"cinci minte de lectura originala!"

Exista un topic "Romanul s-a nascut poet!" . Am constatat ca nu fiecare din noi s-a nascut poet ci unii prozatori, dramaturgi sau care foloseste alt gen literar. Crezand ca vor fi unii care vor sa scrie, am deschis acest topic! Pentru incurajare, copii aici o "proza foarte scurta"
Deruta.
EL se plimbă agitat. E bătrân, puţin cocârjat, în halat şi cu un fes vechi pe cap. Verifică mereu ceasul. EA intră nervoasă, răvăşită, aruncând hainele din mers.
- Ia, să-mi spui tu de unde vii la ora asta! O ia EL în primire de cum a auzit-o trântind uşa de la intrare, fără să mai aştepte să-i vadă chipul.
- Dar ce oră e dragă? îi răspunse EA cu o întrebare după ce îşi abandonase cizmele în dreptul uşii care dădea în camera de zi! Ceasul meu n-arată mai mult de ora patru!
- Nici acesta din camera ta n-arată mai mult deşi-i în garanţie! Nu ştiu ce ai tu în mâinile alea ca toate ceasurile se opresc la ora patru!
- N-am nimic dragă, al tău înaintează! Ia verifică-l să vezi cât arată! După ce îşi permise să-i ridice chiar EA mâneca halatului, se miră: Cum poate să arate ora opt!?
- Ceasul meu e bun! Şi apoi şi fără ceas vedeai că s-a-nnoptat! Mai bine spune-mi pe unde ai umblat de ai putut să întârzii atâta!
- Vai, dragă, nu cumva iar încerci să abuzezi de bănuieli? Uite, vezi, faci tu ce faci şi iar mă superi! Cum ajung acasă, cum mă ataci cu…
- Tu te superi? Îmi spui să nu ies că vii mai devreme să mergem la cofetăria nouă din colţul străzii şi uite când te-ai întors!
- Ce era să fac dragă? Hai, nu te supăra, că dacă îţi era de ieşit, mă aşteptai îmbrăcat de oraş, nu în cârpa asta! Da ca să te împac, îţi explic… Şi curajoasă îl pupă în aer cam la un centimetru de frunte apoi începe o poveste duioasă ca să-i adoarmă vigilenţa: Când mă întorceam grăbită acasă, nu spun ca expresu’ dar ca ăla…. ca ăla… tot mergeam! Ajungem din urmă trei bătrâni. Să fi fost mai tineri? Să fi fost cu doi-trei ani mai mari ca tine… Dar asta nu mai contează! Şi cum erau trei şi ocupau tot trotuarul, înţelegi că n-am putut cu nici un chip să-i depăşim! Şi mergeau aşa de-ncet, exact ca tine! Tocmai îi spuneam: „Ia te uită cât de bine seamănă oamenii între ei de la o anumită vârstă! Cât pe ce să cred că unul din ei e tocmai EL!” Adică tu, i-am zis!
- Bine, bine! Dar puteai să vii cu…
- Nu mă-ntrerupe! Tot timpu’ mă acuzi şi eşti predispus la ceartă dar niciodată nu mă laşi să mă disculp aşa cum trebuie! Cum mergeam noi aşa încet, îi spuneam: „ Ce drăguţi sunt bieţii de ei!” Acum cred că ai înţeles de ce nu îndrăzneam să-i depăşim!? Îi zicem: „Ce neveste răutăcioase şi ursuze cred că au sărăcuţii de ei că-i alungă din casă pentru a umbla pe străzi aşa, fără direcţie, doar ca să frâneze circulaţia celor grăbiţi numai ca să nu-i ţină lângă ele!” Ei, vezi? Eu nu sunt ca alea fără pic de inimă! Din contra! Nu te las să faci nici un pas înafara casei!
- Te-nţeleg dar nu destul că de-ai fi mers ca melcul tot ajungeai acasă măcar cu doua ceasuri mai devreme!
- Asta s-o crezi tu! Când gândeam şi noi că mai avem câţiva paşi până în bulevard, ce crezi că fac cele trei umbre? Se opresc dragă! Se opresc! Da, aşa cum bine-ai auzit: Se opresc! Nu ştiu cât au stat aşa oprite dar noi când ne-am întors nu mai erau acolo, dar nici nu plecaseră demult, că-i şi zărim în faţă la câţiva paşi de noi!
- Noi! Noi! Care noi? Şi mă rog matale, unde-ai fost cât au stat pe trotuar amărâţii ăia?
- Cum unde-am fost? Că doar n-aveam să stăm de vorbă în stradă să-ţi mai spună lumea că iar m-a văzut cu Mol’… Ştii, nu holba la mine spălăciţii ăia că mă buimăceşti! Mol’, colegu’ acela al meu fără noroc! Tocmai îmi vorbea că sunt singura care îl înţeleg! Şi apoi m-am dus la el nu numai să-l înţeleg şi să-l consolez niţel acolo cât de cât, dar trebuia să aranjăm şi situaţia!
- Să-ţi zic aşa că-ţi fac moftu’ şi te-nţeleg deşi nu prea pricep, dar de ce nu mai circuli cu maşina? Sau şi pe carosabil erau grupuri de … aşa ca mine?
- Dar ce draga, trăieşti pe altă lume? Încă nu ţi-a ieşit din cap maşina? Sunt peste trei săptămâni de când n-o mai avem! Ce te boldeşti la mine? Ce-ai rămas aşa ca… ca… N-ai ştiut? Înţeleg! N-ai ştiut că am uitat să-ţi spun! Dar puteai măcar să bănuieşti, că doar tu ai spus că nu-i prima zi când întârzii că vin pe jos şi că de asta întârzii!
- Dar ce-ai făcut cu maşina? Hai, spune! Nu mă lăsa să mor de inimă! Şi EL se lăsă neputincios pe un fotoliu care scârţâi urât parcă pentru a o întărâta şi mai tare pe EA.
- Ţi-am spus că Mol’ nu era înţeles de nimeni şi că avea numai duşmani! L-au dat dragă afară de la servici! Ce oameni! Îl bănuiau de chiul dragă şi mai ziceau că se ia şi de colege, ştii, de nevestele ălora… dar nu-i adevărat! Nu, deloc, pentru că eu tot timpu’ l-am susţinut… Dacă va fi nevoie, i-am zis că poate să conteze pe tine c-o să-i dai o referinţă, că doar ne e el cel mai bun prieten… Şi apoi tu, care mi te-ai lăudat de o mie de ori că ai fost sublocotenent în Brigada 3 Munte şi pe deasupra decorat de nemţi cu Crucea de Fier pentru că ai luptat pe schiuri pe la Harkov…, dar apropo, de ce n-ai rămas acolo? Nu mai era zăpadă? Da, voiam să zic, cu atâtea relaţii, ai putea, nu? Parcă ce-i o referinţă? O hârtie la care nu se uită nimeni da o pun la dosar să se justifice când e cazu’!
- Dacă zici tu, i-oi da eu când m-o ruga el, dar tot nu mi-ai spus ce-ai făcut cu maşina!
- Păi, foarte simplu! A vândut-o Mol’ la un preţ pe care tu nu l-ai fi luat nici dacă ar fi fost nouă, dar mi te după două zdruncinături care mi-au răvăşit mie creierii?! Şi l-am rugat în genunchi să ia şi el câţiva din ei acolo, că şi aşa ăia erau din suprapreţ, era meritu’ lui, nu?
- Suprapreţul l-a luat Moldovan dar preţul a rămas! Unde-i preţul? Ce-ai făcut cu preţul că în casă n-a intrat nici un ban în afara pensiei mele?
- Dacă mă mai pisezi mult cu întrebările, nu numai că mă supăr dar şi plec dragă, plec cu Mol’ să mă consoleze şi el aşa cum l-am consolat şi eu când mi-a cerut, că nici eu n-am mai mult noroc pe plan familial! Doar îmi spunea Mol’ că aşa am fost noi dăruiţi de natură într-o eclipsă de noroc pe toate planurile! Ce perioadă nenorocită! S-o fi născut mulţi pe timpu’ acela dragă, sau nici tu nu ştii mai mult ca noi?
- Dracu să-i ia pe toţi cei care s-au născut atunci, dar eu văd că încerci să mă duci cu vorba până mă scoţi din sărite anume ca să-ţi arunc vreo două… să te usture ca să ai apoi motiv să te superi şi să nu-mi mai răspunzi la ce te întreb! Îţi aminteşti că atunci când am vrut să vând maşina, nu m-ai lăsat? Ziceai că ne foloseşte la amândoi, că e răsfăţata noastră! Acum pricep de ce m-ai pus să ţi-o donez odată cu casa! Noroc ca pe asta n-o poate vinde Molul tău! Ziceai că vrei să conduci ca o adevărată proprietară dar pe urmă ai uitat să faci şcoala de şoferi! Cum ai putut să-mi faci tocmai tu una ca asta? Tu, o fată nenorocită care ai fost şi care mai făceai din când în când uz de conştiinţă în situaţiile penibile din care te-am scos de-atâtea ori!
- Da’ se termină dragă şi conştiinţa! Iei, iei, faci abuz şi te trezeşti că nu mai e, că ciupercă să fi fost ca să se înmulţească prin spori şi tot nu dovedea să facă faţă, da’ tu ştii că nu există conştiinţă cu spori, nu?
- Înghite-ţi sporii ăia odată că m-ai năucit de tot şi fă bine şi spune-mi ce vom face de-acum înainte fără maşină! Dar, ia stai! Când ai spus că-mi aduci banii de la Moldovan?
- Da’ n-am spus dragă pentru că plec în turneu cu el să ne găsim servici’ că şi eu de două săptămâni sunt ca să zic aşa pe dinafară din cauza bănuielilor, ci că stau prost cu reputaţia şi cu actul de prezenţă la birou! Să te mai aud că mai zici că ăia care m-au angajat îs oameni!
- Cum? Vrei să pleci? Ce înseamnă toate astea? Ce-ai făcut cu viaţa mea?
- Viaţa ta? Bătrâneţile tale dragă! Dacă am fost bună cu tine şi am încercat să-ţi ridic moralul că vei trăi lângă mine a doua tinereţe, am omis să zic „pe lângă a doua tinereţe” ca să te îmbărbătez! Dar acum nu-ţi mai cer altceva decât să mă uiţi! Te pup dragă papa şi…
- Nu mă pupi că dau telefon la Poliţie să te pupe ei… Oh, inima… Dă telefon la Salvare! M-am nenorocit, inima…
EA nu ţinu seama că EL alunecase de pe fotoliu şi că se chirci de durere jos pe covor pentru că auzi soneria de la intrare şi trebui să fugă să deschidă. Crezuse că Moldovan nu mai avusese răbdare să o aştepte la el în garsoniera cumpărată de două săptămâni cu banii de pe maşină şi că venise s-o ia, dar surpriză:
- Cine eşti şi de ce suni tocmai acum când am nevoie de un pic de timp şi linişte să-mi pot face ca lumea baga… Chipul femeii care sunase, surâzător la început, se transformă în balaur şi Ea îşi înghiţi limba şi nu mai putu să termine fraza cu care voia s-o pună la punct.
- Am venit… am venit… dar eu locuiesc aici şi am venit să locuiesc! Îi răspunse parcă nesigură pe ea, necunoscuta. Apoi: Am avut în gazdă un tânăr şi… Ştiţi, lui nu-i plăcea la curte, mie nu-mi mai plăcea la bloc, aşa că i-am vândut garsoniera şi cu ce am luat pe ea am pus lângă economiile mele şi i-am dat înapoi tânărului pe această casă! Mie îmi place să locuiesc la curte şi acum că s-a ivit ocazia… Uitaţi-vă, am toate actele aici… şi femeia îşi făcu loc pe lângă EA şi intră în camera de zi. Uimirea ei fu mare pentru că nu mai avu glas câteva secunde bune dar în acest timp mintea îi funcţionă fără reproş: Mi-a spus că locuinţa e liberă! Ce căutaţi aici? Luaţi-vă bunicuţul şi vă rog să mă lăsaţi să-mi descarc efectele că aşteaptă şoferul şi nu…
- Ce efecte cucoană? Îşi reveni în simţiri EL, probabil când auzul îi fu sfredelit de jignirea ce i se aduse. Chemaţi imediat pe nenorocitul care v-a vândut casa mea să-l iau de pantaloni şi să-i frec un pic…
- Dar n-am de unde să-l mai iau pe domnul Moldovan mai devreme de-o lună pentru că a plecat din ţară cu nişte afaceri care nu mai puteau fi amânate!
EA se făcu verde la faţă, un verde burăticiu plăcut ochiului dar EL nu mai putea să vadă aşa culoare pastel pentru că durerea de inimă îl chirci de astă dată într-o poziţie incomodă care nu-l lăsa să distingă altceva în încăpere decât nişte steluţe şugubeţe.
- Cum Mol’ a plecat fără mine?
Noua proprietară nu făcuse legătura între Mol-ul EI şi Moldovan-ul escroc, în schimb i se făcu milă de cei doi locatari şi îi încurajă:
- Nu vreţi să rămâneţi aici cu chirie? O să vă iau mai puţini bani decât s-ar cuveni, asta dacă nu aveţi unde să vă mutaţi! Acum o să sun la Salvare că nu-i bine să-l lăsăm pe bunicuţ să moară aici, poate are vreo casă la ţară şi o mână de ajutor dată azi, mâine poate valora cât o reşedinţă, nu-i aşa?

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2011-02-21 10:55:57Exista un topic "Romanul s-a nascut poet!" . Am constatat ca nu fiecare din noi s-a nascut poet ci unii prozatori, dramaturgi sau care foloseste alt gen literar. Crezand ca vor fi unii care vor sa scrie, am deschis acest topic! Pentru incurajare, copii aici o "proza foarte scurta"
Deruta.
EL se plimbă agitat. E bătrân, puţin cocârjat, în halat şi cu un fes vechi pe cap. Verifică mereu ceasul. EA intră nervoasă, răvăşită, aruncând hainele din mers.
- Ia, să-mi spui tu de unde vii la ora asta! O ia EL în primire de cum a auzit-o trântind uşa de la intrare, fără să mai aştepte să-i vadă chipul.
- Dar ce oră e dragă? îi răspunse EA cu o întrebare după ce îşi abandonase cizmele în dreptul uşii care dădea în camera de zi! Ceasul meu n-arată mai mult de ora patru!
- Nici acesta din camera ta n-arată mai mult deşi-i în garanţie! Nu ştiu ce ai tu în mâinile alea ca toate ceasurile se opresc la ora patru!
- N-am nimic dragă, al tău înaintează! Ia verifică-l să vezi cât arată! După ce îşi permise să-i ridice chiar EA mâneca halatului, se miră: Cum poate să arate ora opt!?
- Ceasul meu e bun! Şi apoi şi fără ceas vedeai că s-a-nnoptat! Mai bine spune-mi pe unde ai umblat de ai putut să întârzii atâta!
- Vai, dragă, nu cumva iar încerci să abuzezi de bănuieli? Uite, vezi, faci tu ce faci şi iar mă superi! Cum ajung acasă, cum mă ataci cu…
- Tu te superi? Îmi spui să nu ies că vii mai devreme să mergem la cofetăria nouă din colţul străzii şi uite când te-ai întors!
- Ce era să fac dragă? Hai, nu te supăra, că dacă îţi era de ieşit, mă aşteptai îmbrăcat de oraş, nu în cârpa asta! Da ca să te împac, îţi explic… Şi curajoasă îl pupă în aer cam la un centimetru de frunte apoi începe o poveste duioasă ca să-i adoarmă vigilenţa: Când mă întorceam grăbită acasă, nu spun ca expresu’ dar ca ăla…. ca ăla… tot mergeam! Ajungem din urmă trei bătrâni. Să fi fost mai tineri? Să fi fost cu doi-trei ani mai mari ca tine… Dar asta nu mai contează! Şi cum erau trei şi ocupau tot trotuarul, înţelegi că n-am putut cu nici un chip să-i depăşim! Şi mergeau aşa de-ncet, exact ca tine! Tocmai îi spuneam: „Ia te uită cât de bine seamănă oamenii între ei de la o anumită vârstă! Cât pe ce să cred că unul din ei e tocmai EL!” Adică tu, i-am zis!
- Bine, bine! Dar puteai să vii cu…
- Nu mă-ntrerupe! Tot timpu’ mă acuzi şi eşti predispus la ceartă dar niciodată nu mă laşi să mă disculp aşa cum trebuie! Cum mergeam noi aşa încet, îi spuneam: „ Ce drăguţi sunt bieţii de ei!” Acum cred că ai înţeles de ce nu îndrăzneam să-i depăşim!? Îi zicem: „Ce neveste răutăcioase şi ursuze cred că au sărăcuţii de ei că-i alungă din casă pentru a umbla pe străzi aşa, fără direcţie, doar ca să frâneze circulaţia celor grăbiţi numai ca să nu-i ţină lângă ele!” Ei, vezi? Eu nu sunt ca alea fără pic de inimă! Din contra! Nu te las să faci nici un pas înafara casei!
- Te-nţeleg dar nu destul că de-ai fi mers ca melcul tot ajungeai acasă măcar cu doua ceasuri mai devreme!
- Asta s-o crezi tu! Când gândeam şi noi că mai avem câţiva paşi până în bulevard, ce crezi că fac cele trei umbre? Se opresc dragă! Se opresc! Da, aşa cum bine-ai auzit: Se opresc! Nu ştiu cât au stat aşa oprite dar noi când ne-am întors nu mai erau acolo, dar nici nu plecaseră demult, că-i şi zărim în faţă la câţiva paşi de noi!
- Noi! Noi! Care noi? Şi mă rog matale, unde-ai fost cât au stat pe trotuar amărâţii ăia?
- Cum unde-am fost? Că doar n-aveam să stăm de vorbă în stradă să-ţi mai spună lumea că iar m-a văzut cu Mol’… Ştii, nu holba la mine spălăciţii ăia că mă buimăceşti! Mol’, colegu’ acela al meu fără noroc! Tocmai îmi vorbea că sunt singura care îl înţeleg! Şi apoi m-am dus la el nu numai să-l înţeleg şi să-l consolez niţel acolo cât de cât, dar trebuia să aranjăm şi situaţia!
- Să-ţi zic aşa că-ţi fac moftu’ şi te-nţeleg deşi nu prea pricep, dar de ce nu mai circuli cu maşina? Sau şi pe carosabil erau grupuri de … aşa ca mine?
- Dar ce draga, trăieşti pe altă lume? Încă nu ţi-a ieşit din cap maşina? Sunt peste trei săptămâni de când n-o mai avem! Ce te boldeşti la mine? Ce-ai rămas aşa ca… ca… N-ai ştiut? Înţeleg! N-ai ştiut că am uitat să-ţi spun! Dar puteai măcar să bănuieşti, că doar tu ai spus că nu-i prima zi când întârzii că vin pe jos şi că de asta întârzii!
- Dar ce-ai făcut cu maşina? Hai, spune! Nu mă lăsa să mor de inimă! Şi EL se lăsă neputincios pe un fotoliu care scârţâi urât parcă pentru a o întărâta şi mai tare pe EA.
- Ţi-am spus că Mol’ nu era înţeles de nimeni şi că avea numai duşmani! L-au dat dragă afară de la servici! Ce oameni! Îl bănuiau de chiul dragă şi mai ziceau că se ia şi de colege, ştii, de nevestele ălora… dar nu-i adevărat! Nu, deloc, pentru că eu tot timpu’ l-am susţinut… Dacă va fi nevoie, i-am zis că poate să conteze pe tine c-o să-i dai o referinţă, că doar ne e el cel mai bun prieten… Şi apoi tu, care mi te-ai lăudat de o mie de ori că ai fost sublocotenent în Brigada 3 Munte şi pe deasupra decorat de nemţi cu Crucea de Fier pentru că ai luptat pe schiuri pe la Harkov…, dar apropo, de ce n-ai rămas acolo? Nu mai era zăpadă? Da, voiam să zic, cu atâtea relaţii, ai putea, nu? Parcă ce-i o referinţă? O hârtie la care nu se uită nimeni da o pun la dosar să se justifice când e cazu’!
- Dacă zici tu, i-oi da eu când m-o ruga el, dar tot nu mi-ai spus ce-ai făcut cu maşina!
- Păi, foarte simplu! A vândut-o Mol’ la un preţ pe care tu nu l-ai fi luat nici dacă ar fi fost nouă, dar mi te după două zdruncinături care mi-au răvăşit mie creierii?! Şi l-am rugat în genunchi să ia şi el câţiva din ei acolo, că şi aşa ăia erau din suprapreţ, era meritu’ lui, nu?
- Suprapreţul l-a luat Moldovan dar preţul a rămas! Unde-i preţul? Ce-ai făcut cu preţul că în casă n-a intrat nici un ban în afara pensiei mele?
- Dacă mă mai pisezi mult cu întrebările, nu numai că mă supăr dar şi plec dragă, plec cu Mol’ să mă consoleze şi el aşa cum l-am consolat şi eu când mi-a cerut, că nici eu n-am mai mult noroc pe plan familial! Doar îmi spunea Mol’ că aşa am fost noi dăruiţi de natură într-o eclipsă de noroc pe toate planurile! Ce perioadă nenorocită! S-o fi născut mulţi pe timpu’ acela dragă, sau nici tu nu ştii mai mult ca noi?
- Dracu să-i ia pe toţi cei care s-au născut atunci, dar eu văd că încerci să mă duci cu vorba până mă scoţi din sărite anume ca să-ţi arunc vreo două… să te usture ca să ai apoi motiv să te superi şi să nu-mi mai răspunzi la ce te întreb! Îţi aminteşti că atunci când am vrut să vând maşina, nu m-ai lăsat? Ziceai că ne foloseşte la amândoi, că e răsfăţata noastră! Acum pricep de ce m-ai pus să ţi-o donez odată cu casa! Noroc ca pe asta n-o poate vinde Molul tău! Ziceai că vrei să conduci ca o adevărată proprietară dar pe urmă ai uitat să faci şcoala de şoferi! Cum ai putut să-mi faci tocmai tu una ca asta? Tu, o fată nenorocită care ai fost şi care mai făceai din când în când uz de conştiinţă în situaţiile penibile din care te-am scos de-atâtea ori!
- Da’ se termină dragă şi conştiinţa! Iei, iei, faci abuz şi te trezeşti că nu mai e, că ciupercă să fi fost ca să se înmulţească prin spori şi tot nu dovedea să facă faţă, da’ tu ştii că nu există conştiinţă cu spori, nu?
- Înghite-ţi sporii ăia odată că m-ai năucit de tot şi fă bine şi spune-mi ce vom face de-acum înainte fără maşină! Dar, ia stai! Când ai spus că-mi aduci banii de la Moldovan?
- Da’ n-am spus dragă pentru că plec în turneu cu el să ne găsim servici’ că şi eu de două săptămâni sunt ca să zic aşa pe dinafară din cauza bănuielilor, ci că stau prost cu reputaţia şi cu actul de prezenţă la birou! Să te mai aud că mai zici că ăia care m-au angajat îs oameni!
- Cum? Vrei să pleci? Ce înseamnă toate astea? Ce-ai făcut cu viaţa mea?
- Viaţa ta? Bătrâneţile tale dragă! Dacă am fost bună cu tine şi am încercat să-ţi ridic moralul că vei trăi lângă mine a doua tinereţe, am omis să zic „pe lângă a doua tinereţe” ca să te îmbărbătez! Dar acum nu-ţi mai cer altceva decât să mă uiţi! Te pup dragă papa şi…
- Nu mă pupi că dau telefon la Poliţie să te pupe ei… Oh, inima… Dă telefon la Salvare! M-am nenorocit, inima…
EA nu ţinu seama că EL alunecase de pe fotoliu şi că se chirci de durere jos pe covor pentru că auzi soneria de la intrare şi trebui să fugă să deschidă. Crezuse că Moldovan nu mai avusese răbdare să o aştepte la el în garsoniera cumpărată de două săptămâni cu banii de pe maşină şi că venise s-o ia, dar surpriză:
- Cine eşti şi de ce suni tocmai acum când am nevoie de un pic de timp şi linişte să-mi pot face ca lumea baga… Chipul femeii care sunase, surâzător la început, se transformă în balaur şi Ea îşi înghiţi limba şi nu mai putu să termine fraza cu care voia s-o pună la punct.
- Am venit… am venit… dar eu locuiesc aici şi am venit să locuiesc! Îi răspunse parcă nesigură pe ea, necunoscuta. Apoi: Am avut în gazdă un tânăr şi… Ştiţi, lui nu-i plăcea la curte, mie nu-mi mai plăcea la bloc, aşa că i-am vândut garsoniera şi cu ce am luat pe ea am pus lângă economiile mele şi i-am dat înapoi tânărului pe această casă! Mie îmi place să locuiesc la curte şi acum că s-a ivit ocazia… Uitaţi-vă, am toate actele aici… şi femeia îşi făcu loc pe lângă EA şi intră în camera de zi. Uimirea ei fu mare pentru că nu mai avu glas câteva secunde bune dar în acest timp mintea îi funcţionă fără reproş: Mi-a spus că locuinţa e liberă! Ce căutaţi aici? Luaţi-vă bunicuţul şi vă rog să mă lăsaţi să-mi descarc efectele că aşteaptă şoferul şi nu…
- Ce efecte cucoană? Îşi reveni în simţiri EL, probabil când auzul îi fu sfredelit de jignirea ce i se aduse. Chemaţi imediat pe nenorocitul care v-a vândut casa mea să-l iau de pantaloni şi să-i frec un pic…
- Dar n-am de unde să-l mai iau pe domnul Moldovan mai devreme de-o lună pentru că a plecat din ţară cu nişte afaceri care nu mai puteau fi amânate!
EA se făcu verde la faţă, un verde burăticiu plăcut ochiului dar EL nu mai putea să vadă aşa culoare pastel pentru că durerea de inimă îl chirci de astă dată într-o poziţie incomodă care nu-l lăsa să distingă altceva în încăpere decât nişte steluţe şugubeţe.
- Cum Mol’ a plecat fără mine?
Noua proprietară nu făcuse legătura între Mol-ul EI şi Moldovan-ul escroc, în schimb i se făcu milă de cei doi locatari şi îi încurajă:
- Nu vreţi să rămâneţi aici cu chirie? O să vă iau mai puţini bani decât s-ar cuveni, asta dacă nu aveţi unde să vă mutaţi! Acum o să sun la Salvare că nu-i bine să-l lăsăm pe bunicuţ să moară aici, poate are vreo casă la ţară şi o mână de ajutor dată azi, mâine poate valora cât o reşedinţă, nu-i aşa?

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

Ploaia isi lasa nesupravegheati stropii jucausi. Ei se zbenguie pina cad, lovindu-se de colturile aspre ale arsitei. De durere incep sa plinga. Pling, iar lacrimile lor imi ineaca vinovatia de a ma fi nascut.
- Ce bine, aud zicind ironic o voce din mine, daca nu esti vinovat, atunci esti liber.
- Liber? zic eu, auzi la ea, liber, dar ce, pina acuma nu am fost?
- Ai fost!...unde?...in tine sau in exteriorul tau, ?! ca eu n-am observat, imi zice vocea. Cum, erai vinovat si totusi erai liber?..
-Sigur, zic eu, ca doar nu eram propriu meu tiran.
- Ba erai, ba erai, ma contrazice a lehamite vocea. Pai, te-ai nascut pur, unic, original, asta zici ca e vina ta ce ti-au inecat-o stropii??....Nuu, vina ta e ca n-ai lucrat la originalul tau, ce era doar creionat la nastere. Nu, l-ai abandonat in cel mai murdar colt al atelierului si tu ai asezat pe sevalet o pinza noua. Ti-ai inmuiat penelul in diversitatea culorilor din fiecare clipa. Pe acest fals ti-ai desavirsit opera ta. Opera de arta, as zice, ti-am vazut munca titanica, priceperea, talentul. Trudeai fara odihna, chiar si cind necazurile iti pindeau pinza sa ti-o sfisie intr-o clipa de neatentie. Pacat de atita munca pentru un fals....
- Falsa esti tu, voce ratacita in mine, de unde ai venit si unde vrei sa pleci? Poate te ajut sa-ti gasesti limanul.
- Eu sint limanul tau, sint originalul ce sterg cu lacrimile mele praful din coltul nepasarii tale. Intelege, toata munca ta e cladita pe un fals.....
......un dialog mut, consumat intre eu cu mine in dimineata asta, cind calcai pe roua. Am strivit-o pina a iesit tot mustul din ea. Picioarelor mele le era sete dupa atita arsita.....

De la: lenacata, la data 2011-03-02 11:37:53Ploaia isi lasa nesupravegheati stropii jucausi. Ei se zbenguie pina cad, lovindu-se de colturile aspre ale arsitei. De durere incep sa plinga. Pling, iar lacrimile lor imi ineaca vinovatia de a ma fi nascut.
- Ce bine, aud zicind ironic o voce din mine, daca nu esti vinovat, atunci esti liber.
- Liber? zic eu, auzi la ea, liber, dar ce, pina acuma nu am fost?
- Ai fost!...unde?...in tine sau in exteriorul tau, ?! ca eu n-am observat, imi zice vocea. Cum, erai vinovat si totusi erai liber?..
-Sigur, zic eu, ca doar nu eram propriu meu tiran.
- Ba erai, ba erai, ma contrazice a lehamite vocea. Pai, te-ai nascut pur, unic, original, asta zici ca e vina ta ce ti-au inecat-o stropii??....Nuu, vina ta e ca n-ai lucrat la originalul tau, ce era doar creionat la nastere. Nu, l-ai abandonat in cel mai murdar colt al atelierului si tu ai asezat pe sevalet o pinza noua. Ti-ai inmuiat penelul in diversitatea culorilor din fiecare clipa. Pe acest fals ti-ai desavirsit opera ta. Opera de arta, as zice, ti-am vazut munca titanica, priceperea, talentul. Trudeai fara odihna, chiar si cind necazurile iti pindeau pinza sa ti-o sfisie intr-o clipa de neatentie. Pacat de atita munca pentru un fals....
- Falsa esti tu, voce ratacita in mine, de unde ai venit si unde vrei sa pleci? Poate te ajut sa-ti gasesti limanul.
- Eu sint limanul tau, sint originalul ce sterg cu lacrimile mele praful din coltul nepasarii tale. Intelege, toata munca ta e cladita pe un fals.....
......un dialog mut, consumat intre eu cu mine in dimineata asta, cind calcai pe roua. Am strivit-o pina a iesit tot mustul din ea. Picioarelor mele le era sete dupa atita arsita.....

Draga lenacata,
Ma adresez tie pentru ca ai postat acest text original: accepti si "critica"?
De fapt, normal ca pe orice topic se poarta discutii dar daca ceva nu convine celui caruia te adresezi, incep convulsiile cuvintelor vulgare. Noi nu suntem la un cenaclu cu pretentii ci ne lasam gandurile intr-un text in care transpunem o stare sufleteasca la un moment dat, o intamplare, etc.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

Unii cred ca sunt florin , dar nu sunt ! Altii mai prosti , cred ca sunt ana , dar nu sunt . dar sunt baiat si chiar daca nu beau , o bere virtuala merge !

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

De la: homeless, la data 2011-03-02 14:37:43

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

Unii cred ca sunt florin , dar nu sunt ! Altii mai prosti , cred ca sunt ana , dar nu sunt . dar sunt baiat si chiar daca nu beau , o bere virtuala merge !

Sa clarific starea de fapt: eu am crezut totdeauna ca esti 'homeless' dar nu stiam ce gen esti! Acum ca m-ai lamurit s-a consumat brusc im mintea mea misterul! Multumesc pentru ca nu ai refuzat berea! Imi era sete si singura nu servesc niciodata nimic nici macar virtual!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

mda, are sexul nehotarat, lucreaza mai mult cu limba... si l-a invatat prost si pe ala mic... ala se da si de gol...

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:00:24

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

mda, are sexul nehotarat, lucreaza mai mult cu limba... si l-a invatat prost si pe ala mic... ala se da si de gol...

Asta imi place la tine ! Stii sa-ti asumi homosexualitatea !

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:06:22

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:00:24

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

mda, are sexul nehotarat, lucreaza mai mult cu limba... si l-a invatat prost si pe ala mic... ala se da si de gol...

Asta imi place la tine ! Stii sa-ti asumi homosexualitatea !

....intr-un mod poetic

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:07:31

stiu ca-ti place de mine, mai exact de ce iese din mine... ca sa fiu poetic...
ce treaba ai tu cu orientarea mea sexuala, inelusul maroniu tot timpul este liber pentru tine... poti sa-l saruti cat vrei, ia-l si pe ciumegul ala de-si zice karpov... garantat nu te voi parasi, m-am invatat cu limba ta...

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:18:21Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

mai ia o pauza, sa respiri...

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:18:38

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:07:31

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:26:46

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:18:21Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

mai ia o pauza, sa respiri...

Te simti cu musca pe caciula ? Eu vorbeam la general si ma foloseam de cifre ! te crezi cifra ? Asta e grav ! Vezi-ti de de gaurile tale ......din capul tau de tabla ! Mai cap de tabla !

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:30:52

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:26:46

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:18:21Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

mai ia o pauza, sa respiri...

Te simti cu musca pe caciula ? Eu vorbeam la general si ma foloseam de cifre ! te crezi cifra ? Asta e grav ! Vezi-ti de de gaurile tale ......din capul tau de tabla ! Mai cap de tabla !

ce subtila esti ana, parca ai avea un cap de p-la in gura...

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:27:44

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:18:38

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:07:31

ti-ai pierdut orientarea sexuala?
nu-i nimic, te folosesc pe post de hartie igienica...

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:00:24

De la: _galina_, la data 2011-03-02 13:58:18Draga 'homeless', multumesc pentru flori! Daca esti baiat, servim o impreuna! Daca esti fata, data viitoare iti voi aduce un de flori! Dar cand vei veni cu ceva original care sa-mi desfete tot ce pune un text in miscare la o persoana sensibila la frumos, iti voi aferi, inca nu m-am decis dar sper ca nu-mi lasi prea mult timp de gandire!

mda, are sexul nehotarat, lucreaza mai mult cu limba... si l-a invatat prost si pe ala mic... ala se da si de gol... [/quote
Draga '9am243736', te rog nu-mi mai da informatii despre userii care vor sa scrie cateceva mai cu bun simt cand converseaza cu mine. Imi esti simpatic dar pe unde ma aflu ma intersestezi in conversatiile mele cu 'homeless' si nu-mi place. uite, scrie un text fara adresa si eu intru si-l comentez la modul cel mai serios. Imi pare rau ca s-a intamplat asa dar nu sunt eu de vina daca nu tii seama de cele mai elementare notiuni de comportare. Iti trimit si tie si o

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:32:56

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:30:52

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:26:46

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:18:21Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

mai ia o pauza, sa respiri...

Te simti cu musca pe caciula ? Eu vorbeam la general si ma foloseam de cifre ! te crezi cifra ? Asta e grav ! Vezi-ti de de gaurile tale ......din capul tau de tabla ! Mai cap de tabla !

ce subtila esti ana, parca ai avea un cap de p-la in gura...

Mai impotentule ti s-a spus ca homeless nu sunt eu ! Puteai sa te informezi mai limbricule inainte de a vomita parerile tale ! Tu crezi ca daca sotia ta , mama ta si bunica ta sunt guriste , se confirma regula? Vezi-ti de parasutele din propria-ti gradina si dupa aia baga-te in seama ! Ai un creier imputit, stiu ca ti se trage de la faptul ca esti detinatorul unui trist record de impotent cca 3,14 cm , dar incearca sa te refulezi la nevasta-ta sau la maica-ta ! Capul de tabla eu l-am inventat pe forum si tu esti unul dintre detinatori . Mai CAP de TABLA !
Esti un amarat de HOMO LABILIS !

originala ...nu-mi plac copiile .

Scuza-ma galina ca sunt nevoita sa-i postez impotentului , pe topicul tau , dar consider ca am si eu dreptul la replica , impotriva marlaniilor , tiganului si jegosului de 736 !

originala ...nu-mi plac copiile .

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:33:55

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:27:44

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:18:38

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:07:31

Esti bolnav sau dus cu capul ! Marsh la Socola sau vezi-ti de serviciul tau la privata , jegosule !

originala ...nu-mi plac copiile .

De la: ana__totir, la data 2011-03-03 00:50:58

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:32:56

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:30:52

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:26:46

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:18:21Din gandirea homosexualului miop !

Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea sunt procese prin care omul 736 se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale acestuia .
In momentul de fata, Eul lui 736 este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa de o puternica baza afectiva-emotionala , cantonata spre o exprimare homosexualista .

Eul lui 736 este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul 736 se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul homosexual .

Constiinta lui 736 este infrastructura Eului sau personal, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale FUNDamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca odata aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptibilitate , transformandu-l pe 736 in timp , intr-un homosexual sadea

mai ia o pauza, sa respiri...

Te simti cu musca pe caciula ? Eu vorbeam la general si ma foloseam de cifre ! te crezi cifra ? Asta e grav ! Vezi-ti de de gaurile tale ......din capul tau de tabla ! Mai cap de tabla !

ce subtila esti ana, parca ai avea un cap de p-la in gura...

Mai impotentule ti s-a spus ca homeless nu sunt eu ! Puteai sa te informezi mai limbricule inainte de a vomita parerile tale ! Tu crezi ca daca sotia ta , mama ta si bunica ta sunt guriste , se confirma regula? Vezi-ti de parasutele din propria-ti gradina si dupa aia baga-te in seama ! Ai un creier imputit, stiu ca ti se trage de la faptul ca esti detinatorul unui trist record de impotent cca 3,14 cm , dar incearca sa te refulezi la nevasta-ta sau la maica-ta ! Capul de tabla eu l-am inventat pe forum si tu esti unul dintre detinatori . Mai CAP de TABLA !
Esti un amarat de HOMO LABILIS !

Chiar are capul de tabla ? Stiam ca aceasta specie e pe cale de disparitie !

De la: 9am243736, la data 2011-03-02 15:18:38

De la: homeless, la data 2011-03-02 15:07:31

Mai poponautule , eu nu te bag in seama , insa observ ca ai halucinatii . Te inteleg , e normal la un paranoic , insa totul are o limita . Observ ca delirezi , ca ai mania persecutiei , dar de aici la a crede ca cineva e ba femeie , ba barbat , e cale lunga . Inteleg ca inca nu esti stabil emotional insa ai si tu o varsta , ar trebui sa intelegi cum sta treaba cu relatiile interumane . Sa nu mai indraznesti sa te referi la persoana mea ca te ia mama dracului . Mai spala-te pe dinti ca ti-a ramas ceva pe acolo si ca urmare folosesti doar cuvinte murdare . Poate ai remarcat ca sunt destul de multi care te apreciaza , atunci cand nu postezi .

De la: ana__totir, la data 2011-03-03 00:54:34Scuza-ma galina ca sunt nevoita sa-i postez impotentului , pe topicul tau , dar consider ca am si eu dreptul la replica , impotriva marlaniilor , tiganului si jegosului de 736 !

Draga Ana, in momente ca cel de mai sus se impune si "o punere la punct" indiferent pe ce topic ne aflam!

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

De la: _galina_, la data 2011-03-03 09:24:37

De la: ana__totir, la data 2011-03-03 00:54:34Scuza-ma galina ca sunt nevoita sa-i postez impotentului , pe topicul tau , dar consider ca am si eu dreptul la replica , impotriva marlaniilor , tiganului si jegosului de 736 !

Draga Ana, in momente ca cel de mai sus se impune si "o punere la punct" indiferent pe ce topic ne aflam!

De la: _KARPOV, la data 2011-03-03 09:34:13

De la: _galina_, la data 2011-03-03 09:24:37

De la: ana__totir, la data 2011-03-03 00:54:34Scuza-ma galina ca sunt nevoita sa-i postez impotentului , pe topicul tau , dar consider ca am si eu dreptul la replica , impotriva marlaniilor , tiganului si jegosului de 736 !

Draga Ana, in momente ca cel de mai sus se impune si "o punere la punct" indiferent pe ce topic ne aflam!

Pentru mine? Pentru Ana? Sau le impartim? Tu care esti atat de profund, nu transferi nimic pe aici sa ne delectam putin?

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina

UN CAZ PARTICULAR
EL joacă table singur. EA, inspirată de zeiţa căreia i se închină ori de câte ori e singură şi fără alte preocupări domestice, scrie la birou. Scrie o scenetă. EL nervos că a luat bătaie de la aceeaşi mână dar considerată adversar, se ridică de pe fotoliu apropiindu-se de spătarul scaunului EI, surprins de concentrarea cu care scrie. Citeşte cu glas tare:
- Undeva în Antarctida trăia un şef de secţie la o anume întreprindere… Ce faci dragă?
- Scriu o scenetă despre un şef de secţie care avea o secretară şi… EL o întrerupe:
- Şi ce dacă avea o secretară? Şi de ce în Antarctida?
- E o conspiraţie. Şi şeful meu are o secretară şi nu vreau să creadă că m-am inspirat din relaţia lor, mai ales că nu e chiar aşa cum se şuşoteşte pe coridoare de către femeile cărora nu li se rezolvă problemele ridicate de ele în audienţe!
- Dar Antarctida nu e locuită! Vreau să zic, nu există întreprinderi doar exploratori vremelnici…
- Păi nu te-ai prins? Asta e! Unde puteam să plasez acţiunea? Unde există şefi care pot trăi fără secretare? Hă? Chiar dacă nu sunt prinse în schema de personal, sunt aşa, pe lângă, să se ocupe şi de ei cineva…
- Nu sunt de acord cu tine! Şeful meu nu are absolut nici un fel de secretară!
- Ştii că ai spirit?! Azi tu eşti muza mea binecuvântatule! Uite, mă inspiri! Cred că e mai interesant să scriu o scenetă despre un şef fără secretară şi o voi intitula: „Un caz particular”.
Ia încearcă să-l descrii: cum arată? Iese anul acesta la pensie? E cocârjat? Şchiop? Miop din cale-afară? Hai, spune, vreau să aflu cât mai multe despre un astfel de şef!
- Din contra! E tânăr, înalt, frumos are şi pe vină-ncoace dar nu poate să…
- Ei, eu nu mi-am permis să te întreb…
- Oh, că m-ai înţeles greşit! Nu poate să aibă o…
- O femeie!
- Doamne, Dumnezeule! Nu poate să aibă o secretară, ce naiba nu pricepi?
- Dar de ce nu poate dragă? Secretara nu-i tot femeie? Aa! Înţeleg, are un secretar! E cumva homo….?
- Ba bine că nu! Nu poate să aibă o secretară pentru că lucrează în biroul lui şi nevastă-sa care-i rezolvă toate problemele de secretariat deşi are atribuţii proprii de serviciu!
- Păi acesta nu mai e caz particular! Voiam un şef care nu lucrează cu nevasta şi totuşi nu are secretară!
- Caută atunci în Antarctida! O încurajă EL regretând vizibil că a întrerupt-o din propria-i inspiraţie şi mai ales că o încurajase să se agaţe de un fir de păr de-al lui pentru salvarea ideii din materialul literar pe care, nevinovat, i-o întinse.
- Că bine zici! Nu se supără EA şi reveni la locul iniţial al desfăşurării acţiunii dar uzând de ideea lui, murmurând abia auzibil: În Antarctida trăia un şef care se deosebea de restul şefilor de pe Terra prin faptul că nu avea nici un fel de secretară. Aflând despre varietatea de obligaţii ce derivă din cutezanţa de a avea o astfel de angajată, găsise de cuviinţă că, în loc să aducă mereu cantităţi duble de cafea, s-ar putea chiar lăsa de un aşa viciu şi banii neirosiţi îi va strecura lunar în puşculiţă. Ba chiar nici nu va mai trebui să-i zâmbească şi atunci când şefii lui abia îl trimiseseră undeva spre origine pentru că nu reuşise să argumenteze de ce nu se realizaseră nu ştiu ce lucrări…, dar mai ales că nu trebuie să mai cumpere flori când e bosumflată, etc. şi astfel reuşi să se descurce singur. Şi se descurcă până într-o zi când „cioc, cioc, cioc” se aude dinspre faţa posterioară a uşii.
- Intră! Zice el ridicând capul dintr-un dosar care-l atrăsese la somn. Se deschide uşa şi în prag apare o doamnă prepensionară.
EL o întrerupe pe EA fără să se scoale de pe fotoliul unde îşi reluase jocul de table:
- Nu ştiu cum poţi dialoga singură!
- E mult mai simplu decât să joci table singur!
- O fi dar nu-i şi la fel de cinstit!
- Ce nu-i cinstit? Întrebă EA pentru că nu se gândise până atunci că nu-i cinstit felul cum scrie, însă El interveni prompt pentru a nu lăsa să o subjuge îndoiala:
- Uite, eu joc table singur dar joc ce pică la zaruri şi pentru mine şi pentru adversar, pe când tu scrii pentru toate personajele ce-ţi convine ţie!
- Am o idee salvatoare: să colaborăm! Eu scriu dialogul pentru doamna prepensionară şi tu ceea ce crezi că se cuvine pentru şef. Ei, ce zici? Şi EL se simţi privit atât de convingător de parcă îl invitase în dormitor, dar mai stătu o clipă în cumpănă:
- Ideea ta e bună, dar după încă o mamă de bătaie pe care mi-am încasat-o chiar acum în două marţuri la rând, moralmente nu mai fac doi bani!
- Păi dacă ţi-ai dat-o singur nu înţeleg de ce suferi atâta!
- Eu eram celălalt, adversarul, cel care încasa, nu cel care bătea, înţelegi?
- Bietul de tine! Ce tânăr şi ce păcat pe capul tău! Şi EA făcu gestul cu degetele uneia din mâini în dreptul profilului capului, încercând astfel să-l consoleze.
- Nu înţeleg unde vezi păcatul! Îi răspunse EL după ce mai întâi îşi pipăi calotele propriului cap.
- Damblaua dragă! Îl lămuri EA prompt.
- Plictiseala dragă, plictiseala şi mai ales oboseala! Uite, acasă mă plictisesc, la serviciu nu mai pot munci! Dacă nu-mi vor aproba cererea de avansare sau măcar a schimbării biroului de muncă, mă voi săvârşi în lumea celor drepţi! Nimeni din conducere nu mă crede că muncesc ca un câine!
- Dar ce dracu muncesc atâta câinii că eşti aşa obosit? Nu tu mă convingeai zilele trecute să nu cer să mă schimbe că de muncă n-a murit nimeni? Dar nu te-am ascultat şi am depus cererea cu mâinile mele în mapa directorului!
- Nu a murit nimeni până la mine! Ei, acum vezi? Abia eu sunt un caz particular! Ce-ai zis că ai făcut? Întrebă EL într-un târziu din cauza remanenţei primelor observaţii la adresa sănătăţii lui care încă îi mai vibrau în minte.
EA însă nu mai ţinu seama de replicile lui deoarece nu-i aduceau nici un dram de îmbunătăţire materialului literar care nu avansa. Citeşte în gând ce a apucat să scrie apoi cu tonul luat mai sus cu o gamă decât cel normal, reflectă cu glas tare:
- Am avut o idee dar cu tablele tale şi cu plictiseala ta, am pierdut-o!
- Cioc, cioc, cioc şi apare în uşa şefului prepensionara! Îi reîmprospătă EL memoria.

Nimic nu e imposibil pânâ nu devine imposibil! Galina