Presedintele basescu:drumul cu spini al unui mare reformator

Sa scuipi in fasole
Referitor la un articol dim ZIUA-Raia FSN-

Nu numai o mancare dar si o analiza atat de pertinenta privind Fenomenul Piata Universitatii poate fi compromisa daca cineva isi scuipa veninul,transformand lucrarea intr-o vendeta politica.
Am citit cu atentie articolul dlui RS si pot spune ca este una dintre cele mai pertinente analize a unui fenomen politic in care fosta noua generatie si intelectualitatea romana au incercat sa nege comunismul si criptocomunismul lui Iliescu si apoi a fenomenul rusinos al mineriadelor.
Dorinta de a face insa din aceasta analiza pertinenta o arma politica in care sa fie implicati toti aceia care sunt adversari politici duce insa in derizoriu aceasta analiza.
Faptul ca doua persoane sau fenomene coexista in timp si spatiu nu inseamna ca se cauzueaza.Iata ca acela care a condamnat comunismul,Traian Basescu este vinovat dupa autor,citez:In decembrie 1989 era director general al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile. A fost ministru al Transporturilor in guvernele Stolojan, Ciorbea, Vasile si Isarescu. A fost deputat in legislaturile 1992-1996, 1996-2000. In 2000 devine primar general al Capitalei, succes care l-a propulsat la sefia PD in 2001. In 2004 este reales primar, functie la care renunta dupa ce devine, in decembrie 2004, presedinte al Romaniei. In aprilie-mai 2007 a fost suspendat din functie de catre Parlament
.Aceiasi incriminare pentru ca a existat i se da si dlui Stolojan.

Adica dupa ce faci o analiza de inalt nivel a Pietrii Universitatii,dupa ce descoperi pe cei implicati,asa la plesneala, adaugi si numele unor oameni care au doar vina ca au existat.

Cine a condamnat comunismul,cine a desecretizat milioane de dosare ale fostei securitati.
Despre acestea tacere malc.
Enumerarea functiilor tehnice a dlui Basescu sau Stolojan reprezinta doar,cum se spune,mucii in fasole,si transformarea superbei analize intr-o arma de denigrare a oamenilor politici pe care dl-RS nu-i iubeste.

Daca dam la o parte insa veninul si utilizarea analizei pentru denigrarea unor personalitati care nu au avut nici un rol in inabusirea fenomenului Pietei Universitatii analiza autorului este de o valoare inestimabile.
Pacat ca partizanismul il face sa arunce cu mucii in fasole!

De la: vasile_vali, la data 2012-02-26 15:50:13Orice antrenor sau, mai nou, manager atunci cand isi incepe activitatea cu o echipa de fotbal are in vedere mai intai doua aspecte: 1. cantitatea si calitatea lotului si 2. strategia pe care o va adopta si in care va integra jucatorii. Pentru unii tehnicieni este mai importanta cantitatea lotului, in timp ce pentru altii, dimpotriva, calitatea jucatorilor. Apoi, odata ce s-a lamurit asupra componentei va trece la alegerea sistemului de joc. In acest punct se disting trei tipuri de antrenori:
1. Antrenorul care are un sistem de joc preferat, ce il stapaneste in cele mai mici detalii si pe care il pune in scena la toate echipele la care activeaza. Acest gen de antrenor are nevoie de o baza financiara stabila care sa-I permita sa aduca la club fotbalistii ce se potrivesc in sistemul sau, si totodata are nevoie de timp suficient pentru a integra noii veniti si pentru a realiza omogenizarea grupului.
2. Al doilea tip de antrenor isi muleaza strategia pe calitatile jucatorilor avuti la dispozitie, schimband tactica de la un club la altul si pastrand doar cateva idei esentiale adica filosofia sa de joc.
3. Cel mai neindicat gen de antrenor este, in opinia mea, acela care ajuns la o chipa incearca sa transforme jucatorii existenti in club in fotbalisti potriviti strategiei sale. Acest antrenor va cere elevilor sai sa se incadreze in sarcinile creionate fara sa tina seama in principal de caracteristicile tehnico-tactice ale jucatorilor utilizati.
Aici, in aceasta lucrare, eu nu am un lot de jucatori la dispozitie asa ca pot sa-mi permit sa am o strategie favorita cu care sa incep aceasta clasificare de tactici. Sistemul meu favorit este 3 - 6 - 1, sau si mai exact 1-2 - 3-3 - 1.
Aseasta asezare permite echipei sa se apere intr-un 5 - 4 - 1 ultradefensiv, dar si sa atace in superofensivul 3 - 4 - 3. Totusi, jocul la mijlocul terenului - posesia si presingul raman specifice sistemului cu sase mijlocasi.
Prin urmare vom incepe cu 5-4-1, vom continua cu ofensivul 3-4-3, oprindu-ma apoi pe sistemul favorit 3-6-1. Ca o alternativa vom prezenta apoi 3-5-2 si superdefensivul 6-3-1, urmate in ordinea cresterii ofensive de 5-3-2, 4-5-1, clasicul 4-4-2 cu simetricul 4 - 2-2 - 2, incheind cu 4-3-3 si incredibilul 3-3-4. In total zece strategii fundamentale.

Basescu, in care categorie de Antrenori intra , daca tot ai deschis asa un subiect ?....tine cont ca el e si JUCATOR si Arbitru ! deci ?

Vadimizarea Dlui. Pre�edinte CRIN ANTONESCU
29 Februarie 2012
de LAURENTIU MIHU
Chiar dac� �n editoriale anterioare mi-am dat singur �n vileag certitudinea personal�, anume c� �ansele lui Crin Antonescu de a mai accede vreodat� la func�ia de �ef de stat s-au �ndep�rtat definitiv de liderul liberal, voi proceda aici la o for�are de not�: �n loc de Crin Antonescu voi folosi, pe tot parcursul, apelativul "Dl. Pre�edinte".
Nu pentru c� m-am r�zg�ndit �ntre timp, ci pentru a-i reaminti celei mai triste figuri a liberalilor c�t de mic a dovedit c� este �n raport cu pozi�ia pe care a v�nat-o cu isterie �n loc de pragmatism.
A�adar, incapacitatea flagrant� a Dl. Pre�edinte de a se adapta la rigorile pe care le impun pe de o parte conducerea unui partid, pe de alta rolul de aspirant oficial la func�ia suprem� �n stat nu doar c� �l vor compromite grav ca om politic, dar prezint� deja risc ridicat de contaminare �i pentru angajamentele asumate �mpreun� cu partenerii politici.
C�-�i fredoneaz� singur partitura sau c� i-o trimite "Felix" zilnic, prin po�ta de diminea��, Dl. Pre�edinte ar trebui s� �tie, dar cine oare s� i-o spun�?, c� strategia �i ie�irile sale publice l-or fi apropiat de c�pu�a PC, dar au �nceput s�-l �ndep�rteze vizibil de for�a motrice PSD.
�n ciuda asigur�rilor date de ochii lumii, �es�tura USL pocne�te aproape s�pt�m�nal �n puncte-cheie. Pentru Dl. Pre�edinte, �i acum ne apropiem de titlul acestui articol, testul suprem �l va constitui tocmai acel moment �n care tensiunile �i r�zmeri�ele din interiorul USL, dar mai ales din PNL, vor atinge masa critic� pentru a antrena turbulen�e din mai multe direc�ii concomitent.
Dac� pe unii situa�iile-limit� �i propulseaz�, pe Dl. Pre�edinte asemenea circumstan�e �l pot pune la p�m�nt pentru c� st�p�nirea de sine �i justa apreciere a propor�iilor sunt p�rghii esen�iale pe care un lider trebuie s� le aib� �n bagajul cu care a plecat la drum, iar asta timp de 24 de ore din 24.
Tocmai la acest capitol natura s-a dovedit zg�rcit� cu Dl. Pre�edinte, iar anturajul otr�vitor �n care dumnealui a preferat s� evolueze politic nu doar c� nu l-a stimulat pozitiv, dar i-a �i exacerbat unele tare.
De pild�, elocvente sunt episoadele intr�rii a trei liberali (recunoscu�i ca atare de fo�tii lor colegi de partid) �n structurile statului, sub bagheta lui Traian B�sescu.
Mihai-R�zvan Ungureanu, C�t�lin Predoiu �i, acum, Teodor Mele�acanu au ob�inut pozi�ii influente �i pe termen lung, �n ciuda conflictului deschis dintre forma�iunea de origine �i �eful statului.
A g�sit cineva vreo urm� de inteligen�� sau de creativitate politic� �n modul �n care se raporteaz� azi �eful liberalilor rom�ni la acele episoade?
Sigur, fiecare din cele trei mut�ri g�ndite la Cotroceni l-au bulversat enorm pe Dl. Pre�edinte din PNL, dar �i d� asta dreptul s� nu r�spund� inteligent la provoc�ri �i s� piard� astfel din vedere interesele partidului �i Opozi�iei, pe care le reprezint�?
�i d� cumva dreptul s� renege, cu de la sine putere �i cu preten�ia de a fi credibil, crezul doctrinar al celui plecat doar pentru c� respectivul a fost LIBERAL �n g�ndire �i a f�cut la un moment dat o alegere?
Doar at�t a putut Dl. Pre�edinte, �i cu privire la Ungureanu, �i cu privire la Predoiu, �i cu privire la Mele�canu... i-a expulzat din gra�iile sale �i apoi s-a dus s� se culce. At�t, nimic mai mult �i nici m�car original.
C�t de puternic poate fi acest model patentat de Vadim! De c�te ori mai pleac� unul din partid - c�-�i d� demisia, c� e demis - afl�m de la �eful forma�iunii c� tocmai �i-a dat seama c� omul a fost un tr�d�tor, un profitor, be�iv de categorie grea, curv� �i un mare nesim�it.
Oare cum va reac�iona Dl. Pre�edinte atunci c�nd situa�iile de tipul Ungureanu, Predoiu �i Mele�canu vor fi p�r�ndu-i chiar �i lui floare la ureche pe l�ng� problemele ivite din tensiunile �i m�cin�rile care rod ast�zi PNL �i USL din interior?

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 10:52:53

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 09:18:33

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:25:43

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:23:30

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:37:08

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:36:00

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:35:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 08:24:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-24 07:54:03

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:50:31

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:49:29

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:48:56

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:56:17

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:55:42

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:54:56STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Aaaaaa....se postase si prima data ....

N-am stiut,mea culpa vorba englezului .

Sau poate nu era englez...

POATE ERA GERMAN ...

Oricum,ma voi gandi serios la chestia asta ."Mea culpa" nu pare in japoneza ,asta este sigur ...

Nu era englez . sigur iti spun/

Parca nu asa se speak in english ...Ma voi interesa insa,si te voi tine la curent

Ti-am promis ca ma voi interesa si iata ca ma tin de cuvant ! NU ESTE ENGLEZA !

NU STIU NICI CE ESTE DAR SIGUR NU ESTE ENGLEZA !

Vorba englezului insa , "I'll be back" ...

NU ESTE ENGLEZA.......sigur/

Probabil din colonii?

Ce mai conteaza ce limba a fost .Uite ce frumos este textul.Il mai pun iar ca sa poate sa-l citeasca toata lumea ....

STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Nu-i asa ca este un text frumos ?....

Unora nu le place Kant

Bai astai PDListii,va place Kant ?

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 10:52:53

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 09:18:33

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:25:43

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:23:30

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:37:08

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:36:00

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:35:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 08:24:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-24 07:54:03

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:50:31

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:49:29

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:48:56

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:56:17

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:55:42

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:54:56STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Aaaaaa....se postase si prima data ....

N-am stiut,mea culpa vorba englezului .

Sau poate nu era englez...

POATE ERA GERMAN ...

Oricum,ma voi gandi serios la chestia asta ."Mea culpa" nu pare in japoneza ,asta este sigur ...

Nu era englez . sigur iti spun/

Parca nu asa se speak in english ...Ma voi interesa insa,si te voi tine la curent

Ti-am promis ca ma voi interesa si iata ca ma tin de cuvant ! NU ESTE ENGLEZA !

NU STIU NICI CE ESTE DAR SIGUR NU ESTE ENGLEZA !

Vorba englezului insa , "I'll be back" ...

NU ESTE ENGLEZA.......sigur/

Probabil din colonii?

Ce mai conteaza ce limba a fost .Uite ce frumos este textul.Il mai pun iar ca sa poate sa-l citeasca toata lumea ....

STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Nu-i asa ca este un text frumos ?....

Unora nu le place Kant

Bai astai PDListii,va place Kant ?

Can't help you atunci ...

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:52

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 10:52:53

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 09:18:33

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:25:43

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:23:30

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:37:08

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:36:00

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:35:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 08:24:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-24 07:54:03

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:50:31

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:49:29

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:48:56

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:56:17

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:55:42

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:54:56STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Aaaaaa....se postase si prima data ....

N-am stiut,mea culpa vorba englezului .

Sau poate nu era englez...

POATE ERA GERMAN ...

Oricum,ma voi gandi serios la chestia asta ."Mea culpa" nu pare in japoneza ,asta este sigur ...

Nu era englez . sigur iti spun/

Parca nu asa se speak in english ...Ma voi interesa insa,si te voi tine la curent

Ti-am promis ca ma voi interesa si iata ca ma tin de cuvant ! NU ESTE ENGLEZA !

NU STIU NICI CE ESTE DAR SIGUR NU ESTE ENGLEZA !

Vorba englezului insa , "I'll be back" ...

NU ESTE ENGLEZA.......sigur/

Probabil din colonii?

Ce mai conteaza ce limba a fost .Uite ce frumos este textul.Il mai pun iar ca sa poate sa-l citeasca toata lumea ....

STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Nu-i asa ca este un text frumos ?....

Unora nu le place Kant

Bai astai PDListii,va place Kant ?

Can't help you atunci ...

Daca nu hai sa dscutam despre altceva ...Dar sa fie ceva interesant !

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:50:07

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:52

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 10:52:53

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 09:18:33

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:25:43

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:23:30

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:37:08

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:36:00

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:35:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 08:24:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-24 07:54:03

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:50:31

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:49:29

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:48:56

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:56:17

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:55:42

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:54:56STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Aaaaaa....se postase si prima data ....

N-am stiut,mea culpa vorba englezului .

Sau poate nu era englez...

POATE ERA GERMAN ...

Oricum,ma voi gandi serios la chestia asta ."Mea culpa" nu pare in japoneza ,asta este sigur ...

Nu era englez . sigur iti spun/

Parca nu asa se speak in english ...Ma voi interesa insa,si te voi tine la curent

Ti-am promis ca ma voi interesa si iata ca ma tin de cuvant ! NU ESTE ENGLEZA !

NU STIU NICI CE ESTE DAR SIGUR NU ESTE ENGLEZA !

Vorba englezului insa , "I'll be back" ...

NU ESTE ENGLEZA.......sigur/

Probabil din colonii?

Ce mai conteaza ce limba a fost .Uite ce frumos este textul.Il mai pun iar ca sa poate sa-l citeasca toata lumea ....

STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Nu-i asa ca este un text frumos ?....

Unora nu le place Kant

Bai astai PDListii,va place Kant ?

Can't help you atunci ...

Daca nu hai sa dscutam despre altceva ...Dar sa fie ceva interesant !

Nu tot balarii de Cotroceni cum va place voua ...

De la: Fantoma_din_Zanzibar_29_02_2012, la data 2012-02-29 14:48:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 10:52:53

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_02_2012, la data 2012-02-26 09:18:33

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:25:43

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-25 20:23:30

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:37:08

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:36:00

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 09:35:23

De la: Fantoma_din_Zanzibar_24_02_2012, la data 2012-02-24 08:24:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-02-24 07:54:03

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:50:31

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:49:29

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 18:48:56

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:56:17

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:55:42

De la: Fantoma_din_Zanzibar_23_02_2012, la data 2012-02-23 14:54:56STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Aaaaaa....se postase si prima data ....

N-am stiut,mea culpa vorba englezului .

Sau poate nu era englez...

POATE ERA GERMAN ...

Oricum,ma voi gandi serios la chestia asta ."Mea culpa" nu pare in japoneza ,asta este sigur ...

Nu era englez . sigur iti spun/

Parca nu asa se speak in english ...Ma voi interesa insa,si te voi tine la curent

Ti-am promis ca ma voi interesa si iata ca ma tin de cuvant ! NU ESTE ENGLEZA !

NU STIU NICI CE ESTE DAR SIGUR NU ESTE ENGLEZA !

Vorba englezului insa , "I'll be back" ...

NU ESTE ENGLEZA.......sigur/

Probabil din colonii?

Ce mai conteaza ce limba a fost .Uite ce frumos este textul.Il mai pun iar ca sa poate sa-l citeasca toata lumea ....

STUDIU INTRODUCTIV
ªtiinþa raþiunii ºi unitatea teoreticã
a filosofiei transcendentale
Cele trei Cri tici kan ti ene, Critica Ra�iunii Pure (1781,
edi �ia a doua 1787), Critica Ra�iunii Practice (1788) �i Critica
Faculta�ii de Ju de care (1790), formuleaz� principiile
generale ale unui amplu program de reconstruc�ie teoretic�
a filosofiei �i a �ti in �ei, de nu mit de Kant �n su�i �cer cetare
transcendental�, care a influen�at decisiv �ntreaga
dezvoltare ulterioar� a cunoa�terii sistematice �i a principalelor
domenii ale culturii moderne. �Trilogia critic� a
�nlocuit Organonul lui Aristotel ca sis tem de referin�� inte
lec tual, ina u gu r�nd o nou� etap� a g�n di rii �i a crea �iei
umane �n ge nere. Opere �ca no nice� ale filosofiei moderne,
lu cr� rile lui Kant au re pre zen tat principa lele surse ale �nnoi
ri lor filosofiei �n se co lul XX, at�t filosofia ana li tic� c�t
�i fenomenologia sau pragmatismul (principalele deschideri
tematice �i metodologice care de fi nesc esen�ialmente �ns�i
ideea de filosofie con tem po ran�), reclam�n du-se de la spiritul
critic al kantianismului. Cercetarea fundamentelor
din ma te ma tic� �i din �ti in�a exact� a natu rii, pe de alt�
parte, fie con ti nu� la alt ni vel �i cu alte ins tru mente problematica
epistemologic� a filosofiei transcendentale, fie
se de fi ne�te prin opo zi �ie cu aceasta. Nu me roase programe
de cercetare neo-transcendentale sau interpret�ri
transcendentale ale marilor teo rii se �nt�l nesc �i �n alte
VI STUDIU INTRODUCTIV
do me nii ale �ti in �ei, de la lin gvis tica te o re tic� la noua �tiin��
a complexit��ii. Toate aceste evolu�ii contemporane
dovedesc perenitatea stilului construc�iei teoretice inaugu
rat de Kant.
Filosofia prac tic� (etica, filosofia drep tu lui, te o ria ac�i
u nii umane etc.) r� m�ne de asemenea sub in flu en�a mode
lu lui kan tian. Este de ajuns s� amin tim sor gin tea
kantian� a teoriei drept� �ii a lui John Rawls, cea mai impun�toare
construc�ie etico-politic� a secolului XX, pentru
a justifica aceast� aser�iune. Autonomia esteticului, �i
�n genere a tuturor domeniilor valorice, reprezint� o alt�
direc�ie prin care opera lui Kant a de ter mi nat de ci siv configura�ia
axiologic� a culturii contemporane. Ac�iunea istoric�
a criticismului kantian, departe de a se fi �ncheiat
odat� cu a�a-zi sul de clin al mo der ni t� �ii, este mai de grab�
superior poten �at� prin acor dul ei ti po lo gic cu sti lul ma rilor
crea�ii teoretice �i culturale contemporane. �Trilogia
cri tic�, pi esa cen tral� a filosofiei mo derne, in-for meaz�
di rect sau in di rect (pen tru c� la �ac ti vul� unei con cep �ii filo
so fice tre buie s� tre cem, cum spu nea Whitehead, �i
toate �ncerc�rile de infirmare a acesteia) marea ma joritate
a tentativelor constructive, speculative, teoretice sau
practice ale g�ndirii filosofice actuale.
Publicarea laolalt� a celor trei Critici kantiene reprezint�
nu nu mai opor tu ni tatea dar im plic� �i ne ce si tatea
dea dis cuta una din tre cele mai im por tante pro bleme de
�n �e le gere �i in terpre tare a filosofiei lui Kant: uni ta tea te oretic�
a filosofiei transcendentale. Numero�i exege�i ai operei
ma re lui fi lo sof ger man au acu zat, �nc� din vre mea lui
Kant, o se rie de in con sec ven�e, �go luri� sau diver gen�e teore
tice �n tre aceste trei opere fon da toare ale filosofiei critice
sau chiar �nl�untrul fi e c� reia din tre ele. �Neunitatea�
filosofiei te o re tice cu filosofia prac tic�, sau a am be lor cu
proiectul Criticii Facult��ii de Judecare, care viza ra �i u nea
STUDIU INTRODUCTIV VII
estetic� �i ra�iuniea teleologic� a fost continuat� cu eviden�ierea
divergen�ei teoretice a principalelor sec�iuni ale
Cri ti cii Ra�iuinii Pure (�n tre Es te tica transcen den tal�,
sau teoria sensibilit��ii �i Logica transcendental� sau te oria
for mal� a ra �i u nii, iar �n ca drul aces teia din urm�, �n tre
Analitica transcendental�, teorie a intelectului �i Dialectic�,
teorie a ra�iunii �n sens special). Una dintre cele mai influente
interpret�ri �divergente� a Criticii Ra�iunii Pure,
a�a-numita �Patchwork theory� acuz� opera cea mai de
seam� a lui Kant de neunitate �i chiar lips� de acord te matic,
ea fi ind al c� tu it� �n grab� din frag mente scrise la timpuri
di fe rite, care ar ex prima pozi�ii filosofice diferite,
�necontemporane teoretic�. Pe planul obiectului filosofiei
transcen den tale, aceast� neunitate ar viza ra �i u nea �n s�i,
considerat� fie la nivelul rela�iei dintre competen�ele ei
fundamentale, fie la acela al raportului structurilor ei a
priori, abstracte cu diferitele domenii complexe ale ex perien�ei
umane.
Problema unit��ii teoretice a filosofiei transcen dentale
�i are, de altfel, ori gi nea �n unele afir ma �ii pro prii ale
lui Kant cu pri vire la anu mite di fi cul t��i sau �go luri� ale
sistemului considerat �n �ntregimea lui �i �n �ncerc�rile
sale succesive de a g�si medierile sau trecerile necesare
pen tru a le de p�i. Ast fel, pen tru Kant �n su�i re pre zenta
o problem� presant� aceea de a demonstra unitatea ra�iunii
teoretice cu cea practic�, de a face compatibil� necesitatea
natural� cu autonomia voin�ei libere:
�C�nd va fi �n che iat�, voi cere unei Cri tici a ra �iunii
practice ca ... s� poat� pre zenta uni ta tea ei cu cea spe culativ�
�ntr-un prin ci piu co mun, deoa rece �n cele din urm�
nu poate fi de c�t una �i ace ea�i ra �i une, care nu poate s�
di fere de c�t �n apli ca �ii� (Kant V: 391).
Aceast� sar cin� n-a fost rea li zat� de a doua Critic�, fiind
�re por tat� ca o pro blem� de vi i tor, care l-a pre ocupat
VIII STUDIU INTRODUCTIV
pe Kant p�n� la pro iec tata �sin tez� fi nal� care in ten�iona
s� ofere uni ta tea su prem� a filosofiei transcen dentale,
pe care o schi �au ul ti mele ma nus crise ale fi lo so fu lui
german, reunite ulterior �n �Opus postumum�. Dup� cum
sublinia G.Prauss, solu�ia at�t de a�teptat� n-a intervenit niciodat�,
ea fiind �i ast�zi o �pro blem� de vi itor� (G.Prauss
1981:286).
Inainte de a trece la pre zen ta rea unor ti puri de in ter pretare
a unit��ii filosofiei transcendentale (respectiv, a unit��ii
ra�iunii), trebuie s� insis t�m asu pra mo du lui �n care
a�tepta Kant interven�ia acestei solu�ii sau, altfel spus,
asupra condi�iei de posibilitate a unui model teoretic al
unit��ii ra�iunii. El prezenta necesitatea �deriv�rii� unit��ii
dintr-un principiu formal al ra�iunii, operativ �n toate
apli ca �i ile ei, care ar in tegra diversele ei manifest�ri nu ca
as pecte ale unei substan�e unice, ci ca di men si uni sau proiec
�ii ale unui nu cleu ge ne ra tiv. Aceast� �form� a so lu�iei�
nu anticipeaz� doar asupra ge nului solu�iei a�teptate,
ci determin� �i tipul construc�iei teoretice care ar putea
oferi aceast� solu�e. �Con di �ia� lui Kant este mai degrab�
caracterizarea stilistic� cea mai pertinent� a modului
te o re tic al �ti in �ei �i filosofiei transcen den tale ca
program teoretic unificat.
O prim� solu�ie la problema unit��ii ra�iunii teoretice
cu cea prac tic�, pro pus� de G.Prauss, g� se�te �n �n s�i
opera lui Kant pre mi sele ne ce sare, �i anume g�n dul fundamental
al �spontaneit��ii ca inten�ionalitate a ra �iunii
(teoretice �i practice)� . Autorul acestei ipoteze interpretative
consider� c� inten�ionalitatea (definit� �n mod comun
ca ori en ta rea con�tin�ei spre obi ect), nu se de fine�te, la
Kant, nu mai �n ra port cu ac �iunea, respectiv, cu ra�iunea
practic�, ci �ns�i spontaneitatea intelectului, ca o ca pa citate
esen�ial� a cunoa�terii, este de fi nit� �n pers pectiva inten�ionalit��ii,
a orient�rii spre obiect. Aceast� inten�ionalitate
STUDIU INTRODUCTIV IX
ar justifica modul original �n care �n�elege Kant func�iile
intelectului �i condi�iile impuse de categorii ac�iunilor
judicative pentru a determina raportarea la obiecte a reprezent�rilor
cognitive. Celebra determinare a categoriilor
ca �func �ii care se ra por teaz� a pri ori la obi ecte�, sem nific�,
dup� Prauss, func �ii care vi zeaz� in ten�ional obiecte
(�Obiekte a pri ori intendieren�). Inten�ionalitatea ra�iunii
teoretice se reg�se�te astfel la nivelul intelectului ca o
con di �ie care face po sibil� �convergen�a� �ntr-un obiect
al experien�ei posibile a tuturor func�iilor �i opera�iilor
care sintetizeaz� multiplul apari�iilor fenomenale. Inten�ionalitatea
ac�iunii �i a sis temului normativ al acesteia
par de la sine �n�elese. Astfel, sub determinabilitatea comun�
ca ac �i uni inten�ionale se re u nesc at�t func �i ile ra �iunii
te o re tice c�t �i �n tre prin de rile ra �i u nii prac tice.
�Dac� Imm.Kant ar fi g�n dit aceast� idee fun damental� a
spontaneit��ii ca inten�ionalitate p�n� la ultimele sale conse
cin�e, atunci el ar fi avut cel pu �in o po si bi li tate de a
g�ndi aceast� ra�iune ca unitatea dintre teorie �i practic�.
Deoarece ra�iunea deja ca ra�iune teoretic� nu este altceva
de c�t o in ten �ie a suc ce su lui, ceea ce �n seamn�, �n cele din
urm�, c� �n s�i ra �iunea teoretic� se bazeaz� �n sine pe ra �iu
nea prac tic�, sau altfel spus, �n realitate ea este ca atare funda
men tal practicitate, c� te o ria nu este de c�t o ex pre sie
spe ci al� a aces teia� (Prauss 1981: 302). Pe de alt� parte, ra�i
u nea, ca ra �i une prac tic�, este obli gat� s� recurg� la te orie
pen tru a pu tea de veni nu mai prin aceasta prac tic�.
Deci �i ca ac �i une �i ca te orie ra�iunea este inten�ional� �i
vizeaz� �n mod fundamental realitatea. Diferen�a dintre
ra�iunea practic� �i cea te oretic� devine astfel numai o diferen��
a dou� mo da li t��i ale subiec tu lui de a viza rea li ta tea,
una pen tru a ac �iona asu pra ei �i a o transforma, conform
sco pu ri lor �i nor me lor lui, pen tru a ob �ine ast fel o nou�
rea li tate, �i alta pen tru a o su pune struc tu ri lor a pri ori ale
X STUDIU INTRODUCTIV
subiec tu lui transcen den tal �n ve de rea con sti tui rii ei ca
obiect al experien�ei.
O alt� modalitate de a reconstrui unitatea g�ndiri filoso
fice a lui Kant, care nu se adre seaz� di rect ra �i u nii ca
tem� a �ntreprinderii critice, ci caut� o unitate subiacent�
a tu tu ror an ga j� ri lor sau pers pec ti ve lor �n care fi in�a
uman� este pro iec tat� de cele trei Critici a fost pro pus� de
L.W.Beck �ntr-un stu diu ce le bru, in ti tu lat Was haben
wir von Kant gelernt? (Ce am �n v� �at de la Kant?). Pentru
a pre g�ti pu bli cul pen tru r�s pun sul la aceast� �n trebare,
Beck for mu leaz� oa re cum pa ra do xal �ac �i u nea
istoric� a ideilor unui mare filosof: �Orice idee crezut�
de un om obi� nuit ca evi dent� a fost c�n dva o des co pe rire
a unui mare cap fi lo so fic. De aceea noi, ur ma�ii, �nt�mpin�m
pu �ine sur prize cu ma rii fi losofi; nu mai fi losofi de
ran gul al do i lea sunt cei care ne �o cheaz�. Reani marea lini
i lor prin ci pale ale filosofiei lui Kant este un gen de
anamnesis, deoa rece noi sun tem to�i n�s cu�i kan ti eni�
(L.W.Beck 1981:1).
Ca t� n�r, Kant scria �Dac� ar exista un deva o �ti in��
de care ar avea ne voie omul, atunci aceasta ar fi una ... din
care el s� poat� �n v��a cum ar tre bui s� fie pen tru a fi un
om� (XX: 45). Dar, ce este omul? Aceast� �n tre bare este
��n tre ba rea prin ci pal� a filosofiei� �i ea le cu prinde �mpre
un� pe cele pe care Kant �n su�i le-a for mu lat ast fel:
Ce pot s� cu nosc?, Ce tre buie s� fac?, Ce pot spera? Fi ecare
din tre cele trei Critici ofe rea r�s pun sul la c�te una
din tre aceste trei �n tre b�ri, iar opera lui Kant, �n �n tre gul
ei, este consacrat� �ntreb�rii fundamentale, f�r� �ns� ca
un r�s puns clar �i ex pli cit s� fie pre zen tat un deva de g�ndi
to rul ger man. In ten �ia lui Beck este de a in terpreta
semnifica�ia celor trei opere kan tiene pentru ca astfel s�
construiasc� un r�spuns la �ntrebarea general�, Ce este
omul? �i s� de ter mine prin acesta uni ta tea de ad�n cime a
STUDIU INTRODUCTIV XI
�ntregii �ntreprinderi critice, respectiv a tuturor ipostazelor
ra �i u nii. Pen tru aceasta, Beck va trece �n re vist� principalele
realiz�ri din teoria cunoa�terii, filosofia moral�
�i es te tica lui Kant.
�n teoria cunoa�terii �i filosofia �tiin�ei Kant a �nf�ptuit
ceea ce s-a nu mit �re vo lu �ia copernican� (de�i ex presia
nu este de g� sit �n car tea lui Kant), ce r�nd ca, pen tru a
putea �n�elege construc�ia cunoa�terii �n �tiin�a matur�
(�i, imit�ndu-i me toda s� poat� �i me ta fi zica in tra pe calea
sigur� a �tiin�ei) ar trebui s� urm�m sugestia �ipotezei
ini �i ale a lui Copernic��i s� l� s�m lu cru rile s� se �ori enteze�
dup� subiect �i nu in vers, ca p�n� acum, cu alte cuvinte
s� �n �e le gem c� ceea ce are va li di tate obi ec tiv�
(necesitate �i universalitate) �n cunoa�terea obiectelor reprezint�
rezultatul �punerii�, al ac �iunii subiectului cognitiv �i
nu al influen�ei obiectului ca exis ten�� �n sine, de terminat
in de pen dent de struc tu rile a pri ori ale subiec ti vi t� �ii.
Kant nu a negat validitatea obiectiv� a �tiin�ei moderne,
ma te ma tice �i ex pe ri men tale, re pre zen tat� prin ma rea
oper� de filosofie na tu ral� a lui New ton, ci i-a jus ti fi cat �n
mod revolu�ionar posibilita tea, justificare din care, prin
generalizaea poten�ialului metodologic al acestei �tiin�e,
a pu tut fi pre zis� �i o nou� form� a rea lu lui fi zic la ni vel
elementar, c�mpul, predic�ie care i-a influen�at �n mod
esen�ial pe creatorii electrodinamicii clasice, Faraday �i
Max well. Con sta ta rea aces tei in flu en�e a filosofiei lui
Kant asu pra evo lu �iei fi zi cii �n se co lul al XIX-lea este ast�zi
considerat� cea mai mare descoperire a istoriografiei
�tiin�ei din ultimele decenii. Contribu�ia lui Kant �n acest
do me niu nu a fost �n pri mul r�nd un nou pro gram fizicalist,
de�i at�t �n opera sa pre-cri tic� c�t �i �n unele re flec �ii ul terioare
Kant a �ncercat s� formuleze o explica�ie a naturii
care s� dep�easc� opozi�ia ce lor dou� paradigme clasice
ale g�n di rii fi zice, New ton �i Leibniz, c�t for mu la rea
XII STUDIU INTRODUCTIV
unei teorii-cadru a condi�iilor de posibilitate ale experien�ei
�tiin�ifice ca atare (ueberhaupt) sau, cum con si der� Beck,
�contribu�ia sa au reprezentat-o tr�s�turile formale ale
experien�ei �i legile fundamentale ale acesteia, care sunt
introduse prin ac�iunile min�ii �n obiectele experien�ei�
(Beck 1981: 3). Des pre aceasta, Kant scria: �Ra �i u nea nu
cre eaz� le gile ei (a pri ori) por nind de la na tur�, ci ea le
prescrie acesteia� (IV: � 36). Ast fel subiec tul este �crea torul�
na tu rii, dar, evi dent, nu mai formaliter, creatorul acesteia
ca obi ect al cu noa� te rii care tre buie s� se con for meze
condi�ii structurilor a priori ale subiectivit��ii. �n felul
acesta, Kant a ofe rit fundamente revolu�ionare �tiin�ei
clasice, a fost un �revolu�ionar conservator�.
ªi �n filosofia mo ral� a lui Kant, crede Beck, este de g�sit
o re vo lu �ie, �i aceasta, �n mod ana log se des f� �oar� la
un ni vel su perior de c�t acela al unei etici par ti cu lare.
Kant a formulat noi �fundamente metafizice� pentru mora
li tate �n ge nere, de�i a �m p�r t� �it idea lul mo ral clasic-
uma nist. El nu a con struit at�t o etic� nou�, cu alte
maxime morale, c�t mai degrab� a revolu�ionat modul de
�n�elegere a constituirii normativit��ii morale �n genere, a
fundamentat o nou� modalitate de universalizare a principii
lor mo rale. Ast fel, �i �n acest do me niu, Kant a fost un re vo lu�ionar
�de or di nul doi�, un re vo lu �ionar ad�nc conservativ.
De aceea, scrie Beck, �dup� orice re vo lu �ie mo ral� (de nive
lul �nt�i �n.n.) tre buie scris� o nou� Critic� a Ra�iunii
Practice � sau, cel pu �in, tre buie trebuie recitit� Critica
lui Kant� (7). Orice opi nii etice ne ce sit� o �n te me iere fi loso
fic� �i mo de lul kan tian al �n te me ie rii poate servi ca o paradigm�
a justific�rii pen tru orice timp: �Fundamentele
oric�rei etici tre buie g� site �n ex pre sia au to nom� a unei
na turi umane ideale� (7).
Unul din tre cele mai stra nii fe no mene ale cul tu rii
poate fi con si de rat, dup� Beck, fap tul c� Imm.Kant a
STUDIU INTRODUCTIV XIII
revo lu �ionat pro fund arta �i es te tica. �Kant a fost un om
de �ti in��, un om mo ral de s� v�r �it, dar nu un poet�. Mai
mult, cu ex cep �ia li te ra tu rii, el nu a fost un cu nos c� tor direct
al artelor plastice, al muzicii sau al arhitecturii. Era
de aceea ex trem de pu �in pro ba bil ca un ase me nea g�n ditor
s� pro duc� cea mai pro fund� transfor mare ar tei cla sice
printr-o revolu�ie �secund� pro dus� la ni ve lul fun damente
lor sau al prin ci pi i lor ei es te tice. Dac� �n �ti in�� �i mo ral�
Kant a fost un �revolu�ioar con ser vativ�, el propun�nd
noi temeiuri, revolu�ionare pentru realit��i deja existente,
�n privin�a artei, �revolu�ia sa estetic� a �nsemnat refuzul
unei mari p�r�i a ar tei tim pu lui s�u �i a des chis cu ade v� rat
calea unor noi modalit��i ale crea�iei artistice. Prin negarea
principiilor esteticii clasice (primul: arta trebuie s� imite natura:
ut pic tura poesis; al doiela: arta tre buie s� ser veasc�
perfec�ion�rii morale a omului), Kant a eliberat arta modern�
de constr�ngerile tradi�ionale �i a ini�iat noile mi�c�ri
�formaliste�, constructiviste etc. Prin teoria geniului
crea tor, con struc tor al unei alte na tu rii, dup� le gile fru mosului,
opus� teoriei clasice a mimesis-ului, �i prin eli be rarea
artei de comandamentele moralei, Kant nu a deschis
doar drumul romantismului �i al altor orient�ri �i curente
ale artei moderne, dar a contribuit esen�ial �i la autonomizarea
domeniilor crea�iei valorice, aceasta fiind poate cea mai
profund� modificare pe care spi ritul criticis mului a produs-
o �n �spa�iul ra�iunilor�. Ne-am putea, totu�i �ntreba,
scrie Beck, cum ar fi reac�io nat Kant �ntr-o ga le rie �n care
ar fi fost ex pus �Akt eine Treppe herabsteigend�?
�n toate doc tri nele lui Kant asu pra aces tor do me nii
reprezentative ale experien�ei umane, ca �i �n reflec�iile lui
asupra filosofiei istoriei, politicii, religiei etc., reg�sim, dup�
Beck, o tem� cen tral�: aceea a spi ri tu lui uman ca un crea tor
autonom. De aceea, r�s punsul lui Kant la �ntrebarea �Ce
este omul?� care poate fi con struit prin sin teza tu tu ror
XIV STUDIU INTRODUCTIV
�revolu�iilor� kantiene este: �omul este o fiin�� creatoare�
reprezint�, dup� Beck, o �revolu�ie prometeic� �n an tropologia
filosofic� (9). Kant a sc� pat �ns� de pe deapsa di vin�
pen tru c� ar fi ofe rit oamenilor prerogativa crea�iei, pentru
c� �el nu a ui tat ni ci o dat� c� omul este to tu�i o fi in�� fi nit�,
prea-fi nit� �i c� lu mea creat� de om este una uman�,
prea-uman�, o lume fenomenal� ale c�rei condi�ii originare
se afl� dincolo de cunoa�terea uman� �i de puterile omului.
Omul nu este un Dum ne zeu. Dar prin pu te rea lui creatoare
el este o ima gine a lui Dum ne zeu.� Kant, con tinu� autorul,
a fost �antropologul unei specii care locuie�te �ntr-o
lume a ade v� ru lui. Aceasta este lu mea lui �i pro pri e ta tea
lui, un im pe riu al c� rui le gis la tor este el �n su�i� (9). Dar lumea
adev�rului este numai o in sul� ��n con ju rat� de un
ocean vast �i furtunos, adev�ratul sediu al iluziei, unde
mult� cea�� dens� �i multe st�nci de ghea�� care se to pesc
repede prezint� aspectul �n�el�tor de ��ri noi, ispitesc continuu
cu speran�e de�arte pe navigatorul pornit f�r� �int�
dup� des co pe riri, angaj�ndu-l �n aven turi la care nu poate
ni ci o dat� s� re nun�e dar pe care nici nu le poate duce la
sf�r�it� (A236,B295).
Un alt gen de �n �e le gere a uni t� �ii filosofiei transcenden
tale �l pro pune A.Ge nova. Acest au tor nu este in te resat
�n pri mul r�nd de te ma tica ex pli cit� a ope re lor kantiene,
de con�inutul efectiv al problematicii lor, c�t de arhitectura
for mal� a con struc �i i lor, de mo dul cu to tul spe cial al
organiz�rii teoretice, comun tuturor programelor pe care
le sus �in la ni vel fun da men tal cele trei Critici. �n acest
sens, autorul �ncearc� s� ofere un �cadru teoretic analitic
care s� izoleze principiile fundamentale kantiene ale unit��ii
�i condi�iile conexiunii cu domeniile lor res pective �i
�n tre ele� (Ge nova 1969: 135). In terpre ta rea sa pleac� de
la ideea de ��n treg or ga nic� prin care pu tem �n�elege at�t
filosofia lui Kant �n to ta li ta tea ei c�t �i struc tura unor
STUDIU INTRODUCTIV XV
domenii particulare ale g�ndirii lui. Ca urmare, Genova inten�ioneaz�
s� identifice �structura general� �i interrela�ia
organic� a celor trei Critici, o mul �ime ana log� de pro bleme
care l-au pre o cu pat pe Kant �n fi e care din tre cer ce t� rile lui,
�i continiuitatea care ca rac te ri zeaz� cele trei opere ca un
unic argument conectat� (136). Proiectul este dificil, dat
fiind aparenta neunitate stilistic� �i tematic� a lucr�rilor
lui Kant, dar nu irea li za bil. Criticile kantiene sunt �structuri
sintetice fiecare dintre ele determin�nd progresiv o �tiin��
care este unic� prin fap tul c� ea nu fo lo se�te alte date
dec�t elementele ra�iunii �ns�i, demonstr�nd din aceste elemente
ori gi nare, in ab stracto, exis ten�a, le gile �i uni ta tea organic�
a acestei �tiin�e� (136). Toate teoriile formulate �n
�Trilogia critic� reprezint� ast fel construc�ii bazate pe o
argumentare progresiv�, de la principii la consecin�e. Kant
a oferit �i versiuni alternative analitice ale aces tor teorii,
care por nesc de la un fapt �i pro ce deaz� re gre siv spre
condi�ile lui de po si bi li tate pe care apoi le or ga ni zeaz�
�ntr-un model explicativ fundamental.
Noua �ti in�� a ra �i u nii, ini �i at� de Kant, are �n toate
disciplinele ei o unitate or ganic� determinat� arhitectonic.
Ea �i poate g�si un mod de re pre zen tare �ntr-un �sistem
interpretativ general�, comun tuturor �ntreprinderilor
cri tice. Nu cleul lui �l con sti tuie trei prin cipii transcendentale
care determin� c�mpurile de apli ca �ie ale ra �iunii,
na tura �i grani�ele demersurilor ei, conexiunea �i in terdependen�a
lor logic� reciproc�. Toate aces tea pot fi con si derate,
�n ter me nii lui Kant, �for mule� ale unit��ii organice a
ra�iunii, respectiv, principii fundamentale ale �tiin�ei ra�iunii.
Este vorba �n aceste prin ci pii nu de anu mite elemente
substan�iale ale compunerii sau agre g�rii unui domeniu,
ci de �func �ii ale uni t� �ii�, de matrici func �ionale care pot
reprezenta �condi�iile universale �i ne ce sare ce sunt constitutive
pentru multiplicit��i specifice� (137). Unitatea
XVI STUDIU INTRODUCTIV
transcendental� a apercep�iei, autonomia ra�iunii practice
�i finalitatea transcendental� a judec��ii reflexive sunt
cele trei prin ci pii transcen den tale, care nu tre buie �n �elese
ca �axi ome� ale unei or ga ni z�ri lo gice de duc tive a
doctrinelor kantiene, ele reprezent�nd mai degrab� condi�ii
formale determinative pentru legitatea naturii, legile
morale �i condi�iile finalit��ii. Ele sunt condi�ii ale posibilit��ii
pentru organizarea unor c�mpuri de aplica�ie a ra�iunii.
�n �ac�iunea� lor determinativ� ele implic� aceea�i
structur�, acelea�i �momente� esen�iale: tranzi�ii, medieri
�i conexiuni. Aceste principii transcendentale nu sunt
star teri ai de duc �iei lo gice ci, ca ex pre sii ale for mei uni versale
�i ne ce sare a ra �i u nii, sunt mai de grab� con di�ii de terminative
pentru orientarea ac�iu nii teoretice, a celei practice
sau a puterii de judecat� �n vederea determin�rii �domenii
lor� lor, re pre zint� punc tele de ple care �n solu �ionarea
�problemei generale a ra�iunii pure�: �cum sunt posibile
judec��ile sintetice a priori?�, adic� acele judec��i care au
validitate universal� �i permit progresul nelimitat al cunoa�te
rii. Kant va re zolva aceast� pro blem� printr-o ana liz�
(�disec�ie�) a competen�ei ra�iunii implicat� �n ope ra �ii
cognitive, deziderative �i evaluative. Identificarea �i justificarea
acestor principii (o nou� modalitate de �ntemeiere
epistemologic� ce prive�te nu con�inutul determinat
al aces tora, ci �n su�i ca rac te rul �i func �ia lor de prin ci pii
fundamentale, Grundsaetze) sunt ele men tele-cheie ale tuturor
demersurilor critice pentru �stabilirea posibilit��ii
cunoa�terii obiectelor, a realiz�rii scopurilor, a progresului
cercet�rii �tiin�ifice, ca �i pen tru aprecie rea fru mosului,
sublimului �i a finalit��ii� (139). Urmeaz� apoi, pornind
de la aceste prin ci pii, tre ce rea (Uebergang) la materialul
heterogen �i multiplu al experien�ei (teoretice, morale, estetice),
conceput� ca subsumare a particularului la universal
prin medierea unor instrumente cum sunt, respectiv,
STUDIU INTRODUCTIV XVII
schema, tipica �i simbolul. Acela�i paralelism �l �nt�lnim
�i �n determinarea grani�elor domeniului constituit prin
ac�iunea principiilor transcendentale �i opera�iile mediatoare.
Aceste �determin�ri negative�, stabilite �n diferite
domenii ale aplic�rii ra�iunii de �dialectica transcendental�
prin relevarea unor dihotomii ireconciliabile sau alt
gen de fun d� turi, re pre zint� mai de grab� re zultate �pozitive�,
�n tru c�t ast fel se de ter min� nu doar ce nu poate �nf�p
tui ra �i u nea �n exer ci �iul ei pur, ci mai de grab� pe ce
domenii se �nst�p�ne�te ea te oretic sau practic, respectiv,
cum tre buie ea s� se transforme pen tru a pu tea �nainta
in infintum.
Aceast� unitate (analogie formal�) a demersurilor construc
tiv-argumentative ale ce lor trei Critici este c� utat� de
Kant �ntr-un prin ci piu care s� sta bi leasc�, din colo de
aceste similarit��i formale, conexiuni reale �ntre cele trei
principii transcendentale. Este menirea judec��ii reflexive,
�i deci a ul ti mei Critici, de a sta bili aceast� co ne xi une, de a
pune �n evi den�� con di �i ile uni t� �ii �i ale tran zi �iei �n tre natur�
�i li ber tate, �n tre an ga j� rile te o re tice, prac tice �i
evaluative �i ast fel de a rea liza filosofia transcen den tal� ca
un sis tem com plet al ra �i u nii. �n acest fel se poate ve dea
cum prin progresiunea de la o Critic� la alta, ca un �proces
de auto-exa mi nare care las� ceva des chis sau un gol
dup� fiecare �ntreprindere critic� �i, corespunz�tor, umple
rea aces tui gol de Critica urm�toare� (140).
Acest cadru interpretativ, formulat de A.Genova, trebuie,
la r�n dul lui, con si de rat me reu din pers pec tiv�
transcen den tal�, nu ca o sim pl� �hart� lo gic� a ope ra �i ilor,
func�iilor �i demersurilor ra�iunii, ci ca o exa minare a
structurilor formale ale ra�iunii �n vederea stabilirii condi�iilor
de posibilitate a variatelor tipuri de experien��
uman� �n care aceasta se an ga jeaz�. Mai mult, acest ca dru
analitic define�te �nse�i �condi�i ile cercet�rii filosofice,
XVIII STUDIU INTRODUCTIV
�ntruc�t el stabile�te contextul necesar �n care �ntreb�rile
�i solu�iile filosofice �i g� sesc sen sul lor� (146).
Am pre zen tat p�n� acum dou� din tre mo da li t� �ile de
justificare a unit��ii tematice �i metodologice a filosofiei
lui Kant. Ele ilus treaz� dou� din tre ti purile la raportare
la o oper� �i /sau teorie filosofic�, comentariul direct, respec
tiv re con struc �ia lo gic�. Pri mul tip este cel mai ade sea
prezent sub forma exegezei sau a cercet�rii istoric-critice
a unei opere, �ndeletnicire ce presupune competen�e multiple
(filologice, istorice, logice etc.), pro pun�nd un �model
al semnifica�iei� care se vrea c�t mai �ata �at� de inten�ia
au to ru lui. A doua cale de in terpre tare se adre seaz� ex plicit
teoriei prezente �ntr-o oper�. Dac� abordarea direct�
ur m� rea, cum scria un emi nent pro fe sor de filosofie, �s�
ana li zeze �i s� des crie �ntr-o ma ni er� sistemetic� ceea ce
un fi lo sof a g�n dit (�n �e les)� (W.Stegmueller 1977: 63),
metoda reconstruc�iei ra�ionale a ideilor inten�ioneaz� s�
pun� �n evi den�� ar hi tec to nica ope rei �i altfel s� ne prezinte
sistemul filosofic ca o te orie posibil�, s�-i dezv�luie
forma lo gic� subia cent� �i s�-i expliciteze de mer su rile
argumentative, altfel spus, s� o reformuleze �ntr-o ma nier�
care �s� sa tisfac� mintea noastr� filosofic�, nu doar curiozitatea
noastr� istoric� (16).
Ambele tipuri de raportare la o oper� (teorie) pe care
le-am pre zen tat suc cint mai sus ilus treaz� preg nant condi�ia
hermeneuticii moderne, dominat� de idealul unui
mo del unic, altfel spus de ideea c� �ntr-o oper� (te o rie)
pre e xist� un sens ima nent �i c� acesta este unic de ter minabil
prin exegez�. Evolu�ia cunoa�terii �i a artei con tempo
rane a pus �n dis cu �ie aceast� pre su po zi �ie a te o riei
mo derne a interpret�rii. Printr-o fericit� transpunere a semnifica�iei
unei teoreme de logic� la nivelul artei poetice, poetul-
matematician-filosof Ion Barbu (Dan Barbilian) spu nea:
�Dac� o poezie admite o explica�ie, ra �ional ad mite atunci
STUDIU INTRODUCTIV XIX
o in fi ni tate� (Ion Barbu 2000:203). �n con tra punct, un
me ta fi zi cian con tem po ran afirma: �Dac� o oper� admite
o sin gur� in terpre tare, atunci ea nu ad mite �n prin cipiu
niciuna�. Cele dou� afir ma �ii, care par a con stitui un
paradox, �nchid �mpreun� condi�ia operei (teorie �tiin�ific�,
crea�ie artistic�, construc�ie filosofic�) �n perspectiva
actual�: deschiderea, pluralitatea semnifica�iilor sau
a modelelor admisibile. P�r�sind idealul unei �exegeze
absolute�, al unei unice in terpre t�ri care s� ofere sen sul
unei �ntregi opere, critica filosofic� contemporan� nu a
dezarmat �ntotdeauna, degener�nd �ntr-un impresionism
facil �i neangajat, sau nu a disperat �n fa�a interpret�rilor
divergente, ci �i-a intensifi cat efor tul de �pro iec tare� a
operelor filosofice pentru a dob�ndi, dac� nu un model
ra �ional unic al substan �ei idea tice a lor, cel pu �in o perspectiv�
mai cuprinz�toare pentru �n�elegere. D�nd din
nou cu v�n tul lui Ion Barbu: �Dar toc mai de aceea, din
cauza acestei mari libert��i �n construirea explica�iei, se cuvine
ca preferin�a noastr� s� fie c�l�uzit� de o alegere. �n
ca zul de fa�� vom face ale ge rea �n ve de rea unei cu prin deri
spirituale c�t mai mari� (203). Ion Barbu/Dan Barbilian
formula astfel ca un criteriu de selec�ie a alternativelor
�for�a in terpre t� rii�, ca pa ci ta tea unei in terpre t�ri de a
�ntemeia sta tu tul �i lo cul ope rei �ntr-o pers pec tiv� a spi ritului
mai cuprinz�toare.
Eli be ra rea de idea lu l unui unic mo del, sta bi lit�, �n
cazul �tiin�elor exacte, de teoreme de logic� matematic�,
are o semnifica�ie nu doar critic-limitativ�, ci �i constructiv�,
ea afl�ndu-se la ori gi nea unui alt ni vel al in terpre t�rii,
sau mai bine spus, transfor m�nd interpreta rea dintr-o
activitate doar reflexiv�, �ntr-o construc�ie propriu-zis�,
care s� sta bi leasc� nu doar forma subia cent� a unei te orii
(opere) particulare, ci �n su�i ti pul ei ge ne ral. �ntr-o lu crare
consacrat� Criticii Ra�iunii Pure am �n cer cat s� ex tindem
XX STUDIU INTRODUCTIV
asupra exegezei unei opere filosofice o modalitate de reconstruc�ie
a teoriilor �tiin�ifice care nu vizeaz� doar o
teorie special�, ci �nsu�i tipul ei epistemologic, cu inten�ia
m�rturisit� de a pune �n eviden�� poten�ialul teoretic
nelimitat al teoriei kantiene a ra�iunii �n exerci�iul ei teoretic-
speculativ (I.Parvu 2004). �n perspectiva acestei reconstruc�ii
teoretice, ne-am propus s� explor�m po si bi li ta tea
�i modalitatea de teoretizare la nivel fundamenal ini�iat�,
istoric, de Critica Ra�iunii Pure. Ea nu este at�t o in terpretare
a ope rei lui Kant, c�t o cer ce tare a te o riei kan ti ene,
mai exact a teoriei-de tip-Kant. Ca ur mare, ea nu este inte
re sat�, �n pri mul r�nd, de sur sele is to rico-fi lo so fice
sau �tiin�ifice ori de contextul istoric al primei Critici, ci
de forma te o re tic� a noii ��ti in�e a ra �i u nii� pro pus� de
Kant, de posibilitatea ei epistemologic�. Fiind o form� a
reconstruc�iei ra�ionale �i nu o interpretare direct�, accen
tul aces tei cer ce t�ri (din care de riv� �i con di �i ile ei de
adec vare) se de plasa pe po si bi li ta tea de a re vela, por nind
de la metodologia �i structura cercet�rilor funda�ionale
contemporane din cele mai avansate discipline, condi�iile
de posibilitate �i structura subiacent� a teoretiz�rii kantiene,
de a da seama de ar hi tec to nica te o riei �i de �tre ce rile�
ei semnificative, de de mersurile con structiv-argumentative
�i de poten�ialitatea ei me todologic� nelimitat�. Reconstruc
�ia ra �ional� pro pus� �n acea lu crare nu in ten �iona s�
prezinte teoria kantian� doar ca o teorie posibil�, ci mai
degrab� s� argumenteze �ns�i posibilitatea acestei teorii,
prin trecerea interpret�rii de la nivelul reconstruc�iei logice
a teoriei speciale construit� �n prima Critic� la ni ve lul
construc�iei unui model explicativ fundamental al tipului
teoretiz�rii instan�iat de Critica Ra�iunii Pure. Aceast�
modalitate de reconstruc�ie teoretic� a unei crea �ii �ti in �ifice
a fost ex tins� �i asu pra rea li z� rii lui Kant prin pro iec tarea
te o riei lui Kant �ntr-un ca dru conceptual mai ab stract,
STUDIU INTRODUCTIV XXI
capabil s� determine nu doar forma logic� a organiz�rii ei,
ci �i forma ei te o re tic� (Kant �n su�i atr� gea aten �ia asu pra
ne ce si t� �ii �n �e le ge rii �for mei �ti in �i fice� a Cri ti cii Ra �iu
nii Pure ca o condi�ie a recept�rii adecvate a semnifica�iei
ei). Ca o �ge ne ra lizare imaginativ� a teoriei lui Kant,
aceast� �ncercare de reconstruc�ie teoretic� �i afl� paradigma
ori gi nar� �n �n su�i mo dul �n care Kant a re con struit
teoretic fundamentele �tiin�ei newtoniene. O asemenea recon
struc �ie te o re tic� nu in ten �i o neaz� doar elu ci da rea
unei teorii anterioare prin reproiectarea conceptelor �i a
procedurilor ei metodologice �n concepte sau instrumente
de ana liz� mai exacte, ca pa bile s�-i ve rifice validitatea inferen
�e lor �i con sis ten�a in tern�, ci ea vrea s� pun� �n eviden��
stilul general al teoretiz�rii �i astfel s�-i de termine
fundamentele prin construc�ia unei teorii mai abstracte
care s� des chid� �i ca lea unor al ter na tive fa�� de te o ria care
a constituit obiectul inten�ionat al cercet�rii. Nu trebuie
s� in sis t�m, acesta a fost �i mo da li ta tea �n care Kant �n su�i
s-a raportat la programele din �tiin�� �i metafizic�. Kant so licita,
pentru �n�elegerea Criticii, o deta�are programatic� de
pers pec tiva �ce lor care scriu c�r�i de is to rie a filosofiei�, c�rora
le interzicea accesul la �n �elesul operei sale: �mul�i istorici
ai filosofiei, scria Kant �ntr-un stu diu po le mic, �n ciu da
la u dei lor la adresa fi lo so fi lor, �i fac pe ace� tia s� spun� nu mai
nonsensuri; ei nu p�trund inten�iile filosofilor..., nu pot vedea,
din colo de ceea ce fi lo so fii au spus, ceea ce ei realmente
au vrut s� spun� (VIII:251); ast fel, el pre tin dea o si tu are
nou� a cer ce t� rii ide i lor pen tru a �da de veste� de ce anume
se �nt�mpl� �ntr-o asemenea �ntreprindere a ra �iunii.
Cum ne apare �n aceast� pers pec tiv� in terpre ta tiv� tipul
teoretic al Criticii Ra�iunii Pure, �i ce sem nifica�ie are
el pen tru �n treaga filosofie transcen den tal�, iar �n mod
particular pentru problema unit��ii ei teoretice? Critica
Ra�iunii Pure con sti tuie un nu cleu al unui vast pro gram
XXII STUDIU INTRODUCTIV
teoretic de cercetare la nivel fundamental �n filosofie �i �tiin��.
Ea a ina u gu rat un nou mod de a con strui �i jus ti fica
teoriile (�tiin�ifice sau filosofice), �de sus �n jos�, ne-inductiv.
El nu por ne�te de la ex pe ri en�e spe ci ale, c�rora le de termin�
anumite regularit��i, pentru a le converti �n ipoteze
ge ne rale �i a le su pune tes t� rii multiple, �i a le in te gra �n final
�n sisteme teoretice. Noua strategie epistemologic� debuteaz�
direct prin formularea unei teorii-cadru, abstract�
sau �for mal�, cum se exprima Kant, care s� con�in� anumite
legi uni ver sale, sau mai de grab� �scheme de legi�,
sau prin ci pii, care nu sunt de duse din vreo ex perien��
determinat� (cu privire la legile mi�c�rii sau axiomele meca
ni cii ra �ionale a lui New ton, care i-a ser vit ca mo del
metodologioc lui Kant, el scria c� aces tea sunt ob �i nute
din anumite �experien�e fundamentale�, experien�e care
determin� mai degrab� �nse�i condi�iile de po sibilitate ale
experiment�rii �n genere), ci formuleaz� condi�iile de posibilitate
ale experien�ei ueberhaupt, constituind ca urmare
�i con di�ii ale po si bi li t� �ii obi ec te lor ex pe ri en �ei.
Aceste �legi transcen den tale ale na tu rii�, cum le nu me�te
Kant, au validitate universal� �i necesitate a priori tocmai
prin demonstrarea lor ca elemente determinative ale �formei
ex pe ri en �ei� po si bile. Din ele nu de riv� lo gic le gile
speciale ale diferitelor domenii particulare ale naturii, acestea
din urm� presupun�nd un travaliu constructiv mediator,
edificarea unor modele teoretice speciale, introducerea
unor ipo teze sim pli fi ca tore, a unor date em pi rice etc.
Teoria-cadru a �ntregului program este introdus� �i
jus ti fi cat� �n mod transcen den tal. Este lo cul acum s� prezent�m
�i defini�ia nominal� �oficial� a transcendentalului:
�Nu mesc transcendental� orice cu noa� tere care are
de-a face nu at�t cu obi ec tele c�t mai de grab� cu modul
nos tru de a cu noa�te obi ecte �n m� sura �n care acesta e posibil
a pri ori. (Edi �ia �n t�i: cu con cep tele noas tre a pri ori
STUDIU INTRODUCTIV XXIII
asupra obiectelor �n genere). Un sis tem de ase me nea concepte
va fi nu mit filosofie transcendental� (A11-12,B25).
Esen �i al� �n aceast� de ter mi nare este ideea de a pri ori, de
un mod de cu noa� tere care are o re la �ie cu to tul spe ci al�
cu experien�a: �Cuv�ntul transcendental ... nu sem ni fic�
ceva ce de p� �e�te �n treaga ex pe ri en��, ci ceva care o precede
�ntr-ade v�r a pri ori, iar aceasta �n seamn� doar ceva
ce face cunoa�terea de experien�� posibil� (IV:373n).
Con si de r�nd �n s�i te o ria-ca dru a Cri ti cii ca o te o rie
transcen den tal�, aceasta �n seamn� ca ur mare c� ea este o
teorie a modalit��ii cunoa�terii, adic�, �n sensul special al
lui Kant al �modalului�, a condi�iilor de posibilitate ale
rela�iei cognitive, ale constituirii �n experien�� a obiectelor
pentru cunoa�tere asupra c�rora putem formula legi
cu adev�rat universale.
Abor d�nd pe aceast� baz� tema cer cet�rii noastre, vom
avea o alt� pers pec tiv�, in tern-te oretic�, ce �ine de demersurile
construc�iei cunoa�terii �i nu de o arhitectonic� artificial�,
asupra unit��ii diferitelor pro grame ale filosofiei
transcendentale.Toate acestea instan�iaz� acela�i tip general
de edificare a teoriilor �i aceea�i strategie metodologic�
pro prii pro gra me lor te o re tice fun da men tale
con sti tuie pe baza unor te o rii for male. Aceast� pro cedur�
de construc�ie teoretic� �i afl� paradigma �n prima
Critic�, iar nucleul ei esen�ial �l reprezint� teoria cate gori
i lor, care este �lo cul teoretic� al �ntemeierii posibilit��ii
raport�rii la obiecte a re prezent�rilor abstracte. Din acest
nu cleu te o re tic nu se ob �in legi sau ipo teze spe ci ale ca sim ple
con se cin�e lo gice. El ofer� mai de grab� condi�iile exemplare
de edi fi care a ceva ca obi ect al unei ex pe ri en�e po si bile, constituind
dominanta stilistic� a �ntregului program �i nu o
super-ipo tez� din care am ob �ine prin de ri vare lo gic� �n tregul
con �i nut de cu noa� tere al sis temului. De aceea, printr-o
procedur� analog� trebuie s� justific�m orice preten�ii de
XXIV STUDIU INTRODUCTIV
universalitate din orice domeniu de aplica�ie al ra�iunii.
Nu �nt�mpl�tor, Kant �ntreprinde o �deduc�ie� pentru
toate sistemele categoriale ale ra�iunii teoretice, practice
sau te leolo gice �i pen tru toate ti pu rile de prin ci pii fun damen
tale. Nu mai pe aceast� cale se asi gur� ca rac te rul lor a
pri ori �n sens po zi tiv, nu ca simpl� independen�� de experien��,
ci ca o condi�ie determinativ� a posibilit��ii �ns�i
a ex pe ri en �ei obi ec tive. De parte de a fi o uni tate in dus�
de constr�ngerile formale ale unui �sistem� artificial, concordan�a
teoretic� �i metodologic� a ce lor trei Critici repre
zint� ur ma rea con sec vent� a unui stil unic de edi fi care
teoretic�, respectiv a unui pattern metodologic comun, a
unei stra te gii cognive iden tice �n struc tura �i an ga j� rile
ei fun da men tale. Aceasta pune �ntr-o lu min� nou� �i
semnifica�ia cercet�rilor lui Kant care privesc �tiin�a naturii,
morala sau estetica. Kant nu este, interesat, primar,
�ntr-o cer ce tare �de or di nul �n t�i�. �n sens pro priu, el nu
este au to rul unei noi fi zici (de�i, cum am ar� tat, el a in fluen�at
esen�ial evolu�ia �tiin�elor matematice �i a fizicii),
nici al unei etici (de�i nu me roase te o rii etice ac tu ale se reclam�
de la �mo de lul etic� kan tian), �i nici al unei es te tici
de aceela�i nivel. El este interesat de posibilitatea acestor
domenii �i de fundamentele lor metafizice. �i pentru a-�i
realiza aceste obiective el construie�te ample programe
de cer ce tare care por nesc de la te o rii for male pen tru a justifica
posibilitatea unor teorii speciale ale naturii, moralit�
�ii sau evalurii es te tice prin �scufundarea� lor �n aceste
am ple configura�ii idea tice. Ceea ce a sur prins pe con tempo
ra nii lui Kant, ca �i pe ur ma �ii lui care nu s-au men �inut
la acest ni vel al abstra�iei �i re fle xi vi t� �ii, este toc mai
aceast� fun da men tare pe sis teme for mal-ab stracte a tu turor
demersurilor teoretic-sistematice sau prac tice ale ra �iu
nii. Cum ob serva G.Bird, Kant �are ace lea�i obi ec tive �i
fo lo se�te ace lea�i me tode� (G.Bird 2007) �n toate cele
STUDIU INTRODUCTIV XXV
trei opere, el ur meaz� ace ea�i stra te gie de a ab strage din
diferite tipuri de experien�� o structur� determinativ�,
�forma ex pe ri en �ei �n ge nere�, de a o �for ma liza� prin
principii transcendentale care s� ghi deze �aplicarea� ra�iunii
�n construc�ia diferitelor domenii sau �ti in�e spe ci ale.
Ast fel, Kant sta bi le�te mai �n t�i o te o rie pur� a ra�iunii �n
uti li za rea ei te o re tic-spe cu la tiv�, res pec tiv o �filosofie
moral� pur�, prin izolarea �i caracterizarea elementelor
a pri ori ale ex pe ri en �ei mo rale, �i o struc tur� a pri ori a domeniilor
experien�ei �n estetic� �i teleologie, pe care �ntemeiaz�
programe alternative de cercetare �n toate aceste
domenii dup� aceea�i stra tegie metodologic�. Noutatea
remarcabil� a acestei strategii comune o constituie abordarea
structural-formal� a ra�iunii pe baza c� reia se con stituie
o teorie-cadru a competen �ei ra�iunii, care formuleaz�
principiile organiza�ionale sau constr�ngerile determinative
ale unor am ple pro grame de cer ce tare. Aceast� te orie
for mal� care este esen �i al�, dup� Kant, pen tru toate do meniile
experien�ei uname a fost �inta tuturor acuzelor, de la
Hegel p�n� la Williams; te o ria nu clear� a filosofiei morale,
de exem plu, a fost acu zat� de �for malism gol�, �universalitate
abstract� (Hegel), �purism� etic opus oric�rei
pers pec tive evo lu �i o niste sau na tu ra liste (Williams
1995:104), �infatuare teoretic� etc.
Perspectiva asupra unit��ii filosofiei transcendentale
propus� mai sus inten�ioneaz� s� urmeze cerin�a lui Kant
de a de riva uni ta tea aces tei con cep �ii dintr-un unic �prin cipiu
formal�. Identificat adesea cu unele componente tematice
ale filosofiei cri tice, cum ar fi, de exem plu, con ceptul
li ber t� �ii, con si de rat de Kant �n su�i �cheia de bolt� a �ntre
gii struc turi Cri tice� (G.Bird 2006: 399), acest prin cipiu
reprezint� mai degrab� �nsu�i stilul metodologic al
cercet�rii critice, determinat de ti pul de con struc �ie te oretic�.
Diferitete principii transcendentale ale unit��ii la
XXVI STUDIU INTRODUCTIV
care se referea A.Genova, de exemplu, pot fi considerate,
�n termenii lui Kant doar �formulele� principiului unit��ii,
sau instan�ierile lui pen tru di fe ri tele ipos taze ale ra �iunii.
El este astfel o tem� filosofic� ce sub�ntinde toate te o re ti z�rile
ra �i u nii, care ar pu tea fi caracterizat�, f�r� preten�ia de
a pro pune prin aceasta o nou� �for mul� a uni t� �ii ra �i u nii
prin ce rin�a de a cu noa�te sau pro iecta ceva ca universal �i
necesar din �nse�i condi�iile posibilit��ii lui. Kant �nsu�i propunea
�n Prolegomene acest leit-mo tiv al filosofiei transcenden
tale: a cu noa�te ceva a pri ori �n seamn� a-l cu noa�te din
pura lui posibilitate.
R e f e r i n � e b i b l i o g r a f i c e
Immanuel Kant, Gessamelte Schriften, Bd.I-XXII, hrsg. v.d.
Preussischen Akademie der Wissenschaften Ber lin, 1900
ff. (Critica Ra�iunii Pure este ci tat�, con form prac ticii curente,
intratextual, in di c�nd pagine edi �iei �n t�i,A, �i ale
edi�iei a doua,B).
Ion Barbu (Dan Barbilian) 2000, Opere, vol. II, Proza, Aca demia
Ro m�n�, Uni vers En ciclopedic.
L.W. Beck 1981, Was haben wir von Kant gelernt? Kant Studien,
Heft 1.
G.Bird 2006 Introduction to Part III. The Mo ral Philo sophy:
Pure and Applied, �n G.Bird (ed.), A Com pa nion to
Kant, Blackwell, Oxford.
A.Ge nova 1969, Kant�s Three Critiques: A Suggested
Analytical Framework, Kant Studien, 135-145.
I.P�rvu 2004, Po si bi li ta tea Ex pe ri en �ei. O re con struc �ie
theoretic� a Cri ticii Ra�iunii Pure, Politeia, Bucure�ti.
G.Prauss 1981, Kants Pro blem der Einheit theoretischer und
praktischer Vernunft, Kant Studien, 286-303.
B. Williams 1995, Making Sense of Humanity and Other
Philosophical papers, Cambridge University Press,
Cambridge.

Nu-i asa ca este un text frumos ?....

Unora nu le place Kant

Bai astai PDListii,va place Kant ?

mie imi place Brahms !