn aber und sprach: "Liebster Vater, was Ihr versprochen habt, muß auch gehalten werden: Ich will hingehen und will den Löwen schon besänftigen, daß ich wieder gesund zu Euch komme." Am andern Morgen ließ sie sich den Weg zeigen, nahm Abschied und ging getrost in den Wald hinein. Der Löwe aber war ein verzauberter Königssohn und war bei Tag ein Löwe, und mit ihm wurden alle seine Leute Löwen, in der Nacht aber hatten sie ihre natürliche menschliche Gestalt. Bei ihrer Ankunft ward sie freundlich empfangen und in das Schloß geführt. Als die Nacht kam, war er ein schöner Mann, und die Hochzeit ward mit Pracht gefeiert. Sie lebten vergnügt miteinander, wachten in der Nacht und schliefen am Tag. Zu einer Zeit kam er und sagte: "Morgen ist ein Fest in deines Vaters Haus, weil deine älteste Schwester sich verheiratet, und wenn du Lust hast hinzugehen, so sollen dich meine Löwen hinführen." Da sagte sie, ja, sie möchte gerne ihren Vater wiedersehen, fuhr hin und ward von den Löwen begleitet. Da war große Freude, als sie ankam, denn sie hatten alle geglaubt, sie wäre von dem Löwen zerrissen worden und schon lange nicht mehr am Leben. Sie erzählte aber, was sie für einen schönen Mann hätte und wie gut es ihr ginge, und blieb bei ihnen, so lang die Hochzeit dauerte, dann fuhr sie wieder zurück in den Wald. Wie die zweite Tochter heiratete und sie wieder zur Hochzeit eingeladen war, sprach sie zum Löwen: "Diesmal will ich nicht allein sein, du mußt mitgehen !" Der Löwe aber sagte, das wäre zu gefährlich für ihn, denn wenn dort der Strahl eines brennenden Lichts ihn berührte, so würde er in eine Taube verwandelt und müßte sieben Jahre lang mit den Tauben fliegen. "Ach", sagte sie, "geh nur mit mir ! Ich will dich schon hüten und vor allem Licht bewahren." Also zogen sie zusammen und nahmen auch ihr kleines Kind mit. Sie ließ dort einen Saal mauern, so stark und dick, daß kein Strahl durchdringen konnte, darin sollt' er sitzen, wann die Hochzeitslichter angesteckt würden. Die Tür aber war von frischem Holz gemacht, das sprang und bekam einen kleinen Ritz, den kein Mensch bemerkte. Nun ward die Hochzeit mit Pracht gefeiert, wie aber der Zug aus der Kirche zurückkam mit den vielen Fackeln und Lichtern an dem Saal vorbei, da fiel ein haarbreiter Strahl auf den Königssohn, und wie dieser Strahl ihn berührt hatte, in dem Augenblick war er auch verwandelt, und als sie hineinkam und ihn suchte, sah sie ihn nicht, aber es saß da eine weiße Taube. Die Taube sprach zu ihr: "Sieben Jahr muß ich in die Welt fortfliegen; alle sieben Schritte aber will ich einen roten Blutstropfen und eine weiße Feder fallen lassen, die sollen dir den Weg zeigen, und wenn du der Spur folgst, kannst du mich erlösen." Da flog die Taube zur Tür hinaus, und sie folgte ihr nach, und alle sieben Schritte fiel ein rotes Blutströpfchen und ein weißes Federchen herab und zeigte ihr den Weg. So ging sie immerzu in die weite Welt hinein und schaute nicht um sich und ruhte nicht, und waren fast die sieben Jahre herum: Da freute sie sich und meinte, sie wären bald erlöst, und war noch so weit davon. Einmal, als sie so fortging, fiel kein Federchen mehr und auch kein rotes Blutströpfchen, und als sie die Augen aufschlug, so war die Taube verschwunden. Und weil sie dachte: Menschen können dir da nicht helfen, so stieg sie zur Sonne hinauf und sagte zu ihr: "Du scheinst in alle Ritzen und über alle Spitzen, hast du keine weiße Taube fliegen sehen ?" "Nein", sagte die Sonne, "ich habe keine gesehen, aber da schenk ich dir ein Kästchen, das mach auf, wenn du in großer Not bist." Da dankte sie der Sonne und ging weiter, bis es Abend war und der Mond schien, da fragte sie ihn: "Du scheinst ]a die ganze Nacht und durch alle Felder und Wälder, hast du keine weiße Taube fliegen sehen ?" "Nein", sagte der Mond, "ich habe keine gesehen, aber da schenk ich dir ein Ei, das zerbrich, wenn du in großer Not bist." Da dankte sie dem Mond und ging weiter, bis der Nachtwind herankam und sie anblies. Da sprach sie zu ihm: "Du wehst ja über alle Bäume und unter allen Blättern weg, hast du keine weiße Taube fliegen sehen ?" "Nein", sagte der Nachtwind, "ich habe keine gesehen, aber ich will die drei andern Winde fragen, die haben sie vielleicht gesehen." Der Ostwind und der Westwind kamen und hatten nichts gesehen, der Südwind aber sprach: "Die weiße Taube habe ich gesehen, sie ist zum Roten Meer geflogen, da ist sie wieder ein Löwe geworden, denn die sieben Jahre sind herum, und der Löwe steht dort im Kampf mit einem Lindwurm, der Lindwurm ist aber eine verzauberte Königstochter." Da sagte der Nachtwind zu ihr: "Ich will dir Rat geben, geh zum Roten Meer, am rechten Ufer da stehen große Ruten, die zähle, und die elfte schneid ab und schlag den Lindwurm damit, dann kann ihn der Löwe bezwingen, und beide bekommen auch ihren menschlichen Leib wieder. Hernach schau dich um, und du wirst den Vogel Greif sehen, der am Roten Meer sitzt, schwing dich mit deinem Liebsten auf seinen Rücken; der Vogel wird euch übers Meer nach Haus tragen. Da hast du auch eine Nuß, wenn du mitten über dem Meere bist, laß sie herabfallen, alsbald wird sie aufgehen, und ein großer Nußbaum wird aus dem Wasser hervorwachsen, auf dem sich der Greif ausruht; und könnte er nicht ruhen, so wäre er nicht stark genug, euch hinüberzutragen. Und wenn du vergißt, die Nuß herabzuwerfen, so läßt er euch ins Meer fallen." Da ging sie hin und fand alles, wie der Nachtwind gesagt hatte. Sie zahlte die Ruten am Meer und schnitt die elfte ab, damit schlug sie den Lindwurm, und der Löwe bezwang ihn; alsbald hatten beide ihren menschlichen Leib wieder. Aber wie die Königstochter, die vorher ein Lindwurm gewesen war, vom Zauber frei war, nahm sie den Jüngling in den Arm, setzte sich auf den Vogel Greif und führte ihn mit sich fort. Da stand die arme Weitgewanderte und war wieder verlassen und setzte sich nieder und weinte. Endlich aber ermutigte sie sich und sprach: "Ich will noch so weit gehen, als der Wind weht und so lange als der Hahn kräht, bis ich ihn finde." Und ging fort lange, lange Wege, bis sie endlich zu dem Schloß kam, wo beide zusammen lebten. Da hörte sie, daß bald ein Fest wäre. wo sie Hochzeit miteinander machen wollten. Sie sprach aber: "Gott hilft mir noch", und öffnete das Kästchen, das ihr die Sonne gegeben hatte, da lag ein Kleid darin, so glänzend wie die Sonne selber. Da nahm sie es heraus und zog es an und ging hinauf in das Schloß und alle Leute und die Braut selber sahen sie mit Verwunderung an. Und das Kleid gefiel der Braut so gut, daß sie dachte, es könnte ihr Hochzeitskleid geben, und fragte, ob es nicht feil wäre. "Nicht für Geld und Gut", antwortete sie, " aber für Fleisch und Blut. " Die Braut fragte, was sie damit meinte. Da sagte sie: "Laßt mich eine Nacht in der Kammer schlafen, wo der Bräutigam schläft." Die Braut wollte nicht und wollte doch gerne das Kleid haben, endlich willigte sie ein, aber der Kammerdiener mußte dem Königssohn einen Schlaftrunk geben. Als es nun Nacht war und der Jüngling schon schlief, ward sie in die Kammer geführt. Da setzte sie sich ans Bett und sagte: "Ich bin dir nachgefolgt sieben Jahre, bin bei Sonne und Mond und bei den vier Winden gewesen und habe nach dir gefragt und habe dir geholfen gegen den Lindwurm; willst du mich denn ganz vergessen ?" Der Königssohn aber schlief so hart, daß es ihm nur vorkam, als rauschte der Wind draußen in den Tannenbäumen. Wie nun der Morgen anbrach, da ward sie wieder hinausgeführt und mußte das goldene Kleid hingeben. Und als auch das nichts geholfen hatte, ward sie traurig, ging hinaus auf eine Wiese, setzte sich da hin und weinte. Und wie sie so saß, da fiel ihr das Ei noch ein, das ihr der Mond gegeben hatte. Sie schlug es auf, da kam eine Glucke heraus mit zwölf Küchlein ganz von Gold, die liefen herum und piepten und krochen der Alten wieder unter die Flügel, so daß nicht Schöneres auf der Welt zu sehen war. Da stand sie auf, trieb sie auf der Wiese vor sich her, so lange, bis die Braut aus dem Fenster sah, und da gefielen ihr die kleinen Küchlein so gut, daß sie gleich herabkam und fragte, ob sie nicht feil wären. "Nicht für Geld und Gut, aber für Fleisch und Blut; laßt mich noch eine Nacht in der Kammer schlafen wo der Bräutigam schläft !" Die Braut sagte "j" und wollte sie betrügen wie am vorigen Abend. Als aber der Königssohn zu Bett ging, fragte er seinen Kammerdiener, was das Murmeln und Rauschen in der Nacht gewesen sei Da erzählte der Kammerdiener alles, daß er ihm einen Schlaftrunk hätte geben müssen, weil ein armes Mädchen heimlich in der Kammer geschlafen hätte, und heute Nacht sollte er ihm wieder einen geben ! Sagte der Königssohn: "Gieß den Trank neben das Bett au !" Zur Nacht wurde sie wieder hereingeführt und als sie anfing zu erzählen, wie es ihr traurig ergangen wäre, da erkannte er gleich an der Stimme seine liebe Gemahlin, sprang auf und rief: "Jetzt bin ich erst recht erlöst, mir ist gewesen wie in einem Traum, denn die fremde Königstochter hatte mich bezaubert daß ich dich vergessen mußte, aber Gott hat noch zu rechter Stunde die Betörung von mir genommen." Da gingen sie beide in der Nacht heimlich aus dem Schloß, denn sie fürchteten sich vor dem Vater der Königstochter, der ein Zauberer war, und setzten sich auf den Vogel Greif, der trug sie über das Rote Meer, und als sie in der Mitte waren, ließ sie die Nuß fallen. Alsbald wuchs ein großer Nußbaum, darauf ruhte sich der Vogel und dann führte er sie nach Haus, wo sie ihr Kind fanden, das war groß und schön geworden, und sie lebten von nun an vergnügt bis an ihr Ende. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:47
Brüder Grimm - Von dem Machandelboom
Dat is nu all lang heer, wol ewe dusend Johr, do wöör dar en ryk Mann, de hadd ene schöne frame Fru, un se hadden sik beyde sehr leef, hadden awerst kene Kinner, se wünschden sik awerst sehr welke, un de Fru bedd,d so veel dorüm Dag un Nacht, man se kregen keen un kregen keen. Vör erem Huse wöör en Hof, dorup stünn en Machandelboom, ünner dem stunn de Fru eens im Winter un schelld sik enen Appel, un as se sik den Appel so schelld, so sneet se sik in,n Finger, un dat Blood feel in den Snee. 'Ach,' säd de Fru, un süft,d so recht hoog up, un seg dat Blood vör sik an, un wöör so recht wehmödig, 'hadd ik doch en Kind, so rood as Blood un so witt as Snee.' Un as se dat säd, so wurr ehr so recht fröhlich to Mode: ehr wöör recht, as schull dat wat warden. Do güng se to dem Huse, un,t güng een Maand hen, de Snee vorgüng: un twe Maand, do wöör dat gröön: und dre Maand, do kömen de Blömer uut der Eerd: un veer Maand, do drungen sik alle Bömer in dat Holt, un de grönen Twyge wören all in eenanner wussen: door süngen de Vögelkens, dat dae ganße Holt schalld, un de Blöiten felen von den Bömern: do wörr de fofte Maand wech, un se stünn ünner dem Machandelboom, de röök so schön, do sprüng ehr dat Hart vör Freuden, un se füll up ere Knee un kunn sik nich laten: un as de soste Maand vorby wöör, do wurren de Früchte dick un staark, do wurr se ganß still: un de söwde Maand, do greep se na den Machandelbeeren un eet se so nydsch, do wurr se trurig un krank: do güng de achte Maand hen, un se reep eren Mann un weend un säd 'wenn ik staarw, so begraaf my ünner den Machandelboom.' Do wurr se ganß getrost, un freude sik, bet de neegte Maand vorby wöör, do kreeg se en Kind so witt as Snee un so rood as Blood, un as se dat seeg, so freude se sik so, dat se stürw. Do begroof ehr Mann se ünner den Machandelboom, un he füng an to wenen so sehr: ene Tyd lang, do wurr dat wat sachter, un do he noch wat weend hadd, do hüll he up, un noch en Tyd, do nöhm he sik wedder ene Fru. Mit de tweden Fru kreeg he ene Dochter, dat Kind awerst von der eersten Fru wöör en lüttje Sähn, un wöör so rood as Blood un so witt as Snee. Wenn de Fru ere Dochter so anseeg, so hadd se se so leef, awerst denn seeg se den lüttjen Jung an, un dat güng ehr so dorch,t Hart, un ehr düchd, as stünn he ehr allerwegen im Weg, un dachd denn man jümmer, wo se ehr Dochter all dat Vörmägent towenden wull, un de Böse gaf ehr dat in, dat se dem lüttjen Jung ganß gramm wurr un stödd em herüm von een Eck in de anner, un buffd em hier un knuffd em door, so dat dat aarme Kind jümmer in Angst wöör. Wenn he denn uut de School köhm, so hadd he kene ruhige Städ. Eens wöör de Fru up de Kamer gaan, do köhm de lüttje Dochter ook herup un säd 'Moder, gif my enen Appel.''Ja, myn Kind,' säd de Fru un gaf ehr enen schönen Appel uut der Kist; de Kist awerst hadd einen grooten sworen Deckel mit en groot schaarp ysern Slott. 'Moder,' säd de lüttje Dochter, 'schall Broder nich ook enen hebben?' Dat vördrööt de Fru, doch säd se 'ja, wenn he uut de School kummt.' Un as se uut dat Fenster wohr wurr, dat he köhm, so wöör dat recht, as wenn de Böse äwer ehr köhm, un se grappst to un nöhm erer Dochter den Appel wedder wech und säd 'du schalst nich ehr enen hebben as Broder.' Do smeet se den Appel in de Kist un maakd de Kist to: do köhm de lüttje Jung in de Döhr, do gaf ehr de Böse in, dat se fründlich to em säd 'myn Sähn, wullt du enen Appel hebben?' un seeg em so hastig an. 'Moder,' säd de lüttje Jung, 'wat sühst du gräsig uut! ja, gif my enen Appel.' Do wöör ehr, as schull se em toreden. 'Kumm mit my,' säd se un maakd den Deckel up, 'hahl dy enen Appel heruut.' Un as sik de lüttje Jung henin bückd, so reet ehr de Böse, bratsch! slöögt se den Deckel to, dat de Kopp afflöög un ünner de roden Appel füll. Da äwerleep ehr dat in de Angst, un dachd 'kunn ich dat von my bringen!' Da güng se bawen na ere Stuw na erem Draagkasten un hahl uut de bäwelste Schuuflad enen witten Dook, un sett,t den Kopp wedder up den Hals un bünd den Halsdook so üm, dat,n niks sehn kunn, un sett,t em vör de Döhr up enen Stohl un gaf em den Appel in de Hand. Do köhm doorna Marleenken to erer Moder in de Kääk, de stünn by dem Führ un hadd enen Putt mit heet Water vör sik, den röhrd se jümmer üm. 'Moder,' säd Marleenken, 'Broder sitt vör de Döhr un süht ganz witt uut un hett enen Appel in de Hand, ik heb em beden, he schull my den Appel gewen, awerst he antwöörd my nich, do wurr my ganß grolich.' 'Gah nochmaal hen,' säd de Moder, 'un wenn he dy nich antworden will, so gif em eens an de Oren.' Da güng Marleenken hen und säd 'Broder, gif my den Appel. Awerst he sweeg still. do gaf se em eens up de Oren, do feel de Kopp herünn, doräwer vörschrock se sik un füng an to wenen un to roren, un löp to erer Moder un säd 'ach, Moder, ik hebb mynen Broder den Kopp afslagen,' un weend un weend un wull sik nich tofreden gewen. 'Marleenken,' säd de Moder, 'wat hest du dahn! awerst swyg man still, dat et keen Mensch markt, dat is nu doch nich to ännern; wy willen em in Suhr kaken.' Da nöhm de Moder den lüttjen Jung un hackd em in Stücken, ded de in den Putt un kaakd em in Suhr. Marleenken awerst stünn daarby un weend un weend, un de Tranen füllen all in den Put, un se bruukden gorr keen Solt. Da köhm de Vader to Huus und sett,t sik to Disch un säd 'wo is denn myn Sähn?' Da droog de Moder ene groote groote Schöttel up mit Swartsuhr, un Marleenken weend un kunn sich nich hollen. Do säd de Vader wedder 'wo is denn myn Sähn?' 'Ach,' säd de Moder, 'he is äwer Land gaan, na Mütten erer Grootöhm: he wull door wat blywen.' 'Wat dait he denn door? un heft my nich maal adjüüs sechd!' 'O he wull geern hen un bed my, of he door wol sos Wäken blywen kunn; he is jo woll door uphawen.' 'Ach,' säd de Mann, 'my is so recht trurig, dat is doch nich recht, he hadd my doch adjüüs sagen schullt.' Mit des füng he an to äten und säd 'Marleenken, wat weenst du? Broder wart wol wedder kamen.' 'Ach, Fru,' säd he do, 'wat smeckt my dat Äten schöön! Gif my mehr!' Un je mehr he eet, je mehr wull he hebben, un säd 'geeft my mehr, gy schöhlt niks door af hebben, dat is, as wenn dat all myn wör.' Un he eet un eet, un de Knakens smeet he all ünner den Disch, bet he allens up hadd. Marleenken awerst güng hen na ere Kommod und nöhm ut de ünnerste Schuuf eren besten syden Dook, un hahl all de Beenkens und Knakens ünner den Disch heruut un bünd se in den syden Dook und droog se vör de Döhr un weend ere blödigen Tranen. Door läd se se ünner den Machandelboom in dat gröne Gras, un as se se door henlechd hadd, so war ehr mit eenmal so recht licht, un weend nich mer. Do füng de Machandelboom an sik to bewegen, un de Twyge deden sik jümmer so recht von eenanner, un denn wedder tohoop, so recht as wenn sik eener so recht freut un mit de Händ so dait. Mit des so güng dar so,n Newel von dem Boom, un recht in dem Newel, dar brennd dat as Führ, un uut dem Führ, dar flöög so'n schönen Vagel heruut, de süng so herrlich und flöög hoog in de Luft, un as he wech wöör, do wöör de Machand elboom, as he vörhen west wör, un de Dook mit de Knakens wöör wech. Marleenken awerst wöör so recht licht un vörgnöögt, recht as wenn de Broder noch leewd. Do güng se wedder ganß lustig in dat Huus by Disch un eet. De Vagel awerst flöög wech un sett,t sik up enen Goldsmidt syn Huus un füng an to singen 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch' legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör,n schöön Vagel bün ik!' De Goldsmidt seet in syn Waarkstäd un maakd ene gollne Kede, do höörd he den Vagel, de up syn Dack seet und süng, un dat dünkd em so schöön. Da stünn he up, un as he äwer den Süll güng, da vörlöör he eenen Tüffel. He güng awer so recht midden up de Strat hen, eenen Tüffel un een Sock an: syn Schortfell hadd he vör, un in de een Hand hadd he de golln Kede un in de anner de Tang; un de Sünn schynd so hell up de Strat. Door güng he recht so staan un seeg den Vagel an. 'Vagel,' secht he do, 'wo schöön kannst du singen! Sing my dat Stück nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'twemaal sing ik nich umsünst. Gif my de golln Kede, so will ik dy,t nochmaal singen.' 'Door,' secht de Goldsmidt, 'hest du de golln Kede, nu sing my dat nochmaal.' Do köhm de Vagel un nöhm de golln Kede so in de rechte Poot, un güng vor den Goldsmidt sitten un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Da flög de Vagel wech na enem Schooster, und sett't sik up den syn Dack un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' De Schooster höörd dat und leep vör syn Döhr in Hemdsaarmels, un seeg na syn Dack un mussd de Hand vör de Ogen hollen, dat de Sünn em nich blend't. 'Vagel,' secht he, 'wat kannst du schöön singen.' Do rööp he in syn Döhr henin 'Fru, kumm mal heruut, dar is een Vagel: süh mal den Vagel, de kann maal schöön singen.' Do rööp he syn Dochter un Kinner un Gesellen, Jung un Maagd, un se kömen all up de Strat un seegen den Vagel an, wo schöön he wöör, un he hadd so recht rode un gröne Feddern, un üm den Hals wöör dat as luter Gold, un de Ogen blünken em im Kopp as Steern. 'Vagel,' sägd de Schooster, 'nu sing my dat Stück nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'tweemal sing ik nich umsünst, du must my wat schenken.' 'Fru,' säd de Mann, 'gah na dem Bähn: up dem bäwelsten Boord, door staan een Poor rode Schö, de bring herünn.' Do güng de Fru hen un hahl de Schö. 'Door, Vagel,' säd de Mann, 'nu sing my dat Stück nochmaal.' Do köhm de Vagel und nöhm de Schö in de linke Klau, un flöög wedder up dat Dack un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Un as he uutsungen hadd, so flöög he wech: de Kede hadd he in de rechte und de Schö in de linke Klau, un he flöög wyt wech na ene Mähl, un de Mähl güng 'klippe klappe, klippe klappe, klippe klappe.' Un in de Mähl, door seeten twintig Mählenburßen, de hauden enen Steen und hackden 'hick hack, hick hack, hick hack,' un de Mähl güng 'klippe klappe, klippe klappe, klippe klappe.' Do güng de Vagel up enen Lindenboom sitten, de vör de Mähl stünn, un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, do höörd een up, 'mein Vater, der mich aß,' do höörden noch twe up un höörden dat, mein Schwester, der Marlenichen, do höörden wedder veer up, 'sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch,' nu hackden noch man acht, 'legts unter' nu noch man fyw, 'den Machandelbaum.' nu noch man een. 'Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Da hüll de lezte ook up und hadd dat lezte noch höörd. 'Vagel,' secht he, 'wat singst du schöön! laat my dat ook hören, sing my dat nochmaal.' 'Ne,' secht de Vagel, 'twemaal sing ik nich umsünst, gif my den Mählensteen, so will ik dat nochmaal singen.' 'Ja,' secht he, 'wenn he my alleen tohöörd, so schullst du em hebben.' 'Ja,' säden de annern, 'wenn he nochmaal singt, so schall he em hebben.' Do köhm de Vagel herünn, un de Möllers faat,n all twintig mit Böhm an un böhrden Steen up, 'hu uh uhp, hu uh uhp, hu uh uhp!' Da stöök de Vagel den Hals döör dat Lock un nöhm em üm as enen Kragen, un flöög wedder up den Boom un süng 'mein Mutter, der mich schlacht, mein Vater, der mich aß, mein Schwester, der Marlenichen, sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywirt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Un as he dat uutsungen hadd, do deed he de Flünk von eenanner, un hadd in de rechte Klau de Kede un in de linke de Schö un üm den Hals den Mählensteen, un floog wyt wech na synes Vaders Huse. In de Stuw seet de Vader, de Moder un Marleenken by Disch, un de Vader säd 'ach, wat waart my licht, my is recht so good to Mode.' 'Nä,' säd de Moder, 'my is recht so angst, so recht, as wenn en swoor Gewitter kummt.' Marleenken awerst seet un weend un weend, da köhm de Vagel anflogen, un as he sik up dat Dack sett,t, 'ach,' säd de Vader, 'my is so recht freudig, un de Sünn schynt buten so schöön, my is recht, as schull ik enen olen Bekannten weddersehn.' 'Ne,' säd de Fru, 'my is so angst, de Täne klappern my, un dat is my as Führ in den Adern.' Un se reet sik ehr Lyfken up un so mehr, awer Marleenken seet in en Eck un weend, und hadd eren Platen vör de Ogen, un weend den Platen ganß meßnatt. Do sett,t sik de Vagel up den Machandelboom un süng 'mein Mutter, der mich schlacht,' Do hüll de Moder de Oren to un kneep de Ogen to, un wull nich sehn un hören, awer dat bruusde ehr in de Oren as de allerstaarkste Storm, un de Ogen brennden ehr un zackden as Blitz. 'mein Vater, der mich aß,' 'Ach, Moder,' secht de Mann, 'door is en schöön Vagel, de singt so herrlich, de Sünn schynt so warm, un dat rückt as luter Zinnemamen.' 'mein Schwester, der Marlenichen,' Do läd Marleenken den Kopp up de Knee un weend in eens wech, de Mann awerst säd 'ik ga henuut, ik mutt den Vagel dicht by sehn.' 'Ach, gah nich,' säd de Fru, 'my is, as beewd dat ganße Huus un stünn in Flammen.' Awerst de Mann güng henuut un seeg den Vagel an. 'sucht alle meine Benichen, bind't sie in ein seiden Tuch, legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Mit des leet de Vagel de gollne Kede fallen, un se feel dem Mann jüst um,n Hals, so recht hier herüm, dat se recht so schöön passd. Do güng he herin un säd 'süh, wat is dat vör,n schöön Vagel, heft my so,ne schöne gollne Kede schenkd, un süht so schöön uut.' De Fru awerst wöör so angst un füll langs in de Stuw hen, un de Mütz füll ehr von dem Kopp. Do süng de Vagel wedder 'mein Mutter, der mich schlacht,' 'Ach, dat ik dusend Föder ünner de Eerd wöör, dat ik dat nich hören schull!' mein Vater, der mich aß,' Do füll de Fru vör dood nedder. mein Schwester, der Marlenichen,' 'Ach,' säd Marleenken, 'ik will ook henuut gahn un sehn, of de Vagel my wat schenkt.' Do güng se henuut. 'sucht alle meine Benichen' bind't sie in ein seiden Tuch ' Do schmeet he ehr de Schö herünn. legts unter den Machandelbaum. Kywitt, kywitt, wat vör'n schöön Vagel bün ik!' Do wöör ehr so licht un fröhlich. Do truck se den neen roden Schö an, un danßd un sprüng herin. 'Ach,' säd se, 'ik wöör so trurig, as ick henuut güng, un nu is my so licht, dat is maal en herrlichen Vagel, hett my en Poor rode Schö schenkd.' 'Ne,' säd de Fru und sprüng up, un de Hoor stünnen ehr to Baarg as Führsflammen, 'my is, as schull de Welt ünnergahn, ik will ook henuut, of my lichter warden schull.' Un as se uut de Döhr köhm, bratsch! smeet ehr de Vagel den Mählensteen up den Kopp, dat se ganß tomatscht wurr. De Vader un Marleenken höörden dat un güngen henuut: do güng en Damp un Flamm un Führ up von der Städ, un as dat vorby wöör, do stünn de lüttje Broder door, un he nöhm synen Vader un Marleenken by der Hand, un wören all dre so recht vergnöögt un güngen in dat Huus by Disch, un eeten. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:50
Pescuitul Rapitorilor (Stilul Jigging)
de PescuitMania | 03.03.2010 22:10 | 7999 Tag-uri: Salau, Tehnici de pescuit Rata 5.42/1012345678910 Rata: 5.42/ (86 voturi) (Acorda o nota...) Pescuitul rapitorilor (stilul jigging) Pescuitul rapitorilor (stilul jigging) In urma cu vreo 3 ani am inceput incet, incet sa cochetez cu pescuitul la pestii rapitori. A urmat o vreme cu multe dubii si semne de intrebare, care au ramas si acum si nu le-am gasit inca un raspuns, dar continui cautarile. Vreau sa dezvalui cate ceva din ce am invatat din experietele mele. Sa incepem cu echipamentul folosit : 1. Lanseta Aici depinde de locul unde pescuim, pentru pescuitul din barca sunt foarte bune cele 1,80-2,4m, iar pentru pescuitul de pe mal cele de 2,40-3m fac legea pentru majoritatea pescarilor de rapitor. In cazul pescuitului la jig lanseta trebuie sa fie construita din cele mai bune fibre de carbon, cu actiuni rapide sau foarte rapide (fast sau ex-fast, la betele ce au aceste caracteristici se « indoaie » numai partea dinspe varf) deoarece intepatura trebuie sa fie ferma astfel incat viteza cu care jigul se ridica de pe fundul apei sa fie ficienta pentru ca jigul sa penetreze gura salaului, stiucii, somnului, rapitori ce au maxilare puternice si osoase. Clasificarea betelor in functie de actiunea lor: Mulinetele: Mulinetele „all-round” atat pentru pescuitul in rauri, lacuri, delta, Dunare sunt cele marimea 2500-3000. Pentru a nu avea probleme cu defectari rapide ale angrenajelor, aparitia „santului” la galet, recomand folosirea unor mulinete de o calitate buna, de la renumitele firme Daiwa sau Shimano, si revizia la sfarsit de sezon. Ce fir folosim? Indiferent daca folosim monofilament sau multifilament aceste fire trebuie sa intruneasca cateva calitati: rezistenta la abraziune elongatie minima culoare care poate fi usor urmarita rezistenta la nod mare Eu sunt fanul firelor multifilament (fir textil sau superlines) cu diametrul cuprins intre 0,10mm si 0,20mm, de culoare galben fluo sau HI-VIS. Este mult mai usor de urmarit firul si detectarea eventualelor atacuri ale rapitorilor daca acesta are o culoare vizibila, iar atuul firelor textile este acela ca elongatia lor este minima: 5-10% maximum. Nalucile folosite: Intrucat vorbim despre pescuitul la jig, sau stilul jigging vom vorbi despre tipuri de jiguri, pestisori siliconici (naluca, momeala), cunoscuti sub diverse denumiri: shaduri, twistere, slidere, slapi, jeliboane etc. Cateva modele de jiguri diferite gramaje: 1-3 jiguri de tip „bila” 5-28g 4-5 jiguri de tip „sabot” 5-9g Aceste „carlige cu plumb” cunoscute sub denumirea de jiguri vor arma pestisorii siliconici: Cum se armeaza? Armarea sau montarea jigului pe pestisor se face urmarind fig.1 din poza de mai sus. Se introduce carligul prin capatul pestisorului iar acesta trebuie sa iasa din pestisor prin locul in care se afla initial ochetul jigului. 2-4 shaduri armate Clasificarea pestisorilor siliconici: shaduri(6-12) gruburi(13-17) swimbaituri(1-2) slidere (3-5) Tehnicile de recuperare ale nalucilor: 1. Intre ape -dupa cum ii spune si denumirea in aceasta tehnica se presupune mentinerea nalucii sub „filmul” apei. Acest lucru se realizeaza mulinand cu o viteza constanta(1 tur de manivela pe secunda) fara pauze. 2. Taras -presupune evolutia lenta a nalucii pe substrat. Se recupereaza cu o viteza foarte mica(1 tur de manivela la 3-4secunde) constant. 3. Dinti de fierastrau -poate cel mai productiv stil de recuperare a jigului. -se recupereaza cu 1-2 ture de manivela energice, apoi pauza pana cand jigul ajunge inapoi pe substrat. Accesorii ale jigurilor: de ochetul jigului se pot prinde anumite accesorii( 1,2 rotative) in combinatie cu care acesta formeaza „spinner-bait-ul” metoda eficace in pescuitul bibanului si stiucii Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 20:52
Somn ºi adrenalinã pe Mureº
31 DECEMBRIE 2012 39 COMENTARII SCRIS DE ALIN-DRAGANESCU Fiecare dintre noi isi sarbatoreste in felul sau ziua de nastere. De cativa ani incoace mi-o sarbatoresc atat cu prietenii, cat si la o partida de pescuit, iar de fiecare data, la final, soarta face ca partida de pescuit sa fie una reusita. In acest an, in duminica din 22 septembrie, am decis alaturi de prietenul meu Dalin sa facem o iesire cu iubitele noastre in natura, pe un loc minunat, atat pentru o partida de pescuit cat si pentru a ne simti bine. Ajunsi pe loc, am servit ceva de-ale gurii si incet, incet ne-am pregatit de putina activitate. Vremea era minunata, vantul abia adia usor, ici colo cate o frunza mai cadea pe apa… erau conditiile optime pentru un pescuit reusit. Am dat start partidei, iar primul ce a punctat a fost Dalin cu o mreana (gaba) ce a intrat pe un vobler home made facut chiar de el, patern natural. In acel moment mi-a venit ideea sa imi schimba naluca cu un vobler dintr-o proaspata serie abia terminata, o serie in care imi pusesem foarte mari sperante. Am prins in agrafa un vobler deep diver de 75 mm, cu evolutie pana in 3 m, foarte agresiva, patern fire tiger, conceput special pentru somni, salai si mrene (gabe) de mari dimensiuni. Lansez voblerul pe apa, incep usor sa-l controlez si in scurt timp un atac fulgerator imi cutremura bratul. Realizez imediat ca am de-a face cu un peste mare, bineinteles cu gandul imediat la somn. Pestele o ia nestingherit in jos pe curent ca si cum nimic nu l-ar putea opri. In cateva secunde pierd foarte mult fir, iar singura varianta pe care o am pentru a nu rata captura e sa ma las si eu la randul meu pe curent, deoarece pe mal nu am spatiul de manevra necesar pentru a controla somnul. Dalin imi scoate repede telefonul din buzunar si, fara nici un moment de ezitare, intru in apa involburata, plina de bolovani spalati de un curent puternic. Totul se petrece in cateva secunde deoarece nu e timp de gandire. Dupa circa 30 m, in care nu simt fundul apei, reusesc sa ajung in cele din urma in apa mai mica, la un pinten de piatra de unde continui provocarea. Adrenalina pe care o am in vene imi da o sentatie de nedescris. Sunt ud din cap pana in picioare, imbibat cu apa, iar inima parca vrea sa-mi sara din piept. Trec 20 de minute de lupta nedecisa intre mine si peste. Sunt momente cand il trag inspre mine si vine linistit, sunt momente cand parca nimic nu-l opreste sa se deplaseze unde vrea. Se ajuta instinctiv de cursul rapid al apei din locul respectiv. La sfatul lui Dalin incep a ma deplasa in jos pe malul ce devine ceva mai accesibil, pentru a incerca sa scot colosul din curent la o apa mai linistita si fara agataturi. Planul functioneaza, iar odata cu trecerea timpului cel care intr-un final cedeaza e mustaciosul. Tin sa precizez ca a fost cel mai frumos dril pe care l-am trait, deoarece am avut parte de o adevarata provocare, iesita din comun, peste care am trecut cu succes. Cred ca nu sunt multi cei care ar fi procedat la fel, sa ia fara sa sovaie decizia de a se lupta cu monstrul nevazut chiar in mediul sau. Echipamentul pe care l-am folosit a fost o lanseta custom by Sava Andrei, construita pe un blank St. Croix SC IV, Magnum cranker – o lanseta heavy cu o actiune moderata si o rezerva de putere considerabila, alaturi de o mulineta Abu Revo Premier, echipata cu un fir de 20 lbs Sufix Performance Braid yellow. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 22:36
Mai tii minte cand mi-ai pomenit de o marca de betze de pescuit si io am crezut ca e marca de parfumuri?
  Ma intreb: De ce ai acceptat prietenia unei proaste paranoice demento-balivernisto-manelisto-idioate? Cand iti luasem apararea din calea lui Plugusor si a altor utilizatori care se aliniasera sa te zdrentuiasca la zid...... ti-am fost buna ca prietena? Aham....acum imi spui povesti de fratii Grimm in una din limbile mele materne. De ce? De ce nu le spui in tiganeste, ca doar m-ai facut Piranda alcoolista dansatoare la bara, facandu-mi promovarea pe youtube..... Raspune, Black. Asuma si fii om! Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 8 Decembrie 2013, ora 22:39
De ce te regasesti pe acest topic? De ce nu vorbesti cu alti utilizatori si sa ma ignori, asa cum mi-ai promis? De ce, Black?
Fii om si tine-te de cuvant! Nu vreau povestile tale! Nu vreau nimic de la tine! Mi-ar otravi existenta! Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 9 Decembrie 2013, ora 06:16
De la: Daphne, la data 2013-12-08 22:39:25De ce te regasesti pe acest topic? De ce nu vorbesti cu alti utilizatori si sa ma ignori, asa cum mi-ai promis? De ce, Black? Ce intrebare e asta? Imi esti foarte simpatica, din cauza asta! Hans Christian Andersen - Das Feuerzeug Es kam ein Soldat auf der Landstraße dahermarschiert: eins, zwei; eins, zwei! Er hatte seinen Tornister auf dem Rücken und einen Säbel an der Seite, denn er war im Krieg gewesen und wollte nun nach Hause. Da begegnete er einer alten Hexe; sie war widerlich, ihre Unterlippe hing ihr gerade bis auf die Brust hinunter. Sie sagte: "Guten Abend, Soldat! Was hast du doch für einen schönen Säbel und großen Tornister! Du bist ein wahrer Soldat! Nun sollst du so viel Geld haben, wie du willst." "Ich danke dir, du alte Hexe!" sagte der Soldat. "Siehst du den großen Baum da?" sagte die Hexe und zeigte auf eine Eiche, die ihnen zur Seite stand. "Er ist inwendig ganz hohl; da musst du den Wipfel erklettern, dann findest du ein Loch, durch das du dich hinabgleiten lassen und tief in den Erdboden gelangen kannst. Ich werde dir einen Strick um den Leib binden, damit ich dich wieder heraufziehen kann, wenn du mich rufst!" "Was soll ich denn da unten?" fragte der Soldat. "Geld holen!" sagte die Hexe. "Wisse, wenn du auf den Boden hinunterkommst, so bist du in einer großen Halle; da ist es ganz hell, denn da brennen über hundert Lampen. Dann erblickst du drei Türen. Du kannst sie öffnen, der Schlüssel steckt daran. Gehst du in die erste Kammer hinein, so siehst du mitten auf dem Fußboden eine große Kiste. Auf ihr sitzt ein Hund; er hat ein Paar Augen, so groß wie Teetassen, doch darum brauchst du dich nicht zu kümmern! Ich gebe dir meine blaue Schürze, die kannst du auf dem Fußboden ausbreiten, geh dann rasch hin und nimm den Hund, setze ihn auf meine Schürze, öffne die Kiste und nimm soviel Geld, wie du willst; es ist lauter Kupfer. Willst du lieber Silber haben, so musst du in das nächste Zimmer hineingehen; da sitzt ein Hund, der hat ein Paar Augen, so groß wie Mühlräder; doch das soll dich nicht kümmern. Setze ihn auf meine Schürze und nimm von dem Gelde! Willst du hingegen Gold haben, so kannst du es auch bekommen, und zwar soviel, wie du tragen willst, wenn du in die dritte Kammer hineingehst. Aber der Hund, der auf dem Goldkasten sitzt, hat zwei Augen, jedes so groß wie ein Turm. Glaube mir, das ist ein ordentlicher Hund; aber daran sollst du dich nicht kehren. Setze ihn auf meine Schürze, so tut er dir nichts, und nimm aus der Kiste soviel Gold, wie du willst!" "Das ist nicht übel!" sagte der Soldat. "Aber was soll ich dir geben, du alte Hexe, denn etwas willst du doch auch wohl haben?" "Nein", sagte die Hexe, "nicht einen einzigen Groschen will ich haben! Für mich sollst du nur ein altes Feuerzeug nehmen, das meine Großmutter vergaß, als sie das letzte Mal da unten war!" "Nun, so binde mir den Strick um den Leib!" sagte der Soldat. "Hier ist er", sagte die Hexe, "und hier ist meine blaue Schürze." Dann kletterte der Soldat auf den Baum hinauf, ließ sich in das Loch hinuntergleiten und stand nun, wie die Hexe gesagt hatte, unten in der großen Halle, wo die vielen Lampen brannten. Nun öffnete er die erste Tür. Uh, da saß der Hund mit den Augen, so groß wie Teetassen, und glotzte ihn an. "Du bist ein netter Kerl!" sagte der Soldat, setzte ihn auf die Schürze der Hexe und nahm soviel Kupfergeld, als seine Tasche fassen konnte, schloss dann die Kiste, setzte den Hund wieder darauf und ging in das andere Zimmer hinein. Wahrhaftig, da saß der Hund mit den Augen, so groß wie Mühlräder. "Du solltest mich lieber nicht so ansehen", sagte der Soldat, "du könntest Augenschmerzen bekommen!" Und dann setzte er den Hund auf die Schürze der Hexe. Aber als er das viele Silbergeld in der Kiste erblickte, warf er all das Kupfergeld, was er hatte, fort und füllte die Taschen und den Tornister nur mit Silber. Nun ging er in die dritte Kammer. Das war hässlich! Der Hund darin hatte wirklich zwei Augen, so groß wie ein Turm, und die drehten sich im Kopfe, gerade wie die Flügel von Windmühlen. "Guten Abend!" sagte der Soldat und berührte die Mütze, denn einen solchen Hund hatte er früher nie gesehen; aber als er ihn etwas genauer betrachtet hatte, dachte er: 'Nun ist es genug!' hob ihn auf den Fußboden herunter und machte die Kiste auf. Was war da für eine Menge Gold! Er konnte dafür die ganze Stadt und die Zuckerferkel der Kuchenfrauen, alle Zinnsoldaten, Peitschen und Schaukelpferde in der ganzen Welt kaufen! Ja, das war einmal Gold! Nun warf der Soldat alles Silbergeld, womit er seine Taschen und seinen Tornister gefüllt hatte, fort und nahm dafür Gold; ja, alle Taschen, der Tornister, die Mütze und die Stiefel wurden gefüllt, so dass er kaum gehen konnte; nun hatte er Geld! Den Hund setzte er auf die Kiste, schlug die Türe zu und rief dann durch den Baum hinauf: "Zieh mich jetzt in die Höhe, du alte Hexe!" "Hast du auch das Feuerzeug?" fragte die Hexe. "Wahrhaftig", sagte der Soldat, "das habe ich vergessen." Und er ging und holte es. Die Hexe zog ihn hinauf, und da stand er wieder auf der Landstraße, die Taschen, Stiefel, Tornister und Mütze voll Gold. "Was willst du mit dem Feuerzeug?" fragte der Soldat. "Das geht dich nichts an!" sagte die alte Hexe. "Nun hast du ja Geld bekommen! Gib mir nur das Feuerzeug!" "Ach was!" sagte der Soldat. "Willst du mir gleich sagen, was du damit willst, oder ich ziehe ganz einfach meinen Säbel aus der Scheide und schlage dir ohne zu zögern den Kopf ab!" "Nein!" sagte die Hexe. Da schlug der Soldat ihr den Kopf ab. Da lag sie. Aber er band all sein Geld in ihre Schürze, nahm es wie ein Bündel auf seinen Rücken, steckte das Feuerzeug ein und ging gerade nach der Stadt. Das war eine prächtige Stadt, und in den prachtvollsten Wirtshäusern kehrte er ein, verlangte die allerbesten Zimmer und seine Lieblingsspeisen, denn nun war er ja reich, da er soviel Geld hatte. Dem Diener, der seine Stiefel putzen sollte, kam es freilich vor, als seien es recht jämmerliche, alte Stiefel, die ein so reicher Herr besaß, aber er hatte sich noch keine neuen gekauft; am nächsten Tage bekam er anständige Stiefel und schöne Kleider. Nun war aus dem Soldaten ein vornehmer Herr geworden, und man erzählte ihm von all den Herrlichkeiten, die in der Stadt waren, und von dem König und was für eine niedliche Prinzessin seine Tochter sei. "Wo kann man sie zu sehen bekommen?" fragte der Soldat. "Sie ist gar nicht zu Gesicht zu bekommen!" antwortete man. "Sie wohnt in einem großen Schlosse, von vielen Mauern und Türmen umgeben. Niemand außer dem König darf bei ihr ein und aus gehen, denn es ist prophezeit, dass sie an einen ganz gemeinen Soldaten verheiratet wird, und das kann der König nicht zugeben." 'Ich möchte sie wohl sehen!' dachte der Soldat, aber dazu konnte er ja durchaus keine Erlaubnis erhalten. Nun lebte er recht lustig, besuchte das Theater, fuhr in des Königs Garten und gab den Armen viel Geld, und das war hübsch von ihm; er wusste noch von früheren Zeiten her, wie schlimm es ist, nicht einen Groschen zu besitzen! Er war immer noch reich, hatte schöne Kleider und bekam viele Freunde, die alle sagten, er sei ein vortrefflicher Mensch, ein wahrer Edelmann, und das hatte der Soldat gern! Aber da er jeden Tag Geld ausgab und nie etwas einnahm, so blieben ihm zuletzt nicht mehr als zwei Groschen übrig. Er musste die schönen Zimmer verlassen und oben in einer ganz kleinen Kammer wohnen, dicht unter dem Dache, seine Stiefel selbst bürsten und sie mit einer Stopfnadel zusammennähen, und keiner seiner Freunde kam zu ihm, denn es waren viele Treppen hinaufzusteigen. Es war ein ganz dunkler Abend, er konnte sich nicht einmal ein Licht kaufen, aber da fiel es ihm ein, dass ein kleines Stückchen in dem Feuerzeuge liege, das er aus dem hohlen Baume, in den die Hexe ihm hinuntergeholfen, genommen hatte. Er holte das Feuerzeug und das Lichtstückchen vor; aber gerade als er Feuer schlug, sprang die Tür auf, und der Hund, der Augen so groß wie ein paar Teetassen hatte und den er unten unter dem Baume gesehen hatte, stand vor ihm und fragte: "Was befiehlt mein Herr?" "Was ist das?" fragte der Soldat. "Das ist ja ein lustiges Feuerzeug, wenn ich so bekommen kann, was ich haben will! Schaffe mit etwas Geld", sagte er zum Hunde, und schnell war er fort und wieder da, und hielt einen großen Beutel voll Geld in seinem Maule. Nun wusste der Soldat, was für ein prächtiges Feuerzeug das war! Schlug er einmal, so kam der Hund, der auf der Kiste mit Kupfergeld saß, schlug er zweimal, so kam der, der das Silbergeld bewachte, und schlug er dreimal, so kam der, der das Gold hatte. Nun zog der Soldat wieder in die schönen Zimmer, erschien wieder in schönen Kleidern, und da erkannten ihn sogleich alle seine Freunde und hielten sehr viel von ihm. Da dachte er einmal: 'Es ist doch etwas recht Sonderbares, dass man die Prinzessin nicht zu sehen bekommen kann. Sie soll sehr schön sein; aber was kann das helfen, wenn sie immer in dem großen Schlosse sitzen soll! Kann ich sie denn gar nicht zu sehen bekommen? Wo ist mein Feuerzeug? Er schlug Feuer, und da kam der Hund mit den Augen, so groß wie Teetassen. "Es ist freilich mitten in der Nacht", sagte der Soldat, "aber ich möchte herzlich gern die Prinzessin nur einen Augenblick sehen!" Der Hund war gleich aus der Tür, und ehe der Soldat daran dachte, sah er ihn schon mit der Prinzessin wieder. Sie saß und schlief auf dem Rücken des Hundes und war so lieblich, dass jedermann sehen konnte, dass es eine wirkliche Prinzessin war; der Soldat konnte es durchaus nicht unterlassen, sie zu küssen, denn er war ganz und gar Soldat. Darauf lief der Hund mit der Prinzessin zurück. Doch als es Morgen wurde und der König und die Königin kamen, sagte die Prinzessin, sie habe in der vorigen Nacht einen ganz sonderbaren Traum von einem Hunde und einem Soldaten gehabt. Sie sei auf dem Hunde geritten, und der Soldat habe sie geküsst. "Das wäre wahrlich eine schöne Geschichte!" sagte die Königin. Nun sollte in der nächsten Nacht eine der alten Hofdamen am Bette der Prinzessin wachen, um zu sehen, ob es ein Traum sei oder was sonst. Der Soldat hatte eine außerordentliche Sehnsucht, die Prinzessin wiederzusehen, und so kam denn der Hund in der Nacht, nahm sie und lief, was er konnte; aber die alte Hofdame lief ebenso schnell hinterher. Als sie nun sah, dass der Hund mit der Prinzessin in einem großen Hause verschwand, dachte sie: 'Nun weiß ich, wo er ist', und machte mit einem Stück Kreide ein großes Kreuz an die Tür. Dann ging sie nach Hause und legte sich nieder, und der Hund kam auch mit der Prinzessin wieder. Aber als er sah, dass ein Kreuz an der Tür, wo der Soldat wohnte, gemacht war, nahm er auch ein Stück Kreide und machte Kreuze an alle Türen in der ganzen Stadt. Das war klug getan, denn nun konnte ja die Hofdame die richtige Tür nicht finden, da Kreuze an allen waren. Frühmorgens kamen der König und die Königin, die alte Hofdame und alle Offiziere, um zu sehen, wo die Prinzessin gewesen war. "Da ist es!" sagte der König, als er die erste Tür mit einem Kreuze erblickte. "Nein, dort ist es, lieber Mann!" sagte die Königin, als sie die zweite Tür mit einem Kreuze darauf gewahr wurde. "Aber da ist eins und dort ist eins!" sagten alle; wohin sie blickten, waren Kreuze an den Türen. Da begriffen sie denn wohl, dass ihnen das Suchen nichts helfen würde. Aber die Königin war eine äußerst kluge Frau, die mehr konnte als in einer Kutsche fahren. Sie nahm ihre große, goldene Schere, schnitt ein großes Stück Seidenzeug in Stücke und nähte einen kleinen, niedlichen Beutel; den füllte sie mit feiner Buchweizengrütze, band ihn der Prinzessin auf den Rücken, und als das getan war, schnitt sie ein kleines Loch in den Beutel, so dass die Grütze den ganzen Weg bestreuen konnte, den die Prinzessin nahm. In der Nacht kam nun der Hund wieder, nahm die Prinzessin auf den Rücken und lief mit ihr zu dem Soldaten hin, der sie lieb hatte und gern ein Prinz hätte sein mögen, um sie zur Frau bekommen zu können. Der Hund merkte nicht, wie die Grütze gerade vom Schlosse bis zum Fenster des Soldaten, wo er mit der Prinzessin die Mauer hinauflief, sich ausstreute. Am Morgen sahen der König und die Königin nun wohl, wo ihre Tochter gewesen war, und da nahmen sie den Soldaten und setzten ihn ins Gefängnis. Da saß er. Hu, wie dunkel und hässlich war es da! Und dazu sagte man ihm: "Morgen wirst du gehängt werden." Das zu hören, war eben nicht ergötzlich, und sein Feuerzeug hatte er zu Hause im Gasthofe gelassen. Am Morgen konnte er durch das Eisengitter vor dem kleinen Fenster sehen, wie sich das Volk beeilte, aus der Stadt zu kommen, um ihn hängen zu sehen. Er hörte die Trommeln und sah die Soldaten marschieren. Alle Menschen liefen hinaus; unter ihnen war auch ein Schuhmacherjunge mit Schurzfell und Pantoffeln; er lief so im Galopp, dass einer seiner Pantoffeln gerade gegen die Mauer abflog, hinter der der Soldat saß und durch das Eisengitter hinaussah. "Ei, du Schuhmacherjunge! Du brauchst nicht solche Eile zu haben", sagte der Soldat zu ihm; "es wird nichts daraus, bevor ich komme! Willst du aber hinlaufen, wo ich gewohnt habe, und mir mein Feuerzeug holen, so sollst du vier Groschen haben! Aber du musst schnell machen!" Der Schuhmacherjunge wollte gern die vier Groschen haben und lief fort nach dem Feuerzeuge, brachte es dem Soldaten und - ja, nun werden wir hören! Außerhalb der Stadt war ein großer Galgen gemauert, ringsherum standen die Soldaten und viele tausend Menschen. Der König und die Königin saßen oben auf einem prächtigen Thron, den Richtern und dem ganzen Rat gegenüber. Der Soldat stand schon oben auf der Leiter; aber als sie ihm den Strick um den Hals legen wollten, sagte er, dass man ja immer einem armen Sünder, bevor er seine Strafe erdulde, die Erfüllung eines unschuldigen Wunsches gewähre. Er möchte eine Pfeife Tabak rauchen, es sei ja die letzte Pfeife, die er in dieser Welt bekomme. Das wollte der König ihm denn auch nicht abschlagen, und so nahm der Soldat sein Feuerzeug und schlug Feuer, ein-, zwei-, dreimal! Da standen alle drei Hunde, der mit den Augen, so groß wie Teetassen, der mit den Augen wie Mühlräder und der, dessen Augen so groß waren wie ein Turm. "Helft mir, dass ich nicht gehängt werde", sagte der Soldat, und da fielen die Hunde über die Richter und den ganzen Rat her, nahmen den einen bei den Beinen und den andern bei der Nase und warfen sie viele Ellen hoch in die Luft, dass sie beim Niederfallen sich in Stücke zerschlugen. "Ich will nicht", sagte der König, aber der größte Hund nahm sowohl ihn wie die Königin und warf sie den andern nach; da erschraken die Soldaten, und alles Volk rief: "Guter Soldat, du sollst unser König sein und die schöne Prinzessin haben!" Dann setzten sie den Soldaten in des Königs Kutsche, und alle drei Hunde tanzten vorauf und riefen Hurra, und die Knaben pfiffen auf den Fingern, und die Soldaten präsentierten das Gewehr. Die Prinzessin kam aus dem Schlosse und wurde Königin, und das gefiel ihr wohl! Die Hochzeit währte acht Tage lang, und die Hunde saßen mit bei Tische und machten große Augen. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 23 Decembrie 2013, ora 14:45
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 23 Decembrie 2013, ora 16:59
BOGDAN FICEAC TEHNICI DE MANIPULARE În piesa vieþii, fiecare dintre noi ar vrea sã-ºi scrie rolul ºi sã-ºi interpreteze destinul în aºa fel încât sã ajungã la un final conform cu propriile sale dorinþe. Dar pentru cã suntem fiinþe sociale, monologul nu este o soluþie. Trebuie sã ne alegem replicile astfel ca ele sã se integreze unui cor anume. Uneori, sau chiar adesea, este foarte posibil ca replicile imaginate de noi sã fie disonante sau sã nu fie acceptate de ceilalþi actori. De aceea este nevoie de un Regizor care sã-ºi asume rolul de a pune în acord toate rolurile personale. Supunându-ne lui, ne pierdem autonomia ºi ne integrãm sistemului. Cu timpul, nu mai putem spune cât anume din destinul personal l-am scris noi înºine ºi cât a fost scris de alþii. Nu mai putem preciza cu exactitate cât din fiinþa noastrã ne reprezintã Eul ºi cât este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educaþiei, sugestiilor, recomandãrilor sau ordinelor pe care ni le impun ceilalþi. Nu mai ºtim unde se terminã rolul pe care ni l-am scris noi înºine ºi unde începe cel scris de alþii. Nu mai putem spune cine, de ce ºi când a scris scenariul care ne comandã ce sã gândim, ce sã facem, ce sã simþim. Iar de multe ori se întâmplã ca vreun Regizor sã-ºi depãºeascã simpla condiþie de dispecer abilitat sã punã ordine într-un sistem ºi începe sã se creadã demiurg, sã-i socoteascã pe ceilalþi simpli figuranþi într-o piesã scrisã de el, pentru el, care lor, evident le este strãinã. În astfel de cazuri, mai devreme sau mai târziu, piesele se transformã în tragedii oribile... Aceastã carte se ocupã tocmai de Regizorii care se cred de¬miurgi, de modul în care îºi scriu scenariile ºi de tehnicile prin care transformã actori talentaþi în figuranþi fãrã voie. Este un domeniu care, dincolo de impresia ocultã pe care o degajã, are reguli precise. Cei mai mulþi dintre noi, pradã impresiei bune pe care o avem despre propria noastrã persoanã, nu credem cã putem deveni prea uºor victimele artizanilor manipulãrii. Dar lucrurile stau cu totul pe dos. Încercãrile de manipulare vin tot timpul, de pretutindeni. ªi cele mai uºoare victime sunt cei care nu vor sã creadã... Existã nenumãrate sfaturi, exerciþii ºi algoritmi de a induce individului rezistenþa faþã de presiunea celor care încearcã sã-i remodeleze gândirea, simþurile, comportamentul, conform intere¬selor lor. Toate însã au la bazã cunoaºterea tehnicilor de ma¬nipulare. Fiind avertizat de presiunile ce se exercitã permanent asupra lui, ºtiindu-le substratul ºi finalitatea, fiecare individ îºi poate gãsi propria sa cale de a rezista, de a se regãsi pe sine însuºi în orice împrejurare, de a nu deveni un simplu figurant... Aceastã carte nu este un manual. Nici nu îºi propune sã fie aºa ceva. Ea se adreseazã cetãþeanului obiºnuit, celui supus în permanenþã manipulãrilor. Analiza tehnicilor de influenþare ºi a efectelor acestora, cu exemple arhicunoscute sau abia sesizabile, din istorie sau din zilele noastre, poate reprezenta un avertisment. "Knowledge is power" (Cunoaºterea înseamnã putere), spunea cândva filozoful englez Francis Bacon. Cunoscând tehnicile de manipulare putem sã rezistãm în faþa lor. Putem evita rolul de figuranþi în propria noastrã viaþã... În acelaºi timp, o astfel de carte este extrem de necesarã cititorului român. În România, subiectul a fost tabu timp de aproape o jumãtate de secol. Cuvântul manipulare nici mãcar nu existã în Micul Dicþionar Enciclopedic. Iar în Dicþionarul Explicativ al Limbii Române este prezentatã doar semnificaþia sa tehnicã. Motivele sunt lesne de înþeles, dar golul trebuie um¬plut, pentru a nu se mai repeta ororile din trecut... Am reuºit conturarea acestei cãrþi dupã ce am urmat cursu¬rile Catedrei de psihologie socialã de la Universitatea Stanford din California. Lecþiile predate studenþilor de profesorul Philip Zimbardo, ºeful Catedrei, precum ºi referinþele bibliografice indi¬cate de Domnia sa mi-au fost de un real folos. Faptul cã am putut studia la Universitatea Stanford se datoreazã Fundaþiei Reuter din Londra, care mi-a acordat o bursã de un an de zile, precum ºi Programului de burse Knight de care am beneficiat la Stanford. Mulþumesc tuturor celor care m-au ajutat ca aceastã carte sã poatã apãrea ºi sã ajungã la cititori. Argument cu regizori ºi figuranþi În seara de Halloween (31 octombrie) a anului 1938, în Statele Unite, un program de radio ce transmitea muzicã spaniolã a fost întrerupt de un buletin de ºtiri în cadrul cãruia se anunþa observarea unor explozii neobiºnuite pe planeta Marte. Dupã care, programul muzical a continuat. Ceva mai târziu, din nou o întrerupere, pentru a transmite în direct un reportaj din Grover's Mill, o micuþã localitate din statul New Jersey, unde un "cilindru uriaº" a lovit Pãmântul "cu o forþã teribilã". Se pare cã în acel moment, circa un milion de americani ascultau emisiunea. Curio¬zitatea a fost înlocuitã treptat de teamã atunci când reporterul, ºi el speriat, a început sã descrie cum se deºurubeazã capãtul exte¬rior al cilindrului (în difuzoare se auzeau niºte scrâºnete cu ade-vãrat lugubre) ºi din interiorul "maºinãriei" apar niºte creaturi uriaºe, sclipitoare, cu tentacule imense ºi ochi ca de ºarpe. Pe mãsurã ce continua "reportajul de la faþa locului", panica se rãspândea. Înfricoºaþi, reporterii relatau cum aceastã "avan¬gardã a invadatorilor de pe Marte" a început sã cucereascã New Jersey, sã ucidã pe oricine ar fi încercat sã i se opunã ºi sã se îndrepte spre inima New Yorkului. În cadrul emisiunii se auzeau tot mai des apeluri ale autoritãþilor cãtre populaþie, pentru eva¬cuarea unor întregi zone. În studiile sale consacrate efectelor acestei emisiuni de radio, psihologul american Hadley Cantril a observat cã sute de mii de oameni au intrat în panicã ºi mulþi dintre ei ºi-au pãrãsit locuinþele pentru a scãpa de invazia "marþienilor". Ce se întâmplase de fapt? În fiecare an, în noaptea de Halloween, americanii se deghizeazã în fantome, monºtri, vampiri ºi alte figuri de groazã. Sãrbãtoarea provine dintr-un vechi obicei celt, care urmãrea îmbunarea spiritelor celor morþi. Datina s-a rãspândit în Statele Unite, Canada ºi teritoriile brita¬nice, devenind un prilej de carnaval ºi distracþie. Copiii merg cu colindul, deghizaþi în fantome, ºi "ameninþã" gazdele cã le vor face surprize neplãcute dacã nu îi vor îmbuna cu ceva dulciuri, iar adulþii se întrec în pãcãleli. În noaptea de 31 octombrie 1938, Orson Wells, cel care avea sã devinã unul dintre cei mai vestiþi regizori ºi actori americani, s-a gândit sã adapteze radiofonic celebrul roman ºtiinþifico-fantastic Rãzboiul lumilor, scris de H.G. Wells. Împreunã cu colegii sãi, actorii de la Mercury Theater, au interpretat extrem de realist momentele dramatice ale "invadãrii" Americii de cãtre hidoasele "creaturi marþiene". Efectele speciale au fost improvizate ºi ele cu foarte multã abili¬tate, reuºind amplificarea tensiunii ºi inducerea sentimentului de panicã. Spre exemplu, pentru a reda sonor celebra deºurubare a cilindrului, tehnicienii au gãsit un borcan cu capac, pe care l-au deschis în bazinul WC-ului pentru a da o rezonanþã specialã scrâºnetelor. Cum de au cãzut atât de mulþi americani pradã pãcãlelii? În primul rând trebuie amintit cã piesa a fost transmisã în 1938, deci înainte de "era televizorului". Pe atunci, radioul era unica sursã de muzicã, divertisment, piese de teatru, dar ºi de ºtiri de ultimã orã. Apoi, piesa copia foarte exact sistemul de transmitere a ºti¬rilor ºi a reportajelor în direct, în plus, foarte mulþi dintre ascul¬tãtori pierduserã începutul când emisiunea fusese clar prezentatã ca o adaptare radiofonicã a romanului Rãzboiul lumilor. Orson Wells a ales ora începerii emisiunii cu puþin înainte de finalul unui foarte îndrãgit spectacol radiofonic, Charlie McCarthy, ce se desfãºura pe un alt post de radio. Majoritatea ascultãtorilor au aºteptat finalul acelui spectacol ºi abia dupã aceea au comutat pe frecvenþa postului de muzicã spaniolã, pierzând astfel prezentarea din debutul emisiunii. Dincolo de aceste explicaþii, mai existã ºi o alta þinând de structura psihicului uman, de psihologia socialã. Auzind acele "reportaje" înfricoºãtoare, dar ºi aproape incredibile, foarte mulþi dintre ascultãtori au cãutat sã vadã cum se comportã cei împreunã cu care audiau emisiunea. Cum toþi erau îngrijoraþi ºi speriaþi, orice îndoialã a dispãrut. Ne-am sãrutat unii pe alþii pentru cã ne aºteptam sã murim dintr-o clipã în alta, îºi amintea un ascultã¬tor, citat de Cantril. Mulþi dintre cei convinºi cã tot ceea ce aud la radio se întâmplã cu adevãrat au gãsit chiar ºi corespondenþe în realitatea imediatã, interpretând instinctiv, "în cheie proprie", observaþiile, pentru a se potrivi cu ceea ce se transmitea în difuzoare. Ne-am uitat pe fereastrã ºi Wyoming Avenue era negru de maºini. Mi-am dat seama cã oamenii încercau sã fugã, sã scape..., spunea un ascultãtor, pentru ca altul sã adauge: Pe strada mea nu se zãrea nici o maºinã. M-am gândit cã drumurile erau blocate de ambuteiaje, din cauzã cã foarte multe cãi de acces fuseserã distruse de invadatori. (Cantril) Fenomenul care a produs o asemenea psihozã în masã (a fost denumit Contagiune) printr-un paralelism cu termenul medical ce semnificã rãspândirea unei epidemii. În psihologia socialã, contagiunea reprezintã transmiterea rapidã la nivelul mulþimilor de oameni, a emoþiilor ºi a manifestãrilor de comportament. De fiecare datã când un individ se aflã într-o situaþie ambiguã, el încearcã sã se adapteze reacþiilor celorlalþi. Din pãcate, într-o astfel de situaþie confuzã, nici ceilalþi nu ºtiu mai mult decât el. Din cauza contagiunii, psihozele în masã capãtã, uneori, proporþii incredibile. În acelaºi timp, efectele emisiunii radiofonice Rãzboiul lumilor aratã cât de puternice, dar, uneori, ºi periculoase, pot deveni sursele de informaþie atunci când ele sunt manipulate într-un anume scop. În acea noapte a lui 1938, foarte puþini au fost cetãþenii care nu au crezut în ceea ce auzeau la radio ºi au încercat sã afle amãnunte de la alte posturi radiofonice. Dar nu au gãsit nicãieri vreo ºtire referitoare la respectivul "eveniment". Au telefonat diverselor cunoºtinþe, dar nici acestea nu aveau informaþii suplimentare, singura sursã referitoare la "invazie" fiind, pentru toþi, postul ce transmitea "reportajele de la faþa locului". Lipsa datelor suplimentare, "tãcerea" celorlalte posturi au sporit deruta. Fapt ce demonstreazã cã existenþa unei singure surse de informare poate amplifica la maximum efectele manipulãrii. Cazul emisiunii lui Orson Wells este doar un exem¬plu particular, mai ales cã s-a petrecut în condiþiile existenþei unui numãr considerabil de posturi radiofonice. Lipsa informaþiilor suplimentare a generat confuzia ºi a facilitat rãspândirea psihozei. Cu mult mai puternicã însã este influenþa unei surse de informaþie în condiþiile în care nu existã o alternativã. Un exemplu edificator îl constituie revoluþia românã din decembrie 1989, când televiziunea naþionalã reprezenta singura sursã majorã de informare. Nimeni nu avea posibilitatea, atunci, sã verifice dacã într-adevãr existau cei "ºaizeci de mii de morþi" despre care se vorbea pe post. La fel, zvonurile despre teroriºtii care "trag din toate poziþiile", despre iminenta aruncare în aer a Combinatului Petrochimic de la Piteºti, despre otrãvirea apei potabile º.a.m.d. erau imposibil de verificat. Însuºi faptul cã principalul obiectiv vizat de cei care au participat la revoluþie, dar mai ales de cei care au dirijat-o, a fost Televiziunea Românã, demonstreazã rolul vital al mijloacelor de informare în masã, al acestei televiziuni în special, în canalizarea energiilor umane spre un anume scop. În anii urmãtori, mineriadele, ce au afectat grav imaginea României în lume, au fost posibile tot din cauza pãstrãrii televiziunii naþio¬nale ca singurã sursã de informare a marii majoritãþi a populaþiei. Prezentarea voit distorsionatã a evenimentelor pe postul naþional de televiziune a indus o anume psihozã în masã, pregãtind terenul pentru evenimentele regretabile ce au urmat. Trebuie reamintit totuºi cã nu doar studierea mecanismelor de propagare a psihozelor în masã constituie obiectul acestei cãrþi, ci mai ales tehnicile prin care, cu bunã ºtiinþã, ele sunt induse la nivelul unui grup de oameni cât mai larg, de un grup restrâns de indivizi care urmãreºte un anume scop. Rãmânând în sfera creãrii psihozelor în masã, meritã amin¬titã o altã isterie colectivã de proporþii, care, la o analizã mai atentã, poate pãrea o glumã prosteascã, fãrã nici o ºansã de reuºitã. ªi totuºi, la vremea respectivã, sute de mii de oameni s-au lãsat antrenaþi în ceea ce mai târziu va fi consemnatã în tratatele de psihologie socialã drept Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seattle. În ultima decadã a lunii martie din 1954, în ziarele din Seattle au început sã aparã tot mai multe informaþii despre avarierea parbrizelor de automobile din pricina unor ciupituri foarte fine ºi a unor mici bule apãrute în sticlã. Pânã atunci, nimeni nu remarcase fenomenul ºi viaþa decurgea în liniºte. Dupã ce au citit respectivele relatãri din ziare, mai toþi posesorii de automobile din Seattle au descoperit cã, într-adevãr, parbrizele le erau ciupite ºi presãrate ici-colo de bule minuscule. În urmãtoarele trei sãptã¬mâni, s-a rãspândit zvonul cã respectivele stricãciuni erau pro¬duse de niºte bande de vandali care terorizau oraºul. Telefoanele circumscripþiilor de poliþie au început sã sune continuu. Mii de cetãþeni raportau noi stricãciuni la parbrizele lor, iar alþii chemau poliþia pentru a-i prinde pe vandalii care tocmai dispãruserã "dupã colþul strãzii". Poliþia s-a dovedit depãºitã de evenimente, mai ales cã nu reuºise sã prindã nici un bandit. Pe 15 aprilie, primarul din Seattle a declarat cã stricãciunile raportate sunt mult prea numeroase pentru a mai încredinþa cazurile poliþiei ºi a cerut guvernatorului statului Washington (a cãrui capitalã este Seattle), precum ºi preºedintelui Statelor Unite, Dwight D. Eisenhower, sã ia mãsuri urgente. Oamenii au început sã-ºi acopere parbrizele cu ziare sau cuverturi, ori sã le þinã numai în garaje. Nefiind depistatã nici o bandã de vandali, a început sã se rãspândeascã zvonul cã ciupiturile ar fi produse de un praf meteoric sau de cãderile radioactive ce au urmat unor testãri ale bombei cu hidrogen efectuate cu puþin timp în urmã. Câteva sãptãmâni mai târziu, tot ziarele au fost cele care au arãtat cã tot ceea ce se întâmpla în Seattle nu era decât o isterie colectivã, provocatã de faptul cã, pentru prima datã, oamenii au fost determinaþi sã se uite cu atenþie la parbrizele maºinilor (întotdeauna ciupite ºi cu bule minuscule), în loc sã priveascã prin ele, aºa cum fac de obicei. Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seattle a dispãrut la fel de brusc precum apãruse. Nu se mai ºtie cine a avut nãstruºnica idee de a provoca respectiva psihozã. Atunci a fost vorba de un renghi jucat cititorilor. Tehnica însã rãmâne valabilã. Ea a fost ºi va mai fi utilizatã de artizanii manipulãrii în scopuri mult mai grave decât o simplã farsã. Filmul Triumful voinþei, realizat de Leni Riefenstahl, înfãþi¬ºeazã grandioasa manifestaþie cu care debuta Congresul Parti¬dului Naþional Socialist German din septembrie 1934. Filmul Începe cu o vedere panoramicã a cerului de un albastru splendid. Apoi, dinspre munþii tiviþi cu nori albi, apare un avion argintiu. Dedesubtul sãu, camera începe sã înregistreze turnurile ºi zidurile maiestuoase ale unui oraº medieval: Nürnberg. Umbra avionului trece peste o coloanã uriaºã de oameni în cãmãºi brune, aflatã în marº. Apar alte ºi alte strãzi, toate pline cu ºiruri de oameni mãrºãluind. În cele din urmã avionul aterizeazã ºi se opreºte într-un loc fastuos amenajat. Din cabina sa sclipitoare, ca o zeitate coborâtã din ceruri, apare Adolf Hitler. O mulþime în extaz îi vine în întâmpinare. Deºi realizat în scop de propagandã, Triumful voinþei conþine imagini reale, ºocante, ce dezvãluie unele dintre metodele folosite pentru manipularea pe scarã largã a colectivitãþii umane, precum ºi rezultatele cutremurãtoare ale acestei manipulãri. Circa un milion ºi jumãtate de cetãþeni s-au strâns la Nürnberg, în septem¬brie 1934. ªi nu au fost aduºi cu forþa. Asemenea uriaºe adunãri de oameni, care participau la procesiuni în lumina torþelor, asistau laparade militare impresionante, ascultau discursuri incendiare, þinute de la înãlþimea unor tribune grandioase, pavoazate cu gigantice însemne naziste, ºi scandau la unison urale precum: Sieg heil!, reprezentau o componentã vitalã a "noii ordini" pe care naziºtii o impuseserã Germaniei, dupã ce au preluat puterea în 1933. Dincolo de asemenea manifestaþii grandioase ºi de prezen¬tarea unor filme precum Triumful voinþei, propaganda nazistã a pus la punct numeroase alte metode de îndoctrinare. Pictura, arhitectura, teatrul, radioul, ziarele, muzica, toate au fost supuse unei cenzuri stricte, pentru a putea fi utilizate cu maximum de eficienþã în controlul gândurilor, emoþiilor ºi comportamentului fiecãrui cetãþean din cel de-al Treilea Reich. Un vast sistem de manipulare a fost construit pentru a putea supraveghea ºi dirija permanent fiecare mijloc de exprimare. Studierea acestui sistem ºi analiza tehnicilor utilizate în cadrul sãu pot oferi un posibil rãspuns la întrebarea: "Cum a fost posibil ca naziºtii sã ajungã la putere în Germania ºi sã declanºeze cel mai devastator conflict armat din istoria omenirii?" La rândul lor, regimurile comuniste au aplicat, în linii generale, aceleaºi metode de manipulare precum cele utilizate de naziºtii ai cãror duºmani de moarte erau. În fond, ºi fascismul ºi comunismul sunt ideologii totalitare, ce presupun strategii asemãnãtoare de preluare a puterii ºi apoi de menþinere a acesteia. Spre exemplu, manifestãrile grandioase ce marcau discursu¬rile lui Adolf Hitler fac parte din aceeaºi categorie cu spectacolele ce acompaniau cuvântãrile lui Kim Ir Sen sau ale lui Nicolae Ceauºescu. Doar recuzita era diferitã. Un alt element comun, din pãcate, îl reprezintã dezastrul ºi nenumãratele victime umane pe care le lasã în urmã prãbuºirea regimurilor totalitare. ªi iarãºi, din pãcate prea târziu, apar între¬bãri de genul: "Cum a fost posibil ca astfel de lucruri sã se întâm¬ple?" Unul dintre capitolele acestei cãrþi radiografiazã tocmai mecanismele intime utilizate de propovãduitorii totalitarismului pentru a remodela gândirea celor pe care îi conduc. În campania electoralã din vara lui 1988, în Statele Unite, vicepreºedintele George Bush se situa mult în urma guverna¬torului Michael Dukakis în cursa pentru fotoliul de la Casa Albã. Majoritatea observatorilor erau convinºi cã avantajul lui Dukakis era imposibil de întrecut. ªi totuºi, spre surpriza generalã, în numai câteva luni, George Bush a redus handicapul, l-a anulat ºi a câºtigat alegerile. Cei mai mulþi analiºti politici sunt de pãrere cã Willie Horton a jucat rolul principal în aceastã spectaculoasã rãsturnare de situaþie. Revista Time îl denumea: Cel mai valoros jucãtor din echipa lui George Bush. Cine era acest Willie Horton? Nu fãcea parte dintre cei care au susþinut financiar campania electoralã a lui Bush ºi nici nu se numãra printre consilierii viitorului preºedinte. De fapt, cei doi nici nu se întâlniserã vreodatã. Willie Horton era un delincvent afro-american, care fusese eliberat dintr-o închisoare din statul Massachusetts, înainte de termen, în cadrul unui program de reabilitare. Imediat dupã eliberare, el a fugit în statul Maryland, unde a violat o femeie dupã ce i-a rãnit concubinul. Michael Dukakis era guvernator în Massachusetts atunci când a fost iniþiat respectivul program de reabilitare. Bush l-a acuzat pe Dukakis cã acþioneazã prea "moale" atunci când se pune problema combaterii criminalitãþii. Echipa lui Bush a pregãtit imediat o serie de clipuri electorale pentru televiziune, precum ºi articole publicitare pentru presã, în care era prezentatã figura lui Horton, în cele mai sinistre posturi. De asemenea erau transmise imagini cu delincvenþi intrând ºi ieºind în voie prin uºa turnantã a unei închisori. Asemenea clipuri ºi articole au atins coarda sensibilã a mul¬tor americani, care se temeau de escalada violenþei, ºi au indus în rândurile opiniei publice sentimentul cã justiþia americanã este prea blândã cu criminalii ºi chiar îi favorizeazã în detrimentul cetãþenilor obiºnuiþi. Pe de altã parte, faptul cã Horton era negru a resuscitat anumite prejudecãþi rasiale în rândurile albilor, care totuºi constituie majoritatea electoratului. Evident, în toate clipurile, Dukakis era fãcut rãspunzãtor pentru susþinerea programelor de reabilitare a deþinuþilor, pro¬grame ce aveau ca rezultat alte noi crime. În replicã, Michael Dukakis a venit cu o impresionantã canti¬tate de statistici ºi argumente. El a subliniat cã Massachusetts era numai unul din multele state în care se introduseserã programele de reabilitare ºi cã însuºi guvernul federal (în cadrul cãruia George Bush era vicepreºedinte) eliberase deþinuþi înainte de termen. Dukakis a demonstrat cu date concrete cã respectivele programe erau eficiente. Din cei cincizeci ºi trei de mii de deþinuþi eliberaþi înainte de termen în 1987, foarte puþini au recidivat. Pe lângã toate aceste argumente în favoarea reabilitãrii criminalilor, Dukakis ºi-a continuat campania electoralã ºi cu numeroase alte promisiuni: patru sute de mii de noi locuri de muncã, reducerea masivã a taxelor, creºterea numãrului de poliþiºti pe strãzi º.a.m.d. Dar americanii erau sãtui de statistici ºi de promisiuni la modul general. Dacã Dukakis ar fi avut un consilier specializat în psihologia socialã, acesta i-ar fi putut spune cã oamenii sunt profund îngrijoraþi ºi chiar furioºi din cauza faptului cã ei sau cei care le sunt dragi pot fi atacaþi, bãtuþi ºi chiar omorâþi în plinã stradã, cã nu sunt interesaþi de statistici, grafice sau date generale, ci de alegerea ca preºedinte a unui tip "dur", care sã le asigure liniºtea. Aºa cum promitea sã facã George Bush... Nimeni nu poate spune dacã George Bush a fost un preºe¬dinte mai bun decât ar fi putut sã fie Michael Dukakis. Cert este însã cã el a avut o mai bunã echipã de specialiºti în campanii electorale, o echipã care a ºtiut cum sã influenþeze decisiv opiniile electoratului, speculându-i starea de spirit ºi speculând momentul. Faptul cã oamenii sunt mai puþin interesaþi, în momentele decisive, de analiza la rece a datelor ºi a fenomenelor, preferând sã se ghideze dupã simþuri ºi dupã ceea ce le dicteazã instinctul de conservare este demonstrat ºi de un alt exemplu, care, la prima vedere, ar pãrea în contradicþie cu concluziile trase în urma campaniei electorale descrise mai sus. În ultimele douã decenii, în Statele Unite s-a desfãºurat o campanie vastã împotriva fuma¬tului. În acelaºi timp, companiile producãtoare de þigãri au pus în joc uriaºe sume de bani pentru publicitate. Campania antifumat se axa pe prezentarea a numeroase date ºi statistici referitoare la bolile grave cauzate de fumat ºi la efectele devastatoare ale acestora. În replicã, producãtorii de þigãri au lansat clipuri ºi articole publicitare, în care þigãrile erau asociate cu distracþia, cu aventura, cu dragostea, cu tinereþea. Nimic despre date, nimic despre statistici. ªi totuºi adversarii fumatului au avut succes. În douã decenii, numãrul fumãtorilor americani s-a înjumãtãþit. Contradicþia cu confruntarea Bush-Dukakis este doar aparentã. Deºi campania antifumat utiliza statistici ºi date concrete, esenþa ei se referea la însãºi supravie¬þuirea individului. Iar pentru foarte mulþi, sãnãtatea ºi viaþa s-au dovedit mai preþioase decât aventura ori distracþiile. În acelaºi timp, nu trebuie neglijat faptul cã antifumãtorii au folosit, pe lângã numeroasele date medicale, ºi clipuri de tele¬viziune în care se fãcea apel la cele mai profunde sentimente umane, precum dragostea ºi preocuparea pentru copii, pentru sãnãtatea ºi viitorul lor. Spre exemplu, unul dintre aceste clipuri, avansat ca model în mai toate manualele destinate agenþilor de publicitate, prezenta un bãieþel ºi o fetiþã, în podul unei case. Copiii descoperã un cufãr vechi ºi scot din el hainele de miri ale pãrinþilor. Fetiþa îmbracã rochia albã, mult prea mare pentru ea, încalþã pantofii uriaºi ai mamei ºi începe sã se machieze cu stângãcie, în faþa unei oglinzi vechi. Bãiatul, la fel, îºi pune pe el hainele largi ale tatãlui, apoi vine lângã fetiþã ºi se privesc amândoi în oglindã. Clipul nu are nici o explicaþie. Abia în final, pe ecran apare un text lapidar: Copiii tind sã-ºi imite pãrinþii. Dumneavoastrã fumaþi? Statisticile au demonstrat cã prezentarea acestui clip a avut efecte sensibil mai mari decât toate celelalte clipuri referitoare la urmãrile negative ale fumatului asupra sãnãtãþii. Acest ultim exemplu ilustreazã unul dintre puþinele cazuri în care tehnicile de influenþare a opiniei publice sunt utilizate în scopuri nobile. Din pãcate, cel mai adesea, manipularea în masã este exercitatã de un grup restrâns, în folosul propriu ºi în detrimentul intereselor celor mulþi. Însã, indiferent de scop, tehnicile rãmân aceleaºi... Despre Guyana, opinia publicã mondialã nu are prea multe cunoºtinþe. Situat în nordul continentului sud-american, statul are cea mai mare parte a suprafeþei acoperitã cu mlaºtini ºi pãduri tropicale de nepãtruns. Puþin peste ºapte sute de mii de oameni trãiesc în localitãþile de pe coastã. Numele statului a cãpãtat la un moment dat o oarecare popularitate datoritã cãrþii fostului ocnaº-evadat Papillon, în rest viaþa guyanezilor este învãluitã de un anonimat deplin. ªi totuºi, în noiembrie 1978, Guyana a ajuns brusc în atenþia întregii lumi. Ziarele, posturile de radio ºi tele¬viziune aveau ca principal subiect o inexplicabilã tragedie petre¬cutã undeva în jungla înconjuratã de mlaºtini. Pe 18 noiembrie, în acel an, nouã sute unsprezece oameni, adepþi ai sectei Templul poporului, s-au sinucis în cadrul unei ceremonii bizare. Secta era condusã de pastorul Jim Jones, care a murit împreunã cu adepþii sãi. Povestea lui Jim Jones începuse cu peste douã decenii în urmã, în Indiana, unde el a fondat Templul poporului. Pe atunci, Jones propovãduia toleranþa interrasialã, iar adepþii sãi îi ajutau pe sãrmani, îi hrãneau, le gãseau uneori locuri de muncã. Pe mãsurã ce congregaþia sa creºtea, Jim Jones a început sã pretindã tot mai mult devotament ºi supunere adepþilor sãi. În 1965, urmat de circa o sutã de oameni, s-a mutat în California. Secta a început sã se dezvolte, au fost înfiinþate nuclee noi, iar Cartierul General s-a stabilit la San Francisco. Dincolo de imaginea sa publicã, de lider spiritual foarte iubit de adepþi, militând pentru armonia interrasialã, "pãrintele" Jones a început sã-ºi construiascã ºi în cadrul sectei sale imaginea unui Mesia, venit ca o binecuvântare în mijlocul oamenilor. El i-a determinat pe adepþii sãi sã-l venereze ºi sã i se închine în cadrul unor ritualuri tot mai sofisticate. În acelaºi timp, se folosea de numãrul tot mai mare al membrilor sectei, precum ºi de supu¬nerea lor desãvârºitã în faþa ordinelor sale, pentru a-ºi spori influenþa politicã. Templul poporului a cãpãtat amploare. Pentru a avea puterea absolutã asupra supuºilor sãi, Jim Jones le-a cerut o loialitate absolutã, a iniþiat un sistem foarte riguros de disciplinare a "rãtãciþilor" ºi a început sã prezicã, în cuvântãrile sale, sfârºitul lumii în urma unei iminente catastrofe nucleare. Evident, singurii care ar supravieþui holocaustului ar fi cei care credeau sincer în el. În multe din predicile sale ataca rasismul ºi sistemul capitalist, însã cele mai virulente atacuri erau îndreptate împotriva inamicilor Templului poporului ºi, mai ales, împotriva acelor adepþi care se mai îndoiau de caracterul sãu mesianic. Secta a început sã-i îngrijoreze tot mai mult pe locuitorii din San Francisco. Rudele celor racolaþi fãceau apel la autoritãþi, ziarele publicau tot mai multe articole defavorabile lui Jones, iar tensiunea a atins punctul culminant o datã cu o veritabilã bãtãlie juridicã în urma cãreia Jim Jones ameninþa sã obþinã custodia asupra unui bãieþel de ºase ani, în ciuda opoziþiei rudelor acestuia. Predicatorul a simþit cã zilele sectei sale sunt numãrate în California, de aceea a hotãrât sã plece, împreunã cu aproape o mie dintre adepþi, în Guyana. Acolo, izolaþi în jungla înconjuratã de mlaºtini, au construit aºezarea Jonestown. Foarte puþine informaþii au mai ajuns în Statele Unite despre ceea ce se petrecea în "comunitatea socialistã creºtinã" din Jonestown, dupã cum o denumea însuºi pastorul. Cei care doreau sã pãrãseascã secta, sau doar se îndoiau de Jones, erau supuºi unor pedepse severe, mergând de la umilirea publicã pânã la bãtãi crâncene. În noiembrie 1978, Leo Ryan, membru al Congresului Statelor Unite, a plecat spre Guyana spre a verifica informaþiile conform cãrora, în Jonestown, oamenii erau þinuþi împotriva voinþei lor. Ryan a luat cu el câþiva ziariºti ºi câteva rude îngri¬jorate ale unora dintre sectanþi. Ajunºi la Jonestown, au petrecut acolo o searã ºi începutul zilei urmãtoare, ascultându-i pe mem¬brii comunitãþii cum îºi laudã viaþa paradisiacã. Toþi îºi exprimau dorinþa fermã de a rãmâne acolo. ªi totuºi, douã familii au reuºit sã-i strecoare lui Ryan mesaje în care îl implorau sã-i ia cu el la plecare. Dupã încheierea vizitei, în timp ce Ryan, echipa sa ºi "ereticii" se pregãteau sã urce în avion, câþiva pistolari din garda lui Jim Jones au deschis focul ºi au ucis cinci oameni, inclusiv pe Leo Ryan. În timp ce dinspre pista de aterizare se auzeau împuºcãturile, Jones a adunat toatã comunitatea, le-a spus oamenilor cã inamicii sunt pretutindeni ºi cã este timpul sã treacã la "sinuciderea revoluþionarã", aºa cum o exersaserã, teoretic, de nenumãrate ori pânã atunci. Oamenii de încredere ai lui Jones ºi-au luat armele pentru a supraveghea mai bine ritualul. Un bol mare de cristal, conþinând suc de fructe în care se turnaserã sedative ºi cianurã, a început sã circule printre oameni. Adulþii au fost sfãtuiþi sã-ºi ucidã întâi copiii, apoi sã-ºi ia ºi ei viaþa. Câþiva au protestat, însã reacþia mulþimii i-a redus la tãcere. Acel ultim discurs al lui Jim Jones, întrerupt de intervenþiile unora dintre adepþi, a fost imprimat pe casete audio ºi a ajuns apoi la cunoºtinþa opiniei publice. Este halucinant ce s-a întâmplat acolo, în numai câteva minute... Jones: Mi-am dat toatã silinþa sã vã asigur o viaþã mai bunã. Dar în ciuda tuturor încercãrilor mele, o mânã de oameni, cu minciunile lor, ne-au fãcut viaþa imposibilã. Dacã nu putem trãi în pace, atunci sã murim în pace!... (mulþimea aplaudã)... Am fost atât de crunt înºelaþi... În urmãtoarele câteva minute unul dintre oamenii din acel avion îl va împuºca pe pilot... ªtiu asta... Nu am plãnuit-o, dar ºtiu cã se va întâmpla... Nu avem scãpare... Aºa cã pãrerea mea este sã fiþi blânzi cu copiii, sã fiþi blânzi cu bãtrânii ºi sã luaþi poþiunea aºa cum o fãceau vechii greci. Sã treceþi dincolo în liniºte, pentru cã noi nu ne sinucidem, acesta este un act revoluþionar... Nu mai existã cale de întoarcere. Doar duºmanii se vor întoarce pentru a spune alte ºi alte minciuni... O femeie: Simt cã atât timp cât mai existã viaþã, existã ºi speranþã... Jones: ªi totuºi, cândva fiecare trebuie sã moarã... Mulþimea: Aºa este! Aºa este! Jones: Ce au fãcut ºi ce fac acei oameni, ce ne pregãtesc ei înseamnã o viaþã mai rea decât iadul... Pentru mine, moartei nu este un lucru înspãimântãtor... Viaþa este cea blestematã... Nu meritã sã trãim cum vor ei... Femeia: Dar mi-e fricã sã mor... Jones: Nu cred. Nu cred cã þi-e fricã... Femeia: Cred cã sunt prea puþini cei care ne-au pãrãsit, pentru ca o mie douã sute de oameni sã-ºi dea vieþile pentru ei... Mã uit la toþi copiii aceºtia ºi cred cã ei meritã sã trãiascã... Jones: Eu cred cã meritã mai mult... meritã liniºtea. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este sã pãrãsim aceastã lume blestematã... (mulþimea aplaudã în delir) Un bãrbat: S-a terminat, surioarã... Am trãit o zi minunatã... (aplauze) Al doilea bãrbat: Dacã ne spui cã trebuie sã ne dãm vieþile acum, suntem pregãtiþi... (aplauze) Peste þipetele copilaºilor forþaþi sã înghitã otrava, vocea lui Jones se aude insistând asupra necesitãþii sinuciderii, grãbindu-i pe oameni... Jones: Vã rog, luaþi doctoria. Este simplu, foarte simplu. Nu veþi avea convulsii... Nu vã fie teamã sã muriþi... Altfel veþi vedea curând oameni aterizând aici... Venind sã ne tortureze poporul... A doua femeie: Nu trebuie sã ne îngrijorãm. Fiecare sã-ºi pãstreze calmul ºi sã încerce sã-i liniºteascã pe copii... Ei nu plâng de durere, ci numai pentru cã gustul poþiunii este puþin amar... A treia femeie: Nu este nimic de plâns. E ceva care ar trebui sã ne înveseleascã... (aplauze) Jones: Vã rog, pentru numele lui Dumnezeu, sã trecem mai repede peste asta... Este o sinucidere revoluþionarã. Nu este o simplã sinucidere menitã sã ne distrugã... (vocile se roagã: "Tatã.."; aplauze) Al treilea bãrbat: Tatãl ne-a adus atât de departe. Eu aleg sã merg cu El mai departe... Jones: Trebuie sã murim cu demnitate. Mai repede, mai repede, mai repede... Trebuie sã ne grãbim... Încetaþi istericalele. Moartea este de un milion de ori mai preferabilã decât sã trãim încã o zi din viaþa asta blestematã... Dacã aþi ºti ce vã aºteaptã, aþi fi fericiþi cã treceþi dincolo în noaptea asta... A patra femeie: A fost o mândrie sã merg alãturi de voi în aceastã permanentã luptã revoluþionarã... nu îmi mai pot dori altceva decât sã-mi dau ºi viaþa pentru socialism, pentru comu¬nism. Îþi mulþumesc, Tatã, pentru tot... Jones: Doamne, primeºte-ne vieþile... Nu ne sinucidem. Facem un act revoluþionar de sinucidere, pentru a protesta împotriva unei lumi inumane... A doua zi, când echipele trimise de autoritãþi au ajuns în Jonestown, au descoperit acolo o priveliºte terifiantã. Sute de cadavre zãceau în jurul podiumului de pe care le vorbise Jim Jones. Sectanþii muriserã îmbrãþiºaþi sau þinându-se de mânã. Doar câþiva se pare cã rezistaserã, motiv pentru care li s-a turnat otrava cu forþa pe gât ori li s-a injectat. Cadavrul lui Jim Jones se afla printre cele ale adepþilor sãi. Întreaga lume a fost ºocatã de ceea ce s-a întâmplat în micuþa aºezare din jungla Guyanei. Nimeni nu putea înþelege cum au ajuns sute de oameni simple marionete, cum ºi-au urmat liderul fãrã sã raþioneze, cum au ajuns sã-i îndeplineascã dorinþele ºi sã se supunã într-atât, încât sã-ºi omoare copiii ºi apoi sã se sinucidã. Aceastã carte îºi propune sã dea un posibil rãspuns la astfel de întrebãri. Mai ales cã tot ceea ce s-a întâmplat la Jonestown nu reprezintã un caz singular. Chiar dacã numãrul victimelor nu a atins asemenea dimensiuni ca în Guyana, istoria s-a repetat, în linii mari, cu secta davidienilor, în 1993. David Koresh, conducãtorul sectei, a refuzat sã permitã autoritãþilor accesul în veritabilul fort pe care îl construise, din lemn, în apropiere de localitatea Waco, din Texas. Oamenii legii voiau sã verifice unele zvonuri conform cãrora membrii cultului îºi maltratau copiii. Forþând intrarea în fort, patru agenþi federali au fost uciºi în cadrul unui schimb de focuri cu sectanþii baricadaþi în interior. A urmat un asediu de cincizeci ºi una de zile. Deºi unii dintre membrii cultului au pãrãsit fortãreaþa, Koresh a refuzat sã se predea. În cele din urmã, poliþiºtii au hotãrât sã dea asaltul decisiv, precedat de aruncarea unor grenade cu gaz lacrimogen în incinta fortului. În lupta ce a urmat, clãdirile au fost cuprinse de flãcãri ºi mistuite complet în mai puþin de treizeci de minute. Cercetãrile ulterioare au demonstrat cã focul fusese pus de davidieni, dupã ce, mai întâi, ºi-au ucis copiii, într-un gest disperat de a refuza sã se predea. Nimeni dintre cei aflaþi înãuntru nu a scãpat din incendiu. Dupã ce s-au stins flãcãrile, au fost descoperite rãmãºiþele a ºaptezeci ºi cinci de persoane. ªi din nou au apãrut întrebãri de genul: "Cum a fost posibil sã se întâmple aºa ceva?" În 1995, de data aceasta în Europa, opinia publicã a fost din nou ºocatã de sinuciderea colectivã a unora dintre adepþii sectei Templul soarelui, ale cãror trupuri au fost gãsite într-o vilã izolatã din Elveþia. ªi exemplele pot continua. Însã cazurile amintite pânã acum reprezintã doar urmãrile duse pânã la extrem ale unor încercãri de remodelare totalã a gândirii umane, în cadrul unor secte, care, la început, par cu totul inofensive. Numeroase alte exemple, fãrã conotaþia tragicã a celor de mai sus, dar generând o îngrijorare la fel de mare, apar aproape la tot pasul. Adepþii cultului Hare Krishna au dezvoltat tehnici extrem de subtile de manipulare, nu numai pentru a face noi prozeliþi, ci ºi cu scopul de a strânge fonduri pentru sectã, pe stradã, de la trecãtori obiºnuiþi. Membrii sectei Biserica Unificãrii, conduse de sud-coreeanul Sun Myung Moon, participã periodic, pe stadioane, la ceremoniile unor cãsãtorii în masã. Mii de cupluri sunt unite în acelaºi timp, fãrã ca mirii sã se fi cunoscut vreodatã. Cuplurile sunt alcãtuite de Moon ºi de suita sa. Adepþii sectei Copiii Domnului, conduse de David Berg, îºi doneazã de bunã-voie întreaga avere bisericii, în fapt conducãtorului acesteia. În România, conform relatãrilor din presã, tinerii adepþi ai unei pseudosecte, conduse de un anume Gregorian Bivolaru, participã la orgii sexuale în grup, ajungând chiar sã accepte un ritual în care îºi beau unul altuia urina, convinºi fiind de liderul lor cã aceasta reprezintã un "izvor de sãnãtate". Din nou apar întrebãri de genul: "Cum este posibil?" Trebuie amintit, ca o ironie a sorþii, cã atunci când echipele trimise de autoritãþi au sosit la locul tragediei din Jonestown au vãzut deasupra podiumului înconjurat de sute de cadavre, de unde Jones îºi þinuse discursurile, o pancartã pe care scria cu litere de-o ºchioapã: "ACEIA CARE NU ΪI AMINTESC TRECUTUL, SUNT CONDAMNAÞI SÃ-L REPETE". Tocmai pentru a nu se repeta un astfel de trecut, ºi nu numai de aceea, o asemenea carte este necesarã... Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate pânã la cele ale cãror urmãri se vãd dupã ani de zile sau chiar dupã decenii, de la unele utilizate pentru influenþarea unei anumite persoane, într-o anumitã împrejurare, pânã la altele axate pe remodelarea unei întregi societãþi. Pe lângã exemplele de pânã acum, cu largã rezonanþã, este interesant de amintit ºi un caz de manipulare din cele aparent fãrã prea mare importanþã. În 1736, Benjamin Franklin mãrturisea cã a utilizat învãþã¬mintele din înþelepciunea popularã ca strategie politicã. Episodul va fi cunoscut mai târziu, dupã preluarea sa ca exemplu, în manualele de psihologie socialã, drept: "Manipularea Ben Franklin". Despre ce este vorba? Pe când era membru în forul legislativ al statului Pennsylvania, Franklin era tot timpul contrat de un oponent politic, care pãrea chiar sã-l antipatizeze. Situaþia devenise enervantã, motiv pentru care Ben Franklin a început sã se gândeascã tot mai des la o soluþie prin care sã-l reducã la tãcere pe respectivul oponent. ªi a gãsit-o. Iatã-l povestind singur în ce mod a acþionat: Nu mã încânta ideea sâ-i câºtig favorurile manifestând un respect servil faþã de el, aºa cã am folosit o altã metodã. Auzind cã are în biblioteca lui o carte foarte rarã ºi valoroasã, i-am scris un bileþel în care îmi exprimam dorinþa de a citi cu atenþie respectivul volum ºi îl rugam sã-mi facã favoarea de a mi-l împrumuta pentru câteva zile. Mi l-a trimis imediat, iar eu i l-am restituit peste vreo sãptãmânã împreunã cu un alt bileþel în care îmi arãtam recunoºtinþa pentru favoarea pe care mi-o fãcuse. Când m-a întâlnit din nou la Camerã, s-a apropiat de mine ºi mi-a vorbit (ceea ce nu fãcuse niciodatã înainte), folosind un ton extrem de civilizat. Apoi, în toate ocaziile ºi-a arãtat bunãvoinþa în a mã servi, aºa cã am devenit buni prieteni, iar prietenia noastrã a durat pânã la moartea lui. Acesta este un alt exemplu al adevãrului cuprins într-o veche zicalã, pe care am învãþat-o ºi care spune: "Cel care þi-a fãcut odatã o favoare, este mult mai disponibil sã te ajute din nou decât acela care îþi este obligat." Scepticii ar putea fi înclinaþi sã creadã cã succesul lui Franklin fusese determinat, în mare mãsurã, de farmecul sãu personal ºi mai puþin de strategia aplicatã. Pentru a clarifica problema, doi cercetãtori în psihologie, Jon Jecker ºi David Landy, au imaginat, în 1969, un experiment care sã determine cât mai obiectiv efectul "Manipulãrii Ben Franklin". Ei au propus unei grupe de studenþi sã participe la un test oarecare, în prezenþa unui experimentator. De pe urma testului fiecare student a câºtigat o anumitã sumã de bani. Ceva mai târziu, experimentatorul a abordat o treime dintre studenþi, explicându-le cã a finanþat testul din propriul sãu buzunar ºi cã nu mai are nici un fel de fonduri pentru a continua cercetãrile. La sfârºit i-a întrebat: Ca o mare favoare pentru mine, aþi fi dispuºi sã returnaþi banii pe care i-aþi câºtigat? Aceeaºi cerere a fost fãcutã ºi celei de-a doua treimi dintre studenþi (diferite de prima), însã de aceastã datã cel care a formulat-o nu a mai fost experimentatorul, ci secretarul Catedrei de psihologie, care le-a explicat studenþilor cã banii provin din fondurile universitãþii, care au ajuns la limita inferioarã. Restul de studenþi (a treia treime) nu au primit nici o solicitare în ceea ce priveºte banii. În cele din urmã, fiecare student a fost rugat sã mai completeze un chestionar, care îi cerea, printre altele, sã-i acorde o notã între 1 ºi 10 experimentatorului. Media notelor acordate de "neutri" (cei cãrora nu li s-a pomenit de returnarea fondurilor) a fost 5,8. Media notelor date de cei cãrora favoarea le-a fost cerutã de cãtre secretarul Catedrei a fost de 4,4. Cei care au fost rugaþi de experimentator sã returneze banii i-au dat note cu o medie de 7,2, convinºi fiind cã este un tip simpatic ºi meritã sã fie ajutat. Experimentul a dovedit cã "Manipularea Ben Franklin" nu depinde de farmecul celui care o aplicã, ci are un caracter strict obiectiv... Pe 4 noiembrie 1991, în New Yorker apãrea o scurtã ºtire: În ultimele douã sãptãmâni, în tunelurile metroului din New York au fost uciºi un cerºetor, un lucrãtor de la întreþinere ºi un câine. Nouãzeci de oameni au telefonat la Autoritatea de Tranzit pentru a-ºi exprima îngrijorarea în legãturã cu soarta câinelui, însã numai trei apeluri au fost în legãturã cu lucrãtorul. Nimeni nu s-a interesat de cerºetor. ªtirea ilustreazã elocvent fenomenul dezumanizãrii. În termenii psihologiei sociale, dezumanizarea înseamnã actul de a percepe victimele ca fiinþe nonumane. Dezumanizarea slãbeºte sentimentul de respingere instinctivã a violenþei ºi faciliteazã escalada actelor de agresiune, sub diversele lor forme. Încã un exemplu care demonstreazã cã, din nefericire, feno¬menul de dezumanizare nu este deloc rar. Conform articolelor apãrute în presa româneascã, ce preluau date furnizate de Insti¬tutul Medico-Legal din Bucureºti, în timpul celor douã sãptãmâni de viscol puternic din noiembrie 1995, circa o sutã cincizeci de oameni ºi-au pierdut viaþa pe strãzi, în marea lor majoritate cerºetori ºi cetãþeni fãrã locuinþe. O tragedie de proporþii, care nu a declanºat însã nici o reacþie. Oficialitãþile au consemnat faptul ca pe ceva obiºnuit în astfel de perioade cu vreme rea, politicienii nu i-au dat nici cea mai micã importanþã, dar cel mai îngrijorãtor este faptul cã nici mãcar opinia publicã nu a reacþionat în vreun fel. Victimele au fost catalogate drept "cerºetori", "vagabonzi", "beþivi" º.a.m.d., extrem de puþini fiind cei care le-au privit ca pe niºte fiinþe umane, ca pe niºte semeni, indiferent de starea lor materialã, de vârstã sau de eventualele vicii, pentru care, într-o mare mãsurã, societatea este responsabilã. O sutã cincizeci de oameni au murit pe strãzi, în câteva zile, fãrã ca semenii lor sã se sinchiseascã ºi sã cearã mãcar construirea unui banal azil de noapte pentru adãpostirea vitregiþilor de soartã. Fenomenul dezumanizãrii existã ºi el este îngrijorãtor de rãspândit. Însã mult mai îngrijorãtor este faptul cã artizanii ma¬nipulãrii îl pot induce ºi exploata la maximum, prin tehnici specifice, atunci când interesele lor o cer. Iar efectele sunt înspãi¬mântãtoare. Exterminarea celor ºase milioane de evrei în a doua conflagraþie mondialã, lansarea bombelor de la Hiroshima ºi Nagasaki, masacrele ce au provocat ºi continuã sã provoace milioane de victime în toate rãzboaiele de pe glob, miile de vieþi distruse în atentatele teroriste, nenumãratele victime ale regi¬murilor totalitare ºi multe alte atrocitãþi au fost ºi sunt posibile ºi prin aplicarea tehnicilor de dezumanizare la adresa inamicului. Naziºtii ucideau evrei nu oameni, comuniºtii ucideau duºmani ai poporului, nu oameni, comandourile teroriste arabe ucideau agenþi ai imperialismului, nu oameni º.a.m.d. Prima etapã în a determina oamenii obiºnuiþi sã-ºi ucidã sau sã-ºi prigoneascã semenii este dezumanizarea potenþialelor victime prin tehnici specifice de manipulare, pe care se bazeazã întregul sistem propagandistic menit sã declanºeze ºi sã susþinã conflictele... Iatã numai câteva argumente care fac necesar studiul tehni¬cilor de manipulare a conºtiinþelor. Pentru a putea rezista celor care doresc sã perverteascã minþile semenilor lor, transformându-i în simple marionete sau într-o masã de manevrã, pentru a putea rezista chiar ºi încercãrilor minore de a fi forþaþi sã accep¬tãm sau sã facem lucruri care nu ne sunt în fire, cunoaºterea unor asemenea tehnici este un prim pas... Scurtã clasificare a manipulãrilor Situaþiile sociale exercitã un control semnificativ asupra comportamentului uman. Acþiunile ºi reacþiile individului la stimulii dintr-un anumit mediu social sunt determinate de forþe ºi constrângeri specifice acelui mediu, într-o mãsurã mult mai mare decât ar fi de aºteptat dacã s-ar avea în vedere doar perso-nalitatea intimã a celui în cauzã. Chiar ºi aspecte care par banale, nesemnificative, pot determina schimbãri majore în compor¬tamentul persoanelor aflate într-o anume situaþie socialã. Cuvinte, etichete, lozinci, semne, regulamente, legi ºi, într-o mare mãsurã, prezenþa celorlalþi sunt factori cu o mare putere de influenþã asupra individului, dirijându-i reacþiile ºi comportamentul uneori chiar fãrã ca respectivul sã-ºi dea seama. În termenii psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci când o anume situaþie socialã este creatã premeditat pentru a influenþa reacþiile ºi comportamentul manipulaþilor în sensul dorit de manipulator. Manipulãrile pot fi clasificate în funcþie de diverse criterii. Profesorul Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, Cali¬fornia, utilizeazã drept criteriu amplitudinea modificãrilor efectuate într-o anumitã situaþie socialã. Astfel "manipulãrile mici" sunt cele obþinute prin schimbãri minore ale situaþiei so-ciale. Trebuie remarcat cã, deºi în aceastã accepþiune ma¬nipulãrile pot fi clasificate ca mici, medii ºi mari, consecinþele lor nu respectã o corespondenþã strictã cu amplitudinea modificãrilor iniþiale. Spre exemplu, schimbãri mici pot avea consecinþe majore ºi invers. Manipulãrile mici, obþinute prin modificãri minore ale situaþiei sociale, pot avea, uneori, efecte surprinzãtor de ample. De pildã, donaþiile pot creºte simþitor atunci când cererea este însoþitã de un mic serviciu, aparent nesemnificativ, de un apel la binecuvântarea cereascã sau chiar numai de înfãþiºarea celui care formuleazã cererea. Membrii sectei Hare Krishna au pus la punct un sistem extrem de simplu ºi de eficient pentru adunarea fondurilor. Un membru al sectei, ras în cap ºi înveºmântat în specifica togã albã, se plaseazã în sala de sosiri a unui aeroport ºi îi aºteaptã pe cãlãtori cu o floare în mânã. Când aceºtia încep sã iasã, îºi ocheºte imediat o "victimã" ºi îi oferã floarea insistând sã fie primitã fãrã nici o obligaþie, doar aºa, ca semn al bucuriei de a trãi ºi al iubirii faþã de semeni. Dacã darul este acceptat, imediat membrul sectei scoate o micã revistã a cultului ºi o oferã ºi pe aceasta, dar de astã datã contra unei... mici donaþii. Foarte puþini sunt cei care pleacã numai cu floarea, fãrã a face vreo donaþie. La fel, cei care adunã fonduri pentru diverse acþiuni de protejare a mediului, de pildã, îi roagã pe trecãtori sã semneze într-un registru voluminos, despre care se afirmã cã va constitui unul din "argumentele" respectivei organizaþii în acþiunile de convingere a autoritãþilor. De asemenea, semnatarului i se oferã ºi o insignã sau o micã plantã. Abia la sfârºit se formuleazã cererea pentru o donaþie "nesemnificativã". Din nou, foarte puþini sunt cei care, dupã ce au semnat ºi au primit insigna, pleacã fãrã sã-ºi subþieze portmoneul. Cerºetorii utilizeazã ºi ei nenumãrate trucuri pentru a stimula spiritul caritabil al trecãtorilor. La cerºit sunt trimiºi mai ales copiii, dezbrãcaþi iarna, plângând vara, uneori mutilaþi intenþionat pentru a spori mila cetãþenilor. Sume importante sunt plãtite celor care compun versurile ºi muzica unor cântece deosebit de lacrimogene, gen: Fãrã mamã, fãrã tatã... Sãrbãtorile de iarnã sunt exploatate cu sãptãmâni de zile înainte sau dupã, prin îngânarea de colinde care sã sensibilizeze potenþialul donator etc. Sume incredibil de mari sunt adunate de spãlãtorii de parbrize, care îºi deghizeazã cerºetoria sub aparenþa unor servicii utile celor aflaþi la volan. În Bucureºti, pentru mai puþin de treizeci de secunde cât dureazã curãþatul unui parbriz, se primeºte, în medie, o sumã echivalentã cu câºtigul unui muncitor în treizeci de minute. Însã foarte puþini dintre cei care dau banii se gândesc la acest lucru. În 1966, Scott Fraser ºi Jonathan Freedman au imaginat un experiment care a demonstrat obiectivitatea unor asemenea tehnici de manipulare minorã. Despre ce era vorba? Într-un cartier obiºnuit, casele au fost luate la rând ºi fiecãrui proprietar i s-a propus sã permitã instalarea, în faþa curþii sale, a unui panou imens pe care scria Conduceþi cu prudenþã. Deºi s-a fãcut apel la spiritul lor civic, numai ºaptesprezece la sutã au acceptat sã-ºi umbreascã gazonul cu aºa ceva. O a doua grupã de experi¬mentatori s-a deplasat într-o altã zonã a cartierului ºi a colindat casele cerându-le proprietarilor sã semneze o petiþie în favoarea introducerii unor reguli stricte de circulaþie preventivã. Aproape toþi au acceptat sã-ºi depunã semnãtura pe un act ce nu le atrãgea vreo obligaþie. Douã sãptãmâni mai târziu, echipa a vizitat din nou proprietarii ce semnaserã petiþia, propunându-le instalarea panoului. De data aceasta, procentul celor care au acceptat a fost de trei ori mai mare faþã de primul caz. Deci pentru a determina oamenii sã accepte o concesie majorã, este convenabil sã li se prezinte mai întâi o cerere nesemnificativã, dar de aceeaºi naturã, cãreia aproape fiecare îi va da curs, pentru ca abia dupã aceea sã se vinã cu cererea avutã în vedere de la bun început. Dupã cum aratã rezultatele experimentului descris anterior, ºansele de reuºitã se vor tripla utilizând respectiva tehnicã, denumitã de psihologi: Piciorul-în-uºã. Deºi tehnica se bazeazã pe stimuli sociali minori, efectele ei pot fi extrem de puternice, uneori la nivelul unei societãþi întregi. Un minim contact social poate determina de asemenea schimbãri semnificative de comportament. Spre exemplu, pe plajã, un necunoscut se adreseazã "vecinului de cearºaf: Vã rog sã vã uitaþi puþin la lucrurile mele. Lipsesc doar câteva minute. În momentul apariþiei unui hoþ care adunã respectivele lucruri ºi fuge, cetãþeanul rugat sã le pãzeascã porneºte de cele mai multe ori în urmãrirea hoþului ºi se agitã pentru a determina prinderea lui. Lucru care s-ar întâmpla cu o probabilitate mult redusã în cazul în care rugãmintea nu ar fi fost fãcutã. Uneori, hoþii utili¬zeazã asemenea trucuri pentru a-l jefui tocmai pe cel rugat sã aibã grijã de lucrurile unui necunoscut. Micile manipulãri pot avea ºi efecte de o extremã gravitate la nivelul întregii societãþi. Spre exemplu, în 1992, în România, televiziunea naþionalã a prezentat mai multe zile la rând informaþii oficiale privind o iminentã crizã de pâine, din cauza lipsei de grâu. S-a indus astfel un sentiment de panicã la nivelul întregii societãþi. Câteva zile mai târziu, oamenii au rãsuflat uºuraþi aflând, tot de la televiziune, cã guvernul a rezolvat situaþia prin acceptarea unor masive importuri de grâu. Abia mult mai târziu, în presã au început sã aparã materiale privind substratul ocult al afacerii. Criza fusese artificial creatã pentru a justifica masivele importuri, aducãtoare de comisioane fabuloase pentru cei care le-au derulat beneficiind de complicitatea guvernului. În realitate, þãranii din România aveau suficient grâu pentru a satisface necesarul la nivel naþional, însã preþul de achiziþie care le-a fost oferit era ridicol de mic, tocmai pentru a-i determina sã refuze comercializarea stocurilor în aºteptarea unui preþ mai bun. Preþul grâului importat a fost de trei ori mai mare decât cel propus þãranilor, dar afacerea s-a derulat pentru încasarea respectivelor comisioane. Efectele s-au regãsit atât în creºterea generalã a preþurilor, cât ºi în deteriorarea situaþiei financiare a micilor proprietari agricoli, care nu au avut posibilitatea sã-ºi valorifice recoltele pentru a obþine surse de finanþare a lucrãrilor din anii urmãtori. O strategie similarã a fost folositã ºi pentru generarea unor alte crize artificiale precum cea a uleiului, a zahãrului, a orezului etc. Numeroase fabrici de ulei sau zahãr din România au fost aduse premeditat în stare de faliment pentru a permite importurile aducãtoare de comisioane fabuloase. Crizele amintite pot fi prezentate ca rezultate grave ale unor manipulãri minore, dar pot fi reluate ºi în subcapitolul marilor manipulãri, dacã se analizeazã întreg contextul ce le-a fãcut posi¬bile. Spre exemplu, pãstrarea deliberatã a televiziunii naþionale ca unic mijloc de informare pentru marea majoritate a cetãþenilor, lucru ce a fãcut, între altele, posibilã inducerea panicii generale prin comunicate privind iminenta crizã de pâine, nu mai intrã în categoria manipulãrilor minore, ci a celor de anvergurã. O altã tehnicã de manipulare este:Trântitul-uºii-în-faþã. Deºi total opusã, ca esenþã, cu Piciorul-în-uºã, etectele sunt aceleaºi. Prin aceastã tehnicã, oamenii sunt determinaþi sã accepte o anume concesie, prezentându-li-se în prealabil o cerere mult mai mare, de aceeaºi naturã, care are toate ºansele sã fie refuzatã. Abia dupã aceea se vine cu cererea avutã în vedere de la bun început. Aceasta are toate ºansele de a fi acceptatã, deoarece, prin comparaþie cu solicitarea inacceptabilã de dinainte, pare foarte rezonabilã. În 1975, psihologul Robert Cialdini ºi colegii sãi au imaginat un experiment menit sã analizeze efectul acestei tehnici. Ei i-au întrebat pe elevii unui colegiu dacã acceptã sã însoþeascã ºi sã supravegheze un grup de copii handicapaþi, pentru douã ore, într-o vizitã la grãdina zoologicã. Numai ºaisprezece la sutã dintre cei întrebaþi au acceptat. Unui alt grup de elevi i s-a prezentat, în prealabil, o propunere mult mai amplã. În mod obiºnuit, recrutãm voluntari dintre elevi, pentru a lucra fãrã platã, în calitate de con¬silieri la Centrul de detenþie a minorilor, a spus experimentatorul. Apoi a continuat: Serviciul constã în douã ore de muncã pe sãptãmânã, timp de doi ani. Cine se oferã? Dupã cum era de aºteptat, nimeni nu a acceptat un angajament pentru o perioadã atât de lungã. În urma refuzului, experimentatorul a fãcut o a doua propunere, cea referitoare la însoþirea copiilor handicapaþi. Circa cincizeci la sutã din elevi au acceptat. Deci ºi în cazul tehnicii Trântitul-uºii-în-faþã, ca ºi în cazul Piciorului-în-uºã, ºansele de obþinere a unei concesii au crescut de trei ori, în comparaþie cu cazurile în care cererea a fost normalã. Ca o scurtã recapitulare, Piciorul-în-uºa constã în obþinerea prealabilã a unei mici concesii, care sã determine sporirea disponibilitãþii celui vizat de a accepta o concesie mai mare, Trântitul-uºii-în-faþã, la rândul sãu, constã în prezentarea prealabilã a unei cereri aproape imposibil de acceptat, prin comparaþie cu care urmãtoarea solicitare sã parã mult mai rezonabilã ºi sã aibã mult mai multe ºanse de a fi acceptatã. Trebuie precizat încã o datã cã asemenea tehnici pot aparþine categoriei micilor manipulãri, dar la fel de bine pot constitui componente ale unui sistem de manipulare pe scarã largã. Ele pot fi utilizate pentru a influenþa deciziile unei singure persoane sau pot sã genereze efecte puternice la nivelul întregii societãþi, aºa cum se va vedea ºi dintr-un studiu de caz ce face subiectul unui capitol aparte al volumului de faþã. Manipulãrile medii se referã la modificãri importante ale situaþiilor sociale, cu efecte care, uneori, depãºesc în mod dra¬matic aºteptãrile, tocmai pentru cã enorma putere de influenþã a situaþiilor sociale asupra comportamentului uman este subeva¬luatã în cele mai multe cazuri. Cu douã decenii în urmã, Stanley Milgram a iniþiat o serie de experimente cu rezultate de-a dreptul ºocante în ceea ce priveºte supunerea individului faþã de o anume autoritate. În cadrul experimentului standard, li se propunea volun¬tarilor sã participe la un test menit sã studieze capacitatea de memorare ºi influenþarea acestei capacitãþi prin administrarea unor pedepse în caz de greºealã. Voluntarul era introdus într-o încãpere ºi aºezat la o masã pe care se afla pupitrul de comandã al unui aparat de generat ºocuri electrice. Printr-un geam de sticlã, voluntarul vedea o altã încãpere, în care un tip de patruzeci ºi ºapte de ani, uºor supraponderal, cu o înfãþiºare agreabilã, ºedea pe un scaun, conectat la electrozii ce urmau sã administreze ºocurile. În aceeaºi camerã cu primul voluntar, care va fi denumit "profesorul", se afla un experimentator sobru, care începea prin a spune cã persoana aflatã dincolo de geam se oferise tot de bunã-voie pentru testare. Testul consta în citirea unor perechi de cuvinte pe care cel cu electrozii, numit "elevul", trebuia sã le memoreze. Apoi "pro¬fesorul" începea sã spunã câte un cuvânt, iar "elevul" sã rãspundã cu perechea lui. Pentru fiecare greºealã, "profesorul" trebuia sã-i administreze "elevului" un ºoc electric începând cu cincisprezece volþi ºi putând ajunge pânã la patru sute cincizeci de volþi, în trepte de câte cincisprezece volþi. Pentru a-l avertiza pe "profesor" asupra a ceea ce urma sã-i facã "elevului", experimentatorul îi aplica, demonstrativ, primului un ºoc de patruzeci ºi cinci de volþi, destul de dureros. Testul începe. Primele rãspunsuri ale "elevului" sunt corecte. Apoi, la prima greºealã, "profesorul" îi administreazã cinci¬sprezece volþi, provocându-i o tresãrire evidentã. Urmeazã încã o greºealã ºi un ºoc de treizeci de volþi. Treptat, pe mãsurã ce timpul trece ºi ºocurile cresc în intensitate, suferinþa "elevului" devine tot mai evidentã, iar "profesorul" începe sã aibã mustrãri de conºtiinþã. Dar la fiecare ezitare a acestuia, experimentatorul îl îndeamnã sobru: Vã rog, continuaþi. Peste ºaptezeci ºi cinci de volþi, "elevul" începe sã þipe de durere, la o sutã cincizeci urlã pentru a fi lãsat sã plece, acuzând dureri de inimã, la o sutã nouãzeci ºi cinci strigãtele devin insuportabile. "Profesorul" este ºi el înnebunit, speriat, dãrâmat. Insã la fiecare ezitare, vocea sobrã a experimentatorului îl îndeamnã: Experimentul vã cere sã continuaþi, apoi: Este absolut esenþial sã continuaþi, dupã care urmeazã: Nu aveþi altã alegere, trebuie sã continuaþi. Dacã, totuºi, "profesorul" încã ezitã, vãzând cã pânã ºi marcajele de pe pupitrul de comandã indicã pericolul extrem al voltajului la care s-a ajuns, experimentatorul adaugã: ªocurile sunt dureroase, dar im produc nici o ranã. Continuaþi, vã rog. În caz cã "profesorul" vrea sã se opreascã pe motiv cã "elevul" nu mai suportã, experimentatorul îi spune: Indiferent dacã celuilalt îi place sau nu, trebuie sã continuaþi pânã va memora corect perechile de cuvinte. Vã rog, continuaþi. La douã sute ºaptezeci de volþi, "elevul" începe sã agonizeze, iar "profesorul" este îngrozit. ªi totuºi, la îndemnurile sobre ale experimentatorului, continuã sã mãreascã voltajul ºocurilor ºi sã apese pe comutator... Trebuie menþionat cã, de fapt, "elevul" este în înþelegere cu experimentatorii pentru a mima foarte bine efectele ºocurilor electrice, pe care, în realitate, nu le primeºte. Studiul capacitãþii de memorare este doar un pretext pentru adevãratul scop al experimentului, acela de a vedea pânã la ce limitã a cruzimii pot merge oamenii obiºnuiþi sub presiunea unei autoritãþi, repre¬zentate de experimentatorul cel sobru. Este necesar sã adãugãm cã, în afara îndemnurilor permanente de a continua, nici o altã presiune nu s-a fãcut asupra celui aflat în postura "profesorului". El putea oricând sã se ridice ºi sã plece. Întrebarea: "Câþi ar accepta sã meargã pânã la limita de patru sute cincizeci de volþi?" a fost pusã, în cadrul unor chestionare, mai multor grupuri, ce includeau atât oameni obiºnuiþi, cât ºi studenþi sau psihologi. Rãspunsul a fost aproape unanim: "Circa unu la sutã". Nimeni nu-ºi putea închipui cã limita bunului-simþ ºi a unui comportament general uman ar putea fi depãºitã. Însã rezultatul experimentului a infirmat dramatic toate aceste previziuni: 62,5 la sutã dintre voluntarii puºi în postura de "profesor" au administrat ºocurile maxime de patru sute cincizeci de volþi, iar 80 la sutã au continuat sã apese comutatorul ºi dupã ce "elevul" a început sã urle de durere ºi sã spunã cã poate suferi de la o clipã la alta un atac de cord! Nenumãrate întrebãri au fost generate de rezultatele terifiante ale acestui experiment, majoritatea legate de cauzele cruzimii inexplicabile de care au dat dovadã niºte oameni obiºnuiþi, aflaþi sub permanenta presiune psihicã a "autoritãþii" reprezentate de experimentator. Pentru a gãsi motivaþiile intime ale generãrii unui compor¬tament inuman în cazul oamenilor obiºnuiþi, Milgram a reluat experimentul în alte variante. Trei "profesori" au fost introduºi simultan în aceeaºi încã¬pere. Doi erau în înþelegere cu experimentatorii ºi, la un moment dat, au refuzat sã mai continue testul. În astfel de situaþii, numãrul celor care au mers cu ºocurile pânã la limita maximã s-a diminuat de peste ºase ori! Ceea ce înseamnã cã sentimentul de supunere necondiþionatã faþã de autoritãþi scade drastic atunci când indi-vidul vede cã sunt ºi alþii care gândesc asemenea lui ºi acþioneazã în sensul considerat de el drept a fi corect. Într-o altã variantã, experimentatorul iese la un moment dat din încãpere ºi locul sãu este luat de un alt "voluntar" care îi repetã "profesorului" obiºnuitele ordine de a continua. În ase¬menea cazuri, numãrul celor care au mers pânã la voltajul maxim a scãzut de trei ori. Fapt ce dovedeºte cã atunci când cel care întruchipeazã autoritatea nu este prezent, spiritul de supunere necondiþionatã, din nou, scade simþitor. O altã variantã s-a desfãºurat cu doi experimentatori ºi un "profesor". În momentul în care "elevul" a început sã þipe "de durere", experimentatorii au iniþiat o discuþie în contradictoriu asupra oportunitãþii de a continua testul, lãsând decizia la voia celor aflaþi în postura de "profesori". Nimeni nu a mai continuat administrarea ºocurilor. Trebuie remarcat faptul cã, în nici una dintre variante, decizia "profesorilor" de a pãrãsi experimentul nu a fost determinatã de reacþiile "elevului", ci de comportamentul experimentatorilor ce întruchipau autoritatea. În acelaºi timp, revenind la ultima variantã a experimentului, trebuie observat cã, în momentul în care capacitatea autoritãþii de a stãpâni o situaþie devine discu-tabilã, iar "cei de jos" refuzã sã se mai supunã ºi îºi urmeazã propria lor conºtiinþã ºi propriile lor interese. Ultima variantã a experimentelor lui Milgram a fost cea în care participanþilor li s-a spus cã pot merge pânã la limita maximã a voltajului, pentru cã sunt o mulþime de lucruri interesante de studiat la fiecare etapã, apoi au fost lãsaþi sã acþioneze singuri. Numai 2,5 la sutã au mers pânã la limita maximã, procent foarte apropiat de cel obþinut în chestionarele celor întrebaþi despre posibilele rezultate ale unui asemenea test. Experimentele lui Stanley Milgram reprezintã o formã aproape abstractã de studiere a unora dintre tehnicile de ma¬nipulare medie. Având în vedere concluziile testelor descrise pânã acum, se poate face o paralelã revelatoare cu cazuri reale, precum cel al revoluþiei române din decembrie 1989. În România acelui an, autoritatea supremã era reprezentatã de Nicolae Ceauºescu. Cultul personalitãþii fusese în asemenea mãsurã dezvoltat, încât distanþa dintre el ºi restul ierarhiei comu¬niste era imensã. Comitetul Politic Executiv, spre exemplu, crea impresia unei adunãri de marionete al cãror unic rol era de a aplauda ºi de a aproba deciziile dictatorului. În acest context, trebuie remarcat faptul cã debutul revoluþiei s-a produs la Timiºoara, exact în zilele în care Ceauºescu se afla într-o vizitã în Iran. Lipsa autoritãþii supreme din þarã a fãcut mult mai uºoarã ridicarea maselor în numele redobândirii acelei libertãþi mult vi¬sate. Amploarea evenimentelor de la Timiºoara, datoritã cãrora mulþi alþi locuitori ai României au vãzut cã sunt ºi alþii care gândesc asemenea lor ºi au curajul de a refuza supunerea necon¬diþionatã, a uºurat extinderea la nivel naþional a acþiunilor de protest, urmându-se lozinca bine cunoscutã Azi în Timiºoara, mâine-n toatã þara. Revenit de urgenþã la Bucureºti, Ceauºescu a convocat un mare miting popular, ce s-a transformat într-un veritabil butoi cu pulbere cãruia îi lipsea o singurã scânteie. ªi aceasta a venit din partea unui mic grup, ale cãrui acþiuni au determinat explozia mulþimii ºi fuga precipitatã a dictatorului. Însã chiar ºi fugãrit, simpla lui prezenþã era o ameninþare, aºa cã, dupã ce a fost capturat, s-a luat mãsura eliminãrii sale fizice, în urma unui proces extrem de sumar. O datã cu el a fost împuºcatã ºi Elena Ceauºescu, deoarece, în ultimul timp, dictatura devenise de fapt bicefalã ºi trebuia ca ambele capete sã disparã, pentru cã simpla lor prezenþã putea avea efecte greu de controlat pentru noua conducere a þãrii. Peste o mie de oameni au fost uciºi în revoluþia românã fãrã ca autorii sã fie descoperiþi. Pânã în 22 decembrie, situaþia s-a caracterizat printr-o anume confuzie. Puþini dintre cei descoperiþi cã au tras susþin cã nu au fãcut decât sã execute niºte ordine, iar cei care au dat respectivele ordine susþin cã nu s-au referit, de fapt, la eliminarea fizicã a manifestanþilor. S-a creat astfel o frag-mentare a acþiunilor de ucidere, încât nimeni sã nu aibã întreaga responsabilitate a crimelor, de la ordin, pânã la execuþie. Acelaºi lucru s-a întâmplat în nenumãrate alte cazuri, la scarã mai mare sau mai micã. Stanley Milgram aminteºte cã pânã ºi lui Eichman i se fãcea rãu atunci când vizita lagãrele de exter¬minare. Dar de fiecare datã el se întorcea la masa de lucru ºi continua sã pritoceascã hârtiile ce conþineau planuri ale unor noi acþiuni de ucideri în masã. În acelaºi timp, gardianul care arunca pastilele de Cyclon-B în camerele de gazare îºi justifica acþiunile pe baza faptului cã nu fãcea altceva decât sã se supunã ordinelor. În acest mod, invocându-se ºi anumite distorsiuni în transmiterea ordinelor sau în recepþionarea lor, responsabilitãþile se restrân¬geau, iar persoana care ar fi trebuit sã urmãreascã actul criminal de la un capãt la altul ºi sã rãspundã atât pentru îndeplinirea lui, cât ºi pentru consecinþe, nu mai exista. În regimurile totalitare trebuie anihilatã pânã ºi impresia cã ar putea exista, în strucþurile superioare, persoane care sã poatã fi fãcute responsabile de vreo acþiune cu consecinþe negative asupra populaþiei. Serviciile specializate în dezinformare au, printre altele, ºi misiunea de a susþine zvonul cã, deºi s-ar putea sã existe unele aspecte negative, cu siguranþã ºeful regimului nu le cunoaºte. Deoarece dacã le-ar cunoaºte, ar lua imediat mãsuri, continuã argumentaþia zvonului. De fapt, conducãtorii regimurilor totalitare sunt extrem de bine informaþi, chiar despre situaþii care scapã atenþiei cetãþeanului de rând. Astfel se ºi explicã menþinerea lor la putere dincolo de orice raþiune. Starea de confuzie creatã în timpul revoluþiei române, deruta ºi nevoia de a gãsi cât mai repede o autoritate care sã o înlo¬cuiascã pe cea veche, pentru a reordona sistemul social ºi pentru a restrânge haosul, zvonurile despre teroriºti ºi despre tragedii iminente, toate la un loc au sporit starea de tensiune ºi au inhibat raþiunea, determinând oameni, altfel obiºnuiþi, sã îºi ucidã semenii. Straniu este faptul cã, deºi autoritatea supremã din România a fost înlãturatã de la putere pe 22 decembrie, totuºi marea majoritate a victimelor s-a înregistrat dupã aceastã datã. Nu s-a oferit o explicaþie oficialã coerentã care sã motiveze aceastã ciudãþenie. Existã doar pãrerea neoficialã cã numãrul mare de morþi, de care era fãcut responsabil fostul dictator, a avut rolul de a legitima rapid, în faþa întregii lumi, noul regim de la Bucureºti. Revoluþia românã reprezintã un material faptic de excepþie pentru identificarea nenumãratelor tehnici de manipulare ce au funcþionat perfect, începând cu rãzboiul radioelectronic ºi sfârºind cu rolul decisiv al televiziunii în magnetizarea maselor. Singurul lucru care lipseºte, dupã ºase ani, este identificarea oficialã, clarã, a celor care au imaginat ºi pus în funcþiune tot acest mecanism. Însã chiar menþinerea unei permanente încordãri reprezintã o tacticã menitã sã vulnerabilizeze individul ºi sã-l facã mult mai uºor de manipulat. Pe lângã tehnicile menite sã inducã sentimentul de supunere faþã de autoritãþi sau, dimpotrivã, sã declanºeze revolte puternice, alte exemple de manipulãri medii pot fi ºi cele prin care se urmã¬reºte dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea ataca¬torilor, în vederea încurajãrii spiritului agresiv. Dupã cum s-a precizat anterior, aceste tehnici pot intra în categoria manipulãrilor medii, datoritã faptului cã, deºi sunt relativ simple, efectele lor depãºesc orice aºteptãri. În principal, tehnicile de dezumanizare a inamicului se utili¬zeazã pentru a face posibilã exterminarea acestuia fãrã ezitãri ºi fãrã remuºcãri din partea executanþilor, majoritatea proveniþi dintre oamenii obiºnuiþi. Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este curã¬þarea imaginii inamicului de orice trãsãturã umanã, prezentarea lui drept un monstru nedemn ºi periculos pentru specia umanã, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie sã mai pãstreze nici o conotaþie omeneascã. La nevoie, însuºi sensul cuvintelor este pervertit pentru a nu lãsa vreo fisurã prin care viitorii agresori sã sesizeze cã, de fapt, inamicii le sunt semeni întru raþiune. La modul concret, metodele utilizate în propaganda de dezumanizare a inamicului constau în impunerea prin mass-media a unor caricaturi oribile, a unor sloganuri agre¬sive, a unor materiale de presã falsificate, în care inamicii sunt prezentaþi drept niºte troglodiþi violenþi ºi periculoºi. Psihologul Elliot Aronsor povesteºte o întâmplare elocventã în ceea ce priveºte efectele acestei propagande. Cu mai mulþi ani în urmã, a angajat un zugrav pentru a-ºi renova casa. Omul era foarte liniºtit ºi plãcut. Între altele, i-a spus cã, dupã terminarea colegiului, se înrolase în armatã ºi luptase în Vietnam. Dupã lãsarea la vatrã se apucase de zugrãvit ºi devenise un meseriaº priceput ºi onest. Lui Elliot îi fãcea o realã plãcere sã lucreze cu el ºi sã discute pe diverse teme. La un moment dat, în timpul unei pauze de cafea, au abordat problema conflictului din Vietnam ºi aici pãrerile lor s-au dovedit a fi total contradictorii. Zugravul susþinea cã rãzboiul era just ºi urma sã facã lumea mai sigurã pentru democraþia în plinã dezvoltare. Elliot l-a contrazis, spunându-i cã luptele erau murdare, provocând moartea, muti¬larea ºi arderea cu napalm a mii de oameni nevinovaþi, îndeosebi copii, femei ºi bãtrâni, care nu aveau nici o legãturã cu politica sau cu rãzboiul. Celãlalt l-a privit lung, apoi a surâs cu sinceritate: La naiba, doctore, ãia nu sunt oameni, ãia sunt vietnamezi! Toate cuvintele au fost spuse pe un ton deschis, fãrã urmã de vehe¬menþã. Elliot a rãmas perplex. Nu reuºeam sã pricep cum putea sã aibã o asemenea concepþie omul acela blând, manierat ºi sincer. Cum putea el sã excludã o întreagã naþiune din rasa umanã, îºi va aminti Elliot mai târziu. Peste câteva zile, cu prilejul altor discuþii, zugravul i-a spus cã ucisese ºi el civili în cadrul unor acþiuni în Vietnam. Elliot a înþeles cã putea sã reziste asaltului remuºcãrilor doar continuând sã nu-i considere pe vietnamezi fiinþe umane... Dezindividualizarea este o tehnicã mult mai simplã, dar cu efecte la fel de ºocante. În accepþia psihologiei sociale, dezindividualizarea este definitã ca un sentiment al pierderii în ano¬nimat. Eliberarea de sub constrângerile inerente, impuse de un comportament normal si corecþ în societate, eliberare obþinutã prin aceastã cufundare în anonimat, conduce la o creºtere a agresivitãþii, a manifestãrilor deviante. Cercetãtorul Brian Mullen a publicat în 1986 rezultatul cercetãrilor pe care le-a fãcut asupra a ºaizeci de cazuri de linºaj, sãvârºite în Statele Unite între 1899 ºi 1946. Cruzimea, s-a consta¬tat, era cu atât mai mare, cu cât creºtea numãrul participanþilor la asasinatul colectiv. În 1973, Robert Watson a efectuat un studiu asupra a douãzeci ºi patru de culturi, în ceea ce priveºte caracteristicile lor etnografice. S-a dovedit cã rãzboinicii care îºi schimbã înfãþi¬ºarea, vopsindu-ºi chipul sau corpul, ori punându-ºi mãºti înainte de a pleca la luptã, comit mult mai multe acte de sadism, asasinate, mutilãri, decât cei care nu se mascheazã. Dezindividualizarea prin ascunderea chipului în spatele unor mãºti se regãseºte în numeroase cazuri atât din istorie, cât ºi din realitatea imediatã. Membrii organizaþiilor Ku Klux Klan poartã mãºti în timpul întrunirilor ºi acþiunilor. Membrii unor secte satanice, de asemenea. Chiar ºi introducerea uniformei are printre scopurile ei crearea unui sentiment de uniformitate, care sã cufunde individul în anonimat, pentru a-l face mult mai disponibil pentru comiterea unor acte inumane, precum uciderea inamicului. Pe de altã parte, pierderea sentimentului identitãþii are ºi rolul de a face individul mult mai uºor de manipulat. De aceea unele regimuri totalitare pretind supuºilor sã se îmbrace la fel. În China sau în Coreea de Nord, þinuta obiºnuitã a cetãþenilor era un soi de "uniformã muncitoreascã", menitã sã uniformizeze cât mai mult masa de manevrã... Un alt exemplu de manipulãri medii poate fi gãsit în dosarele referitoare la experimentele strict secrete de controlare a minþii umane. Programul MK-ULTRA, iniþiat la câteva decenii dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, consta în expe¬rimentarea unor tehnologii neconvenþionale, precum hipnoza, stimularea electricã a creierului sau administrarea de droguri, respectiv LSD, pentru a obþine un control total asupra gândirii ºi comportamentului subiecþilor. Numeroºi savanþi de renume au fost cooptaþi de bunã-voie în cadrul acestui program. De multe ori, experienþele desfãºurate de ei nu numai cã violau etica profesionalã, dar depãºeau orice limitã a legalitãþii ºi a moralitãþii, provocând infirmitatea sau chiar moartea unora dintre cei supuºi testelor. Rezultatele nu au corespuns aºteptãrilor, dar ceea ce uimeºte este uºurinþa cu care numeroase somitãþi ale ºtiinþei, cu o reputaþie de invidiat, au consimþit sã se angajeze în asemenea experimente ºi chiar sã provoace moartea unor semeni ai lor... Manipulãrile mari sunt reprezentate de influenþa întregii culturi în mijlocul cãreia vieþuieºte individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gândi al individului sunt determinate în primul rând de normele scrise ºi nescrise ale societãþii în care trãieºte, de subculturile cu care vine în contact. Neglijând aceastã permanentã ºi uriaºã influenþã, individul poate face mult mai uºor judecãþi greºite sau poate fi lesne de manipulat. În acelaºi timp trebuie observat cã, tocmai datoritã acþiunii continue a manipulãrilor mari asupra noastrã, prezenþa lor a devenit ceva obiºnuit, fiind mult mai dificil de identificat. Pentru foarte mulþi este uºor de remarcat o manipulare minorã, de genul "trucurilor" electorale, spre exemplu, decât una majorã, cum ar fi, de pildã, faptul cã rolul ºcolii de a transmite elevilor un bagaj de cunoºtinþe cât mai mare are o importanþã secundarã în com¬paraþie cu celelalte scopuri, prin care copilul, adolescentul de mai târziu, este antrenat pentru a se integra în respectiva societate. Dupã cum sublinia psihologul elveþian Jean Piaget, înainte de a fi un mijloc de comunicare a cunoºtinþelor necesaie viitorului adult, ºcoala îl obiºnuieºte pe elev cu spiritul de subordonare faþã de autoritãþi, reprezentate în primul rând la nivelul sãu de educatori, profesori, inspectori, comisii de examinare. Mai târziu îi va fi mult mai simplu sã se conformeze legilor ºi diverselor reglementãri sociale, sã se supunã din instinct ºefilor de la viitorul sãu loc de muncã ºi autoritãþilor statului. În al doilea rând, elevul este obiºnuit cu simþul responsabilitãþii, prin obligaþia de a-ºi face temele într-un anumit interval de timp, de a prezenta rezultatele studiilor sale la termene bine stabilite, în cadrul unor examinãri periodice, de a-ºi ordona timpul ºi metodele de studiu în aºa fel încât sã depãºeascã succesiv "obstacolele" reprezentate de extemporale, teze, examene, lucrãri de absolvire. Astfel, ca adult, el se va integra foarte uºor în sistemul social din care face parte, îºi va îndeplini în mod firesc obligaþiile familiale, profesionale ºi sociale, se va preocupa continuu de rezolvarea unor sarcini ºi probleme de care depinde succesul în cariera pe care ºi-a ales-o, precum ºi accesul spre un standard superior de viaþã. Cea de-a treia menire a sistemului educaþional o reprezintã obiºnuirea elevului cu necesitatea respectãrii unui program strict. Faptul cã trebuie sã fie prezent la ºcoalã, în fiecare zi, la aceeaºi orã, cu avertizarea cã orice minut de întârziere îi poate aduce penalizãri, cã lecþiile ºi pauzele au o duratã bine stabilitã, întotdeauna aceeaºi, cã întreg anul ºcolar este împãrþit în perioade de studiu ºi vacanþe, toate acestea îl obiºnuiesc cu acceptarea fireascã a programului de lucru de mai târziu ºi cu respectarea lui instinctivã. În al patrulea rând, sistemul educaþional promoveazã spiritul de competiþie. Notele, premiile de la sfârºitul fiecãrui an, diverse alte recompense, participarea la olimpiade sub presiunea celor din jur îi creeazã viitorului adult obiºnuinþa de a se zbate pentru promovarea profesionalã spre trepte salariale superioare, pentru prime ºi alte diverse onoruri, pentru obþinerea unor rezultate care sã-i aducã respectul celorlalþi ºi sã-i sporeascã respectul de sine. În afara acestor caracteristici generale, sistemul de învã¬þãmânt este în aºa fel alcãtuit, încât sã modeleze comportamentul ºi gândirea viitorului adult în conformitate cu ideologia regimului aflat la putere. În sistemele totalitare, uniforma ºcolarã standard este obligatorie, deoarece induce sentimentul de dezindividualizare, fãcând mult mai uºoarã disciplinarea ºi manipularea indivi-dului. În sistemele democratice, obligativitatea purtãrii unor uniforme standard nu existã, tocmai pentru a permite dezvoltarea personalitãþii individuale. ªi totuºi, unele instituþii de învãþãmânt, particulare în marea majoritate a cazurilor, le impun elevilor ºi studenþilor purtarea de uniforme specifice, tocmai pentru a-i deosebi de elevii ºi studenþii unor instituþii similare. Se creeazã astfel sentimentul apartenenþei la un grup social, care se doreºte de elitã sentiment ce îºi va arãta roadele mai târziu, când foºtii elevi sau studenþi se vor susþine ºi ajuta între ei, tocmai datoritã acestui sentiment. Ceea ce nu se poate întâmpla în societãþile în care absolut toþi foºtii elevi au purtat o uniformã standard. Rãmânând la analiza sistemului de învãþãmânt ca instrument de manipulare majorã, trebuie observatã ºi structura subiectivã a programelor de studiu ºi chiar a manualelor în sine. Regimurile totalitare politizeazã programa ºcolarã începând cu primele clase, prin introducerea unor obiecte care urmãresc inocularea doctrinei respective, de la cea mai fragedã vârstã, în mintea viitorului adult. De asemenea, manualele de studiu al limbii materne, de filozofie, istorie, geografie º.a.m.d. sunt strict cenzurate pentru a educa elevul în spiritul doctrinei dominante. Deºi mai puþin stridentã, manipularea prin construirea unui sistem de învãþãmânt specific existã ºi în societãþile democratice. De fapt, fiecare sistem politic ºi social îºi educã cetãþenii în spiritul propriului sãu sistem de valori, al propriilor sale legi ºi regulamente. Nu existã þarã, oricât de neînsemnatã, în care structura educaþionalã sã nu inducã un comportament de fidelitate faþã de naþiune ºi de stat, de respect faþã de istoria naþionalã, prezentatã cu o subiectivitate evidentã pentru un observator neutru, în aºa fel încât sã motiveze ºi sã susþinã doctrina promovatã de regimul aflat la putere. Având în vedere rolul sistemului de învãþãmânt, dar ºi întreaga complexitate a legilor ºi regulamentelor specifice unei anumite societãþi, comportamentul ºi gândirea cetãþenilor obiºnuiþi sunt în aºa fel modelate, încât sã se conformeze ºi sã accepte cu naturaleþe concepþiile ºi standartele care definesc ce este bine ºi ce este rãu, ce este permis ºi ce interzis, ce este moral ºi ce imoral, ce este valoros ºi ce este lipsit de importanþã, ce este adevãrat ºi ce este fals. Manipulãrile majore stau la baza rãspândirii diferitelor curente de opinie, formeazã tradiþii ºi obiceiuri, contureazã mentalitãþi, determinã curente "la modã" sau chiar ample manifestãri protestatare. Readucând în atenþie experimentele lui Milgram, se poate observa cã reacþiile "profesorilor" au survenit ca urmare a unor manipulãri relativ scãzute ca importanþã, dar nu ar fi fost posibile fãrã existenþa marilor manipulãri, reprezentate de influenþa întregului sistem social, conform cãruia, celor care au jucat rolul "profesorilor" li s-a inoculat de la o vârstã fragedã reflexul supu¬nerii faþã de autoritãþi, indiferent care ar fi acestea. Studiul comparat al culturilor oferã concluzii extrem de interesante. Spre exemplu, din punctul de vedere al mentalitãþii, locuitorii Europei Centrale ºi de Est sunt mult mai asemãnãtori asiaticilor decât americanilor, deºi, la prima vedere, impresia este total opusã. Întreaga mentalitate a americanului obiºnuit se bazeazã pe dezvoltarea respectului de sine, a deplinei încrederi în forþele proprii. Poate ºi datoritã faptului cã actuala democraþie americanã s-a dezvoltat într-un spaþiu cu totul nou, pe un teritoriu ce a fost cucerit cu arma într-o mânã ºi cu Biblia în cealaltã, într-o þarã descoperitã ºi luatã în stãpânire de oameni aspri, obiºnuiþi sã nu aºtepte ajutor de la nimeni, pentru cã un astfel de ajutor era în majoritatea cazurilor inexistent sau iluzoriu, în timp ce lupta pentru existenþã se dãdea pe viaþã ºi pe moarte. Istoria Statelor Unite, aºa cum este ea prezentatã în The World Almanac, cel mai rãspândit compendiu despre "starea naþiunii", reactualizat în fiecare an, începe la 1492, deci are puþin peste cinci sute de ani în cazul Coastei de Est ºi circa un secol ºi jumãtate pentru Coasta de Vest. Înainte de a continua, trebuie observat cã trecutul popoarelor ce au stãpânit acele þinuturi înainte de venirea lui Cristofor Columb nu este luat în calcul, dovadã cã pânã ºi în sistemele cu o democraþie avansatã prezentarea istoriei are o tentã subiectivã. În cazul Statelor Unite, aceastã omisiune urmãreºte, printre altele, accentuarea senti¬mentului de legitimitate al naþiunii, sentiment care acþioneazã ca un liant social absolut necesar, genereazã patriotismul ºi evitã culpabilizarea cu efecte imprevizibile a cetãþenilor obiºnuiþi pentru faptele mai puþin corecte ale unora dintre înaintaºi. Reve¬nind la istoria în sine, conþinutul ei restrâns, alãturi de inexistenþa tradiþiilor ºi, în general, a unui context social prestabilit, a fãcut posibilã crearea unei societãþi cu totul noi, lipsite de "povara" trecutului, în cadrul cãreia s-a dezvoltat o mentalitate aparte. Una dintre caracteristicile acestei mentalitãþi, spre exemplu, este absenþa sentimentelor naþionaliste, tocmai pentru cã lipseºte cauza lor. Dar esenþa mentalitãþii americane, spuneam, este dezvoltarea respectului faþã de sine. De la cea mai fragedã vârstã copiii sunt învãþaþi sã gãseascã singuri soluþia oricãrei probleme. Când trec prin momente grele, ce par fãrã ieºire, sunt sfãtuiþi sã nu aºtepte ajutor de la nimeni, ci sã caute puterea de a depãºi criza doar în ei înºiºi. Pentru a le dezvolta tinerilor acest sentiment de încredere în forþele proprii, profesorii respectã cu stricteþe anumite reguli. Spre exemplu, oricât de stupide ar fi întrebãrile sau rãspunsurile unui elev, niciodatã dascãlul nu-i va spune "eºti prost", "nu reuºeºti sã pricepi un lucru atât de simplu" sau "dacã mergi tot aºa, n-o sã iasã nimic de capul tãu", ci va folosi doar expresii de genul "întrebarea nu e bunã" ori "rãspunsul e foarte bun", care nu fac nici o referire la persoana elevului sau la capacitatea lui de învãþare. Întotdeauna elevul este cel mai bun, cel mai deºtept, întâmplându-se ca doar întrebãrile sau rãspunsurile lui sã fie, uneori, proaste. În societãþile asiatice sau de sorginte latinã, lucrurile stau cu totul altfel. Din fragedã pruncie, copiii sunt învãþaþi sã þinã seama permanent de tradiþii, de pãrerile familiei sau de ale celor din jur. Când se aflã în situaþii de crizã, ei aºteaptã ajutor din afarã, din partea pãrinþilor, a prietenilor, a celor în mijlocul cãrora trãiesc. Specialiºtii americani în psihologie socialã comparatã au efectuat câteva experimente relevante, referitoare la diferenþa de mentalitate dintre americani ºi japonezi. Acelaºi chestionar a fost împãrþit unui grup de studenþi americani ºi unui grup de studenþi japonezi. Una dintre întrebãri era: "Câte lucruri bune ºi câte lucruri rele aþi fãcut în viaþã?" În rãspunsurile studenþilor ameri¬cani, numãrul faptelor bune era incomparabil mai mare decât cel al faptelor rele. În rãspunsurile japonezilor, erau relativ egale. Un alt element studiat a fost timpul în care s-au completat chestio¬narele. Americanii au rãspuns imediat, majoritatea fãrã sã punã întrebãri suplimentare. Japonezii au avut nevoie de un timp mai îndelungat de gândire, iar mulþi dintre ei au pus întrebãri de genul: "În ce sens lucruri bune, pentru mine, pentru familie, pentru societate sau pentru toate la un loc?" Nu existã un adevãr absolut conform cãruia sã se afirme cã o mentalitate este mai bunã decât alta Singura evaluare posibilã poate fi fãcutã avându-se în vedere efectele respectivelor mentalitãþi asupra dezvoltãrii sociale, dar ºi individuale din cadrul unui anumit tip de societate. În rest, toate celelalte interpretãri nu pot fi decât subiective. Spre exemplu, japonezii, din punctul lor de vedere, îi pot acuza pe americani de egoism. La rândul lor, americanii îi pot acuza pe japonezi de slãbiciune ºi nehotãrâre. Asemenea acuze însã apar ca urmare a aprecierii unui sistem de valori prin intermediul standardelor unui sistem de valori diferit. Studiul mentalitãþilor este necesar ºi pentru stabilirea unor contacte interumane importante. De pildã, cunoscând obiceiurile, tradiþiile, felul de a gândi ºi de a se comporta al partenerilor, unii oameni de afaceri pot ghida negocierile în aºa fel, încât sã obþinã un profit maxim. Astfel cei care duc tratative în þãrile arabe ºtiu cã acolo discuþiile importante se poartã înaintea mesei, iar musafirii, pentru a fi politicoºi, trebuie sã se ridice de la masã ºi sã plece înainte de sfârºitul acesteia. La fel, oamenii de afaceri arabi, aflaþi la un dineu oficial în Europa sau în Statele Unite, ºtiu cã ar fi nepoliticos sã înceapã tratativele înainte de masã sau sã plece imediat dupã terminarea acesteia. Dacã în ceea ce priveºte mentalitãþile unor mari grupuri culturale este imposibilã alcãtuirea unui "top" al valorii absolute, cu totul altfel se prezintã situaþia în cazul comparãrii celor douã mari sisteme sociale ― totalitar ºi democratic. Însuºi faptul cã societãþile democratice au supravieþuit tuturor convulsiilor ºi se dezvoltã în continuare, în timp ce sistemele totalitare s-au prã-buºit de la sine, dupã o perioadã mai scurtã sau mai lungã, demonstreazã superioritatea democraþiei faþã de totalitarism. Un efect tulburãtor ºi grav al marii manipulãri exercitate prin integrarea individului într-un anumit sistem este fenomenul de anomie, ce apare în cazul seismelor social-politice de anvergurã, atunci când întregul sistem de valori, de concepþii ºi standarde sociale se prãbuºeºte brusc. Conceptul de anomie (din greceºte: a nomos ― fãrã lege) a fost introdus, în 1893, de profesorul Emile Durkheim, întemeie¬torul ºcolii franceze de sociologie, în lucrarea sa La division du travail social (Diviziunea muncii sociale). Anomia desemneazã un fenomen social anormal, patologic, generat de lipsa de reguli morale ºi juridice menite sã organizeze viaþa economicã ºi socialã. Lipsa acestor norme se resimte la nivelul omului obiºnuit prin apariþia ºi accentuarea unui sentiment de insecuritate difuzã, de teamã permanentã, ce duce la acþiuni revendicative în paralel cu creºterea agresivitãþii. Cu alte cuvinte, o întreagã societate devine bolnavã atunci când regulile, tradiþiile ºi legile se modificã brusc, dispar sau se întârzie înlocuirea lor la timp. Lipsiþi de vechiul sistem de valori prin care se raportau perma¬nent la situaþiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorientaþi, nervoºi. Dezvoltând conceptul, Disertori ºi Piazza observau cã dezor¬dinea psihopatologicã de la nivelul colectivitãþii este provocatã de schimbãrile rapide ale normelor sociale pe care individul nu le poate asimila cu aceeaºi vitezã. Efectul constã în creºterea nu¬mãrului de agresiuni, sinucideri, alienãri ºi îmbolnãviri psihice. Durkheim a studiat apariþia ºi efectele fenomenului de anomie în perioada Revoluþiei Franceze. Dar observaþiile sale se regãsesc în analiza tuturor seismelor sociale. Spre exemplu, în 1994, un sondaj al Centrului de Studii ºi Cercetãri pentru Pro¬bleme de Tineret din România arãta cã optzeci ºi opt la sutã dintre tinerii între cincisprezece ºi douãzeci ºi nouã de ani sufereau de anomie! O veritabilã generaþie de sacrificiu, pe care lipsa de legi ºi regulamente, precum ºi aplicarea defectuoasã a celor existente în perioada imediat urmãtoare revoluþiei din decembrie '89 au fãcut-o sã-ºi piardã încrederea în viitor ºi sã se adapteze foarte greu prezentului. Depãºind cadrul analizei sistemelor sociale, se pot face diverse speculaþii, nu lipsite de interes ºi de importanþã, referi¬toare la însuºi rolul speciei umane. Dezvoltarea umanitãþii, în ultimele milenii ºi mai ales în ultimele secole, s-a fãcut pe baza progresului ºtiinþei ºi al tehnicii. Existã însã pãreri care susþin cã un asemenea curs al dezvoltãrii reprezintã o "variantã falsã" a evoluþiei, prin care se creeazã tot mai multe "proteze" ce limi¬teazã posibilitãþile naturale ale omului. Pãrerile se bazeazã pe informaþii controversate (insuficient dovedite, dar ºi imposibil de contestat) privind puterile "suprana¬turale" pe care le-ar dobândi, spre exemplu, unii asceþi, în urma unor lungi perioade de exerciþii. Se au în vedere ºi fenomene inexplicabile, unele deja confirmate, precum hipnoza, altele deocamdatã doar ipotetice, cum ar fi telepatia, clarviziunea, telekinezia, levitaþia etc. În acest context, se emite ipoteza cã toate fiinþele umane ar fi capabile de asemenea performanþe tulburã¬toare, dar eventualele încercãri de a le activa sunt inhibate de stilul de viaþã la care s-a ajuns. Spre a da un exemplu simplificat pânã la vulgaritate, se poate presupune cã telepatia nu este stimu-latã deoarece existã telefonul ºi celelalte mijloace de comunicare, levitaþia este inhibatã de folosirea nenumãratelor mijloace de locomoþie, eventualele capacitãþi telekinetice nu mai sunt nece¬sare din cauza dezvoltãrii a tot felul de mecanisme ºi aparate artificiale º.a.m.d. Adepþii acestor teorii utilizeazã ºi argumentul insuficientei cunoaºteri a creierului uman, a cãrui cercetare în continuare ar putea oferi surprize de nebãnuit. În acelaºi timp sunt vehiculate exemplele unor enigmatice civilizaþii, de mult dispãrute, ale cãror vestigii sunt imposibil de explicat în contextul dezvoltãrii comu¬nitãþii umane aºa cum este ea cunoscutã astãzi. Foarte uºor se pot naºte speculaþii de genul: în trecut, specia umanã a urmat ºi alte variante de evoluþie, diferite de cea actualã, variante în cursul cãrora a atins performanþe uluitoare, fãrã a se folosi de ºtiinþa ºi tehnica în accepþiunea lor actualã. Nu se ºtie ce a determinat dispariþia respectivelor civilizaþii, aºa cum nu se poate spune cât de aproape de extincþie a fost umanitatea în ultimii ani, ºi încã mai este, în eventualitatea declanºãrii unui cataclism nuclear, a unei epidemii încã necunoscute, sau din cauze ce scapã previ¬ziunilor fireºti. Nu trebuie sã uitãm cã, nu demult, au fost interzise experimente promiþãtoare ce vizau obþinerea unor bacterii care sã transforme celuloza în hidrocarburi. Deºi astfel s-ar fi rezol¬vat criza de combustibil pentru o lungã perioadã de timp, exista pericolul ca bacteriile sã scape de sub control, sã se multiplice rapid ºi sã transforme pãdurile Terrei în lacuri nesfârºite de petrol, lucru ce ar fi putut duce chiar la dispariþia vieþii de pe Pãmânt. Evident, în final apare ºi întrebarea: "Ce ºi, poate, cine a determinat actuala variantã de evoluþie a speciei umane?" Încer¬carea de a da un rãspuns ar marca deja trecerea la o categorie superioarã de manipulãri, cele planetare, ce intrã, deocamdatã, în domeniul ficþiunii pure. Oricât de fanteziste ar pãrea astfel de ipoteze, ele sunt analizate cu toatã seriozitatea de cãtre colective impresionante de cercetãtori. Marile puteri, în special Uniunea Sovieticã ºi Statele Unite, au creat institute speciale ºi au alocat fonduri substanþiale pentru studierea "fenomenelor neconvenþionale" (þinând, mai ales, de parapsihologic). Marea majoritate a acestor studii a urmãrit aplicaþii militare, iar o parte dintre concluzii au fost utilizate în imaginarea unor tehnici extrem de sofisticate pentru manipularea virtualilor inamici sau a maselor de manevrã. S-ar putea merge ºi mai departe cu ipotezele. Academicianul român Eugen Macovschi a imaginat o teorie conform cãreia universul înconjurãtor este structurat pe mai multe niveluri. Primul, cel fizic, este reprezentat de materia fãrã viaþã. Al doilea, biosic, este reprezentat de materia însufleþitã, respectiv de plante ºi animale. Nivelul noesic aparþine fiinþelor cu inteligenþã, respectiv oamenilor. Diferenþa, datã de inteligenþã, dintre un om ºi un câine este la fel de mare ºi insurmontabilã precum cea dintre un câine ºi o piatrã, de pildã. De ce ar fi numai trei niveluri într-o asemenea structurã? Logica aratã cã este foarte posibil sã existe ºi un al patrulea nivel, cel denumit de Macovschi enisic, precum ºi niveluri supraenisice. Conform acestei teorii, entitãþile enisice ar putea fi atât de deosebite de oameni, superioare omului, cum este omul faþã de câine. Iar capacitãþile lor nici mãcar nu pot fi imaginate de cãtre oameni, aºa cum darul inteligenþei umane nu poate fi înþeles de un câine. Animalele ºi plantele se folosesc de mediul înconjurãtor pentru a supravieþui. Oamenii se folosesc de animale, utilizân-du-le ca hranã, la diverse munci sau ca material pentru experienþe, fãrã ca "dobitoacele" sã-ºi poatã da seama. Oare ºi entitãþile enisice manipuleazã specia umanã fãrã ca ea sã fie conºtientã? Iatã ipoteze tulburãtoare, ce intrã din nou în domeniul ficþiunii pure... Revenind la manipulãrile deja cunoscute ºi clasificate, în special la cele de mare anvergurã, analiza lor, adusã la cunoºtinþa cât mai multor oameni, nu are doar menirea de a avertiza individul asupra presiunilor ce îi determinã comportamentul ºi modul de gândire, dar poate oferi ºi soluþii benefice în cazul unor situaþii de crizã. Este vorba de soluþii reale, care sã modifice structurile ºi sistemele sociale în aºa fel, încât sã fie favorabile tuturor catego¬riilor de oameni, nu de acele rezolvãri false, în interesul grupului aflat la putere, concretizate în reeducarea, pedepsirea, încar¬cerarea, discriminarea, excluderea sau execuþia celor care nu se comportã în spiritul normelor impuse. În societãþile moderne, cu adevãrat democratice, acuzarea victimelor a devenit anacronicã. Alcoolicii, sãracii, ºomerii nu pot fi fãcuþi vinovaþi în întregime de situaþia în care se aflã. În primul rând trebuie identificate cauzele sociale ale sãrãciei, ale lipsei de locuri de muncã sau ale împrejurãrilor ce îi determinã pe oameni sã bea sau sã se dro-gheze. Doar acþionând asupra cauzelor se poate diminua amploa¬rea unor flageluri precum sãrãcia, ºomajul, alcoolismul sau consumul de droguri... Studiu de caz: "Trântitul-uºii-în-faþã" ºi amuþirea presei independente În toamna lui 1995, o datã cu reluarea discutãrii noului Cod Penal în Parlamentul României, partidul de guvernãmânt ºi-a reînceput presiunile pentru introducerea în cadrul articolelor 205, 206, 238 ºi 239 a unor pedepse speciale pentru ziariºti în cazul comiterii infracþiunilor de calomnie, ofensã adusã autoritãþii etc. Cum rezistenþa reprezentanþilor presei independente era foarte puternicã, fiind susþinutã ºi de majoritatea partidelor din opoziþie, formaþiunea de guvernãmânt s-a gândit la o strategie de manipulare abil conceputã, pentru a-ºi îndeplini scopul. Înainte de a trece la descrierea strategiei propriu-zise ºi a felului în care ea a fost pusã în aplicare, se cuvin totuºi câteva precizãri pentru a contura întreg contextul respectivelor eve¬nimente. 1) Din opiniile reprezentanþilor presei, fãcute publice atât în paginile ziarelor independente (nealiniate), cât ºi cu alte nume¬roase prilejuri, reieºea clar cã opoziþia faþã de respectivele articole ale noului Cod Penal, precum ºi faþã de iniþierea unei legi a presei, nu era rodul dorinþei de a putea calomnia în voie, de a împroºca pe oricine cu noroi, de a pune în circulaþie ºtiri voit false ori ten-denþioase, fãrã nici o teamã de posibile urmãri. De fapt, asemenea lucruri nici nu erau posibile, chiar cu Codul Penal în vigoare la acea datã (de fapt ºi în momentul în care sunt scrise aceste rânduri), acesta conþinând deja pedepsele pentru infracþiunile de calomnie, ultraj etc. 2) Opoziþia faþã de articolele împricinate sau faþã de o lege a presei rezida ºi rezidã încã în România tocmai în îngri¬jorarea ― justificatã de nenumãrate exemple ― cã aceste legi pot fi aplicate ºi interpretate într-un singur sens, anume de a îngrãdi cât mai mult libertatea presei, chiar de a o anihila pentru a nu mai deranja Puterea ºi pe ai sãi clienþi. 3) Presa independentã (nealiniatã), ea singurã, nu reprezintã un pericol pentru Putere. Teama cea mare constã în audienþa ei în rândul populaþiei. Milioane de oameni citesc zilnic ziarele independente, plãtesc pentru a le citi, tocmai pentru cã le reflectã opiniile, le rãspund unor întrebãri spinoase, le aratã modul în care cei aleºi îndeplinesc sau nu aºteptãrile electoratului, le desluºesc mecanismele intime ale vieþii sociale, economice ºi politice din România de astãzi. Dacã cititorii ar simþi cã tot ceea ce se spune în ziarul pe care îl cumpãrã contrazice realitatea, con¬travine propriilor lor observaþii, propriilor lor idei sau senti¬mente, s-ar orienta imediat spre un alt ziar, iar cel care le-a înºelat aºteptãrile ar da faliment. Deci forþa ziarelor inde¬pendente stã în primul rând în cititorii pe care îi reprezintã ºi cu care, la un moment dat, se identificã. De fapt, acest lucru reflectã tocmai rolul pe care trebuie sã-l aibã presa, acela de a fi un veritabil câine de pazã al democraþiei. În consecinþã Puterea nu se teme de presa independentã, ci de milioanele de oameni care au acces la aceastã sursã de informaþie ce nu poate fi controlatã. Pentru ca opinia publicã sã fie manipulatã în voie, trebuie sã aibã acces la o singurã sursã de informaþie, aflatã total sub controlul Puterii (spre exemplu, televiziunea naþionalã). O sursã de informaþie care sã nu aminteascã nimic de corupþie, de in¬competenþã, de imaginea proastã a României în lume, ca urmare a mineriadelor ºi a prezenþei extremiºtilor la guvernare în anumite momente º.a.m.d. O sursã care sã prezinte numai întâl¬niri oficiale, zâmbete, ºedinþe de lucru susþinute, momente înãlþãtoare din activitatea productivã etc. Aºa cum, spre exemplu, era pe vremea lui Ceauºescu. Mai ales cã aceiaºi profesioniºti de atunci au continuat sã lucreze din plin ºi dupã revoluþie. Amintiþi-vã cã regimul absurd, pe care o întreagã þarã îl ura, nu a putut sã cadã pânã nu a fost preluat controlul asupra informaþiilor, respectiv asupra televiziunii naþionale. Amintiþi-vã, din nou, cã mineriadele poate nu ar fi existat fãrã manipularea exercitatã prin intermediul televiziunii. Manipularea eficientã a opiniei publice se poate realiza numai prin minimalizarea sau anihilarea surselor alternative de informaþie, deci a presei independente. 4) Un motiv principal vehiculat în permanenþã de Putere pentru a impune legile împotriva presei este cã aceasta publicã ºi ºtiri false, tendenþioase ori acuzaþii insuficient fundamentate. Este adevãrat însã în majoritatea cazurilor cã vina nu aparþine ziariºtilor, ci lipsei de transparenþã a autoritãþilor, a diverºilor funcþionari publici, chiar a celor obligaþi, prin natura muncii lor, sã informeze opinia publicã. Într-o democraþie veritabilã, este un drept fundamental al contribuabilului sã fie informat corect, în mod direct sau, mai ales, prin intermediul presei, despre cum îi sunt cheltuiþi banii, despre activitatea autoritãþilor sau a institu¬þiilor pe care le finanþeazã din buzunarul sãu, despre comportamentul ºi activitatea aleºilor sãi. Probabil nimeni nu ar fi protestat dacã, în acelaºi timp cu o lege a presei, s-ar fi adoptat ºi legea funcþionarului public, legea rãspunderii ministeriale, legea partidelor º.a.m.d., mãcar pentru a-i da posibilitatea ziaristului acuzat de publicarea unor ºtiri false sau tendenþioase sã acuze la rândul sãu funcþionarul public ori autoritãþile, care au refuzat sã-i rãspundã la întrebãri, pentru lipsã de transparenþã sau comportament abuziv ori arogant. Respectivele legi însã nici mãcar nu au fost luate în discuþie. S-a aprobat în schimb Legea secretului de stat ºi de serviciu, care îngrãdeºte ºi mai mult ac¬cesul la informaþii de interes pentru opinia publicã, dar incomode pentru Putere ºi ai sãi clienþi. 5) Faptul cã modificarea articolelor 205, 206, 238, 239 din Codul Penal nu avea nimic de-a face cu dorinþa Puterii de a impune societãþii româneºti norme fireºti de conduitã, de moralitate, ci erau orientate doar împotriva presei independente, reiese evident ºi din exemplul oferit de publicaþiile Preºedinþiei ºi Guvernului. Ele au apãrut din dorinþa respectivelor instituþii de a influenþa opinia publicã, dar ºi ca o modalitate de a sonda în ce mãsurã electoratul mai este sau nu de acord cu politica lor. Tirajul infim reflectã neîncrederea populaþiei faþã de amintitele instituþii, dar nu acesta este subiectul analizei de faþã. Important este faptul cã în amintitele publicaþii câþiva mercenari ai scrisului publicã frecvent injurii grosolane, gratuite, mult mai grave decât unele excese din presa independentã (excese apãrute de cele mai multe ori din dorinþa disperatã de a atrage atenþia asupra unor situaþii intolerabile, în condiþiile unei apatii totale din partea celor îndrituiþi sã le soluþioneze, conform legilor ºi Constituþiei þãrii), în respectivele gazete apar frecvent insulte grosolane la adresa unor personalitãþi politice sau culturale de prim rang, inde¬zirabile Puterii. Instaurarea moralitãþii atât de dorite ― în discursuri ― de Putere s-ar putea realiza, în aceste cazuri, prin simpla desfiinþare a respectivelor gazete. De fapt, într-un stat democratic este nepermisã anomalia ca Guvernul sã finanþeze din fonduri publice un ziar în care sã-i fie atacaþi adversarii politici. 6) Evident, trebuie remarcat faptul cã ofensiva Puterii împotriva presei independente a coincis cu declanºarea campaniei pentru alegerile din 1996. Având în vedere situaþia existentã, creionatã în cele de mai sus, sã vedem strategia prin care Puterea ºi-a propus sã-ºi atingã, într-o formã sau alta, scopul. Dupã cum s-a vãzut în capitolul anterior, o tehnicã de manipulare a pãrþii adverse, frecvent utili¬zatã în cadrul unor negocieri, este "Trântitul-uºii-în-faþã". Reamintim, pe scurt, în ce constã ea. Adversarilor li se pun de la bun început în faþã niºte condiþii total inacceptabile, cu care iniþiatorii nici nu se aºteaptã cã partea adversã ar putea fi de acord, pentru ca apoi, pe parcursul nego¬cierilor, sã se ajungã la punctul în care condiþiile dorite, de fapt, de iniþiatori, sã fie acceptate de adversari. Mai mult, adversarii rãmân cu impresia cã au obþinut o victorie prin faptul cã, deºi defavorabile lor, noile condiþii sunt mult mai blânde faþã de cele propuse la început de iniþiatori. Dar, pentru adevãraþii profesioniºti ai manipulãrii, lucrurile nu se opresc aici. Pentru ca succesul sã fie deplin, prin diverse canale, ce nici mãcar nu pot fi suspectate de legãturã cu iniþiatorii, li se sugereazã chiar adversarilor textul noilor condiþii, apoi se creeazã o stare artificialã de panicã, în sensul cã termenul final al negocierilor nu mai poate fi amânat ºi "ceva trebuie pus în locul inacceptabilelor condiþii iniþiale". Astfel adversarii ajung ei înºiºi sã facã propunerile dorite de iniþiatori, convinºi fiind cã sunt exclusiv rodul gândirii lor. Mai târziu, când tensiunea dispare ºi analizele lucide aratã situaþia de inferioritate în care s-au pus adversarii ― pãstrãm aceastã denumire genericã ―, orice protest din partea lor este inutil, replicându-li-se cã ei au fost cei care au fãcut propunerile. Sã traducem teoria de mai sus în ceea ce s-a întâmplat în toamna lui 1995, în relaþia dintre presa independentã ºi Putere. Reprezentanþii Puterii au "trântit" de la bun început articolele cu pricina în noul Cod Penal. Au urmat, cum era de aºteptat, protestele privind neconstituþionalitatea lor, proteste venite din partea ziarelor independente, susþinute de forþe din opoziþie, de sindicate, de o mare parte a opiniei publice º.a.m.d. Imediat, Puterea, prin diverse declaraþii mai mult sau mai puþin oficiale, s-a arãtat dispusã la concesii. În acest timp, prin canale oculte s-a rãspândit sugestia cã totuºi "ceva trebuie pus în locul hulitelor articole". A fost elaborat chiar ºi textul unui nou articol (doar unul, faþã de celelalte patru pe care era menit sã le înlocuiascã, pentru a sugera din start o nouã concesie), articol prin care era definit ºi pasibil de pedeapsã aºa-numitul "delict de presã". Respectiva "nadã" a fost canalizatã spre mediul gazetãresc ºi a început sã circule pe diverse cãi, fiind preluatã ºi transmisã de la unii la alþii, pânã ce s-a pierdut total urma celor care au lansat-o. Manevra a dat roade, în sensul cã, dupã puþin timp, câþiva gazetari de la un important cotidian naþional au fãcut publicã propunerea pentru înlocuirea celor patru articole incriminate din noul Cod Penal cu articolul privind "delictul de presã", convinºi fiind cã ei sunt autorii textului ºi cã astfel oferã o soluþie pentru ieºirea din impas. În paralel, Puterea a inoculat atent o atmosferã de tensiune, de grabã, convocând imediat directorii principalelor cotidiane la o "ultimã" ºi "decisivã" întâlnire cu preºedintele partidului de guvernãmânt, pentru "hotãrârea finalã". Sub presiunea timpului, gazetarii care au propulsat "delictul de presã" nu au mai avut timpul unei analize lucide care sã le demonstreze cã noul articol nu numai cã nu protejeazã ziariºtii, dar creeazã disponibilitatea de a fi incriminate chiar ºi persoanele dispuse la mãrturisiri sau declaraþii incomode. O astfel de analizã arãta clar cã introducerea "delictului de presã" în noul Cod Penal ar fi reprezentat o victorie importantã a Puterii în ofensiva împotriva presei independente. Dar, cum spuneam, întâlnirea dintre reprezentantul de marcã al Puterii ºi ziariºti nu mai lãsa timp pentru discuþii ºi analize. Evident, se aºtepta ca propunerea cu "delictul de presã" sã vinã din partea ziarului care l-a prezentat în paginile sale. "Delictul..." ar fi fost imediat introdus în Codul Penal pentru a înlocui celelalte patru modificãri ºi oricare proteste ulterioare ar fi fost contra-carate cu nonºalanþã: Voi l-aþi cerut, noi n-am fãcut altceva decât sã vã acceptãm dorinþa. Spuneam cã strategia aplicatã de profesioniºtii Puterii în acest caz avea ºi alte efecte, mult mai greu decelabile, dar de mare importanþã. Anticipând eforturile presei independente de a se apãra de atacurile Puterii, prin a demonstra cã cele mai grave calomnii nu apar în paginile ei, ci în revistele extremiste, arti¬zanii manipulãrii încurajau, prin diverse canale oculte, populari-zarea conflictului existent la acea vreme între liderul Partidului România Mare ºi preºedintele României, sugerându-se cã neglijarea lui i-ar putea da apã la moarã liderului extremist. De asemenea, zilnic, presei i se ofereau noi declaraþii belicoase pentru a mediatiza nefiresc de mult acel conflict. Rezultatul a fost contrar aºteptãrilor gazetarilor, dar conform cu aºteptãrile manipulatorilor: atât Ion Iliescu, cât ºi Vadim Tudor au în¬registrat creºteri de popularitate, în detrimentul personalitãþilor din opoziþie. În plus, preºedintele României a reuºit performanþa de a beneficia de o imagine favorabilã în mai toate cotidianele independente, fiind pus permanent în antitezã cu liderul extremist. O nesperatã bilã albã în perspectiva alegerilor din anul urmãtor. Revenind la manevra cu modificãrile Codului Penal, trebuie amintit cã, deºi a fost construitã cu cea mai mare fineþe, ea nu a reuºit. Directorii principalelor cotidiane s-au întâlnit, în seara de dinaintea discuþiilor "finale" cu preºedintele partidului de guvernãmânt, ºi s-au înþeles sã renunþe la ideea cu "delictul de presã" ºi sã nu cedeze nici unei presiuni din partea Puterii. Ceea ce, a doua zi, s-a ºi întâmplat. Ar mai rãmâne de spus cã imediat dupã aceea noul Cod Penal a cãzut la vot în Parlament, fiind trimis spre reformulare... Remodelarea gândirii într-un sistem totalitar În teorie, doctrinele bazate pe egalitarism au câºtigat nu¬meroºi adepþi. În practicã însã, ele s-au dovedit falimentare. Dacã ar fi sã luãm doar exemplul Revoluþiei Franceze, desfãºurate sub deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate, vedem cã dupã toatã acea euforie iniþialã a maselor a urmat sângeroasa perioadã a terorii. Conducãtorilor revoluþiei, dupã preluarea puterii, le-a devenit tot mai clar cã nu pot pune în aplicare ideile utopice în numele cãrora au ridicat mulþimea. Pentru a se menþine la putere nu au avut alternativã; au instaurat o domnie a terorii, cu mult mai crâncenã ºi mai absurdã decât constrângerile existente în societate anterior venirii lor la conducere. În linii mari scenariul s-a repetat în mai toate societãþile în care s-a încercat aplicarea sistemelor bazate pe ideile socialismului utopic. Pentru cã doctrina socialistã a fost, este ºi va rãmâne utopicã. Egalitatea între oameni, lipsa proprietãþii private, lipsa unui sistem concurenþial autentic în economie, societate sau politicã anihileazã însãºi esenþa fiinþei umane, distruge individualitatea, slãbeºte societatea pânã la trecerea în nefiinþã. O superbã povestire science-fiction începea cu o constatare dureroasã: Mi-au tãiat aripile. Pe o planetã ipoteticã, locuitã de oameni cu aripi, un adevãrat paradis, au venit membrii unei expediþii, tot oameni, care au tãiat aripile mai multor indivizi, forþându-i sã se zbatã continuu, la nesfârºit, pentru a supravieþui. Deºi experimentatorii pãreau la început niºte agenþi ai rãului, în timp ― când pe planeta respectivã au început cataclisme devastatoare, pe care ei le prevãzuserã ― adevãratul sens al misiunii lor a ieºit la ivealã. Oamenii cu aripi, neînvãþaþi cu lupta durã pentru existenþã, au murit unul câte unul, dar specia a supravieþuit prin cei cãrora li se tãiaserã aripile, pentru cã ei deveniserã mult mai rezistenþi, mai inventivi, mai creatori. Povestirea, într-un fel, duce cu gândul spre destinul tragic al imperiilor precolumbiene. Incaºii dezvoltaserã un sistem social întrucâtva asemãnãtor celor imaginate de adepþii socialismului utopic. Întreaga suprafaþã a statului era împãrþitã în trei: o parte aparþinea soarelui, produsele obþinute de pe aceastã "treime sacrã" fiind folosite pentru întreþinerea preoþilor ºi pentru jertfele rituale, a doua aparþinea suveranului, iar a treia poporului. În ceea ce priveºte cultivarea pãmântului, fiecãrui bãrbat însurat i se repartiza o bucatã de pãmânt de o anumitã suprafaþã (aproximativ aceeaºi pentru toþi), numitã tupu. De asemenea, dacã avea copii, pentru fiecare bãiat i se mai repartiza un tupu, iar pentru fiecare fatã, o jumãtate de tupu. Recolta era strânsã la comun ºi se împãrþea ºi ea tot în trei pãrþi egale. O treime mergea la depozitele de stat, ce aparþineau suveranului, depozite din care erau plãtiþi militarii, constructorii de drumuri ºi cetãþi, funcþionarii. Tot din aceste depozite era întreþinutã ºi Curtea imperialã. A doua treime era dusã în depozitele "sacre", de unde erau aprovizionaþi preoþii. A treia parte era împãrþitã în mod egal tuturor celor care munciserã pãmântul, în raport cu numãrul parcelelor pe care le cultivase fiecare. În cazul unor calamitãþi naturale, ce nu per¬miteau obþinerea unor recolte suficiente pentru toatã lumea, depozitele de stat erau deschise pentru a se aproviziona din rezervele lor ºi poporul. Acelaºi sistem era aplicat ºi în cazul creºterii turmelor de lame. În afara obligaþiilor faþã de stat, concretizate în munca pe câmp, ºi satisfacerea stagiului militar, cetãþenii aveau ºi obligaþia de a presta un anumit numãr de zile de muncã în folos obºtesc (la construcþii, în mine, la sistemele de irigaþii etc). Cei inapþi de muncã, vãduvele ºi bãtrânii primeau de la stat toate cele necesare traiului. De asemenea, oamenii trecuþi de ºaizeci de ani erau scutiþi de muncã, iar cei ce îm¬pliniserã cincizeci de ani munceau mai puþin. Deºi, în urma cuceririlor, multe grupãri etnice fuseserã strãmutate din locurile de baºtinã ºi amestecate cu altele, acest sistem de viaþã, în timp, a dus la deosebiri minime între cetãþenii de rând ai imperiului. Nu existau bani, nu exista proprietate privatã, nu existau cerºetori, cetãþenii obiºnuiþi aveau aceeaºi stare materialã, motiv pentru care nu se rãspândiserã nici "maladii" precum lãcomia, invidia, egoismul. Se pot scrie studii întregi despre comparaþia unui asemenea sistem ce funcþiona aproape impecabil ºi tipul de societate întrevãzut de adepþii socialismului. Trebuie remarcat cã societatea incasã înregistra o egalitate aproape perfectã doar la nivelul cetãþenilor de rând. Deasupra acestora, se afla o întreagã ierarhie de funcþionari ai statului, membri ai familiei imperiale, preoþi, care se bucurau de privilegii uriaºe, dar ºi acestea foarte bine definite ºi îmbinate cu obligaþii privind buna funcþionare a statului. Însã nu despre o asemenea paralelã dorim sã discutãm. Sistemul incaº, indiferent cât de neobiºnuit ar pãrea, ajunsese aproape de perfecþiune în ceea ce priveºte funcþionarea sa. La fel, deºi diferenþele sunt semnificative, Imperiul Aztec, pe continentul nord-american, tindea spre perfecþiune (tot în ceea ce priveºte funcþionarea). Însã perfecþiunea a condus spre o anumitã dege¬nerare, spre o vulnerabilitate tot mai accentuatã a întregii socie¬tãþi. Aceasta este una dintre cauzele, poate chiar cea funda¬mentalã, pentru care câteva sute de conchistadori au reuºit sã distrugã douã civilizaþii uluitoare, sã provoace moartea a milioane de oameni. Uniformitatea, lipsa motivaþiilor, nivelarea sistemelor umane genereazã vulnerabilitate. Încã un argument ar putea fi adus în sprijinul acestei afirmaþii. Progresele geneticii, ale ingineriei genetice, vor face în curând posibilã realizarea "hãrþii genetice" a fiecãrui individ. Se va putea cunoaºte astfel, chiar înainte de naºtere, dacã noua fiinþã umanã va suferi de vreo boalã conge¬nitalã sau va fi predispusã unei maladii sau alteia. Ingineria geneticã va permite nu peste mult timp chiar corectarea unor asemenea deficienþe. Mai mult, se va putea ajunge chiar la "modelarea" fiecãrui nou-nãscut conform dorinþei pãrinþilor, începând cu sexul ºi terminând cu fizionomia, culoarea ochilor sau a pãrului. Dincolo de optimismul generat de asemenea perspective tulburãtoare, oamenii de ºtiinþã au început deja sã-ºi punã întrebãri extrem de grave. Principala problemã este aceea a unei previzibile ºi extrem de dãunãtoare sãrãciri a fon¬dului genetic uman, în cazul în care se va permite "modelarea" nou-nãscuþilor. Spre exemplu, dacã majoritatea pãrinþilor îºi vor dori copii blonzi, cu ochi albaºtri, este foarte posibil ca în scurt timp sã disparã total tipurile umane care nu ar corespunde standardelor de frumuseþe ale momentului. Iar dispariþia unor astfel de tipuri ar sãrãci grav moºtenirea geneticã a omenirii, fãcând-o extraordinar de vulnerabilã în cazul apariþiei unor ma¬ladii încã necunoscute, dar generând ºi noi "boli" ale societãþii, ce ar putea duce, în ultimã instanþã, la dispariþia speciei umane. Poate am mers prea departe cu argumentaþia. Ideea însã era de a demonstra cã supravieþuirea speciei umane ºi dezvoltarea acesteia se pot face numai în cadrul unor sisteme, societãþi, ecosisteme care sã incite creativitatea, spiritul de competiþie, diversificarea activitãþilor umane. Practica a dovedit cã sistemele cele mai favorabile sunt acelea în care libertãþile individuale sunt încurajate ºi îmbinate cât mai armonios cu libertãþile colective. Socialismul, care îºi propusese înlãturarea sãrãciei, bunãstarea generalã, egalitatea între toþi cetãþenii ºi alte asemenea obiective mãreþe a dat faliment. Democraþiile occidentale în care societatea a încurajat competiþia ºi afirmarea valorilor, dincolo de tarele sale, tot mai restrânse pe mãsura dezvoltãrii sistemului social, au supravieþuit ºi s-au consolidat. Mai mult, în þãrile cu democraþie avansatã, nivelul de trai al cetãþeanului obiºnuit este cu mult peste cel înregistrat în þãrile foste comuniste, chiar în trecutele momente de vârf ale economiei socialiste. Încã o dovadã cã sistemul concurenþial s-a dovedit cel viabil, în comparaþie cu sistemul centralizat, care, dupã unele succese de început, a degenerat spre teroare. Spre deosebire de membrii de rând ai partidelor comuniste, dintre care mulþi, la început, au crezut sincer în "superioritatea" ºi "binefacerile" unei viitoare societãþi perfecte, teoreticienii comunismului au înþeles, tot de la bun început, cã ideologia lor va trebui impusã prin forþã ºi, mai mult, va trebui menþinutã prin forþã. De aceea au iniþiat o strategie extrem de bine pusã la punct, perfecþionatã continuu, de manipulare a conºtiinþelor. Ceea ce uimeºte este cinismul acestor "întemeietori", aerul lor superior, eforturile depuse în a modifica structura psihicã a sute de milioane de fiinþe umane pentru a le supune voinþei lor. Ei ºtiau cã socialismul ºi, mai apoi, comunismul vor rãmâne ideologii utopice ºi, în loc de a cãuta alte soluþii pentru a veni în întâm¬pinarea dorinþelor ºi necesitãþilor fireºti ale oamenilor, au pus în miºcare un întreg mecanism al manipulãrii ºi terorii pentru a-i aduce pe oameni în situaþia unor marionete care sã populeze universul pe care ºi l-au imaginat ei. Analiza metodelor de creare ºi întreþinere a unui sistem totalitar relevã faptul cã minciuna era ºi încã mai este (în unele zone ale globului) doar una dintre armele celor aflaþi la putere. E cazul sã vorbim de sistemele totalitare în general, indiferent cã la conducerea lor s-au aflat comuniºtii, naziºtii, sau diverºi alþi dictatori, lideri de cult, fundamentaliºti etc. etc. Nu are rost sã ne limitãm doar la comuniºti, pentru cã asemãnãrile între toate aceste sisteme totalitare, de origini foarte diferite, uneori chiar opuse ideologic, sunt izbitoare. Minciuna, spuneam, era poate arma de bazã a celor care au impus ideologiile totalitare. Însã procesul de manipulare a conºtiinþelor, de câºtigare a controlului asupra minþilor umane este cu mult mai complex... Unicitatea speciei umane, dar ºi a fiecãrui individ în parte, este datã de armonia în care se împletesc inteligenþa, conºtiinþa ºi afectul. Inteligenþa ne dã capacitatea de a învãþa, de a ne aminti ºi de a imagina. Datoritã conºtiinþei ne dãm seama de relaþiile noastre cu lumea exterioarã, putem face distincþia între eul nostru ºi lume, între universul nostru interior ºi realitãþile exterioare. Afectul ne oferã baza pentru a percepe experienþele într-o infi¬nitate de nuanþe subtile, dar ºi complexe, dincolo de simpla suferinþã sau plãcere. Imensa capacitate de a învãþa ne permite nu numai sã profitãm de propria noastrã experienþã, ci sã ne construim viaþa bazându-ne ºi pe experienþa altora, înmagazinatã în planuri, me¬morii, documente, istorii scrise. Abilitatea de a imagina alter¬native, de a propune variante, de a anticipa consecinþe ne dã posibilitatea sã construim scenarii dintre cele mai îndrãzneþe despre viitor, depãºind chiar logica linearã. Capacitatea de a iubi, de a trãi emoþii intense, ne determinã sã ne implicãm total în viaþa de fiecare zi. Pentru ca atributele tripletei inteligenþã-conºtiinþã-afect sã funcþioneze perfect în sensul dezvoltãrii individului, trebuie ca el sã aibã o viziune foarte bine închegatã a temporalitãþii, a ceea ce înseamnã trecut, prezent ºi viitor, a importanþei acestor noþiuni. Numai astfel fiinþa umanã îºi dobândeºte ºi îºi demonstreazã superioritatea: devenind total implicatã în ceea ce a fost, în ceea ce este ºi în ceea ce va fi. Când unei asemenea fiinþe umane pure îi este adãugat, impus, implementat, cum vreþi sã spuneþi, un sistem de norme morale, etice, atunci comportamentul sãu va fi determinat ºi de conºtiinþa a ceea ce s-ar putea întâmpla în anumite condiþii date, comparativ cu ceea ce ar trebui sã se întâmple, în sensul înde¬plinirii sau neîndeplinirii respectivelor norme. Memoria dã omului sentimentul de continuitate a eului de-a lungul timpului, în cadrul societãþii, conturându-i astfel perso¬nalitatea. Trecutul alimenteazã prezentul cu standarde, criterii de comparaþie, experienþe, tradiþii, reflexe, determinând reacþiile din experienþa imediatã. Sentimentele reprezintã o punte de legãturã specialã cu ceilalþi oameni, de multe ori mult mai eficientã ºi mai rapidã decât rezultatele unor analize reci, bazate pe raþionamente pure. Iubirea ºi sentimentul de încredere pot crea legãturi mult mai puternice ºi mai stabile decât orice judecatã. Imaginaþia oferã omului puterea de a depãºi greºelile trecutului, de a corecta prezentul ºi de a construi variante mai bune ale viitorului. Ca un corolar al acestui mecanism apar noþiunile de bine ºi rãu, co-rect-incorect, apoi, în cadrul societãþii, sistemul de legi. Omul este o fiinþã socialã. Pentru a se dezvolta, el are nevoie de ceilalþi. În cadrul societãþii se regleazã raportul între interesele personale, drepturi, privilegii, dar ºi obligaþiile ce stau la baza bunului-simþ. Oamenii au nevoie de oameni pentru a se susþine reciproc, pentru a evolua, pentru a rezista pericolelor. Având în vedere aceastã extrem de schematicã prezentare a esenþei umane sau, mai bine zis, a modului în care este ea perceputã de psihologia socialã, e mult mai lesne de înþeles modul în care acþioneazã cei care doresc sã aibã controlul total asupra semenilor lor. Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stãpâni prin forþã sau de a-ºi distruge adversarii, ci de a-ºi determina supuºii sã gândeascã sincer aºa cum vor ei, condu¬cãtorii. Noul sistem social creat de dictatori are ca unitate reprezentativã omul nou, cu o gândire total diferitã de a prede¬cesorilor. Forþa este folositã ca un auxiliar, în cadrul unui întreg sistem de recreare a conºtiinþelor, sistem în care manipularea, mai precis minciuna, are rolul determinant. Minciuna este instrumentul folosit în restructurarea concepþiilor, în modificarea experienþelor, în deformarea relaþiilor interpersonale, în distorsionarea proceselor imaginative, în re¬crearea sistemelor de norme morale ºi etice, în rescrierea istoriei, în dezvoltarea unor noi criterii de evaluare, în remodelarea sentimentelor. Minciuna este instrumentul de bazã prin care se creeazã omul nou. Propovãduitorii regimurilor totalitare, spuneam, aveau ºi au un total dispreþ faþã de fiinþa umanã, vãzând oamenii ca pe o masã amorfã, depersonalizatã, gata de a fi remodelatã pentru a da naºtere ºirurilor de supuºi perfecþi. Credinþa propovãduitorilor în posibilitatea de a controla minþile oamenilor, de a le stãpâni, era totalã. Iatã ce spuneau trei dintre ei, referitor la acest subiect: Daþi-ne un copil de opt ani ºi vã garantez cã va fi bolºevic toatã viaþa. (Lenin, cuvântare în faþa comisarilor educaþiei, 1923) Individul trebuie sã accepte lipsa de importanþã a propriei sale persoane, sã se integreze unei puteri superioare ºi sã fie mândru cã este parte din forþa ºi gloria acestei puteri superioare. (Hitler, Mein Kampf 1933) Fãrã nici o exagerare trebuie spus cã însuºi viitorul comunist al patriei noastre depinde de dezvoltarea cu succes a muncii ideologico-educative (...) Trebuie sã facem din fiecare unitate ºcolarã un puternic centru de educaþie în spirit socialist ºi comunist a copiilor ºi tinerilor. (Ceauºescu, Programul PCR pentru îmbunãtãþirea activitãþii ideologice, 1971) În cartea sa, Reforma gândirii ºi psihologia totalitarismului, R.J. Lifton identificã opt cãi de acþiune pentru remodelarea gândirii, în scopul obþinerii controlului asupra minþii maselor de oameni. Acestea sunt: Controlul comunicaþiilor umane, Manipularea "misticã", Cerinþa de puritate, Cultul confesiunii, ªtiinþa sacrã, Remodelarea limbajului, Doctrina mai presus de oameni ºi Delimitarea socialã. În toate aceste direcþii, minciuna joacã un rol primordial. Chiar dacã, în realitate, ideologiile totalitare nu au utilizat o combinaþie perfectã între cele opt "cãi", chiar dacã unele metode de remodelare a gândirii au fost ex¬perimentate într-o proporþie mai mare decât altele ºi chiar exacerbate, clasificarea lui Lifton rãmâne valabilã, pertinentã ºi utilã în încercãrile de radiografiere a oricãrui sistem totalitar, indiferent cã este de sorginte comunistã, nazistã, fundamentalist-religioasã º.a.m.d. Controlul comunicaþiilor umane este mijlocul fundamental de acþiune în remodelarea gândirii umane. În cartea sa, 1984. cea strict interzisã de regimurile comuniste, George Orwell imagina un sistem totalitar ce tindea spre perfecþiune. Teza de bazã a liderilor acelui regim era: Cine controleazã prezentul, controleazã trecutul. Cine controleazã trecutul, controleazã viitorul. O uriaºã armatã de oameni lucra pentru modificarea trecutului. Permanent, în funcþie de cei care se succedau în posturile de conducere sau cãdeau în dizgraþie, în funcþie de necesitãþile momentului, istoria era rescrisã. Cãrþile, articolele din ziare, documentele erau reformulate ºi noile variante le înlocuiau în arhive pe cele vechi, care erau distruse, pentru a nu rãmâne nici o urmã despre ceea ce se întâmplase cu adevãrat cândva sau mãcar despre care fusese ultima versiune agreatã de conducãtori. De fapt nimeni nu mai ºtia exact ce se întâmplase în realitate. Trecutul era adaptat pentru a motiva acþiunile din realitatea imediatã, dar ºi pentru a justifica acþiunile din viitor. În acelaºi timp, o altã armatã de oameni lucra la recrearea prezentului. Pentru a justifica o acþiune sau alta, permanent erau inventaþi inamici, conflicte, dezastre. Nimeni nu mai ºtia exact ce se petrecea cu adevãrat. Realitatea însãºi fusese anihilatã ºi înlocuitã cu o aparenþã de realitate. În cartea sa, Structura minciunii, Piotr Wierzbicki se ocupã de analiza amãnunþitã a minciunilor din sfera informaþiilor. Principiul esenþial de informare într-un sistem totalitar, spune Wierzbicki, are forma urmãtoarelor directive: Ce trebuie sã ºtie poporul ºi Ce trebuie sã nu ºtie poporul. Pentru îndeplinirea primei directive se pune în miºcare un întreg sistem de propagandã care sã inducã în conºtiinþa publicã ideea ºi mai apoi convingerea cã ar fi "cea mai bunã dintre lumi". Acþiunea însã are ºanse foarte limitate de reuºitã, atât timp cât oamenii au acces ºi la alte surse de informaþie. De aceea, partea cea mai grea este imaginarea mijloacelor prin care la urechile poporului sã nu ajungã informaþiile ce ar putea afecta reuºita activitãþii de propagandã. Metodele prezentate în Structura minciunii au fost expe¬rimentate ºi în România aproape o jumãtate de secol. Referitor la ceea ce se petrecea în þarã, presa, televiziunea, radioul erau obligate sã prezinte doar "mãreþele realizãri", mai mult, modul de prezentare cuprindea, uneori, exagerãri ºi minciuni ce frizau absurdul. Suprafaþa raportatã ca recoltatã depãºea suprafaþa arabilã a þãrii, inaugurarea unor noi obiective industriale se fãcea cu multe luni înainte de finalizare doar pentru a fi bifate în planul de investiþii, bunurile nu se scumpeau, ci numai "preþurile se reaºezau", în România nu existau bolnavi de SIDA, handicapaþi, case de copii orfani º.a.m.d. În acelaºi timp, toate informaþiile ce veneau din exterior erau cenzurate ºi deformate pentru a arãta "degradarea societãþii capitaliste aflate în putrefacþie", pentru a împiedica "rãspândirea concepþiilor retrograde, reacþionare". Iatã câteva fragmente din cuvântarea lui Nicolae Ceauºescu din 1971, cu privire la programul PCR pentru îmbunãtãþirea activitãþii ideologice. Nici un segment din sfera informaþiei sau a culturii în general (care are un efect decisiv în crearea mentalitãþii individuale, dar ºi colective) nu era neglijat. ...radioteleviziunea trebuie sã punã în centrul emisiunilor problemele educaþiei socialiste (...), pe aceastã cale sã fie biciuite fãrã cruþare moravurile retrograde, sã fie promovate normele socialiste de convieþuire. (...) Filmul sã devinã un puternic mijloc de educaþie socialistã a maselor! (...) Pe scena teatrelor noastre, a operei, trebuie sã-ºi facã loc (...) lucrãri contemporane, cu caracter revoluþionar, militant. (...) Casele de culturã, cluburile ºi cãminele culturale trebuie sã desfãºoare o activitate cultural-artisticã multilateralã, sã cuprindã milioane de oameni, îndeosebi tineretul, contribuind în mod activ la educaþia socialistã a maselor. (...) Ziarele ºi revistele trebuie sã deschidã larg paginile lor problemelor educaþiei socialiste. (...) Ele trebuie sã promoveze cu curaj experienþa înaintatã, sã critice obiceiurile ºi moravurile înapoiate. (...) Criticii de artã trebuie sã acþioneze întotdeauna în spiritul principiilor marxist-leniniste. (...) Este necesar ca organele ºi organizaþiile de partid sã acþioneze pentru unirea tuturor forþelor de care dispune societatea noastrã în direcþia realizãrii hotãrârilor partidului privind îmbunãtãþirea activitãþii politico-educative, formarea conºtiinþei socialiste, care sã devinã o uriaºã forþã în înfãptuirea programului general de fãurire a societãþii socialiste multilateral dezvoltate în România." Îndeplinirea tuturor acestor "indicaþii preþioase" se realiza printr-un imens mecanism al minciunii instituþionalizate, radio¬grafiat minuþios în cartea lui Piotr Wierzbicki. Ca ºi în romanul lui Orwell, remodelarea trecutului consti¬tuia o metodã de bazã pentru crearea unui întreg eºafodaj de criterii, standarde ºi obiºnuinþe menite sã motiveze acþiunile din realitatea imediatã a conducãtorilor regimurilor totalitare. Deja, în analiza trecutului, propovãduitorii totalitarismului încep sã opereze distincþii. Nu mai existã un singur trecut, cel consemnat de istorie, ci mai multe. Dintre acestea doar unul trebuie pãstrat, amplificat, glorificat. Nicolae Ceauºescu accentua clar aceastã distincþie în "indicaþiile" adresate responsabililor din învãþã¬mântul politico-ideologic: Dar în afarã de aceste trecuturi ― ca sã spun aºa ― de tristã amintire, mai existã ºi un alt trecut: este vorba (...) de trecutul glorios al miºcãrii revoluþionare ºi comuniste, de trecutul anilor construcþiilor socialiste, care a ridicat patria noastrã la un înalt grad de dezvoltare în toate domeniile activitãþii economico-sociale. Acest trecut glorios stã la baza dezvoltãrii viitoare a poporului nostru, în centrul politicii educative! În scopul remodelãrii trecutului au fost puse în miºcare colective întregi de "cercetãtori", "istorici", "scriitori". Astfel întreaga istorie a fost rescrisã. Venirea comuniºtilor la putere, prin forþã, impuºi de sovietici, a fost prezentatã ca un rezultat al voinþei întregului popor român, toate evenimentele trecutului au fost reinterpretate pentru a folosi doctrinei comuniste, pânã ºi numele localitãþilor sau ale domnitorilor au fost modificate, personalitãþile istoriei naþionale s-au trezit brusc, în fruntea lor, ca o apoteozã, cu figura liderului Nicolae Ceauºescu. Biografiile lui Nicolae ºi Elena Ceauºescu au fost rescrise, rolul lor minor în cadrul miºcãrii comuniste fiind exacerbat la dimensiuni mesianice. Pe baza acestei reconstruiri a trecutului s-a ridicat, treptat-treptat, absurdul cult al personalitãþii. Din pãcate, mecanismul minciunii instituþionalizate nu a dispãrut o datã cu revoluþia din decembrie '89. Protestatarii cali¬ficaþi de Ceauºescu drept "huligani" aflaþi în solda "agenturilor strãine" au devenit, dupã revoluþie, "golani" ºi "animale", rapoar¬tele optimiste ale Comisiei Naþionale de Statisticã sunt în per¬manentã contradicþie cu nivelul de trai tot mai scãzut al majoritãþii populaþiei. O altã contradicþie flagrantã a fost sesizatã între con¬cluziile roz ale raportului celor trei ani de guvernare ai cabinetului Vãcãroiu ºi concluziile îngrijorãtoare ale secþiunii economice din raportul SRI, prezentat de directorul respectivei instituþii în Parlament. Exemplele pot continua la nesfârºit. Cea mai importantã concluzie însã trebuie sã rezide nu în cât de extins poate ajunge sistemul manipulãrii conºtiinþelor, ci în metodele de contracarare eficientã a acestuia. Condiþia fundamentalã a oricãrei democraþii este asigurarea de alegeri libere ºi corecte. Dar corectitudinea alegerilor nu înseamnã doar împiedicarea fraudelor electorale, ci, în primul rând, crearea condiþiilor ca fiecare cetãþean sã voteze în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Iar acest deziderat se realizeazã numai prin înlãturarea controlului asupra informaþiilor. Fiecare cetãþean trebuie sã aibã acces liber la surse de informaþie alter¬native, pentru a putea fi contracarate influenþele subiective ale unuia sau altuia dintre mijloacele de informare în masã. Procurându-ºi informaþiile din cât mai multe surse, cetãþeanul poate avea o imagine cât mai apropiatã de realitate ºi poate vota în conse¬cinþã. Evident, în completare, trebuie ca ºi mass-media sã se bucure de o totalã libertate. Controlul comunicaþiilor umane se referã nu numai la cen¬zura informaþiilor pe care le primeºte individul din exterior, ci ºi la comunicarea cu el însuºi. Permanenta discordanþã perceputã între presiunea falsitãþilor exterioare ºi simþãmintele interioare provoacã individului o stare de nesiguranþã, perceperea unei pro¬funde ameninþãri la adresa autonomiei sale. Pentru a ieºi din aceastã stare, inconºtient, individul încearcã sã se detaºeze, sã priveascã realitatea ca pe ceva ce nu are o legãturã apropiatã cu el. Acest lucru însã nu îl scuteºte de a fi profund afectat în capacitatea lui de a mai înþelege ce este bun, adevãrat ºi relevant în lumea exterioarã, dar ºi în interiorul sãu. Permanent, mai mult sau mai puþin, el se va simþi victimizat de cei aflaþi la controlul societãþii. Acest lucru este foarte bine ºtiut de liderii societãþilor totalitare. Ei cautã sã înceapã procesul de reeducare în primul rând cu tânãra generaþie. În Uniunea Sovieticã, în China, în Cambodgea, copiii au ajuns sã-ºi trãdeze pãrinþii ºi chiar sã cearã condamnarea lor la moarte pentru "crima de a gândi"... Manipularea "misticã", cea de-a doua cale de remodelare a minþii umane, constã în crearea unei aure aproape mistice în jurul grupului conducãtor, al acþiunilor ºi concepþiilor lui. Acest lucru, indiferent cã se face prin mijloace de un cinism revoltãtor sau prin propovãduirea unui idealism aproape pur, are aceleaºi efecte: induce în rândul maselor un anume tip de comportament, creeazã reflexe ºi obiºnuinþe în sensul dorit de lideri. Ideologii totali¬tarismului renunþã aparent la ideea menþinerii la putere, susþinând cã acþiunile lor sunt îndreptate spre un scop mai presus de orice altceva. Ei sunt dispuºi chiar sã recunoascã manipularea, justificând-o ca pe o necesitate în atingerea mãreþului scop. În acelaºi timp, pe ei înºiºi se prezintã drept "aleºii" (de cãtre istorie, Dumnezeu sau alte forþe supranaturale) mandataþi sã conducã societatea spre îndeplinirea þelului respectiv (comunismul, spre exemplu). Propovãduind "noua religie", dictatorii înºiºi, precum ºi apropiaþii lor, se învãluie în aceeaºi aurã "misticã". Caracterul lor mesianic nu poate fi pus la îndoialã, orice acþiune, oricât de bizarã, cinicã sau absurdã se desfãºoarã în virtutea unor raþiuni superioare, greu de înþeles sau chiar inaccesibile cetãþenilor de rând. Orice încercare de a le pune la îndoialã autoritatea, buna-credinþã sau competenþa nu este decât manifestarea egoismului, a josniciei sau a duºmãniei unor indivizi meschini. Indiferent dacã încercãrile de a introduce în minþile oame¬nilor ideea guvernãrii în numele unor scopuri nobile reuºesc sau nu, efectul acestora este în folosul conducãtorilor. Pentru cei care cred, manipularea apare ca o binecuvântare, datoritã aurei de misticism. Ei acceptã cu bucurie misterul, gãsesc plãcerea chiar ºi în suferinþã, se simt utili în îndeplinirea acelor scopuri mai presus de înþelegere. Dar ºi cei care nu cred devin la fel de manevrabili. Simþind cã nu pot sã scape de sub apãsarea unor forþe mai puternice decât ei, încearcã sã se adapteze. Învaþã sã citeascã printre rânduri, sã anticipeze diverse evenimente, sã-ºi canalizeze energia în a descifra mersul lucrurilor, pentru a se feri de necazuri. Mai mult, îi sfãtuiesc ºi pe alþii cum sã se fereascã de necazuri, cum sã supravieþuiascã. Pe nesimþite, ajung ei înºiºi agenþi ai manipulãrii. Astfel, indiferent dacã individul acceptã cu bucurie manipularea, dacã o suportã prin constrângere sau ºi una, ºi alta, el merge cu valul, nu i se opune. Cultul personalitãþii îºi are principala explicaþie în dez¬voltarea acestei cãi de manipulare. Nu numai corectitudinea scopurilor propuse nu mai poate fi pusã la îndoialã, dar nici mãcar autoritatea ºi competenþa celui ales sã le îndeplineascã nu mai sunt subiect de controverse. Conducãtorul devine o figurã mesianicã, o binecuvântare a istoriei, depozitarul adevãrurilor absolute, singurul capabil sã conducã întreaga societate, precum ºi fiecare sector în parte. Pentru a-l venera se creeazã spectacole grandioase, chipul lui este imortalizat în picturi ºi sculpturi, i se închinã ode ºi poezii, figura i se identificã treptat cu partidul, cu naþiunea, cu întreaga þarã, biografia îi este îmbogãþitã cu noi elemente care sã demonstreze cã din fragedã pruncie s-a dovedit predestinat sã conducã destinele þãrii, poporului sau chiar ale lumii întregi. Dintre liderii comuniºti, Kim Ir Sen a fost cel care a beneficiat de reuºita aproape totalã a unui asemenea cult. Ceauºescu a fost cel care a dorit întotdeauna sã fie la fel de sincer venerat. În crearea ºi amplificarea aurei de misticism, de mister, de grandoare, artizanii sistemelor totalitare au iniþiat veritabile ritualuri, din ce în ce mai fastuoase. Cuvântãrile lui Hitler, spre exemplu, erau acompaniate de manifestaþii grandioase, de pro¬cesiuni imense la lumina torþelor, de decoruri gigantice. Tendinþa spre megalomanie devenea dominantã. Treptat, ea depãºea manifestãrile grandioase, spectacolele omagiale cu zeci ºi sute de mii de figuranþi, cultul personalitãþii ºi ajungea sã se reflecte chiar ºi în restructurarea arhitectonicã a unor întregi oraºe, mai ales capitale. La un moment dat, grandomania trecea de limitele absurdului. Ceauºescu a demolat cartiere întregi, a distrus sute de biserici ºi de monumente istorice, pentru a construi noi cartiere muncitoreºti, dar, mai ales, Centrul Civic al Bucureºtiului. Ca un gest suprem de megalomanie a ordonat ridicarea aºa-numitei Case a Poporului, care a devenit a doua clãdire ca mãrime, din lume, dupã Pentagon. Dupã cãderea regimului comunist, nimeni nu poate gãsi acestui colos o întrebuinþare. Nici mãcar nu se ºtie exact cum ar fi avut de gând Ceauºescu sã utilizeze nenumãratele ºi imensele ei încãperi. Poate nici nu avea un plan anume, rostul Casei fiind acela de a domina Bucureºtiul, de a fi un gigantic templu al ideologiei comuniste, al cultului ceauºist... Cererea de puritate se bazeazã pe delimitarea strictã între bine ºi rãu, între pur ºi impur. Pentru ideologii totalitarismului, cale de mijloc nu existã. Cine nu este cu noi, este împotriva noastrã ― sunã sloganul comuniºtilor, dar nu numai al lor. "Corecte" ºi "pure" sunt, evident, numai ideile, sentimentele ºi acþiunile ce concordã cu ideologia ºi cu politica totalitarã. Orice altceva poate fi rapid catalogat drept "rãu" ºi "impur". Urmeazã apoi acþiunile de înlãturare ºi de anihilare a "impuritãþilor". În numele idealurilor neîntinate se pot desfãºura cele mai crunte prigoane sau cele mai crude opresiuni. "Omul nou" nu trebuie sã mai aibã nici o legãturã cu influenþele nefaste ale trecutului. Trebuie sã aibã puritatea societãþii comuniste pe care o construieºte ºi în care va trãi, trebuie sã rupã definitiv cu mentalitãþile ºi practicile din trecut. (N. Ceauºescu) Ideologii totalitarismului ºtiu cã o asemenea "puritate" precum cea propovãduitã de ei este imposibil de atins în viaþa realã a celor pe care îi conduc. Dar ei pornesc rãzboiul total împotriva "impuritãþilor" tocmai pentru a crea o lume a vinovãþiei omniprezente. Standardele impuse indivizilor fiind imposibil de atins, fiecare va avea, mai mult sau mai puþin instinctiv, un sentiment de vinovãþie sau chiar de ruºine. De asemenea el se va aºtepta ca, mai devreme sau mai târziu, sã fie pedepsit pentru "vina" sa. Sentimentul de vinovãþie poate fi exploatat în aºa fel, încât sã se ajungã la acceptarea de cãtre cetãþenii obiºnuiþi a diverselor epurãri, ba mai mult, poate deveni un factor în declanºarea competiþiilor publice axate pe atingerea unor stan¬darde ale "puritãþii". Pe de altã parte, indivizii sunt determinaþi sã se zbatã permanent pentru a supravieþui, pentru a se feri de pedepse. Aceastã preocupare continuã nu le mai lasã timp pentru a gândi liber, pentru a judeca dacã sistemul în care trãiesc este normal sau nu. Totodatã, atunci când cei recalcitranþi intrã în contact direct cu instituþiile de represiune, sentimentul de vinovãþie combinat cu instinctul primar de supravieþuire pot sta la baza unei viitoare colaborãri între cei "vinovaþi" ºi cei care sunt puºi sã-i controleze. Sau, dacã aceastã colaborare nu se poate lega din cauza unei rezistenþe puternice a "vinovatului", oricum cel în cauzã se va comporta mult mai prudent pentru a nu intra din nou în conflict cu normele impuse de ideologii totalitarismului. Unii dintre ei ajung chiar sã accepte sistemul ºi sã i se adapteze, în acelaºi timp, erijarea conducãtorilor în judecãtori supremi ai binelui ºi rãului le dã acestora posibilitatea de a jongla cu pedepsele, dar mai ales de a-ºi exercita capacitatea de a "ierta". Pot atrage astfel, de partea lor, indivizi dintre cei mai recalcitranþi, brusc recunoscãtori pentru faptul cã nu au fost pedepsiþi aºa cum ar fi cerut-o "vina" lor. Pentru a trece la aplicarea complexã a cerinþei de puritate, regimurile totalitare ºi-au dezvoltat un sistem foarte complex ºi extins de poliþie politicã. Împletind aura de mister, de misticism, a celor pe care îi slujeau, cu teroarea dezlãnþuitã în numele purificãrii societãþii, poliþiile politice ºi-au dezvoltat ele însele un întreg sistem de acþiune, în care tortura fizicã ºi psihicã, ºantajul, ameninþãrile þeseau un pãienjeniº aproape indestructibil. Din pãcate, chiar dupã prãbuºirea unui sistem totalitar precum comunismul, efectele subtile ale unui asemenea gen de manipulare a conºtiinþelor, precum cel declanºat în numele cerinþei de puritate, acþioneazã încã mult timp. Indivizii care au trãit în asemenea societãþi se dezobiºnuiesc foarte greu sã împartã totul, strict, în "bine" ºi "rãu", sã accepte nuanþele, sã-ºi redo¬bândeascã sensibilitatea interioarã menitã sã-i facã mult mai receptivi la complexitatea moralitãþii umane. Mulþi dintre ei rãmân pentru totdeauna adepþii involuntari ai unor ideologii totalitariste. Cultul confesiunii apare în strânsã legãturã cu propovãduirea cerinþei de puritate. Într-un anume sens, este o consecinþã a acesteia. În cazul sistemelor totalitare de sorginte religioasã, confesiunea este încurajatã pe motiv cã ea purificã sufletul, face posibilã cunoaºterea de sine, înlesneºte uniunea spiritualã cu divinitatea veneratã. Adepþii unor astfel de religii ajung sã simtã o veritabilã uºurare în momentul confesiunii, o eliberare de vino¬vãþii, de îndoieli, de ruºine. De asemenea, mãrturisirea celor mai ascunse gânduri ºi sentimente îi leagã sufleteºte de cei asemenea lor, de lideri, îi fac sã se piardã în marele curs al Miºcãrii. Cu totul altfel stau lucrurile în sistemele totalitare opresive, precum comunismul ori fascismul. Aici confesiunea, mãrturisirea vinei, atrage dupã sine iminenþa pedepsei. Indivizii fac eforturi pentru a-ºi ascunde gândurile ºi trãirile. În momentul în care sunt forþaþi sã mãrturiseascã, spun totul în afara lucrurilor importante. petrece un veritabil fenomen de dedublare a personalitãþii. Cel care mãrturiseºte, "actorul", încearcã prin orice mijloace sã-l protejeze pe cel acuzat, "adevãratul eu". Astfel, în acest caz, cultul confesiunii are un efect cu totul opus faþã de cazul siste¬melor religioase. Individul încearcã toate metodele pentru a-ºi înmormânta în adâncul eului sãu secretele, în loc de a se elibera de ele. Însã toatã viaþa secretele personale se vor afla într-o permanentã opoziþie cu presiunea interioarã de a le destãinui ºi de a scãpa de povara lor. Ideologii totalitarismului tocmai asta urmãresc: accentuarea acestui conflict interior, ce face tot mai vulnerabil individul. Mai mult, ei nãscocesc permanent noi motive de "vinã", care, la rândul lor, sã creeze mereu alte secrete, astfel încât individul sã fie mãcinat de un conflict interior perpetuu, legat de veºnice întrebãri: "Ce secrete trebuie pãstrate în continuare ºi care pot fi mãrturisite? Care dintre cele mãrunte ar trebui spuse pentru a le ascunde pe cele grave?" În cele din urmã, exacerbarea conflictului interior aduce indivizii în situaþia de a nu mai fi în stare sã menþinã echilibrul între demnitate ºi umilinþã. Pentru a scãpa de zbuciumul sufle¬tesc, ei încearcã sã împrumute psihologia celor care îi contro¬leazã. Devin ei înºiºi, în funcþie de situaþie, ºi cãlãi ºi victime. Umili ºi slabi faþã de cei care îi controleazã, aroganþi ºi puternici faþã de cei asemenea sau inferiori lor. Pornind de la acest cult al confesiunii, combinat cu direcþiile de aplicare a cerinþei de puritate, poliþia politicã a sistemelor totalitare a experimentat ºi dezvoltat o uriaºã instituþie a ºanta¬jului. Conflictul interior al individului era dublat de un conflict exterior, generator de presiuni cu mult mai puternice ºi mai eficiente. Astfel s-a dezvoltat practica ºantajului prin dosare. Secretul individului devenea cunoscut ºi de cãtre cei desemnaþi sã-l controleze, dar nu ajungea public. Se crea o anume com¬plicitate, dominatã de spaimã, prin care individul era controlat total. În primele zile ale revoluþiei române am avut posibilitatea sã vãd acele dosare de cadre strict secrete, din fiºetele biroului organizaþiei de bazã PCR dintr-un sector al Bucureºtiului. Uimirea a fost totalã. În cazul primirii în partid a unui membru obiºnuit, candidatul era trecut printr-un filtru extrem de sever. Nu se admiteau "impuritãþi" la dosar precum rude în strãinãtate, rude preoþi, foºti chiaburi, legionari sau membri ai partidelor istorice, nu se admiteau antecedentele penale, mai ales cele de naturã politicã. Studiind dosarele celor aflaþi în funcþiile de conducere ale partidului, dar ºi în posturi de rãspundere în diverse sectoare ale economiei sau ale vieþii sociale, am descoperit cu o imensã surprindere cã marea majoritate a nomenclaturii avea, în fiºele personale, "pete", care, în cazul membrilor de partid obiºnuiþi, erau inadmisibile. Aproape fiecare activist superior sau director de întreprindere avea o rudã în strãinãtate, un tatã fost chiabur ori un unchi legionar; erau cazuri în care ei înºiºi fuseserã condamnaþi, în studenþie, pentru acþiuni împotriva orânduirii socialiste º.a.m.d. Atunci am înþeles amploarea extraordinarã a ºantajului pus în aplicare de sistemul comunist. Sute de mii de oameni aveau dosarele completate cu cele mai intime amãnunte ale vieþii lor. În funcþiile de conducere au fost promovaþi cei "impuri", pentru a putea fi permanent controlaþi ºi readuºi la ordine în caz de nesupunere. Dupã ce s-au învãþat cu privilegiile oferite de funcþii, cu un anume standard de viaþã, cu liniºtea relativã a unui cãmin, prea puþini se încumetau sã încalce regulile sau sã nu respecte "indicaþiile". Dar nu numai lor li se întocmeau dosare, ci ºi altor milioane de oameni, dintre care, la orice moment, se puteau ivi contestatari ai sistemului. Motivele de a încerca sentimentul de vinã erau atât de numeroase, încât nimeni nu mai putea fi sigur dacã nu încãlcase cândva vreo normã, încãlcare ce putea fi anexatã în dosar. Astfel numai ideea existenþei dosarului fãcea posibil ºantajul, chiar dacã individul era curat. Dupã revoluþia din decembrie '89, "impuritãþile" de la dosar, care generau sentimentele de vinã sau ruºine, au devenit, în unele cazuri, motive de mândrie. Politica ºantajului se afla în pericol de anihilare. Însã ideologii fostului regim, aflaþi în aceleaºi structuri de conducere, au gãsit imediat noi metode de a perpetua ºantajul, una dintre cele mai eficiente metode de manipulare a individului. Aºa cum ceea ce fusese "rãu" înainte a devenit "bun", acum ºi reciproca putea fi valabilã. Dosarele au fost pãstrate la secret, pentru a nu se ºti în continuare ce conþin, iar declaraþiile date la securitate, voluntar sau forþat, nu conteazã, au devenit noile elemente de ºantaj. ªtiinþa sacrã se manifestã prin crearea unei aure de sacralitate în jurul dogmelor de bazã ale ideologiei totalitariste. Aceastã ideologie este prezentatã drept singura în mãsurã sã asigure "dezvoltarea plenarã" a fiinþei umane, în cadrul unei societãþi perfecte, guvernate de o moralitate absolutã. Sacralitatea se manifestã în primul rând prin interdicþia, mai mult sau mai puþin explicitã, de a se pune în discuþie fundamentele ideologiei respective. Acestea sunt mai presus de orice îndoialã, reprezintã adevãrul absolut, iar contestarea lor ar fi un adevãrat sacrilegiu. Mai mult, ele sunt prezentate ºi difuzate în rândul maselor drept rezultate ale celor mai evoluate studii ºi cercetãri ºtiinþifice în domeniul filozofiei, ºtiinþelor sociale, economiei etc. Aceastã "pecete" ºtiinþificã dã posibilitatea propovãduitorilor de a-i califica pe cei care îndrãznesc sã critice sistemul nu numai drept imorali ºi reacþionari, ci ºi depozitari ai unor mentalitãþi retro¬grade, obscurantiste, în totalã opoziþie cu progresul ºtiinþific. Trebuie sã facem o micã parantezã pentru a accentua dife¬renþele de esenþã între cele douã cãi, ªtiinþa sacrã ºi Manipularea misticã. ªtiinþa sacrã are în vedere sacralizarea doctrinei, în timp ce Manipularea misticã îºi propune sã-i divinizeze pe con¬ducãtorii ce acþioneazã în numele respectivei doctrine.Fiecare în parte presupune crearea unui întreg sistem care sã vegheze la convertirea cetãþenilor în adepþi fideli. Nimeni nu trebuie sã se îndoiascã nici de "superioritatea" sistemului, nici de caracterul mesianic al celor care îl impun. Revenind la ªtiinþa sacrã, acest amestec permanent între misticism ºi adevãruri "ºtiinþifice" mai presus de orice îndoialã face sã disparã graniþa dintre logicã ºi credinþã, permiþând crearea unui sentiment special al încrederii în superioritatea sistemului. Propovãduirea noii ideologii la toate nivelurile, începând cu primele clase de ºcoalã, îi dau o aurã de omni¬prezenþã ºi omnipotenþã. Cei care se îndoiesc devin disidenþi demni de dispreþ, incapabili sã înþeleagã mãreþia noii doctrine, caracterul ei absolut. Ei sunt supuºi oprobriului public, calificaþi drept disidenþi, excluºi din societate ºi chiar pedepsiþi pentru "erezia" lor, pentru "crima de a gândi". În interiorul unor ase-menea indivizi apare o luptã permanentã între rezistenþa minþii lor de a accepta idei în care nu cred ºi permanentul sentiment de teamã în a-ºi exprima public pãrerile. Aceastã luptã îi face vulnerabili, cel puþin unul dintre obiectivele manipulatorilor îndeplinindu-se astfel. Teoreticienii totalitarismului opereazã cu concepte deja cunoscute, dar le pervertesc, le oferã înþelesuri cu totul noi, care sã serveascã doar ideologiei lor. Spre exemplu, în viziunea lui Engels, morala capãtã brusc caracter de clasã, dupã cum observã Piotr Wierzbicki în Structura minciunii. Binele obiºnuit nu mai existã, ci apar binele adevãrat ºi binele aparent. Nici adevãrul obiºnuit nu mai existã, el fiind înlocuit de adevãrul cu adevãrat obiectiv ºi de cel doar aparent obiectiv. La fel nu mai existã democraþie în general, ci democraþie adevãratã ºi democraþie falsã, drepturile omului se împart ºi acestea în fictive ºi reale º.a.m.d. Redefinirea limbajului, anularea logicii ºi deformarea realitãþii permit inocularea noilor teorii privind superioritatea totalã a noului sistem faþã de cele anterioare. Noul sistem acordã "adevãratele" libertãþi individuale ºi colective, el permite crearea "omului nou", asigurã bunãstarea, conduce omenirea spre "cele mai înalte culmi de civilizaþie ºi progres". Tot ceea ce nu corespunde noii ideologii reprezintã manifestãri ºi mentalitãþi obscurantiste, înapoiate, despre lume ºi viaþã, (...) concepþii strãine, mentalitãþi ale vechii societãþi burghezo-moºiereºti, (...) influenþe strãine concepþiei noastre revoluþionare despre lume ºi viaþã. (Nicolae Ceauºescu ― Raport la Congresul al XIII-lea al PCR) Evident, toþi cei care îºi pun întrebãri cu privire la justeþea ideologiei comuniste sunt niºte înapoiaþi, eventual agenþi ai "agenturilor strãine". Aceºtia ºi alþii asemenea lor, nici mãcar nu meritã sã li se demonstreze în ce constã superioritatea noii orânduiri. În general acest lucru nu se discutã, pentru cã este de la sine înþeles. Discutarea lui, cum spuneam, ar reprezenta un sacrilegiu. Chiar ºi cele mai absurde aserþiuni sunt învelite în aceeaºi aurã de sacralitate, pentru ca stupizenia lor sã fie prezentatã drept adevãr elementar, pe care societãþile din trecut l-au ignorat din rea-credinþã. Spre exemplu, atunci când voci tot mai multe ºi mai rezonante au început sã se ridice împotriva încãlcãrii drepturilor fundamentale ale omului în România, Ceauºescu a modificat radical ierarhia acestor drepturi ale omului, trecându-le sub tãcere pe cele ce erau încãlcate flagrant ºi aducând în primã poziþie aºa-numitul "drept la viaþã" (o noþiune care, într-o þarã civilizatã, intrã în firescul lucrurilor, cum ar fi, de pildã, ºi "dreptul" de a respira, nemaifiind necesarã statutarea lui, din moment ce toatã lumea îl respectã în mod natural). În numele acestui "drept la viaþã" al tuturor oamenilor de pe planetã au început apoi, în România, uriaºe manifestaþii ºi procesiuni în favoarea pãcii mondiale, dar mai ales de venerare a cârmaciului care nu se gândea numai la soarta propriului sãu popor, ci ºi la soarta întregii omeniri. Treptat, atât "dreptul la viaþã", cât ºi lupta pentru pace au fost trecute pe planuri secunde, au fost uitate, iar manifestãrile ºi procesiunile s-au concentrat în jurul slãvirii "geniului carpatin", a rolului sãu mesianic, "istoric", în conducerea României. Din pãcate, aceastã metodã de remodelare a gândirii, ªtiinþa sacrã, are efecte mult mai puternice decât s-ar putea crede la prima vedere. Chiar ºi dupã înlãturarea de la putere a regimurilor totalitare, foarte mulþi oameni rãmân pentru toatã viaþa prizonierii unora dintre conceptele de bazã, "mai presus de îndoialã" vehi-culate de ideologii totalitarismului. Spre exemplu, unii dintre cei care au fost împotriva lui Ceauºescu l-au acuzat cã, în megalomania lui, a compromis "idealurile comunismului", alþii afirmã cã ideologia comunistã ar fi perfectã, dar rãmâne utopicã, neputând fi aplicatã în viaþa de zi cu zi. Prea puþini însã, raportând la nivelul întregii þãri, sunt cei care pun în discuþie bazele doctrinei comuniste. Chiar ºi dupã ani de zile de la colapsul sistemului. ªi asta pentru cã timp de aproape o jumãtate de secol, probleme fundamentale, din punct de vedere filozofic, erau total ignorate în numele "adevãrului absolut" propovãduit de ideologii comunismului. Este acel egalitarism idilic, reprezentat de principiul "de la fiecare dupã capa¬citãþi, fiecãruia dupã nevoi", benefic pentru dezvoltarea uma¬nitãþii? Sau doar permanenta competiþie poate genera progresul? Iatã întrebãri pe care ªtiinþa sacrã nu le admitea. Ea postula principiul egalitãþii perfecte, fãrã a-l discuta. Mai mult, pentru a remodela gândirea oamenilor, conceptele ºi rezultatele experienþei erau amestecate ºi rearanjate pentru a folosi propagandei proprii. Deºi nivelul mediu de trai din democraþiile occidentale era mult mai înalt decât cel din þãrile socialiste, informaþiile ce veneau din exterior se filtrau cu grijã, pentru a fi evidenþiate doar aspectele negative: criminalitate, ºomaj, greve, prostituþie etc. ªi reprezentau "adevãrata faþã a imperialismului". În acelaºi timp, de pildã, nu se spunea nimic despre Sistemul de protecþie socialã din democraþiile occidentale, care asigura oricãrui ºomer o viaþã decentã, la standarde supe¬rioare celei duse de majoritatea cetãþenilor cu "drept la muncã" din societãþile socialiste. Ca sã nu mai vorbim de toate celelalte libertãþi ºi drepturi cetãþeneºti despre care nu se spunea nici un cuvânt. Totodatã, dincolo de ridicarea în slãvi a "mãreþelor realizãri" din toate domeniile "construcþiei societãþii socialiste multilateral dezvoltate", erau total interzise informaþiile interne referitoare la criminalitate, cerºetori, handicapaþi, copii orfani º.a.m.d. Con¬form principiului "despre ce nu se vorbeºte, nu existã", ideologii comunismului încercau acreditarea ideii cã asemenea fenomene negative nu se întâlnesc în societatea socialistã, ele fiind speci¬fice doar capitalismului. Prin asemenea tehnici de manipulare, în care minciuna avea un rol primordial, nici nu se mai analizau, comparativ, concepþiile fundamentale în virtutea cãrora au fost construite cele douã sisteme, cel democratic ºi cel totalitar, ci se admitea doar discu¬tarea efectelor. Insã ºi aceastã discuþie era total pervertitã, pentru cã din interior ajungeau la cunoºtinþa maselor numai informaþiile pozitive, exagerat poleite, iar din exterior veneau numai infor¬maþiile negative, exagerat îngroºate. Chiar ºi dupã colapsul comunismului, foarte mulþi oameni au rãmas în capcana fostei ideologii, limitându-se la discutarea efectelor nocive asupra societãþii pe care le-au avut minciuna, demagogia ºi megalomania foºtilor lideri comuniºti, fãrã a încerca sã clarifice dacã însãºi bazele întregii doctrine erau adevãrate sau false. Iar aceastã lipsã a iniþiativei de clarificare provine tocmai din sistemul de promovare a ªtiinþei sacre, care avea ca principalã menire dezobiºnuirea oamenilo de a pune ºi de a-ºi pune întrebãri fundamentale. Remodelarea limbajului are ca obiect condensarea întregii complexitãþi a problematicii umane într-un numãr redus de categorii, strict delimitate, curãþate de nuanþe, conform princi¬piului "puritãþii", exprimate prin cliºee verbale uºor de rostit ºi de memorat, care vor fi repetate la infinit, pânã ce vor pãtrunde în mintea individului drept concepte ale "ºtiinþei sacre". Efortul interior de analizare a acestor noþiuni va fi într-o eternã contra¬dicþie cu presiunile din lumea exterioarã, unde este permisã numai folosirea cliºeelor, fãrã "greºeli" de exprimare ce ar atrage dupã sine diverse pedepse. Chiar dacã rezistenþa internã nu este anihilatã, folosirea respectivelor "noþiuni" la nesfârºit, în viaþa de zi cu zi, de cãtre individ, are un efect considerabil asupra sub-conºtientului sãu. Individul ajunge sã nu mai gândeascã, ci doar sã încerce permanent sã se adapteze folosirii unor termeni abstracþi, care reduc întreaga complexitate a lumii exterioare la câteva cliºee. "Limba de lemn", pentru cã despre ea este vorba, devine mijlocul oficial de comunicare. Cum spuneam, termenii folosiþi de ea nu lasã loc interpretãrilor sau nuanþelor. Spre exemplu, sintagma "mentalitãþi burgheze" ajunsese sã reprezinte tot ce era mai rãu, mai retrograd, mai nociv pentru dezvoltarea fiinþei umane. Respectiva noþiune fusese total golitã de conotaþii precum posibilitatea individului de a se exprima liber, adesea critic, la adresa unor idei politice sau a unor oameni politici, de a cãuta alternative etc. S-a ajuns ca numai cuvântul de "mentalitate", fãrã nici un alt atribut, sã aibã o rezonanþã negativã. La fel, de pildã, interdicþia de a se discuta concepþiile a indus o conotaþie negativã cuvântului "a interpreta". Expresia "nu vreau sã se interpreteze ce am spus" nu mai era urmatã de explicitarea "în bine" sau "în rãu", pentru cã însãºi acþiunea de a interpreta reprezenta un fenomen negativ. "Omul nou" nu interpreteazã, el crede. Numai cei cu "mentalitãþi burgheze" interpreteazã ºi cautã nod în papurã. Exemple de cliºee ale "limbii de lemn" se pot da la nesfârºit. Mai important însã ºi mai grav este efectul pe care utilizarea acestor cliºee îl are asupra individului. Limbajul este principalul mijloc de comunicare al omului, principala lui legãturã cu semenii în cadrul societãþii, principalul mijloc de a percepe ºi interpreta experienþa exterioarã. Îngustarea limbajului, rigidizarea lui, reducerea la câteva noþiuni ce exprimã doar "binele" ºi "rãul", fãrã posibilitãþi de nuanþare, sunt percepute de individ ca o permanentã ameninþare la adresa intimitãþii sale. Din nou se poate produce o dedublare a personalitãþii, în sensul cã, în interior, dilemele iau amploare, iar în exterior omul încearcã permanent sã-ºi adapteze limbajul ºi chiar gândirea noilor reguli. Rezultatul este un profund sentiment de frustrare care accentueazã vulne¬rabilitatea individului. La fel, evadarea din aceastã "capcanã lingvisticã" este extrem de grea. Utilizarea forþatã a unor termeni, timp de decenii, a dus la un sentiment instinctiv de aversiune faþã de unele cuvinte, al cãror sens a fost pervertit evident. Noþiunile de "patrie" ºi "patriotism", de exemplu, au fost în asemenea mãsurã tocite de propaganda comunistã, pentru a fi confundate cu "partidul" ºi "dragostea pentru cârmaci", încât la ani de zile dupã cãderea sistemului comunist, oamenii încã mai utilizeazã cu ferealã astfel de cuvinte Fireºti, pentru a nu fi catalogaþi, printr-o analogie instinctivã, drept comuniºti. Iatã cã ºtergerea efectelor "limbii de lemn", revenirea la un limbaj normal, lipsit de înþelesuri abuziv impuse unor cuvinte, este un proces dificil ºi îndelungat, care poate dura ani de zile. Doctrina mai presus de oameni se aflã în strânsã interde¬pendenþã cu toate celelalte tehnici de remodelare a gândirii umane, dar mai ales cu ªtiinþa sacrã. Aceasta din urmã are ca obiectiv, dupã cum spuneam, crearea unei aure de sacralitate în jurul ideologiei totalitare. Ideologia nu poate fi pusã la îndoialã, ea reprezintã adevãrul absolut ºi oferã singura "cale de progres" a fiinþei umane. Pentru a înlãtura orice umbrã de îndoialã cu privire la aceste postulate, este aplicat mecanismul de manipulare, schematic numit Doctrina mai presus de oameni, prin care întrea¬ga experienþã umanã este subordonatã principiilor doctrinare. Astfel, chiar dacã ideologia este perfectã, trebuie totuºi sã se integreze perfect în realitate, sã fie motivatã perfect de trecut ºi sã determine în mod firesc viitorul. În acest mod, orice îndoialã cu privire la forþa ºi corectitudinea ei este înlãturatã. Însã potriveala între doctrina totalitarã ºi realitatea unei comunitãþi umane e foarte greu, dacã nu imposibil de atins. Cum doctrina este perfectã, evident realitatea e cea care trebuie modificatã pentru a veni în concordanþã cu ideologia. Altfel spus, doctrina este "sacrã", perfectã, în timp ce oamenii sunt imperfecþi, iar colectivitatea umanã trebuie remodelatã pentru a se putea bucura de "binefacerile" promise de noua ideologie. La nivel de societate, istoria este rescrisã complet, eveni¬mentele din trecut sunt reinterpretate total sau, atunci când acest lucru este imposibil, sunt trecute sub tãcere ºi uitate, liderilor sistemului totalitar li se confecþioneazã biografii mesianice º.a.m.d. Întreg trecutul e recreat pentru a motiva apariþia ºi impunerea noii doctrine în respectiva comunitate umanã. Apoi urmeazã recrearea prezentului, prin mijloacele deja descrise, pentru a se cupla perfect cu "logica" doctrinei. Drept urmare configurarea viitorului va þine seama de aceastã nouã "realitate" conformã cu ideologia ºi se va integra perfect în viziunea propo-vãduitã de liderii sistemului totalitar. Am putea concluziona cã aceastã tehnicã de remodelare a gândirii umane are ca obiectiv inocularea ideii cã doctrina, dincolo de aura ei sacrã, este mai adevãratã, mai "realã" decât însãºi realitatea. Iar cei care nu înþeleg nu pot fi decât indivizi cu "mentalitãþi burgheze", indivizi neadaptabili, devianþi, care nu doresc sã accepte "noile, realitãþi". Delimitarea socialã constã în împãrþirea indivizilor în douã categorii distincte: de o parte sunt cei al cãror drept la existenþã trebuie recunoscut, iar de cealaltã cei care nu au nici un drept. Cerinþa de puritate nu acceptã nuanþele sau indivizii neimplicaþi. De aceea împãrþirea societãþii se face conform principiului "cine nu este cu noi, este împotriva noastrã". Cale de mijloc nu existã. De o parte se aflã adepþii, de cealaltã "oile rãtãcite". Sau, în viziu¬nea totalitarismului comunist, de o parte sunt marea majoritate a "tovarãºilor", "oamenii noi", "constructorii conºtienþi ai socia¬lismului ºi comunismului", de cealaltã parte sunt indivizii cu "mentalitãþi ale vechii societãþi burghezo-moºiereºti", "lacheii imperialismului", ba chiar "reacþionari", "huligani" sau ticãloºi aflaþi în slujba "agenturilor strãine". Menirea societãþii, a partidului consta în curãþarea sa de ase¬menea "impuritãþi". Efectele acþiunilor de epurare se manifestau atât la nivelul celor docili, cât ºi la nivelul disidenþilor. Pentru docili, chiar dacã în adâncul lor nu credeau în noua ideologie, permanenta ameninþare cã dreptul la existenþã le putea fi luat la cea mai micã abatere constituia o motivaþie suficientã pentru a se integra sistemului. Sistemele totalitare au redus chintesenþa existenþei umane de la celebra tezã cartezianã "cuget, deci exist", la o constatare mult mai pragmaticã: "mã supun, deci exist". În ceea ce priveºte "devianþii", dupã perioadele de execuþii în masã, sistemul s-a perfecþionat, oferindu-le acestora posibi¬litatea de "reeducare", ca alternativã la sentinþa de condamnare la moarte sau la temniþã grea. Variaþiuni ale acestor opt principale metode de manipulare a conºtiinþelor au fost, sunt ºi vor fi întâlnite în mai toate sistemele totalitare. În acelaºi timp, ca orice analizã, ºi cea care a condus la clasificarea "cãilor" de remodelare a gândirii are o anumitã dozã de arbitrar, depinzând de cel care îºi propune radiografierea ideologiilor totalitare ºi a metodelor de impunere a acestora. Evident, existã ºi alte modalitãþi de abordare a subiectului. În Structura minciunii, Piotr Wierzbicki a þinut sã-ºi completeze explicit analiza minciunilor oficiale cu o constatare extrem de importantã: sistemul comunist nu putea rezista numai prin dezvoltarea unui imens aparat al dezinformãrii, ci prin completarea acestuia cu un sistem la fel de extins al represiunii. O constatare recentã din domeniul psihologiei sociale relevã faptul cã remodelarea minþii umane nu se face prin forþã sau prin îndoctrinare excesivã. La oricâte torturi fizice sau psihice ar fi supus, oricâte lecþii de îndoctrinare ar urma, omul nu ajunge sã creadã cu adevãrat într-o ideologie care îi este strãinã, ci, cel mult, consimte sã i se conformeze, sã-ºi ascundã reacþiile fireºti, sã mintã pentru a supravieþui. Pentru a se produce o schimbare majorã în gândire, trebuie îndeplinite douã condiþii esenþiale. Individul trebuie sã aibã senzaþia cã depinde numai de el dacã acceptã sau nu sã se comporte ºi sã gândeascã într-un mod ce contravine credinþelor ºi concepþiilor lui anterioare. Apoi, pre¬siunea la care este supus pentru a accepta noul comportament sau mod de gândire trebuie sã fie permanentã, dar suficient de moderatã pentru a nu-l determina la o respingere instinctivã. Prin acþiunea conjugatã a acestor doi factori, individul ajunge sã-ºi modifice radical atitudinea, deoarece i se oferã posibilitatea de a-ºi crea o motivaþie interioarã pentru gestul sãu, prin acea apa¬renþã a libertãþii de decizie. Spre exemplu, dupã teroarea primilor ani ºi chiar a primelor decenii comuniste, care nu au reuºit sã schimbe mentalitãþi, ci doar sã impunã prin forþã acceptarea ideologiei comuniste în rândurile celor care îi erau ostili, a urmat perioada "destinderii", în care manipularea conºtiinþelor a trecut la acþiuni subtile. Persecuþiile violente au încetat, lagãrele au fost desfiinþate, torturile ºi prigoana au scãzut considerabil în intensitate ºi, în paralel, a început dezvoltarea "politicii" de ºantaj. Dacã individul se conforma ideologiei, putea promova în carierã, putea avea acces la unele privilegii, putea duce o viaþã liniºtitã ºi chiar cu unele satisfacþii. Chiar ºi admiterea la doctorat trecea mai întâi prin filtrul partidului. Nu se impunea nimic prin forþã ― dacã individul nu se manifesta public împotriva regimului. Dimpo¬trivã, totul sau aproape totul era la libera alegere a cetãþeanului. Putea sã se conformeze ºi sã aibã unele satisfacþii sau sã nu se conformeze ºi sã rãmânã cufundat într-o existenþã anostã, cenuºie. Treptat, chiar dacã nu era întru totul de acord cu noua ideologie, individul ajungea la concluzia cã este mai bine pentru el sã i se supunã. Urmau apoi avantajele. ªi, treptat, noua ideo¬logie nu i se mai pãrea chiar atât de nefireascã, ba chiar accepta¬bilã în anumite privinþe. Faptul cã în România regimul ceauºist a cãzut printr-o revoluþie s-a datorat într-o mare mãsurã neglijãrii acestei tactici în ultimii ani de "domnie" ai lui Ceauºescu. Presiunile asupra cetãþenilor au devenit mult prea puternice pentru a le mai da senzaþia unei libertãþi de alegere. Foametea, teroarea frigului în fiecare iarnã, întunericul din locuinþe, lipsa oricãrui gen de divertisment mãcar la televiziune, toate la un loc au depãºit cu mult bariera minimei rezistenþe ºi efectul a fost contrar celui aºteptat. Ostilitatea s-a amplificat la nivelul întregii societãþi ºi sistemul a cãzut. Cei care nu cred într-o asemenea teorie sunt invitaþi sã se gândeascã bine cât de des au auzit, dupã revoluþie, în rândurile cetãþenilor obiºnuiþi, fraze de genul: "Dacã Ceauºescu dãdea mâncare la oameni dupã ce a plãtit datoriile, mai era ºi acum la putere..." Înainte sã încheiem aceastã scurtã încercare de a radiografia sistemele totalitare, se cuvine sã rãspundem la douã întrebãri. Care este, de fapt, sursa intimã a ideologiilor totalitare? O asemenea întrebare implicã, poate, cea mai profundã ºi mai complexã problemã legatã de esenþa fiinþei umane. Dincolo de fundamentele oricãrei ideologii totalitare s-ar putea sã fie eterna dorinþã a omului de a cãuta un ghid, un suport omnipotent (fie cã este vorba de o forþã supranaturalã, de o idee filozoficã, de un mare conducãtor sau de o ºtiinþã precisã ºi universal vala¬bilã) care sã permitã solidarizarea definitivã a tuturor oamenilor ºi sã elimine teroarea reprezentatã de moarte ºi de nimicnicie. Aceastã permanentã cãutare este prezentã, într-o formã sau alta, în mai toate mitologiile ºi religiile, în istoria umanitãþii, dar ºi în viaþa fiecãrui individ în parte. Rãdãcinile tendinþei individuale spre totalitarism ar putea fi cãutate în copilãria fiecãruia. Sentimentul de neajutorare al celor mici ºi impresia de putere ºi de autoritate pe care le-o inspirã pãrinþii se pot manifesta mai târziu prin tendinþa de a cãuta un suport puternic, omnipotent, care sã faciliteze rezolvarea tuturor problemelor. De asemenea, sentimentul de haos încercat de unii în copilãrie poate induce, la maturitate, un sentiment de intole¬ranþã faþã de haos. Pãrinþii prea autoritari îi fac ºi pe copii, mai târziu, sã doreascã un sistem bine definit, în alb-negru, de valori º.am.d. Cum asemenea stãri se regãsesc în copilãria mai tuturor, potenþialul pentru dezvoltarea ºi acceptarea tendinþelor ºi mai apoi a ideologiilor totalitare se menþine aproape constant. La maturitate, în circumstanþe favorabile, el poate fi reactivat într-o formã îmbogãþitã prin experienþa personalã. În societãþile echilibrate, tendinþa spre totalitarism este mult atenuatã, pentru cã ºi sentimentul de insecuritate personalã este foarte restrâns. Însã în perioadele de crizã culturalã sau de schimbãri istorice rapide, sentimentul de invulnerabilitate creºte ºi o datã cu el creºte si tendinþa de a cãuta sau de a accepta o forþã omnipotentã care sã aducã salvarea. Revoluþia comunistã din Rusia a avut loc în timpul primului rãzboi mondial, nazismul a apãrut imediat dupã aceeaºi primã conflagraþie mondialã, instaurarea comunismului în celelalte þãri europene s-a produs imediat dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. ªi exemplele pot continua. O concluzie a acestei explicaþii aproximative ar putea fi: stabilitatea favorizeazã democraþia, iar instabilitatea ― totalita¬rismul. A doua întrebare: Care este, de fapt, rolul acestor studii referitoare la sistemele totalitare? De data aceasta rãspunsul e simplu: Knowledge is power (ªtiinþa înseamnã putere), dupã cum spunea filozoful englez Francis Bacon. Ideologiile totalitariste, chiar dacã îºi trag rãdãcinile dintr-o permanentã zbatere a fiinþei umane de a gãsi o forþã mai presus de înþelegerea comunã, care sã-i uneascã ºi sã-i protejeze împotriva spaimelor universale, în practicã s-au dovedit falimentare. Pentru cã ele au fost imaginate tot de oameni sau de grupuri de oameni, care au vrut sã se identifice cu acele forþe supreme ºi, inevitabil, ºi-au depãºit condiþia, iar pentru a se men¬þine la putere au apelat la constrângeri ºi la teroare. Începutul, dezvoltarea ºi declinul sistemelor totalitare au fost însoþite de tragedii soldate cu nenumãrate victime omeneºti, dar ºi cu regretabile involuþii ale comunitãþilor umane. Pentru ca astfel de fenomene sã nu se mai întâmple, pentru a rezista manipulãrilor de orice fel, dezinformãrii ºi presiunilor subtile, individul trebuie sã fie avertizat, sã cunoascã în amãnunt esenþa ºi mecanismul intim ale sistemelor totalitare. Astfel va deveni mai puternic ºi mai puþin influenþabil. Simpla opoziþie faþã de totalitarism, fãrã a-i cunoaºte esenþa ºi cãile de acþiune, nu este decât tot o expresie a vulnerabilitãþii individului, uºor de exploatat de artizanii manipulãrii. Cercetãtorii în psihologia socialã au imaginat numeroase modalitãþi de educare a cetãþenilor pentru a rezista manipulãrii. Toate însã au la bazã analiza minuþioasã a strategiilor de remodelare a gândirii. Fãrã aceastã analizã, chiar ºi metodele de educare ar reprezenta tot un anume gen de manipulare, chiar dacã scopul lor este nobil. Dar, teoretic, ºi þelul ideologiilor totalitare era nobil... De aceea cel mai eficient mijloc de "imunizare" faþã de in¬fluenþele exterioare este studiul analizelor referitoare la asemenea influente... Eminenþele negre ale propagandei În primul capitol al acestei cãrþi erau descrise câteva imagini semnificative din filmul Triumful voinþei, realizat de Leni Riefenstahl, în cadrul acþiunilor de propagandã nazistã. Dincolo de faptul cã Adolf Hitler era prezentat ca un zeu coborând din cer pentru a-ºi binecuvânta milioanele de supuºi, tehnicã menitã, printre altele, sã creeze o aurã misticã Führer-ului, secvenþele devin de-a dreptul înspãimântãtoare pentru spectatorul neutru atunci când înfãþiºeazã sute de mii de oameni în uniformã, comportându-se precum roboþii, mãrºãluind, cântând ºi scandând lozinci, pãrând simple pãpuºi, manevrate prin fire invizibile de liderii regimului nazist. Cum a fost posibil aºa ceva? În capitolul precedent am analizat metodele prin care propovãduitorii unei ideologii totalitare acþioneazã pentru a obþine controlul total asupra minþii, a comportamentului ºi a sentimentelor unei mase imense de oameni. Cele opt cãi, Con¬trolul comunicaþiilor umane, Manipularea "misticã", Cerinþa de puritate, Cultul confesiunii, ªtiinþa sacrã, Remodelarea limba¬jului, Doctrina mai presus de oameni ºi Delimitarea socialã sunt, în diverse variante, caracteristice tuturor sistemelor totalitare. Pentru a înþelege ºi mai bine mecanismele de manipulare în masã, se cuvine prezentarea unui studiu de caz. Cum pentru exempli¬ficarea pe larg a celor opt metode ar fi necesar spaþiul unui volum de sine stãtãtor, ne vom limita doar la Controlul comunicaþiilor umane. Pânã la apariþia Partidului Naþional Socialist German, au existat în istoria omenirii nenumãrate alte sisteme totalitare, ce au distrus sute de mii sau milioane de vieþi în numele unor ideologii, însã niciodatã pânã atunci tehnicile de manipulare nu au fost atât de perfecþionate ºi de extinse, pentru a controla tot ceea ce înseamnã cuvânt tipãrit sau vorbit, imagine artisticã sau sunet muzical, în scopul controlului total al individului. Sistemele comuniste, mai ales cele din perioada lui Stalin, Mao sau Kim Ir Sen, au ajuns la "performanþe" similare dupã experienþa nazistã ºi într-un interval de timp sensibil mai lung. Totodatã, trebuie reamintit faptul cã, deºi teroarea nazistã a provocat milioane de victime umane, totuºi alte zeci de milioane de oameni au fost determinaþi sã creadã sincer în discursurile lui Hitler, sã se supunã cu devotament unor experienþe altminteri umilitoare, sã-ºi dea viaþa de bunã-voie pentru cel de-al Treilea Reich. Cum a fost posibilã aceastã isterizare fãrã precedent a maselor ºi cine a fost artizanul ei, iatã douã întrebãri cãrora li se va da un posibil rãspuns în cele ce urmeazã. Fundamentele ideologiei naziste ºi principalele metode propagandistice de impunere a ei au fost gândite de Adolf Hitler ºi prezentate în cartea sa, Mein Kampf. Însã Hitler nu se putea ocupa personal, zi de zi, cu dirijarea propagandei. El urma sã fie cel adulat, figura mesianicã în stare sã mobilizeze întreaga energie a naþiunii germane, omul de la tribunã, conducãtorul suprem. Pentru a-ºi putea îndeplini rolul, avea nevoie de un om de încredere, inteligent ºi energic, care sã preia ideile sale ºi sã le ducã la îndeplinire, aducându-ºi, la nevoie, propria sa contribuþie. Acest om a fost gãsit în persoana lui Paul Joseph Goebbels, un bãrbat scund, firav, cu ochi mari ºi zâmbet diabolic, cãruia îi plãcea ca lumea sã i se adreseze cu Herr Doktor. Goebbels s-a nãscut în 1897, într-o familie de catolici din Rheydt, un mic centru al industriei textile din valea Rinului. Tatãl sãu muncea într-un atelier de fitile de lampã ºi nota într-un carneþel cu coperte albastre fiecare ban pe care îl câºtiga. Deºi pãrinþii se îngrijeau ca toþi trei bãieþii lor sã primeascã o educaþie sãnãtoasã ºi sã nu ducã lipsã de nimic, totuºi permanenta grijã pentru bani a tatãlui ºi normele morale rigide ale familiei aflate la periferia clasei de mijloc i-au lãsat micului Joseph un gust amar, din care se va dezvolta mai târziu cinismul ce îl va carac¬teriza. O altã cauzã a spiritului introvertit o reprezenta ura faþã de propriul sãu corp. Pe lângã faptul cã era scund, avea ºi un ºchiopãtat evident. Piciorul sãu stâng era cu vreo ºapte centimetri mai scurt decât dreptul, ca urmare a unei boli din copilãrie (probabil poliomielitã sau osteomielitã). Din cauza handicapului a fost respins de la serviciul militar, în timpul primului rãzboi mondial, lucru care l-a fãcut sã se urascã ºi mai mult pe sine, dar sã urascã ºi lumea înconjurãtoare. Ceva mai târziu, când a plecat la Universitatea din Heidelberg, sã studieze literatura germanã, a inventat o poveste, potrivit cãreia ºchiopãta din cauza unei rãni suferite pe câmpul de luptã. La facultate a excelat în studiul latinei ºi al religiei, însã atitudinea sa arogantã l-a fãcut sã fie ocolit de colegi. Deºi a absolvit Universitatea cu rezultate foarte bune ºi, în 1922, ºi-a luat doctoratul, cariera sa de scriitor nu a avut ºanse de reuºitã. A scris un roman, câteva piese de teatru, poeme ºi mai multe articole pentru ziare, toate respinse de editori. În 1924 ºi-a gãsit adevãrata chemare, atunci când s-a angajat ca redactor la o publicaþie aparþinând alianþei de extremã dreaptã, ce includea partidul nazist. În foarte scurt timp a ajuns mâna dreaptã a lui Gregor Strasser. De profesie farmacist, Strasser era la acea vreme un foarte influent lider al naziºtilor ºi rivalul ideologic al lui Adolf Hitler. Goebbels ºi-a slujit cu credinþã noul ºef ajungând pânã la a-l denigra pe Hitler ca având mentalitãþi "mic-burgheze" ºi a cere expulzarea acestuia din partid. Cuvân¬tãrile lui Goebbels au început sã aibã o tot mai mare audienþã, el însuºi fiind plãcut surprins de darul oratoric pe care ºi-l desco¬perise. Atunci când vorbea, avea senzaþia cã este un adevãrat predicator, un apostol, un comandant de oºti. Sufletul munci¬torului german este în mâinile mele ºi îl pot simþi moale precum ceara, scria el entuziasmat de fascinaþia pe care o creau discursurile lui asupra mulþimii. Abilitatea sa de a manipula auditoriul i-a atras atenþia lui Adolf Hitler, care a declanºat o veritabilã campanie pentru a-l atrage de partea lui. Cu timpul, Goebbels a înþeles cã viitorul îi va aparþine lui Hitler. Mai mult, influenþa de care se bucura Führer-ul l-a fãcut sã îl admire sincer, aºa cum o aratã însemnãrile din jurnalul sãu personal. Nu a mai durat mult pânã la despãrþirea de Strasser. La douãzeci ºi nouã de ani, Joseph Goebbels a fost numit de Hitler conducãtor al Organizaþiei berlineze a partidului nazist. În acelaºi timp, Fiihrer-ul a început sã-l instruiascã temeinic asupra importanþei covârºitoare pe care o are propaganda, pregãtindu-l pentru viitorul pas pe scara ierarhicã. Adolf Hitler era un geniu al propagandei. El începuse sã practice aceastã artã încã din 1919, când a fost angajat ca ofiþer responsabil cu educaþia politicã, în cadrul Regimentului I de puºcaºi din Bavaria. Întreaga lui activitate din acea perioadã s-a bazat pe analiza mijloacelor utilizate de propagandiºtii englezi în timpul primului rãzboi mondial. Aceºtia folosiserã un întreg arsenal de articole de presã, caricaturi groteºti, emisiuni radio¬fonice, imagini trucate pentru a-i prezenta pe soldaþii germani ca pe niºte barbari (huni, cum erau denumiþi pentru a se induce instinctiv asocierea cu imaginea triburilor de migratori). În plus, nemþii erau acuzaþi permanent de atrocitãþi monstruoase, pre¬zentate cu o asemenea abilitate, încât pânã ºi soldaþii germani ajunseserã sã creadã cã, într-adevãr, acestea fuseserã comise de unii camarazi de arme de-ai lor. Adolf Hitler a sesizat efectul devastator pe care l-a avut propaganda englezã chiar asupra mora¬lului soldaþilor ºi civililor germani. Pe baza acestor observaþii a scris cartea sa de cãpãtâi, Mein Kampf, în care a preluat, printre altele, ºi una dintre ideile fundamentale ale inamicului: Spune o minciunã ºi ea va prinde, la care a adãugat cã propaganda trebuie sã se adreseze maselor ºi cã ea trebuie sã se concentreze doar asupra câtorva puncte care sã fie repetate la nesfârºit. Sub îndrumarea lui Hitler, Joseph Goebbels a învãþat curând cã propaganda nu are nimic comun cu adevãrul. Trebuind sã revigoreze anemica organizaþie nazistã din Berlin, el a imaginat nenumãrate cãi de acþiune. A iniþiat tipãrirea de afiºe incitante, a publicat articole de genul Micul ABC pentru Naþional-Socialiºti ºi a iniþiat un ziar al partidului, numit Der Angriff (Atacul), în care vor fi publicate frecvent caricaturi groteºti ale evreilor ºi ale marxiºtilor. Apoi a provocat nenumãrate confruntãri între oamenii sãi ºi adversarii lor politici, comuniºtii, pentru a cuceri supremaþia politicã. Trebuie sã ieºim din anonimat, le spunea adepþilor, lãsaþi-i sã ne înjure, sã ne calomnieze, sã ne batã, important este sã se vorbeascã despre noi. În urma ciocnirilor violente cu comuniºtii îi punea pe soldaþii sãi sã îºi arate în public rãnile pentru a apãrea ca niºte martiri. Atunci când pe ecranele berlineze a fost programatã premiera filmului american pacifist Nimic nou pe Frontul de Vest, a rãspândit în sãlile de cinema ºoricei ºi ºerpi inofensivi, fãcându-i pe oameni sã le pãrãseascã în panicã. La un moment dat, unul dintre soldaþii naziºti din trupele de asalt, Horst Wessel, s-a certat pentru o prostituatã cu un individ ºi a fost ucis de acesta. Aflând cã ucigaºul fãcea parte din Partidul Comunist, Goebbels a creat imediat un mit, în care Wessel era prezentat ca victima inocentã a adversarilor politici ai naziºtilor. Mai mult, a preluat un cântec scris de Wessel ºi l-a transformat în imnul miºcãrii naziste. În paralel, Goebbels ºi-a perfecþionat talentul oratoric. El îºi repeta ore în ºir discursurile în faþa unui triptic de oglinzi, atent la fiecare gest, la fiecare intonaþie a vocii. Hitler era mulþumit de progresele lui ºi spunea cã Goebbels a devenit singurul vorbitor pe care îl poate auzi fãrã sã adoarmã. În 1930, Führer-ul l-a numit ºef al propagandei naziste, pe postul pe care el însuºi îl ocupase pânã atunci. Pãstrându-ºi ºi funcþia de conducãtor al Organizaþiei berlineze, Goebbels s-a angrenat serios în viitoarea campanie electoralã. El a folosit toate mijloacele pentru a-i crea lui Hitler o aurã misticã, de unic salvator al Germaniei din ghearele evreilor ºi ale comuniºtilor. Se pare cã Goebbels a fost cel care a inventat acea celebrã lozincã menitã sã energizeze masele: Ein Volk, ein Reich, ein Führer (Un popor, o þarã, un conducãtor). Mesajul va fi preluat, mai târziu, în diverse forme, ºi de alþi lideri ai unor sisteme totalitare. Spre exemplu, în România ultimilor ani ai regimului comunist, arhicunoscuta siglã PCR a fost tot mai mult utilizatã, mai ales prin intermediul odelor politice, pentru a induce în rândul maselor un gen de fascinaþie miticã a nou-apãrutei trinitãþi Poporul-Ceauºescu-România sau Partidul-Ceauºescu-România. Pentru meritele sale, pe 13 martie 1933, la ºase sãptãmâni dupã ce Hitler a ajuns cancelar al Germaniei, Joseph Goebbels a fost numit ministru al Informaþiei ºi Propagandei. Prin decret, el devenea responsabil "pentru toatã influenþa exercitatã asupra vieþii intelectuale a naþiunii, pentru toate relaþiile publice din stat, culturã ºi economie ºi pentru administrarea tuturor instituþiilor ce servesc acestor scopuri". Goebbels a organizat urgent ministerul, i-a gãsit un sediu somptuos ºi a alcãtuit personalul din tineri strãluciþi, recrutaþi din alte ministere. Pentru cã mulþi dintre noii sãi subordonaþi nu aveau suficientã experienþã, le-a adus profesori ºi a instituit un sistem foarte strict de reguli interne. Între altele, a impus ca rapoartele ce i se înaintau sã aibã maximum cinci pagini dactilo-grafiate ºi sã fie scrise extrem de fluent ºi de corect din punct de vedere gramatical. În ºase luni, Ministerul Propagandei, supranumit ºi Promi, s-a dezvoltat rapid ºi a ajuns sã aibã ºi treizeci ºi douã de filiale regionale. Dar Goebbels voia sã controleze absolut toatã viaþa culturalã a Germaniei, aºa cã l-a convins pe Hitler sã înfiinþeze Camera de Culturã a Reich-ului, cu ºapte departamente: literaturã, teatru, muzicã, film, arte frumoase, presã scrisã ºi radio. Oricine "producea, distribuia sau vindea proprietate culturalã" era obligat sã se înscrie în departamentul potrivit al Camerei de Culturã ºi sã se supunã regulilor dictate de preºedintele acesteia, Joseph Goebbels. Evreii, non-arienii sau cei care nu erau agreaþi din motive politice nu puteau deveni membri ai Camerei ºi, în consecinþã, nu aveau voie sã desfãºoare nici o activitate din sfera culturii. În tripla sa calitate de ºef al propagandei partidului nazist, de preºedinte al Camerei de Culturã ºi de ministru al Propagan¬dei, Goebbels deþinea mecanismele necesare controlului întregii activitãþi culturale a Germaniei. Prima þintã spre care ºi-a con¬centrat atenþia a fost presa scrisã. La acea vreme, în Germania existau circa patru mii ºapte sute de cotidiane ºi sãptãmânale ºi peste ºapte mii de reviste, mai mult decât în orice altã þarã de pe glob. Publicaþiile reprezentau o paletã foarte largã de interese politice, religioase, sindicale. În 1933, incendierea Reichstag-ului, pe care Hitler a pus-o în seama comuniºtilor (abia mult mai târziu se va dovedi cã a fost o înscenare abilã), a oferit motivul pentru interzicerea presei de stânga (comuniste ºi social-democrate). Cu toate acestea, publicaþiile naziste reprezentau sub trei la sutã din total. Spre sfârºitul lui 1933, Goebbels a luat douã mãsuri de forþã. În primul rând a unit cele douã agenþii naþionale de ºtiri existente la acea datã într-una singurã, pe care a denumit-o Biroul German de ªtiri ºi a pus-o în subordinea ministerului sãu. În acest fel a reuºit sã dobândeascã un anume control asupra informaþiilor. Al doilea pas l-a constituit promulgarea Legii Editorilor, prin care aceºtia erau fãcuþi rãspunzãtori pentru fiecare cuvânt din publicaþiile lor. În acelaºi timp li se interzicea sã publice vreun material ce ar fi putut leza interesele statului. Mai mult, pentru a fi autorizaþi sã-ºi desfãºoare activitatea, era necesar sã fie înscriºi într-un nomenclator, la Ministerul Propagandei. Orice scãpare, cât de mãruntã, precum menþionarea vreunei diferenþe între germani ºi austrieci dupã anexarea Austriei din 1938, atrãgea dupã sine excluderea editorului respectiv din nomenclator ºi interdicþia de a mai profesa. Urmãtoarea mutare a fost transformarea conferinþelor de presã guvernamentale în ore de instruire a ziariºtilor despre ce ºi cum sã scrie. De douã ori pe zi, la prânz ºi seara, reprezentanþilor presei li se spuneau ºtirile zilei, bine selectate, apoi erau puºi sã semneze pentru primirea unor teancuri de foi galbene, secrete, conþinând directive amãnunþite privind evenimentele despre care era permis sã se scrie, precum ºi lumina în care sã fie prezentate. Dupã citirea instrucþiunilor, redactorii erau obligaþi sã le ardã în prezenþa unui martor. Se ajungea pânã la a le impune ziariºtilor ºi lungimea articolelor, aranjarea acestora în paginã, mãrimea titlului º.a.m.d. Treptat, redactorii ºi editorii au ajuns doar sã preia articolele deja scrise de propagandiºtii lui Goebbels, sã le semneze ºi sã le punã în paginã acolo unde li se indica. Situaþia presei devenise atât de dramaticã, încât pânã ºi Goebbels recu¬noºtea, în jurnalul sãu intim: orice om cãruia încã i-a mai rãmas o fãrâmã de onoare va fi foarte atent ca nu cumva, în viitor, sã ajungã ziarist. Lunã de lunã, cenzura devenea tot mai strictã. O directivã din 1935 interzicea publicarea fotografiilor cu lideri naziºti la mese festive, în spatele unor rânduri de sticle, pentru a nu crea populaþiei "impresia absurdã" cã membrii guvernului s-ar þine de chefuri. Era interzisã orice referire la cerºetori sau la sãraci, fãrã menþionarea actelor de caritate pe care le fãcea partidul nazist pentru aceºtia. În 1938, în preajma invadãrii Cehoslovaciei, ziarelor li s-a impus sã amplifice excesiv orice incident creat de cehi la graniþã. Uneori, Goebbels ajungea ºi în situaþii dificile, precum cea ivitã la sfârºitul lui august 1939, când nu se ºtia dacã Hitler va lua sau nu hotãrârea de a ataca Polonia. Instrucþiunea Generalã nr. 674, adresatã editorilor de ziare cu câteva ore înaintea luãrii deciziei, prevedea: În numãrul de mâine, articolul de fond va trebui sã prezinte, cât mai elocvent cu putinþã, hotã¬rârea Führer-ului, oricare ar fi ea, ca reprezentând singura soluþie corectã pentru Germania. În paralel cu indicaþiile pentru ziariºti, Goebbels a pus la punct ºi un serviciu foarte extins de supraveghere a presei. Fiecare publicaþie se citea cu mare atenþie ºi orice greºealã sau nesupunere era semnalatã imediat. Pedepsele variau în funcþie de gravitatea faptei. Erorile minore se soldau cu confiscarea tirajului, dar menþionarea unui nume interzis (de exemplu al unei perso¬nalitãþi socialiste sau al unui autor evreu) atrãgea dupã sine interzicerea dreptului de a mai profesa pentru editorul în cauzã. În alte cazuri putea fi ºi mai rãu. Pentru o greºealã de machetare, în urma cãreia o explicaþie privind un carnaval a apãrut sub fotografia unei procesiuni solemne a trupelor de asalt naziste, redactorul-ºef ºi editorul unui ziar local din Essen au fost trimiºi într-un lagãr de concentrare. Chiar ºi publicitatea se cenzura. Goebbels a interzis apariþia anunþurilor prin care erau cãutate menajere pentru familiile fãrã copii, pentru cã politica demograficã a naziºtilor încuraja naºterile. Cu toate aceste acþiuni în forþã de subordonare a presei, Goebbels nu a devenit omnipotent. Adolf Hitler a avut întotdeauna grijã sã nu lase prea multã putere vreunuia dintre subordonaþii sãi, pentru a nu ajunge în situaþia de a-ºi vedea ameninþatã poziþia supremã din ierarhie. Conform principiului "dezbinã ºi stãpâ¬neºte", el a încurajat rivalitãþile dintre subordonaþii sãi apropiaþi, dintre autoritãþile reprezentate de aceºtia. Astfel, în timp ce lui Goebbels i-a încredinþat misiunea sã înregimenteze presa, un alt cunoscut al sãu a fost ales sã aducã în proprietatea partidului tot mai multe publicaþii. Este vorba de Max Amann, cu care Führer-ul se împrietenise în timpul primului rãzboi mondial, când amândoi fãceau parte din aceeaºi unitate. Amann era ºi el, ca ºi Goebbels, un individ scund, firav ºi handicapat. κi pierduse mâna stângã într-un accident de vânãtoare. Hitler l-a numit director al editurii oficiale a partidului nazist, Eher Verlag, din München, deºi Amann nu avea nici aptitudini literare, nici talent de orator. Chiar ºi ideologia nazistã îi era indiferentã. Însã avea un foarte ascuþit simþ al afacerilor ºi mult fler în angajarea unor subordonaþi de valoare. La Eher Verlag a fost publicatã cartea lui Hitler, Mein Kampf, ºi tot aici era editat ºi ziarul oficial al partidului, Volkisher Beobachter (Observatorul poporului). În foarte scurt timp, Amann a transformat publicaþia dintr-un sãptãmânal plicticos, într-un coti¬dian plin de succes, cu un tiraj de peste un milion de exemplare, în ediþii tipãrite la München, Viena ºi Berlin. Tirajul imens se explica ºi prin faptul cã, dupã venirea naziºtilor la putere, foarte mulþi oameni s-au abonat la ziarul lor pentru a se proteja într-un fel. Hitler l-a numit pe Max Amann responsabil cu întreaga presã a partidului ºi l-a fãcut ºeful Departamentului de presã din cadrul Camerei de Culturã conduse de Goebbels. Puterea lui Amann a început sã creascã pe mãsurã ce noi publicaþii intrau în proprietatea lui Eher Verlag, mai ales dupã ce evreii au fost forþaþi sã-ºi vândã pe nimic editurile. Pentru a prelua tot mai multe publicaþii independente, Amann a dat ºi el niºte ordonanþe, pe 24 aprilie 1935, în calitatea lui de ºef al Departamentului de presã al Camerei de Culturã, ordonanþe prin care îi obliga pe proprietarii de case editoriale sã-ºi dovedeascã originea arianã pânã la anul 1800, le interzicea sã deþinã, fiecare, mai mult de un ziar ºi îºi aroga dreptul de a suspenda cu de la sine putere unele publicaþii, acolo unde con¬sidera concurenþa prea puternicã. Peste cinci sute de editori s-au vãzut nevoiþi sã abandoneze afacerile sau sã-ºi vândã editurile lui Eher Verlag. Pânã în 1939, numãrul ziarelor germane s-a redus aproape la jumãtate. Iar dacã în 1932 partidul avea în proprietate numai 3 la sutã din publicaþii, acum a ajuns sã deþinã circa 66 la sutã. ªi în anii urmãtori, în perioada rãzboiului, procentul a fost ridicat la 82,5. Profitul casei editoriale a partidului nazist a ajuns sã fie comparabil cu cel al celor mai mari corporaþii germane, precum I.G. Farben. Max Amann, la rândul sãu, ºi-a tras fãrã scrupule o parte însemnatã din câºtiguri, datoritã faptului cã poseda, în secret, o treime din acþiunile de la cea mai importantã tipografie cu care lucra editura. Însã faptul cã majoritatea publicaþiilor aparþinea naziºtilor, iar cenzura funcþiona pentru absolut toate, a fãcut ca ziarele sã devinã extrem de plicticoase, lucru ce a dus la scãderea drasticã a numãrului de cititori. Îndemnurile lui Goebbels la adresa jurnaliºtilor de a fi mai inventivi s-au dovedit zadarnice. Fiecare era conºtient cã orice greºealã îi poate fi fatalã. Atunci ministrul Propagandei a hotãrât sã permitã câtorva ziare foarte respec-tabile o minimã independenþã editorialã. Cel mai important dintre acestea era Frankfurter Zeitung, care se bucura ºi de o solidã reputaþie internaþionalã. Aparenta lui independenþã, continuitatea prezenþei sale, evident fãrã evreii a cãror familie îl avea în proprietate din 1856, au dus la creºterea prestigiului lui Hitler în strãinãtate. În acelaºi timp, regimul nazist a gãsit un mijloc extrem de eficient pentru influenþarea opiniei publice din afara graniþelor Germaniei. În schimbul libertãþii de a comenta unele evenimente culturale ºi religioase, editorii lui Frankfurter Zeitung au acceptat sã urmeze direcþiile politicii externe impuse de Hitler ºi pentru faptul cã ei credeau în discursurile acestuia referitoare la crearea unei Germanii puter¬nice, dar paºnice. Însã când Hitler a ordonat invadarea Poloniei, redactorul-ºef al ziarului a rãmas ºocat. Frankfurter Zeitung a mai supravieþuit pânã în 1943, când Hitler a dispus desfiinþarea lui. Dupã ce a reuºit subordonarea necondiþionatã a presei, Goebbels s-a orientat rapid spre celelalte douã noi mijloace de informare în masã: radioul ºi filmul. Dezvoltarea radiodifuziunii ºi a cinematografiei sonore a coincis cu perioada de ascensiune a nazismului. Mai mult, caracterul lor de noutate, faptul cã încã nu ajunseserã la o diversitate ºi la tradiþii greu de controlat le fãceau foarte vulnerabile imixtiunilor unor artizani ai manipulãrii. La toate acestea se adãuga ºi faptul cã liderii naziºti, în special Hitler, le agreau pentru cã aveau posibilitatea sã-ºi etaleze, prin intermediul lor, talentul oratoric. În Germania, încã de la începuturile sale, din 1925, sistemul de radiodifuziune aparþinea statului, aºa cã misiunea lui Goebbels nu a întâmpinat prea multe dificultãþi. În martie 1933, Ministerul Propagandei a preluat controlul asupra întregii reþele radiofonice, incluzând releele ºi staþiile locale de emisie. Oamenii lui Goebbels i-au înlocuit masiv pe profesioniºtii din radiodifuziune, iar pentru a asigura o cât mai mare audienþã emisiunilor, mi-nisterul a forþat producãtorii sã scoatã pe piaþã cât mai multe difuzoare populare, la un preþ cât mai scãzut. În ºase ani, numãrul posesorilor de radiouri s-a triplat. Circa ºaptezeci la sutã din populaþie avea în casã cel puþin un aparat de radio, procentul fiind cel mai ridicat din lume. În 1933, Führer-ul a þinut patruzeci ºi cinci de cuvântãri la radio, deºi începutul a fost ceva mai dificil. Cu toate cã era un orator înnãscut, Adolf Hitler se obiºnuise sã vorbeascã în "prizã" directã cu mulþimea. Aflat de unul singur în faþa microfonului, s-a bâlbâit. Dar Goebbels a remediat imediat situaþia. La urmãtoarele emisii a umplut studioul cu oameni. Pe lângã stimularea producþiei de radiouri, Joseph Goebbels a iniþiat ºi un vast program de audiþii în comun, convins fiind cã efectul discursurilor este cu atât mai mare, cu cât mulþimea adunatã într-un loc, sã le asculte, este mai mare. Nenumãrate difuzoare au fost instalate pe stâlpii de telegraf din intersecþii, în fabrici, magazine, birouri, berãrii ºi în alte locuri publice. În timpul programelor importante, se ordona încetarea lucrului, astfel încât oamenii sã poatã auzi emisiunile. Mii de gardieni ai radiourilor publice se ocupau de organizarea grupurilor de ascul¬tãtori, îºi notau preferinþele oamenilor ºi raportau conºtiincios orice eventualã nemulþumire legatã de faptul cã emisiunile durau prea mult. În scurt timp, circa un sfert din cele nouãsprezece ore de emisie zilnicã erau dedicate cuvântãrilor ºi comentariilor cu conotaþie clar propagandisticã. Restul programului cuprindea ºtiri (dintre cele furnizate de agenþia naþionalã, aflatã ºi ea sub totalul control al lui Goebbels) ºi muzicã. În general muzicã simfonicã, opere de Beethoven ºi Wagner, marºuri, dar ºi muzicã popularã ori valsuri. Goebbels era foarte atent ca ascultãtorii sã nu se plictiseascã ºi sã închidã radioul, de aceea urmãrea cu grijã programele ºi intervenea ori de câte ori considera cã era cazul. Însã, cu toatã preocuparea pentru a subordona presa scrisã ºi radioul, adevãrata obsesie a lui Joseph Goebbels o constituia cinematografia. În fiecare din cele trei case ale sale avea câte un aparat de proiecþie ºi îºi fãcea timp sã vadã cel puþin un film pe zi, chiar ºi atunci când era extrem de ocupat. Pelicula lui preferatã era Pe aripile vântului, dar a urmãrit de mai multe ori ºi Nimic nou pe Frontul de Vest pentru a-i studia modalitãþile de transmi¬tere a mesajului pacifist, din cauza cãruia a fost interzis în Ger¬mania acelor ani. Goebbels a înþeles cã filmul, prin calitãþile sale vizuale, mergând direct la sufletul spectatorilor, poate deveni un mijloc de propagandã extrem de inteligent ºi eficace. Singurul sãu regret era acela cã foarte mulþi dintre actorii ºi regizorii talentaþi ai Germaniei au plecat spre Hollywood sau spre alte capitale ale filmului din cauzã cã aveau evrei printre strãmoºi, iar persecuþiile antisemite cãpãtau tot mai multã amploare. Goebbels a încercat sã-l convingã pe Fritz Lang, autorul celebrului Metropolis, sã facã filme pentru naziºti, chiar dacã originea sa era evreiascã. Lang i-a cerut un rãgaz de gândire de douãzeci ºi patru de ore ºi în aceeaºi noapte a pãrãsit Germania cu trenul de Paris. Un alt actor renumit al timpului, Leo Russ, tot evreu, a fugit la Viena, ºi-a vopsit pãrul ºi barba în blond, ºi, sub un alt nume, s-a specializat în roluri de arieni, spre mândria criticilor de film naziºti din capi¬tala austriacã. Abia mai târziu ºi-a declinat adevãrata identitate ºi s-a îndreptat spre Hollywood unde a început sã lucreze pentru Metro Goldwyn Mayer. Pentru a împiedica exodul acesta, Goebbels le-a promis realizatorilor de filme o libertate mult mai mare decât cea datã editorilor ºi celor de la radio. Dar promisiunea nu a þinut prea mult. Prin Ministerul Propagandei ºi prin Camera de Culturã, Goebbels le-a impus producãtorilor sã-i prezinte spre aprobare fiecare scenariu, apoi a început chiar el sã decidã ce peliculã trebuie filmatã, ce scene trebuie refãcute sau scoase din film, ce actori sã interpreteze rolurile. În 1937, patru dintre cele mai cunoscute studiouri de film germane au intrat în proprietatea Ministerului Propagandei, iar puterea lui Goebbels a crescut ºi pentru faptul cã el putea finanþa diverse pelicule sau putea excepta încasãrile de la impozitare pe motiv cã filmul are o "valoare politicã ºi esteticã specialã". Joseph Goebbels viziona fiecare film produs în Germania, de la scurtele documentare educative pânã la peliculele artistice de lungmetraj. În mod surprinzãtor, acestea din urmã nu purtau mesaje propagandistice. Goebbels avea interesul ca oamenii sã vinã în sãlile de cinema unde asistau, înainte de proiectarea filmului, ºi la jurnale de ºtiri sau la documentare ce reprezentau propagandã purã. Cum mulþi dintre spectatori începuserã sã întâr¬zie, a ordonat ca uºile sãlilor sã nu se mai deschidã în pauza dintre film ºi documentar. Circa o mie cinci sute de caravane cinematografice colindau zonele rurale ale Germaniei pentru a proiecta în special filme documentare, jurnale de ºtiri, pelicule despre tinereþea lui Hitler sau alte teme de propagandã nazistã. Neexistând alternativã, oamenii le priveau ºi pe acestea. S-au realizat ºi douã filme având ca eroi militari din trupele de asalt, însã numãrul extrem de redus al spectatorilor care au venit sã le vadã l-a fãcut pe Goebbels sã concluzioneze cã: Locul cãmãºilor brune este în stradã, nu pe ecran. ªi totuºi, pe mãsurã ce se apropia rãzboiul, Goebbels a trebuit sã introducã tot mai multã propagandã în producþia cine¬matograficã, mai ales dupã ce Hitler i-a reproºat cã temele naziste sunt prea puþin reprezentate în filmele germane. În 1938, Goebbels a ordonat intrarea în producþie a câtorva pelicule virulent antise¬mite. Deja terenul era pregãtit de presa în care caricaturile hidoase ale evreilor apãreau aproape zilnic. Sãptãmânalul Der Stürmer (Atacatorul), spre exemplu, ajunsese la un tiraj de ºapte sute de mii de exemplare, cu toate cã propaganda antisemitã avea accente atât de scabroase, încât îi scârbise pânã ºi pe unii lideri naziºti. La realizarea peliculei Jidanul Süss, a trebuit ca Goebbels sã-i ameninþe pe producãtori ºi pe actori pentru a continua fil¬mãrile. Pelicula prezenta cazul unui bancher evreu care îºi extorca fãrã scrupule concetãþenii, îi tortura ºi le viola femeile, pânã ce revolta maselor a impus condamnarea lui la moarte. Efectul filmului a fost atât de puternic, încât grupuri de tineri, dupã ce ieºeau din sala de proiecþie, se nãpusteau asupra evreilor de pe stradã si îi bãteau cu sãlbãticie. Strategiile de influenþã ale NKVD (KGB) pentru þãrile din lagãrul sovietic Despre tehnicile de manipulare utilizate intens de ideologii de la Kremlin s-ar putea scrie volume întregi. Pentru capitolul de faþã am ales numai un exemplu, anume directivele secrete ale NKVD (KGB), din 1947, pentru þãrile din sfera de influenþã sovieticã. Documentul, reprodus dupã revista Literaturã ºi artã, Chiºinãu, 7 iunie 1990, citat ºi de istoricul Gh. Buzatu în lucrarea sa Rãzboiul mondial al spionilor, a fost descoperit în camera de lucru a lui Boleslav Bierut, fostul preºedinte al Poloniei co¬muniste (1944-l956). Pregãtit la Moscova, cu caracter strict secret, în birourile înalte ale NKVD (KGB), acest document conþine directive exprese pentru toate filialele Comitetului de Stat pentru Securitate din statele-satelit ale URSS. În cele patruzeci ºi cinci de puncte ale "Testamentului roºu" kremlinez sunt cuprinse acele acþiuni ce aveau sã fie întreprinse de cea mai maleficã ºi întinsã reþea de spionaj din lume, din toate timpurile, cu consecinþe tragice pentru toate popoarele din sfera Puterii sovietice. Deºi documentul era destinat, cum se vede, filialei din Varºovia, aflat, nu se putea altfel, în seiful ºefului partidului ºi statului polonez, fireºte, agent ºi executant impus de KGB, el a fost pus în practicã în tot lagãrul socialist. ªi nu numai. Directivele au fost transmise destinatarilor pe 2 iunie 1947, cu menþiunea "Strict secret", sub codul K-AA/CC 113. Indicaþie NK/003/47. E posibil ca, dincolo de directivele de bazã, aceleaºi pentru toate filialele NKVD (KGB) din fostele þãri comuniste, pentru fiecare dintre ele sã existe câte o variantã. Dupã "nevoile" Moscovei ºi dupã "pericolele" care existau în fiecare dintre aceste þãri din orbita URSS. Dar, judecând efectele dezastruoase pe care le-a avut ocupaþia sovieticã asupra acestor þãri, se poate acredita ideea cã "directivele" au fost urmãrite ºi aplicate întocmai. Consecinþele se vãd ºi astãzi. Înainte de a trece la comentarea pe scurt a fiecãrei instruc¬þiuni conþinute în "Testamentul roºu", se cuvine sã observãm cã acþiunile de manipulare pe scarã largã a populaþiei din þãrile-satelit ale Uniunii Sovietice se combinau perfect cu cele de spionaj ºi cu cele de terorizare a populaþiei (mergând pânã la pregãtirea ºi iniþierea unor masacre halucinante). De asemenea trebuie precizat cã scurtele comentarii ce însoþesc fiecare directivã reprezintã doar faþeta cea mai evidentã a adevãratelor intenþii ale celor care au imaginat respectiva strategie. O analizã extinsã ar scoate la ivealã nenumãrate alte raþiuni oculte. Lãsãm în seama cititorului tentativa de a le descifra. ªi acum, documentul... Directivele de bazã ale KGB pentru þãrile din lagãrul sovietic Moscova, 2.6.1947 (Strict secret) K-AA/CC 113. Indicaþie NK/003/47 1. Este interzisã primirea pe teritoriul ambasadelor a autoh¬tonilor racolaþi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceºti oameni este organizatã de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaþiile sunt preluate de cãtre ambasadã, prin organele serviciilor speciale. Activitatea de spionaj trebuia sã se desfãºoare în cel mai deplin secret, de obicei respectându-se "principiul dominoului", conform cãruia fiecare verigã a serviciului de informaþii trebuia sã cunoascã numai cât îi era strict necesar în activitate. În acelaºi timp, contactele de lucru ale fiecãrui agent se limitau numai la verigile imediat alãturate. Astfel descoperirea unui spion fãcea mult mai dificilã cãderea întregii reþele. Instrucþiunea, pe lângã referirile la pãstrarea confidenþialitãþii racolãrilor de informatori, relevã rolul important jucat de ambasadele Uniunii Sovietice în formarea unor puternice reþele de spionaj pe teritoriul statelor unde funcþionau. 2. Se va urmãri ca între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã sã nu se producã legãturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiþerii noºtri sã viziteze autohtoni la locuinþele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaþi sã stabileascã relaþii cu femei din rândul localnicelor. Nu se admite stabilirea de relaþii între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã, respectiv soldaþii autohtoni. Pentru formarea unei armate eficiente, dezumanizarea inamicului este condiþia esenþialã. Încetând sã-ºi mai priveascã viitoarele victime ca pe niºte fiinþe umane asemenea lui, solda¬tului îi va fi mult mai uºor sã îndeplineascã ordinele de atac, sã ucidã. De aceea este interzisã orice legãturã afectivã cu duºmanul. Astfel de legãturi între membrii celor douã tabere rivale ar face imposibil succesul tehnicilor de dezumanizare a viitoarelor victime ºi, mai mult, ar putea genera fenomene total nedorite (dezertãri, nesupuneri la ordine etc). În acelaºi timp trebuie reamintit cã cele mai puternice tehnici de manipulare se bazeazã pe izolarea individului (în cadrul unei cazãrmi sau pe front, departe de viaþa normalã), urmatã de supunerea lui la un nou mod de comportament (dirijat prin regulamentele militare). Contactele interumane ar putea anihila foarte repede efectele izolãrii ºi ar putea sta la baza unor puternice relaþii emoþionale ce ar zãdãrnici eforturile de obþinere a unei supuneri necondiþionate din partea soldatului faþã de ordinele superiorilor. Toate acestea demonstreazã fãrã putinþã de tãgadã cã URSS considera toate statele-satelit niºte potenþiali inamici. Iar inamicii ar fi trebuit sã fie îngenuncheaþi fãrã milã, chiar cu preþul unor masacre de proporþii (aºa cum de altfel s-a ºi întâmplat). Aceasta era adevãrata faþã a "prieteniei" pe care marele vecin de la Rãsãrit o nutrea faþã de þãrile socialiste vecine. 3. Se va accelera lichidarea cetãþenilor care întreþin legãturi neiniþiate de noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socia¬list Polonez, cu interbrigadiºtii, cu Organizaþia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasã ºi alte asociaþii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziþiei militare. Oricât de sincere ar fi fost, legãturile cu partidele sau orga¬nizaþiile "frãþeºti" nu puteau fi iniþiate decât în cadru organizat ºi supravegheat strict "de la Centru". Cei care îndrãzneau sã acþioneze din proprie iniþiativã urmau sã fie lichidaþi fãrã milã. În acest scop se foloseau "elementele opoziþiei militare", pentru ca vina pentru ucideri sã fie pusã pe seama inamicului. Grija de a controla total orice contacte cu partidele similare din þãrile-satelit demonstreazã încã o datã atitudinea dispreþuitoare ºi duºmã¬noasã a liderilor comuniºti de la Moscova faþã de cei pe care chiar ei îi impuseserã la conducerea þãrilor vecine. Oricând se puteau ivi motive pentru a-ºi executa fidelii, motive reale sau imaginare, aºa cã relaþiile cu aceºtia nu puteau sã depãºeascã cadrul strict aprobat ºi controlat. 4. La acþiunile militare vor lua parte acei soldaþi care au stat pe teritoriul þãrii noastre (se are în vedere Uniunea Sovieticã) înainte de a intra în Armata Kosciuzsco (Armata Polonã ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul URSS). Se va ajunge la distrugerea ei totalã. În timpul ºederii în Uniunea Sovieticã, soldaþii erau supuºi unui intens proces de spãlare a creierului, pentru a li se inocula un sentiment de fidelitate necondiþionatã faþã de Moscova. Astfel ei deveneau demni de încredere în desfãºurarea unor acþiuni militare. ªi totuºi efectul îndoctrinãrii putea sã disparã în timp, atunci când soldatul se înapoia în mijlocul conaþio¬nalilor sãi, când îºi relua vechile obiceiuri ºi revenea la uzul limbii materne. Cu cât trecea timpul, controlul asupra lui era mai dificil de exercitat. De aceea armata aliaþilor, chiar dacã se dovedise tovarãºã fidelã de luptã a celei sovietice, trebuia, în cele din urmã, sã fie distrusã, pentru a înlãtura orice surprize viitoare. 5. Trebuie realizatã în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un partid unic, având grijã ca toate rolurile-cheie sã revinã acelor oameni care aparþin serviciilor noastre secrete. Controlul total asupra societãþii trebuia exercitat numai de la Centru. Sistemele totalitare, printre care ºi cele de sorginte comunistã, excludeau cu desãvârºire pluralismul politic. În cadrul lor nu exista decât o singurã doctrinã "corectã", anume cea propovãduitã de liderii de la Centru. Orice deviere de la linie trebuia pedepsitã cu cea mai mare severitate. Iar pentru aceasta, ea trebuia sã fie sesizatã cu maximum de operativitate de oamenii antrenaþi special pentru astfel de misiuni. 6. Unificarea tuturor organizaþiilor de tineret. De la condu¬cãtori de plase în sus, în poziþii de conducere se vor repartiza oameni cu care sunt de acord serviciile noastre speciale. Membrii organizaþiilor de tineret reprezentau schimbul de mâine al partidului unic. De aceea trebuia sã fie verificaþi cu atenþie, pentru a rãmâne fideli Moscovei, indiferent în ce situaþie se va afla þara lor. Tinerii constituiau de asemenea materia primã pentru formarea "omului nou", iar cei aleºi pentru a face parte din respectivele organizaþii ar fi trebuit sã reprezinte "crema" viitoarelor detaºamente credincioase pe veci Kremlinului. 7. Se organizeazã ºi se urmãreºte ca funcþionarii aleºi deputaþi la congrese sã nu-ºi poatã pãstra mandatul pe întreaga perioadã ce le stã în faþã. Deputaþii nu pot convoca în nici un caz ºedinþe între întreprinderi. Dacã nu existã altã soluþie ºi o asemenea ºedinþã trebuie totuºi convocatã, se vor îndepãrta acei oameni care au activitate legatã de proiectarea concepþiilor ºi avansarea revendicãrilor. Pentru fiecare congres se vor pregãti oameni noi ºi doar cei vizaþi de serviciile noastre secrete vor fi aleºi. Nici o personalitate autohtonã nu trebuia sã aibã ocazia de a dobândi prea multã autoritate. Autoritatea ar fi fãcut-o mult mai greu de controlat. Obstrucþionarea permanentã a celor compe¬tenþi, înlocuirea lor conform principiului "rotirii cadrelor" fãceau imposibilã impunerea lor în faþa concetãþenilor. Astfel influenþa lor asupra celor din jur era redusã la maximum, iar cãile de manipulare de la Centru rãmâneau deschise. 8. Se va acorda o atenþie deosebitã persoanelor cu capacitãþi organizatorice ºi cu ºanse sigure de popularitate. Aceºti oameni trebuie cooptaþi, iar în cazul în care se opun, nu li se vor oferi posturi ierarhic superioare. Nici un autohton nu trebuia sã capete prea multã populari¬tate, prea multã aderenþã la mase. Popularitatea îl fãcea greu de controlat. Competenþii ori se racolau, ori se anihilau. Cu orice preþ, cale de mijloc nu exista. 9. Se va urmãri ca funcþionarii de stat (exclusiv organele de securitate ºi din industria minelor) sã aibã retribuþii mici. Aceasta se referã îndeosebi la sfera sãnãtãþii, justiþiei, culturii, respectiv la cei care deþin funcþii de conducere. În permanenþã, trebuia ca toþi cei care puteau genera curente de opinie, care puteau juca rolul unor agenþi de influenþã sau care puteau aduna adepþi în jurul lor sã fie reduºi la tãcere. Salariile mici îi obligau la un trai mizer. Trebuia sã fie umiliþi, fãcuþi sã se preocupe de supravieþuirea zilnicã, pentru a nu mai avea timp de altceva. Oamenii de culturã, medicii, lucrãtorii din justiþie, ceilalþi funcþionari de stat, care prin natura profesiei lor puteau avea un ascendent asupra semenilor, sã fie minimalizaþi, supuºi dispreþului. Justiþia, mai ales, trebuia târâtã în crizã, pentru a-i face pe judecãtori total dependenþi faþã de Putere. Excepþie fãceau lucrãtorii din securitate, a cãror fidelitate trebuia întreþinutã prin oferirea unor privilegii, dar ºi minerii. Aceºtia din urmã, din pricina izolãrii totale în care îºi petrec majoritatea timpului, sunt foarte influenþabili, foarte uºor de manipulat. Orice scânteie de nemulþumire poate aprinde un veritabil butoi de pulbere, impo¬sibil de controlat. De aceea salariile mai mari decât media erau menite sã le inducã un sentiment de fidelitate faþã de Centru, în virtutea cãruia puteau fi scoºi în orice moment pentru a servi intereselor ascunse ale manipulatorilor, fãrã ca ei sã-ºi dea seama 10. În toate organismele de guvernãmânt, respectiv în majo¬ritatea uzinelor, trebuie sã avem oameni care conlucreazã cu serviciile noastre speciale (fãrã ºtirea organelor administrative locale). Marile colectivitãþi muncitoreºti reprezentau în permanenþã un pericol potenþial. Aºa cum, în trecut, nemulþumirile lor au putut fi exploatate foarte uºor pentru declanºarea revoluþiilor prin care a fost instaurat sistemul comunist, ºi în continuare ei se puteau revolta oricând împotriva mizeriei zilnice. În fond, muncitorii nu aveau de pierdut "decât lanþurile". Pe baza acestei concepþii ei au fost folosiþi în revoluþii, dar tot în virtutea ei se puteau rãzvrãti oricând împotriva noilor stãpâni. Liderii de la Kremlin cunoºteau foarte bine strategia rãsturnãrii unui regim cu ajutorul muncitorilor ºi se temeau cã îi vor cãdea victime la rândul lor. Ceea ce, în multe cazuri, s-a ºi întâmplat. Spre exemplu, în România, regimul ceauºist s-a prãbuºit definitiv în momentul în care marile colective muncitoreºti s-au alãturat revoluþionarilor din stradã. Din aceste motive, trebuia ca muncitorii sã fie supravegheaþi permanent, cu atenþie, de oameni special pregãtiþi. infiltraþi în rândurile lor. 11. Se va urmãri cu stricteþe ca presa autohtonã sã nu transmitã date privind calitatea ºi sortimentul mãrfurilor ce ni se transportã. Nu este voie ca aceastã activitate sã se cheme comerþ. Trebuie neapãrat menþionat faptul cã e vorba de schim¬buri de mãrfuri. Marele vecin de la Rãsãrit nu trebuia perceput ca un partener de afaceri, ci ca un prieten. Iar cu un prieten nu faci afaceri, deoarece, mai devreme sau mai târziu, pot apãrea suspiciuni ori nemulþumiri, mai ales din partea celui aflat în inferioritate. De aceea trebuia pãstrat un secret absolut ºi asupra mãrfurilor trimise în URSS. În plus, sintagma "schimburi de mãrfuri" inducea impresia unui avantaj reciproc, ce masca jaful practicat de liderii de la Moscova în detrimentul statelor-satelit. 12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor, în sensul neacordãrii de acte de proprietate asupra pãmântului; actele vor arãta calitatea de lot dat în folosinþã, dar nu de proprietate a deþinãtorului. Sentimentul de proprietate trebuia anihilat prin orice mij¬loace. Distrugându-i suportul material al independenþei personale, individul putea fi fãcut sã-ºi piardã complet identitatea ºi apoi cufundat cu mult mai multã uºurinþã în anonimatul maselor de manevrã supuse necondiþionat autoritãþilor. 13. Politica faþã de mica gospodãrie þãrãneascã sã urmeze acel curs pentru a o face nerentabilã. Dupã aceea trebuie înce¬putã colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenþã mai mare, trebuie redusã împãrþirea mijloacelor de producþie, concomitent cu creºterea obligaþiilor de predare a cotelor. Dacã nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie aranjat ca agricultura sã nu poatã asigura aprovizionarea întregii þãri, astfel ca necesarul sã fie acoperit prin import. Proprietatea particularã trebuia distrusã, mai ales la þarã. Micul proprietar agricol avea un grad mai mare de independenþã datoritã faptului cã îºi putea asigura cele necesare traiului, ºi chiar ceva în plus, în cadrul propriei sale gospodãrii. El nu mai depindea de relaþiile cu cei din jur pentru a supravieþui ºi nici nu era prea preocupat de obþinerea unor înalte poziþii sociale sau de alte privilegii. Micul proprietar agricol trãia într-o cvasiizolare, fapt care îl fãcea foarte greu de manipulat. De aceea trebuia înlãturat suportul ce îi dãdea siguranþa zilei de mâine ºi forþa de a rezista, îndârjit ºi tãcut, tuturor presiunilor. Þãranul ºtia cã puterea lui stãtea în pãmânt ºi în mica gospodãrie din care îºi asigura traiul zilnic, de aceea era imposibil de aplicat o metodã directã pentru a-l deposeda de ceea ce avea mai scump. În acest sens, strategii comunismului au apelat la o manevrã indirectã ºi anume la subminarea micii proprietãþi private, gradat, prin diverse metode, fãcând-o nerentabilã. Sãrãcit, hãrþuit, lipsit de speranþã în ceea ce priveºte viitorul, micul proprietar trebuia în cele din urmã sã se supunã colectivizãrii. Iar dacã totuºi rezistenþa continua, trebuia sã se apeleze la import, pentru a-i da lovitura de graþie. Metoda a fost adoptatã în mai toate statele socialiste, în primele decenii ale formãrii acestora, dar ºi mai târziu. Spre exemplu, în România, în 1992 ºi 1993 s-a apelat la importul de grâu, deºi micii producãtori obþinuserã producþii dincolo de aºteptãri. 14. Trebuie fãcut totul ca hotãrârile ºi ordinele ― fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric ― sã fie nepunc¬tuale. În statele-satelit trebuia pãstratã permanent o stare de dezorganizare. Trebuia ca legile sã se batã cap în cap ori sã vinã prea târziu, ordinele ºi hotãrârile sã fie ineficiente, ierarhiile sã nu aibã stabilitate º.a.m.d. Menþinând haosul, societatea îºi pãstra slãbiciunile ºi putea fi foarte uºor de controlat. Oamenii nu aveau posibilitatea sã-ºi solidifice un sistem propriu de valori, senti¬mentul de insecuritate se accentua, iar manipulatorii aveau astfel un teren extrem de propice pentru acþiune. 15. Trebuie fãcut totul ca anumite cazuri sã fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii sau institute, însã nici una dintre ele sã nu aibã drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepþie cazurile ce vizeazã industria minelor). O altã strategie menitã sã inducã haosul, sã împiedice for¬marea unor ierarhii funcþionale, sã nu ofere posibilitatea vreunei instituþii sau alteia de a acumula prea multã autoritate. De fapt, o variantã a vechiului principiu "dezbinã ºi stãpâneºte". Excepþie face industria minelor, deoarece minerii constituiau armata de rezervã a regimului, prin faptul cã ei puteau fi manipulaþi cu extremã uºurinþã. Iar pentru ca efectul manipulãrii sã fie cel scontat, era necesar ca în rândurile celor din subteran sã funcþioneze impecabil simþul ierarhiei. La un singur semn al celui pe care îl considerau lider (evident, acesta fiind agent KGB), trebuia ca ei sã se mobilizeze ºi sã acþioneze pentru îndeplinirea ordinelor, fãrã nici un comentariu sau reþinere. Izolarea totalã de lumea exterioarã dãdea posibilitatea liderului sã-i convingã cã numai ce spunea el era "corect" ºi "bine" pentru ei. O veritabilã armatã de roboþi, pãstratã în subterane, gata de acþiune la orice moment. 16. Autoconducerea din uzinã nu poate exercita nici o influenþã asupra activitãþii din uzinã. Poate lucra doar la pune¬rea în practicã a hotãrârilor. Trebuia ca principiile socialiste vehiculate tot timpul, precum ºi cel al "autoconducerii muncitoreºti", sã rãmânã numai pentru faþada propagandisticã ºi, eventual, pentru a arunca vina tuturor nereuºitelor asupra colectivelor înseºi. Dar realizãrile trebuie atribuite doar "viziunii înþelepte" a conducãtorilor de la Centru. În acest sens, Centrul trebuia sã coordoneze nemijlocit întreaga activitate, iar "autoconducerea" uzinalã sã îndeplineascã doar rolul simplului executant. Asta ºi pentru a evita, iarãºi, acumu¬larea de autoritate sau de popularitate de cãtre unii oameni din colectivele muncitoreºti, competenþi, dar neverificaþi ºi neînre¬gimentaþi. 17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii. Sindicatele trebuie sã fie ocupate cu alte probleme, spre exemplu cu organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii ºi împrumuturi, programe culturale ºi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mãrfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere ºi decizii ale conducerii politice. Rolul sindicatelor, ca ºi al tuturor celorlalte organizaþii civice, obºteºti, de tineret etc. trebuie sã fie acela de simpli vasali aflaþi sub controlul total al partidului unic, mai bine zis al Centrului de la Kremlin. Ele trebuie sã îndeplineascã orbeºte ordinele, sã promoveze politica partidului unic, sã capaciteze energiile populaþiei spre diverse alte sectoare, pentru a restrânge riscul apariþiei unor nemulþumiri sau rãzvrãtiri. Deºi purtau denumirea unor organisme existente ºi în statele democratice, pentru a induce o aparenþã de libertate, ele se deosebeau funda¬mental de acestea. În statele democratice, sindicatele ºi celelalte organizaþii neguvernamentale se aflã total în slujba membrilor sau a cetãþenilor lor. În sistemele totalitare, ele se aflau ºi se aflã încã ºi astãzi, în numeroase zone ale globului, numai în slujba parti¬dului unic, acþionând, subtil sau chiar fãþiº, împotriva intereselor legitime ale cetãþenilor. 18. Trebuie avansaþi numai acei conducãtori care executã impecabil sarcinile primite ºi nu le analizeazã depãºind cadrul activitãþii lor. Conducerea de la Kremlin nu avea nevoie, în statele-satelit, de parteneri, ci de executanþi. Aceastã politicã trebuia aplicatã pânã la nivelul celei mai neînsemnate întreprinderi. Criteriul de avansare nu trebuia sã fie competenþa, autoritatea, inteligenþa sau popularitatea, ci fidelitatea necondiþionatã faþã de Centru. Faptul cã fidelitatea era cultivatã, în majoritatea cazurilor, numai la cei incapabili, pentru cã ei erau cei mai zeloºi executanþi, nu deranja, ba chiar era de dorit. Nu contau uriaºele pierderi suferite de economiile þãrilor socialiste prin promovarea incompetenþilor. Scopul era pãstrarea unui control total asupra fiecãrui segment al vieþii politice, economice, sociale ºi culturale. Iar dezastrul era chiar de dorit, pentru cã bunãstarea ar fi oferit oamenilor rãgazul de a gândi. 19. În legãturã cu activitatea localnicilor cu funcþii de par¬tid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea condiþii, încât sã fie compromiºi în faþa angajaþilor, astfel devenind imposibilã întoarcerea lor în anturajul iniþial. Din nou, oricât de fideli ar fi fost Kremlinului, partenerii de ideologie din þãrile-satelit nu puteau fi lãsaþi sã dobândeascã prea multã putere. Indiferent de serviciile aduse Moscovei, trebuia ca înalþii funcþionari de partid sau de stat din þãrile "frãþeºti" sã fie compromiºi iremediabil, chiar aruncaþi în temniþã, cel mai adesea în urma unor procese de "demascare" sau prin reconsiderarea trecutului lor conform unor concepþii ºi reguli inventate special în acest scop. Istoria perioadei comuniste din mai toate þãrile Europei Centrale ºi de Est dovedeºte cã principiul a fost aplicat temeinic, decenii la rând. De fiecare datã când un nou lider venea la conducerea þãrii, cei de dinaintea lui erau blamaþi, judecaþi, înfieraþi, întemniþaþi º.a.m.d. Niciodatã, în perioada existenþei regimurilor comuniste, cei acuzaþi nu au mai putut sã revinã la putere. 20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinþa poziþii de rãspundere în locuri unde deja sunt plasaþi oamenii serviciului special. Armata trebuia ºi ea supravegheatã îndeaproape, prin agenþi infiltraþi în poziþii-cheie. Fiecare personalitate militarã autohtonã trebuia sã aibã cel puþin o "umbrã" din cadrul KGB, care sã-i raporteze orice miºcare, sã-i afle slãbiciunile, în vederea unui eventual ºantaj viitor, dar, totodatã, sã poatã cunoaºte în amãnunt ºi cele mai secrete planuri militare ale armatelor "frãþeºti". Cum infiltrarea spionilor în colective de conducere deja formate atrãgea dupã sine unele riscuri, era mult mai eficientã promovarea cadrelor militare autohtone în locuri unde deja se aflau implantaþi agenþi KGB, astfel încât autoritatea militarilor din þãrile-satelit sã creascã în acelaºi timp cu cea a agenþilor Kremlinului. 21. În cazul fiecãrei acþiuni armate ºi eu ocazia tragerilor, cantitatea muniþiei va fi controlatã permanent ºi cu seriozitate, indiferent de tipul de armã. Întotdeauna se putea ivi posibilitatea unei conspiraþii militare având ca scop declanºarea unei revolte împotriva stãpânului de la Rãsãrit. De aceea, alãturi de supravegherea tuturor persoanelor influente din armatã, trebuia controlatã minuþios muniþia existentã, pentru a nu permite formarea unor stocuri clandestine, care sã fie folosite ulterior. 22. Trebuie þinut sub observaþie fiecare institut de cercetare ºi laborator. Progresele ºtiinþei puteau oferi oricând un atu pentru contra¬cararea influenþei ruseºti sau pentru preluarea supremaþiei într-un anumit domeniu. De aceea institutele de cercetãri trebuie supra¬vegheate cu atenþie pentru a contracara astfel de eventualitãþi, dar ºi pentru a prelua, prin activitãþi specifice spionajului economic, orice descoperire demnã de interes. 23. Trebuie acordatã o mare atenþie inventatorilor, inova¬torilor, respectiv dezvoltatã ºi sprijinitã activitatea lor, dar fiecare invenþie trebuie înregistratã cu consecvenþã la Centru. Este permisã doar realizarea acelor investiþii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaþiile noastre speciale. Nu se pot realiza acele invenþii care ar asigura creºterea pro¬ducþiei de produse finite ºi, paralel cu aceasta, scãderea extracþiei ºi a producþiei de materii prime sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacã o invenþie a devenit cunoscutã, trebuie organizatã vânzarea acesteia în strãinãtate. Documentele cuprinzând date cu privire la valoarea ºi descrierea invenþiei nu se publicã. ªi activitatea inventatorilor ºi a inovatorilor trebuia supusã celui mai strict control. Dacã unele invenþii ar fi dus la accele¬rarea progresului economic ºi la creºterea gradului de bunãstare a populaþiei, trebuia sã fie subminate. Populaþia trebuia menþinutã la limita subzistenþei pentru a deveni total dependentã de mãsurile luate de liderii sistemului, iar economiile statelor-satelit sã fie total dependente de relaþiile cu Uniunea Sovieticã. Excepþie fãcea industria minelor, a cãrei dezvoltare trebuia sã ofere, pe de o parte, materia primã necesarã în orice moment economiei ºi, pe de alta, bunãstarea minerilor, care puteau fi folosiþi oricând drept armatã fidelã de rezervã. Dacã totuºi unele invenþii deveneau cunoscute, aveau sã fie exploatate în folosul statului, pentru cã nici o sursã de venit nu trebuia neglijatã. Insã invenþiile rãmâneau secrete, pentru a nu atrage cuiva atenþia asupra acestei politici oculte de supraveghere ºi utilizare a lor. 24. Punctualitatea transporturilor trebuie perturbatã (mai puþin cele cuprinse în îndrumãrile din NG 552-46). Cu cât haosul creºtea, cu atât þara respectivã, populaþia ei, era mai uºor de stãpânit. În plus, trebuia ca oamenii sã fie în permanenþã preocupaþi de ceva, nemulþumiþi de activitatea vreunui ºofer sau a altuia, agasaþi de întârzieri ori de aglomeraþie, pentru a-ºi pierde obiºnuinþa gândirii lucide, pentru a nu observa cã întreg sistemul era greºit. În plus, în momente de cumpãnã, când mizeria traiului cotidian atingea insuportabilul, orice regle¬mentare minorã însoþitã de înfierarea publicã a unor þapi ispãºi¬tori putea dezamorsa tensiunea, atrãgând chiar recunoºtinþa populaþiei pentru scurtul moment de respiro. Apoi tactica era reluatã. 25. În uzine trebuie iniþiate diferite ºedinþe ºi conferinþe profesionale, trebuie notate propunerile, observaþiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora. Preocupãrile de ordin profesional ale cetãþenilor ºi îndeosebi ale celor din marile centre industriale trebuie sã fie cunoscute cu precizie pentru a nu face loc surprizelor. Dar nu numai cunos¬cute, ci ºi notate, clasificate, arhivate, pentru a urmãri evoluþia profesionalã a fiecãrui individ în parte, modul sãu de gândire, motivele de satisfacþie sau de nemulþumire, dorinþele ºi poten¬þialul intelectual º.a.m.d. Având aceste fiºe individuale se putea anticipa ºi comportamentul fiecãruia în anumite situaþii. 26. Trebuie popularizate discuþiile cu muncitorii care se ocupã de probleme actuale legate de producþie, respectiv cele care criticã trecutul ºi problemele locale. Nu se vor înlãtura cauzele fenomenelor în discuþie. Preocupãrile ºi gândurile clasei "conducãtoare" trebuie ca¬nalizate spre probleme de muncã ori locale, pentru a evita între¬bãrile grave ce puteau apãrea în minþile unora. De asemenea, pentru a demonstra cã sistemul comunist încuraja libertatea de opinie (aºa cum susþineau ideologii de la Centru), erau încurajate poziþiile critice, dar, bineînþeles, numai la adresa trecutului sau a unor probleme minore, ce nu puteau duce la punerea în discuþie a întregului sistem. Din aceleaºi motive era încurajatã ºi autocri¬tica. Dar pentru ca astfel de discuþii diversioniste sã poatã continua la nesfârºit, era esenþialã pãstrarea cauzelor ce le fãceau posibile. 27. Luãrile de poziþie ale conducerilor autohtone pot avea coloraturã naþionalã sau istoricã, dar nu pot duce la unitate naþionalã. Pentru pãstrarea unei aparenþe de independenþã faþã de Moscova, erau îngãduite luãrile de poziþie cu substrat istoric (bineînþeles, era vorba de istoria naþiunilor respective rescrisã în cheie comunistã), sau naþionalist (în acest caz, pentru a amplifica tensiunile interetnice în spiritul bine cunoscutului principiu "dezbinã ºi stãpâneºte"). Trebuia însã respectatã limita dincolo de care ar fi putut apãrea unele revendicãri teritoriale întemeiate. Chiar ºi dupã colapsul comunismului, în unele þãri din sfera de influenþã moscovitã directiva a fost aplicatã în continuare. Spre exemplu, în România, dupã revoluþia din decembrie 1989, ten¬dinþele naþionaliste au rãbufnit cu furie, dar nu s-a mers pânã la depunerea unor eforturi concrete, susþinute, pentru reunificarea þãrii cu teritoriile româneºti de dincolo de Prut. 28. Trebuie acordatã o mare atenþie ca nu cumva sã existe reþele de apã neracordate la reþeaua principalã în cartierele în curs de reconstrucþie sau nou construite. Canalizarea veche ºi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs. Apa este esenþialã pentru supravieþuirea omului. În cazul unor revolte foarte greu de contracarat, controlul asupra reþelelor de apã oferea posibilitatea declanºãrii unor acþiuni diversionist-teroriste cu efect catastrofal asupra insurgenþilor. Pentru reuºita totalã a acestor acþiuni era necesar ca toate reþelele de apã se fie conectate la un sistem central, iar sursele independente sã fie distruse. De fapt, metoda era cunoscutã ºi aplicatã, în diverse variante, de foarte mult timp. Spre exemplu, popoarele din vechime, în fuga lor din calea nãvãlirilor barbare, aveau întot¬deauna grijã sã otrãveascã fântânile. De asemenea, existenþa sistemului unic de alimentare cu apã fãcea posibilã ºi aplicarea altor diversiuni, cum ar fi rãspândirea zvonurilor privind otrãvirea apei potabile, ce amplificau starea de tensiune, de nesiguranþã, fãcându-i vulnerabili pe cei vizaþi. În timpul revoluþiei din România au fost utilizate intens astfel de zvonuri. 29. Reconstrucþia obiectivelor industriale ºi construcþia celor noi se vor face având în vedere ca materialele reziduale sã fie dirijate în depozitele de apã ce ar putea folosi drept rezerve de apã potabilã. Nu numai fântânile ºi sistemele independente de alimentare cu apã trebuie distruse, ci ºi orice altã rezervã potenþialã de apã potabilã. În acest sens era impusã poluarea lacurilor, a râurilor, a pânzelor freatice etc. 30. În oraºele reconstruite sau nou-construite nu se admit în locuinþe spaþii excedentare, care ar putea folosi la adãpostirea pe o perioadã mai lungã a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente. Tot în eventualitatea apariþiei unor miºcãri de rezistenþã sau a altor situaþii de crizã, trebuie sã fie reduse la maximum ºansele de supravieþuire a celor care luptau împotriva sistemului. 31. Întreprinderile proprietate personalã ºi industriaºii vor primi doar acele cantitãþi de materii prime ºi utilaje care sã împiedice producþia de calitate. Preþul acestor mãrfuri sã fie mai mare decât preþul produselor similare ale întreprinderilor de stat. În unele state socialiste au mai continuat, un timp, sã existe ºi întreprinderi particulare. Dar ele au fost subminate, pentru a da faliment în cel mai scurt timp posibil. Asemenea cazuri erau apoi folosite de propaganda comunistã ca exemple "vii" ale supe¬rioritãþii sistemului de producþie socialist faþã de cel capitalist. 32. Trebuie facilitatã extinderea proprietãþii de stat la cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisã criticarea acti¬vitãþii organelor administrative, însã nu se admite nicidecum scãderea numericã a personalului ºi nici funcþionarea lor normalã. Controlul statului, respectiv al partidului unic, trebuia impus în absolut toate domeniile. Pentru a facilita acest lucru era necesarã crearea unui uriaº sistem birocratic, în cotloanele cãruia sã se piardã orice revendicare raþionalã, orice iniþiativã nedoritã, orice manifestare de independenþã. Sistemul birocratic putea fi criticat, pentru a da nemulþumiþilor iluzia cã îºi pot exprima liber pãrerile, dar nu trebuia împiedicat sã funcþioneze. 33. Trebuie sã se aibã o mare grijã de toate proiectele de fabricaþie din industria minierã, respectiv din întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bunã a pieþei interne. "Pârghiile" economiei socialiste trebuie pãstrate în mâinile celor de la Centru. Din nou, o atenþie specialã este acordatã in¬dustriei miniere, precum ºi celorlalte "sectoare prioritare". În ce priveºte populaþia, aceasta trebuia menþinutã la limita sub¬zistenþei. Obþinerea unui strict necesar pentru viaþa de zi cu zi trebuia sã devinã preocuparea permanentã a fiecãrui individ, pentru a nu mai avea timp sã gândeascã. În acelaºi timp, se crea posibilitatea recompensãrii celor fideli cu permisiunea de a se aproviziona pe filiere preferenþiale. 34. Trebuie acordatã o atenþie deosebitã bisericilor. Activi¬tatea cultural-educativã trebuie astfel dirijatã ca sã rezulte o antipatie generalã împotriva acestora. E necesar sã fie puse sub observaþie tipografiile bisericeºti, arhivele, conþinutul predicilo, al cântecelor, al educaþiei religioase, dar ºi cel al ceremoniilor de înmormântare. Biserica putea oferi un refugiu, îl putea conecta pe individ la un alt sistem de valori, la o altã viziune asupra existenþei, îi putea da un sprijin pentru a rezista celor mai aspre încercãri. Biserica trebuia anihilatã, pentru ca singura "ºtiinþã sacrã" sã rãmânã ideologia comunistã. 35. Din ºcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee ºi facultãþi trebuie sã fie înlãturaþi profesorii care se bucurã de popularitate. Locurile lor vor fi ocupate de oameni numiþi. Sã se analizeze diferenþele dintre materii, sã fie redusã cantitatea de material documentar, iar la licee sã se opreascã predarea limbilor latinã ºi greacã veche, a filozofiei generale, a logicii ºi geneticii. Cu ocazia predãrii istoriei nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sã serveascã binele þãrii, ci trebuie arãtatã miºelia regilor ºi lupta poporului asuprit. În ºcolile de specialitate trebuie introdusã specializarea restrânsã. Profesorii care se bucurã de popularitate sunt foarte greu de controlat. Atenþia deosebitã ce li se acordã e motivatã de faptul cã, lucrând cu tinerii, le pot forma acestora concepþii ºi atitudini ostile ideologiei comuniste. Mai mult, atitudinile deprinse la o vârstã fragedã au ºanse considerabile sã se pãstreze toatã viaþa. De aceea se impunea obligatoriu înlocuirea dascãlilor populari cu politruci convinºi. Materialul documentar folosit în procesul de învãþãmânt trebuia sã fie redus cât mai mult pentru a le transmite elevilor doar rudimente de culturã generalã, rudimente permise de cenzura regimului. Adevãrata învãþãturã urma sã fie cea din manualele de socialism ºtiinþific, economie politicã, precum ºi din toate celelalte manuale rescrise în cheia ideologiei comuniste. Studiul limbilor latinã ºi greacã veche trebuia interzis în licee pentru a nu le da posibilitatea elevilor sã aibã acces direct la operele unor mari gânditori ai lumii. Filozofia generalã era interzisã, singura filozofie "adevãratã" fiind cea marxist-leninistã; individul nu trebuie sã aibã vreun termen de comparaþie pentru a ajunge sã-ºi punã întrebãri periculoase. De asemenea, era interzis studiul logicii, pentru cã ea i-ar fi putut face pe unii sã aibã ideea de a judeca logic ideologia comunistã. Genetica, precum ºi alte ºtiinþe de avangardã, ar fi putut deschide noi orizonturi cognitive, din perspectiva cãrora materialismul dialectic, darwinismul, ori socialismul ºtiinþific ar fi pãrut desuete ºi chiar false. O atenþie specialã se acorda rescrierii istoriei. În acest context, chiar dacã respectiva naþiune ar fi avut înaintaºi de marcã, trebuia ca ei sã fie minimalizaþi, pentru a permite ca inocularea urii faþã de sistemul monarhist ºi capitalist sã aibã eficienþã maximã. În ºcolile specializate era recomandatã specializarea îngustã, menitã sã-l transforme pe om într-un robot foarte priceput în domeniul sãu de activitate, dar neputincios în rest. 36. Trebuie sã fie iniþiatã organizarea unor acþiuni cu ca¬racter artistic sau sportiv care sã sãrbãtoreascã lupta autoh¬tonilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruºii, îndeosebi nemþii) ºi care sã popularizeze lupta pentru socialism. Din când în când, populaþia avea nevoie ºi de o porþie de "circ". Acesta însã trebuia sã îndoctrineze cetãþenii. Istoria era rescrisã, astfel încât orice sãrbãtoare naþionalã se transforma în prilej de glorificare a "luptei pentru socialism" ºi, eventual, a "mult iubiþilor" conducãtori. 37. Pe plan local este interzisã apariþia unor opere despre acei autohtoni care înainte de revoluþie ºi în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial au trãit la noi. Iluzia independenþei faþã de Moscova a statelor-satelit trebuia pãstratã pentru a nu zgândãri în mod inutil orgoliul naþional al popoarelor vasale. ªi se pãstra ºi secretul asupra trecutului acelor personalitãþi autohtone (multe dintre ele în funcþii importante, mergând pânã la cea supremã în stat ºi partid, sau în rezerva de cadre), personalitãþi care au fost pregãtite din punct de vedere ideologic pe teritoriul Uniunii Sovietice, antrenate în spiritul unei fidelitãþi absolute faþã de Kremlin. 38. Dacã se constituie o organizaþie care ar sprijini alianþa cu noi, dar totodatã ar stãrui asupra controlului activitãþii eco¬nomice a conducerii oficiale, imediat se va porni împotriva ei o campanie de acuzare a naþionalismului ºi ºovinismului. Se va începe cu: profanarea monumentelor ce ne aparþin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sã rezulte pone¬grirea naþiunii ºi a culturii noastre ºi îndoiala faþã de înþelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandã trebuie implicaþi ºi localnicii, folosindu-ne de ura care existã împotriva acelor organizaþii. În statele socialiste puteau apãrea diverse organizaþii având la bazã ideologia comunistã, ºi chiar declarativ filoruse. Întotdeauna însã exista pericolul ca declaraþiile de fidelitate faþã de Moscova sã reprezinte doar o faþadã în spatele cãreia aceste organizaþii sã încerce promovarea independenþei naþionale, cel puþin din punct de vedere economic. A le interzice de-a dreptul era dificil, pentru cã nu se puteau invoca în mod clar incompa¬tibilitãþi ideologice ºi nici nu se dorea zgândãrirea orgoliului naþional al cetãþenilor din þara respectivã. De aceea se recomanda utilizarea unei diversiuni constând în acuzarea organizaþiei în cauzã de naþionalism ºi ºovinism. În doctrina comunistã, naþio¬nalismul era definit drept o "armã politicã a burgheziei, folositã în scopul aþâþãrii urii naþionale, pentru a justifica asuprirea naþionalã, pentru a ascunde tendinþele sale expansioniste, pentru a împiedica unitatea de luptã a oamenilor muncii împotriva exploatãrii". Naþionalismul era în totalã opoziþie cu "inter¬naþionalismul proletar". La rândul sãu, ºovinismul se definea ca "atitudine politicã anacronicã ºi retrogradã". Dar aceste "pãcate ideologice" puse în seama organizaþiei vizate ar fi trebuit susþinute de fapte reprobabile pe mãsurã. De aceea se trecea la înscenarea unor fapte de o extremã gravitate precum profanarea de monumente, rãspândirea de manifeste ostile Uniunii Sovietice ºi "prieteniei" dintre þara respectivã ºi marele vecin de la Rãsãrit º.a.m.d. În acelaºi timp, oricând puteau fi gãsiþi localnicii care sã poatã fi folosiþi drept cozi de topor, în scopul provocãrii unei aversiuni totale a populaþiei faþã de organizaþia vizatã. Motivele anihilãrii fiind astfel create, lovitura finalã devenea extrem de simplã. 39. Se va avea grijã de construcþia ºi reconstrucþia ºoselelor, a podurilor, a drumurilor ºi reþelelor de legãturã, astfel ca în cazul în care este nevoie de o intervenþie armatã, locul rezistenþei sau al concentrãrii forþelor reacþionare sã fie accesibil din toate pãrþile. Uluitoarea vitezã cu care trupele sovietice au intervenit în Cehoslovacia anului 1968 reprezintã o confirmare elocventã pentru importanþa acestei instrucþiuni. 40. Atenþie ca reprezentanþii opoziþiei politice sã fie închiºi. Sã se prelucreze acei opozanþi care se bucurã de stima populaþiei. Înainte ca ei sã se întipãreascã în conºtiinþa maselor, trebuie lichidaþi prin aºa-numite "întâmplãri neprevãzute" sau închiºi sub acuzaþie de crimã de drept comun. Reprezentanþii opoziþiei politice nu puteau rãmâne în liber¬tate pentru cã foarte uºor ar fi putut deveni nuclee de cristalizare a unor noi miºcãri de rezistenþã anticomunistã. În acelaºi timp trebuia evitatã cu foarte mare grijã martirizarea lor, pentru a nu rãmâne în conºtiinþa contemporanilor ºi a generaþiilor viitoare drept exemple de verticalitate moralã. Deoarece pãstrarea unui secret absolut asupra sorþii lor era imposibilã, se impunea demo¬larea imaginii pe care o aveau în ochii populaþiei. În acest scop, erau acuzaþi ºi condamnaþi pentru delicte de drept comun. În alte cazuri se rãspândeau zvonuri ºi chiar "dovezi" despre colaborarea lor cu diverse forþe antinaþionale sau chiar, mai târziu, cu servi¬ciile de securitate. Iar atunci când se considera cã înscenãrile ar fi luat prea mult timp, erau lichidaþi pur ºi simplu prin "întâm-plãri neprevãzute". 41. Trebuie împiedicatã reabilitarea celor condamnaþi în procese politice. Iar dacã devine inevitabilã, se admite doar cu condiþia ca acest caz sã fie considerat o greºealã judecãtoreascã: nu va avea loc reluarea procesului, respectiv pricinuitorii jude¬cãþii greºite nu vor fi convocaþi. Sistemul comunist era "perfect". În "cea mai bunã dintre lumi, justiþia nu putea greºi, mai ales din punct de vedere ideologic. Dacã totuºi se iveau cazuri în care reabilitarea unor condamnaþi în procese politice devenea inevitabilã, "greºeala" trebuia atri¬buitã unor oameni, nu sistemului în sine. Tot pentru a nu se ajunge la punerea în discuþie a sistemului era interzisã cu desã¬vârºire reluarea procesului. Pricinuitorii erorii judiciare erau ºi ei învãluiþi în uitare, pentru a nu atrage prea mult atenþia opiniei publice asupra dedesubturilor procesului ºi implicit a sistemului. 42. Acei conducãtori numiþi de cãtre partid, care prin activi¬tatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulþumirea angaja¬þilor, sã nu fie chemaþi în judecatã. În cazuri drastice se recheamã din funcþie, fiind numiþi în poziþii similare sau superioare. La sfârºit vor fi puºi în fiincþii de conducere ºi þinuþi în evidenþã ca ºi cadre de rezervã pentru perioada schimbãrilor ulterioare. Incompetenþii promovaþi în funcþii superioare, care au produs pierderi substanþiale sau au creat tensiuni nedorite în rândul subalternilor, nu erau învinuiþi, nici trimiºi în judecatã, pentru cã asemenea acþiuni ar fi atras atenþia asupra întregului sistem de promovare a cadrelor ºi, în ultimã instanþã, ar fi erodat credibi¬litatea regimului. Dacã situaþia devenea intolerabilã, erau revocaþi din funcþii ºi trecuþi în posturi echivalente sau chiar superioare ierarhic, pentru a demonstra populaþiei cã liderii nu au greºit atunci când i-au învestit în respectivele funcþii, ci de vinã au fost unele situaþii obiective, cãrora nimeni nu le-ar fi fãcut faþã mai bine în acele momente. Chiar dacã motivaþia pãrea confuzã ºi contradictorie, ea era utilizatã ca atare ºi pentru a induce în conºtiinþa publicã ideea cã existau "raþiuni superioare", de neîn¬þeles pentru omul obiºnuit, care au motivat schimbarea din funcþie a respectivilor. În continuare incompetenþii erau menþinuþi în posturi-cheie sau ca rezerve pentru procesul de "rotaþie a ca¬drelor", deoarece erau total dependenþi de directivele de la Centru ºi, astfel, extrem de uºor de controlat. În plus, dosarele penale ce li se puteau întocmi în orice moment puteau fi utilizate cu eficienþã garantatã ca instrument de ºantaj, dacã respectivii ar fi dat cel mai timid semn de nesupunere. Procedeul a continuat sã fie folosit ºi dupã colapsul comunismului, în unele þãri est-europene. Spre exemplu, în România din timpul regimului Iliescu sunt nenumãrate exemple de miniºtri sau de înalþi funcþionari de stat care, dupã compromiterea definitivã în anumite funcþii, au fost "rotiþi" în altele similare sau au fost numiþi consilieri pre¬zidenþiali, în loc de a fi deferiþi justiþiei, pentru a nu se da o con¬firmare oficialã a greºelilor grave comise de conducerea de la Bucureºti. 43. Se aduc la cunoºtinþã publicului procesele acelor per¬soane cu poziþie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, a socialis¬mului, a industrializãrii. E o acþiune ce atrage atenþia maselor populare. Sistemul comunist nu putea fi acuzat vreodatã de greºeli. Mai ales din punct de vedere ideologic. Pentru a accentua aceastã percepþie în ochii opiniei publice, trebuia sã se dovedeascã in¬transigent, îndeosebi cu cei care deviau de la linia politicã impusã de la Centru, în timp ce se aflau în poziþii de conducere. Deba¬rasarea de astfel de opozanþi politici periculoºi trebuia mediatizatã la maximum, pentru a demonstra populaþiei cã liderii comuniºti nu fac nici un fel de discriminare ºi îi pedepsesc drastic pe cei cu atitudini "duºmãnoase" la adresa poporului sau a socia¬lismului. Totuºi procesele politice de rãsunet s-au împuþinat cu timpul, pentru cã politica ºantajãrii "vinovaþilor" cu "petele" de la dosar s-a dovedit mult mai eficientã. 44. Cei care lucreazã în diferite funcþii trebuie sã fie schim¬baþi ºi înlocuiþi cu muncitori cu cea mai slabã pregãtire profesionalã, chiar necalificaþi. Cei competenþi erau foarte greu de manipulat. De aceea ei nu erau de dorit în funcþii de conducere. În posturile-cheie trebuia sã fie numiþi doar cei total incompetenþi, deoarece aceºtia, pentru a-ºi pãstra noile privilegii, deveneau fideli total conducerii de la Centru ºi îndeplineau cu stricteþe numai directivele venite de sus. 45. Trebuie ca la facultãþi sã ajungã cu prioritate cei care provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaþi sã se perfecþioneze la nivel înalt, ci doar sã obþinã o diplomã. Pentru ideologii totalitarismului, marile personalitãþi ale culturii reprezentau cea mai mare ameninþare. Asemenea personalitãþi puteau desfiinþa foarte uºor, cu argumente clare, rudimentara ideologie comunistã, puteau aduna în jurul lor alþi oameni de valoare, puteau forma grupuri de rezistenþã tacitã, dar extrem de eficientã în privinþa impactului asupra unei populaþii nemulþumite, erau greu de contracarat sau de aruncat în puºcãrii datoritã renumelui lor internaþional. Din aceste motive trebuia ca ei sã fie anihilaþi în timp, prin izolare, prin umilire, prin înlocuirea cu noi "personalitãþi", selectate dintre parveniþii cu "origine socialã sãnãtoasã", interesaþi numai de avansarea în ierarhia socialã, ºtiinþificã sau culturalã, doar pe baza unei diplome ºi a relaþiilor cu persoane influente din partid. În timp, strategia a avut sorþi de izbândã, astfel cã la prãbuºirea regimurilor comuniste din estul ºi centrul Europei, mare parte din "elita" culturalã ori ºtiinþificã a respectivelor state era alcãtuitã din indivizi mediocri. Din pãcate, aceºtia s-au erijat imediat în reprezentanþi "autentici" ai intelectualitãþii ºi au invadat noua scenã politicã, în timp ce adevãratele valori, decimate în timpul regimului comunist, au continuat sã trãiascã ºi sã creeze în izolare ºi cvasianonimat, scârbite de noua mascaradã a democraþiilor de operetã. În încheierea acestui capitol, cred cã ar fi interesant pentru cititor sã încerce identificarea cât mai multor exemple de aplicare a acestor instrucþiuni în România Atât înainte de revoluþia din decembrie 1989, cât ºi dupã... Controlul total asupra individului Controlul total asupra individului înseamnã controlul total asupra modului sãu de gândire, asupra comportamentului sãu ºi asupra sentimentelor sale. Sistemele totalitare ce urmãresc supu¬nerea necondiþionatã a oamenilor se concentreazã spre crearea acelui tip de cetãþean incapabil sã ia decizii de unul singur. În consecinþã esenþa controlului total asupra individului este reprezentatã de anihilarea sentimentului de independenþã a acestuia, sentiment ce l-ar putea determina sã gândeascã, sã-ºi creeze propriul sãu sistem de valori ºi sã ia decizii de unul singur. Pentru a pune sub control total mintea oamenilor, trebuie ca ei sã fie cufundaþi în anonimatul maselor de manevrã, sã fie permanent dependenþi de sistemul de gândire al grupului din care fac parte ºi sã se supunã necondiþionat, instinctiv, autoritãþilor. Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã controlul asupra minþii umane ºi cum se obþine, practic, reformarea gândirii indi¬vizilor, este necesarã, de la bun început, sublinierea diferenþelor existente între aceastã reformã a gândirii ºi spãlarea creierului sau manipularea prin hipnozã. Spãlarea creierulu, metodã cãreia îi va fi dedicat un capitol special al acestui volum, are efecte remarcabile în ceea ce priveºte determinarea individului de a se supune din reflex ordinelor sau de a-ºi trãda semenii ori propria sa þarã. Tehnica a ieºit în evidenþã în timpul rãzboiului din Coreea. Prizonierii americani erau supuºi unui tratament intensiv de manipulare a gândirii, în urma cãruia ajungeau sã serveascã propaganda procoreeanã, împotriva intereselor Statelor Unite. ªi totuºi efectele spãlãrii creierului depindeau de conjunctura în care se afla prizonierul. Scãpat de sub influenþa "educatorilor" sãi, eliberat de spaimã, individul era capabil, în majoritatea cazurilor, sã revinã la vechiul sãu mod de gândire.. Hipnotismul, la rândul lui, constã în desprinderea individului din starea de conºtientã normalã, în timpul cãreia atenþia îi este concentratã cãtre exterior prin intermediul celor cinci simþuri, pentru a-l plasa într-o stare de transã: legãturile cu exteriorul îi sunt estompate sau chiar retezate, iar atenþia îi este focalizatã cãtre interior, cãtre sine. Evident, existã mai multe feluri de transe, mergând de la cele de simplã reverie, când subiectul are semnale slabe de la lumea exterioarã, pânã la cele puternice, când se su¬pune total ordinelor hipnotizatorului, ajungând chiar la perfor¬manþe incredibile. În foarte multe secte, ritualurile specifice sunt menite sã inducã adepþilor o stare de transã, în urma cãreia predicatorii îi fac sã se comporte iraþional sau sã comitã acte pe care, în mod normal, le-ar fi respins. Comparativ cu spãlarea creierului sau cu manipularea prin hipnozã, reformarea gândirii este un proces mult mai subtil ºi mai sofisticat. În sistemele totalitare, în special în cele evoluate, abuzul fizic sau psihic este foarte puþin sau chiar deloc percep¬tibil. Artizanii manipulãrii încearcã sã creeze o imagine agreabilã a liderului în rândul maselor. În acest fel, rezistenþa psihicã a individului este mult diminuatã ºi el poate fi influenþat mult mai uºor. Fãrã sã vrea, el va coopera astfel cu manipulatorii sãi, oferindu-le de multe ori informaþii despre sine, informaþii care mai apoi, fãrã ºtirea sa, vor fi folosite chiar împotriva lui. Treptat subiectul se va integra maselor ºi va rãspunde perfect la ceea ce este "programat" sã rãspundã. Experienþa celui de-al doilea rãzboi mondial, în timpul cãruia mii de oameni obiºnuiþi au fost determinaþi sã participe la exter¬minarea, în lagãrele de concentrare, a milioane de alþi oameni obiºnuiþi, a relevat încã o datã, cu acuitate, necesitatea studierii mecanismelor de manipulare atât la nivel individual, cât ºi la nivelul unor largi grupuri de oameni. Rezultatele acestor studii au arãtat cã procesul de influenþare are trei componente principale: modificarea comportamentului, integrarea în grup ºi inducerea sentimentului de supunere necondiþionatã faþã de autoritãþi. Experimentele desfãºurate de cercetãtorii în domeniul psiho¬logiei sociale au demonstrat cã, în majoritatea cazurilor, atunci când individul cautã sã rãspundã unei anumite situaþii sociale, el reacþioneazã din reflex, conform informaþiei acumulate în subconºtientul sãu. Acþionând asupra subconºtientului, artizanii manipulãrii obþin aproape întotdeauna reacþiile dorite din partea subiecþilor, fãrã ca aceºtia sã îºi dea seama cã sunt influenþaþi. Pentru a înþelege mai bine cele trei componente ale proce¬sului de influenþare este necesarã prezentarea câtorva experi¬mente foarte simple, însã deosebit de relevante. În studierea tehnicilor de modificare subtilã a comportamentului, fãrã ca subiectul manipulat sã-ºi dea seama, un grup de cercetãtori i-a instruit pe studenþii unei clase de psihologie sã experimenteze metoda pe propriul lor profesor. Astfel, în timp ce profesorul îºi þinea cursul miºcându-se spre partea stângã a încãperii, trebuia ca studenþii sã zâmbeascã ºi sã parã mult mai atenþi la spusele lui. În momentul în care profesorul se deplasa cãtre partea dreaptã a clasei, studenþii pãreau plictisiþi, iritaþi, neatenþi. Dupã mai multe cursuri, profesorul a început sã prefere doar partea stângã a încãperii pentru a-ºi þine prelegerile, iar câteva zile mai târziu s-a obiºnuit sã vorbeascã sprijinit lejer de peretele din stânga clasei. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Chiar ºi dupã ce studenþii au revenit la comportamentul absolut normal, profesorul a continuat sã-ºi þinã cursurile în apropierea peretelui din stânga. Întrebat de cercetãtori asupra comportamentului sãu, a reacþionat oarecum cu iritare, susþinând cã aºa preda el dintotdeauna, cã acela era stilul sãu personal, cã nu i se pãrea deloc ciudat sã se sprijine de pere¬tele din stânga clasei. În mod clar el nu conºtientiza faptul cã fusese influenþat de "jocul" studenþilor sãi. Exact ca în experimentul descris mai sus, nenumãrate carac¬teristici comportamentale îi sunt induse individului în urma pre¬siunii exercitate permanent asupra sa de cei din jur, de tradiþii, obiceiuri, rutine. În acest mod se ajunge la cea de-a doua caracteristicã, cea a integrãrii tntnle a individului în grupul din care face parte. Un alt experiment faimos, iniþiat de doctorul Solomon Asch, a demonstrat cã marea majoritate a indivizilor ajung sã se îndoiascã de propriile lor cunoºtinþe atunci când sunt puºi într-o situaþie socialã în cadrul cãreia componenþii grupului care se bucurã de cel mai mare respect dau rãspunsuri greºite la între¬bãri simple. O variantã a acestui experiment s-a desfãºurat într-o ºcoalã cu elevi foarte buni, care au fost puºi în rând, în faþa unui examinator sever. Acesta i-a întrebat care este formula apei. Elevii au rãspuns relaxaþi, unul dupã altul: H2O. Examinatorul a zâmbit oarecum dispreþuitor, apoi a reluat cu severitate între¬barea: Încã o datã: care este formula chimicã a apei? Puºi sã rãspundã pe rând, elevii au rãmas dezorientaþi, unii au tãcut încurcaþi, alþii au rãspuns cã nu ºtiu. Nimeni nu a reluat rãspun¬sul corect! Un alt exemplu care demonstreazã cât de puternicã, dar ºi subtilã, este influenþa regulilor grupului asupra individului îl reprezintã unul dintre episoadele îndrãgitului serial de televiziune Camera ascunsã. Organizatorii au trimis un grup de câþiva cetãþeni sã intre în liftul unei instituþii ºi sã-l ocupe în aºa fel încât sã nu mai fie loc înãuntru decât pentru o singurã persoanã, apoi sã stea cu spatele la uºã pe tot timpul deplasãrii ascensorului. Dupã terminarea aranjamentului, camera ascunsã a înregistrat comportamentul indivizilor inocenþi, care intrau în lift, alãturi de grupul manipulatorilor. La început, fiecare "victimã" era vizibil surprinsã de com¬portamentul neobiºnuit al celor dinãuntru, manifesta o stare ac¬centuatã de disconfort, se agita, încerca sã rãmânã, totuºi, cu faþa la uºã, apoi se întorcea într-o parte, tot mai mult, iar la destinaþie era aproape întotdeauna cu spatele la uºã, la fel cu toþi ceilalþi. Într-un singur caz, un tânãr s-a agitat permanent, dar a rezistat eroic tentaþiei de a se supune regulii de grup. Dupã ce a ieºit din ascensor, starea de tensiune îi era atât de mare, încât a simþit nevoia sã-ºi aprindã imediat o þigarã. În privinþa supunerii faþã de autoritãþi, cele mai elocvente sunt experimentele lui Stanley Milgram, ce au fost descrise pe larg în capitolul dedicat clasificãrii manipulãrilor. Ca o concluzie importantã a studiilor sale, nu trebuie uitat cã Milgram scria: Esenþa supunerii constã în faptul cã o persoanã ajunge sã se considere pe sine însãºi ca fiind un instrument al îndeplinirii dorinþelor ºi ordinelor unei alte persoane ºi, ca urmare, nu se mai considerã responsabilã pentru propriile sale acþiuni. În capitolul dedicat sistemelor totalitare au fost descrise pe larg cele opt cãi majore de manipulare a individului ºi, în ultimã instanþã, a maselor, pentru obþinerea unui control total asupra acestora. Cele opt tehnici urmãresc declanºarea ºi amplificarea procesului de influenþare, cu cele trei scopuri principale ale acestuia, deja descrise anterior: modificarea comportamentului, integrarea individului în grup (cufundarea în anonimat) ºi supu¬nerea necondiþionatã faþã de autoritãþi. Efectele acestui proces de influenþare se concretizeazã, trep¬tat, în supunerea totalã a individului, deoarece manipulatorii ajung în cele din urmã sã-i controleze ºi comportamentul, ºi gân¬direa, ºi sentimentele. Înainte de analizarea celor trei componente ale recreãrii com¬plete a individului: controlul comportamentului, controlul gân¬dirii ºi controlul sentimentelor, este necesarã introducerea unui nou concept, anume disonanþa cognitivãJ În 1957, Leon Festinger a fãcut cunoscute rezultatele unor studii ale sale bazate pe conflictul interior ce apare atunci când un raþionament, o trãire sau un act de comportament vine în con¬tradicþie cu celelalte douã. Identitatea unui individ este alcãtuitã din împletirea armonioasã a gândirii, sentimentelor ºi acþiunilor sale. Individul poate suporta numai discrepanþele minore între cele trei componente ale identitãþii lui. Atunci când apare o discrepanþã majorã, omul are o senzaþie foarte puternicã de disconfort, care reprezintã disonanþa cognitivã. Întotdeauna când omului îi este foame, încearcã sã mãnânce. Întotdeauna când îi este sete, încearcã sã bea La fel, întotdeauna când resimte disconfortul psihic, încearcã sã-l reducã sau chiar sã-l anihileze. Cum? Festinger oferã un exemplu general în concluziile studiului sãu: Dacã unei persoane i se modificã actele comportamentale, atunci gândirea ºi sentimentele sale se vor modifica în sensul minimalizãrii disonanþei. Altfel spus, întotdeauna când unui individ îi este indusã schimbarea uneia dintre cele trei componente ale identitãþii sale (gândire, comportament, sentimente), el ºi le va modifica instinc¬tiv pe celelalte douã, pentru a nu mai avea senzaþia acutã de disconfort psihic. Sã dãm câteva exemple simple pentru a înþelege cât mai exact implacabilul mecanism declanºat de disonanþa cognitivã. Sã presupunem cã un individ are obiceiul fumatului. În urma citirii avertismentelor privind nocivitatea viciului sãu, privind rata înaltã de cancer pulmonar în rândul fumãtorilor, între obiceiul (comportamentul) sãu ºi raþiune apare un conflict. Pentru a elimina acest conflict, individul are douã variante: ori renunþã la viciu, ori îºi adapteazã gândirea acestui compor¬tament, în sensul gãsirii unor justificãri. Optând pentru cea de-a doua variantã, fumãtorul înveterat va ajunge sã-ºi spunã cã, de fapt, statisticile privind cancerul nu sunt concludente, sau cã va fi ferit de pericol dacã va fuma numai þigãri cu filtru, ori va gãsi exemple justificative de genul: Uite la nea Ilie, are nouãzeci de ani, fumeazã câte un pachet pe zi de la doi'ºpe ani ºi n-are nici pe naiba... Dacã adaptarea gândirii este insuficientã, fumãtorul îºi va adapta ºi sentimentele, ajungând sã fie convins cã o þigarã îi produce atât de multã plãcere, încât meritã sã-ºi sacrifice câteva minute din viaþã pentru ea. Pentru nefumãtori asemenea justificãri par stupide. Însã pentru fumãtori ele devin convingeri de nezdruncinat. ªi tocmai pe crearea unor asemenea convingeri se bazeazã strategia publicitarã a marilor companii producãtoare de þigãri. Pe acelaºi fenomen al disonanþei cognitive se bazeazã ºi dezumanizarea victimelor, în urma cãreia oamenii obiºnuiþi sunt transformaþi în ucigaºi cu sânge rece, proces descris într-un capitol anterior. Soldaþii, altminteri indivizi normali, sunt antrenaþi sã lupte ºi sã ucidã inamicul. De multe ori se ajunge chiar la masacrarea unor fiinþe nevinovate: femei, bãtrâni, copii. În urma unor asemenea acte de cruzime, soldatul resimte un acut disconfort psihic, concretizat prin apariþia remuºcãrilor. Pentru a scãpa de remuºcãri, pentru a-ºi aduce în consonanþã acþiunile cu sentimentele ºi raþiunea, soldatul ajunge sã creadã sincer în propaganda desfãºuratã de conducãtorii sãi. El considerã cã duºmanii nu sunt oameni ca ºi el, ci figuri odioase a cãror viaþã nu are nici un fel de valoare. În consecinþã astfel de raþionamente îl absolvã de vinã, iar sentimentele se conformeazã ºi ele raþiunii, în sensul cã remuºcãrile fac loc dispreþului ºi urii fatã de inamic, ba mai mult, satisfacþiei cã duºmanii au fost eliminaþi. Revenind la exemple mai simple, trebuie menþionat ºi comportamentul cumpãrãtorului obiºnuit. Sã presupunem cã cineva colindã magazinele specializate pentru a-ºi gãsi o maºinã pe placul sãu. În cele din urmã se decide ºi cumpãrã un anumit model. Dupã efectuarea plãþii, în subconºtientul individului apare o contradicþie între actul de cumpãrare pe care tocmai l-a efectuat ºi gândul cã poate ar fi gãsit ceva mai bun ori sentimentul cã alte modele ar fi totuºi mai frumoase. În timp, pentru a reduce disonanþa, va ajunge sã creadã cã maºina pe care a cumpãrat-o este cea mai frumoasã ºi cea mai performantã. Chiar dacã un cunoscut ar încerca sã-i demonstreze cã alegerea sa a fost greºitã, noul posesor de autoturism nu-l va asculta sau va cãuta imediat argumente prin care sã-i demonstreze cã modelul cumpãrat de el este cel mai bun. Dacã argumentele nu stau în picioare, el va pune intervenþia cunoscutului pe seama invidiei. Este interesant ºi modul în care au reuºit sã se impunã, pe pieþele occidentale, alimentele cu conþinut scãzut de grãsimi, fãrã colesterol etc, deºi gustul lor este diferit de cel al alimentelor tradiþionale. În acest caz, propaganda producãtorilor a acþionat asupra raþiunii consumatorilor, convingându-i cã asemenea alimente sunt cele mai sãnãtoase. Comportamentul a urmat raþiu-nea, în sensul cã oamenii au început sã cumpere numai astfel de produse. Mai rãmâneau simþãmintele. Pentru cei neobiºnuiþi, gustul noilor alimente pãrea fad. Treptat însã, gustul s-a adaptat, conformându-se raþiunii ºi comportamentului. Dupã câteva luni, consumatorii chiar nu mai suportã gustul bucatelor tradiþionale, care li se par infernal de grase, spre exemplu. În concluzie trebuie subliniat încã o datã faptul cã, datoritã fenomenului de disonanþã cognitivã, obþinerea controlului total asupra individului nu este neapãrat condiþionatã de exercitarea presiunilor, cu aceeaºi intensitate, ºi asupra gândirii individului, ºi asupra sentimentelor lui, ºi asupra comportamentului sãu. În funcþie de scopul urmãrit, manipulatorii pot acþiona, în principal, numai asupra uneia dintre cele trei componente ale identitãþii individului, celelalte douã modificându-se de la sine în funcþie de cea deja schimbatã. Cu alte cuvinte, artizanii manipulãrii provoacã în mod deliberat disonanþe cognitive, pentru a face mult mai eficient ºi mai rapid procesul de influenþare. Având în vedere importanþa fenomenului de disonanþã, sã analizãm pe rând cei trei piloni pe care se bazeazã controlul total asupra individului: controlul comportamentului, controlul gândirii ºi controlul emoþiilor. Controlul comportamentului este determinat de controlul realitãþii fizice în care trãieºte individul. În aceastã idee, artizanii manipulãrii au în vedere tipul de locuinþã a individului, felul în care acesta se îmbracã, numãrul mediu al orelor de somn, alimentaþia, felul muncii pe care o presteazã, ritualurile ºi obi-ceiurile sale ºi, în general, toate acþiunile lui. Primul pas îl constituie instituirea unui program zilnic foarte strict, valabil pentru toþi membrii grupului social (cetãþeni obiºnuiþi din societãþile guvernate de ideologii totalitare, membri ai unor secte, indivizi aflaþi în captivitate etc). În fiecare zi, un important interval de timp este dedicat activitãþilor de îndoc¬trinare ºi îndeplinirii unor ritualuri. În acelaºi timp fiecãrui individ i se dau sarcini specifice, a cãror rezolvare îi ocupã cea mai mare parte a timpului. În societãþile totalitare ºi în cadrul sectelor distructive, omul are întotdeauna ceva de fãcut. El nu se poate substitui regulilor deoarece ºtie cã este pasibil de pedeapsã. În unele sisteme sociale ca ºi în sectele extremiste, indivizii sunt aduºi pânã în faza unei dependenþe totale faþã de lideri. Ei trebuie sã cearã permisiunea pentru absolut orice. Trebuie sã cearã bani pentru autobuz, pentru haine, pentru a putea da un telefon unor rude sau cunoºtinþe, pentru a se duce la doctor º.a.m.d. Fiecare orã din viaþã este destinatã pentru ceva anume, conform indicaþiilor liderilor sau cu aprobarea acestora. Pentru a fi exclusã orice manifestare de insubordonare, indivizii sunt aduºi în starea de dependenþã financiarã totalã faþã de liderul de grup sau faþã de sistem. Nesupunându-se ordinelor ºi regulamen¬telor, ei nu mai au ºanse de supravieþuire fizicã. În Albania lui Enver Hogea, spre exemplu, oamenii ajun¬seserã la o dependenþã totalã faþã de conducãtorii regimului. Pentru a avea dreptul sã primeascã un aparat de radio, trebuia sã se înscrie pe liste la serviciu ºi sã dovedeascã un comportament "exemplar" în muncã ºi viaþã. Dupã ani întregi de demonstrare a loialitãþii faþã de regim puteau primi chiar ºi aprobarea de a-ºi cumpãra o bicicletã sau, culmea luxului, un televizor. Locuitorii obiºnuiþi ai blocurilor din Tirana nu aveau încãlzire, nici bucãtãrii în apartamente. Existau bucãtãrii comune, pe stradã, iar femeile erau obligate sã meargã acolo pentru a gãti. În Albania nu existau autoturisme, decât în posesia unor membri ai ambasadelor sau a unor lideri comuniºti. În rest nimeni nu avea acces la aºa ceva. Singurele mijloace de transport în comun erau autobuzele. Nu trebuia ca oamenii sã fie lãsaþi sã simtã cã le aparþine ceva numai lor, indiferent cã era vorba de un autoturism sau de liniºtea unui cãmin. Ei puteau doar sã primeascã recom¬pense pentru comportament loial. Casele de odihnã existente la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial pe superbul litoral al Adriaticii au fost închise ºi lãsate în paraginã. A merge în concediu la mare era considerat un obicei "mic-burghez", ce trebuia eradicat. În locul acestor perioade de relaxare, oamenilor li se oferea ceva mult mai "util". Datoria de onoare a fiecãruia era sã-ºi apere þara de iminenta invazie a cotropitorilor impe¬rialiºti, într-un timp record, întreg teritoriul þãrii a fost împânzit cu cazemate. Cupolele de ciment au fost amplasate în sate, la intersecþia drumurilor, în vii, în livezi, în lanuri, pe plaja de la malul mãrii, în munþi, absolut peste tot. Cazematele erau astfel orientate pentru a primi atacurile venite din vest, în special din Italia. Nu era zi în care fiecare cetãþean al þãrii sã nu vadã caze¬matele ºi sã nu simtã, instinctiv, pericolul. Iar dacã se întâmpla totuºi sã-i mai rãmânã ºi ceva timp liber, era preocupat sã ºi-l ocupe în întregime cu cãutarea unei îmbucãturi mai bune sau cu procurarea câtorva lemne cu care sã facã focul într-o sobã specialã, douã ore pe sãptãmânã, pentru a-ºi îmbãia copilul. Pe lângã controlul strict exercitat asupra fiecãrei ore din viaþã, o altã metodã de determinare a comportamentului este im¬punerea unor reguli care sã-l determine pe individ sã se integreze grupului, sã nu aibã senzaþia unei identitãþi proprii, ce l-ar putea duce spre exprimarea unor opinii personale. În sistemele totalitare, dar mai ales în sectele distructive, oamenii sunt puºi sã mãnânce împreunã, sã lucreze împreunã, sã aibã cât mai multe întâlniri în grup ºi chiar sã doarmã în mari dormitoare comune. Individualismul este descurajat prin orice mijloace. Mai mult, individul trebuie înregimentat într-o organizaþie anume, oricare ar fi ea, pentru a se supune unor regulamente abuzive ºi a se integra unei ierarhii suplimentare. În România lui Ceauºescu, conform experienþei nord-coreene, s-a încercat crearea "omului nou", cu un comportament total nou, prin plasarea lui într-un cadru complet nou. Marile monumente istorice ale þãrii au fost lãsate în paraginã, pentru cã trecutul trebuia rescris. Tradiþiile ºi obiceiurile româneºti au fost ignorate ºi chiar interzise. Un fabulos tezaur spiritual, cel al mitologiei naþionale, a fost cenzurat total, deoarece nu avea nici o legãturã cu noua doctrinã comunistã. Nici mãcar locuinþele nu au scãpat tãvãlugului demolator. Nenumãrate clãdiri din centrele tuturor oraºelor þãrii au fost rase de pe suprafaþa pãmântului pentru a face loc arhitecturii "de tip nou", concretizate în aºa-numitele "centre civice", toate trase parcã la indigo, pentru a nu individualiza în vreun fel oraºul sau regiunea respectivã. În fiecare cartier al Bucureºtiului a început construirea unor mari complexe alimentare, despre care a prins sã se insinueze tot mai mult zvonul cã urmau a fi transformate în uriaºe cantine publice. La þarã, teroarea a fost ºi mai mare. Sute de sate au fost distruse sau rase de pe faþa pãmântului în intenþia de a desfiinþa gospodãria þãrã¬neascã, aºa neajutoratã cum era ea, pentru cã reprezenta o sursã de inducere a simþului de proprietate privatã, care, la rândul sãu, îi conferea omului o anume individualitate. În locul caselor au fost ridicate blocuri, în încercarea de a le impune þãranilor un nou mod de viaþã, bazat pe traiul în comun, anost, fãrã posibilitatea vreunei iniþiative. De asemenea, în oraºe oamenii au fost înghe¬suiþi în blocuri-tip, fãrã personalitate, fãrã nici un detaliu arhitectonic distinctiv, care sã le inoculeze tocmai acest sentiment de cufundare în anonimat, ºi implicit comportamentul respectiv. Toate oraºele din þãrile foste comuniste au acelaºi aspect: sufocate de blocuri uriaºe, identice, în culori ºterse. Omului îi era impusã prin orice mijloace pierderea identitãþii. Controlul comportamentului se creeazã din fragedã pruncie, prin înregimentarea în tot felul de organizaþii bazate pe o ierarhie bine stabilitã, cu un statut rigid, cu obligaþia de a purta un anumit gen de uniforme, aceleaºi pentru toþi. În România regimului comunist a fost înfiinþatã organizaþia naþionalã a "ªoimilor patriei", în cadrul cãreia comportamentul copiilor era controlat încã din faza preºcolarã. Urmau apoi organizaþia de pionieri, UTC-ul, sindicatul, organizaþia de partid º.a.m.d. Întreaga populaþie trebuia cuprinsã în una sau mai multe forme de organizare, cu reguli stricte, eventual cu uniforme specifice, care sã creeze sentimentul supunerii faþã de autoritãþi, orice repre-zentare ar fi avut acestea. Inducerea supunerii determina implicit ºi un anume model de comportament. Omul nu trebuia sã aibã timp de reflecþie pentru a ajunge la vreo opinie proprie sau la manifestãri personale. Permanent, individul era ocupat sã parti¬cipe la acþiunile organizaþiei, sã se zbatã pentru obþinerea unor mici recompense, în majoritatea cazurilor "titluri de merit" ce nu aveau nici o componentã materialã, sã se comporte "exemplar" pentru a accede la trepte superioare ale erarhiei grupului. Într-un asemenea mediu, guvernat de reguli nenumãrate, orice act comportamental putea fi interpretat într-un anume fel, atrãgând dupã sine recompense sau pedepse. Individul era menþinut per¬manent într-o balanþã asupra cãreia îºi concentra întreaga atenþie. Acþionând în sensul dorit de autoritãþi, el era recompensat, lãudat ºi, uneori, promovat; acþionând în sens nedorit, el era expus oprobriului public, criticat, retrogradat, supus unor munci umilitoare. Viaþa în cadrul unui asemenea sistem, fãrã alternativã, fãrã derogãri de la reguli (în cazul majoritãþii cetãþenilor obiºnuiþi), îl aduce pe individ în situaþia de a crede sincer cã recompensele pe care le obþine în cazul comportamentului "corect" sunt ab¬solut fireºti. De asemenea el crede sincer cã atunci când este pedepsit pentru acte "incorecte", chiar meritã pedeapsa. Astfel impunerea unui anume gen de comportament atrage dupã sine, în timp, modificarea gândirii individului ºi chiar a sentimentelor acestuia. Obþinerea controlului total asupra individului prin determi¬narea modului sãu de comportament impune crearea unui întreg sistem de ritualuri ºi obiºnuinþe menite sã asigure coeziunea grupului, sã cufunde individul în anonimat ºi sã-l facã sã se supunã din reflex autoritãþilor ºi regulilor statuate de acestea. Se ajunge astfel la crearea unei maniere de a vorbi, de a se îmbrãca, de a se tunde, chiar ºi la o anumitã expresie facialã. "Limbajul de lemn" atât de ironizat dupã colapsul comunismului reprezenta totuºi, la vremea lui, o poartã spre promovarea socialã. Cei care ajungeau sã-l stãpâneascã erau conºtienþi cã puteau accede mult mai uºor spre vârful ierarhiei. Mulþi ajungeau chiar sã creadã sincer cã un asemenea limbaj este "diplomatic" ºi superior celui utilizat de "vulg". Tunsoarea "decentã" era un alt element care îi fãcea pe oameni sã nu se deosebeascã unii de alþii. În sistemele totalitare asiatice, majoritatea populaþiei purta un soi de uniforme tot timpul zilei. Dependenþa totalã faþã de regim din punct de vedere financiar îi obliga pe cetãþenii obiºnuiþi sã se aºeze la coadã pentru a primi periodic îmbrãcãminte ºi încãlþãminte. Chiar ºi sã fi vrut, oamenii nu aveau posibilitatea sã-ºi procure haine mai "altfel". Cu timpul, obiºnuinþa i-a fãcut sã creadã sincer cã acel gen de îmbrãcãminte este cel mai potrivit, cel mai decent, cel mai practic. Oamenii îmbrãcaþi deosebit le provocau un instinctiv sentiment de respingere. În cadrul sectelor, adepþii sunt supuºi unor nenumãrate ritualuri ce le creeazã un anume gen de comportament, care, la fel, atrage dupã sine reformarea gândirii ºi a sentimentelor. Un fost membru al sectei lui Moon îºi aminteºte cã pânã ºi obiceiuri orientale minore precum descãlþatul la intrarea într-un centru de meditaþie, îngenuncherea ºi plecãciunile în faþa celor mai în vârstã îl fãceau sã se simtã deosebit de restul lumii, sã aibã un sentiment de relaxare ºi mulþumire de sine. Indivizii care totuºi mai rezistã integrãrii totale sunt acuzaþi de egoism, de mentalitãþi învechite ºi, înainte de a fi pedepsiþi, li se oferã "ºansa" reabilitãrii. Pentru a se reabilita, sau chiar pentru a nu se pune în asemenea situaþii, indivizii cautã sã se integreze perfect grupului, ajungând pânã la a-ºi controla cele mai mici gesturi sau chiar tonul vocii în dorinþa de a nu ieºi cu ceva în evidenþã. Supunerea totalã faþã de conducãtor, orice repre¬zentare ar avea acesta, devine cel mai important lucru pe care îl au de învãþat. Conducãtorii ºtiu cã nu pot comanda gândurile ascunse ale indivizilor. Însã ei ºtiu foarte bine cum sã le comande compor¬tamentul, pentru ca gândirea ºi emoþiile sã se conformeze de la sine acestuia. Controlul gândirii presupune îndoctrinarea indivizilor atât de profund, încât ei sã accepte necondiþionat ideologia grupului, sã adopte în mod firesc noul limbaj ºi sã îºi formeze reflexul de a respinge instinctiv orice "gând perturbator". Pentru a deveni un "bun" membru al respectivului grup social, individul ajunge sã îsj manipuleze singur propria sa gândire. În sistemele totalitare, oamenii sunt aduºi în situaþia de a crede cã ideologia propagatã de conducãtori reprezintã "adevãrul absolut", singura interpretare corectã a realitãþii. Doctrina ºi întregul pãienjeniº de legi ºi regulamente ale sistemelor totalitare nu se axeazã doar pe filtrarea informaþiilor culese de individ din exterior, ci mai ales au în vedere crearea unui sistem de gândire prin care individul însuºi sã selecteze ºi sã interpreteze informaþiile în sensul dorit de lideri. Îndoctrinarea, pentru a fi cât mai eficientã, trebuie sã se bazeze pe simplicitate. Individului i se anuleazã posibilitatea de a judeca înprorunzime, de a interpreta situaþiile sociale, în special prin împãrþirea tuturor fenomenelor în "bune" ºi "rele". Nuanþele sunt excluse. În acest sens, lozinca: Cine nu este cu noi, este împotriva noastrã separã dintr-o datã societatea, lumea exterioarã, în "buni" ºi "rãi", în oameni care gândesc "corect" ºi inamici cu "mentalitãþi învechite". Delimitarea dintre cele douã categorii este strictã ºi nu acceptã nici o derogare, nici o interpretare. Pentru a da mãsura lucrurilor "corecte", tot ce este "bun" ºi permis se regãseºte în imaginea conducãtorului. Tot ce este "rãu" provine din afarã. Mai mult, toate sistemele totalitare susþin cã doctrina lor este riguros fundamentatã din punct de vedere ºtiinþific. Este, de fapt, singura "valabilã", singura "adevãratã". Din acest motiv, indi¬vizilor le este inoculatã ideea de a nu se mai gândi la asemenea lucruri, "deja verificate", pentru cã ideologii sistemului au avut grijã sã gândeascã pentru ei ºi sã le asigure integrarea în "cea mai bunã dintre lumi". Conducãtorii unui sistem totalitar creeazã întotdeauna un limbaj propriu grupului, alcãtuit din cuvinte ºi expresii specifice, pentru cã limbajul pune la dispoziþia gândirii simbolurile cu care aceasta opereazã. Controlând limbajul, se poate controla gân¬direa. Majoritatea situaþiilor ce ar necesita analize complexe pentru a fi înþelese în esenþã de oamenii obiºnuiþi sunt condensate, etichetate ºi reduse la simple cliºee verbale, ce atrag dupã ele formarea unor cliºee de gândire. Spre exemplu, în secta lui Moon, atunci când un membru are dificultãþi în a se înþelege cu un altul, situat fie deasupra, fie dedesubtul sãu în ierarhia grupului, conflictul este calificat drept "problema Cain-Abel". Aceastã etichetare induce imediat în mintea adepþilor ºi modul de rezolvare a conflictului: Cain trebuie sã i se supunã lui Abel ºi sã-l urmeze, nu sã-l ucidã, aºa cum s-a întâmplat în episodul descris de Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, cel situat pe o treaptã ierarhicã superioarã are întotdeauna dreptate. În acest mod conflictul este dezamorsat pe loc. Încer¬carea vreunui adept de a gândi altfel este calificatã imediat drept supunere faþã de dorinþa Diavolului de a-l pune pe Cain-cel-rãu mai presus de Abel-cel-bun. Acest cliºeu verbal ºi de gândire îi împiedicã pe adepþi sã judece actele ºi eventualele greºeli ale conducãtorilor. Pentru cã liderul acþioneazã întotdeauna corect ºi, chiar dacã deciziile lui par uneori bizare, el ºtie foarte bine ce face. Cliºeele verbale ºi, mai apoi, cele de gândire au rolul de a-i separa net pe membrii grupului de restul lumii. Acest lucru este vizibil mai ales în cadrul unor secte, al cãror sistem de îndoctrinare este foarte eficient ºi pentru faptul cã liderii lor acþio¬neazã asupra unor grupuri de oameni relativ restrânse, izolate de ansamblul societãþii. Prin practicarea unui limbaj propriu, sectanþii, se simt superiori, aleºj, posesori ai adevãrului absolut. În acelaºi timp, cliºeele verbale servesc pentru derutarea nou-ve-niþilor. Aceºtia au impresia cã sectanþii au ajuns la o înþelegere superioarã a fenomenelor vieþii, cã pentru a deveni asemenea lor trebuie parcurse nenumãrate trepte iniþiatice, care sã deschidã noi porþi ale cunoaºterii, cã vor fi necesari ani întregi de eforturi pentru a accede la "adevãrul absolut''. În realitate, însuºindu-ºi limbajul sectei, participând la ritualurile iniþiatice, novicii vor învãþa cum sã nu gândeascã. Ei vor învãþa cã adevãrata cu¬noaºtere înseamnã credinþa totalã în ideologia sectei. O altã componentã importantã a controlului gândirii este formarea reflexelor mentale ale individului de a respinge orice gând ce ar putea contraveni ideologiei. Judecarea instinctivã a diverselor situaþii sociale este anihilatã, prin crearea unei noi identitãþi spirituale a individului, deosebite total de cea veche. Procesul inducerii unor astfel de reflexe mentale are mai multe etape. În prima fazã se aplicã negarea totalã a ideilor "incorecte", coroboratã cu cenzurarea drasticã a informaþiilor venite din exterior: Ce spun ei nu este adevãrat. Este o minciunã inventatã de duºmanii noºtri. Treptat, individul ajunge în situaþia de a-ºi forma el însuºi un nou mod de gândire. Atunci când are unele dubii, din instinct va fi învãþat sã gândeascã: Aºa ceva s-a întâmplat din motive bine întemeiate. Apoi nu va mai gândi, ci va veni imediat cu justificarea: Aºa ceva s-a întâmplat pentru cã trebuia sã se întâmple. Crearea reflexelor mentale are ca scop aducerea indivizilor în situaþia de a respinge din start orice idee ce vine în contradicþie cu doctrina sistemului, price criticã la adresa conducãtorilor sau a grupului. Astfel de indivizi vor fi incapabili sã raþioneze cu detaºare, sã evalueze ºi sã interpreteze obiectiv situaþiile sociale. Rigiditatea gândirii lor îi va împiedica sã se angreneze chiar în cel mai banal schimb de opinii. Ei vor fi sincer convinºi cã sunt posesorii adevãrului absolut. Dar ceea ce este mai grav, vor fi la fel de sincer convinºi cã toþi cei ce nu au idei asemenea lor le sunt duºmani de moarte ºi trebuie eliminaþi. Tot în ideea inducerii reflexelor mentale este încurajat un anume gen de criticã ºi autocriticã- în cazul multor indivizi, deºi atrofiat pânã aproape de dispariþie, instinctul de judecare detaºatã a unor situaþii sociale nu poate fi eliminat definitiv. De aceea el trebuie pervertit treptat, oferindu-i-se ºansa de a fi utilizat, spre exemplu, în afirmarea unor pãreri critice. Critica ºi autocritica au ºi menirea de a crea o imagine de "obiectivitate" a sistemului, întrucât cetãþenilor le este permis sã-ºi expunã, chiar public, pãrerile. Însã punctul vital al acestor manifestãri constã în faptul cã niciodatã nu este permisã criticarea ideologiei, ci a fenomenelor, a situaþiilor ºi a persoanelor care i se opun. Întotdeauna doctrina, sistemul, conducãtorul sunt mai presus de orice în-doialã. În consecinþã numai ceea ce i se opune este demn de criticã. La fel, autocritica nu va include niciodatã pãrerea de rãu a individului cã a crezut necondiþionat în ideologia grupului, ci nemulþumirea cã nu a crezut destul pentru a fi un "bun" cetãþean sau un "bun" adept al sectei respective. În cadrul unor secte se practicã intens ritualuri speciale de alungare a gândurilor "rele". Adepþii sunt învãþaþi sã identifice ei înºiºi aceste gânduri ºi sã le anihileze pentru a se putea ridica pe o "treaptã superioarã a cunoaºterii". În funcþie de sectã, respectivele ritualuri pot consta în: rugãciuni, mãtãnii, meditaþii, cântece specifice, repetarea cu voce tare sau în gând a unor cliºee cu valoare de simbol, intrarea în transã º.a.m.d. Treptat, ritualurile devin obiºnuinþã. Individul este "programat" sã le activeze la primul semn de îndoialã, teamã sau nesiguranþã. Automatismul ajunge la perfecþiune, iar sectantul începe sã se roage brusc sau intrã subit în transã fãrã ca mãcar sã realizeze cã tocmai a avut un gând "rãu". Asemenea automatisme mentale de înlãturare a oricãrui gând "incorect", a oricãrei îndoieli sau incertitudini reprezintã cea mai directã cale de a rupe individul de realitate. Pentru el doctrina grupului va fi perfectã, conducãtorii vor fi perfecþi, iar toate lucrurile rele ce i se vor întâmpla vor fi numai din vina lui. Dacã în cadrul sectelor astfel de automatisme se pot crea în câteva sãptãmâni sau luni, în cadrul sistemelor sociale mai mari este nevoie de ani sau chiar de decenii. Cu cât trece mai mult timp, apar noi generaþii, care, chiar dacã nu ar fi îndoctrinate în mod evident, ar ajunge sã serveascã ideologia regimului prin simplul fapt cã trãiesc în acel sistem, cã întreg comportamentul lor, modul de gândire, sistemul de valori, standardele culturale etc. se for¬meazã sub influenþa totalã a ideologiei respective. Din acest motiv, seismele sociale mari, provocate de prãbuºirea unui întreg sistem doctrinar, induc la nivelul întregii populaþii starea de anomie, despre care am discutat într-un capitol anterior. Pentru reducerea perioadei de anomie cât mai mult posibil este necesarã restructurarea din temelii a întregului sistem de valori, de legi ºi regulamente. Perpetuarea unei stãri de falsã tranziþie, în care vechile structuri ºi mentalitãþi continuã sã funcþioneze, chiar ºi sub forme poleite, în paralel cu noile mecanisme politice, econo¬mice ºi sociale, nu face decât sã permanentizeze haosul ºi confuzia. Sistemele totalitare au putut fi instaurate rapid tocmai prin eliminarea completã, într-un interval de timp foarte scurt, a vechilor structuri. Instaurarea unui regim democratic, bazat pe încurajarea individului de a-ºi manifesta propria sa identitate, nu se poate realiza prin forþã. Aici intervine rolul personalitãþilor în istorie. Atunci când personalitãþile, aflate la conducere în asemenea situaþii de crizã, sunt incapabile sã imprime un curs ascendent redefinirii societãþii, artizanii manipulãrii pot induce foarte uºor sentimentul culpabilizãrii generale. Având în vedere cã fostul regim ideologic totalitar a inoculat în mentalitatea cetãþenilor de rând ideea cã doctrina ºi acþiunile conducãtorilor sunt întotdeauna corecte, iar fenomenele negative sunt puse exclusiv pe seama oamenilor obiºnuiþi, cu concepþii "incorecte", aceºtia vor putea fi învinuiþi mult mai uºor de toate relele, pe motiv cã "menta¬litatea lor este învechitã", cã nu vor sã înþeleagã mãreþia progra¬melor propuse de lideri ºi justeþea acestora, cã se lasã influenþaþi de duºmanii naþiunii sau de diverºi "huligani" ori "golani", cã toatã lumea este coruptã, cã oamenii nu-ºi meritã liderii. Conducãtorii totalitari nu vor accepta niciodatã ideea cã fenomenele negative s-ar putea întâmpla din cauza incompetenþei lor, doctrinei pe care o servesc, sau sistemului pe care îl susþin. Chiar în faþa celor mai clare evidenþe ale eºecului totalitarismului, ei vor susþine în continuare ideologiile de inspiraþie totalitarã sub diverse pretexte precum: Se poate democraþie ºi cu un despot luminat... º.a.m.d. Revenind la mecanismele de control al gândirii, trebuie subliniat ºi în acest caz faptul cã, acþionând asupra gândirii, exploatând fenomenul de disonanþã cognitivã se poate obþine ºi controlul asupra comportamentului sau al sentimentelor. Controlul sentimentelor constã în manipularea emoþiilor individului ºi în restrângerea cât mai mult posibilã a spectrului sãu sentimental. Vinovãþia ºi frica sunt douã instrumente absolut necesare pentru a þine oamenii sub control. Manipularea senti¬mentului de vinovãþie dã cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în anonimat, dar ºi pentru inducerea supunerii necondiþionate faþã de autoritãþi. Vinovãþia poate fi de multe feluri. Astfel vina istoricã este cea prin care se creeazã culpabilizarea generalã. Pentru ororile nazismului a fost blamat întregul popor german. Pentru aruncarea bombelor de la Hiroshima ºi Nagasaki, fiecare american s-a simþit vinovat. Pentru a nu se începe procesele criminalilor comuniºti s-a insinuat ideea cã toþi membrii de partid ar fi vinovaþi de crimele comise în lagãrele ºi puºcãriile comuniste. Vina istoricã poate fi indusã atât de cuceritorii din afarã, care urmãresc sã obþinã supunerea necondiþionatã a "vinovaþilor" în numele pãca¬telor comise de reprezentanþii acestora, cât ºi de propriii con¬ducãtori, care doresc sã-ºi justifice unele acte grave ºi sã le prezinte distorsionat în ochii opiniei publice interne sau inter-naþionale. Vina istoricã se bazeazã pe inducerea unui sentiment de complicitate între autoritãþi ºi cetãþenii obiºnuiþi, chiar dacã deciziile le iau numai unii, ceilalþi reprezentând doar masa de manevrã. Complicitatea ºi vina istoricã prind mult mai repede în regimurile totalitare, acolo unde opoziþia a fost eliminatã, iar liderii acþioneazã ºi vorbesc în numele întregii naþiuni. Vina incapacitãþii de afirmare a propriei identitãþi, expri¬matã prin sentimentul de insatisfacþie al individului cã nu trãieºte la nivelul valorii sale, poate fi de asemenea exploatatã pentru amplificarea stãrii de nemulþumire pânã la stadiul de revoltã ori, în sens opus, pânã la acceptarea unei supuneri totale faþã de autoritãþi, supunere în schimbul cãreia individului îi este facilitat accesul spre treptele superioare ale ierarhiei sociale, spre un loc pe care acesta considerã cã îl meritã. Vina pentru acþiuni comise în trecut este intens utilizatã de artizanii manipulãrii pentru ºantajarea individului. În acest sens sunt alcãtuite dosare voluminoase, care pot fi scoase la ivealã ori de câte ori persoana în cauzã dã semne de nesupunere. Puterea extraordinarã a acestui tip de vinovãþie determinã ºi crearea unor noi genuri de "pãcate", tocmai pentru a face dosarele cât mai voluminoase. Iar dacã individul a avut o viaþã exemplarã, se pot gãsi oricând pãrinþi, fraþi, prieteni sau simple cunoºtinþe ale acestuia pentru greºelile cãrora sã fie fãcut ºi el rãspunzãtor. Mãrturisirea pãcatelor nu aduce niciodatã iertarea lor. Cu atât mai puþin uitarea. În sistemele totalitare sau în sectele distructive, este generalizatã aplicarea practicii întâlnite la societãþile democratice doar în cadrul proceselor penale: Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta. Vina socialã constã în culpabilizarea generalã a indivizilor pentru tarele existente în societate. Prin inducerea acestei vinovãþii, individul este determinat sã-ºi minimalizeze propriile sale probleme ºi incertitudini, sã nu mai dea atenþie îndoielilor la adresa celor care îl conduc. Cum te poþi lega de unele greºeli minore ale guvernului, când atâþia oameni mor de foame pe strãzi ºi din vina ta?, sunã doar una dintre întrebãrile retorice prin care se propagã vina socialã. În cadrul unor secte se ajunge la blamarea adepþilor pentru toate tarele societãþii, chiar ºi pentru cele ipotetice, precum iminenta declanºare a unui rãzboi nuclear. Ei sunt fãcuþi rãspunzãtori pentru toate pãcatele omenirii. Bineînþeles, ca sã-ºi spele "greºelile", trebuie sã creadã nestrã¬mutat în liderul lor spiritual, care, mai devreme sau mai târziu, le va aduce iertarea. Frica este celãlalt sentiment utilizat pe scarã largã pentru manipularea indivizilor, în special în sensul menþinerii coeziunii grupului social din care fac parte. Sentimentul de fricã este indus ºi amplificat în douã direcþii principale, fiecare având la bazã o ameninþare specificã. Astfel, în primul rând, indivizii sunt avertizaþi permanent asupra pericolului reprezentat de forþele ostile din exterior, care acþioneazã continuu pentru a dezmembra ºi a distruge grupul. Aceste forþe pot fi autoritãþile statului în cazul unor secte extremiste, "forþele imperialiste, reacþionare" în cazul sistemelor socialiste, slujitorii Diavolului în cazul unor grupãri religioase, grupãrile comuniste în cazul unor societãþi cu doctrinã de dreapta, etniile rivale în cazul în care se urmãreºte exacerbarea unor conflicte interetnice, grupãrile teroriste duºmane unei naþiuni, religii sau unui sistem social º.a.m.d. Manipularea indivizilor prin inducerea ºi amplificarea ameninþãrilor venite din exterior poate ajunge pânã la subtilitãþi extrem de perfide. În cazurile în care "duºmanul" nu existã, el este inventat. Individul trebuie menþinut permanent într-o stare de fricã pentru a nu avea timp sã gândeascã. În acelaºi timp, existenþa "duºmanului" poate motiva, în sistemele totalitare, acþiuni în forþã, sângeroase, care au ca scop final accentuarea stãrii de teamã ºi nesiguranþã în rândurile întregii populaþii. Propaganda nazistã s-a bazat într-o mare mãsurã pe învinovãþirea evreilor de toate relele societãþii. Milioane de oameni au fost uciºi în numele acestei idei, dar, în acelaºi timp, a fost dezvoltat un imens sistem de represiune menit sã distrugã orice opozant al regimului, indiferent dacã avea sau nu vreo legãturã cu etnia evreilor. La rândul sãu, propaganda comunistã se baza pe exacerbarea sentimentelor de teamã faþã de "acþiunile duºmã¬noase ale cercurilor imperialiste, reacþionare". Oricine nu era de acord cu doctrina comunistã putea fi oricând învinovãþit de legãturi cu "agenturile strãine". Având în vedere cele spuse mai sus, iese în evidenþã cea de-a doua cale de utilizare a terorii în scopul controlãrii totale a individului. Acestuia îi este indusã, permanent, teama de a nu fi descoperit ºi pedepsit de autoritãþi, indiferent dacã vina lui este realã (în sensul încãlcãrii unor reguli arbitrar impuse de regimul la putere) sau pur ºi simplu inventatã. Aceastã perfidã combinaþie între dezvoltarea unui sentiment de vinã individualã ºi frica de a nu fi descoperit este cu atât mai eficientã cu cât regulile sunt mai numeroase, mai oculte ºi, astfel, foarte uºor de încãlcat. Într-un sistem totalitar dezvoltat este practic imposibil ca individul sã respecte absolut toate regulile ºi legile, mai ales cã aproape în fiecare zi sunt inventate altele noi, iar popularizarea lor este þinutã în frâu, "din raþiuni superioare", astfel încât cetãþeanul sã afle de ele abia dupã ce le-a încãlcat ºi a devenit, în acest fel, pasibil de pedeapsã. Mai mult, de fiecare datã când apar reglementãri noi, efectul lor este retroactiv, pentru a nu da nici o ºansã individului, oricât de supus ºi de atent ar fi el. De multe ori, pentru a controla eficient emoþiile indivizilor, se utilizeazã redefinirea sentimentelor. În acest mod, ceea ce era motiv de tristeþe trebuie sã devinã prilej de bucurie, ceea ce reprezenta o ruºine trebuie sã devinã o mândrie º.a.m.d. Fericirea, spre exemplu, este un sentiment spre care aspirã orice fiinþã umanã. În unele secte, de pildã, liderii spun cã omul poate fi fericit numai atunci când se simte cât mai aproape de Dumnezeu. Dar cum Dumnezeu este, în viziunea respectivilor lideri, mai tot timpul nefericit ºi nemulþumit, ar fi un adevãrat sacrilegiu ca adepþii sectei sã-ºi manifeste, vreodatã, în mod deschis, bucuria. În consecinþã, starea de fericire se atinge printr-o permanentã nefericire ºi suferinþã. De multe ori, sectanþii ajung în extaz numai dupã ce se supun unor suplicii înfricoºãtoare (flagelãri, posturi negre, automutilãri, crucificãri etc). Cu cât durerea este mai atroce, cu atât ei se simt mai aproape de divinitate, deci mai fericiþi. Redefinirea sentimentelor este o tehnicã de bazã în absolut toate sistemele totalitare. Copiii sunt crescuþi ºi educaþi dupã standarde noi, conform cãrora trãdarea pãrinþilor pentru "menta¬litãþi învechite" devine un merit. Mai mult, în sistemele comuniste de mânã forte, au fost numeroase cazuri în care fiii ºi-au acuzat pãrinþii în cadrul unor procese publice ºi au cerut condamnarea lor la moarte. Tinerii au fost prezentaþi ca veritabili eroi, au fost copleºiþi de onoruri ºi li s-a facilitat ascensiunea socialã, pentru ca exemplul lor sã fie urmat de cât mai mulþi. Treptat s-a creat o nouã mentalitate, în care delaþiunea a fost ridicatã la rangul de virtute, de "îndatorire patrioticã" funda¬mentalã a oricãrui cetãþean. Mai trist este faptul cã astfel de me¬tode sunt continuate chiar ºi dupã colapsul sistemelor totalitare. În România, spre exemplu, la ºase ani dupã revoluþia din decembrie 1989, forul legislativ a adoptat noua lege a secretului de stat, în care delaþiunea se menþine ca o expresie a "fidelitãþii faþã de þarã". Pentru a-ºi demonstra aceastã fidelitate, fiecare cetãþean este obligat sã-ºi supravegheze ºi sã-ºi suspecteze permanent semenii, sã devinã un colaborator asiduu al serviciilor de informaþii. Astfel noua lege a secretului de stat nu numai cã menþine redefinirea sentimentelor iniþiatã de fostul regim, dar are ºi un al doilea scop extrem de important, acela de a crea o neîntreruptã stare de suspiciune în rândurile cetãþenilor. Astfel este facilitatã dezbinarea, oamenii pot fi asmuþiþi mult mai uºor unii asupra altora, iar controlul asupra lor este extrem de eficient, conform principiului de guvernare: Divide et impera!, enunþat de Machiavelli. De fapt, principiul este preluat de la romani: Divide ut regnes! (Dezbinã ca sã domneºti!). Fericirea, în majoritatea cazurilor de redefinire a senti¬mentelor, este redusã la bucuria individului de a se integra gru¬pului, de a-ºi urma ºi adula conducãtorul, de a îndeplini conºtiincios toate sarcinile ce îi sunt atribuite. În Coreea de Nord, copiii, dar ºi foarte mulþi oameni maturi atingeau chiar o veri-tabilã stare de extaz la vederea "Conducãtorului" Kim Ir Sen. De asemenea, în multe secte, fericirea adepþilor este concretizatã într-o muncã epuizantã în folosul grupului, în cedarea tuturor bunurilor cãtre comunitate, în respectarea fiecãrui îndemn adresat de cãtre lider. Chiar ºi atunci când acesta face apel la sacrificiul suprem, aºa cum a fost cazul în Guyana, când Jim Jones a determinat sinuciderea în grup a peste nouã sute de oameni. Alte douã sentimente utilizate intens de artizanii manipulãrii sunt loialitatea ºi devotamentul. Un uriaº sistem de propagandã este pus în miºcare pentrua-l determina pe individ sã-ºi canali¬zeze sentimentele negative numai cãtre cei din afara grupului. Nu este admisã nici o criticã la adresa doctrinei sau a liderilor, ci doar la adresa celor care au concepþii potrivnice sistemului. De asemenea, autocritica este încurajatã doar în sensul blamãrii oricãrei tendinþe de nesupunere faþã de normele ideologiei respec¬tive sau faþã de îndemnurile conducãtorilor. Pentru încurajarea sentimentului de cufundare în anonimat, ce atrage dupã sine obedienþa necondiþionatã faþã de autoritãþi, indivizii sunt învãþaþi sã nu se mai preocupe de ei înºiºi, de nevoile ºi aspiraþiile lor fireºti, ci numai de ceea ce este "bun" ºi "corect" pentru întregul grup. În acest sens, sistemul comunist urmãrea continuu indu¬cerea în conºtiinþa cetãþeanului a principiului: De la fiecare dupã capacitãþi, fiecãruia dupã nevoi. Individul trebuia sã se gândeascã permanent la faptul cã sunt destui cei cu un standard de viaþã mai scãzut decât el (apare aici ºi sentimentul de vinã socialã), de aceea nu trebuia sã se plângã, ci sã depunã eforturi tot mai mari pentru "binele colectiv". Nu conta cã acest principiu era aplicat numai oamenilor de rând, în timp ce suprastructura se bucura de privilegii nemãsurate. Despre acele privilegii era interzis sã se vorbeascã. "Codul eticii ºi echitãþii socialiste" anula ierarhia fireascã a valorilor ºi îi acuza imediat de "egoism" pe cei care doreau sã-ºi punã în evidenþã propriile lor capacitãþi. Manifestarea unui spirit egalitarist perfect (în cazul cetãþenilor de rând) era dovada supremã a loialitãþii faþã de doctrina comunistã. O importanþã deosebitã pentru controlul total asupra structurii emoþionale a individului o are manipularea relatiilor interpersonale ale acestuia. Liderii urmãresc direcþionarea indi¬vizilor spre un anume gen de prietenii, le inoculeazã necesitatea evitãrii celor cu concepþii "incorecte", îi angreneazã în activitãþi entuziaste de grup, axate în special pe îndeplinirea îndemnurilor venite de la conducãtori. Munca patrioticã, colectarea sticlelor goale, organizarea de brigãzi artistice, dincolo de scopul lor pur economic sau cultural, creeazã prietenii ºi simpatii având la bazã tocmai îndeplinirea unei "sarcini" transmise "de la Centru". Chiar ºi micile abateri de la linia impusã "de sus" sunt tolerate, pentru a da individului sentimentul de libertate, pentru a-l determina sã se angreneze sincer în respectivele activitãþi. Uneori, sentimentele pe care trebuie sã le manifeste per¬manent un "bun" membru al grupului social sunt impuse prin directive clare. Acestea au un rol bine determinat, mai ales atunci când îi vizeazã pe cei mai tineri membri ai societãþii, al cãror sistem de valori este în plinã formare. Astfel Statutul ºoimilor patriei, elaborat în timpul regimului Ceauºescu, impunea încã din primele paragrafe: ªoimii patriei trebuie sã fie întotdeauna veseli. Oricât ar pãrea de absurdã, la prima vedere, o asemenea "sarcinã", trebuie luat în considerare întregul sistem de educaþie din vremea respectivã, sistem prin care primii rãspunzãtori de încãlcarea statutului puteau fi educatorii. Trebuia ca ei sã-i menþinã veseli pe micii "ºoimi", dar, în acelaºi timp, sã-i înveþe sã respecte întocmai legile ºi reglementãrile regimului. În consecinþã, singura soluþie era aceea de a-i forma pe copii în aºa fel încât sã fie veseli ºi fericiþi numai atunci când gândeau ºi se comportau "corect". Controlul relaþiilor interpersonale mai are o componentã deosebit de importantã, anume controlul relatiilor sexuale. Liderii sistemelor totalitare impun reguli foarte stricte în ceea ce priveºte alegerea partenerului de viaþã ºi numãrul urmaºilor pe care îi poate avea un cuplu. O atenþie deosebitã este acordatã tinerei generaþii, deoarece aceasta este mult mai uºor de îndoctrinat. În timpul regimului nazist, alegerea unui soþ sau a unei soþii aparþinând etniei evreilor echivala cu trimiterea într-un lagãr de concentrare ºi exterminare. În paralel, liderii naziºti au imaginat ºi au pus în aplicare un program halucinant de obþinere a unor noi generaþii de "arieni", care sã reprezinte viitorul naþiunii germane. Trupe speciale SS rãpeau din teritoriile ocupate copii care corespundeau "standardelor" ºi îi internau în cãmine speciale unde erau crescuþi doar în scopul procreãrii. Pe de altã parte, multe tinere germane erau selectate, într-o atmosferã de extaz ideologic, pentru misiunea "supremã" de a oferi copii Reich-ului. Fetele se împreunau. În cadru organizat ºi supravegheat, cu soldaþi germani, de asemenea selectaþi riguros, pe care nu îi cunoºteau ºi nici nu îi mai întâlneau vreodatã. Dupã naºtere, pruncii erau preluaþi imediat în cãmine speciale ºi crescuþi în spiritul doctrinei naziste. Ei nu îºi mai vedeau niciodatã pãrinþii, iar aceºtia din urmã erau mândri cã îºi serviserã patria ºi Führer-ul. În România regimului comunist, cãsãtoriile erau controlate prin mijloace mai subtile. În foarte multe cazuri, pãrinþii se opuneau cãsãtoriei copilului cu cineva provenind dintr-o familie "cu probleme". Ei ºtiau cã noul cuplu va avea de suferit din cauza "petelor" de la dosarele viitoarelor rude apropiate ºi de aceea preferau sã evite asemenea situaþii. Erau îndeobºte dorite cãsãtoriile cu odrasle ale suprastructurii comuniste, avându-se în vedere privilegiile de care se va bucura, automat, tânãra familie. Apãrea astfel o polarizare invizibilã a societãþii în familii "bune" ºi familii "cu probleme". În ceea ce priveºte "politica demograficã" a Partidului Comunist Român, situaþia a cãpãtat accente dramatice, mai ales în timpul regimului Ceauºescu. În dorinþa lui de a crea "omul nou", Ceauºescu, la fel ca ºi Hitler ºi ca toþi ceilalþi lideri ai sistemelor totalitare, a ºtiut cã masa de manevrã cea mai docilã va fi constituitã de tânãra generaþie, crescutã ºi educatã "în spiritul valorilor comunismului", ce urma sã ia locul celor cu "mentalitãþi învechite". În acest sens, un prim pas a fost fãcut prin interzicerea avorturilor, lucru ce a dus la naºterea unor generaþii întregi de "ceauºei". Apoi, pentru a elimina total avorturile ilegale, a fost iniþiat un sistem draconic de legi ºi regulamente, ce a dus la moartea a mii de femei. Doctorilor le-a fost interzis, sub amenin¬þarea cu ani grei de puºcãrie, acordarea oricãrui ajutor pacientelor aflate în stare gravã, ca urmare a unor intervenþii empirice, pânã ce acestea nu-l denunþau pe autorul intervenþiei. Chiar ºi atunci când femeile se aflau în comã, sistemul condiþiona acordarea primului ajutor de existenþa unui denunþ. Mii de familii au rãmas îndoliate, sute de medici au ajuns în puºcãrii, alte mii de tinere au fost trimise la închisoare, deoarece, chiar dacã fãcuserã mãrturisiri complete, fapta era pedepsitã exemplar, în semn de avertisment pentru cei care ar mai fi îndrãznit sã încalce respec¬tivele legi. În acelaºi timp, pentru încurajarea naºterilor, ideologii comunismului au inventat titlul onorific de "mamã eroinã", acordat femeilor cu mulþi copii. Însã condiþiile tot mai mizere de viaþã din ultimii ani ai regimului Ceauºescu au fãcut ca apariþia unui copil sã devinã o adevãratã problemã în foarte multe familii. De aceea avorturile clandestine au continuat. Pentru a le contracara ºi mai eficient, autoritãþile au impus fiecãrei femei din România obligativitatea de a se supune periodic unui control ginecologic umilitor, ce urmãrea depistarea ºi înregistrarea unor eventuale sarcini încã din primele luni. În acest mod, viaþa intimã a întregii populaþii a intrat sub o supraveghere foarte strictã. Dupã revoluþia din decembrie '89 s-a decretat imediat libertatea avorturilor, însã responsabilii pentru acea politicã soldatã cu mii de victime nu au fost niciodatã traºi la rãspundere. Controlul vieþii sexuale este practicat ºi în foarte multe secte. În unele dintre ele, adepþilor le este impus un regim de abstinenþã. Pentru a putea rezista, ei trebuie sã-ºi gãseascã o preocupare permanentã, aceasta fiind, cel mai adesea, desfãºurarea unor munci extenuante în folosul grupului (de fapt, în foarte multe cazuri, cel care profitã de roadele muncii adepþilor este exclusiv conducãtorul sectei). În alte grupuri, sectanþii sunt îndemnaþi spre o viaþã sexualã freneticã, spre adevãrate orgii ºi chiar perversiuni, precum cele practicate în unele grupuri satanice. În ambele cazuri, adepþii devin tot mai dependenþi de stilul de viaþã al grupului, iar controlul asupra stãrii lor emoþionale ajunge o armã redutabilã în mâinile conducãtorului sectei. Dar cea mai puternicã tehnicã utilizatã în obþinerea unui control total asupra sentimentelor individului este inocularea spaimei faþã de pãrãsirea grupului. Individul este obiºnuit cu o totalã dependenþã faþã de comunitatea din care face parte. El trebuie sã se simtã în siguranþã numai în cadrul grupului. Permanent i se spune cã, în cazul pãrãsirii comunitãþii, va rãmâne fãrã apãrare, se va îmbolnãvi, va fi persecutat de cei din afarã, va fi chiar ucis sau se va sinucide. În cadrul unor secte, adepþii ajung sã aibã veritabile reacþii de panicã numai la gândul plecãrii: transpirã, bãtãile inimii se accelereazã, subconºtientul le transmite o dorinþã intensã de a respinge respectiva idee. În societãþile totalitare, aparatul de propagandã se preocupã intens de difuzarea unei imagini cât mai sumbre a lumii exterioare. Prin mediile oficiale de comunicare în masã ori prin intermediul zvonurilor, lumea exterioarã este înfãþiºatã ca un spaþiu haotic, populat numai de teroriºti, drogaþi, ºomeri, criminali, indivizi fãrã scrupule, care abia aºteaptã sã-i îngenuncheze ºi sã-i exploateze pe nou-veniþi. O capturã importantã pentru propaganda totalitarã sunt cei reveniþi în þarã, dupã eºecurile înregistrate în exterior. Aceºtia sunt mediatizaþi intens, puºi sã-ºi prezinte nerealizãrile ca fiind obiective, generate exclusiv de acþiunile forþelor oculte din exterior, apoi sunt reîncadraþi în societate, chiar cu unele privilegii efemere, ca exemplu de mãrinimie a sistemului faþã de "fiii rãtãcitori". Însã oricum s-ar acþiona pentru obþinerea controlului asupra emoþiilor unui individ, trebuie reþinut faptul cã, o datã dobândit acest control, comportamentul ºi gândirea individului se vor conforma noii structuri emoþionale. În concluzie, modificându-se una dintre componentele iden¬titãþii individuale (fie gândire, fie comportament, fie structurã afectivã), ca urmare a fenomenului de disonanþã cognitivã, cele¬lalte douã se vor adapta corespunzãtor. În cele mai multe cazuri însã, artizanii manipulãrii acþioneazã în paralel asupra tuturor celor trei componente, astfel încât fiecare modificare a uneia dintre ele sã vinã imediat în întâmpinarea modificãrilor celorlalte douã. Astfel eficienþa în obþinerea unui control total asupra individului este maximã... Spãlarea creierului În capitolul precedent am prezentat cele trei mari direcþii de acþiune pentru obþinerea unui control total asupra individului: remodelarea comportamentului, restructurarea gândirii ºi redefinirea structurii emoþionale. Pentru fiecare direcþie în parte am dat nenumãrate exemple de modificãri impuse individului. Strategia impunerii acestor modificãri, pentru a fi eficientã, pentru ca schimbãrile sã fie durabile, are ca numitor comun succesiunea a trei etape: dezgheþarea, schimbarea ºi reînghetarea. Dezgheþarea are ca scop distrugerea totalã a vechiului ele¬ment de identitate a individului (act de comportament, mod de gândire, sentiment). Schimbarea este reprezentatã de inocularea noului element de identitate. Reînghetarea constã în fixarea noii personalitãþi a individului, pentru ca ea sã reziste în timp. Acest model în trei trepte a fost studiat, în linii generale, de Kurt Lewin, în anii patruzeci, apoi a fost descris ºi sistematizat, douã decenii mai târziu, de Edgar Schein ºi de R.J. Lifton. Ultimii doi ºi-au bazat studiile pe analiza programelor de spãlare a creierului, utilizate în China maoistã, la sfârºitul anilor cincizeci. Modelul în trei trepte nu este însã aplicabil numai unor tehnici de felul celor utilizate de comuniºtii chinezi pentru a-i "converti" pe prizonierii lor americani. El este aplicabil în toate împrejurãrile în care individul este supus unor constrângeri fizice, sociale sau psihice, pentru a i se crea o nouã identitate. Dacã nu se iau în considerare credinþa, valorile, atitudinile, sentimentele sau actele de comportament ce urmeazã a fi modificate, modelul în sine (devenit astfel neutru din punct de vedere moral) poate explica toate procesele de influenþare ºi de schim¬bare a personalitãþii individului, atât cele cu finalitate moralã negativã, cât ºi cele ce urmãresc scopuri pozitive, din perspec¬tiva moralitãþii, precum reeducarea în penitenciare sau psihoterapia. Dezgheþarea, schimbarea ºi reîngheþarea sunt specifice ºi proceselor de îndoctrinare din sistemele totalitare, ºi metodelor de convertire la diverse religii ºi secte religioase, ºi sistemelor de reeducare din puºcãrii, ºi proceselor de recuperare mentalã din spitalele de boli nervoase, ºi antrenamentelor din armatã, iar exemplele pot continua. Modelul în trei trepte este universal valabil ºi, de fapt, singurul cu adevãrat eficient. Dezgheþarea este cea mai importantã etapã a procesului, de eficienþa ei depinzând reuºita aplicãrii întregului model. Pentru a pregãti un individ în vederea unei schimbãri radicale, identitatea acestuia trebuie distrusã. El trebuie sã fie complet dezorientat. Sistemul sãu propriu de valori, standardele conform cãrora se raporta la lumea exterioarã ºi se înþelegea pe sine însuºi sunt anihilate pentru a pregãti terenul schimbãrii ce va urma. Dezgheþarea poate fi aplicatã pe diverse cãi. Prima ar fi detaºarea individului din mediul sãu social ºi anihilarea deprin¬derilor sale zilnice. Lipsa contactelor interumane obiºnuite îl va priva de posibilitatea unor confirmãri exterioare ale manifestãrilor sale, sporindu-i deruta. În închisori, în spitalele de boli nervoase, în aºezãmintele monahale, în taberele de instruire º.a.m.d., sistemul de regulamente interne, obligativitatea purtãrii unor veºminte specifice, aceleaºi pentru toþi, programul zilnic foarte riguros stabilit creeazã un cadru cu totul nou, complet diferit de cel cu care era familiarizat individul. În acelaºi timp, vechile deprinderi sunt uitate ºi se formeazã noi obiºnuinþe ce vor intra curând în reflex. O situaþie asemãnãtoare, deºi mai puþin evidentã, se întâlneºte ºi în instituþiile de învãþãmânt, mai ales acolo unde funcþioneazã internatele. Nevoit sã locuiascã la cãmin sau în campusurile universitare, tânãrul se adapteazã treptat unui nou mediu social, contactul cu cei de acasã devine dificil, programul de studiu ºi regulamentele interne îi creeazã noi obiºnuinþe. În acest mod, procesul de educaþie începe pe un "teren defriºat", eliberat, în mare parte, de influenþa experienþei ante¬rioare. La fel se petrece ºi în armatã. Regulamentul strict, încazar-marea, uniformele, lipsa contactelor cu cei de acasã îl dezo¬rienteazã complet pe recrut ºi îl fac mult mai uºor de instruit, mult mai obedient faþã de ordinele superiorilor. Un studiu din 1954, efectuat în mai multe unitãþi militare din Statele Unite, revela faptul cã rezultatele militarilor erau cu atât mai bune, cu cât unitatea lor se afla mai departe de casã, iar contactele cu cei apro¬piaþi erau mai puþine. În sistemele totalitare, dupã preluarea puterii, întregul sistem de legi este modificat într-un timp foarte scurt, se impun rapid noi deprinderi ºi noi forme de comportament, mergând pânã la purtarea unor haine specifice, utilizarea unor alte formule de adresare ori respectarea unui nou program zilnic, astfel cã, pe fondul stãrii generale de anomie, propovãduitorii noii doctrine au o aderenþã sporitã în rândurile marii mase a cetãþenilor. O variantã mai durã a acestei prime cãi de dezgheþare este mortificarea eului. Ea se întâlneºte în special în unele secte reli¬gioase sau în lagãre. Individului i se iau definitiv toate bunurile personale, este privat, de multe ori, chiar ºi de unele semne distinctive ale persoanei sale prin obligativitatea tunsului la piele ºi a rasului, primeºte un numãr în locul numelui, este supus unor munci sau ritualuri extenuante ºi deseori umilitoare, per¬sonalitatea îi e complet anulatã. Devine un "nimeni" cufundat în anonimatul celor mulþi. Vechea sa identitate este complet distrusã. În unele culte satanice, novicele, pentru a fi rupt complet de vechea personalitate, este supus unor ritualuri ce implicã desacralizarea ºi profanarea unor simboluri unanim acceptate în lumea exterioarã (i se impune sã scuipe crucea, sã jure cã îºi va omorî pãrinþii sau prietenii dacã i se va cere, sã facã diverse jertfe animale etc). O altã metodã foarte utilizatã pentru distrugerea identitãþii O individului este privarea acestuia de somn. În completare se poate veni ºi cu o nouã dietã precum ºi cu noi ore de masã, ce sporesc dezorientarea persoanei. În unele grupuri se foloseºte regimul alimentar sãrac în proteine ºi bogat în glucide. De asemenea, subalimentarea continuã a individului are efecte sensibile în subminarea stabilitãþii sale psihice. În lagãrele de concentrare naziste, metoda era generalizatã. În România regi¬mului Ceauºescu, întreaga populaþie a þãrii, cu excepþia nomen¬claturii, suferea de foame. Aºa-numitul "program de alimentaþie raþionalã" avea ca scop atât erodarea rezistenþei psihice a individului, cât ºi ocuparea timpului liber al acestuia cu o permanentã alergãturã dupã alimente, pentru a nu avea când sã mai gândeascã. Trebuie remarcat ºi faptul cã, dupã cãderea regimului comunist, iniþiatorul respectivului "program" a ajuns ministru al sãnãtãþii. Dezgheþarea este realizatã cu maximum de eficienþã în izolare, atunci când indivizii nu au posibilitatea întreþinerii unor legãturi cu exteriorul. Sistemele totalitare interzic cetãþe¬nilor lor cãlãtoriile în strãinãtate. În sectele extremiste, adepþii sunt aduºi într-o stare de dependenþã totalã faþã de aºezãmântul grupului. Hipnoza este o altã metodã, foarte puternicã, pentru desfãºurarea procesului de dezgheþare. Extrem de eficiente sunt tehnicile hipnotice bazate pe utilizarea deliberatã a confuziei pentru inducerea stãrii de transã. Confuzia rezultã atunci când individul este supus unui flux de informaþii contradictorii, comunicate în acelaºi timp. Spre exemplu, hipnotizatorul spune pe un ton autoritar: Cu cât vei încerca mai mult sã înþelegi ceea ce spun, cu atât te vei dovedi mai incapabil sã pricepi vreodatã. Înþelegi? Deºi, la o analizã mai atentã, fraza pare a avea sens, efectul ei imediat asupra subiectului este crearea unui sentiment de disconfort psihic. Însã chiar ºi în absenþa hipnozei, atunci când individul este menþinut mult timp într-un loc izolat ºi supus permanent unor astfel de fluxuri informaþionale confuze, el va ajunge sã-ºi suprime din reflex gândirea logicã ºi sã se comporte asemenea celor aflaþi împreunã cu el în izolare. Controlul informaþiei îºi dovedeºte astfel întreaga putere de manipulare a conºtiinþelor. Individul nu mai are încredere în sine, ci se adapteazã din instinct comportamentului de grup. În majoritatea sectelor, starea de transã este atinsã prin meditaþii îndelungate, ºedinþe de confesiune, rugãciuni, cântece în grup º.a.m.d. În societãþile totalitare, acestea sunt înlocuite cu ºedinþele comune de învãþãmânt politic, sindicat ori partid, cu scrierea unor nenumãrate autobiografii, cu participarea la spec¬tacole grandioase de venerare a liderilor, cu audierea ºi inter¬pretarea cântecelor patriotice etc. Chiar dacã nu cu aceeaºi intensitate ca în cazul sectelor, starea de disconfort psihic totuºi apare ºi, pentru eliminarea ei, individul se conformeazã din reflex normelor impuse de autoritãþi. Mai mult, o eventualã încãlcare a normelor îi activeazã profunde sentimente de vinovãþie, ruºine ºi teamã de a nu fi pedepsit. Asemãnãrile reflexelor de compor¬tament ajung pânã la identificare. Spre exemplu, a te ridica în picioare ºi a pãrãsi biserica în timpul unei predici este la fel de inacceptabil ca a te ridica ºi a pãrãsi sala în timpul unei ºedinþe de învãþãmânt politic. Revenind la metoda propriu-zisã de spãlare a creierului, aceasta este consideratã unanim drept forma extremã de îndoctrinare politicã ºi singura cu adevãrat eficientã. Deºi au urmat cãi diferite, atât ruºii, cât ºi chinezii au desãvârºit-o. Ame¬ricanii, prin câteva programe ultrasecrete ale CIA, au expe-rimentat alt gen de metode, în care au utilizat hipnoza, drogurile, ºocurile electrice, administrarea de diferite substanþe chimice º.a.m.d. Au fost depãºite orice limite ale eticii medicale ºi profesionale, au fost sacrificate vieþi omeneºti, însã rezultatele nu au confirmat aºteptãrile. Comuniºtii ruºi ºi cei chinezi ºi-au pãstrat "supremaþia" în domeniu, deºi nu au folosit tehnici "exotice" precum americanii, iar violenþa fizicã a fost aproape inexistentã. Metoda ruseascã de spãlare a creierului începea prin izolarea prizonierului într-o celulã austerã. Gãrzile care îl supravegheau permanent, prin rotaþie, îl supuneau încontinuu la tot felul de umilinþe ºi înjosiri, pentru a-i crea senzaþia unei ruperi totale de lumea exterioarã. Îi spuneau când sã stea în picioare ºi când sã se aºeze, îi indicau în ce poziþie sã doarmã ºi îl trezeau când fãcea o miºcare cât de micã, îi interziceau orice stimul exterior (cãrþi, ºtiri, conversaþii). Dupã patru-cinci sãptãmâni, prizonierul claca. Plângea, mormãia, avea halucinaþii, se ruga de unul singur. Din acel moment începea interogatoriul. În fiecare noapte gardienii îl duceau într-o camerã specialã unde îl aºtepta anchetatorul. Acesta nu îl acuza de nimic, ci se arãta convins cã prizonierul ºtie foarte bine de ce se aflã acolo. La rândul sãu, prizonierul se strãduia sã-ºi demonstreze nevinovãþia fãrã a ºti de ce era acuzat. Ore în ºir, nopþi în ºir, cei doi treceau în revistã întreaga viaþã a prizonierului, în cele mai mici amãnunte. Apoi o luau de la capãt. Anchetatorul depista orice neconcordanþã ºi o amplifica, prezentând-o ca pe o dovadã indubitabilã de vinovãþie. De câte ori prizonierul încerca sã se justifice, anchetatorul izbucnea în râs, determinându-l sã caute un alt rãspuns, cât mai plauzibil. Dupã sãptãmânile de izolare ºi de nesiguranþã, prizonierul încerca sentimente de uºurare ºi de recunoºtinþã atunci când se întâlnea cu anchetatorul, acesta fiind singura fiinþã cu care putea comunica. Mai mult, ajungea sã se învinovãþeascã singur, pentru a face ancheta sã avanseze, pentru a nu mai trãi în tensiunea aceea psihicã insuportabilã. Treptat avea impresia cã munceºte cot la cot cu anchetatorul pentru rezolvarea cât mai rapidã a cazului sãu. Pe mãsurã ce treceau sãptãmânile, prizonierul îºi lãsa tot mai mult sufletul în mâinile anchetatorului, iar acesta, ori de câte ori obþinea o nouã mãrturie, slãbea presiunea. Îi oferea prizonierului o þigarã, stãtea cu el la taclale, îi spunea cã este un simplu om care trebuie sã-ºi facã meseria. Dacã prizonierul întârzia sã facã noi mãrturisiri, strângea din nou ºurubul, arãtându-se nemulþumit cã i-a fost înºelatã încrederea, cã nu s-a colaborat aºa cum ar fi trebuit. Pe mãsurã ce acuzaþiile la adresa lui începeau sã se contu¬reze, prizonierul îºi dãdea seama cã singura cale de a scãpa de acel calvar era mãrturisirea completã. Altfel infernul ar fi continuat la nesfârºit. În nouãzeci ºi nouã la sutã din cazuri, ajuns în aceastã fazã, prizonierul semna tot ce i se punea în faþã. În Uniunea Sovieticã de pe timpul lui Stalin, mãrturisirea completã marca sfârºitul interogatoriului. Dupã obþinerea ei, prizonierul era împuºcat sau trimis într-un lagãr de muncã. Din acest motiv, termenul de "spãlare a creierului" este impropriu folosit în cazul procedurilor folosite de ruºi asupra prizonierilor. Izolarea ºi interogatoriile constituiau, de fapt, doar prima etapã a metodei, cea de dezgheþare. Spre deosebire de ruºi, chinezii au aplicat întreaga succe¬siune a etapelor, propunându-ºi, încã de la început, sarcina ambiþioasã a reeducãrii prizonierilor. Pentru ei, obþinerea mãrturisirilor complete reprezenta abia începutul. Pentru a trece la faza a doua, cea de schimbare, mutau prizonierul într-o celulã mai largã, alãturi de alþi deþinuþi. Aici avea loc îndoctrinarea. Din zori ºi pânã în noapte, prizonierul îi studia, împreunã cu ceilalþi, pe Marx ºi pe Mao, asculta prelegeri de învãþãmânt politic ºi se autoevalua în cadrul ºedinþelor de autocriticã. Supraveghetorii nu apreciau individual progresele, ci numai la nivelul întregului grup. Orice ameliorare, cât de micã, a condiþiilor de detenþie, depindea numai de "progresele" înregistrate de absolut toþi membrii grupului. Din acest motiv, fiecare prizonier era foarte atent la comportamentul celorlalþi, atacându-i violent pe cei care se dovedeau mai rezistenþi la îndoctrinare. În cele din urmã, "rezistenþii", nemaisuportând presiunile exercitate de colegi asupra lor, se conformau comportamentului de grup. Imediat ei simþeau cum ceilalþi îi privesc cu simpatie ºi chiar cu recu¬noºtinþã. Se crea astfel reflexul de supunere necondiþionatã faþã de procesul îndoctrinãrii. Supunerea îl fãcea pe prizonier sã supravieþuiascã în detenþie, sã se bucure de consideraþia colegilor sãi, sã se cufunde în anonimat pentru a-ºi reduce zbuciumul interior. Noul comportament atrãgea dupã sine, din cauza fenomenului de disonanþã cognitivã, remodelarea simþã-mintelor ºi, în cele din urmã, a gândirii. În timp, prizonierul ajungea sã creadã cã numai credinþa în noua doctrinã îi putea aduce stima celor din jur. El avea "revelaþia" cã ideologia comunistã reprezintã "adevãrul absolut", cã doar lui trebuia sã-ºi dedice viaþa. Având în vedere acest proces de "spãlare a creierului", utilizat de chinezi asupra prizonierilor de rãzboi occidentali, se poate înþelege mult mai uºor cea de-a doua etapã a modelului de creare a unei noi identitãþi ºi anume schimbarea... Schimbarea constã în a impune individului un nou mod de a se comporta, de a simþi ºi de a gândi. Astfel se umple vidul creat de ºtergerea vechii sale identitãþi ºi i se creeazã noua identitate. În acest sens, aºa cum am vãzut ceva mai înainte, procesul de îndoctrinare constã atât în tehnici evidente, convenþionale (ore de învãþãmânt politic, lecturi, ritualuri specifice), cât ºi în metode subtile, neconvenþionale (includerea într-un grup ºi supunerea la presiunile exercitate de acesta, crearea reflexelor de gândire º.a.m.d.). Multe dintre tehnicile folosite în perioada anterioarã, cea a dezgheþãrii, sunt utilizate, în continuare, ºi în aceastã a doua etapã. Metoda chinezã a demonstrat cã cea mai puternicã sursã de influenþã, în cadrul unui grup izolat, este reprezentatã de dorinþa noilor prizonieri de a deveni asemenea veteranilor. Veteranii sunt percepuþi ca modele de comportament ºi fel de a gândi, ca exemple de adaptare ºi supravieþuire, ca indivizi care au scãpat de povara acuzaþiilor ºi se aflã spre finalul unui extenuant proces de reformare a personalitãþii. Novicele, disperat, confuz, aflat la limita rezistenþei tinde sã urmeze din instinct experienþa veteranilor pentru a supravieþui. Trebuie remarcat faptul cã remodelarea novicilor prin aceastã metodã se face numai când aceºtia sunt convinºi de sinceritatea veteranilor. Dacã existã un dubiu cât de mic cã veteranii s-ar afla în slujba autoritãþilor, cã sunt informatori sau agenþi ai Puterii, tehnica nu mai dã rezultate. Novicii se izoleazã în ei înºiºi, refuzã contactele cu ceilalþi membri ai grupului, resping orice cooperare. Din acest motiv, metoda chinezã nu presupune, în mod special, contacte cu vreun prizonier anume, nu se bazeazã pe infiltrarea de informatori sau agenþi de influenþã suplimentari. Grupul este tratat în ansamblul sãu, iar constrân¬gerile sau recompensele se aplicã tuturor. Orice contact cu vreun veteran ar trezi suspiciune ºi ar compromite procesul de îndoc¬trinare. Este suficient ca veteranii sã-ºi joace rolul lor de indivizi aflaþi la graniþa dintre viaþa în penitenciar ºi libertate. Novicii au încredere în ei pentru cã îi simt asemenea lor. În acelaºi timp tind sã le urmeze comportamentul pentru cã veteranii reprezintã un model de supravieþuire. Acelaºi lucru se constatã, de pildã, în practica judiciarã. Membrii bandelor criminale rezistã de obicei cu înverºunare interogatoriilor extenuante ºi presiunilor de tot felul venite din partea anchetatorilor. Însã atunci când un membru marcant al bandei este determinat sã coopereze cu anchetatorii, exemplul sãu, în marea majoritate a cazurilor, îi determinã ºi pe ceilalþi delincvenþi sã facã mãrturisiri complete. Aceeaºi metodã este utilizatã ºi în anumite penitenciare, în vederea reeducãrii deþinuþilor. Eforturile autoritãþilor se concen¬treazã asupra celui care este privit ca lider de cãtre ceilalþi puºcã¬riaºi. Atunci când acesta este determinat sã coopereze, influenþa lui asupra grupului poate fi determinantã în procesul de reedu¬care. Metoda implicã totuºi riscuri serioase. Dacã legãtura liderului de grup cu autoritãþile este descoperitã mult prea devreme de cãtre ceilalþi deþinuþi, acesta poate sã cadã în dizgraþia grupului, sã fie catalogat drept "guºã", "ciripitor" º.a.m.d. Astfel întreaga strategie dã greº, iar susceptibilitatea deþinuþilor creºte, fãcându-i mult mai greu de reeducat prin repetarea acestei tehnici sau chiar prin aplicarea altora. În spitalele de boli nervoase este cunoscut faptul cã, pentru recuperarea pacienþilor, cea mai mare influenþã asupra acestora o au gardienii, infirmierele sau ceilalþi pacienþi. Medicii psihiatri obþin, de obicei, mai puþine succese decât personalul auxiliar, tocmai pentru cã rezistenþa internã a pacienþilor se amplificã instinctiv în prezenþa unui cadru medical cu autoritate. În unele spitale, psihiatrii, pentru a obþine rezultate pozitive, se menþin în umbrã, coordoneazã comportamentul infirmierelor ºi al gardienilor, supravegheazã discret adunãrile "libere" ale bolnavilor. O metodã deosebit de eficientã, dar, într-un fel, ºi riscantã, este cea a "fratelui mai mare". Foarte multe companii au renunþat la metoda tutelãrii noilor angajaþi de cãtre persoane aflate spre vârful ierarhiei. Nou-veniþii sunt încredinþaþi celor aflaþi pe aceeaºi treaptã cu ei, dar vechi în meserie, sau celor de pe treapta imediat superioarã. Aceºtia au mult mai multã influenþã, astfel se creeazã ºi relaþii interpersonale mult mai stabile, care, în final, îi fac pe nou-veniþi sã devinã loiali firmei. Riscul constã în faptul cã unii dintre "fraþii mai mari" pot avea propriile lor frustrãri, pe care le inoculeazã novicilor, determinându-i sã devinã reticenþi sau chiar ostili faþã de cei din fruntea ierarhiei. În alte cazuri, "fraþii mai mari" pot manifesta o loialitate ostentativã faþã de companie, efectul fiind crearea aceluiaºi sentiment de reticenþã. În sectele extremiste, schimbarea are loc în cadrul unor ritualuri extenuante, monotone, repetate la nesfârºit, în grup. Uneori predicile pe care sunt nevoiþi sã le asculte noii adepþi sunt sofisticate, aproape neinteligibile, însã mesajul general este întotdeauna acelaºi: lumea exterioarã este rea, de aceea unica speranþã o reprezintã apartenenþa la sectã ºi respectarea întocmai a învãþãturilor liderului. "Iluminarea spiritualã este imposibilã pentru cei din exterior, deoarece ei nu cunosc «adevãrul»." Iar "adevãrul" poate fi înþeles numai printr-o supunere oarbã faþã de îndemnurile conducãtorului. "Vechile concepte" trebuie aban¬donate pentru a elimina "rãul", gândirea raþionalã este potrivnicã progresului spiritual, în consecinþã numai credinþa fãrã limite poate salva sufletul ºi trupul. Recruþilor li se inoculeazã un nou comportament, un nou mod de gândire, noi simþãminte în mod gradat. Ei sunt consideraþi asemenea unor nou-nãscuþi din punct de vedere spiritual. În momentul în care se observã o prea mare rezistenþã din partea vreunuia, procesul este încetinit ºi, cel mai adesea, respectivul este încredinþat unui sectant experimentat care sã-i continue îndoctrinarea. Întotdeauna, puterea de influenþã a partenerilor de grup are mai mari ºanse de reuºitã decât presiunea din partea celor situaþi în fruntea ierarhiei. De multe ori, ºedinþele de îndoctrinare pot deveni obsedante, confuze, dar tocmai asta se doreºte. Noul adept este adus într-un gen de transã hipnoticã, în care gândirea logicã este anihilatã, mãrind astfel ºansele de reuºitã ale procesului creãrii unei noi identitãþi. În plus, dacã novicii adorm în timpul unor ritualuri obositoare, sentimentul de vinovãþie pe care îl încearcã instinctiv poate fi exploatat la maximum, pentru a-i face sã se strãduiascã ºi mai mult în atingerea "iluminãrii spirituale" pe calea indicatã de liderul sectei. O altã tehnicã de schimbare este "experienþa spiritualã". Cele mai bine pãstrate secrete ale recrutului sunt colectate treptat, eventual prin intermediul noilor sãi prieteni din cadrul sectei, ºi transmise liderului pentru a fi folosite mai târziu, în revelarea unei aºa-zise "experienþe spirituale". Spre exemplu, noul adept a avut o prietenã care s-a sinucis. Informaþia este pasatã conducãtorului, care, la momentul potrivit, în cadrul unor ritualuri specifice, o face cunoscutã. Recrutul, ºtiind cã nu divulgase nimãnui secretul sau fiind convins cã cel cãruia i-l împãrtãºise nu îi putea trãda încrederea, ajunge la concluzia cã liderul i-a citit gândurile sau a comunicat cu divinitatea. În consecinþã el ajunge sã-ºi cearã iertare pentru insuficienta preocupare de a deveni un "bun" membru al sectei, iar încrederea lui în lider devine de nezdrun-cinat. În acelaºi timp, prin astfel de trucuri, conducãtorul sectei capãtã o aurã cvasidivinã. ªi cum lipsa de credinþã în divinitate este cel mai mare pãcat al unui sectant, dar ºi originea tuturor relelor din lume, noua identitate a adepþilor va fi lipsitã total de atributul gândirii logice. În consecinþã, dependenþa adepþilor de sectã ºi de liderul acesteia va fi totalã. Din nou, studiile de psihologie socialã axate pe analiza tehnicilor de manipulare din cadrul sectelor aratã cã totuºi cea mai puternicã presiune de influenþare a noilor membri vine din partea semenilor lor deja îndoctrinaþi. Aceºtia din urmã sunt absolut convinºi cã ºtiu exact ce le lipseºte nou-veniþilor ºi îi "prelucreazã" în consecinþã. Veteranii au senzaþia cã ei sunt singurii vinovaþi în caz cã recrutul nu e destul de maleabil, de aceea îºi mãresc eforturile ºi presiunea pânã când obþin rezul¬tatul dorit. Pentru accelerarea procesului de creare a unei noi identitãþi, membrii grupului sunt împãrþiþi în subgrupuri, astfel încât recruþii sã se afle permanent în preajma ºi sub influenþa unor veterani de care sã se lege ºi sufleteºte. Dar schimbarea nu implicã doar inocularea unui sentiment de supunere necondiþionatã faþã de liderul sectei sau inocularea unor precepte religioase cu totul noi. Pentru a fi de duratã, se urmãreºte crearea unei veritabile "mitologii" a grupului. Adepþii ajung, treptat, sã-ºi mãrturiseascã între ei "vechile pãcate", sã rãspândeascã poveºtile de succes ale sectei sau istorisirile cu aurã misticã avându-l în centru pe lider, sã perceapã noua viaþã din cadrul grupului ca fiind singura posibilã pentru ei. Se naºte astfel un simþ al comunitãþii, iar dependenþa sectanþilor de grup este definitivã. Ameninþaþi cu pãrãsirea sectei sau cu dezintegrarea acesteia, ei vor alege sinuciderea, aºa cum s-a întâmplat în Guyana. Trebuie adãugatã ºi observaþia cã, pentru reuºita schim¬bãrii, o importanþã aparte o are mediul (fizic, dacã putem sã-i spunem aºa) în care se aflã recrutul. Dupã cum s-a vãzut, izolarea este absolut necesarã. Cele mai eficiente procese de schimbare au loc în închisori, spitale, internate, cazãrmi etc. Liderii sectelor extremiste îºi duc întotdeauna adepþii în locuri izolate, departe de lumea înconjurãtoare, unde orice contact cu exteriorul este anihilat. Aºezarea sectei este ridicatã din temelii, într-un loc virgin, la fel cum noua identitate a adeptului este reconstruitã total, pe spaþiul liber obþinut prin distrugerea vechii personalitãþi. Având în vedere tehnicile de schimbare a identitãþii în sectele religioase sau în diferite instituþii, se pot face ºi alte numeroase paralele cu manipularea din sistemele sociale totalitare. Ideologia comunistã, spre exemplu, urmãrea formarea "omului nou". Procesul de schimbare includea izolarea între graniþele þãrii, distrugerea a tot ceea ce amintea de trecut, reinventarea istoriei, exacerbarea cultului personalitãþii, deposedarea cetãþeanului de tot ceea ce i-ar fi oferit un anume grad de intimitate ºi cufundarea lui în anonimatul unei mase de manevrã uniforme, includerea lui în tot felul de grupuri de îndoctrinare încã de la cea mai fragedã vârstã º.a.m.d. Eºecul sistemelor totalitare, mai ales al celor de sorginte comunistã, s-a datorat, într-o anume mãsurã, ºi numãrului foarte mare de indivizi a cãror mentalitate trebuia schimbatã. Procesul are ºanse de reuºitã cu atât mai mari, cu cât grupul este mai restrâns. ªi totuºi nu aceasta este cauza principalã a eºecului, ci supralicitarea. Într-un capitol anterior spuneam cã una dintre cele mai recente concluzii ale cercetãtorilor în psihologie socialã este aceea cã presiunea manipulatorului asupra individului nu trebuie sã depãºeascã un anume prag. Depãºirea pragului echi¬valeazã cu declanºarea unui intens sentiment de frustrare. Acesta va fi pãstrat în interiorul individului, va fi ascuns de frica de represalii, însã, mai devreme sau mai târziu, va izbucni cu efecte incontrolabile. Pentru reuºita totalã a manipulãrii, individul trebuie sã rãmânã cu iluzia cã el a ales schimbarea, nu cã i-ar fi fost impusã. Nu trebuie sã uitãm cât de preocupat era Goebbels ca programele lui de propagandã sã nu depãºeascã limita peste care populaþia ar fi fost plictisitã ºi ar fi închis butonul radioului. Spre deosebire de el, activiºtii lui Ceauºescu au exagerat enorm manifestãrile de venerare a "cârmaciului", iar efectul a fost exact invers celui preconizat. Se cuvine aici o digresiune cu privire la diferenþa funda¬mentalã dintre socialismul de sorginte moscovitã ºi socialismul democratic. Pentru cei care au trãit (ºi au suferit) într-un sistem socialist totalitar, pare de-a dreptul bizarã aderenþa pe care o au ideile socialiste în democraþiile veritabile, ºi chiar în rândurile unei mari pãrþi a intelectualitãþii occidentale. Aceastã percepþie are la bazã confuzia intenþionatã pe care propaganda comunistã a creat-o printr-un vast sistem de dezinformare ºi manipulare a opiniei publice interne ºi internaþionale. S-a încercat inocularea ideii cã socialismul este acelaºi, indiferent de cãile prin care este promovat. Mai mult, chiar ºi astãzi, când sistemele totalitare s-au prãbuºit, nostalgicii comuniºti, în intenþia de a convinge cetãþenii cã doctrina în numele cãreia au militat era "corectã", iau Suedia ca exemplu de þarã în care principiile socialiste (în special în ceea ce priveºte redistribuirea venitului) au avut câºtig de cauzã. Or, tocmai aici se aflã deosebirea esenþialã. În democraþiile autentice, cetãþeanul este liber sã opteze pentru socialism, la fel ca pentru orice altã ideologie. De aseme¬nea, el este liber sã renunþe la respectiva doctrinã atunci când nu mai este convins de eficienþa ei. În sistemele socialiste totalitare, cetãþeanul este forþat sã se supunã preceptelor ideologice impuse "de la Centru", fãrã a avea nici o altã variantã. Mai mult, nesupunerea echivaleazã cu pedepse adesea insuportabile. Standardul înalt de viaþã atins în Suedia se datoreazã tocmai sistemului democratic de acolo. Dezastrul din þãrile est-europene a fost provocat tocmai de sistemul totalitar. Aderenþa pe care o au principiile socialiste în democraþiile autentice se datoreazã faptului cã adepþii lor cred sincer în ele. Prãbuºirea "lagãrului socialist" a fost posibilã pentru cã oamenii nu au mai crezut în ideologia socialistã, poate ºi pentru cã au fost forþaþi s-o facã decenii în ºir. Trebuie remarcat faptul cã succesele regimurilor socialiste s-au înregistrat în prima perioadã a acestora, atunci când oamenii încã trãiau cu iluzia cã socialismul este opþiunea lor fireascã. În acea vreme, era absolut real entuziasmul celor care, spre exem¬plu, în România, au construit, prin muncã voluntarã, liniile ferate Bumbeºti-Livezeni, Salva-Viºeu sau alte numeroase obiective. Pentru cã acei oameni, atunci, credeau sincer în "zorii unei ere noi". Dar pe mãsurã ce regimul a devenit tot mai apãsãtor, iar nivelul de trai tot mai scãzut, ei au încetat sã mai creadã. Astfel, câteva decenii mai târziu, regimurile socialiste s-au prãbuºit din interior, tocmai pentru cã marea majoritate a populaþiei simþea nevoia unei alternative. ªi totuºi, poate cã o anume confuzie persistã. Sunt tot mai mulþi cei care susþin cã principiile socialiste conteazã la urma urmei, nu cãile prin care au fost promovate acestea, iar dacã s-au înregistrat eºecuri, a fost din cauza unor conducãtori incapabili, nu a sistemului în sine. Argumentaþia poate pãrea logicã, dar ea eludeazã complexitatea fenomenului. Sistemul socialist de sorginte moscovitã punea doctrina pe primul plan. Omul trebuia sã se supunã acesteia fãrã crâcnire. Situaþia în þãrile occidentale este total diferitã, pentru cã, acolo, ideologia socialistã este doar o parte a unui sistem democratic, în care omul se aflã pe primul plan, iar sistemul trebuie sã se adapteze pentru a pune în valoare personalitatea ºi calitãþile fiecãrui cetãþean, indiferent de opþiunea lui politicã. În þãrile est-europene, nivelul de trai tot mai scãzut era motivat de oficialitãþi prin necesitatea existenþei unor "generaþii de sacrificiu" care sã facã posibil acel "viitor luminos", tot mai Îndepãrtat. Oamenii nu trãiau în prezent, ci doar sufereau, singura lor speranþã fiind ca urmaºii se vor bucura, poate, de viaþã. În democraþiile veritabile, oamenii trãiesc în prezent, se bucurã de viaþã ºi se îngrijesc în mod normal de generaþiile viitoare. În esenþã, deosebirea dintre socialismul de sorginte moscovitã ºi cel democratic este deosebirea dintre totalitarism ºi democraþie. Principiile socialiste ajunseserã, în Est, doar înveliºul doctrinar menit sã instituie un regim autoritar, în care nu era admisã nesupunerea, mai ales faþã de conducãtor. De aceea ºi metodele de instaurare ºi de menþinere a unui astfel de sistem erau foarte asemãnãtoare cu cele utilizate în alte regimuri totalitare (de exemplu, în cel nazist). Ideologia, principiile "înãlþãtoare" în numele cãrora guvernau liderii comuniºti ajunseserã simple idei abstracte, menite sã justifice represiunea. Ceea ce îi interesa pe conducãtori era doar menþinerea unei puteri absolute asupra oamenilor, în numele cãreia sã-ºi aroge privilegii nemãsurate. Ei erau primii care încãlcau principiile pe care le propovãduiau. De aceea sistemele socialiste totalitare ajunseserã sã nu mai aibã nimic comun cu socialismul autentic. Ele erau pur ºi simplu sisteme totalitare, perfect asemãnãtoare celor pornite de la o doctrinã de dreapta, spre exemplu. Întotdeauna, extremele se ating. Acesta este ºi motivul pentru care curentul socialist din societãþile democratice, concretizat ºi în Internaþionala socialistã, refuzã sã se asocieze cu partide socialiste de sorginte moscovitã sau asemãnãtoare lor. Pentru cã astfel de partide nu urmãresc pro¬movarea doctrinei socialiste (aºa cum declarã), ci sunt doar instrumentele prin care se încearcã promovarea unui sistem totalitar. Socialismul a fost, este ºi va rãmâne o ideologie cu o mare putere de fascinaþie asupra oamenilor. Însã promovarea prin¬cipiilor sale este posibilã numai în cadrul unui sistem democratic. Doar într-un asemenea sistem, în care oamenii sunt liberi sã aleagã, aderenþa sincerã la doctrina socialistã are ºanse de reuºitã. În plus, orice abatere de la principii este imediat sancþionatã de celelalte partide, iar pericolul alunecãrii spre totalitarism (ºi spre toate consecinþele nefaste ale acestuia) este cu atât mai mic, cu cât sistemul democratic este mai puternic. În fond, în democraþiile avansate spre care se tinde, mai ales în cele participative, confruntãrile ideologice pierd foarte mult din intensitate. Cetãþeanul nu mai este interesat de doctrina în sine, ci de ceea ce îi oferã promotorii ei în sensul bunãstãrii personale imediate. Încrâncenãrile, zvârcolirile, confruntãrile violente au loc doar acolo unde sistemul democratic este abia în formare. Va¬riantele hibride, precum "democraþia cu un despot luminat", au avut uneori efecte benefice doar în democraþiile fragile, pe o pe-rioadã limitatã. Prelungirea unei astfel de perioade duce inevitabil la alunecarea spre totalitarism, în momentul în care "despoþii" încep sã prindã gustul puterii nelimitate. Reîngheþarea este cea de-a treia ºi ultima etapã a procesului de creare a unei noi identitãþi. Dupã ce i-a fost distrusã vechea personalitate ºi a fost supus îndoctrinãrii, individului i se cimen¬teazã noua identitate, pentru a nu exista posibilitatea sã revinã la vechile obiceiuri, sentimente sau mod de gândire, o datã ieºit de sub presiunea manipulatorilor sãi. O mare parte dintre tehnicile descrise la primele douã etape sunt folosite în continuare. Neglijarea reîngheþãrii poate duce la eºecul întregului pro¬ces. Statisticile aratã cã, în ciuda programelor de reeducare din unele penitenciare, foarte mulþi deþinuþi, o datã eliberaþi, recidi¬veazã. Din prima zi de libertate, ei se întorc la vechii prieteni, în mediul social cu care sunt obiºnuiþi ºi îºi reiau îndeletnicirile ilegale. Un lucru asemãnãtor se întâmplã cu foºtii pacienþi ai spitalelor de boli nervoase, o datã reveniþi la situaþia familialã sau socialã ce le-a produs cãderea psihicã. ªi în cazul acestora, lipsa unui suport social ulterior zãdãrniceºte programele de resocializare cãrora le-au fost supuºi în perioada internãrii. În domeniul educaþiei, se ºtie deja cã "repetiþia este mama învãþãturii". Însã principiul nu se aplicã numai acumulãrii de cunoºtinþe. Sistemul educaþional, dupã cum am spus deja, are ºi menirea de a crea elevului anumite deprinderi, un sistem de gân¬dire specific, o scarã de valori prin prisma cãreia acesta va evalua ceea ce îi oferã societatea, noii prieteni ºi colegi de muncã etc. Integrarea proaspãtului absolvent într-un mediu total diferit de cel cu care fusese obiºnuit în timpul studiilor poate anihila efectul perioadei de educaþie, cu consecinþe adesea negative. De asemenea membrii unor secte religioase, atunci când le pãrãsesc, revin treptat la vechile deprinderi, sub presiunea noului mediu social. Pentru ca procesul de creare a noii identitãþi sã nu se termine cu un eºec, perioada de reîngheþare este riguros urmãritã. Individului i se impune, în primul rând, sã-ºi blameze trecutul, sã-ºi facã autocritica, sã se confeseze îndrumãtorilor sau parte-nerilor sãi. El trebuie sã se simtã permanent vinovat de faptele, gândurile ºi sentimentele pe care le-a încercat înaintea schimbãrii. În lagãrele de reeducare sau în cultele extremiste, individul este obligat sã-ºi neglijeze aptitudinile specifice, sã-ºi renege familia ºi foºtii prieteni sau colegi, sã-ºi reprime dorinþele fireºti sau interesele personale ºi sã se preocupe doar de ceea ce i se spune cã este "permis", "corect" ori "înãlþãtor". De cele mai multe ori, ca ºi în etapele precedente, novicele este dat spre tutelare unui veteran. Astfel, se ating douã obiective. Novicele va avea per¬manent un model de comportament la care sã se raporteze ºi spre care sã tindã, iar veteranul îºi va gãsi confirmarea credinþei sale în respectul pe care i-l va arãta învãþãcelul. Noua pereche sau, dupã caz, noul grup va forma în acest fel o "familie adevãratã". Celelalte legãturi de sânge vor fi privite doar ca o demodatã familie "biologicã", neavând nimic comun cu spiritul. Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, ai cãrei membri au comis acea halucinantã sinucidere colectivã în Guyana, le-a impus adepþilor sãi sã i se adreseze cu formula de "tatã". Comuniºtii ruºi îl denumeau pe Stalin "tutucul". Pentru a impulsiona cimentarea noii identitãþi, individului i se dã, uneori, un nou nume, i se impun un nou stil de îmbrã¬cãminte, o nouã tunsoare, noi formule de adresare, un nou limbaj, toate acestea specifice grupului ºi neavând nici o legãturã cu perioada anterioarã din viaþa lui. În sistemele totalitare, am discutat deja, se ajunge pânã la impunerea unui nou tip de locuinþã, a unui nou sistem educaþional, a unui nou regim alimentar º.a.m.d. În scopul ruperii tuturor legãturilor tradiþionale ale indi¬vidului, acesta este forþat sã locuiascã într-un mediu cu totul nou ºi cât mai lipsit de intimitate. Liderii marilor sisteme totalitare au iniþiat deportãrile în masã. Întregi grupuri etnice au fost deter¬minate, prin forþã în marea majoritate a cazurilor, sã-ºi pãrãseascã teritoriile natale ºi sã se stabileascã la sute ºi mii de kilometri distanþã, în locurile de baºtinã ale altor popoare. Conflictele sân¬geroase interetnice, înregistrate mai ales în ultimii ani în nume¬roase zone ale globului (în fosta Uniune Sovieticã, în fosta Iugoslavie etc.) sunt urmarea nefastã a unor astfel de acþiuni, desfãºurate cu decenii în urmã. Mutarea într-un mediu total nou face mult mai facilã subordonarea indivizilor faþã de autoritãþi. Lipsiþi de suportul social ºi moral cu care erau obiºnuiþi, oamenii se vor supune noilor conducãtori, ca urmare a unui elementar instinct de conservare. O altã metodã eficientã de reîngheþare este transformarea adeptului în propovãduitor. Repetând mereu aceleaºi idei, în eforturile de a cuceri noi adepþi, individul va ajunge sã creadã nestrãmutat în ele, chiar ºi dupã ieºirea de sub influenþa directã a manipulatorilor. În acest fel, victima va deveni la rândul sãu manipulator, iar sistemul distructiv se va perpetua la nesfârºit. Atunci când acest model în trei trepte, universal valabil, este aplicat în mod riguros, el poate avea efecte tragice asupra individului, dacã acesta ajunge în situaþii sociale cu totul noi, incompatibile cu identitatea ce i-a fost impusã de artizanii manipulãrii. În cazul adepþilor lui Jim Jones, aceºtia au ales sinuciderea colectivã atunci când au fost ameninþaþi cu reîntoarcerea la viaþa din afara sectei. O situaþie dramaticã se întâlneºte ºi în cazul unor veterani de rãzboi. "Sindromul Vietnam", spre exemplu, a fost cauzat tocmai de hiatusul dintre perioada "cazonã" a individului, perioadã în care acestuia i s-a inoculat o nouã identitate, cea de rãzboinic în apãrarea unei cauze juste, ºi mediul social în care el a revenit. Aflat din nou în mijlocul celor apropiaþi, veteranul nu a mai beneficiat de suportul social avut în cadrul armatei. Dimpotrivã, el a vãzut cã majoritatea celor din jur calificã faptele sale de vitejie drept crime murdare, cã întregul rãzboi era considerat inutil ºi dãunãtor pentru naþiune. În lipsa unor pro¬grame riguroase de readaptare la noile realitãþi sociale, efectele fenomenului de disonanþã cognitivã au fost devastatoare pentru majoritatea foºtilor combatanþi. Unii nu au mai putut suporta ºi s-au sinucis, iar mulþi alþii au rãmas sã trãiascã la periferia societãþii, cel mai adesea în izolare sau cãutând compania foºtilor camarazi de arme pentru a da frâu liber nostalgiei dupã vremurile de rãzboi. O situaþie asemãnãtoare s-a înregistrat dupã cãderea regimurilor totalitare. Unii dintre acei lideri naziºti care au crezut sincer în Hitler s-au sinucis imediat dupã moartea acestuia. Goebbels, de comun acord cu soþia sa, ºi-a otrãvit cei ºase copii, a asistat la sinuciderea consoartei, apoi ºi-a pus ºi el capãt zilelor. În þãrile foste comuniste, cele mai mari probleme de readaptare le au foºtii activiºti ºi propagandiºti de partid. În perioada ce a urmat executãrii lui Ceauºescu, unii dintre colabo¬ratorii lui fideli s-au sinucis, iar alþii au ajuns în stãri de depresie accentuatã. Mulþi însã, chiar foarte mulþi, au intrat în scena politicã ºi continuã promovarea aceleiaºi ideologii, sub o formã sau alta, sub sigla unui partid sau a altuia. Pentru ei, renunþarea la vechea doctrinã, pe care au propovãduit-o decenii în ºir, ar echivala cu sinuciderea moralã sau chiar fizicã. Fenomenul disonanþei cognitive este atât de puternic în cazul lor, încât nu mai pot fi recuperaþi pentru societate, mai ales în lipsa oricãrui program de reeducare ºi reintegrare socialã. Din pãcate, dupã prãbuºirea regimului ceauºist, ei au ajuns sã conducã România, în numele unor principii democratice faþã de care li s-a inoculat, decenii la rând, o repulsie instinctivã. Imediat dupã revoluþie, un analist politic provenit din vechea nomenclaturã lansa ideea cã românilor le vor fi necesare cel puþin douã decenii pentru a-si schimba mentalitatea. Experienþa primilor ºase ani de dupã revoluþie a dovedit cã tocmai cetãþenii de rând au fost primii care au acceptat noul sistem democratic ºi regulile economiei de piaþã. Cei de la þarã, unde tradiþiile ºi legãturile interumane au fost mai puþin alterate, s-au adaptat rapid, de îndatã ce le-a fost redat dreptul de proprietate. Ceva mai greu a reacþionat clasa muncitoare, alcãtuitã în mare parte din oameni care ºi-au rupt legãturile sociale ºi s-au mutat în diferite centre industriale pentru a începe un mod nou de viaþã, conform cu "standardele socialiste". Însã ºi aceastã categorie, dupã ce a experimentat pe propria sa piele "originalitatea" tranziþiei româ¬neºti, s-a adaptat, mai mult datoritã instinctului de supravieþuire, noii identitãþi de cetãþeni trãitori într-un sistem democratic. Ceea ce înseamnã cã marea manipulare iniþiatã de propovãduitorii tota¬litarismului a luat sfârºit. S-a intrat astfel în perioada manipulãri¬lor medii, prin care cei care deþin puterea încearcã sã se menþinã la conducere prin orice mijloace. Rãmâne de vãzut cât va dura ºi aceastã etapã... Fascinanta putere a manipulãrilor neurolingvistice În 1979, programul neurolingvistic începea sã suscite inte¬resul publicului. Iniþiatorii lui, psihologul Richard Bandler ºi lingvistul John Grinder, susþineau cã pot pãtrunde în mintea oricãrei persoane ºi îi pot influenþa modul de gândire ºi de acþiune numai cu ajutorul câtorva metode originale de interpretare a limbajului ºi a gesturilor. La început, afirmaþiile celor doi cercetãtori au fost privite cu suspiciune, însã, dupã câteva demonstraþii, tulburãtoarele perspective oferite de programul neurolingvistic au provocat deopotrivã entuziasm ºi spaimã. Datoritã simplitãþii lor, metodele descoperite de Grinder ºi Bandler sunt la îndemâna oricui, dupã un minim exerciþiu, dar, în acelaºi timp, puse în slujba unor minþi malefice, ele pot deveni instrumente foarte periculoase de manipulare ºi control social. La începutul anilor ºaptezeci, John Grinder avea deja o reputaþie solidã în domeniul lingvisticii ºi activa ca profesor la Universitatea California din Santa Cruz. La rândul sãu, Richard Bandler era o somitate în domeniul psihiatriei. Cei doi au început în Santa Cruz o cercetare din care, mai târziu, s-a dezvoltat programul neurolingvistic. Studiile se axau pe analizarea comportamentului unor foarte buni medici psihiatri, cu intenþia de a descoperi ce anume îi fãcea pe aceºtia sã aibã succes în vindecarea bolnavilor. Mai precis, cum reuºeau sã comunice cu pacienþii, sã ºi-i apropie ºi sã-i influenþeze în sensul reintegrãrii în societate. Grinder ºi Bandler au asistat la sute de ºedinþe de psiho¬terapie ºi au analizat în amãnunt alte sute de înregistrãri video. Treptat, din observarea amãnunþitã a nenumãratelor întâlniri doctor-pacient, au început sã identifice ºi sã sistematizeze prin¬cipalele "structuri neurolingvistice" (cum le-au denumit ei) ale procesului de comunicare interumanã. În urma cercetãrilor au ajuns la concluzia cã o mare parte din tulburãrile psihice, de la traumele din copilãrie pânã la fobiile adulþilor, îºi pot avea cauzele în deficienþe de limbaj ºi în lacune de comunicare. Dar curiozitatea celor doi nu s-a limitat numai la studiul limbajului. În dorinþa de a descoperi noi cãi de înþelegere a minþii omului, Grinder ºi cu Bandler au plecat în Arizona, la Phoenix, pentru a studia metodele celebrului psihiatru Milton Erickson. Acesta îºi petrecuse mai mult de o jumãtate de secol pentru a dezvolta un stil propriu de hipnozã, numit "inducþie indirectã", prin care aducea subiecþii în stare de transã fãcând apel la amin¬tirile ºi experienþele acestora, ori punându-i sã-ºi concentreze atenþia pe diferite imagini mentale. Dupã analiza unor nenumãrate ore de hipnotism, cei doi au reuºit sã descifreze secretele lui Erickson: modul de a vorbi, strategiile de variaþie a tonului vocii, adaptarea la ritmul de respi¬raþie al subiecþilor º.am.d. Apoi au fãcut legãtura între cercetãrile lor iniþiale ºi noile studii, pentru a cuprinde întreaga complexitate a procesului de comunicare interumanã, atât verbalã, cât ºi non-verbalã. Astfel au descoperit cã un practician foarte bine antrenat poate influenþa decisiv comportamentul, emoþiile ºi gândirea interlocutorilor sãi printr-o serie întreagã de metode, cum ar fi: copierea gesticii celuilalt, reglarea respiraþiei, modificarea subtilã a limbajului, a mimicii ori a intonaþiei, utilizarea unor "ancore" pentru a focaliza atenþia celuilalt în sensul dorit º.a.m.d. Punând cap la cap toate rezultatele muncii lor, Grinder ºi Bandler au pus la punct o teorie conform cãreia fiecare individ ia contact cu lumea exterioarã prin trei modalitãþi primare de percepþie: vizualã, auditivã ºi senzitivã. Însã în cazul fiecãrui om, numai una dintre aceste modalitãþi de percepþie este predo-minantã. Persoanele "vizuale" îºi amintesc cu plãcere de peisajele frumoase admirate cândva, în cãlãtorii, de casa copilãriei, de înfãþiºãrile picturale ale bunicilor etc. Persoanele "auditive" sunt atente la fiece zgomot. Unele sunete le pot deºtepta amintiri dragi sau, dimpotrivã, dureroase. Oamenii la care aceastã modalitate de percepþie este predo¬minantã îºi amintesc uºor de cântecele auzite cu mulþi ani în urmã, de vocea caldã a mamei, de zgomotele casei º.a.m.d. Persoanele "senzitive" percep lumea ca pe un pãienjeniº de emoþii, gusturi, mirosuri, atingeri. Ele ºtiu sã aprecieze confortul unui fotoliu sau cãldura focului din sobã, îºi amintesc cum mirosea casa a cozonac în zilele de Crãciun ale copilãriei ºi reacþioneazã imediat la parfumul sau la atingerea persoanei iubite. Pentru a afla din ce categorie face parte un eventual interlo¬cutor, nu este nevoie ca el sã fie supus unui interogatoriu, ci doar sã fie observat cu foarte mare atenþie. "Vizualii" se exprimã, de obicei, în termeni ce implicã simþul vederii: "Vezi care-i diferenþa?...", "Altã datã sã te uiþi mai bine când faci lucrul ãsta...", "E posibil sã fie aºa, mai vedem...", "Uite la ce m-am gândit..." "Auditivii" folosesc, de regulã, expresii specifice modului lor de percepþie: Ascultã la ce m-am gândit...", "Ai mai auzit ceva de el?...", "Explicã-i tare ºi rãspicat despre ce este vorba...", "Îmi pocnesc tâmplele de obosealã..." "Senzitivii", la rândul lor, utilizeazã mai des termeni impli¬când emoþii ºi senzaþii tactile, olfactive ori gustative: ,Ai prins ideea?...", "Mã simt bine cu ei...", "E o tipã acrã...", "Nu-mi miroase a bine..." Bandler ºi Grinder au mers mai departe ºi au susþinut cã fiecare tip de persoanã este caracterizat, pe lângã limbaj, de miºcãrile ochilor ºi de ritmul respiraþiei. În cursul contactelor interumane, "vizualii" obiºnuiesc sã priveascã în sus ºi sã respire abia perceptibil. "Auditivii" pot fi recunoscuþi dupã miºcãrile ochilor într-o parte ºi în alta ºi dupã respiraþia normalã. "Senzitivii" aruncã dese priviri în dreapta-jos ºi respirã adânc. Având în vedere aceste informaþii, practicianul poate afla cãreia dintre cele trei categorii îi aparþine interlocutorul sãu. ªtiind acest lucru, el se poate adapta insesizabil modului în care celãlalt vorbeºte, respirã ºi priveºte. Astfel se creeazã o legãturã subtilã între practician ºi interlocutor, legãturã datoritã cãreia practicianul dobândeºte încrederea celuilalt ºi apoi, treptat, îi poate influenþa gândirea, comportamentul ºi chiar deciziile. Psihologii care au experimentat aceste metode în tratarea bolnavilor psihic au observat cã ele le faciliteazã enorm comu¬nicarea cu pacientul ºi grãbesc considerabil rezultatele pozitive ale terapiei. Dupã ce au pus noile lor metode la dispoziþia medicilor psihiatri, Grinder ºi Bandler le-au adaptat ºi pentru uzul avoca¬þilor, oamenilor de afaceri, agenþilor de publicitate, politicienilor, militarilor º.a.m.d. În fiecare caz, strategiile de "comunicare eficientã" se bazeazã pe variante ale tehnicilor de hipnozã subtilã, dezvoltate ºi utilizate de Erickson. Iatã, spre exemplu, foarte pe scurt, cum ar decurge dialogul între agentul de vânzãri al unei companii de tehnicã de calcul, iniþiat în tehnicile de influenþare neurolingvisticã, ºi un potenþial client angrosist, pe care îl viziteazã pentru a-i oferi produsele firmei ce-o reprezintã: Agentul de vânzãri (AV): Bunã dimineaþa, domnule Petrescu. Sunt George Alexandru, agent de vânzãri la Delta Electronics. Clientul potenþial (CP): Da, îmi amintesc cã am vorbit cu dumneavoastrã la telefon. (Dupã ce îi strânge mâna, se aºeazã înapoi în fotoliu, se reazemã de spãtar ºi îºi pune piciorul stâng peste cel drept). AV: (se aºeazã ºi el în fotoliul din faþa biroului; imitã inse¬sizabil tonalitatea vocii ºi felul de a sta ale celuilalt) Am înþeles cã vânzãrile de computere ZKM vã merg foarte bine... CP: (zâmbeºte satisfãcut) Da, cererea este încã mare. Suntem mulþumiþi de ele. AV: (testeazã stabilirea contactului subtil, modificându-ºi treptat poziþia; celãlalt îl imitã fãrã sã-ºi dea seama, deci contactul a fost stabilit) Ce anume v-a determinat sã cumpãraþi produsele concurenþilor noºtri? CP: (privirile îi rãmân spre dreapta-jos, dezvãluindu-i modul de percepþie "senzitiv") Pãi, am simþit {expresie senzitivã} cã era cea mai bunã afacere la vremea respectivã ºi de aceea am semnat contractul cu ei. (agentul de vânzãri "ancoreazã" subtil fraza privind semnarea contractului, rostitã de celãlalt, cu o ridicare a sprâncenelor ºi cu un anume gest al mâinii) Mi-am imaginat ce frumos vor arãta {expresii vizuale} ZKM-urile în noile noastre broºuri publicitare ºi m-am gândit cã dupã asocierea asta se va auzi de noi {expresie auditivã}. M-a prins aºa de mult ideea asta {expresie senzitivã}, cã ardeam de nerãbdare {expresie senzitivã} sã mã întorc ºi sã-i pun pe oamenii mei la treabã (din nou, AV "ancoreazã" fraza celuilalt, privind decizia luatã în trecut, cu o ridicare din sprâncene ºi cu acelaºi gest al mâinii). Cam asta s-a întâmplat atunci ºi simt {expresie senzitivã} cã nu m-am înºelat. AV: (deschide servieta ºi începe prezentarea ofertei sale): Tastatura noilor noastre modele este mult mai confortabilã. O simplã atingere a tastelor este suficientã pentru a le activa, de aceea perioada de garanþie oferitã de noi este de trei ori mai mare decât a concurenþei. În calculator, modulele sunt uºoare ºi simplu de înlocuit. Sunt sigur cã simþiþi diferenþa între carac¬teristicile calculatoarelor noastre ºi cele pe care le comercializaþi. La fel, sunt sigur cã ºi cumpãrãtorii vor simþi imediat avantajele oferite de firma noastrã... (în timp ce vorbeºte, agentul imitã tonalitatea ºi gesturile cu care angrosistul ºi-a descris strategia cu câteva momente mai înainte; de asemenea el aruncã "ancora", pentru a-l determina pe celãlalt sã semneze contractul, ridicând sprâncenele ºi gesticulând din mânã)... Într-una dintre cãrþile lor, adresatã de aceastã datã avocaþilor sau celor care au contact cu justiþia, Grinder ºi Bandler descriu unele tehnici de manipulare a judecãtorilor în instanþã. Spre exemplu, "ancorele" acoperite ºi comunicarea non-verbalã pot fi deosebit de eficiente în asemenea cazuri. Iatã un exemplu de manipulare: Un practicant al sistemelor de influenþare neurolingvisticã îºi însoþeºte prietenul la tribunal, unde acesta urmeazã a fi judecat. La un moment dat, în timpul desfãºurãrii procesului, judecãtorul este amuzat de o replicã a unui martor ºi izbucneºte în râs. Imediat practicianul aruncã "ancora": tuºeºte într-un anume fel, îºi drege vocea sau strãnutã discret, astfel încât sã nu distragã atenþia, dar sã fie totuºi auzit de judecãtor. Apoi el urmãreºte fiecare moment de relaxare al judecãtorului ºi repetã sunetul, pentru a întãri legãtura stabilitã prin respectiva "ancorã". De asemenea, participã ºi la alte procese, aruncând "ancora" de fiecare datã când judecãtorul zâmbeºte, dar în aºa fel încât sã nu iasã în evidenþã. Apoi, în timpul judecãrii prietenului sãu, aruncã "ancora" cât mai des posibil, dar fãrã a distrage atenþia. Legãtura subtilã creatã în acest mod între "ancorã" ºi comportamentul judecãtorului îl va face pe acesta sã se relaxeze atunci când se va adresa inculpatului ºi chiar sa aibã o atitudine favorabilã faþã de acesta. Grinder ºi Bandlersusþin cã, aplicatã de practi¬canþi experimentaþi, metoda are ºanse de reuºitã în majoritatea cazurilor. Între 1975 ºi 1980, cei doi autori au condus numeroase cursuri de instruire în arta influenþãrii pe cãi neurolingvistice. În Statele Unite, Canada ºi Europa audienþa lor a început sã fie tot mai mare. Medici, avocaþi, oameni de afaceri, vânzãtori au trecut cu miile pe la cursurile lor. În ciuda succesului, dupã câþiva ani, Grinder ºi Bandler au hotãrât sã se despartã. Bandler s-a orientat spre continuarea studiilor în domeniul terapiei psihologice, în timp ce Grinder a ales calea afacerilor. În primãvara anului 1982, chiar ºi în armata Statelor Unite, într-o unitate din Pennsylvania, a fost iniþiat un curs de învãþare a metodelor neurolingvistice, însã episodul nu s-a mai repetat poate ºi din cauza protestelor tot mai energice venite din partea celor care considerau respectivele metode imorale. Bandler ºi Grinder au instruit peste cincizeci ºi cinci de mii de oameni ºi au scris mai mult de o duzinã de cãrþi despre tehnicile descoperite de ei, dar nu au publicat niciodatã vreun studiu ºtiinþific avându-le ca subiect. Asta ºi pentru cã lumea ºtiinþificã a privit cu suspiciune cercetãrile celor doi. Mai mult, contestatarii lor afirmã cã rezultatele pozitive sunt mult exa¬gerate. ªi totuºi, comunicarea neurolingvisticã ar putea fi cea mai tulburãtoare descoperire din domeniul psihologiei din ultimele trei decenii. Însã Grinder ºi Bandler au omis s-o fundamenteze riguros, din punct de vedere ºtiinþific, fiind mult prea preo¬cupaþi de avantajele comercializãrii aplicaþiilor ei. În acelaºi timp se amplificã discuþiile referitoare la consecinþele sociale ale metodelor ºi la responsabilitatea autorilor în acest sens. Este foarte important ca astfel de instrumente de manipulare subtilã sã nu ajungã arme de temut în mâinile vreunei elite atotputernice... Deºi nu are legãturã cu metodele de comunicare neuro¬lingvisticã, vom face, în cele ce urmeazã, o scurtã trecere în revistã a unui alt tip de manipulare subtilã, anume a celei axate pe mesajele subliminale. Cu aproape patru decenii în urmã, James Vicary, patronul unei firme comerciale din New Jersey, l-a convins pe proprietarul unui cinematograf sã încerce o nouã metodã pentru impulsionarea vânzãrilor de Coca-Cola ºi de floricele de porumb, consumate în mod curent de spectatorii din salã. În timpul proiecþiei, pe ecran apãreau flash-uri inobservabile în mod conºtient, dar reþinute de subconºtientul spectatorilor, cu douã tipuri de mesaje: Beþi Coca-Cola ºi: Mâncaþi floricele de porumb. În urma experi¬mentului, Vicary a declarat cã vânzãrile la bãuturile nealcoolice au crescut cu optsprezece procente, iar cele la floricele de porumb, cu cincizeci ºi opt de procente. Afirmaþiile lui au declan-ºat un adevãrat scandal. Unele ziare i-au prezentat iniþiativa ca pe descoperirea secolului, altele l-au acuzat de manipulare mârºavã a spectatorilor, iar Comisia Federalã a Comunicaþiilor a interzis difuzarea unor astfel de mesaje subliminale la radio sau la televiziune. ªi totuºi, experimentele ulterioare nu au confirmat eficienþa acestui gen de manipulare. A fost cercetat ºi efectul mesajelor subliminale auditive, dar tot fãrã rezultate semnificative. Însã cu toate contestãrile lumii ºtiinþifice, numai vânzarea casetelor audio cu efecte de "slãbire", de "câºtigare a respectului de sine", de "renunþare la fumat", de "îmbunãtãþire a memoriei" sau chiar de "perfecþionare a îndemânãrii la jocul de golf a înregistrat câºti¬guri de peste cincizeci de milioane de dolari numai în 1990. În privinþa efectului pe care îl au mesajele subliminale auditive, psihologul Anthony Greenwald a efectuat, în 1991, un experiment simplu, dar edificator. El a convocat douã grupuri de subiecþi. Cei din primul grup doreau sã-ºi îmbunãtãþeascã memoria, în timp ce componenþii celui de-al doilea erau inte-resaþi în ridicarea nivelului de respect faþã de propria lor per¬soanã. Ambele grupuri au fost puse sã asculte casete cu mesaje subliminale. În secret însã, Greenwald a schimbat benzile între ele. La sfârºitul experimentului, fiecare subiect a fost rugat sã aprecieze efectul pe care l-au avut ºedinþele de ascultare asupra propriilor lor aºteptãri. Absolut toþi au declarat cã simt progrese semnificative. Evident, deºi experimentul a dovedit fãrã umbrã de îndoialã cã efectul mesajelor subliminale este minim sau chiar nul, progresele semnalate de subiecþi s-au datorat, atunci când într-adevãr au existat ºi nu au fost o simplã iluzie, auto¬sugestiei. ªi totuºi, conform rezultatelor unui alt tip de studii, mesajele subliminale pot avea efect. Dar ºi în acest caz, efectul este departe de aºteptãri ºi de miraculoasele progrese promise de reclamele destinate sã vândã casetele audio ºi video de gen. În 1982, John Bargh ºi Paulo Pietromonaco au invitat douã grupuri de subiecþi sã vizioneze un filmuleþ de desene animate "neutru", în care Donald Rãþoiul era rugat sã doneze sânge la Crucea Roºie iar acesta refuza. În filmuleþul proiectat primului grup au fost inserate flash-uri, imperceptibile în mod conºtient, ce reprezentau cuvinte neutre precum apã sau oameni. În filmuleþul destinat celui de-al doilea grup, mesajele subliminale erau reprezentate de cuvinte cu încãrcãturã ostilã, precum insultã sau rãutate. La sfârºitul vizionãrilor, fiecare subiect a fost invitat sã aprecieze comportamentul rãþoiului. Cei care au recepþionat mesaje subliminale "neutre" s-au arãtat indiferenþi. Cei cãrora le-au fost proiectate flash-urile "ostile" au spus despre Donald Rãþoiul cã este un egoist, un bãdãran indiferent la suferinþa semenilor lor. Cei doi cercetãtori au ajuns astfel la concluzia cã mesajele subliminale pot induce o anumitã atitudine în compor¬tamentul subiecþilor. În 1988, Steven Neuberg a fãcut un experiment asemãnãtor celui descris anterior. El a lucrat tot cu douã grupuri de subiecþi. Din primul grup fãceau parte subiecþi ce arãtaserã o anume înclinaþie spre cooperare cu semenii lor, în timp ce al doilea grup era alcãtuit din indivizi obiºnuiþi cu spiritul de competiþie. Primilor le-au fost proiectate mesaje subliminale ce accentuau spiritul de cooperare, iar ceilalþi au fost supuºi influenþei unor mesaje subliminale ce accentuau comportamentul competitiv, mergând pânã la agresivitate. Apoi subiecþii au fost puºi sã joace câteva jocuri ce presupuneau atât cooperarea, cât ºi competiþia în câºtigarea cât mai multor puncte. Rezultatele au demonstrat cã atât în cazul celor cooperanþi, cât ºi în cel al competitivilor, înclinaþiile lor fireºti au fost accentuate sensibil de vizionarea filmelor cu mesaje subliminale. Neuberg a inversat apoi filmele, iar rezultatele au fost aproape nule. Concluzia studiilor sale a fost cã mesajele subliminale pot avea unele rezultate semnificative doar atunci când ele îndeamnã subiectul la un comportament cãtre care acesta are deja o înclinaþie fireascã. Dar concluzia generalã a tuturor experimentelor din acest domeniu este aceea cã efectul mesajelor subliminale nu co¬respunde nici pe departe aºteptãrilor ºi nu justificã adevãrata psihozã manifestatã în vânzãri de milioane de dolari la casetele audio sau video. Psihoza este întreþinutã în mod artificial de producãtorii respectivelor mãrfuri ºi de comercianþi. Efecte mult mai semnificative în sensul manipulãrii consu¬matorului îl au reclamele evidente, precum afiºele sau clipurile publicitare de la televiziune ori radio. De foarte multe ori, clienþii, sub efectul unor astfel de reclame în avalanºã, cumpãrã lucruri de care, o datã ajunºi acasã, îºi dau seama cã nu aveau nevoie. În Statele Unite ale Americii, nemulþumirea cumpãrãtorilor puºi în asemenea situaþii a ajuns, la un moment dat, explozivã. Ei au dat în judecatã guvernul pentru faptul cã permite cascadele de reclame care îi fac sã cumpere produse ce nu le sunt necesare. Pentru a-i împãca ºi pe producãtori ºi pe consumatori, a fost datã imediat o lege conform cãreia fiecare cumpãrãtor poate returna orice obiect achiziþionat (evident cu excepþia produselor perisabile ºi a altor categorii foarte bine delimitate) în termen de treizeci de zile ºi va primi înapoi întreaga contravaloare. Legea nu a reprezentat o loviturã prea mare la adresa producãtorilor, deoarece efectul reclamelor este atât de puternic, încât procentul celor care returneazã lucrurile este nesemnificativ pentru totalul vânzãrilor. Tot în cadrul acestui capitol destinat manipulãrilor subtile se cuvine sã amintim ºi un alt gen de experimente cu rezultate interesante. Unui grup de subiecþi i s-a dat sã citeascã o lungã listã de cuvinte alese la întâmplare. Unele apãreau o singurã datã, iar altele se repetau cu o frecvenþã mai mare sau mai micã. În final, subiecþii erau rugaþi sã aprecieze favorabil sau defavorabil cu-vintele. Apreciate favorabil au fost cele ce apãreau cel mai des în listã. Cercetãtorii au explicat cã subiecþilor le-au devenit, în mod inconºtient, familiare cuvintele pe care le-au întâlnit mai des. Metoda este deja utilizatã în strategiile agenþiilor de publicitate. Cu cât numele unei companii apare mai des, chiar dacã nu în mod evident, potenþialul consumator devine tot mai familiar cu marca respectivei firme ºi are o atitudine favorabilã faþã de produsul propus. Sã exemplificãm metoda cu câteva scene dintr-un film sponsorizat de o firmã producãtoare de Cola rece: un cuplu discutã la o masã pe care se aflã o sticlã de Cola; o femeie aºteaptã înfri¬guratã, într-o staþie de autobuz, pe care se poate zãri, între alte afiºe, ºi unul cu Cola între cuburi de gheaþã; un puºti asistã la cearta pãrinþilor sãi sorbind dintr-un pahar pe care este o inscripþie cu Cola rece º.a.m.d. Chiar dacã aceste apariþii ale mãrcii Cola trec neobservate, în mod conºtient, de cãtre spectator, totuºi el devine familiar cu sigla companiei ºi, la prima ocazie, va cumpãra instinctiv o sticlã cu respectiva bãuturã. Apropo, nu vi s-a fãcut poftã de o sticlã de Cola rece?... Evident, respectiva tehnicã poate fi utilizatã ºi în campaniile electorale. Cu cât figura unui anume candidat apare mai des la televizor, indiferent de ocazie, cu atât ea devine mai familiarã alegãtorului. Strategia îi are în vedere mai ales pe potenþialii alegãtori încã nehotãrâþi, al cãror procent, uneori, este atât de mare, încât o asemenea manipulare poate rãsturna spectaculos rezultatele preconizate ale scrutinului. Din acest motiv, în statele cu democraþie avansatã, domeniul audiovizualului este supus unor legi stricte în timpul campaniilor electorale, legi menite sã limiteze la maximum utilizarea unor astfel de tehnici de manipulare subtilã a electoratului.... Cum este manipulatã mass-media în conflictele internaþionale Cea mai eficientã tehnicã de manipulare pe scarã largã este reprezentatã de controlul informaþiei. Rescrierea istoriei, cenzu¬rarea ºtirilor, dezinformãrile, falsificarea realitãþii º.a.m.d. sunt doar câteva dintre procedeele avute în vedere de cei care se ocupã cu controlul informaþiei. Principalul suport prin care se pun în practicã asemenea stra¬tegii de influenþã este mass-media. Dacã în sistemele totalitare mijloacele de informare erau controlate strict de la Centru, în democraþiile aflate la început ºi mai ales în cele deja rodate, manipularea mass-media implicã elaborarea unor strategii extrem de complicate ºi subtile, dar cu o forþã extraordinarã de influen¬þare a opiniei publice, deoarece omul de rând s-a obiºnuit sã creadã sincer în imparþialitatea ziariºtilor. Pentru a vedea la ce grad de sofisticare au ajuns artizanii manipulãrii în domeniul mass-media, redãm mai jos dezvãluirile lui Yohanan Ramati, directorul unui institut de studii strategice celebru în întreaga lume: Jerusalem Institute for Western Deffence. Ramati, un cercetãtor sobru, care se ocupã de studiul fenomenelor geopolitice ºi geostrategice contemporane, a acceptat sã ofere publicaþiei new-yorkeze Mainstream, în aprilie 1994, câteva informaþii zguduitoare despre felul cum se construieºte, la nivelul mentalitãþilor colective, imaginea unor întregi popoare sau etnii, cu consecinþe politice ºi istorice incalculabile. Dezvãluirile lui Y. Ramati au apãrut apoi ºi în ziarul România liberã, în traducerea ºi prelucrarea lui Vladimir Alexe. Dupã pãrerea lui Y. Ramati, mediatizarea internaþionalã a rãzboiului civil din Iugoslavia a înfãþiºat enormele pierderi ºi suferinþe înregistrate de toate pãrþile implicate în conflict, dar, continuã el, cu diferenþieri semnificative. Astfel suferinþele musulmanilor erau prezentate, de regulã, cu cele mai multe detalii, în timp ce suferinþele croaþilor erau abia menþionate, iar cele ale sârbilor nici mãcar nu erau amintite. În mass-media occidentalã, în cea din þãrile islamice, ca ºi în Israel ― observã Ramati ― apãrea o puternicã tendinþã de "injectare a urii" prin manipularea propagandisticã a mass-media. De regulã, în presa scrisã sau la televiziune apãreau femei, copii ori bãtrâni din Sarajevo ― dar numai din cartierele musulmane ― rãniþi, sângerând abundent, pe fundalul sonor al rãpãitului de mitraliere ºi al bubuiturilor de tun. Niciodatã însã nu erau prezentaþi copii, femei sau bãtrâni, în exact aceeaºi situaþie, din partea sârbã a Bosniei. Nici rãnile femeilor, nici ale copiilor croaþi nu-ºi gãseau, de regulã, spaþiu, dacã acestea erau rezultatul bombardamentelor sau tirurilor musulmane. Aceastã selectivitate, spunea Ramati, "era de departe prea evidentã pentru a fi rodul întâmplãrii". Faptele erau manipulate ºi, când nu conveneau, erau pur ºi simplu ignorate. Fiind vorba aºadar de o acþiune concertatã, urmãtoarea întrebare care s-a pus a fost: "Cine susþinea financiar ºi dirija din umbrã toatã acea manipulare internaþionalã a mass-media ºi a opiniei publice, astfel ca în SUA, Marea Britanie sau Franþa sã se creeze un curent favorabil constituirii unui al doilea stat musulman în Balcani?" Ramati oferã în acest sens exemplul companiei "Ruder & Finn Global Political Affairs". Obiectul companiei este mai neobiºnuit, cel puþin pentru marele public: manipularea imaginii unor conflicte internaþionale, a imaginii unor popoare ºi etnii, prin intermediul mass-media, în funcþie de interesele clientului. Adicã ale guvernului sau ale celui care plãteºte compania pentru asta! Mai pe scurt, "Ruder & Finn..." se ocupã cu "intoxicarea" opiniei publice mondiale la cerere. Pentru a-ºi argumenta afirmaþiile, Ramati a citat un inter¬viu absolut senzaþional prin cinismul (sau, dacã vreþi, prag¬matismul) sãu, acordat de însuºi James Harff, directorul lui "Ruder & Finn..." lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993... Harff: Timp de optsprezece luni, noi am lucrat pentru Croaþia ºi Bosnia-Herþegovina, ca ºi pentru opoziþia din pro¬vincia Kosovo. În aceastã perioadã am avut multe succese, creând clienþilor o formidabilã imagine internaþionalã. Inten¬þionãm, de altfel, sã obþinem toate avantajele ºi sã dezvoltãm înþelegeri comerciale cu aceste þãri. Viteza este esenþialã pentru ca faptele, favorabile clienþilor noºtri, sã fie sãdite în conºtiinþa opiniei publice. Conteazã doar prima afirmaþie. Retractãrile ulterioare nu au nici un efect. Merlino: Cât de des recurgeþi la intervenþii pe lângã ofi¬cialitãþi? Harff: Cantitatea nu e importantã. Trebuie doar sã intervii la momentul oportun ºi pe lângã cea mai potrivitã persoanã. Din iunie pânã în septembrie (1993, n.n.) noi am organizat treizeci de întâlniri cu agenþiile de presã importante, ca ºi întâlniri între oficialitãþile bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum ºi cu zece senatori influenþi, printre care George Mitchell ºi Robert Dole. De asemenea, am expediat în exclusivitate treisprezece ºtiri de ultimã orã, treizeci ºi ºapte de faxuri cu informaþii de ultim moment, am trimis ºaptesprezece scrisori oficiale ºi opt rapoarte. Am mai dat douãzeci de telefoane personalului de conducere de la Casa Albã ºi alte vreo sutã la ziariºti, editori, comentatori de politicã externã ºi altor persoane influente din mass-media internaþionalã. Merlino: De care dintre realizãrile Dvs. sunteþi cel mai mândru? Harff: Faptul de a fi atras de partea noastrã opinia publicã evreiascã. Aceasta era o chestiune vitalã, fiindcã dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru cã preºedintele Tudjman (al Croaþiei), de pildã, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa "Þara fãgãduinþei ºi realitatea istoricã". Cine citea aceastã carte l-ar fi putut, cu mare uºurinþã, acuza de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu stãteau mai bine. Preºedintele Izetbegovici susþinea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, în cartea sa intitulatã "Declaraþia islamicã". Dincolo de asta, trecutul Croaþiei ºi al Bosniei este puternic marcat de un autentic ºi crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminaþi în lagãrele croate. Aºa cã era foarte normal ca organizaþiile evreieºti ºi intelectualii sã fie ostili croaþilor ºi bosniacilor. Misiunea noastrã era sã schimbãm aceastã atitudine. ªi am reuºit de minune. La începutul lui iulie 1992, publicaþia new-yorkezã "Newsday" a lansat afacerea cu lagãrele (sârbe) de concentrare. Am sãrit imediat sã exploatãm momentul. Aºa cã am contactat pe loc trei dintre cele mai mari organizaþii evreieºti din America ― Liga B'nai B'rith contra defãimãrii, Comitetul evreiesc american ºi Congresul american-evreiesc. În august, le-am sugerat acestor organizaþii influente sã publice un avertisment în "New York Times" ºi sã organizeze demonstraþii în faþa ONU. A fost o loviturã de proporþii. Când organizaþiile evreieºti au trecut de partea bosniacilor musulmani am putut, cu mare uºurinþã, sã-i identificãm pe sârbi cu naziºtii în mintea oamenilor. Nimeni nu înþelege nimic din ceea ce se întâmplã în Iugoslavia. Marea majoritate a americanilor se întreabã, probabil, în care parte a Africii se aflã Bosnia. Dar noi, dintr-o singurã miºcare, am fost în stare sã le prezentãm o poveste simplã, cu "bãieþi buni" ºi cu "bãieþi rãi", care pe urmã a funcþionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clarã în limbajul presei, care a început sã exploateze concepte cu o înaltã încãrcãturã emo¬þionalã, de genul "purificare etnicã", "lagãre de concentrare", concepte ce evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste ºi ale camerelor de gazare de la Auschwitz. Schimbarea în acest registru emoþional a fost atât de puternicã, încât nimeni nu a mai îndrãznit dupã aceea sã meargã contra curentului. Merlino: Dar când fãceaþi toate acestea, nu aveaþi nici o dovadã cã ceea ce spuneaþi era adevãrat. Aveaþi doar un singur articol, din "Newsday"! Harff: Treaba noastrã nu e sã verificãm informaþiile. N-avem echipament pentru asta. Sarcina noastrã este doar sã accelerãm rãspândirea informaþiilor favorabile nouã. Noi nu confirmam deloc existenþa lagãrelor morþii în Bosnia, noi doar fãceam cunoscut ce afirma "Newsday". Merlino: Sunteþi conºtient cã v-aþi asumat o responsabilitate imensã? Harff: Suntem profesioniºti. Trebuia sã facem ceva ºi am fãcut. Nu suntem plãtiþi sã fim morali. Dupã citarea interviului, Y. Ramati a adãugat cã mai rãmânea de clarificat o chestiune, doar aparent minorã: cine a angajat ºi plãtit compania "Ruder & Finn..."? Era puþin probabil ca guvernul croat sau bosniac sã fi dispus de fondurile necesare. Sã fi fost la mijloc banii unor state arabe? Sã fi fost banii companiilor petroliere americane care opereazã în þãri arabe? Sau ai bãncilor internaþionale? îºi poate permite oricine sã angajeze pe "Ruder & Fin..."? Unui israelian, interesat de chestiune atunci când Partidul Likud era la putere în Israel, i s-a rãspuns de cãtre o altã asemenea companie cã ea ar putea întreprinde ceva pentru guvernul israelian doar dacã acesta ar fi dispus la iniþierea unor schimbãri politice. Campania bine orchestratã de "demonizare" a sârbilor, era de pãrere Y. Ramati, ar trebui sã-i avertizeze atât pe evrei, cât ºi pe toþi cei care vor ca þãrile lor sã continue sã existe. Pentru israelieni, ca ºi pentru creºtinii maroniþi din Liban ori pentru albii sau zuluºii din Africa de Sud, aceastã manipulare poate deveni o chestiune de viaþã ºi moarte. Cine promoveazã islamismul radical în Europa poate promova radicalismul ºi islamismul oriunde în lume. Sancþiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruºine pentru umanitate, susþine Y. Ramati, pentru cã sârbii ortodocºi au fost majoritari în Bosnia, înainte de a fi decimaþi de ustaºii croaþi (poliþiile fasciste croate în ultimul rãzboi mondial) ºi de musulmanii bosniaci care l-au susþinut, cum se ºtie, pe Hitler. ªi încã mai acopereau peste jumãtate din teritoriul Bosniei înainte de începerea luptelor. Musulmanii, ajunºi dupã rãzboi mai numeroºi (48 la sutã contra 35 la sutã), ocupau un teritoriu mai restrâns, grupaþi mai ales în aºezãrile urbane. A lupta, susþine Ramati, ca sã scapi de impunerea cu forþa a fundamentalismului islamic de cãtre despoþi tip Izetbegovici, într-o þarã care þi-a aparþinut ºi apoi þi-a fost rãpitã de o mânã de strãini, este o reacþie foarte naturalã la orice popor care îºi pãstreazã instinctul naþional de supravieþuire. Iar a continua lupta, în ciuda sancþiunilor impuse de o "comunitate internaþionalã" cinicã, dominatã doar de interesele ei financiare, nu ºi de obiec-tivitate, constituie un semn al onoarei. Nici o sancþiune, observa Ramati, nu a fost impusã, de pildã, Rusiei când a intervenit pentru a-l rãsturna pe preºedintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia) ºi a-l înlocui cu niºte marionete, dupã un rãzboi sângeros. Nici Siriei nu i s-a reproºat nimic dupã intervenþia din Liban, menitã sã distrugã structurile creºtine ºi sã le înlocuiascã, treptat, cu cele fundamentalist-islamice. Nici Egiptul nu a fost supus sancþiunilor economice atunci când a invadat ºi anexat o parte din Sudan (1993), fapt necunoscut de opinia publicã internaþionalã deoarece mass-media a ignorat atât invazia, cât ºi refuzul ONU de a o dezbate. În 1993, sute de mii de oameni au fost uciºi în diverse zone din Asia, Africa, America Latinã sau spaþiul fostei URSS fãrã sã se dea vreo "sancþiune" internaþionalã. În schimb, constatã Y. Ramati, "comunitatea internaþionalã" devine brusc foarte durã atunci când anumite interese legate de exploatarea petro¬lului sunt în joc, ca de pildã în Irak, în 1990. Embargoul, observa Ramati, nu fãcea decât sã prelungeascã rãzboiul. Pentru cã privând populaþia Serbiei de hranã, medicamente ºi benzinã îl lipsea total ºi pe Izetbegovici de vreun interes real pentru a pune capãt luptelor, deoarece el spera ca sârbii sã fie siliþi sã-i accepte condiþiile. Se poate observa astfel cã "Ruder & Finn..." nu reprezintã decât un element ― este adevãrat, esenþial ― al unui întreg lanþ Prin manipularea opiniei publice internaþionale, imaginea unor conflicte ºi popoare uitregi devine în acest mod dependentã de interese legate de petrol ºi financiare. "Ruder & Finn..." nu face decât sã-ºi ofere serviciile. Ea, ca ºi celelalte companii cu acelaºi profil, comercializeazã imaginea internaþionalã a unor state. E un comerþ nou ºi foarte costisitor. Iar deviza lor, dupã cum s-a vãzut, este: We are not paid to be moral! (Nu suntem plãtiþi sã fim morali!)... Rezistenþa la manipulare Dupã cum am vãzut în capitolele precedente, toate strategiile ºi tehnicile de manipulare sunt axate pe obþinerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecþilor, într-o anumitã situaþie socialã ºi pe parcursul unei anumite perioade de timp, în vederea câºtigãrii unor avantaje substanþiale pentru artizanii manipulãrii ºi în detrimentul celor controlaþi. Schimbãrile urmãrite a fi produse în una dintre cele trei componente ale identitãþii subiecþilor pot fi focalizate precis sau pot fi pãrþi ale unui proces deosebit de complex. Ele pot avea efecte imediate sau pot rãmâne în fazã latentã pentru a determina ulterior mutaþii radicale de mentalitate, pot fi induse în mod vizibil ori pe cãi subtile, se pot solda cu rezultate durabile în timp sau pot înregistra schimbãri doar pentru o anumitã perioadã avutã în vedere de manipulatori. Deºi unele metode de manipulare se bazeazã pe tehnici "exotice" precum hipnoza, administrarea de droguri sau de ºocuri electrice, intervenþiile chirurgicale pe creier, cele mai multe strategii de obþinere a unui control total asupra individului au în vedere tehnici "laice", în majoritatea cazurilor extrem de efi¬ciente. Ele se bazeazã pe exploatarea necesitãþilor fundamentale ale omului (nevoia de hranã, de adãpost, de informare, de integrare într-un anumit grup social º.a.m.d.), în sensul cufundãrii individului în anonimat, pentru a-l face mult mai docil ºi mult mai dispus sã se supunã regulilor impuse de autoritãþi, indiferent de forma sub care sunt percepute acestea. Unii agenþi de manipulare fac parte dintr-un sistem instituþionalizat, guvernat de reguli stricte, precum armata, cultele religioase, suprastructurile guvernamentale ºi administrative, instituþiile de învãþãmânt, structurile de promovare a activitãþilor comerciale etc, în timp ce alþii acþioneazã în mod empiric, conform unor reguli nescrise sau bazându-se pe propria lor experienþã de influenþare a indivizilor ºi chiar a maselor (profeþi, cerºetori, escroci º.a.m.d.). Tehnicile de manipulare se întâlnesc permanent, chiar ºi în cele mai banale momente ale vieþii. Mai mult ca sigur, fiecare dintre dumneavoastrã a utilizat cel puþin o datã în viaþã tehnica "trântitului-uºii-în-faþã", fãrã sã ºtie cã se numeºte astfel ºi cã a fost studiatã de colective întregi de psihologi. Iar efectul a fost acelaºi cu cel obþinut de specialiºti. Spre exemplu, în cadrul celei mai obiºnuite târguieli de la piaþã sau de la talcioc, atunci când aþi dorit sã cumpãraþi un produs, vânzãtorul v-a "trântit" de la bun început un preþ evident mai mare decât valoarea realã a produsului ºi, bineînþeles, decât aþi fost dumneavoastrã dispus sã plãtiþi. La rându-vã, i-aþi "trântit" un preþ vizibil mai mic decât valoarea estimatã. Jocul cererii ºi ofertei a continuat pânã la acordul asupra unui preþ mediu care v-a satisfãcut atât pe dumneavoastrã, cât ºi pe vânzãtor. Copiii, ºi ei, aplicã de multe ori, instinctiv, metoda "piciorului-în-uºã", cerând pãrinþilor sã le ia un lucru minor, apoi altceva ºi iar altceva... ªi nu doar copiii procedeazã aºa. Probabil de multe ori aþi avut senzaþia cã i-aþi dat cuiva "un deget", pentru ca apoi respectivul sã vrea "toatã mâna". În astfel de situaþii ºi nu numai, aþi încercat senzaþii de nemulþumire, de disconfort psihic, ceea ce reprezintã tocmai manifestãrile specifice disonanþei cognitive. Învãþând sã recunoaºteþi astfel de stãri, ºtiind cum sã ajungeþi la cauzele lor intime, veþi putea sã rezistaþi manipulãrilor de orice fel. Sau majoritãþii lor. Tocmai acesta este scopul capitolului de faþã. Cum spuneam, presiunea diferitelor tipuri de manipulãri poate fi sesizatã în cele mai obiºnuite secvenþe ale vieþii. Impor¬tanþa acordatã relaþiilor interumane, supunerea faþã de regulile de grup, emoþia produsã de recompense sociale minore precum un zâmbet, un compliment sau un gest prietenesc reprezintã tocmai efectele manipulãrilor. Nu ne propunem neapãrat sã calificãm manipulãrile drept "bune" sau "rele", ci dorim sã oferim procedee de recunoaºtere a lor, lãsând apoi la latitudinea fiecãruia apre¬cierile precum ºi opþiunea în ceea ce priveºte supunerea sau nesupunerea faþã de ele. Aceasta pentru cã succesul influenþelor sociale nedorite se bazeazã tocmai pe neputinþa individului de a le percepe în mod conºtient ºi a li se opune în consecinþã. Spre exemplu, regulile de protocol reprezintã factori de inhibiþie extraordinar de puternici pentru comportamentul firesc al omului obiºnuit. Uneori, disonanþa cognitivã apãrutã în urma plasãrii individului într-un mediu cu totul nou, guvernat de reguli rigide, este atât de puternicã, încât dã naºtere la manifestãri imposibil de controlat, precum accelerarea bãtãilor inimii, transpiraþia, tremurul vocii etc. Pentru a rezista, individul încearcã disperat sã se supunã noilor reguli, fãrã a se mai gândi mãcar dacã sunt neapãrat necesare sau, mai mult, dacã nu cumva ele sunt anume fãcute pentru a-i reduce la tãcere pe cei care gândesc diferit sau vor sã punã întrebãri. Cu cât individul se preocupã mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau lipsit de orice talent, cu atât el este mai uºor de manipulat de cãtre cei care intenþionat îi induc astfel de preocupãri pentru a-l distrage de la gândurile ºi întrebãrile lui fireºti. În majoritatea cazurilor, reflexul de supunere faþã de regulile impuse de cei din jur este inoculat încã din copilãrie. Un "copil cuminte" vorbeºte numai când este întrebat, stã la locul lui, nu îi deranjeazã pe cei mari, e ascultãtor. De mic, individul se obiºnuieºte cu supunerea faþã de o autoritate, reprezentatã în primul rând de pãrinþi, apoi de ceilalþi adulþi din familie sau de fraþii mai mari, de profesori º.a.m.d. El învaþã cã este mult mai uºor sã te supui, pentru a nu fi trimis "la colþ" (o formã de izolare în faþa a doi pereþi goi), ori chiar pedepsit mai aspru. Din nou, nu calificãm un astfel de sistem educaþional drept "bun" sau "rãu", însã câteva sfaturi generale pot rezulta de aici. Niciodatã sã nu-i spuneþi copilului: "eºti prost", "eºti un neisprãvit", "n-o sã iasã nimic din tine". Foarte puþini se ambiþioneazã pentru a demonstra contrarul. Cei mai mulþi însã rãmân cu un sentiment de inferioritate care îi poate urmãri toatã viaþa, fãcându-i victime sigure ale manipulatorilor care aºteaptã sã exploateze tocmai astfel de slãbiciuni. Lãsaþi copilul sã punã chiar ºi cele mai ciudate întrebãri ºi rãspundeþi-i întotdeauna fãrã a-l jigni. Dacã întrebarea este chiar prosteascã, spuneþi-i simplu: "e o întrebare proastã", dar niciodatã "eºti prost". Nu-l învãþaþi sã identifice întrebarea greºitã cu propria lui persoanã. Nu-i impuneþi reguli fãrã a i le explica. Învãþaþi-l sã gândeascã singur. Aveþi încredere în el, respectaþi-l chiar dacã aþi optat pentru rolul de pãrinte autoritar. Învãþaþi-l cã respectul faþã de ceilalþi înseamnã, în primul rând, respectul faþã de sine însuºi. În acelaºi timp nu-l rãsfãþaþi necondiþionat, pentru cã, mai târziu, va deveni extrem de vulnerabil la influenþele anturajului, care, uneori, pot avea efecte negative foarte greu sau chiar imposibil de controlat. Revenind la influenþa situaþiilor sociale obiºnuite, de multe ori ea poate fi mai puternicã decât influenþa exercitatã în mod direct de cãtre cei mai versaþi manipulatori. De aceea artizanii marilor manipulãri imagineazã strategii tocmai pentru crearea unor astfel de situaþii sociale, în care individul este supus presiunilor grupului din care face parte. El realizeazã din reflex cã este mult mai uºor sã te supui regulilor grupului decât sã le încalci ºi se adapteazã situaþiei respective imitând comporta¬mentul celor din jur, fãrã a mai încerca sã analizeze cu detaºare respectivele reguli. Se ajunge astfel la problema fundamentalã: "Care este cea mai bunã cale pentru a rezista manipulãrilor?" La prima vedere, soluþia idealã ar fi izolarea totalã de societate. În acest fel individul se poate detaºa complet de influenþele exterioare. Metoda a fost aplicatã de unii sihaºtri, care s-au retras departe de civilizaþie, au refuzat orice contact cu semenii ºi ºi-au dezvoltat propria lor filozofie de viaþã, dupã ani întregi de suferinþã. Metoda însã nu poate fi generalizatã pentru cã omul este, în primul rând, o fiinþã socialã. Ar exista ºi o variantã mai rezonabilã a izolãrii: individul continuã sã trãiascã în societate, dar se poate detaºa emoþional de anumite aspecte ale vieþii. Detaºarea însã atrage dupã sine pierderea suportului social reprezentat de familie, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, întâmpinaþi tot timpul cu rãcealã, vor ajunge sã evite contactul direct cu in¬dividul. Treptat, sentimentul de singurãtate se va amplifica, putând duce chiar la apariþia unor manifestãri paranoide. Ne aflãm astfel în faþa unui veritabil paradox. Detaºarea de societate, pentru a evita orice contact prin intermediul cãruia am putea fi manipulaþi, este absurdã. În acelaºi timp, implicarea totalã, sincerã, plinã de pasiune în viaþa socialã ne poate face extrem de vulnerabili la influenþele exercitate de artizanii manipulãrii. ªi totuºi, omul este o fiinþã socialã. Marile sale împliniri se pot atinge numai în cadrul societãþii. Fiecare dintre noi doreºte sã experimenteze cele mai profunde sentimente, sã aibã prieteni de nãdejde, sã poatã acþiona aºa cum îi dicteazã inima, sã-ºi trãiascã viaþa din plin. Acest lucru poate fi realizat ºi fãrã a cãdea victimã manipulãrilor prezente în fiecare moment al existenþei noastre, utilizându-se o a treia cale, prin care paradoxul de care vorbeam mai sus poate fi evitat. În acest sens, nu mai este vorba de a alege între detaºare ºi implicare, ci de a alterna cele douã stãri, astfel încât perioadele de trãire la cote înalte sã fie urmate de scurte intervale de detaºare. Din când în când este bine sã încercãm o detaºare totalã de problemele zilnice ºi sã ne anali¬zãm "la rece" acþiunile, sentimentele, alternativele alese într-o situaþie sau alta, pentru a gãsi cele mai bune soluþii pentru viitor. Oscilarea permanentã între aceºti doi poli (detaºarea ºi impli-carea) este singura modalitate de a evita, pe cât posibil, manipulãrile zilnice. Evident, se pune problema când sã ne analizãm viaþa ,4a rece" ºi când sã trãim din plin. Pentru cã nu trebuie sã ajungem obsedaþi de pericolul manipulãrilor. Acestea au existat, existã ºi vor exista, cât timp va fiinþa societatea umanã. Ceea ce ne intereseazã este ca ele sã nu ne transforme în sclavii unor indivizi lipsiþi de scrupule, sã nu ne lipseascã de bucuriile simple ale vieþii, sã nu ne transforme în niºte "legume". Unii îºi aleg timpul detaºãrii seara, înainte de culcare. Un fost profesor universitar al subsemnatului spunea, cu toatã serio¬zitatea, cã în perioada studenþiei sale obiºnuia sã-ºi punã cãciula pe masã, în faþa patului, ºi sã-i vorbeascã înainte de a adormi. O considera ca pe un alter ego al sãu, ºi în cadrul acelui "dialog"-monolog recapitula tot ceea ce fãcuse în timpul zilei, ºi bune ºi rele, pentru a analiza consecinþele ºi a alege cea mai bunã soluþie pentru a doua zi. Este un exemplu. Uneori însã problemele sunt complexe ºi "analiza de searã" poate conduce spre insomnii cu efect stresant. Nu poate fi datã o reþetã generalã, însã existã diverse mo¬dalitãþi pentru a ne da seama imediat când se impune momentul de detaºare. Profesorul Philip Zimbardo ºi colega sa Susan Andersen, de la Universitatea Stanford, California, au desfãºurat numeroase studii, în urma cãrora au cristalizat principalele metode prin care putem identifica momentele în care suntem supuºi manipulãrilor. De asemenea, ei aratã cum ne putem detaºa în astfel de momente ºi, mai ales, care sunt principalele strategii de a rezista influenþelor. În continuare vom trece în revistã cele mai importante asemenea strategii, împreunã cu câteva exemple pentru fiecare. Identificarea discontinuitãþilor De obicei, marile minciuni sunt ascunse sub un înveliº de aparentã normalitate. ªi totuºi "camuflajul" nu poate fi niciodatã perfect. Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, apare ceva "în neregulã", ceva ce "nu se potriveºte". De fiecare datã, astfel de momente trebuie sã reprezinte pentru noi semnale de alarmã. Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, cel care a determinat sinuciderea colectivã a peste nouã sute de oameni, le promitea adepþilor sãi o viaþã idilicã în jungla Guyanei: climat blând, mâncare din abundenþã, muncã uºoarã, sãnãtate ºi viaþã veºnicã. Realitatea a fost exact pe dos: climat ucigãtor, muncã extenuantã, hranã insuficientã, þânþari, boli, decese. Unii dintre sectanþii care nu fuseserã încã subjugaþi total voinþei lui Jones ºi-au dat seama încã din momentul sosirii în Guyana cã promisiunile pastorului sunt vorbe în vânt. ªi totuºi marea majoritate a adepþilor nega evidenþele ºi credea nestrãmutat în cuvintele lui Jones care le spunea cã, oricum, viaþa lor putea fi consideratã un rai în comparaþie cu "infernul" ce pusese stãpânire pe lume. Cei care au reuºit sã se salvaze înaintea tragediei finale au fost tocmai cei care ºi-au dat seama cã "ceva nu se potriveºte", cã existã o discrepanþã evidentã între promisiunile pastorului ºi realitatea înconjurãtoare. La rândul sãu, Richard Clark, cel care a condus prin junglã un grup de evadaþi din Jonestown, chiar în dimineaþa de dinaintea tragediei, spunea: "Încã de când am coborât din avion am simþit cã nu era în regulã ceva." Regimurile comuniste au colapsat atunci când tot mai mulþi oameni au început sã simtã discrepanþele uriaºe dintre promi¬siunile înãlþãtoare ale ideologilor ºi înrãutãþirea continuã a traiului de zi cu zi. O escrocherie de proporþii, descrisã într-un cotidian românesc la începutul lui 1996, a eºuat din cauza unui amãnunt minor ce a atras atenþia uneia dintre potenþialele victime. Astfel conducerea unei regii autonome din Bucureºti a intrat în contact cu un grup de oameni de afaceri români ºi italieni, care urmãreau încheierea unor contracte fabuloase cu respectiva regie. Ei susþineau cã vor contribui cu sute de milioane de dolari, ceea ce, evident, reprezenta o ºansã unicã pentru viitorii lor parteneri. La un moment dat, unul dintre negociatorii regiei autonome a observat cã un membru important al celuilalt grup nu are cãrþi de vizitã. Scãpare minorã, dar de neacceptat pentru un om de afaceri serios. Convins cã "nu se potriveºte ceva", negociatorul a dispus verificarea partenerilor, care s-au dovedit a fi niºte escroci. Exemplele sunt nenumãrate, dar esenþa problemei rãmâne una singurã. Atunci când simþim cã "nu se potriveºte ceva", cã "nu e în regulã ceva", cã "nu merge ceva", este momentul sã ne detaºãm ºi sã analizãm lucrurile lucid, cu obiectivitate ºi calm, pentru a vedea care este sursa realã a respectivei discontinuitãþi. Trebuie sã-i judecãm ºi sã-i evaluãm pe cei cu care intrãm în contact nu numai dupã ceea ce spun, ci ºi dupã ceea ce fac. Iar când distanþa de la vorbã la faptã este considerabilã, înseamnã cã "nu merge ceva". Foarte mulþi escroci îºi datoreazã succesele unei abilitãþi înnãscute de a-ºi învãlui interlocutorii în vorbe frumoase ºi în promisiuni ce nu au nici o legãturã cu realitatea. În general, când simþim cã în adâncul sufletului nostru persistã o nemulþumire (semn al disonanþei cognitive), înseamnã cã este momentul unei analize "la rece" a situaþiei în care ne aflãm, pentru a lua cât de repede posibil o decizie în privinþa viitorului. Neglijarea acestor nemulþumiri interne, ignorarea lor conform principiului "lasã cã trece" ne pot duce uneori în situaþii ce par fãrã scãpare. În fond, libertatea de opþiune, în adevãratul sens al cuvântului, impune mai întâi analiza obiectivã a situaþiei, pentru ca abia dupã aceea sã fie cãutatã soluþia optimã. Alternând trãirile intense cu momentele de detaºare destinate analizelor, ne putem dezvolta un anume scepticism ºi un simþ critic în mãsurã sã ne ofere posibilitatea de a depista la timp influenþele nedorite cãrora le suntem supuºi. Observarea normalitãþii aparente Cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazeazã pe crearea unei aparenþe de normalitate. Pentru a avea succes, agenþii de influenþã trebuie sã acþioneze în aºa fel încât sã nu atragã atenþia celor din jur. Raportându-ne la subcapitolul precedent, ei sunt foarte atenþi sã nu le dea ocazia celorlalþi de a observa cã "nu se potriveºte ceva". Cerºetorii, chiar ºi când venitul lor lunar îl depãºeºte de câteva ori pe cel mediu pe economie, se îmbracã întotdeauna în zdrenþe, umblã murdari, îºi pun în evidenþã rãnile (de multe ori intenþionat) pentru a stârni mila trecãtorilor. Marii escroci se îmbracã întotdeauna elegant, folosesc un limbaj elevat, se comportã aidoma oamenilor de afaceri veritabili. De multe ori, potenþialele victime nici nu mai verificã identitatea celor cu care stau de vorbã de teamã sã nu-i "ofenseze". Întotdeauna cei care îºi asumã o altã identitate încearcã sã se comporte, sã vorbeascã, sã se îmbrace precum cei pe care îi imitã, pentru ca potenþialelor victime sã le fie indus sentimentul de normalitate menit sã adoarmã vigilenþa. Comportamentul civilizat, respectul ºi sentimentele de prietenie faþã de cei din jur nu sunt echivalente cu a le acorda, necondiþionat, o încredere absolutã. Întotdeauna, un minim simþ critic este bine venit. Chiar ºi cei mai apropiaþi nouã tind, uneori, sã ne exploateze slãbiciunile pentru a-ºi satisface un interes, sau cum spun bãtrânii, încearcã "sã ne apuce un deget, pentru a ne lua toatã mâna". La nivel macrosocial, toate regimurile, indiferent de ce orientare ar fi acestea, încearcã sã inducã oamenilor obiºnuiþi sentimentul de normalitate, în mãsurã sã justifice acþiunile guvernamentale ºi sã confere un spor de autoritate suprastructurii. Acest lucru se realizeazã, în principal, prin controlul informaþiilor, în anii cincizeci, guvernul Statelor Unite a refuzat sã avertizeze cetãþenii din Nevada asupra pericolului cãderilor radioactive produse în urma testelor nucleare. Oamenii au crezut în starea de formalitate" ºi nu ºi-au pãrãsit aºezãrile, pentru ca abia mult mai târziu sã fie dezvãluitã incidenþa crescutã a cazurilor de cancer din Nevada. În cazul accidentului nuclear de la Cemobîl, autoritãþile au refuzat sã ofere informaþii opiniei publice, iar când dezastrul nu a mai putut fi ascuns, au încercat sã-l minimalizeze cât de mult posibil. Echipele de intervenþie nu au fost avertizate asupra pericolului real la care se expun, locuitorii din împrejurimi au fost liniºtiþi cu comunicate false, iar dupã zece ani s-a dovedit cã mii de oameni au murit nevinovaþi, în chinuri groaznice, tocmai din dorinþa guvernului de a pãstra aparenþa de "normalitate", pentru a nu-ºi ºifona "imaginea". În România postrevoluþionarã, ºi nu numai, cuvântul de ordine în toate ministerele este pãstrarea secretului asupra tuturor neîmplinirilor ºi eºecurilor, pentru a da impresia populaþiei cã tranziþia decurge "normal". De câte ori ziarele independente publicã documente compromiþãtoare la adresa suprastructurii, prima mãsurã este demararea unei anchete pentru a se depista scurgerea de informaþii. Din pãcate, în majoritatea cazurilor, aceasta rãmâne ºi singura mãsurã luatã de guvernanþi. De multe ori, încrâncenarea autoritãþilor de a pãstra aparenþa de normalitate ajunge sã frizeze absurdul. Astfel, dupã revoluþia din decembrie 1989, România a fost zguduitã de demisiile rãsunãtoare ale unor importanþi funcþionari de stat (ºeful Gãrzii Financiare, ºeful Inspectoratului General de Poliþie, ºeful Serviciului de Contrainformaþii al Armatei etc), care au încercat, prin gesturile lor, sã arate cã "nu merge ceva în þarã", respectiv cã fenomenul corupþiei a cuprins cele mai înalte straturi ale suprastructurii. Reacþia Puterii, în toate aceste cazuri, a fost debarasarea de aceºti func¬þionari incomozi, care au stricat impresia de "normalitate". Son¬dajele de opinie aratã cã efectul a fost exact contrar celui urmãrit de autoritãþi. Omul obiºnuit resimte tot mai acut pericolul corupþiei, al coagulãrii structurilor crimei organizate în sferele înalte ale Puterii, în ciuda mesajelor liniºtitoare venite "de sus", conform cãrora, "totul este normal". Revenind la presa independentã, în orice stat civilizat, ea este consideratã "câinele de pazã al democraþiei", în sensul cã menirea ei este aceea de a sancþiona prompt orice discontinuitate, orice fapt "ce pare în neregulã". Din acest motiv, presa se aflã într-o permanentã opoziþie cu tendinþa autoritãþilor de a pãstra aparenþa de normalitate. Iar acuzele venite din partea autoritãþilor, conform cãrora ziarele independente sunt vinovate de imaginea proastã a suprastructurii în ochii cetãþenilor, pentru cã nu reflectã în paginile lor ºi faptele pozitive (câte ar fi acestea), nu reprezintã decât tot o tehnicã de manipulare (cea a "þintelor false"), prin care se încearcã transferarea eºecurilor autoritãþilor în sarcina presei, în realitate, responsabilitatea pentru imaginea proprie revine în întregime autoritãþilor, în timp ce menirea ziarelor independente, dupã cum spuneam, este aceea de a observa discontinuitãþile, pentru a-i oferi cititorului posibilitatea sã analizeze obiectiv situaþiile ºi sã se poatã hotãrî în perfectã cunoºtinþã de cauzã cu ce formaþiune politicã va vota atunci când va veni vremea alegerilor. Un alt exemplu de aplicare a acestei tehnici privind "aparenþa de normalitate" în România postdecembristã este dat de interviurile acordate presei de cãtre cei incriminaþi în raportul "Apartamentul" (raport efectuat de o comisie parlamentarã specialã, având ca obiect repartizarea ilegalã de locuinþe unor înalþi demnitari). Cei intervievaþi au rãspuns cu nonºalanþã cã ei au obþinut locuinþele în mod "normal", ca urmare a unor cereri fãcute, "ca tot omul", forurilor în drept sã acorde respectivele spaþii locative. În acest caz, aparenþa de normalitate a fost contrazisã flagrant de criza de locuinþe existentã în România acelei perioade. Cei incriminaþi au utilizat respectiva tacticã tocmai pentru a ascunde traficul de influenþã ºi ilegalitãþile prin care ºi-au obþinut locuinþele ºi, din pãcate, ca în multe alte cazuri flagrante, nu s-a luat nici o mãsurã în privinþa lor. Spunem din pãcate, pentru cã perpetuarea unei asemenea stãri are repercusiuni mult mai grave decât ar pãrea la prima vedere. Treptat, în conºtiinþa publicã se insinueazã ideea cã adevãrata stare de "normalitate" în România este cea în care structurile crimei organizate se aflã la putere, în care orice ilegalitate este permisã dacã ai "spatele asigurat". Oamenii ajung la concluzia cã este mult mai simplu ºi mai profitabil sã îþi cauþi protectori pentru a încãlca legea, decât s-o respecþi. Se creeazã astfel un nou sistem de valori, o nouã mentalitate, ce nu au nimic comun cu cele existente în þãrile cu democraþie autenticã. Iar trecerea spre o normalitate realã va fi mult mai grea ºi mai chinuitoare. Dacã va mai fi vreodatã... Revenind la modalitãþile propriu-zise de detectare a normalitãþii aparente în viaþa de zi cu zi ºi la strategiile de evitare a influenþei manipulatorilor în astfel de cazuri, trebuie remarcatã dificultatea ºi caracterul complex al acestora. Artizanii manipulãrii depun eforturi considerabile pentru a evita apariþia oricãrei discontinuitãþi. ªi totuºi posibilitãþi de apãrare existã. Respectarea unor reguli de protocol foarte rigide nu impune neapãrat supunerea necondiþionatã faþã de acestea. Respectarea oricãror legi, norme ºi regulamente, scrise sau nescrise, nu înseamnã abandonarea judecãrii lor cu un ochi critic, mai ales în cazurile în care ele afecteazã, chiar ºi într-o micã mãsurã, drepturi fundamentale precum cele la liberã exprimare, asociere sau informare. Testarea unor asemenea reguli se poate face printr-o minorã încãlcare a lor pentru a observa consecinþele. Dacã reacþia este disproporþionat de mare ºi de violentã, înseamnã cã "nu e în regulã ceva" ºi trebuie sã reevaluãm situaþia, eventual prin adunarea unor informaþii suplimentare referitoare la cei cu care am intrat în contact sau la respectiva situaþie socialã. În general, o anumitã relaxare dublatã de un spirit nonconformist sunt necesare în asemenea situaþii pentru pãstrarea capacitãþii de analizã lucidã, în mãsurã sã sesizeze aparenþa de normalitate. Sesizarea falsei similaritãþi Marii artizani ai manipulãrii nu se mulþumesc doar cu controlul total al victimelor. Ei devin cei mai buni prieteni ai acestora, le capteazã afecþiunea ºi respectul, putând astfel sã le influenþeze mult mai eficient. Cu trei decenii în urmã, în Statele Unite, un anume George Whitmore Jr. a recunoscut asasinarea a doi activiºti socialiºti, dupã ce fusese supus unor interogatorii îndelungate. El nu numai cã a scris o mãrturisire de ºaizeci ºi una de pagini, dar a dorit sã-ºi exprime în mod public admiraþia faþã de anchetator, pe care ajunsese sã-l respecte mai mult decât pe propriul lui pãrinte. Pentru anchetator, aceste sentimente de admiraþie reprezentau dovada supremã a abilitãþii sale de a intra "pe lungimea de undã" a acuzatului, de a-i capta încrederea ºi de a-l determina, în cele din urmã, sã facã mãrturisiri complete. Evenimentele ulterioare au demonstrat fãrã dubiu cã Whitmore fusese adus în situaþia de a recunoaºte un dublu asasinat pe care, de fapt, nu el îl comisese! Pentru a fi eficienþi, manipulatorii încearcã, în primul rând, "sã se bage sub pielea" victimei. Ei imitã felul de a se comporta al celuilalt, îi împãrtãºesc idealurile ºi temerile, îi capteazã încrederea ºi prietenia. Apoi, atenþia se mutã imperceptibil dar continuu spre zona ce îl intereseazã pe manipulator. Victima se miºcã mai greu, însã încrederea pe care deja o are în noul prieten o face sã nu sesizeze deplasarea, mai ales când partenerul ºtie exact când sã foloseascã un gest prietenesc sau un zâmbet de încurajare. În final, victima suferã o transformare completã, de care nici mãcar nu-ºi dã seama. Variante ale unor asemenea procedee se întâlnesc, spre exemplu, în relaþia dintre anchetator ºi deþinut sau între deþinut ºi colegii sãi de celulã, veterani, în cadrul procedeelor de spãlare a creierului despre care am vorbit într-un capitol anterior. Dar falsa similaritate apare ºi în situaþii dintre cele mai simple, când manipulatorul acþioneazã uneori din instinct, fãrã un plan dinainte stabilit. În subcapitolul precedent vorbeam despre legarea unor prietenii. Fiecãruia dintre noi i se pare "normal" ca noul amic sã aibã aceleaºi idealuri, aceleaºi obiceiuri, acelaºi mod de a se îmbrãca sau de a vorbi. Într-un anume fel ne recunoaºtem în el, primim o confirmare a faptului cã ceea ce facem, gândim sau simþim noi este corect, de vreme ce ºi alþii se manifestã la fel. Treptat, încrederea pe care o avem în noi înºine se transferã asupra noului prieten, iar spiritul critic se diminueazã tot mai mult. Devenim astfel victime uºoare ale celor care folosesc aceastã tehnicã a falsei similaritãþi. Pentru a ne feri de astfel de situaþii este necesar sã analizãm cu atenþie comportamentul noului partener de relaþie, sã vedem dacã supraliciteazã într-un anume context ºi de ce, sã facem diferenþa între ceea ce vorbeºte sau promite ºi ceea ce face cu adevãrat, sã-i cerem, din când în când, câte o dovadã cât de micã, dar concretã, de prietenie. Este adevãrat cã exacerbarea unui asemenea comportament critic faþã de orice nouã cunoºtinþã ar putea sã ne împiedice sã trãim din plin. Permanenta neîncredere în ceilalþi, bãnuielile, teama de a nu fi înºelaþi nu pot rãmâne nesesizate prea mult timp de cãtre cei din jur ºi ar putea sã ne izoleze. Probabil, în marea majoritate a cazurilor, este mai bine sã-i privim pe oameni cu încredere, chiar cu riscul de a fi dezamãgiþi mai târziu. Pentru cã toate astea þin, în ultimã instanþã, de farmecul vieþii. De fapt, secretul supravieþuirii decente nu constã în a ne comporta ca ºi cum am trãi într-o lume de duºmani, ci de a învãþa din greºelile noastre ºi ale celorlalþi Acceptând cã am greºit în anumite situaþii, chiar ºi numai pentru faptul cã ne-am lasat amãgiþi, ne va fi mult mai uºor, dupã aceea, sã ne ferim. Identificarea competenþei aparente Dincolo de credibilitatea realã a unei persoane, pe cei din jur îi impresioneazã competenþa, încrederea ºi siguranþa de sine pe care aceasta o manifesta. Oamenii puternici fascineazã nu numai prin ceea ce spun, ci ºi prin tonalitatea vocii, prin gesturi, prin posturã. Cineva care se uitã direct în ochii interlocutorului, stã foarte aproape de acesta ºi vorbeºte rãspicat, reuºeºte foarte uºor sã se impunã. Pe de altã parte, cei uºor influenþabili manifestã o perma¬nentã stare de incertitudine, atât prin ceea ce spun, cât, mai ales, prin ceea ce nu spun. Ezitãri minore precum pauzele în vorbire sau bâlbâielile pot fi uºor de manipulat pentru cã ele exprimã, în acel moment, o judecatã confuzã, deci o vulnerabilitate sporitã a celui în cauzã. Multe dintre manualele destinate vânzãtorilor din þãrile occidentale le oferã acestora sfaturi privind exploatarea celor mai neînsemnate gesturi ºi ezitãri ale potenþialilor cumpãrãtori. Foarte mulþi manipulatori îºi creeazã cu atenþie o imagine de indivizi puternici, competenþi, siguri pe ei înºiºi, destinatã sã-i intimideze pe cei cu care vin în contact. Liderii sectelor extre¬miste îºi construiesc o aurã de mister indescifrabil în jurul lor, folosesc un limbaj specific, "accesibil doar iniþiaþilor" (chiar dacã nu semnificã nimic concret), tocmai pentru a-i putea subjuga mult mai uºor pe novici. Conducãtorii sistemelor totalitare, de ase¬menea, îºi bazeazã ideologia pe "fundamente ºtiinþifice", se comportã ca veritabile figuri mesianice, mai presus de orice bãnuialã, se erijeazã în deþinãtori ai adevãrului absolut, dincolo de "înþelegerea" maselor de manevrã. Pânã ºi cele mai nesemni¬ficative gesturi sunt supuse necesitãþii de a-ºi crea o imagine de competenþã absolutã. Astfel orice activist este obiºnuit din start sã se adreseze celor din afara ierarhiei, indiferent de vârsta sau competenþa realã a acestora, cu "tu", "mãi" sau chiar sã folo¬seascã expresii triviale pentru a-ºi demonstra "superioritatea". Puteþi sã încercaþi ºi singuri un experiment. Atunci când un funcþionar vã vorbeºte tãios, la per tu, rãspundeþi-i în acelaºi fel. De multe ori îl veþi vedea cum îºi îndulceºte tonul vocii ºi trece la pronumele de politeþe. Cum se poate rezista unor situaþii în care cei cu care venim în contact exercitã o putere de fascinaþie greu de evitat? Primul pas este acela de a analiza rãspunsurile "programate" pe care aceºtia le aºteaptã de la noi ºi de a refuza rostirea lor în caz cã nu sunt justificate. Niciodatã nu trebuie sã acceptaþi un lucru ce vi se pare "ciudat" doar din cauza presiunii ºi a insistenþelor celuilalt. În marea majoritate a cazurilor, o amânare este bine venitã pentru judecarea la rece a situaþiei. În acelaºi timp, refuzul de a accepta necondiþionat premisele impuse de cineva, cu aparenþã de credibilitate sau competenþã, vã poate stimula încre¬derea în propria dumneavoastrã persoanã, echilibrul ºi gândirea lucidã. Dacã vã consideraþi o persoanã uºor influenþabilã, gândiþi-vã cã totuºi fiecare fiinþã umanã, cu calitãþile ºi defectele ei, este unicã în felul sãu. Poate cã tocmai cei care vi se par puternici au la rândul lor slãbiciuni ascunse, mult mai grave decât simpla dumneavoastrã timiditate, de care ei încearcã sã profite. Reacti-vaþi-vã în memorie un episod din viaþa dumneavoastrã în care v-aþi simþit puternic(ã), în care v-aþi bucurat de respectul ºi admiraþia celor din jur. Pãstraþi aceastã imagine numai pentru dumneavoastrã, ca pe un secret intim, ºi gândiþi-vã la ea ori de câte ori veþi încerca un sentiment de slãbiciune. Va fi dovada de necontestat cã puteþi fi o persoanã puternicã, la fel cu cei care vã fascineazã într-un moment sau altul al vieþii, sau chiar mai presus de ei. Nu vã mai gândiþi la amintirile neplãcute, eliminaþi incertitudinile ºi analizele interioare descurajante. Concentraþi-vã atenþia asupra a ceea ce aveþi de fãcut în mod concret, în loc sã vã pierdeþi timpul cu tot felul de îndoieli faþã de propria dum¬neavoastrã persoanã. Asemenea dialoguri interne vã pot face extrem de vulnerabil(ã) în faþa manipulatorilor care ºtiu extrem de bine cum sã le observe ºi sã le exploateze. Acþionând, analizând, negociind, refuzând sã colaboraþi sub presiune, veþi fi mult mai greu de influenþat. Sesizarea confuziei cognitive De multe ori, la nivel macrosocial, dar nu numai, indivizii sunt integraþi unei "lumi mai bune" prin exploatarea erorilor din vechiul mod de viaþã, dar, mai ales, prin controlul informaþiilor. Artizanii manipulãrii apeleazã la analogii false, la distorsiuni semantice, la etichetãri retorice, ajungând pânã la rescrierea istoriei sau la "reinventarea" unor ºtiinþe fundamentale, pentru a motiva noul sistem social. În acest mod, individul e împiedicat sã perceapã realitatea aºa cum este, limitându-se la a trãi într-o lume iluzorie, în care simbolurile înlocuiesc concretul. În coagularea societãþilor bazate pe ideologia comunistã, un rol fundamental l-a avut reconsiderarea istoriei, pe principiul orwellian, conform cãruia "cel care controleazã prezentul controleazã trecutul, iar cel care controleazã trecutul controleazã ºi viitorul". În capitolul dedicat sistemelor totalitare am vãzut, pe larg, cum s-a acþionat pentru crearea "omului nou", pentru impunerea unei noi mentalitãþi, pentru redefinirea culturii º.a.m.d. Însã utilizarea confuziei cognitive se aplicã ºi în cazuri de manipulãri medii sau mici, pentru a câºtiga controlul asupra individului. În general, ori de câte ori sesizaþi cã o explicaþie este neclarã, cã unele generalitãþi sunt extrem de vagi, cã mesajele transmise de diverºi vorbitori sunt retorice, confuze ori neconforme cu realitatea, înseamnã cã "nu merge ceva". În majoritatea cazurilor, pentru a escamota realitatea sau pentru a-ºi ascunde obiectivele reale, diverºi indivizi încearcã sã apeleze la noi construcþii semantice, la etichetãri neobiºnuite sau la teorii cu aparenþã de fundamentare ºtiinþificã. Spre exemplu, pentru cã tranziþia în România postrevoluþionarã a înregistrat nenumãrate poticneli, ea a fost calificatã drept "originalã", aceastã etichetã fiind consi¬deratã suficientã pentru a motiva eºecurile "inevitabile", dar ºi pentru a induce ideea cã, deºi "originalã", tranziþia existã ºi avanseazã triumfal. Nici unul dintre utilizatorii acestei etichete nu a explicat vreodatã, în mod concret, ce înþelege prin termenul de "original". Dacã analizãm programele partidelor de pe scena politicã româneascã vom vedea cã multe, chiar ºi dintre cele cu aderenþã semnificativã la electorat, nu au o doctrinã clarã, aceasta fiind înlocuitã cu generalitãþi extrem de vagi ºi de confuze. ªi exemplele pot continua la nesfârºit. Pentru a scãpa de tentativele de influenþare prin inducerea unor astfel de confuzii cognitive, cea mai eficientã cale este aceea de a pune mereu întrebãri. Atunci când ceva vi se pare neclar, întrebaþi pânã vã lãmuriþi. Foarte mulþi agenþi de influenþã încearcã evitarea unor rãspunsuri concrete prin crearea unui sentiment de jenã în interiorul celui care este nelãmurit. Fie indirect, printr-o privire severã sau ironicã, fie direct, prin fraze, uneori chiar brutale, de genul: Eºti prea prost sã înþelegi! Cum poþi sã pui asemenea întrebãri? Te credeam mai deºtept! Eºti prea nervos ca sã judeci cu luciditate! º.a.m.d. În astfel de cazuri, cel mai indicat este sã aplicaþi "metoda Ion Roatã", întrebând la modul foarte nevinovat: Domnule, explicaþia dumneavoastrã este excelentã, dar prea elevatã pentru mine. Aþi putea sã repetaþi concret, în câteva cuvinte, ce aþi vrut sã spuneþi? Evident, în funcþie de situaþie ºi de interlocutor, puteþi folosi un ton serios sau mucalit, puteþi reformula întrebarea, puteþi gãsi alte variante. Esenþial este sã întrebaþi. Sesizarea confuziei emoþionale Cel mai puternic instrument de manipulare a individului este apelul la sentimentele sale. Artizanii manipulãrii elaboreazã strategii, uneori extrem de complexe, pentru a trece de bariera raþiunii cãtre emoþiile individului, pentru a-i exploata cele mai ascunse dorinþe sau temeri, mergând pânã la activarea instinctului fundamental de conservare. Ei urmãresc cu atenþie ce anume aºteaptã subiecþii într-o anume situaþie socialã, care sunt sursele de teamã sau de inducere a unui sentiment de vinovãþie, ce interese sau dorinþe intime se manifestã, mai mult sau mai puþin vizibil, la un anumit moment dat. Cunoscând toate acestea, este foarte uºor apoi pentru manipulatori sã vinã în întâmpinarea necesitãþilor emoþionale ale indivizilor, sã le cucereascã încre-derea ºi sã-i subjuge, fãrã ca ei sã-ºi dea seama. Sau dacã reali¬zeazã cã au fost manipulaþi, de cele mai multe ori este prea târziu pentru a mai face ceva. Diane Louie, o supravieþuitoare a tragediei din jungla Guyanei (a fãcut parte din grupul de fugari, condus prin junglã de Clark, în dimineaþa de dinaintea masacrului), povestea o amintire dureroasã din viaþa ei. Într-o zi s-a îmbolnãvit din cauza unui virus intestinal ºi a fost dusã la infirmeria din Jonestown. Ceva mai târziu, Jim Jones a venit la patul ei ºi a întrebat-o: Cum te mai simþi? Ea s-a cufundat în pãturi, evitând sã-l priveascã în ochi. Ai vrea sã mãnânci ceva anume?, a continuat Jones. Diane ºi-a amintit atunci de locuinþa ei mizerabilã, de gândacii din mâncare, de munca istovitoare, de toate promisiunile cu care Jones i-a înºelat pe ea ºi pe ceilalþi ºi a rãspuns: Nu. Totul e în regulã. Mã simt mai bine. Mult mai târziu avea sã declare: Am ºtiut atunci cã, dacã acceptam vreo favoare, i-aº fi aparþinut pentru totdeauna. De aceea n-am vrut sã-i datorez nimic. Cum spuneam, Diane Louie a fost unul dintre foarte puþinii supra-vieþuitori ai tragediei finale. În sistemele totalitare, o strategie extrem de complexã este pusã în miºcare pentru exploatarea sentimentului de vinovãþie. Sunt imaginate noi pãcate, se întocmesc dosare, individul este permanent ameninþat cu ceea ce ar putea sã i se întâmple dacã nu respectã normele impuse de regim. Dar strategia este aplicatã, în continuare, ºi dupã colapsul respectivelor sisteme. În România postrevoluþionarã, ºantajul a devenit o veritabilã politicã de stat. Primul val a fost reprezentat de ameninþãrile cu publicarea dosa¬relor întocmite de securitate. Cum, între timp, opinia publicã ºi-a pierdut interesul faþã de trecutul mai mult sau mai puþin tulbure al diferitor personalitãþi, s-a trecut la cel de-al doilea val, repre¬zentat de ameninþarea cu dosarele penale. În mod voit, pe de o parte s-a perpetuat haosul legislativ, iar pe de alta aparatul de justiþie a fost fãcut ineficient prin aruncarea lui într-o crizã fãrã precedent. În acest mod, declanºarea urmãririi penale, în marea majoritate a cazurilor în care sunt implicate personalitãþi impor¬tante, a rãmas în întregime la latitudinea celor aflaþi la putere. În consecinþã, ori de câte ori interesele Puterii o cer, dosarele penale ale unor opozanþi sunt trimise justiþiei. În acelaºi timp, când ace¬leaºi interese o cer, procesele sunt stinse ºi afacerile muºamalizate pânã la noi ordine. Dar manipulãrile bazate pe confuzia emoþionalã nu se limiteazã numai la exploatarea sentimentelor de vinã sau de teamã. Extrem de subtilã este exploatarea dorinþelor intime ale indivizilor. O locuinþã confortabilã, o deplasare în strãinãtate, o funcþie importantã º.am.d., oferite la momentul oportun, pot crea sentimente de recunoºtinþã extrem de puternice, prin care chiar ºi cei mai aprigi duºmani pot fi reduºi la tãcere. De asemenea, diversele cadouri, atragerea în anumite afaceri, în care mirajul banilor poate întuneca raþiunea, pot deveni mai târziu instrumente extrem de eficiente pentru ºantajul sentimental ºi chiar pentru cel cu conotaþie penalã. Necesitãþile sexuale ale indivizilor ºi cele mai ascunse dorinþe ale acestora în domeniu pot fi ºi ele exploatate pentru a genera posibilitãþi de ºantaj ulterioare. Scandalul de la "Sexi Club", din Bucureºti, este elocvent în acest sens. Deºi, în nenu¬mãrate interviuri, oficialitãþile au vorbit despre zeci de casete pe care fuseserã înregistrate, cu camere ascunse, delirurile sexuale ale unor importante personalitãþi ale vieþii publice româneºti, respectivele înregistrãri nu au constituit niciodatã obiectul vreunei anchete serioase, ele fiind destinate exclusiv ºantajului la nivel înalt. Coborând la nivelul strãzii, trebuie remarcat cã pânã ºi cel mai banal cerºetor se bazeazã, în activitatea lui, pe inducerea unui sentiment de vinã (alãturi de milã) în sufletele trecãtorilor, pentru faptul cã ei sunt bine îmbrãcaþi, în general bine hrãniþi, în timp ce el suferã de foame sau de frig. La fel, nenumãraþi escroci se dau drept gunoieri, controlori, poliþiºti, angajaþi ai unor asociaþii de caritate etc, exploatând sentimentele pe care oamenii le au faþã de respectivele instituþii sau organizaþii. Pentru a sesiza încercãrile de manipulare ce se fac asupra noastrã pe baza confuziei emoþionale, ar trebui sã ne inducem câteva momente de detaºare, de analizã lucidã, ori de câte ori simþim cã abuzeazã cineva de sentimentele noastre, când avem un disconfort psihic, sau când sesizãm cã "ceva nu este în ordine". Încercând sã gãsim cauzele acestor activãri emoþionale, am putea, în multe cazuri, sã vedem dacã sentimentele avute în acel moment sunt provocate cu un scop anume sau au o motivaþie ce nu þine neapãrat de manipulare. ªi totuºi, este foarte greu sã acþionãm astfel în toate împre¬jurãrile, deoarece ar trebui sã apelãm la momentele de detaºare cel puþin de câteva ori pe zi. O asemenea metodã se impune doar atunci când într-adevãr simþim cã presiunea emoþionalã a atins cote îngrijorãtoare. În rest, cel mai indicat ar fi sã ne luãm câteva mãsuri elementare de precauþie. Nu vã dezvãluiþi niciodatã, mai ales în prezenþa strãinilor sau a unor cunoºtinþe întâmplãtoare, dorinþele intime, punctele vulnerabile, temerile sau incertitudinile. Vorbiþi cât mai puþin despre trecutul dumneavoastrã, nu vã lãsaþi antrenaþi în confesiuni ce nu îºi au rostul, evitaþi sã vã deschideþi sufletul în faþa oricui. Chiar ºi cel mai bun prieten se poate folosi, cândva, de secretele pe care i le-aþi destãinuit numai lui. Evitaþi tentaþiile de orice fel. În general, darurile nu cad din cer. Gândiþi-vã, înainte de a accepta generozitatea cuiva, la ce v-ar putea duce un firesc sentiment de recunoºtinþã. În Eneida lui Vergiliu, marele preot al Troiei, Laocoon, încercând sã-i convingã pe concetãþenii sãi sã nu introducã în cetate calul de lemn lãsat de ahei pe þãrm, în care se afla Odiseu împreunã cu soldaþii sãi, s-a adresat mulþimii cu o frazã devenitã celebrã: Timeo danaos el dona ferentes (Mã tem de danai chiar ºi când aduc daruri). Dupã cum se ºtie, din nefericire, temerea bãtrânului preot s-a dovedit întemeiatã. Nu ar fi rãu sã vã amintiþi acest episod ori de câte ori cineva la care nu vã aºteptaþi vã oferã daruri. Jocul de-a "alegerea" În þãrile cu sistem concurenþial veritabil, cei mai versaþi vân¬zãtori nu se mulþumesc doar a-l determina pe client sã cumpere unul dintre produsele oferite de ei, ci continuã discuþia pentru a-l convinge cã "a fãcut cea mai bunã alegere". În acest fel se creeazã o legãturã subtilã între ei ºi cumpãrãtor, care îl va determina pe acesta sã le devinã client permanent. Mai mult, îndatã ce simt cã omul este decis sã facã o cumpãrãturã în magazinul lor, îi prezintã mai multe sortimente, cu preþuri din ce în ce mai ridicate ºi de calitate superioarã, accentuând pe faptul cã "alegerea îi aparþine". Evident, au grijã sã-i inducã sentimentul cã posibilitatea de alegere se referã la ce anume sã cumpere, nu la dacã sã cumpere ceva ori nu. În caz cã respectivul cumpãrãtor înclinã sã ia un produs ieftin, îi prezintã în continuare calitãþile suplimentare ale mãrfurilor de acelaºi gen, dar mai scumpe, sugerându-i cã de¬pinde numai de el dacã vrea sã ia un lucru prost la un preþ mic sau acceptã sã dea câþiva bani în plus pentru a avea o marfã într-adevãr de calitate. Tehnica respectivã nu se aplicã doar în domeniul comercial. O variantã a ei este reprezentatã de strategia "fructului oprit". Liderii unor secte extremiste, precum ºi conducãtorii unor orga¬nizaþii cu iz ocult imagineazã tot felul de ritualuri iniþiatice, care sã presupunã cât mai multe eforturi din partea novicelui pentru a le parcurge. În acest mod, satisfacþia finalã a noului adept, precum ºi fidelitatea sa faþã de sectã sau organizaþie vor fi incom¬parabil mai mari decât în cazul unei acceptãri formale. Psihologii Jack ºi Sharon Brehm au publicat în 1981 rezultatul unor studii prin care se constatã cã, cu cât sunt mai severe restricþiile impuse individului, cu atât dorinþa acestuia de a le înfrunta este mai mare. Tentaþia "fructului oprit" îi dã individului sentimentul cã nu are decât o opþiune, celelalte fiind nedemne de atenþie. Tehnica a fost aplicatã ºi de multe partide extremiste, care, mai ales atunci când au fost scoase în afara legii, au reuºit sã adune un numãr record de adepþi, în special prin exagerarea persecuþiilor la care au fost supuse sau chiar prin inventarea unor pogromuri ori atentate la adresa membrilor lor. Pentru a rezista acestui joc de-a "alegerea", este necesar sã luãm în considerare, întotdeauna, ºi variante despre care nu ni se vorbeºte. Spre exemplu, imaginaþi-vã cã sunteþi într-un bom¬bardier ºi vi se adreseazã întrebarea: Câte bombe ar trebui sã aruncãm? Una, douã, sau zece? Nu este necesar sã spuneþi câte. Puteþi foarte bine alege un rãspuns neindus de întrebare: Nici una. De asemenea trebuie sã analizãm de fiecare datã, cu atenþie, situaþii în care suntem ademeniþi cu "fructul oprit". De multe ori, de exemplu, preþurile unor produse sunt artificial ridicate doar pentru cã acestea se vând într-un magazin din care cumpãrã snobii sau, mai bine zis, "lumea bunã". Existã însã nenumãrate alte magazine, unde se pot gãsi aceleaºi mãrfuri, de aceeaºi calitate, la preþuri sensibil mai mici, doar cã despre ele nu se vorbeºte. În general, atunci când cineva ne impune sã acþionãm într-un anume fel, putem sã-i testãm intenþiile, mãcar cu o opoziþie formalã, pentru a-i vedea reacþiile. Atunci când ni se oferã posibi¬litatea de a alege între mai multe variante este indicat sã ne gândim dacã nu existã ºi o alta nemenþionatã de interlocutor, însã, poate, mult mai favorabilã nouã. În anumite situaþii, interlocutorul poate insista vehement asupra unei variante numai ca sã ne trezeascã suspiciunea ºi sã ne determine sã alegem o a doua posibilitate, favorabilã pentru el. Testaþi-l, acceptându-i varianta! Dacã are un plan ascuns, va fi luat prin surprindere ºi se va da de gol. În orice caz, gândiþi-vã cã aproape întotdeauna existã o soluþie ce nu a fost luatã în calcul. Poate fi chiar cea de care aveþi nevoie. Gândirea de qrup Succesul manipulãrilor pe scarã largã depinde, în primul rând, de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevrã. Liderii sistemelor totalitare, precum ºi conducãtorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula în minþile celor pe care îi manevreazã sentimentul fidelitãþii necondiþionate faþã de respectivul grup social. Repetând la nesfârºit preceptele teoriei bazate pe împãrþirea oamenilor în "buni" ºi "rãi", ei îi fac pe adepþi sã creadã sincer cã fac parte din grupul social "bun", "corect", în timp ce restul lumii este alcã¬tuit din "rãi" ºi "ticãloºi". Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este calificatã drept ereticã sau drept o expresie a trãdãrii. Manipularea se realizeazã în special prin controlul informa¬þiilor, dar ºi prin izolarea grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor sãi cu lumea exterioarã. În capitolul dedicat sistemelor totalitare am vãzut, pe larg, în ce mod se face controlul informaþiilor, pentru a permite accesul oamenilor obiºnuiþi numai la ºtirile ce susþin politica regimului. De asemenea, am vãzut cum se redefînesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modificã sistemul educaþional, cum se dã o nouã înfãþiºare oraºelor, satelor º.a.m.d., totul pentru a-l rupe complet pe individ de influenþele vechiului mod de viaþã (de "mentalitãþile burghezo-moºiereºti", "reacþionare") ºi pentru a-l transforma în "omul nou". Aceleaºi tehnici se aplicã, la scarã redusã ºi în diverse variante, în orice sectã religioasã extremistã. O datã ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul ºi nici o posibilitate de acces la surse alternative de informaþie, identitatea lui se evaporã ºi el va fi integrat grupului. Compor¬tamentul, gândirea ºi chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori, legi ºi regulamente. Pentru a scãpa de chinul interior, determinat de fenomenul disonanþei cognitive, el va ajunge sã creadã sincer în noua ideologie sau viziune asupra vieþii, în noile reguli de grup ºi va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gândire general, decât de exprimarea unor pãreri critice sau de analiza obiectivã a situaþiilor. Cu timpul va avea chiar impresia cã participã efectiv la luarea deciziilor, cã hotãrârile luate "în unanimitate" sunt cele "corecte", cã noua lume în care trãieºte este "cea mai bunã dintre toate". ªi chiar dacã nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea faþã de lumea exterioarã, intoxicarea cu informaþii aºa-zis "corecte" ºi contactul permanent cu o politicã ce împarte totul în "alb" ºi "negru", "bun" ºi "rãu", "corect" ºi "incorect" îi vor forma un mod de gândire foarte greu de readus la normalitate. Izolarea este aplicatã ºi în situaþii dintre cele mai comune, pentru a influenþa individul sã facã un lucru sau altul. Poliþia îºi interogheazã suspecþii în camere goale, fãrã nici un fel de mobilier; puºcãriile, spitalele de boli nervoase, centrele de ree¬ducare sunt locuri izolate, sectele extremiste se retrag în cam¬pusuri unde contactul cu lumea exterioarã este inexistent. Tehnica inoculãrii unei "gândiri de grup", atunci când ea este aplicatã unui întreg sistem social, e greu de sesizat, dar nu imposibil. Greu în special din cauza faptului cã cel care sesizeazã la un moment dat cã "nu merge ceva", se vede pus în situaþia de a se aºeza "împotriva curentului general". ªi totuºi, dacã în sistemele totalitare o astfel de atitudine ar atrage dupã sine pedepse severe, în sistemele democratice ea este posibilã fãrã ur¬mãri, iar în sistemele democratice în curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este chiar bine venitã, pentru a impulsiona formarea unei mentalitãþi noi, deschise confruntãrii autentice de idei. Cum putem sesiza dacã suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei "gândiri de grup"? În primul rând printr-o analizã la rece a comportamentului, a gândirii ºi a sentimentelor noastre. Dacã am ajuns sã credem necondiþionat în anumite idei, deºi suntem puºi în faþa a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacã îi considerãm proºti sau duºmani pe cei care au alte pãreri decât ale noastre, dacã ne limitãm numai la anumite surse de informaþie, ce ne susþin concepþiile, dacã ajungem sã dãm rãspunsuri standard, al cãror înþeles profund nici mãcar nu ne este prea clar, înseamnã cã ne aflãm sub influenþa totalã a manipulatorilor ce ne-au inoculat politica împãrþirii tuturor fap¬telor ºi ideilor în "albe" ºi "negre", în "corecte" ºi "incorecte". În viaþa realã existã nenumãrate tonuri de gri, nenumãrate variante ºi nimeni nu se poate crede deþinãtorul adevãrului absolut. Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoaºterea greºelilor, analiza lucidã a faptelor sunt paºi importanþi spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scarã largã. Gândiþi-vã atunci când luaþi o decizie dacã ea reprezintã opþiunea dum¬neavoastrã intimã. Nu cumva aþi luat-o pentru cã "aºa trebuie" sau pentru cã o asemenea hotãrâre aºteaptã de la dumneavoastrã cei care deja vã manevreazã aºa cum vor ei? Ataºamentul necondiþionat faþã de anumite idei, în ciuda tuturor evidenþelor ce demonstreazã contrarul, nu reprezintã un semn al loialitãþii, ci o dovadã de rigiditate ºi chiar de succes al manipulãrii la care este supus individul. Acceptaþi în cadrul discuþiilor, nu doar formal, ºi pãrerile celorlalþi ºi analizaþi-le cu atenþie, atunci când sunt susþinute de argumente concrete. De multe ori vã pot oferi soluþii la care poate chiar ºi dumneavoastrã v-aþi gândit, dar le-aþi respins pentru cã nu erau "pe linie" sau nu conveneau "politicii generale". Încercaþi sã ieºiþi de sub influenþa celor care judecã doar în "alb" ºi "negru", a celor care îi considerã duºmani personali pe toþi cei care au pãreri diferite de ale lor. Ieºiþi de sub influenþa celor care susþin pânã în pânzele albe idei contrazise de realitate, care nu acceptã dialogul, care se erijeazã în deþinãtori ai adevãrului absolut. Cristalizaþi-vã propriile dumneavoastrã opinii prin obser¬varea atentã a realitãþii, prin culegerea informaþiilor din cât mai multe surse. Nu uitaþi cã premisa fundamentalã a democraþiei este asigurarea accesului tuturor cetãþenilor la surse alternative de informaþie. Numai astfel omul obiºnuit poate sã-ºi aleagã reprezentanþii în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere ºi corecte. Amintiþi-vã cu câtã înverºunare, ani de zile dupã revoluþia din România a fost refuzatã acordarea licenþelor de emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autoritãþi. Amintiþi-vã cât de uºor au fost chemaþi minerii la Bucureºti, din cauza controlului informaþional total exercitat de puternicii zilei. La ºase ani dupã revoluþie, când televiziunile ºi posturile de radio particulare au început sã se dezvolte, asemenea manipulãri de anvergurã nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea autoritãþilor). Învãþaþi din greºelile trecutului, pentru a nu mai greºi din nou. Structurile impersonale În sistemele totalitare, orice semn de opoziþie este pedepsit sever. De asemenea, în închisori, în spitalele de boli mintale, în sectele extremiste, în cazãrmi sau în lagãrele de concentrare, conducãtorii acestora au un control aproape total asupra existenþei celorlalþi. Nici o împotrivire la reguli nu este admisã. Atunci când presiunea unui sistem autoritar asupra oame¬nilor obiºnuiþi devine insuportabilã, apare întrebarea dacã este posibilã ori nu vreo cale de salvare sau de rãzvrãtire. Autoritãþile din astfel de sisteme îºi iau de obicei mãsuri de siguranþã, prin angajarea în toate posturile-cheie ale suprastructurii a unor oameni fideli lor, pe care îi pot coordona cu uºurinþã. În asemenea cazuri, opozanþii sunt mai tot timpul oameni obiºnuiþi, care nu pot face mare lucru fãrã a fi pedepsiþi. Mult mai uºoarã este lupta împotriva unor astfel de sisteme din afara lor. Asta dacã pot fi gãsite cãi de evadare. ªi totuºi, chiar ºi în situaþiile cele mai lipsite de speranþã existã posibilitatea organizãrii unei rezistenþe interne, ce ar putea da rezultate. Primul pas este analiza atentã a sistemului pentru a vedea ce schimbãri anume sunt posibile. Apoi, cei care formeazã nucleul rezistenþei încep sã testeze concepþiile ºi sentimentele intime ale celor din jur, comenteazã unele lucruri minore, cãrora regimul nu le acordã prea multã importanþã (pentru a demonstra celorlalþi cã poziþia criticã este totuºi posibilã, dar fãrã a se expune prea mult, în caz cã informeazã cineva autoritãþile). Apoi încearcã sã stabileascã punþi de legãturã cu cei din jur, axându-se pe discutarea problemelor ce îi frãmântã ºi pe aceºtia, împãrtãºindu-le nemulþumirile, captându-le încrederea, determinându-i sã-ºi deschidã tot mai mult sufletul. De îndatã ce se formeazã un grup de opozanþi, nemulþumirile acestora faþã de sistem vor fi exprimate în revendicãri ale grupului, ce vor fi mult mai greu de anihilat de cãtre autoritãþi decât rãzvrãtirile individuale. În acest mod structurilor imper¬sonale ale regimului li se opun revendicãrile impersonale ale unei anumite organizaþii. Astfel, o minoritate puternicã poate lupta mult mai eficient împotriva majoritãþii. În continuare, de îndatã ce minoritatea s-a fãcut cunoscutã, ea poate determina Puterea sã accepte unele concesii, lucru ce îi sporeºte prestigiul ºi îi aduce noi adepþi. O astfel de strategie are destul de puþine ºanse de succes într-un sistem totalitar, însã variante ale ei sunt aplicate frecvent în statele ce asigurã un anume grad de libertãþi cetãþeneºti. Ea este caracteristicã înfiinþãrii ºi funcþionãrii unor organizaþii cetãþeneºti, unor grupãri ale minoritãþilor naþionale sau rasiale º.a.m.d. Concluzia ce trebuie reþinutã din acest subcapitol este cã rezistenþa colectivã e mult mai eficientã decât opoziþia indi¬vidualã, indiferent cât de cunoscutã ar fi persoana în cauzã. Din pãcate, acest lucru nu este luat în considerare de diverºii veleitari care bântuie scena politicã a statelor postcomuniste. Fragmen¬tarea spectrului politic, sciziunile determinate doar de vanitãþile personale ale unor lideri sau ale altora nu fac decât sã reducã drastic posibilitatea apariþiei unor formaþiuni politice puternice, care sã impulsioneze decisiv tranziþia spre sisteme democratice autentice. În statele cu un grad înalt de civilizaþie, deja scena politicã este dominatã de un numãr foarte redus de partide, în multe cazuri numai douã, astfel încât stabilitatea sistemului este mult mai mare, iar dezorientarea electoratului e minimã. Observarea atentã, detaºatã, a scenei politice poate releva cu destulã uºurinþã care partide încearcã sã atragã electoratul, prin diverse tehnici de manipulare, doar pentru satisfacerea orgoliilor sau a intereselor strict personale ce îi animã pe unii lideri de partid ori pe membrii acestora ºi care au într-adevãr un cuvânt de spus în promovarea mecanismelor democratice autentice ºi în asigurarea unei creºteri reale a bunãstãrii tuturor cetãþenilor. În acest capitol am trecut în revistã principalele strategii de identificare a tehnicilor de manipulare ºi de rezistenþã împotriva lor. Se cuvine totuºi o scurtã recapitulare, oferind astfel celor interesaþi instrumente cât mai eficiente pentru a se sustrage presiunii permanente exercitate de agenþii de influenþã. De aceea vom încheia aceastã carte cu o listã cuprinzând douãzeci ºi douã de sfaturi necesare pentru a rezista manipulãrilor. Douãzeci ºi douã de sfaturi practice pentru a rezista manipulãrilor 1. Încercaþi sã jucaþi cu dumneavoastrã înºivã, din când în când, rolul de "avocat al diavolului", combãtându-vã propria imagine, concepþiile pe care le consideraþi de nezdruncinat, prejudecãþile, comportamentul, sentimentele. Veþi ajunge astfel sã vã cunoaºteþi mai bine, sã vã descoperiþi punctele slabe ori rigiditãþile, dar poate ºi calitãþi pe care nu vi le-aþi pus în valoare. Încercaþi sã vã priviþi cu alþi ochi, mereu din alte perspective, pentru a înþelege mai bine care este pãrerea celorlalþi despre dumneavoastrã. 2. Exersaþi rostirea unor expresii precum: "Am greºit", "Îmi pare rãu", "E vina mea", "Am învãþat ceva din greºeala asta". 3. Fiþi atenþi la perspectiva din care alþii încearcã sã prezinte, sã încadreze o problemã, o situaþie, o anume opinie. Acceptând necondiþionat premisele lor, le oferiþi din start un avantaj substan¬þial. Fiþi pregãtiþi pentru eventualitatea de a respinge de la bun început, în întregime, punctul lor de vedere ºi de a veni cu varianta dumneavoastrã. Feriþi-vã sã treceþi la discutarea detaliilor înainte de a vedea dacã problema, în totalitatea ei, nu este cumva greºit pusã. De multe ori agenþii de influenþã îºi atrag inter¬locutorul în discuþii pe marginea unei probleme, pentru ca abia când e prea târziu acesta sã-ºi dea seama cã întreaga problemã era artificial creatã. Spre exemplu, dupã revoluþia din 1989, regimul de la Bucureºti a fãcut nenumãrate presiuni asupra zia¬riºtilor pentru discutarea articolelor pe care ar fi trebuit sã le cuprindã legea presei. Ziarele independente însã au pus problema cu totul altfel: era într-adevãr necesarã legea presei sau apariþia ei ar fi putut justifica un nou val de cenzurã informaþionalã? 4. Acceptaþi pierderile pe termen scurt (în bani, timp, efort, sau chiar respect faþã de propria dumneavoastrã persoanã) pentru a vã pãstra independenþa. Lãsându-vã atraºi cu uºurinþã de mirajul unor avantaje imediate, puteþi cãdea în capcane foarte pericu¬loase, iar suferinþa produsã de apariþia disonanþei cognitive va fi incomparabil mai mare decât cea provocatã de nemulþumiri sau de necazuri trecãtoare. Acceptaþi micile pierderi ºi gândiþi-vã cã ele vã sunt învãþãturã de minte pentru a nu mai greºi în viitor. 5. Puneþi imediat piciorul în prag atunci când sunteþi ne¬mulþumit, agasat, sau când suferiþi din cauza comportamentului unei persoane apropiate. Exersaþi-vã în a spune:,,Pot trãi ºi fãrã dragostea (prietenia) ta, chiar dacã la început îmi va fi greu. Dacã vrei sã mai fim împreunã (prieteni), înceteazã sã mai faci lucrul ãsta ºi obiºnuieºte-te sã faci asta", sau: "Pot supravieþui fãrã favorurile dumneavoastrã, dacã vreþi sã rãmânem în relaþii bune, gândiþi-vã sã mã trataþi cu mai mult respect" º.a.m.d. În caz cã nu sunteþi luat(ã) în serios, chiar dupã avertismente repetate, pregãtiþi-vã sã vã detaºaþi (despãrþiþi) total de persoana respectivã. 6. Evitaþi întotdeauna sã luaþi hotãrâri pripite, mai ales în situaþii care vã sunt neclare. Mulþi agenþi de influenþã exagereazã graba cu care trebuie sã rãspundeþi, presându-vã, pentru a nu vã da timp de gândire. Judecaþi problema la rece, luaþi-vã un rãgaz suficient, cãutaþi surse suplimentare de informaþii asupra subiec¬tului ºi abia apoi puneþi-vã semnãtura. 7. Întotdeauna când ceva vi se pare neclar, insistaþi cu între¬bãrile pânã ce vã lãmuriþi complet. Nu-i lãsaþi pe agenþii de in¬fluenþã sã vã facã sã vã simþiþi prost ºi astfel sã vã reducã la tãcere, în foarte multe cazuri, explicaþiile superficiale sunt semne ale unor tentative de manipulare, dar ºi ale superficialitãþii ºi incom¬petenþei celui chipurile atotºtiutor. 8. Exersaþi-vã în descifrarea sensurilor ascunse ale lucrurilor sau situaþiilor întâlnite la fiecare pas, indiferent cât de banale ar pãrea: rolul uniformelor, substratul diverselor relaþii interper-sonale, intenþiile reale ale diverºilor vorbitori, rolul nescris al unor legi ºi regulamente. Încercaþi sã vã explicaþi ce s-a urmãrit prin promovarea unor anumite concepþii arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afiºarea diverselor simboluri sau sigle, ce interese se ascund sub unele alianþe de circumstanþã, prin ce mijloace este obþinut acceptul sau ataºamentul unora sau al altora faþã de anumite idei, organizaþii sau lideri, cum acþioneazã asupra individului presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rânduri în articolele din ziare º.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar ºi foarte util. 9. Fiþi atent(ã) la regulile impuse de gazde, atunci când sunteþi în rolul oaspetelui. Uneori respectarea instinctivã a acestora (pentru a nu da dovadã de impoliteþe) vã poate limita drastic libertatea de exprimare, de acþiune ºi chiar de alegere. Priviþi cu detaºare regulile de protocol, respectaþi-le, dar nu într-o asemenea mãsurã, încât sã renunþaþi la a vã mai expune deschis pãrerile. Încercaþi din când în când sã jucaþi rolul nonconfor-mistului. Reacþiile celor din jur vã vor putea demonstra dacã au sau nu intenþii ascunse. 10. Nu acordaþi credit soluþiilor simple în cazul unor pro¬bleme personale, sociale sau politice complexe. 11. Amintiþi-vã cã nu existã dragoste sau prietenie totala, necondiþionatã, din partea unui strãin, la prima vedere. Fiþi foarte atenþi la cei care încearcã sã vi se "bage sub piele" ºi încercaþi sã aflaþi ce anume urmãresc sã obþinã de la dumneavoastrã. Însã chiar ºi în cadrul relaþiilor obiºnuite de prietenie sau de iubire, reþineþi cã acestea pot fi verificate numai în timp. De asemenea, este imposibil ca ele sã reziste dacã unul numai dã, iar celãlalt doar primeºte. Încrederea, adevãrata dragoste sau prietenie au la bazã reciprocitatea ºi respectul faþã de celãlalt. 12. Dacã ajungeþi într-o situaþie socialã nouã, într-un anturaj nou, într-o companie nefamiliarã, încercaþi imediat sã aflaþi de pe ce poziþie puteþi intra în contact cu cei din jur ºi care sunt principalii agenþi de influenþã ai grupului. Intraþi pe "lungimea de undã" a acestora, aflaþi cât mai multe amãnunte despre ei, "citiþi-le" preferinþele, orgoliile, preocupãrile, flataþi-i dacã e cazul, încercaþi sã descifraþi ce urmãresc ºi apoi cãutaþi soluþiile cele mai bune pentru a rezolva problemele ce se pot ivi. 13. Evitaþi situaþiile total nefamiliare, în care nu vã puteþi manifesta libertatea de acþiune sau de exprimare. Dacã totuºi vã aflaþi într-o asemenea situaþie, începeþi cu testarea limitelor ce vã sunt impuse. Acceptaþi un preþ mai mic pentru a vã elibera, în loc sã vã supuneþi unor suferinþe greu de suportat pe care vi le-ar putea provoca rãmânerea într-o astfel de situaþie. 14. Nu vã dezvãluiþi sentimentele, dorinþele ascunse, slãbi-ciunile sau limitele în faþa oricui. Amintiþi-vã cã, uneori, chiar ºi cel mai bun prieten vã poate trãda sau vã poate exploata cu ajutorul acestor destãinuiri. 15. Obiºnuiþi-vã cu momentele de detaºare emoþionaã, mai ales atunci când doriþi sã analizaþi cu atenþie ã anumitã problemã. Exersaþi-vã în pãstrarea calmului ºi a sângelui rece, în confrun¬tãrile cu cei care încearcã sã va manipuleze. De foarte multe ori ei urmãresc sã vã enerveze special pentru a vã crea momente de vulnerabilitate de care sã se foloseascã în a vã îngenunchea. 16. Nu vã lãsaþi la cheremul lãcomiei ºi al satisfacerii orgo¬liului personal. Agenþii de influenþã ºtiu foarte bine cum sã vã exploateze aceste slãbiciuni pentru a profita de pe urma dumnea¬voastrã sau chiar pentru a vã supune în cele din urmã. Rezistaþi ademenirilor, linguºelilor, bârfelor, iar dacã vã simþiþi nesigur(ã) ºi nu ºtiþi cum sã procedaþi, gândiþi-vã la persoana pe care o consideraþi un exemplu de onestitate ºi stãpânire de sine ºi imaginaþi-vã cum ar proceda aceasta în locul dumneavoastrã. 17. Acceptaþi schimbul de idei, analizaþi la rece opiniile sau concepþiile ce nu coincid cu ale dumneavoastrã, mai ales când sunt susþinute de argumente concrete, încercaþi sã vã puneþi în locul celor cu care vã confruntaþi ideile, pentru a vedea mai bine unde greºesc ei sau unde greºiþi dumneavoastrã. 18. Identificaþi momentele în care simþiþi un sentiment de vinã ºi încercaþi sã-i aflaþi originea. Vedeþi dacã nu vã este indus în mod artificial pentru a vã determina sã acþionaþi într-un anume fel. În general, nu luaþi decizii pentru a scãpa de sentimentul de vinã. Acceptaþi-l ca pe o componentã inevitabilã a firii umane, dar nu acþionaþi sub imperiul sãu. 19. Acþionaþi pe deplin conºtient în toate situaþiile. Nu luaþi decizii doar pentru cã "aºa trebuie" sau pentru cã aºa v-a intrat în reflex. Încercaþi sã vedeþi care anume reflexe corespund con¬vingerilor dumneavoastrã intime ºi care v-au fost impuse prin diverse tehnici de manipulare. 20. Gândiþi-vã cã, uneori, consecvenþa poate conduce la rigi¬ditate. Dacã în urma unei analize detaºate vã daþi seama cã aþi greºit, nu persistaþi în greºealã doar de dragul consecvenþei. 21. Autoritãþile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijeazã în autoritãþi fãrã a avea legitimitate trebuie supuºi unei analize atente pentru a vedea care sunt interesele ascunse ce îi animã ºi pentru a gãsi calea de a-i respinge. 22. Vociferãrile sau reacþiile emoþionale nu sunt suficiente pentru contracararea actelor de inechitate sau de injustiþie. Pentru a lupta împotriva oricãror abuzuri trebuie sã vã asumaþi deschis opþiunea ºi sã le înfruntaþi pânã la capãt, indiferent de consecinþe. Lista prezentatã mai sus conþine douãzeci ºi douã de sfaturi, însã ea constituie doar un început. O puteþi completa dumnea¬voastrã înºivã cu concluziile proprii extrase din aceastã carte sau rezultate în urma observaþiilor din viaþa de zi cu zi. Apoi puteþi analiza din nou toate aceste metode, le puteþi practica, le puteþi perfecþiona, le puteþi adapta situaþiilor concrete în care vã aflaþi la un moment dat, le puteþi împãrtãºi celor din jurul dumnea¬voastrã sau le puteþi ignora. Alegerea vã aparþine... Referinþe bibliografice Aronson, Elliot, Akert, Robin M. & Wilson, Timothy D., Social Psychology: The Heart and The Mind, New York, Harper Collins, 1994 Aronson, Elliot, Social Animal, San Francisco, W.H. Freeman, 1981 Cialdini, R.B., Influence: Science and Practice (ed. III), New York, Harper Collins, 1993 Conway, Fio & Siegelman, Jim, The Awesome Power of The Mind-Probers, Science Digest, sept. 1983 Hart, R., Friedrich, G. & Brooks, W., Overcoming Resistance to Persuasion, New York, Harper & Row, 1975 Hassen, S., Combatting Cult Mind Control, Rochester VT, Park Street, 1988 Kapferer, Jean-Noel, Zvonurile, Bucureºti, Humanitas, 1993 Keen, Sam, Faces ofthe Enemy, San Francisco, Harper & Row, 1986 Le Bon, Gustave, Psihologia mulþimilor, Bucureºti, Anima, 1990 Lifton, R.J., Thought Reform and The Psychology of Totalism, New York, W.W. Norton, 1969 Lutz, W., Double-Speak, New York, Harper & Row, 1983 Mares, William, The Marine Machine, New York, Doubleday, 1971 Marks, John, The Searchfor The Manchurian Candidate, New York, McGraw-Hill, 1980 Milburn, M.A., Persuasion and Politics: The Social Psychology of Public Opinion, Pacific Grove CA, Brooks/Cole, 1991 Milgram, S., The Individual in a Social Work: Essays and Experiments (ed. II), New York, McGraw-Hill, 1992 Pease, A., Limbajul Trupului, Bucureºti, Polimark, 1995 Pratkanis, A.R. & Aronson, E., Age of Propaganda: The Everyday Use and Abuse of Persuasion, New York, Freeman, 1991 Schrag, R, Mind Control, New York, Pantheon Books, 1978 Schwitzgebel, R.L., & Schwitzgebel, R.K. (Ed.), Psychotechnology: Electronic Control of Mind and Behavior, New York, Hoit, 1973 Weinstein, N.D., Psychiatry & the C.I.A., Washington D.C., American Psychiatric Press, 1990 Zimbardo, P.G., Ebbesen, E., & Maslach, C, Influencing Attitudes and Changing Behavior, Menlo Park CA, Addison Wesley, 1977 Zimbardo, P.G., Mind control: Political Fiction and Psychological Reality. În P. Stansky (Ed.), On Nineteen Eighty-four, New York, Freeman Press, 1984 Zimbardo, RG. & Leippe, M.R., The Psychology of Attitude Change and Social Influence, New York, McGraw-Hill, 1991 Zimbardo, P.G., The Tactics and Ethics of Persuasion. E. McGinnies & B. King (Eds.), Attitudes, Conflict, and Social Change, New York, Academic Press, 1972 Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 23 Decembrie 2013, ora 17:25
De la: Daphne, la data 2013-12-23 14:45:17www.youtube.com/watch?v=CcmrruNGFBE www.youtube.com/watch?v=Gf_A-CcbiwI Ingerul s-a intors din Rai. Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 23 Decembrie 2013, ora 18:26
Brüder Grimm - Brüderchen und Schwesterchen
Brüderchen nahm sein Schwesterchen an der Hand und sprach: "Seit die Mutter tot ist, haben wir keine gute Stunde mehr. Die Stiefmutter schlägt uns alle Tage, und wenn wir zu ihr kommen, stösst sie uns mit den Füssen fort. Die harten Brotkrusten, die übrig bleiben, sind unsere Speise, und dem Hündlein unter dem Tisch geht's besser, dem wirft sie doch manchmal einen guten Bissen zu. Dass Gott erbarm! Wenn das unsere Mutter wüsste! Komm, wir wollen miteinander in die weite Welt gehen!" Sie gingen den ganzen Tag über Wiesen, Felder und Steine, und wenn es regnete, sprach das Schwesterchen: "Gott und unsere Herzen, die weinen zusammen!" Abends kamen sie in einen grossen Wald und waren so müde von Jammer, Hunger und dem langen Weg, dass sie sich in einen hohlen Baum setzten und einschliefen. Am anderen Morgen, als sie aufwachten, stand die Sonne schon hoch am Himmel und schien heiss in den Baum hinein. Da sprach das Brüderchen: "Schwesterchen, mich dürstet, wenn ich ein Brünnlein wüsste, ich ging und tränk einmal; ich mein, ich hört eins rauschen." Brüderchen stand auf, nahm Schwesterchen an der Hand, und sie wollten das Brünnlein suchen. Die böse Stiefmutter aber war eine Hexe und hatte wohl gesehen, wie die beiden Kinder fortgegangen waren, war ihnen nachgeschlichen, heimlich, wie die Hexen schleichen, und hatte alle Brunnen im Walde verwünscht. Als sie nun ein Brünnlein fanden, dass so glitzerig über die Steine sprang, wollte das Brüderchen daraus trinken. Aber das Schwesterchen hörte, wie es im Rauschen sprach: "Wer aus mir trinkt, wird ein Tiger, wer aus mir trinkt, wird ein Tiger." - Da rief das Schwesterchen: "Ich bitte dich, Brüderlein, trink nicht, sonst wirst du ein wildes Tier und zerreissest mich!" Das Brüderchen trank nicht, ob es gleich so grossen Durst hatte, und sprach: "Ich will warten, bis zur nächsten Quelle." Als sie zum zweiten Brünnlein kamen, hörte das Schwesterchen, wie auch dieses sprach: "Wer aus mir trinkt, wird ein Wolf, wer aus mir trinkt, wird ein Wolf." Da rief das Schwesterchen: "Brüderchen, ich bitte dich, trink nicht, sonst wirst du ein Wolf und frissest mich!" - Das Brüderchen trank nicht und sprach: "Ich will warten, bis wir zur nächsten Quelle kommen, aber dann muss ich trinken, du magst sagen, was du willst, mein Durst ist gar zu gross." Und als sie zum dritten Brünnlein kamen, hörte das Schwesterlein, wie es im Rauschen sprach: "Wer aus mir trinkt, wird ein Reh; wer aus mir trinkt, wird ein Reh." Das Schwesterchen sprach: "Ach Brüderchen, ich bitte dich, trink nicht, sonst wirst du ein Reh und läufst mir fort." Aber das Brüderchen hatte sich gleich beim Brünnlein niedergekniet, hinabgebeugt und von dem Wasser getrunken und wie die ersten Tropfen auf seine Lippen gekommen waren, lag es da als ein Rehkälbchen. Nun weinte das Schwesterchen über das arme verwünschte Brüderchen, und das Rehchen weinte auch und sass so traurig neben ihm. Da sprach das Mädchen endlich: "Sei still, liebes Rehchen, ich will dich ja nimmermehr verlassen." Dann band es sein goldenes Strumpfband ab, tat es dem Rehchen um den Hals und rupfte Binsen und flocht ein weiches Seil daraus. Daran band es das Tierchen und führte es weiter und ging immer tiefer in den Wald hinein. Und als sie lange, lange gegangen waren, kamen sie endlich an ein kleines Haus, und das Mädchen schaute hinein, und weil es leer war, dachte es: Hier können wir bleiben und wohnen. Da suchte es dem Rehchen Laub und Moos zu einem weichen Lager, und jeden Morgen ging es aus und sammelte sich Wurzeln, Beeren und Nüsse, und für das Rehchen brachte es zartes Gras mit, das frass es ihm aus der Hand, war vergnügt und spielte vor ihm herum. Abends wenn Schwesterchen müde war und sein Gebet gesagt hatte, legte es seinen Kopf auf den Rücken des Rehkälbchens, das war sein Kissen, darauf es sanft einschlief. Und hätte das Brüderchen nur seine menschliche Gestalt gehabt, es wäre ein herrliches Leben gewesen. Das dauerte eine Zeitlang, dass sie so allein in der Wildnis waren. Es trug sich aber zu, dass der König des Landes eine grosse Jagd in dem Wald hielt. Da schallte das Hörnerblasen, Hundegebell und das lustige Geschrei der Jäger durch die Bäume, und das Rehlein hörte es und wäre gar zu gerne dabei gewesen. "Ach!" sprach es zu dem Schwesterlein, "lass mich hinaus in die Jagd, ich kann's nicht länger mehr aushalten!" und bat so lange, bis es einwilligte. "Aber," sprach es zu ihm, "komm mir ja abends wieder, vor den wilden Jägern schliess ich mein Türlein; und damit ich dich kenne, so klopf und sprich: 'Mein Schwesterlein, lass mich herein!' Und wenn du nicht so sprichst, so schliess ich mein Türlein nicht auf." Nun sprang das Rehchen hinaus, und war ihm so wohl und war so lustig in freier Luft. Der König und seine Jäger sahen das schöne Tier und setzten ihm nach, aber sie konnten es nicht einholen und wenn sie meinten, sie hätten es gewiss, da sprang es über das Gebüsch weg und war verschwunden. Als es dunkel ward, lief es zu dem Häuschen, klopfte und sprach: "Mein Schwesterchen, lass mich herein!" Da ward ihm die kleine Tür auf getan, es sprang hinein und ruhte sich die ganze Nacht auf seinem weichen Lager aus. Am andern Morgen ging die Jagd von neuem an, und als das Rehlein das Hifthorn hörte und das "Ho, Ho!" der Jäger, da hatte es keine Ruhe und sprach: "Schwesterchen, mach mir auf, ich muss hinaus." Das Schwesterchen öffnete ihm die Türe und sprach: "Aber zum Abend musst du wieder da sein und dein Sprüchlein sagen," Als der König und seine Jäger das Rehlein mit dem goldenen Halsband wieder sahen, jagten sie ihm alle nach, aber es war ihnen zu schnell und behend. Das währte den ganzen Tag, endlich aber hatten es die Jäger abends umzingelt, und einer verwundete es ein wenig am Fuss, so dass es hinken musste und langsam fortlief. Da schlich ihm ein Jäger nach bis zu dem Häuschen und hörte, wie es rief: "Mein Schwesterlein, lass mich herein!" und sah, dass die Tür ihm auf getan und alsbald wieder zugeschlossen ward. Der Jäger behielt das alles wohl im Sinn, ging zum König und erzählte ihm, was er gesehen und gehört hatte. Da sprach der König: "Morgen soll noch einmal gejagt werden!" Das Schwesterchen aber erschrak gewaltig, als es sah, dass sein Rehkälbchen verwundet war. Es wusch ihm das Blut ab, legte Kräuter auf und sprach: "Geh auf dein Lager, lieb Rehchen, dass du wieder heil wirst." Die Wunde aber war so gering, dass das Rehchen am Morgen nichts mehr davon spürte. Und als es die Jagdlust wieder draussen hörte, sprach es: "Ich kann's nicht aushalten, ich muss dabei sein; so bald soll mich keiner kriegen!" Das Schwesterchen weinte und sprach: "Nun werden sie dich töten, und ich bin hier allein im Walde und bin verlassen von aller Welt. Ich lass dich nicht hinaus." - "So sterb ich dir hier vor Betrübnis," antwortete das Rehchen, "wenn ich das Hifthorn höre, so mein ich, ich müsst' aus den Schuhen springen!" Da konnte das Schwesterchen nicht anders und schloss ihm mit schwerem Herzen die Tür auf, und das Rehchen sprang gesund und fröhlich in den Wald. Als es der König erblickte, sprach er zu seinen Jägern: "Nun jagt ihm nach den ganzen Tag bis in die Nacht, aber dass ihm keiner etwas zuleide tut!" Sobald die Sonne untergegangen war, sprach der König zum Jäger: "Nun komm und zeige mir das Waldhäuschen!" Und als er vor dem Türlein war, klopfte er an und rief: "Lieb Schwesterlein, lass mich herein!" Da ging die Tür auf, und der König trat herein, und da stand ein Mädchen, das war so schön, wie er noch keins gesehen hatte. Das Mädchen erschrak, als es sah, dass nicht sein Rehlein, sondern ein Mann hereinkam, der eine goldene Krone auf dem Haupt hatte. Aber der König sah es freundlich an, reichte ihm die Hand und sprach: "Willst du mit mir gehen auf mein Schloss und meine liebe Frau sein?" - "Ach ja," antwortete das Mädchen, "aber das Rehchen muss auch mit, das verlass ich nicht." Sprach der König: "Es soll bei dir bleiben, solange du lebst, und soll ihm an nichts fehlen." Indem kam es hereingesprungen, da band es das Schwesterchen wieder an das Binsenseil, nahm es selbst in die Hand und ging mit ihm aus dem Waldhäuschen fort. Der König nahm das schöne Mädchen auf sein Pferd und führte es in sein Schloss, wo die Hochzeit mit grosser Pracht gefeiert wurde, und war es nun die Frau Königin, und lebten sie lange Zeit vergnügt zusammen; das Rehlein ward gehegt und gepflegt und sprang in dem Schlossgarten herum. Die böse Stiefmutter aber, um derentwillen die Kinder in die Welt hineingegangen waren, die meinte nicht anders, als Schwesterchen wäre von den wilden Tieren im Walde zerrissen worden und Brüderchen als ein Rehkalb von den Jägern totgeschossen. Als sie nun hörte, dass sie so glücklich waren, und es ihnen so wohlging, da wurden Neid und Missgunst in ihrem Herzen rege und liessen ihr keine Ruhe, und sie hatte keinen anderen Gedanken, als wie sie die beiden doch noch ins Unglück bringen könnte. Ihre rechte Tochter, die hässlich war wie die Nacht und nur ein Auge hatte, die machte ihr Vorwürfe und sprach: "Eine Königin zu werden, das Glück hätte mir gebührt." - "Sei nur still," sagte die Alte und sprach sie zufrieden, "wenn's Zeit ist, will ich schon bei der Hand sein." Als nun die Zeit herangerückt war und die Königin ein schönes Knäblein zur Welt gebracht hatte und der König gerade auf der Jagd war, nahm die alte Hexe die Gestalt der Kammerfrau an, trat in die Stube, wo die Königin lag, und sprach zu der Kranken: "Kommt, das Bad ist fertig, das wird Euch wohl tun und frische Kräfte geben. Geschwind, eh es kalt wird!" Ihre Tochter war auch bei der Hand, sie trugen die schwache Königin in die Badstube und legten sie in die Wanne, dann schlössen sie die Tür ab und liefen davon. In der Badstube aber hatten sie ein rechtes Höllenfeuer angemacht, dass die schöne junge Königin bald ersticken musste. Als das vollbracht war, nahm die Alte ihre Tochter, setzte ihr eine Haube auf und legte sie ins Bett an der Königin Stelle. Sie gab ihr auch die Gestalt und das Aussehen der Königin; nur das verlorene Auge konnte sie ihr nicht wiedergeben. Damit es aber der König nicht merkte, musste sie sich auf die Seite legen, wo sie kein Auge hatte. Am Abend, als er heim kam und hörte, dass ihm ein Söhnlein geboren war, freute er sich herzlich, und wollte ans Bett seiner lieben Frau gehen und sehen, was sie machte. Da rief die Alte geschwind: "Beileibe, lasst die Vorhänge zu, die Königin darf noch nicht ins Licht sehen und muss Ruhe haben!" Der König ging zurück und wusste nicht, dass eine falsche Königin im Bette lag. Als es aber Mitternacht war und alles schlief, da sah die Kinderfrau, die in der Kinderstube neben der Wiege sass und allein noch wachte, wie die Türe aufging und die rechte Königin hereintrat. Sie nahm das Kind aus der Wiege, legte es in ihren Arm und gab ihm zu trinken. Dann schüttelte sie ihm sein Kisschen, legte es wieder hinein und deckte es mit dem Deckbettchen zu. Sie vergass aber auch das Rehchen nicht, ging in die Ecke, wo es lag, und streichelte ihm über den Rücken. Darauf ging sie ganz stillschweigend wieder zur Tür hinaus, und die Kinderfrau fragte am andern Morgen die Wächter, ob jemand während der Nacht ins Schloss gegangen wäre. Aber sie antworteten: "Nein, wir haben niemand gesehen." So kam sie viele Nächte und sprach niemals ein einziges Wort dabei; die Kinderfrau sah sie immer, aber sie getraute sich nicht, jemand etwas davon zu sagen. Als nun so eine Zeit verflossen war, da hub die Königin in der Nacht an zu reden und sprach: "Was macht mein Kind? Was macht mein Reh? Nun komm ich noch zweimal und dann nimmermehr." Die Kinderfrau antwortete ihr nicht, aber als sie wieder verschwunden war, ging sie zum König und erzählte ihm alles. Sprach der König: "Ach Gott! Was ist das! Ich will in der nächsten Nacht bei dem Kinde wachen." Abends ging er in die Kinderstube, aber um Mitternacht erschien die Königin wieder und sprach: "Was macht mein Kind? Was macht mein Reh? Nun komm ich noch einmal und dann nimmermehr." Und pflegte dann des Kindes, wie sie gewöhnlich tat, ehe sie verschwand. Der König getraute sich nicht, sie anzureden, aber er wachte auch in der folgenden Nacht. Sie sprach abermals: "Was macht mein Kind? Was macht mein Reh? Nun komm ich noch diesmal und dann nimmermehr." Da konnte sich der König nicht zurückhalten, sprang zu ihr und sprach: "Du kannst niemand anders sein, als meine liebe Frau!" Da antwortete sie: "Ja, ich bin deine Frau," und hatte in dem Augenblick durch Gottes Gnade das Leben wiedererhalten, war frisch, rot und gesund. Darauf erzählte sie dem König den Frevel, den die böse Hexe und ihre Tochter an ihr verübt hatten. Der König liess beide vor Gericht führen, und es ward ihnen das Urteil gesprochen. Die Tochter ward in den Wald geführt, wo sie die wilden Tiere zerrissen, die Hexe aber ward ins Feuer gelegt und musste jammervoll verbrennen. Und wie sie zu Asche verbrannt war, verwandelte sich das Rehkälbchen und erhielt seine menschliche Gestalt wieder; Schwesterchen und Brüderchen aber lebten glücklich zusammen bis an ihr Ende. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 24 Decembrie 2013, ora 15:06
De la: Daphne, la data 2013-12-23 17:25:39De la: Daphne, la data 2013-12-23 14:45:17www.youtube.com/watch?v=CcmrruNGFBE CRACIUN FERICIT, Black!  www.youtube.com/watch?v=4Heq1Jo_gDY CRACIUN FERICIT TUTUROR! 
Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 24 Decembrie 2013, ora 15:55
TEST CHIMIE ORGANICA V
1. IndicaÑi denumirea corectã în cazul: CH3 CH CH2 CH CH CH Cl CH3 CH3 CH3 CH2 CH CH3 I A. 2-etil-4-izopropil-5-iodoheptan B. 2-etil-3-cloro-4-izopropil-6-iodoheptan C. 2-metil-3-cloro-4-etil-6-iodooctan D. 5-cloro-2-iodo-4-izopropil-6-metil-octan E. 2-metil-3-cloro-4-etil-6-iodo-nonan 2. IndicaÑi ce tip de izomerie prezintã urmãtorul compus: CH3 C Cl C Br CH2 CH3 A. izomerie opticã B. izomerie de catenã C. izomerie geometricã D. izomerie opticã ºi de poziÑie E. izomerie de catenã ºi opticã 3. AlegeÑi produsul de reacÑie posibil: CH2 CH CH3 + HCl CH3 CH Cl A. CH3 CH + HCl CH3 CH2 CH2Cl B. 2 CH CH3 C. CH2 CH CH3 + HCl CH3 CH2 Cl CH3 CH + HCl CH3 CH2Cl D. 2 CH CH3 + CH4 E. CH2 CH CH3 + HCl CH3 CH3 + CH3Cl 4. La reacÑia de clorurare a 1-butenei la temperatura camerei în tetraclorurã de carbon are loc o: A. substituÑie la grupa metilen vecinã dublei legãturi B. substituÑie la grupa metil C. adiÑie D. adiÑie de tetraclorurã de carbon E. substituÑie la dubla legãturã 5. Propina este: A. CH2 CH CH3 E. H2C C CH2 B. CH2 CH2 CH3 C. CH3 C C CH3 D. CH3 C CH 6. ReacÑia dintre benzen ºi clor în prezentã de FeCl3 este o: A. nitrare B. adiÑie C. sulfonare D. eliminare E. substituÑie 7. Pentru a avea loc reacÑia completaÑi ceea ce lipseºte: NO2 + H2O NO2 NO2 HNO3 conc. + ? A. AlCl3 B. FeCl3 C. hν D. H2SO4 conc. E. HCl 8. SpecificaÑi cine sunt compuºii X ºi Y: CH3Cl AlCl3 + + X Y A. toluen ºi HBr B. benzen ºi HCl C. toluen ºi HCl D. fenol ºi CH4 E. clorobenzen ºi CH4 9. AlegeÑi reacÑia corectã: A. E. C. D. B. CH3COOH + + NaOH CH3OH CO2 + NaH CH3COOH + + NaOH CH3OH CO2 + Na CH3COOH + + NaOH CH3COONa H2O CH3COOH + + NaOH CH3CHO H2O + NaH CH3COOH + + NaOH CH4 CO2 + NaH 10. ReacÑia dintre un alcool ºi un acid carboxilic este o: A. oxidare B. ardere C. nitrare D. esterificare E. adiÑie 11. Ce tip de compuºi sunt urmãtorii: CH3CHO CH3COOH CH2OH A. compuºi cu sulf B. compuºi cu oxigen ºi azot C. hidrocarburi D. aldehidã, acid carboxilic, alcool E. aldehidã, acid carboxilic, fenol 12. DenumiÑi urmãtorul compus: CH2 CH2 COOH CH2 CH2 COOH A. acid succinic B. anhidridã maleicã C. acid adipic D. acid butiric E. anhidridã aceticã 13. Ce compus intermediar se obÑine la reacÑia de oxidare a etanolului cu bicromat de potasiu ºi acid sulfuric: A. benzaldehidã B. aldehida crotonicã C. acid benzoic D. propenã E. acetaldehidã 14. PrecizaÑi compusul: CH3 CH CH3 OH A. aldehidã propionicã B. propan C. 2-propanol D. 1-propanol E. propenã 15. Glucoza este o: A. cetozã B. aldehidã C. acid carboxilic D. aldohexozã E. aldopentozã 16. Zaharoza este formatã din: A. galactozã ºi acetaldehidã B. manozã ºi glucozã C. glucozã ºi fructozã în raport 1:1 D. fructozã ºi glucozã în raport 1:2 E. galactozã ºi manozã 17. Prin fermentaÑia alcoolicã a D-glucozei se obÑin: A. acetaldehidã ºi apã B. acetonã ºi acetaldehidã C. dioxid de carbon ºi apã D. etanol ºi apã E. etanol ºi dioxid de carbon 18. AlegeÑi din aceastã serie ce compuºi se potrivesc: A. glicinã, alaninã, acetaldehidã B. valinã, serinã, cisteinã C. lisinã, fenol, anhidridã ftalicã D. glucozã, acetonã, fructozã E. zaharozã, fenol, etanol 19. Glicina este: A. aminã B. acid carboxilic C. fenol D. aminoacid E. alcool 20. CalculaÑi randamentul de reacÑie pentru: + OH + NaOH H2O ONa ºtiind cã se obÑin practic 1,8 g fenoxid de sodiu din 2 g de fenol. MC6H6O = 94 g/mol MC6H5ONa = 116 g/mol A. 70% B. 74% C. 73% D. 75% E. 90% Raporteaza abuz de limbaj |
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 24 Decembrie 2013, ora 15:58
Tabell som vil dekke , Gold - Ass , og stokkepryl i Sack
Var en skredder som hadde tre sønner , og bare én geit . Men bukken , fordi de er alle næret med henne melk , måtte ha god mat , og tas hver dag til beite . Sønnene til de gjerninger etter serien . Når den eldste tok henne med til kirkegården , hvor de fineste urter var å la henne spise og kjøre om der. Om kvelden , når det var på tide å gå hjem , spurte han: « Goat , er du fornøyd ? Geita svarte , "Jeg er så lei av Jeg liker ikke blad meh ! meh ! ' «Kom hjem , sa gutten , tok henne i Strickchen , førte henne inn i stallen , og bandt henne . «Vel,» sa den gamle skredderen , "har bukken hadde henne riktig mengde mat ? ' "Å, " svarte sønnen, "har spist så mye , ikke et blad mer hun . ' Men faren ønsket å tilfredsstille seg selv , og gikk ned i stallen , strøk den kjære dyr og spurte: " Geit , har du fått nok ? Geita svarte , Hva bør jeg være fornøyd ? Jeg bare hoppet i løpet Gräbelein , Og fant ingen små blader meh ! meh ! «Hva gjør jeg hører ! ' ropte skredderen , og kjørte ovenpå og sa til gutten , " Ah , løgner deg , forteller bukken hadde fått nok , og du la dem sulte ? ' og i hans sinne tok han på tunet av veggen , og kjørte ham ut med slag . Den neste dagen det var begynnelsen av den andre sønnen , som var ute på garden hekk fra et sted der ingenting, men gode urter vokste , og bukken rensket helt av. Om natten når han ønsket å gå hjem , spurte han: « Goat , er du fornøyd ? Geita svarte , "Jeg er så lei av Jeg liker ikke blad meh ! meh ! ' «Kom hjem , sa gutten , dro den hjem og bandt henne opp i stallen . «Vel,» sa den gamle skredderen , "har bukken hadde henne riktig mengde mat ? ' "Å, " svarte sønnen, "har spist så mye , ikke et blad mer hun . ' Skredderen ville ikke stole på , og gikk ned i stallen og spurte: " Geit , har du fått nok ? Geita svarte , Hva bør jeg være fornøyd ? Jeg bare hoppet i løpet Gräbelein , og fant ingen blad , meh ! meh ! ' ' Den gudløse stakkar! " ropte skredderen , " å forlate som en from sultent dyr ! ' kjørte opp , og slo med verftet gutten ut av huset - dør . Nå kom begynnelsen av det tredje sønn, som ønsket å gjøre jobben sin godt , oppsøkt noen busker med de fineste bladene , og la bukken sluke dem . Om natten når han ønsket å gå hjem , spurte han: « Goat , har du fått nok ? Geita svarte , "Jeg er så lei av Jeg liker ikke blad meh ! meh ! ' «Kom hjem , sa gutten , førte dem inn i stallen , og bandt henne . «Vel,» sa den gamle skredderen , "har bukken hadde henne riktig mengde mat ? ' "Å, " svarte sønnen, "har spist så mye , ikke et blad mer hun . ' Skredderen ikke stole på , og gikk ned og spurte: " Geit , har du fått nok ? Den onde dyret svarte Hva bør jeg være fornøyd ? Jeg bare hoppet i løpet Gräbelein , og fant ingen blad , meh ! meh ! ' ' O den liggende stamfisk ! ' ropte skredderen , " hver så ond og vantro som de andre ! du skal ikke ha meg lenger lure ! ' og fra seg av sinne , hoppet han opp og garvet til en gutt med verftet tilbake så voldsomt at han hoppet til huset bortenfor . Den gamle skredderen var nå alene med sin geit . Neste morgen gikk han ned i stallen , kjærtegnet bukken og sa: "Kom , min kjære Thierlein , jeg vil at du skal mate meg selv . ' Gr tok henne strikking, og gjennomførte henne til grønne hekker , og blant gress , og alt mulig annet geiter liker å spise . 'Det så kan det skje for en gangs skyld til ditt hjerte mette sa han til henne , og la henne bla til kveld . Så spurte han: " Geit , er du fornøyd ? hun svarte: "Jeg er så lei av Jeg liker ikke blad meh ! meh ! ' «Kom hjem , sa skredderen , og ledet inn i stallen , og bandt henne . Når han weggieng , snudde han seg igjen og sa: « Nå er du fornøyd for en gangs skyld ? Men bukken gjorde ham ikke noe bedre , og kalles 'Hvordan skal jeg være fornøyd ? Jeg bare hoppet i løpet Gräbelein , og fant ingen blad , meh ! meh ! ' Da skredderen hørte det, ble han skremt, og så tydelig at han hadde drevet bort hans tre sønner uten grunn . «Vent , " ropte han , "du utakknemlige skapning , fortzujagen du er fortsatt for lite , jeg ønsker å trekke deg at du ikke lenger lov til å la deg se blant ærlige skred . ' I all hast løp han ovenpå , hentet sin barberhøvel , lathered bukkens hode , og barbert dem , så glatt som sin hule hånd . Og som verftet ville ha vært for godt , tok han pisken og ga henne slike kutt som de kjørte inn i store hopp det . Da skredderen ble dermed igjen ganske alene i huset hans , falt i stor sorg og hans sønner ville ha likt å ha tilbake , men ingen visste hvor de var borte råd . Den eldste hadde gått til en snekker i undervisningen , han studerte flittig og iherdig , og hadde som sin tid rundt , at han skulle vandre , ga mesteren ham et lite bord som ikke hadde noen spesiell rykte , og var av vanlig trevirke : men det hadde en god funksjon . Hvis du setter den ut , og sa , "Lille bord , dekke deg , " så den gode lille bordet var på en gang dekket med en pen duk , og en plate var der, og kniv og gaffel ved siden av seg , og retter med kokt kjøtt og Gebratnem hadde så mye plass , og et stort glass med rødvin skinte som gjorde hjertet . Den unge svenn tenkte , "for at du har nok for hele livet , ' trakk gode ting om verden og aldri bekymret seg om hvorvidt et vertshus bra eller dårlig , eller hvis noe skulle finnes der, eller ikke . Hvis han likte det , så han har ikke returnert en, men i feltet , i skogen , en eng , eller hvor han innbilte , tok han sin lille bordet av ryggen hans , satte den inn, og sa , " Dekk deg , " så det var alt det hva hans hjerte ønsket . Til slutt kom det til hans sinn , ville han tilbake til sin far , hans sinne ville ha sunket, og bordet som vil dekke han ville gjerne ta imot ham . Det skjedde at han var på vei hjem i kveld i et vertshus , som var fylt med gjester : de ønsket ham velkommen og inviterte ham til å sitte med dem og spise med dem , eller han ville ha problemer med å få noe . ' Nei , ' svarte snekkeren , ' de få biter jeg ikke ønsker å gjøre munnen på deg, i stedet skal du være min gjest . ' De lo og trodde han spøker med dem . Men han la sin trebord i midten av rommet og sa , "Lille bord , dekke deg . ' Øyeblikkelig ble dekket med mat , samt huseier kunne anskaffe , og lukten av det gjestene steget positivt til neseborene . ' Nås , kjære venner , "sa snekker , og gjestene, da de så hvordan det var ment det , ikke be to ganger , men nærmet seg, trakk ut sine kniver og angrepet det tappert . Og det som overrasket dem mest når en tallerken ble tom , deretter slått rett fra en full selvtillit på plass . Innkeeper sto i et hjørne og så på de tingene ; ' . Cooking slik du kunne i din driften sannsynligvis trenger " han visste ikke hva jeg skal si , men trodde Den snekker og hans kamerater gjorde lystig til sent på natt, men til slutt gikk hun til å sove , og den unge lærlingen gikk også til sengs og sette sin Wünschtischchen på veggen . Men utleier la hans tanker ingen fred , det falt ham inn at i hans trelast - rom , står litt gammelt bord , som vil se akkurat slik ut : han tok veldig forsiktig brakt , og byttet den for den som ønsker . Neste morgen snekker betalt for sengen hans , tok opp hans bord , aldri tenker at han ville ha en falsk , og gikk sin vei . Ved middagstid kom han til sin far, som empfieng ham med stor glede . «Vel , min kjære sønn , hva har du lært ? han sa til ham . ' Far , jeg er en snekker blitt. ' ' En god handel , »svarte den gamle kvinnen , " men hva har du hentet tilbake fra dine reiser ? ' Far , den beste tingen jeg tok er denne lille tabellen . ' Skredderen inspisert det på alle sider og sa , "fordi du gjorde ingen mesterverk , er dette en gammel og dårlig lite bord ' Men det er et bord som vil dekke , " svarte sønnen, "hvis jeg setter den ut , og fortelle ham at det bør være dekselet , så er de samme funksjonene de beste rettene på den og en vin som gladdens hjertet . Bare invitere alle våre slektninger og venner som du ønsker til fest på nytt og oppdatere , for tabellen vil gi dem alt de . ' Da selskapet ble satt sammen , satte han bordet i midten av rommet og sa , "Lille bord , dekke deg . ' Men det lille bordet ikke flytte og forble like nakne som enhver annen tabell som ikke forstår språket . Så den stakkars fyren lagt merke til at hans bord hadde blitt endret , og var skamfull at han var en løgner der. De pårørende , men spottet ham , og hadde ungetrunken og faste til deres hjem å gå igjen . Faren tok ut sine lapper igjen og gikk på skreddersøm, men sønnen gikk til en mester i arbeidet . Den andre sønnen hadde vært en møller og hadde i lære seg til ham . Når hans år var over , sa Mesteren "fordi du har holdt deg så godt , så jeg vil gi deg et esel for en spesiell type , han trekker ikke på bilen og også bærer en sekk . ' Hvorfor er han satt ? ' spurte den unge lærlingen . ' Han spytter gull , "svarte Miller , " hvis du setter den på en klut og du sier Bricklebrit , "så spytter du ut de gode dyre gull stykker , foran og bak . ' «Det er en vakker ting , sier lærlingen , og takket master og gikk inn i verden . Hvis han hadde nødvendig gull , han trengte bare ræva Bricklebrit ' å si , det regnet gull stykker , og han hadde ingen ytterligere problemer enn de plukker opp fra jorden . Der han gikk , ham det beste godt nok , og den dyrere var det bedre , for han har alltid hatt en hel pose . Da han hadde litt tid titt rundt om i verden , tenkte han: « Du må oppsøke din far når du kommer til cash cow , han vil glemme sin vrede , og ta dere godt . ' Det skjedde at han var gerieth der hans bror byttet den lille bordet i samme vertshuset . Han ledet sin ass ved hånden , og utleier ønsket å avlaste ham av dyret og slips , men den unge lærling sa , "Vær ikke bry meg grå hest jeg kjører inn i stallen , og binde ham opp meg selv , fordi jeg trenger å vite hvor han er . ' Den Wirth kom den merkelige før , og han sa man ble tvunget til å se etter hans ass selv , ville ikke ha mye å spise : men når den fremmede stakk hånden i lommen , to gull stykker trukket ut og sa at han var bare en god ting å kjøpe for ham , han åpnet øynene helt, løp og oppsøkte den beste han kunne mønstre . Etter middag gjesten spurte hva han ville skylder utleier ikke ønsker å doble tidsregning , og selv sa noen gullmynter han ville ha til å etablere . Det føltes i lommen , men hans gull var i overkant . «Vent et øyeblikk , Mr. Wirth , sa han :« Jeg vil gå og hente litt gull , ' men tok duken med . Utleier visste ikke hva det betydde, være nysgjerrig , stjal etter ham , og som gjest boltet Stallthüre , kikket han gjennom et kvisthull . Den fremmede spredt ut duken under dyr, kalt ' Bricklebrit , "og kjapt Fieng dyret å spytte på gull fra bak frem , at det regnet penger på bakken . Egg av tusen , sa utleier , "som de dukater er raskt laget ! en slik veske er ikke dårlig ! ' Gjesten har betalt sin poengsum , og gikk for å sove , men utleier slått ned om natten i stallen , ledet mesteren av mynte , og bundet opp en annen ræva i hans sted . Følgende morgen ved daggry trakk svennebrev fra rumpa hans , og trodde han hadde sin gull - ass . Noon han kom til sin far, som frydet seg da han så ham , og gjerne tok ham . «Hva har skjedd med deg , min sønn? spurte den gamle mannen . 'A miller , kjære far , »svarte han . «Hva har du hentet tilbake fra dine reiser ? ' «Ingenting annet enn et esel . ' ' Donkey funnet her nok , " sa faren, « en god geit fordi jeg ville ha vært bedre . ' «Ja,» svarte sønnen, " men det er ingen vanlig ass , men en cash cow : når jeg sier ' Bricklebrit , " for at du spyr den gode dyr for en hel klut av gull stykker . La innkalle alle våre relasjoner , vil jeg gjøre dem rike mennesker . ' 'Dette er hva jeg liker , sa skredderen , "så jeg trenger meg med nålen ikke å plage fortsatte, ' og løp ut seg selv og kalte forholdet . Når de var sammen, var hun møll gjøre vei , spre ut sin klut , og hentet eselet inn i rommet . ' Nå gir åtte sa han, og kalte ' Bricklebrit ", men det var ingen gull stykker som falt ned , og det ble funnet at dyret visste ingenting om kunst, fordi den ikke bringts alles ass så langt . Da den fattige møller trakk en lang ansikt , så at han ble hånet og ba de pårørende til å tilgi Giengen så dårlig hjem , som de var kommet. Det var ingenting igjen av den gamle mannen måtte strekke seg etter nålen igjen , og ungdommen leid seg til en møller . Den tredje broren hadde gått til en tre turner i læren , og fordi det er en dyktig handel , måtte han lære den lengste . Hans brødre , men fortalte ham i et brev hvor dårlig ting hadde skjedd med dem , og hvordan de kunne ha lagt utleier fortsatt på den siste natten av sine vakre som ønsker ting . Når turner hadde nå ferdig læring og skal vandre , så han ga sin herre , fordi han holdt seg så godt , en sekk , og sa " det er en kjepp i det . ' ' Jeg kan sette posen , og han har ikke råd til god service, men hva skal stokkepryl være i det ? noe som gjør det vanskelig . ' ' Jeg skal fortelle deg, " svarte kapteinen , " noen har gjort noe for deg beklager , men sier " stikke ut av sekken , " vil hoppe pinnen ut blant folk og dans dem så morsomt på baksiden rundt at de er åtte dager ikke røre eller flytte til , og mer sannsynlig at han ikke blir avvist som før du sier "pinne i posen . ' Lærlingen takket ham , hang posen i orden , og hvis noen kom for nær ham og ønsket å angripe ham , så han sa: " stikke ut av posen , ' er samtidig pinnen hoppet ut og banket en etter en , skjørt eller tunika fra baksiden , og ikke vente til han hadde avsatt ham , og gikk så raskt at eh sichs man allerede visste hans tur var . Den unge turner nådd i kveld i vertshuset der brødrene hans hadde blitt lurt . Han la sekken sin på bordet foran ham på , og begynte å fortelle hva han hadde sett noe rart i verden . «Ja,» sa han , « folk kan lett finne et bord som vil dekke en melkeku , og lignende : alle gode ting som jeg ikke forakter , men det er ingenting sammenlignet med den skatten som jeg har kjøpt , og det med meg i min sekk der. ' Utleier spisset ørene : "hva i all verden kan det være? ' trodde han sekken må fylles med noe annet enn juveler , jeg skal få dem billig også , fordi alle gode ting er tre . ' Var tid til søvn , gjesten strukket på benken og sette sin pose under en pute . Innkeeper trodde hans gjest lå i en dyp søvn , og gikk bort til ham og dyttet og dro ganske forsiktig og nøye på sekken hvis han kunne muligens trekke det bort og legge en annen . Den turner men hadde ventet lenge , så nå utleier ville bare gjøre en solid rykk , ropte han , ' stikke ut av posen . ' Umiddelbart kjørte Knüppelchen ut , inn på kroppen , og gned ham sømmene at den hadde noe slag. Verten ropte om nåde , men jo høyere han ropte , desto vanskeligere stokkepryl slå Tact på ryggen , før han til slutt falt til bakken oppbrukt . Da sa turner , " Hvis du ikke gir tabellen som vil dekke og gull -ass ut igjen , vil dansen begynne på nytt . ' ' Å nei , ' ropte utleier , ganske ydmykt , « Jeg vil gjerne produsere alt , bare gjøre den forbannede kobold krype tilbake i sekken . ' Da sa gutten: « Jeg vil la rettferdighet med nåde , men pass deg for skader ! ' Da kalte han ' kjepp i sekken ! " og la ham hvile . Den turner gikk neste morgen til bordet som vil dekke og gull -ass hjem til sin far . Skredderen frydet seg da han så ham igjen , og spurte ham hva han hadde lært i utenlandske. «Min far , » svarte han , « jeg har blitt en turner . ' ' En dyktig handel , "sa faren , " hva har du tatt fra vandrende ? ' ' En dyrebar ting , kjære far , " svarte sønnen, " en kjepp i sekken . ' «Hva ! ' ropte faren, " en pinne ! dette er verdt bryet ! det du kan ha avskåret fra hvert tre . ' Men ikke ett som dette, kjære Far : Jeg sier " stikke ut av posen , ' så stokkepryl springer ut og fører den som betyr syk med meg en trett dans , og han kan ikke etter mer enn opp til jorden er , og ber for godvær . Du skjønner , med denne pinnen jeg har et lite bord brakt i landsdekkende , og gull- ass som tyvaktig Wirth tok bort fra mine brødre . Nå la dem både ringe og invitere alle våre frender , jeg ønsker å spise og drikke , og vil fylle sine lommer med gull inn . ' Den gamle skredderen ville ikke helt tro , men fikk de pårørende sammen . Da turner spre en klut i rommet , ført i gull ræva , og sa til sin bror : ' Nå , kjære bror , snakker med ham . ' Møll sa , ' Bricklebrit , "og kjapt gullmyntene på duken ned , så ville et regnskyll , og eselet gjorde ikke fornøyd før alle hadde så mye at hun ikke lenger kunne støtte. ( Jeg ser dirs på , du er også engstelig for å være der . ) Da turner brakt det lille bordet og sa: « Kjære bror , snakke til den. ' Og knapt snekkerne ' tabell som vil dekke ' hadde sagt , det ble spredt og rikelig dekket med de mest utsøkte retter . Så et slikt måltid fant sted som god skredder hadde ennå aldri kjent i sitt hjem , og hele familien bodde sammen til sent på kvelden , og alle var glade og glad . Skredderen låst bort nål og tråd , verksted og jern i et skap , og bodde sammen med sine tre sønner i glede og ære . Men hvor er bukken kom dit , feilen var at skredderen å drive ut hans tre sønner ? Jeg skal fortelle deg . Hun var skamfull at hun hadde en skallet hode , og kjørte inn i en reven hull og krøp inn i den. Når reven kom hjem , glitret på ham et par store øyne ut av mørket at han ble skremt og løp vekk . Bjørnen møtte ham , og som reven så ganske forstyrret , sa han : «Hva er i veien , bror Fox , hvorfor skal du se ? " Ah , " svarte Rothe , "en uhyggelig dyr sitter i min hule og stirret på meg med flammende øyne . ' ' Vi vil snart kjøre ham , sa bjørnen , og gikk med ham til hulen og så i , men da han så den brennende øyne , det også endres til frykt : han ville ikke ha noe å gjøre med den voldsomme beist , og tok til bens . Bee møtte ham , og da hun så at det var mot til ham i hans hud ikke godt , sa hun , " Bjørn , du gjør en meget ynkelig ansikt , der all din munterhet ? ' 'Du kan snakke , "sa bjørnen , " en rasende dyret med stirrende øyne i huset til Rothen , og vi kan ikke drive ham ut . ' Bee sa , " Jeg synes synd på deg , Bjørn, jeg er en dårlig svak skapning som ikke ser Stirrer i veien for henne , men jeg tror at jeg kan hjelpe deg . ' Hun fløy inn reven sin hullet , satte seg på bukken glatte klippet hodet , og stukket henne så voldsomt , at hun sprang opp , ' meh ! meh ! ' skrek , og løp som en gal til verden, og ingen vet til denne timen , hvor hun har gått . Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|
