Ce trebuie safaca un popor cind are conducatori incompetenti

Cu siguranta exista o solutie.

In primul rand, sa nu mai alegem aceeas oameni.

Chiar exista in momentul acesta o alternativa a clasei politice actuale :

https://www.facebook.com/Cristian.Nicolescu.CandidatPNR/

Solutii exista........ dar oare Romanii pot sa treaca si la actiune ?

Din pacate cei mai multi dintre ei nu se implica.

Astept orice sugestie, intrebare si recomandari pe :

https://www.facebook.com/Cristian.Nicolescu.CandidatPNR/

Suntem tineri, nu am mai facut politica in ultimii 7 ani si vrem sa facem ceva pentru Romania.

Proiectul ----- Partidul Noua Romanie ----- este un proiect inceput de la ZERO.

www.partidulnouaromanie.ro

Cum ne poti ajuta ? pentru a putea ajunge in Parlament si a reprezenta Romanii cu demnitate, avem nevoie de 200.000 de semnaturi.

Orice semnatura ne ajuta enorm.

Munca munca si iar munca, respect de sine, respectarea regulilor, si restul vine, viata in prezent este facila si pt cei care nu muncesc.

asa crezi ? sa speram ca asta ar fi solutia , desi s-a muncit si pina acum ....!

daca tot e ziua EMINESCU, merge'un vers ptr. tema acestui topic :
"sa-i imparti in doua cete :
in nebuni si in misei ....
sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni" !

Adrian Severin: Epistola sfântului ambasador Klemm cãtre români




Perplexitate, teamã, revoltã, durere, dispreț, milã, ilaritate, disperare… Acestea sunt câteva dintre ingredientele cocktailului de sentimente insuflate de fabuloasa epistolã a Excelenței Sale, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, domnul Hans Klemm, transmisã unui român fictiv cu numele James Bond.
Am fost avertizat cã dacã voi da expresie publicã amintitelor sentimente soarta mea nu va fi deloc bunã și pentru o clipã m-am speriat. Mi-a apãrut atunci înaintea ochilor imaginea lui Corneliu Coposu care spunea cã fațã de suferințele îndurate de acest neam pentru a supraviețui cu demnitate, câțiva ani de pușcãrie nu conteazã. Mi-am amintit și cuvintele Președintelui american Franklin-Delano Roosevelt care avertiza cã în situații limitã singurul lucru de care trebuie sã ne fie fricã este frica însãși. Cu acestea în cuget am început sã scriu.

1. Perplexitatea mea are douã cauze. Pe de o parte, descoperirea faptului cã reprezentantul cel mai înalt al Americii pe lângã una dintre națiunile cele mai pro-americane din lume, nu știe nimic și dacã știe nu înțelege nimic despre cine este, ce apãrã și pentru ce luptã aceastã națiune. Pe de altã parte, reconfirmarea faptului cã Ambasadorul SUA în România lucreazã cu hãrnicie împotriva intereselor țãrii sale aici.

Este uluitor sã constați cã SUA au trimis în România un ambasador care nu înțelege diferența între modul de formare a națiunilor central-europene – pe criteriul etnic și pe baza unui trecut comun – și cel în care s-a format națiunea americanã – pe criteriul civic și pe baza unui proiect de viitor comun. Istoria statelor europene este lungã și fãrã aportul ei identitar viitorul este de neimaginat. Istoria SUA este scurtã și de aceea, memoria neavând obiect, imaginația se dezvoltã nestingheritã de constrângeri identitare. Orizontul european este fragmentat; cel american este global. Poate cã este mai plãcut și mai eficient sã fii american decât european. Este mai confortabil sã poți spune cã patria ta este acolo unde îți este bine (ubi bene ibi patria) decât sã vrei cu tot dinadinsul sã fie bine în patria în care strãmoșii tãi și-au zidit casa. Nu le poți cere însã europenilor sã facã saltul imposibil peste propria umbrã numai pentru cã tu nu ai umbrã și vrei ca toți sã îți fie asemeni.
Cu privire la națiunea românã, domnul ambasador nu știe cã naționalismul sãu a fost totdeauna de naturã geopoliticã, românii urmãrind mereu sã își consolideze securitatea iar nu sã își afirme superioritatea fațã de alte comunitãți etno-culturale. Creștinismul românesc (și aici includ și cea mai mare parte a minoritãților naționale) este inspirat de Dumnezeul iubitor și milostiv al Noului Testament iar nu de cel rãzboinic și rãzbunãtor al Vechiului Testament cu care au venit în bagaje pionierii americani. Biserica ortodoxã românã este o bisericã apostolicã și prin aceasta aristocraticã, respectiv una tolerantã și laicã (sic!), lispitã de tentații politice sau practici prozelitiste, cum este cazul majoritãții confesiunilor americane. Ca stat, deși fondatã pe principiul naționalitãților, România este astãzi o națiune civicã, secularã și multiculturalã. În mod tradițional ea este un spațiu de imigrare iar nu de emigrare (cu excepția relativã a ultimei jumãtãți de secol), care nu se teme de strãini tocmai întrucât i-a asimilat în mod pașnic pe toți cei care s-au stabilit pe teritoriul ei. Cã au venit aici ducând în mânã ramura de mãslin sau au cerut pãmânt și apã, toți strãinii ajunși pe ceea ce este astãzi teritoriu românesc, s-au fãcut, vorba poetului, o apã și-un pãmânt. În felul ei România este un creuzet cultural (melting pot) ca și America, cu mențiunea cã în el nu se topesc și se amestecã identitãți diferite ci identitãțile sosite mai târziu se integreazã într-un fond preexistent care astfel se transformã mereu rãmânând în esențã același (sic!). Spre a-și feri supușii de o asemenea asimilare, Imperiul Otoman le-a interzis musulmanilor sã se stabileascã la nord de Dunãre, în Principatele danubiene, sã își întemeieze aici afaceri sau sã își construiascã moschei. De aceea peisajul românesc nu este marcat de prezența pitoreascã a minaretelor, cum se întâmplã în Balcani. “Visul românesc” a fost pacea; spre deosebire de “visul american” care a fost dominația.
Dacã ar fi știut toate acestea, domnul ambasador al SUA ar fi înțeles cã actuala problemã a refugiaților arabo-musulmani nu are pentru români caracter cultural ci ține de securitate. În consecințã ea nu are a fi rezolvatã în termeni morali ci din perspectivã geopoliticã. A o aborda din alt unghi este egal cu a le spune românilor cã parteneriatul strategic româno-american nu valoreazã doi bani. Or, dezamãgirea românilor și americano-scepticismul subsecvent ei sunt în defavoarea Americii, mai ales în contextul celui de al treilea rãzboi mondial în curs de desfãșurare.

2. Sentimentul de teamã are și el douã rațiuni.

În primul rând, convingerea cã antiamericanismul în creștere galopantã al românilor, pe focul cãruia toarnã gaz prin panseurile sale însuși ambasadorul american, reprezintã o gravã amenințare la adresa securitãții naționale a României.
În al doilea rând, teama descinde din revelarea faptului cã planul SUA nu ar fi acela de a avea în România, cu bunele și relele ei, un partener strategic ci de a demola identitatea „vechii Românii” pentru ca pe ruinele ei sã clãdeascã, dupã expresia dlui Klemm, „o nouã Românie”; nu neapãrat islamicã ci anaționalã și prin asta neeuropeanã. Aceastã Românie nu este descrisã de ambasadorul american de manierã afirmativã, substanțialã și pozitivã, ci de manierã exclusivã, proceduralã și negativã. „Noua Românie” nu oferã ci exclude – exclude „corupția”, adicã, potrivit Codului lui Klemm, pe toți cei care apãrã identitatea și interesele „vechii Românii” – și nu zidește ci ordoneazã – adicã instaureazã teroarea statului așa zis de drept, prin care știm deja cã, în virtutea aceluiaș Cod, se înțelege „complexul militar-judiciar” fundamentat pe concepții autoritar-populiste, care se învârte în jurul axei DNA-SRI.
Analizând mesajele simbolice ale recentului bilanț al DNA am dovedit cã acestã instituție și universul al cãrui centru este, dezvoltã o mentalitate de tip totalitar. Nu mai revin asupra argumentelor. Cum atunci când vorbește de „stat de drept” dl Klemm totdeauna la acest univers se referã, înțelegem ce are în vedere atunci când ne spune cã proiectul „noii Românii” are ca obiectiv principal omnipotența „statului de drept”. Dacã Lenin se pare cã dorea sã organizeze statul ca pe o pușcãrie perfectã în care urmau a fi reduși la neant dușamnii de clasã ai proletariatului, „statul de drept” al domnului Klemm, inspirat de ideologiile dreptei radicale, ambiționeazã realizarea unui cadru similar dar pentru exterminarea dușmanului de rasã. Nu este vorba de rasã în înțelesul etnic, cãruia naziștii îi dãdeau o conotație biologicã, ci în înțeles cultural. Tot ereditatea este în discuție dar nu cea biologicã ci cea culturalã. Iatã ce ni se pregãtește. Sã spunem lucrurilor pe nume.
3. Sursele revoltei fațã de acest mesaj sunt multiple. Cum sã nu te revolți atunci când îl vezi pe ambasadorul american cã îți vorbește sfãtos despre statul de drept, în timp ce încalcã fãrã remușcãri normele dreptului internațional codificate în Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice dintre state?! Cum sã nu te cuprindã o sfântã indignare când același domn te îndeamnã sã îi primești cu cãldurã și chiar sã îi naturalizezi cu generozitate pe imigranții arabo-musulmani, la numai câteva sãptãmâni dupã ce tot el ne explica cu aceeași convingere cã ridicarea vizelor de cãlãtorie pentru români în SUA este exclusã și în timp ce țara sa a înãlțat un zid (asemãnãtor celuiconstruit de comuniști la Berlin în timpul Rãzboiului Rece) pentru a opri imigrația mexicanã!? (Imigrație care înseamnã de fapt revenirea mexicanilor pe pãmânturile de unde au fost izgoniți prin forța armelor de nobilii înaintași ai dlui Klemm.) Cum sã nu ți se urce sângele la cap când reprezentantul SUA ne îndeamnã sã cãutãm un Einstein printre sãrmanii refugiați arabi fugiți din calea haosului ucigaș pe care tocmai necugetata politicã americanã l-a stârnit dar nu suflã o vorbã despre repatrierea Einstenilor români din Sillicon Valley, rãpiți nouã în detrimentul viitorului „vechii Românii”!? Cum sã nu te apuce nebunia când cel care zi de zi îi îndeamnã pe români sã se urascã între ei, sã își renege conducãtorii și sã își distrugã elitele, le cere sã îi iubeascã pe strãini?! Nerușinarea se pare cã nu are margini.
4. Textul ambasadorului Klemm este pentru mine și o sursã de imensã durere. Sunt inițiatorul parteneriatului strategic româno-american. Ideea acestui parteneriat s-a nãscut în biroul meu de la Ministerul Afacerilor Externe, în discuțiile cu consilierii mei și ea a fost dusã de mine la Washington cu prilejul vizitei efectuate acolo în aprilie 1997. Atunci am afirmat o dorințã care sintetiza o întreagã filosofie politicã: „prefer ca România sã devinã membru NATO ca partener strategic al SUA decât sã devinã partener strategic al SUA ca membru NATO.” Tot atunci – și de atunci încoace fãrã încetare – le-am spus compatrioților mei cã parteneriatul cu SUA reprezintã principala garanție a securitãții noastre și cã dacã nu dorim ca marile puteri euro-atlantice și euro-asiatice sã facã tot felul de tranzacții peste capul nostru și pe seama noastrã (aceasta incluzând strivirea noastrã în cleștele geopolitic ruso-german), este esențial sã menținem o relație specialã cu Washingtonul, bazatã pe inserarea utilã a României în strategia americanã din regiunea Mãrii Negre și la gurile Dunãrii. Aceste idei, analizate și acceptate de principiu cu omologul meu, Secretarul de Stat Madeleine Allbright, și adjunctul acesteia, Strobe Talbott, au fost confirmate odatã cu vizita oficialã a Președintelui Bill Clinton la București, în iulie 1997, și transpuse în limbaj tehnic prin documentul convenit de mine cu asistentul Secretarului de Stat, Mark Grossman, tot la București, în toamna aceluiaș an. La baza parteneriatului așezasem cu mândrie și speranțã cei patru „C”: comunicare, consultare, concertare, cooperare. Ulterior aveam sã coprezidez împreunã cu fostul Secretar american al apãrãrii, William Perry, Comitetul de acțiune al parteneriatului strategic româno-american.
Ce poate fi mai dureros decât sã vezi un asemenea proiect nãruindu-se sub povara aroganței, frivolitãții, stupizeniei și iresponsabilitãții strategice dovedite de urmașii celor care l-au construit?! Ce poate fi mai trist decât constatarea cã „parteneriatul celor patru C” se transformã într-un jalnic protectorat care nici mãcar nu urmãrește salvarea României istorice ci înlocuirea ei cu o „nouã Românie” fãrã trecut și vitregitã de identitate, proiectatã în laboratoare neromânești, inspiratã de modele neromânești și croitã dupã interese strãine națiunii române autentice?! Ce poate fi mai tragic decât sentimentul cã ți-ai împins compatrioții pe un drum care riscã sã îi ducã spre neant, spre dispariția din istorie sau, în cel mai bun caz, spre rãmânerea la periferia istoriei ca o națiune-surogat?! Vã asigur cã este o durere atât de mare încât nici o alta nu mai conteazã și nici o amenințare nu mai sperie.
5. De unde vinde disprețul? Excelența Sa vorbește românilor pe un ton profesoral. Le dã exemple din viațã. Spune ce le lipsește. Îi îndeamnã sã fie buni și înțelepți. Le explicã „pe înțelesul lor” la ce sunt utili imigranții și de ce valul lor nu este o „invazie” ci o „oportunitate”.
Nu știu dacã dl. Klemm își dã seama dar procedând astfel el ofenseazã inteligența unui întreg popor și abuzeazã de ospitalitatea sa. Bunãvoința afișatã ostentativ nu este decât ipocrizie. Reacția fațã de asemenea prelegeri moraliste nu poate fi decât aceea de dispreț.
Dincolo de atari aspecte, nu poate scãpa atenției o presupusã subtilitate. Ambasadorul american face apel la mila românilor fațã de cei izgoniți de nevoi existențiale de pe melagurile lor natale, spre a aluneca ușor de la ideea ca aceștia sã fie gãzduiți în România la aceea ca ei sã fie naturalizați în România. Soluția preconizatã nu este așadar provizorie ci definitivã. Acești noi cetãțeni români, ne învațã domnul Klemm, nu numai cã vor contribui la construirea unei economii românești vibrante ci și la fãurirea unei culturii românești tot atât de vibrante. Cum, spre deosebire de economie, care are legi universale și beneficiazã de tehnologii globalizate, cultura este un mod specific de a crea valori și de aceea conferã identitate unei națiuni, rezultã cã, de fapt, ni se sugereazã cã românii trebuie sã renunțe la actuala lor identitate; cã actuala culturã româneascã ar trebui sã se stingã pentru a face locul unei alte culturi. Lucru perfect coerent cu teza „noii Românii”, precum și cu aceea a distrugerii, inclusiv prin condamnãri penale și încarcerãri, a elitelor României vechi.Aflãm astfel de unde vine ideea „resetãrii întregii clase politice românești” strigatã în mod spontan de niște „tineri frumoși și liberi” dar spãlați pe creier, apãruți din neant și dispãruți tot acolo, ale cãror „juste doleanțe” privind înlocuirea unui guvern democratic cu unul tehnocratic au fost susținute public de ambasadorul SUA.
Venite din partea unui inamic, asemenea șmecherii subversive sunt de înțeles. Când ele sunt opera unui aliat, se numesc trãdare și trebuie sã li se rãspundã cu întregul dispreț cuvenit trãdãtorilor.
6. Domnul Hans Klemm mi-a trezit, însã, și mila. Cred cã pe undeva el este de bunã credințã. Asta în sensul cã face rãul cu convingerea cã face bine. Atâta știe, atâta înțelege, atâta spune.
Domnia sa face parte dintre aceia care sunt convinși cã pe lume este doar atâta luminã câtã intrã pe fereastra casei. De aceea nici nu și-a dat seama cã prin spusele sale îi va ambarasa nu numai pe americanofobi ci și pe americanofili; ba chiar și cozile de topor nãimite din România care, iatã, s-au limitat la a difuza sec și fãrã comentarii „învãțãturile” domnului Klemm ca pe un simplu editorial, deci ca pe produsul unui gen literar prin care autorul comunicã liric exclusiv opinii personale.
La urma urmelor ambasadorul are dreptate când spune cã imigranții aduc cu ei energii proaspete, imaginație, inițiativã, forțã de muncã, spirit antreprenorial, îmbogãțind cu ele țãrile în care se așeazã. Când o asemenea țarã este una ca România, cu o populație rãritã, îmbãtrânitã și cam leneșã, un asemenea aport de resurse umane este o binefacere. Dacã acceptându-l arãți și empatie pentru niște bãtuți de soartã obligați sã își pãrãseascã vetrele strãbune și sã își caute norocul printre strãini, cu atât mai bine. De ce atunci atâta supãrare? Aceasta nu poate fi decât propagandã antiamericanã pusã la cale de ruși sau eventual de nemți; nu-i așa? Virulența ei aratã cã „industria anticorupției” mai are mult de lucru și cã secția judecãtoreascã a DNA trebuie sã își intensifice eforturile pentru a trimite la ghilotinã pe „teroriștii” care dinamiteazã șantierul “României americane”.
Instincul îmi spune cã domnul Klemm este un om onest și loial. El crede sincer cã ceea ce spune este purul adevãr și cã spunându-l servește cu devotament pe cei care l-au trimis în România și interesele legitime ale țãrii sale. De aceea muncește cu hãrnicie pentru a le explica românilor ce așteaptã SUA ca ei sã facã spre binele lor și al parteneriatului transatlantic. Cu cât explicã mai mult, însã, cu atât devoaleazã mai mult proiecte de a cãror malignitate nu este conștient și care îi înstrãineazã pe români de acest parteneriat, altminteri, în formula lui inițialã dar și în condițiile actualelor raporturi internaționale de putere, atât de necesar lor.
Aceastã contradicție între iluzie și realitate, între intenții și fapte, între așteptãri și rezultate, este sursa legitimã a unei imense tristeți.
7. Ea este însã și declanșatoarea unui imens hohot de râs; cãci originea comicului stã în diferența dintre aparențã și esențã.
Domnul ambasador nu știe despre ce vorbește. Bunãoarã nu știe cã la contactul dintre civilizații diferite înflorește corupția, crima organizatã, terorismul și traficul ilicit. Nu știe – sau a uitat, întrucât corectitudinea politicã îi cere sã uite – cã imigranții europeni care au traversat Atlanticul cu poruncile Vechiului Testament în suflet, nu s-au stabilit în sânul unei comunitãți etno-culturale preexistente, ci și-au fondat coloniile (viitoarele SUA) pe un teren pustiit de bãștinași prin aceleași metode sângeroase prin care, în antichitatea biblicã, evreii și-au luat în primire „pãmântul promis”. Nu știe cã sintezele culturale necesitã secole spre a se realiza fãrã violențã iar asta numai în mãsura în care aportul nou vine gradual și în doze mici. Altminteri orice forțare alimenteazã xenofobia, intoleranța, purificarea etnicã, genocidul și alte crime similare ce chiar dacã nu pot fi scuzate, pot fi explicate; cãci rãul, dupã cum spune Shakespeare, nu este în stele ci este în noi. Ar fi suficient ca domnul Klemm sã studieze istoria țãrii de origine a familiei sale, Germania, pentru a o afla. Ca american de primã generație probabil cã nu a fãcut-o; așa cum nu vor fi lãsați sã o facã cu istoria patriei lor nici românii de „ultimã generație” hãrãziți a fi constructorii „noii Românii”.
Nu știe dar vorbește domnul ambasador. Vorbește pentru cã nu știe. Mai cu seamã nu știe cã nu știe. Or, acest contrast dintre seriozitatea cu care vorbește despre ce nu știe crezând cã dânsul știe iar noi nu știm, pe când în realitate noi știm dar dânsul nu știe, provoacã o ilaritate de nestãpânit. Mai ales la un popor care, potrivit lui Petre Țuțea, este trist (cum sã nu fii trist cu asemenea aliați?!) dar are mult umor. 8. Toate aceste sentimente se sintetizeazã într-unul de disperare. Aceasta are explicații multiple și oarecum contradictorii.
Nu ar fi corect sã nu spunem cã unele dintre aspectele relevate de ambasadorul Hans Klemm sunt juste.
Declinul demografic al Europei este o realitate. Europa are nevoie de sânge proaspãt și energii noi. Cum demografia este mama istoriei, tendințele ei actuale pe „bãtrânul continent” sunt îngrijorãtoare și impun schimbarea politicii în domeniul azilului și imigrației. O politicã obligatoriu europeanã a cãrei adoptare a întârziat nu din cauza României ci a șovinismului bunãstãrii, specific democrațiilor decadente din Europa occidentalã.
Este de asemenea adevãrat cã globalizarea este un fenomen natural și cã separarea strictã a națiunilor culturale nu mai este realistã. De altfel, în istorie au dispãrut atâtea mari civilizații – cea asirianã, cea babiloneanã, cea egipteanã etc. – iar omenirea a mers înainte. În mãsura în care națiunile sunt un produs natural al istoriei ori cel puțin au fost impuse de nevoi apãrute natural pe o anumitã treaptã a istoriei, ele nu pot fi menținute artificial, împotriva mersului istoriei. Solidaritatea umanã, pe deasupra frontierelor culturale care în mod tradițional ne despart, este azi nu doar o țintã nobilã, de atingerea cãreia depinde pacea universalã, dar și o țintã posibil de atins. Aceastã idee stã la baza proiectului UE ca uniune de națiuni și de cetãțeni.
Deocamdatã este greu de conceput o lume în care valorile morale abstracte iau locul intereselor – individuale sau naționale. Egoismul rãmâne sã domine acțiunea oamenilor și a statelor. Nici o națiune nu poate lãsa garda jos în asemenea condiții. Ceea ce se poate face este, însã, ca, prin gestiunea comunã a resurselor necesare dezvoltãrii, interesele naționale sã poatã fi definite de manierã convergentã într-un context geopolitic comun iar competiția dintre națiuni sã fie moderatã, lãsând locul concurenței dintre persoanele private. Totodatã, este posibil ca egoismul exclusivist primitiv, de facturã tribalã, sã fie înlocuit de solidaritate ca unicã formã de egoism inteligent.
Or, te apucã disperarea când vezi cum o dezbatere serioasã, raționalã și pozitivã asupra tuturor acestor teme esențiale este compromisã prin intrarea unui elefant moralist în magazinul de porțelanuri al multipolarismului asimentric global, amplificându-i dezordinea și așa uriașã.
Dupã cum tot disperare se naște la constatarea refuzului diplomației americane (sau poate numai a ambasadei SUA la București) de a lua contact cu toate segmentele societãții românești pentru a le asculta și a înțelege astfel mai bine realitatea româneascã. În loc sã primeascã mâna întinsã de cãtre românii care iubesc America precum sarea în bucate, dl ambasador Hans Klemm, asemenea unui Rege Lear american, preferã sã se intoxice cu lingușirile înșelãtoare ale unor prieteni falși, în spatele cãrora nu este exclus sã se ascundã chiar adversarul strategic de care se teme.
În fine, la disperare te duce inacțiunea servilã a diplomației românești. Nu este posibil ca vãzând cum principalul tãu parteneriat strategic se prãbușește sau se transformã într-un proiect neocolonial, sã rãmâi în pasivitate cu un zâmbet complezent, sperând cã potopul va veni dupã plecarea ta. Domnul ambasador Klemm ar fi trebuit de mult invitat la MAE pentru o discuție clarificatoare. În paralel, ambasadorul României la Washington ar fi trebuit sã cearã audiențã la Secretarul de Stat John Kerry spre a-i exprima îngrijorarea fațã de demersurile diplomației americane la București, demersuri susceptibile sã afecteze atât securitatea României cât și interesele vitale ale SUA în Europa orientalã. Sunt convins cã prin asemenea gesturi ceva s-ar putea îndrepta. Nimeni nu ridicã însã un deget. Nimeni nu ajutã America sã înțeleagã și România sã se salveze. Ceea ce este exasperant.
De aceea, totul rãmâne pe umerii societãții civile sau mai ales la voia hazardului unor luãri de poziție izolate precum cea de fațã.

Știu cã acest text va trezi reacții murdare. Echipa de zgomote a forțelor întunericului va sãri sã spunã cã sunt agent al Rusiei, cã sunt corupt, cã sunt naționalist și xenofob, cã nu știu formula apei, cã sunt conspiraționist, cã sunt nepotul lui Brucan sau al mai știu eu cui, un hybris fãrã principii care se sinucide numai pentru a atrage atenția asupra sa. Eu care am creat parteneriatul româno-american; eu care am redactat Declarația de la Oradea privind România civicã și multiculturalã; eu care am denunțat printre primii corupția de sistem din România și de corupt ce am fost am rãmas printre cei mai sãraci oameni politici români, al cãrui nume nu se gãsește în nici una dintre rețelele de prãdãtori vinovați de pauperizarea țãrii.

Toate acestea nu conteazã. Fiecare are o viațã și aceastã viațã este arma cea mai puternicã prin care poate înfrânge rãul. Nimic nu poate alunga mai eficient tenebrele și mobiliza mai mult forțele binelui decât acceptarea seninã a crucii. De aceea, pentru a-i convinge pe români sã nu se teamã ci sã se ridice în apãrarea identitãții, demnitãții și libertãții lor, am spus ceea ce am spus. Dixit et salvavi animam meam (am spus și astfel mi-am salvat sufletul).

,,.........
Știu cã acest text va trezi reacții murdare. Echipa de zgomote a forțelor întunericului va sãri sã spunã cã sunt agent al Rusiei, cã sunt corupt, cã sunt naționalist și xenofob, cã nu știu formula apei, cã sunt conspiraționist, cã sunt nepotul lui Brucan sau al mai știu eu cui, un hybris fãrã principii care se sinucide numai pentru a atrage atenția asupra sa. Eu care am creat parteneriatul româno-american; eu care am redactat Declarația de la Oradea privind România civicã și multiculturalã; eu care am denunțat printre primii corupția de sistem din România și de corupt ce am fost am rãmas printre cei mai sãraci oameni politici români, al cãrui nume nu se gãsește în nici una dintre rețelele de prãdãtori vinovați de pauperizarea țãrii.

Toate acestea nu conteazã. Fiecare are o viațã și aceastã viațã este arma cea mai puternicã prin care poate înfrânge rãul. Nimic nu poate alunga mai eficient tenebrele și mobiliza mai mult forțele binelui decât acceptarea seninã a crucii. De aceea, pentru a-i convinge pe români sã nu se teamã ci sã se ridice în apãrarea identitãții, demnitãții și libertãții lor, am spus ceea ce am spus. Dixit et salvavi animam meam (am spus și astfel mi-am salvat sufletul).''



LA MULTI ANI, ROMÂNE! Sa fii binecuvantat impreuna cu toti ai tai! Nimic fara Dumnezeu!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Musetel, la data 2017-01-24 11:03:39,,.........
Știu c� acest text va trezi reacții murdare. Echipa de zgomote a forțelor �ntunericului va s�ri s� spun� c� sunt agent al Rusiei, c� sunt corupt, c� sunt naționalist și xenofob, c� nu știu formula apei, c� sunt conspiraționist, c� sunt nepotul lui Brucan sau al mai știu eu cui, un hybris f�r� principii care se sinucide numai pentru a atrage atenția asupra sa. Eu care am creat parteneriatul rom�no-american; eu care am redactat Declarația de la Oradea privind Rom�nia civic� și multicultural�; eu care am denunțat printre primii corupția de sistem din Rom�nia și de corupt ce am fost am r�mas printre cei mai s�raci oameni politici rom�ni, al c�rui nume nu se g�sește �n nici una dintre rețelele de pr�d�tori vinovați de pauperizarea ț�rii.

Toate acestea nu conteaz�. Fiecare are o viaț� și aceast� viaț� este arma cea mai puternic� prin care poate �nfr�nge r�ul. Nimic nu poate alunga mai eficient tenebrele și mobiliza mai mult forțele binelui dec�t acceptarea senin� a crucii. De aceea, pentru a-i convinge pe rom�ni s� nu se team� ci s� se ridice �n ap�rarea identit�ții, demnit�ții și libert�ții lor, am spus ceea ce am spus. Dixit et salvavi animam meam (am spus și astfel mi-am salvat sufletul).''



LA MULTI ANI, ROM�NE! Sa fii binecuvantat impreuna cu toti ai tai! Nimic fara Dumnezeu!

www.digi24.ro

,,Adrian Severin este primul politician roman care a ajuns din fotoliile Parlamentului European, in spatele gratiilor.
A fost condamnat in luna noiembrie la patru ani de închisoare cu executare dupa ce A CERUT MITA pentru promovarea unor amendamente la Bruxelles.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, completul de cinci judecatori sporeste pedeapsa de la 3 ani inchisoare cu executare, cu un an si dispune ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de patru ani de inchisoare cu executare in PENITENCIAR."

De la: _HAAK00N_, la data 2017-01-24 11:34:24

De la: Musetel, la data 2017-01-24 11:03:39,,.........
Știu c� acest text va trezi reacții murdare. Echipa de zgomote a forțelor �ntunericului va s�ri s� spun� c� sunt agent al Rusiei, c� sunt corupt, c� sunt naționalist și xenofob, c� nu știu formula apei, c� sunt conspiraționist, c� sunt nepotul lui Brucan sau al mai știu eu cui, un hybris f�r� principii care se sinucide numai pentru a atrage atenția asupra sa. Eu care am creat parteneriatul rom�no-american; eu care am redactat Declarația de la Oradea privind Rom�nia civic� și multicultural�; eu care am denunțat printre primii corupția de sistem din Rom�nia și de corupt ce am fost am r�mas printre cei mai s�raci oameni politici rom�ni, al c�rui nume nu se g�sește �n nici una dintre rețelele de pr�d�tori vinovați de pauperizarea ț�rii.

Toate acestea nu conteaz�. Fiecare are o viaț� și aceast� viaț� este arma cea mai puternic� prin care poate �nfr�nge r�ul. Nimic nu poate alunga mai eficient tenebrele și mobiliza mai mult forțele binelui dec�t acceptarea senin� a crucii. De aceea, pentru a-i convinge pe rom�ni s� nu se team� ci s� se ridice �n ap�rarea identit�ții, demnit�ții și libert�ții lor, am spus ceea ce am spus. Dixit et salvavi animam meam (am spus și astfel mi-am salvat sufletul).''



LA MULTI ANI, ROM�NE! Sa fii binecuvantat impreuna cu toti ai tai! Nimic fara Dumnezeu!

www.digi24.ro

,,Adrian Severin este primul politician roman care a ajuns din fotoliile Parlamentului European, in spatele gratiilor.
A fost condamnat in luna noiembrie la patru ani de închisoare cu executare dupa ce A CERUT MITA pentru promovarea unor amendamente la Bruxelles.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, completul de cinci judecatori sporeste pedeapsa de la 3 ani inchisoare cu executare, cu un an si dispune ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de patru ani de inchisoare cu executare in PENITENCIAR."

Cu ce am gresit binecuvantandu-l?

NU AM GRESIT!

Iata si parerea mea, daca mi se permite!

Sa ma scuze cei ce nu traiesc viata precum eu o fac...si poate nu se straduiesc suficient sa ma inteleaga... Maine este celebrata convertirea lui Saul/Pavel/Paul. Nu bat campii! Va repet ca TOTUL se intampla cu un scop! Care? Ce ziceti de urmatorul titlu: DUMNEZEU ISI VREA LUMEA INAPOI!

Acum sa ma intorc la domnul Severin Adrian. Multumesc de faptul ca ma informezi corect si exact atunci cand necesita situatia! Apreciez asta! Referitor la domnul Severin Adrian, cine poate demonstra ca a domniei sale CONSTIINTA nu a deliberat, hm? Primul roman arestat pentru ca pretins mita! Este cel care ne va vorbi poate despre cum este sa fi pus in ipostaza in care dânsul a fost pus la un moment dat? De ce? Pentru a-i preveni pe cei ce ii calca pe urme (ma refer in general!!!) ca orice eroare te costa scump? Poate dansul este omul care ne va dezvalui ceea ce ne va ajuta sa nu mai gresim pe viitor? Capcane, intrigi, scenarii, alunecari si caderi intr-o viata de om suspus greselilor?

Este, evident, o viziune. Si nimeni nu ma poate condamna ca GANDESC si fac uneori pronosticuri credibile pentru ca EU CRED !

Cu bine! Mereu, numai cu bine!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Uite cum cei din inchisori ar avea o tema de casa! Sa gandeasca pur si simplu DE CE SUNT EI ACOLO? Ca leva lua o luna, ori 4 ani, ori toata viata ce le mai ramane, este in functie de gravitatea fiecarei situatii .

Apoi sa scrie ceea ce li se concretizeaza in minte. Marturiile lor conteaza! Dumnezeu le da timp sa isi revina la ... normal. Daca ies vii din inchisori, inseamna ca misiunea lor pe pamant nu este gata si incerc sa cred ca vor face BINELE atatea zile cate or mai avea de trait!

Nimic fara Dumnezeu! Sa fie toti binecuvantati! Iar lumea trebuie informata!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Sa-si ia soarta in maini , acest lucru este posibil doar aplicand principiile Democratiei Directe.

si cum s-ar putea face asta, ca asta nu stiu ?! ce trebuie facut, pas cu pas ?

Să meargă în continuare la BISERICĂ să o înconjoare de 10 ori în patru labe precum animalele involute ... și apoi la CÂRCIUMĂ,tot așa , ca și până acum

DECAT O GROAZA FARA SFARSIT ; MAI BINE UN SFARSIT GROAZNIC. sI DACA TOT DORESTI SA RAMAI TANAR MEREU ,MORI IN LUPTA CAT MAI POTI. UN CALUGAR DE LA SCHITUL SIHLA MI-A SUGERAT SA-MI IUBESC DUSMANII . EU L-AM RUGAT SA-MI DEA VOIE CA IUBIREA RESPECTIVA SA O INCEP CU MAMA LOR.ADEVARUL ESTE CA DEGEABA AI PUTERE DACA NU AI BANI. AUR DACA FACI IN CASA SI NU AI CLIENT ,MORI CU AURUL DE FOAME LANGA TINE. ATENTIE ! DRAGOSTEA-I OARBA ;CASNICIA-I DESCHIDE OCHII !!!!

La Multi Ani, prietene care n-ai mai scris pe 9 AM de niste ani si uite ca, de suparat ce esti pe Dumnezeu, nu te- ai mai putut abtine si ai rabufnit acum , de parca cei ce merg la biserica-n 4 labe , ar avea vreun cuvint de spus in politica tarii asteia .....da' asta-i - dupa parerea mea - o smecherie media ca sa se gaseasca s'un tzap ispasitor la-ndemina nemultumitilor !

Poporul trebuie să înțeleagă că cei aleși sunt rodul credinței acestui popor...Așadar,dacă poporul vrea mai mult trebuie să își sporească acea credință într-un singur Dumnezeu și o singură religie-aceea care ne-a înființat pe noi,ca popor creștin-ortodox.Vedeți cât de simplu e?Dar de la toeorie și până la practică,e cale lungă,deci vom avea mult de îndurat astfel de conduceri neocomuniste pentru că așa neocreștini suntem și noi....Păcat!

mdaaa....n-am argumente sa te combat, dar nu ti se pare ca intotdeauna au existat si oameni fara frica lui Dumnezeu si Tocmai ei sunt cei care, intr-un fel sau altul, au acces la PUTERE ?
ca sa nu spun ....cu durere-n Suflet o spun, ca unii si nu putini dintre cei ce sunt Slujitorii lui Dumnezeu, parca si-au schimbat "stapinul " si atunci de ce sa ne mai miram ca alunecam inspre prapastie ?