Intrebari de oameni normali

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:39:29

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:37:31Care viata?

Cotidiana

motivatia

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:41:20

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:39:29

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:37:31Care viata?

Cotidiana

motivatia

daca acum nu bate,incetezi!

?

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:29:46

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:26:45

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:22:20

De la: M_Elody, la data 2010-11-13 22:09:50Daaa, si voia sa scape de-o greutate in plus , asa ca se scapa de munitie tragand in gospodarii ce-si intindeau rufele...

Aia a fost doar una din 3. chiar asa a fost. Ai senzatia ca as spune de asa ceva aiurea.

...eu am crezut ca ai fost in piata nu la strans rufele..

Normal ca eram acasa pe 23-26, nu mai stiu cind.
Aoa a fost pe 21, in paiata.

Da, prima duminica. In mijlocul zilei.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:45:39

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:29:46

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:26:45

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:22:20

De la: M_Elody, la data 2010-11-13 22:09:50Daaa, si voia sa scape de-o greutate in plus , asa ca se scapa de munitie tragand in gospodarii ce-si intindeau rufele...

Aia a fost doar una din 3. chiar asa a fost. Ai senzatia ca as spune de asa ceva aiurea.

...eu am crezut ca ai fost in piata nu la strans rufele..

Normal ca eram acasa pe 23-26, nu mai stiu cind.
Aoa a fost pe 21, in paiata.

Da, prima duminica. In mijlocul zilei.

.n-am stiut ca au tras atunci din elicoptere...murisera Ceausistii?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:43:52

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:41:20

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:39:29

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:37:31Care viata?

Cotidiana

motivatia

daca acum nu bate,incetezi!

Ai dreptate ma gandeam in alt sens.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:49:46

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:43:52

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:41:20

De la: pearl_cris, la data 2010-11-14 19:39:29

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 19:37:31Care viata?

Cotidiana

motivatia

daca acum nu bate,incetezi!

Ai dreptate ma gandeam in alt sens.

?

.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 19:59:08.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 23:34:23.

,

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De ce, la citi meteoriti exista mai ales in centura de dupa Marte, nu ne cade nici unul in cap. Sau pe linga.
Nu dati.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-15 00:49:33De ce, la citi meteoriti exista mai ales in centura de dupa Marte, nu ne cade nici unul in cap. Sau pe linga.
Nu dati.....

Te gandesti la,, pica ....................''cristale din centura ! ..........domnule Lastarica!

Unde a intarcat mutu iapa

De la: Ingrid, la data 2010-11-14 23:42:01

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 23:34:23.

,

daaaaa...exact

Care normali? aia din parlament sau aia de mor de foame,care-s normalii?

De ce se descopera numai gauri negre si nu si Gauri blonde

De la: Tramp, la data 2010-11-16 13:16:58
De ce se descopera numai gauri negre si nu si Gauri blonde

pina cind se aprinde lumina....spun ca sunt negre...

De la: Zoltan, la data 2010-10-24 14:08:47
De ce familia nu mai are valoare in tara noastra ??
Unde a disparut la tineri valoarea umana ?
De ce tinerii nu doresc sa faca aproape nimic acasa ?
De ce studentii fac o faculatte ca spun parintii, platesc parintii sau rudele, au sponsorizare si tot nu invata !!??
De ce bunicii nu mai educa asa cum trebuie ci invers , nepotii inca de la 3-4 ani duc de nas bunicii !??
De ce conduc oameni care nu au valoare in nici un domeniu a lumii profesionale unde sunt alesi sa conduca ?
De ce cei care sunt plecati si vin inapoi , la fel NU fac ca si in strainatate ci repede se reacomododeaza cu stilul romanesc ??!
Deci avem ce rezolva ca sa functionam macar la nivel de familie si loc d munca .
De unde peaca totul in societate .


Poate primesc cateva raspunsuri , dar sa se lipseasca cei neseriosi , ca nu ne ajuta !
Prostia destinului uman cunosc bine ca doar traiesc si eu printre ei, NU mai doresc si aici !!!


Poate te ajuta postarea mea sa gasesti raspunsurile,pe care le cauti:


CAPITOLUL I. Familia în context istoric ºi social

„Cel mai mare serviciu social pe care-l poate
face cineva þãrii ºi umanitãþii este sã
alcãtuiascã o familie”
George Bernard Shaw


1. Definiri, tipologie ºi funcþiile familiei


Când rostim cuvântul „familie”, o facem de cele mai multe ori trecând cu vederea aspectele ce þin de originea ºi longivitatea acestui concept. Dacã intrãm în detalii, vom constata cã cea mai veche formã de colectivitate umanã este „familia”.
Cuvântul „familie” îºi are obârºia în latinescul famulus care semnificã în sens larg: supus, ascultãtor, iar în sens restrâns: slugã, rob, slujitor. Structura familiei a cunoscut de-a lungul timpului numeroase transformãri, acestea din urmã fiind generate de modul de organizare a societãþii proprii perioadei respective.
Astfel, în societatea anticã ebraicã, tatãl exercita o autoritate absolutã asupra celorlalþi membri ai familiei, iar „copiii erau învãþaþi sã se supunã hotãrârilor familiale ºi se pedepseau cu moartea în cazul în care îºi loveau sau blestemau pãrinþii” , situaþie similarã cu cea a poporului persan unde femeia era datoare sã asculte în totalitate de soþul ei, iar educaþia copiilor în primii 5 ani realizându-se de cãtre mamã.
În perioada clasicã a civilizaþiei greceºti (sec. V. î.e.n.), dacã familia nu dispunea de mijloace materiale pentru creºterea copilului, acesta din urmã era pãrãsit de familie într-un loc public unde putea fi luat de cineva pentru a-l creºte, în timp ce, în societatea medievalã, copilul era privit ca „o miniaturã a unui om matur” .
Secolul al XVIII-lea, numit ºi secolul iluminismului, aduce cu sine fenomenul industrializãrii capitaliste ºi totodatã reducerea numãrului de copii în familie.
Dupã primul rãzboi mondial, Freud enunþã ideea cã „dezvoltarea copilului depinde de interacþiunea pãrinþi-copii”. Ulterior, în epoca modernã se introduce conceptul de „planificare familialã”, se modificã dimensiunea familiei ºi se ajunge la concluzia cã un numãr mic de copii într-o familie permite o creºtere ºi o educare corespunzãtoare a acestora.
De-a lungul timpului, în cercetãrile întreprinse în domeniul familiei, s-au formulat mai multe definiþii ale acesteia. Astfel, familia este „o formã de comunitate umanã ale cãrei relaþii între membrii sãi (relaþii de esenþã natural-biologicã, spiritual-afectivã ºi moral-juridicã) permit continuitatea speciei umane ºi evoluþia societãþii” .
Un alt mod de definire al familiei este de „grup social, realizat prin cãsãtorie, cuprinzând oameni care trãiesc împreunã, cu o gospodãrie comunã, care sunt legaþi prin anumite relaþii natural-biologice, psihice, morale ºi juridice ºi care rãspund unul pentru altul în faþa societãþii” .
Dicþionarul de filosofie defineºte familia ca fiind „forma primarã de comunitate umanã care cuprinde un grup de oameni legaþi prin consangvinitate ºi înrudire” , în timp ce, dicþionarul Unesco defineºte familia ca „forma de comunitate umanã, întemeiatã prin cãsãtorie, care uneºte pe soþi ºi pe descendenþii acestora prin relaþii strânse de ordin biologic, economic, psihologic, spiritual”. (A. Stãnoiu, 1983,)
M. Spânu este de pãrere cã familia reprezintã acea „entitate culturalã, socialã, economicã, care garanteazã satisfacerea necesitãþilor ºi împlinirea aspiraþiilor membrilor sãi, asigurând securitatea emoþionalã, sexualã, economicã” .
Constituþia României specificã în articolul 44 (1) : „Familia desemneazã în sens larg un grup social ai cãrui membri sunt legaþi prin raporturi de vârstã, cãsãtorie sau adopþie ºi care trãiesc împreunã, coopereazã sub raport economic ºi au grijã de copii. În sens restrâns este un grup social format dintr-un cuplu cãsãtorit ºi din copiii acestuia”.
Pentru noþiunea de familie, limba ebraicã, biblicã foloseºte termenul de „baith” , ce are în vedere atât casa ce-i adãposteºte pe membrii unei familii (Iov, 8, 15), cât ºi pe membrii ºi descendenþii unei familii (Facerea, 18, 19).
Atunci când vorbim de familie avem în vedere ºi varietatea tipologicã a acesteia. Astfel, dupã criteriul normalitãþii, familiile se clasificã :

1. Familia normalã : este familia care „îºi asumã sarcina îndeplinirii tuturor funcþiilor” (A. Stãnoiu, 1983) ºi se caracterizeazã prin „coeziunea ºi adaptabilitatea membrilor sãi” , termenul de coeziune exprimând „raporturile de solidaritate, îmbinare, apropiere, unitate ºi sprijin dintre membri” . Gross Martin precizeazã cã prin intermediul coeziunii putem testa gradul de rezistenþã al unui grup familial „la forþele de rupturã, fie ele interne, fie externe”.
În cadrul acestei familii se constatã o interacþiune favorabilã atât între membrii familiei, cât ºi între aceºtia ºi membrii exteriori grupului, familia normalã constituind exemplul familiei demne de urmat.
Din categoria familiilor normale fac parte :

1.1. Familia nuclearã – este alcãtuitã din soþi ºi copiii acestora necãsãtoriþi (proprii sau adoptaþi) ºi este „o structurã democraticã, bazatã pe consens, egalitate ºi complementaritatea rolurilor de soþ-soþie, precum ºi o participare crescândã a copiilor” , oferind tuturor membrilor sãi sprijin emoþional, protecþie ºi posibilitatea de satisfacere a nevoilor de comunicare.
Fiecare individ normal aparþine la cel puþin 2 familii nucleare :
• familia de origine sau familia consanguinã – este familia în care individul se naºte, creºte, alcãtuitã fiind din mamã, tatã, fraþi, surori;
• familia de procreere – întemeiatã prin cãsãtorie, având în componenþa sa : soþul, soþia, fiii ºi fiicele, cunoscutã ºi sub denumirea de familie proprie (formatã prin alegerea partenerului de viaþã) sau familia conjugalã (pentru a sugera cã îºi are originea în cãsãtoria partenerilor ajunºi la vârsta maturitãþii).

1.2. Familia extinsã sau lãrgitã, cuprinde douã, trei generaþii reunite ºi are drept caracteristicã funcþionalã „conservatorismul, pãstrarea tradiþiilor, obiceiurilor ºi stilului familial dominant” . Astfel de familie funcþioneazã deseori prin respectarea unor norme fixe, rigide, lucru care se finalizeazã de cele mai multe ori cu apariþia conflictelor între generaþii, iar valorile religioase, morale, culturale se transmit cu o mai mare uºurinþã în rândul familiei extinse.
Burgess defineºte familia extinsã ca fiind „o structurã” de tip autoritar condusã de ºef pater, incluzând mai multe generaþii, ce convieþuiesc laolaltã, într-o precisã diviziune ºi stratificare a rolurilor, în care alegerea partenerului este fãcutã de pãrinþi, pe baza statutului economic ºi social, iar subordonarea obligaþiilor ºi urmarea tradiþiilor sunt aºteptãri majore . Familia lãrgitã include urmãtoarele subtipuri de familii :
• familia lãrgitã pe verticalã – alcãtuitã din soþ, soþie, copiii ºi pãrinþii unuia dintre soþi;
• familia lãrgitã pe verticalã – formatã din soþ, soþie ºi fraþii unuia dintre soþi;
• familia lãrgitã pe orizontalã ºi pe verticalã – formatã din soþ, soþie, copii ºi pãrinþii unuia dintre soþi ºi fraþii acestuia.
Dupã criteriul funcþionalitãþii s-a idedtificat urmãtoarea tipologie :
• familia organizatã (legal constituitã, cu relaþii normale între pãrinþi ºi copii);
• familia aparent organizatã (parþial dezorganizatã) – când echilibrul familiei este alterat prin conflicte repetate dintre pãrinþi, dintre pãrinþi ºi copii;
• familia dezorganizatã (pãrinþii sunt despãrþiþi);
• familia descompletatã (unul din pãrinþi a decedat);
• familia neorganizatã (familia concubinã);
• familia reorganizatã (unul din soþi s-a recãsãtorit).

2. Familia anormalã – este cunoscutã sub denumirea de familie dezorganizatã, vulnerabilã sau disfuncþionalã ºi se caracterizatã de faptul cã una sau mai multe funcþii nu sunt îndeplinite în mod corespunzãtor.
Când vorbim de familiile dezorganizate trebuie sã avem în vedere urmãtoarele variabile :
a. situþia socio-economicã – cu cât familiile se confruntã cu dificultãþi familiale mai mari cu atât riscul de a intra în rândul familiilor dezorganizate este mai accentuat;
b. stabilitatea cãminului (cazuri de abandon, divorþ, deces ºi separare);
c. climatul conjugal (alcoolismul, conduite agresive ºi violenþã faþã de copii, pãrinþii au antecedente penale);
d. stilul educativ al pãrintelui (modul de supraveghere ºi control parental, sisteme de recompense ºi sancþiuni, autoritate exageratã).

Dupã criteriul locuinþei :
Familia de rezidenþã – este familia în care „toate persoanele locuiesc în aceeaºi casã, au locuinþã comunã” . (A. Stãnoiu, M. Voinea, 1983, p. 13)
Familia de interacþiune este „grupul de persoane între care existã relaþii de rudenie, dar ºi alte relaþii cum ar fi cele de întrajutorare, schimburi reciproce de vizite, produse” .

Funcþiile familiei
Din totdeauna, familia a îndeplinit o varietate de funcþii, care reprezintã „totalitatea responsabilitãþilor ce revin acesteia” (I. Mitrofan, 1991, p. 156), modul lor de manifestare având nuanþe diferite de la o societate la alta.
În urma unor cercetãri s-a identificat existenþa a douã categorii de factori care influenþeazã funcþionalitatea unei familii :

1. Factori externi – îºi exercitã acþiunea din exteriorul familiei manifestând o puternicã influenþã asupra acesteia.
Din categoria factorilor externi fac parte :
• caracterul totalitar sau democratic al societãþii – care are repercusiuni asupra solidaritãþii ºi socializãrii descendenþilor;
• nivelul de dezvoltare economicã a socitãþii – care influenþeazã funcþia economicã ºi reproductivã a familiei;
• legislaþia – cu urmãri asupra funcþiei sexuale ºi reproductive a familiei;
• nivelul de instrucþie ºi educaþie – care influenþeazã funcþia de socializare ºi reproducere a familiei.

2. Factori interni – sunt factorii interiori familiei, în categoria acestora fiind incluºi :
• dimensiunea familiei – care îºi exercitã influenþa asupra modului de realizare a funcþiei de socializare ºi solidaritate a familiei;
• structura familiei – cu repercusiuni asupra funcþiei economice ºi reproductive a familiei;
• diviziunea rolurilor ºi autoritãþii – manifestã consecinþe asupra solidaritãþii familiale.

Familia îndeplineºte patru categorii de funcþii fundamentale. Însã nu putem afirma cu certitudine cã aceste funcþii sunt într-adevãr „fundamentale”, întrucât în societatea contemporanã unele dintre ele ºi-au diminuat drastic rolul.

Funcþiile amintite sunt :
• funcþia economicã;
• funcþia educaþionalã;
• funcþia de solidaritate;
• funcþia sexualã ºi reproductivã.
„Fãrã prima ºi a treia funcþie, societatea umanã ar muri, fãrã a doua, viaþa însãºi ar înceta, fãrã a patra, cultura ar ajunge la un sfârºit” .

1. Funcþia economicã
I. Mitrofan , afirmã cã dintre toate funcþiile familiei, „funcþia economicã a fost ºi va rãmâne cea mai importantã”.
În societatea tradiþionalã bunãstarea constituia un prim criteriu de alegere a partenerului de viaþã, lucru valabil ºi în societatea contemporanã, cu precizarea faptului cã, în zilele noastre bunãstarea nu este privitã ca fiind fundamentalã în întemeierea unei familii, ci ca o necesitate în acest sens.
Pentru a reuºi sã supravieþuiascã, familia este nevoitã sã-ºi asigure un minimum de venituri în vederea satisfacerii nevoilor de bazã, fapt care îi permite sã se orient ºi în direcþia îndeplinirii celorlalte funcþii.
Funcþia economicã a suferit de-a lungul timpului numeroase modificãri. Astfel, în condiþiile sclavagismului ºi feudalismului, „familia constituia o unitate economicã ºi socialã” , (T. Filipescu, 1989, p. 21), iar în cele ale capitalismului producþia industrialã depãºeºte cadrul familial, producþia agricolã mecanizatã reduce simþitor rolul economic al familiei þãrãneºti.
În societatea tradiþioinalã, funcþia economicã cuprindea trei dimensiuni:
a. dimensiunea productivã (realizarea bunurilor ºi produselor necesare supravieþuirii);
b. dimensiunea profesionalã (care vizeazã transmiterea ocupaþiilor de la o generaþie la alta);
c. dimensiunea financiarã (presupune existenþa în cadrul familiei a unui buget de venituri ºi cheltuieli).
În societatea contemporanã, familia nu mai reuºeºte sã supravieþuiascã doar din producþia proprie, ea fiind „dependentã de veniturile câºtigate în afara gospodãriei”. (Iluþ, P., 1995) O altã modificare s-a produs ºi la nivelul dimensiunii profesionale, astfel cã nu se mai practicã transmiterea ocupaþiilor de la o generaþie la alta, tânãrul având posibilitatea de a-ºi alege singur meseria pe care ºi-o doreºte.
Schimbãri au survenit ºi în componenta financiarã a familiei, deseori familia contemporanã confruntându-se cu situaþia unui buget dezechilibrat, buget care este dependent de numeroºi factori: vârsta membrilor familiei, practicile alimentare, crizele economice. Ansamblul cheltuielilor efectuate de o familie în vederea satisfacerii trebuinþelor fundamentale este foarte importantã „furnizând date despre nivelul de trai al acesteia” . Funcþia economicã este indicatorul principal de echilibru într-o familie.

2. Funcþia educaþionalã
Cuvântul „educaþie” este de origine latinã (educo, -are = a creºte, a cultiva) ºi desemneazã „contribuþia familiei la funcþionarea întregului societal” .
În sens istoric, educaþia este „procesul de transmitere ºi asimilare a experienþei economice, politice, religioase, filosofice, artistice, ºtiinþifice, tehnice, de la înaintaºi la urmaºi” .
În fazele incipiente ale dezvoltãrii societãþii, transmiterea informaþiilor se realiza pe cale oralã, într-o manierã neorganizatã (în comunitãþile gentilico-
tribale). Ulterior, în etapele avansate de dezvoltare a societãþii, la unele popoare (egipteni, indieni), educaþia se realiza ca iniþiere în temple, cunoaºterea fiind consideratã ca fiind un act sacru.
Educaþia în familie – desemneazã „ansamblul influenþelor exercitate în cadrul familiei asupra copiilor în vederea pregãtirii ºi formãrii lor pentru viaþã” , familia fiind inclusã în categoria celor mai importanþi factori educativi, influenþa acesteia asupra evoluþiei educative a copilului având un rol major încã de la naºterea acestuia.
Se numeºte educaþie familialã „acþiunea de a creºte ºi educa unul sau mai mulþi copii, desfãºuratã cel mai adesea în grupuri familiale de cãtre adulþi, pãrinþii copiilor respectivi”. (P. Durning, 1995)
Funcþia educativã este „indicatorul cel mai elocvent” al echilibrului într-o familie , aceasta din urmã fiind cea care realizeazã educaþia primarã a copiilor, pãrinþii îndeplinind funcþia de profesori ºi fondatori ai personalitãþii acestora.
Pãrinþii exercitã influenþe educaþionale asupra copiilor lor prin douã modalitãþi : (I. Mitrofan, 1991)
a. direct – utilizând un ansamblu de metode, strategii, tehnici educative.
Conceptul de „strategie educativã a familiei” face referire la „un pluralism al metodelor familiale, pe de o parte, ºi al metodelor educative, pe de altã parte” . Cu alte cuvinte, strategia educativã desemneazã ansamblul metodelor, tehnicilor educative utilizate de pãrinþi, în scopul educãrii copiilor lor.
b. indirect – prin metodele comportamentale oferite de pãrinþi copiilor lor, prin climatul familial existent.
Conceptul de climat familial desemneazã „un ansamblu de stãri psihice, moduri de relaþionare interpersonalã, atitudini, nivel de satisfacþie ce caracterizeazã grupul familial pe o perioadã mai mare de timp” .
M. Gilly (1976) afirma cã ºcolarul are nevoie de un mediu familial în care sã se simtã în siguranþã. El simte nevoia unor pãrinþi „calmi, înþelegãtori, afectuoºi” ºi manifestã dorinþa ca aceºtia sã dovedeascã interes sporit faþã de lucrurile care reprezintã importanþã pentru el.
„Pentru a educa un copil, trebuie mai întâi ºi fãrã încetare sã te educi pe tine” afirma C. Dumitriu , sublinind astfel importanþa pregãtirii permanente a pãrinþilor în exercitarea funcþiei educative asupra copiilor.
Pentru exercitarea funcþiei educative o familie trebuie sã îndeplineascã patru condiþii:
1. sã conºtientizeze necesitatea acþiunii educative;
2. sã-ºi doreascã sã îndeplineascã aceastã sarcinã;
3. sã aibã o imagine exactã a ceea ce doreºte sã ducã la îndeplinire ;
4. sã aibã timpul ºi mijloacele corespunzãtoare atingerii obiectivelor propuse.
Funcþia educativã cuprinde, la rândul sãu urmãtoarele subfuncþii :
a. integral-formativã, care îºi face simþitã prezenþa în fazele de început ale ontogenezei, fazã în care copiii primesc rãspunsuri la avalanºa de întrebãri. Este etapa în care copilul îºi însuºeºte o serie de cunoºtinþe, deprinderi, aptitudini.
b. psiho-moralã – etapa formãrii unor trãsãturi, atitudini morale pozitive. De menþionat importanþa pe care o reprezintã influenþa modelelor comportamentale ale pãrinþilor ºi climatul familial în dezvoltarea ulterioarã a copilului.
c. social-integrativã – face referire la nivelul de adaptare ºi integrare a copilului în raport cu cerinþele vieþii.
d. cultural-formativã – vizeazã dezvoltarea ºi educarea spiritului critic, a sentimentelor estetice.
În societatea contemporanã, au intervenit o serie de modificãri, astfel cã responsabilitãþi ce þineau de pãrinþi în exercitarea acestei funcþii au fost preluate de stat. Putem afirma cã s-a produs o restructurare a funcþiei educative, dar acest lucru nu trebuie interpretat ca o diminuare a importanþei funcþiei educative a familiei. Importanþa acesteia creºte permanent ºi cere sã fie cât mai organizatã ºi integratã raþional în funcþia educativã a întregii societãþi.
Leon Tope a realizat o clasificare a familiei în funcþie de rezultatele obþinute în exercitarea funcþiei educative :
a. familii educogene înaintate – care manifestã interes sporit în educarea copiilor, prin implicarea în acþiunile ºi activitãþile organizate de ºcoalã, prin încurajarea pregãtirii culturale ºi profesionale a acestora.
b. familii satisfãcãtor educogene – urmãresc sã asigure în primul rând confortul material necesar copilului. Sunt interesate ºi de educarea copiilor, dar acest interes nu se concretizeazã în acþiuni organizate sistematic.
c. familii slab educogene – caracterizate prin conflicte frecvente între pãrinþi, pãrinþi-copii, insuccese ºcolare ale copiilor.
Exercitarea funcþiei educative se realizeazã diferit de la o familie la alta. Variabilele care se iau în calcul sunt :
- nivelul de pregãtire al pãrinþilor;
- gradul de integrare a familiei în societate;
- timpul disponibil al pãrinþilor în educarea copiilor;
- modul în care au fost educaþi pãrinþii în exercitarea funcþiei educative.
Societatea contemporanã a adus cu sine numeroase modificãri ale funcþiei educative, dar aceasta nu înseamnã cã familia ºi-a diminuat rolul ºi importanþa în exercitarea acestei funcþii.
Nu trebuie uitat niciodatã faptul cã nimeni nu va putea suplini rolul educativ al familiei.

3. Funcþia de solidaritate
Funcþia de solidaritate asigurã „unitatea, coeziunea, protecþia ºi încrederea mediului familial” , presupunând o implicare a tuturor membrilor unei familii, în condiþiile respectului dragostei ºi sprijinului reciproc manifestat între aceºtia.
Solidaritatea se poate modela ºi perfecþiona pe întreg parcursul vieþii familiale însã, pentru a ajunge la un nivel satisfãcãtor este necesar ca fiecare membru al familiei sã aibã o contribuþie în acest sens.
Într-o familie putem vorbi despre existenþa a „trei niveluri de solidaritate” .
a. relaþia conjugalã, presupune o atentã analizã a motivaþiilor reale ce stau la baza parteneriatului erotic ºi afectiv.
În condiþiile în care partenerii se gãsesc în situaþia satisfacerii reciproce a nevoilor ºi trebuinþelor se poate vorbi despre o cãsãtorie durabilã ºi despre un confort fizic ºi psihic al partenerilor.
b. relaþia parentalã – are în vedere maniera ºi strategiile educaþionale utilizate de pãrinþ în raport cu copiii lor.

Implicarea pãrinþilor în exercitarea funcþiei educative diferã de la o societate la alta. Duvall (1971) vorbeºte despre existenþa a douã tipuri de modele ale relaþiei pãrinte-copil :
• modelul mamei tradiþionale (rigidã, perseverentã) ºi
• modelul mamei moderne (care pune accentul pe dezvoltarea capacitãþilor intelectuale ale copiilor).
E. A. Elder identificã :
- modelul tatãlui tradiþional (care asigurã suportul material necesar supravieþuirii familiei ºi care se impune prin autoritate ºi exigenþã) ºi
- modelul tatãlui modern (indulgent, care petrece un timp limitat cu copilul).
c. relaþia fraternã – desemneazã ansamblul relaþiilor interpersonale dintre copiii ce aparþin aceleiaºi familii, studiile demonstrând cã fraþii mai mari joacã un rol semnificativ în educarea celorlalþi copii. Adesea ei „reprezintã modele de identificare mai influente decât pãrinþii” deoareca ei mijlocesc integrarea fraþilor mai mici în diferite grupuri sociale.
Într-o lucrare recentã, Viviane Ismbert-Jamate evidenþiazã rolul solidaritãþii fraterne în reuºita ºcolarã ºi socialã. Nu de puþine ori s-a constatat cã fraþii mai mari constituie pentru cei mai mici modele ºi suport educaþional.

4. Funcþia reproductivã ºi sexualã
„Potrivit concepþiei materialiste, momentul hotãrâtor în istorie este producþia ºi reproducþia vieþii nemijlocite. Aceastã producere este de douã feluri: pe de o parte producerea mijloacelor de subzistenþã – alimente, îmbrãcãminte, locuinþã, pe de altã parte, producerea omului însuºi, perpetuarea speciei.
J. Evola în lucrarea „Metafizica sexului”- 1994, considerã cã sexualitatea ºi reproducerea sunt într-un raport invers proporþional. „Cu cât e mai puternic unul din cele douã elemente, cu atât celãlalt e mai slab”.
În societatea contemporanã observãm cã se acordã o importanþã exageratã sexualitãþii. Acest fapt nu constituie un lucru negativ, dar îi determinã pe indivizi sã oscileze între cele douã extreme : dorinþa de a poseda ºi teama de a nu fi destul de bun în actul sexual.
În prezent funcþia sexualã ºi reproductivã a cunoscut schimbãri masive comparativ cu societatea tradiþionalã, lucru care a condus la o maximizare a sexualitãþii ºi minimizare a fertilitãþii.


2. De la familia tradiþionalã la familia modernã

Tradiþionalitatea constituie rãdãcina sau punctul de plecare al modernitãþii, având ca trãsãturã definitorie tradiþia, care se identificã cu „conservatorismul, rigiditatea ºi localismul” .
Modernitatea reprezintã opusul tradiþionalitãþii, operând cu valori, principii, norme, caracterizate prin „flexibilitate, individualism, dinamism, universalism” .
În cele douã perioade istorice la care am fãcut referire stilul de viaþã familialã este foarte diferit. Astfel, în societatea tradiþionalã familia respecta cu stricteþe normele specifice majoritãþii, în timp ce principiile, valorile reduse numeric sau ca identitate erau excluse, fapt care nu caracterizeazã ºi modernitatea ce înglobeazã o varietate de stiluri de viaþã, fiecare individ fiind liber sã adere la cel cu care este compatibil.
Familia tradiþionalã situeazã în vârful ierarhiei valorilor „autoritatea” care revine bãrbatului, acesta din urmã fiind considerat superior soþiei ºi copiilor, familia contemporanã promovând cooperarea, egalitatea, comunicarea între membrii familiei.
În prezent, familia nu mai deþine „monopolul educaþiei tinerei generaþii” în desfãºurarea procesului educaþional fiind implicate ºi persoane extra-familiale.
Spre deosebire de familia tradiþionalã, în ziua de azi se acordã o importanþã sporitã ºcolaritãþii, pãrinþii manifestându-ºi interesul ºi concentrându-ºi eforturile în vederea sprijinirii activitãþii ºcolare a copiilor lor. În trecut, atitudinea pãrinþilor faþã de ºcoalã era una de ignorare, de subestimare, copiii fiind adesea folosiþi de pãrinþi în activitãþile gospodãreºti.
Modernitatea a adus cu sine o modificare a rolurilor parentale în raport cu îndeplinirea atribuþiilor educative. Astfel, dacã în trecut sarcina creºterii ºi educãrii copiilor revenea femeii, bãrbatul având obligaþia de a asigura echilibrul economic al familiei, astãzi se pune problema egalitãþii de gen, a afirmãrii profesionale a femeii. În prezent ambii pãrinþi sunt implicaþi în egalã mãsurã în procesul de creºtere ºi educare a copiilor.
Dacã în familia tradiþionalã copilul era în centrul atenþiei familiale, aceasta din urmã fiind preocupatã de asigurarea unor condiþii optime creºterii ºi educãrii lui, astãzi se pune accent pe importanþa interrelaþionãrilor dintre membrii familiei, aceºtia regãsindu-se în ipostaza de parteneri pentru reuºita socialã.
Tradiþionalismul se identificã cu o atitudine de „indiferenþã” maternã, atitudine justificatã de lipsa condiþiilor necesare asigurãrii unui trai satisfãcãtor pentru copii. Astãzi se poate vorbi de o exagerare a grijii ºi afecþiunii materne.
Propriu societãþii contemporane este ºi desacralizarea cãsãtoriei. Se constatã o reducere a motivaþiei economice, o creºtere a heterogamiei (origini sociale diferite ale partenerilor), scãderea implicãrii pãrinþilor în cãsãtoria tinerilor, declinul familiei nucleare bazatã pe cãsãtorie, extinderea toleranþei faþã de noile forme de convieþuire. În societatea actualã se constatã o scãdere a numãrului cãsãtoriilor ºi o creºtere alarmantã a numãrului cuplurilor care trãiesc în concubinaj.
În trecut „bãrbatul muncea în afarã, în timp ce femeia se ocupa de cãminul ei” . Astãzi, ambii parteneri sunt salariaþi, femeile ºi-au câºtigat independenþa financiarã ºi preferã sã se realizeze, iniþial profesional ºi ulterior familial. Obþinerea autonomiei familiale de cãtre femei, reduce motivaþia acestora de a se cãsãtori legal, multe dintre ele alegând alternativa „unei cãsãtorii fãrã acte”.
Un aspect care se impune a fi luat în considerare face referire la vârsta la cãsãtorie. În trecut fetele se cãsãtoreau la 16-18 ani iar bãieþii între 20-25 ani. În prezent, se constatã un decalaj de 4-5 ani comparativ cu societatea tradiþionalã, o cauzã frecventã ce stã la originea modificãrii vârstei la cãsãtorie fiind creºterea proporþiei femeilor ºcolarizate.
Dacã în trecut menirea femeilor era de a naºte copii ºi de a se ocupa de creºterea lor, dezvoltarea, educarea acestora, mersul la ºcoalã fiind considerat un lucru extremist, astãzi procentul femeilor cu studii superioare din România este de 41,3% din totalul persoanelor cu studii superioare. În ultimii trei ani, participarea ºcolarã a femeilor tinde sã devinã uºor ridicatã comparativ cu cea a bãrbaþilor.
Începând cu anii 1970 familia nuclearã tradiþionalã a înregistrat un declin semnificativ, proporþia acestuia fiind de 7-10% din totalul grupãrilor familiale. O cauzã principalã în accentuarea acestui regres este creºterea numãrului femeilor implicate în activitãþi profesionale acest lucru având atât conotaþii pozitive, cât ºi negative. Efectele pozitive specifice acestui feomen sunt : creºterea autonomiei financiare a femeilor, sporirea ºanselor femeilor de a avea o carierã socialã ºi profesionalã, întãrirea sentimentului de autoritate ºi putere în cadrul familiei, creºterea încrederii în forþele proprii. Din categoria consecinþelor negative proprii fenomenului menþionat mai sus, amintim : diminuarea implicãrii femeii în viaþa familialã, scãderea interesului ºi a raportului afectiv necesar procesului de creºtere ºi educare a copilului.
Implicarea femeilor în derularea unor activitãþi extraprofesionale conduce la instalarea unor stãri de obosealã ºi nervozitate accentuatã, cu repercursiuni asupra stãrii de sãnãtate ºi implicit a vieþii de familie. Pe lângã activitãþile profesionale, femeile trebuie sã îndeplineascã ºi o parte din responsabilitãþile pe care le exercitau în mod tradiþional, lucru care conduce la o stare accentuatã de epuizare fizicã ºi psihicã.
Un rol esenþial în apariþia transformãrilor specifice vieþii de familie l-a avut miºcarea feministã, apãrutã în a doua jumãtate a secolului al XIX – lea ºi care luptã împotriva opresiunii ºi discriminãrilor la care sunt supuse femeile, pentru dreptul femeilor de a exercita diverse profesii ºi obþinerea egalitãþii în viaþa politicã.
Un motiv de îngrijorare este determinat de numãrul foarte ridicat de divorþuri care au loc în perioada contemporanã. Unii cercetãtori din domeniul vieþii de familie susþin cã familia suferã o decãdere, cã este supusã unui proces de schimbare. În unele societãþi „schimbarea se referã la trecerea de la familia lãrgitã, tradiþionalã, la familia nuclearã; pentru societãþile dezvoltate schimbãrile privesc trecerea de la familia nuclearã la o diversitate de modele familiale” .
Familia monoparentalã este frecvent întâlnitã în zilele noastre desemnând „unitatea socialã constituitã din unul sau mai mulþi copii ºi un singur pãrinte” . În societatea tradiþionalã monoparentalitatea era „dezaprobatã” , iar indivizii care aderau la acest stil de viaþã erau excluºi din societate. În prezent s-a înregistrat o modificare a concepþiei vizavi de acest stil de viaþã. Monoparentalitatea nu mai este asociatã cu un fapt extremist, iar riscurile de marginalizare a indivizilor care practicã aceastã formã de convieþuire s-a redus considerabil.
Astãzi se considerã cã o familie monoparentalã este mult mai eficientã pentru copil decât o familie formatã din ambii pãrinþi, dar care nu reuºesc sã convieþuiascã în relaþii armonioase.
Tradiþionalismul pledeazã pentru o familie unitã, chiar ºi în condiþiile existenþei unor conflicte familiale existând opinia potrivit cãreia copilul are nevoie de ambii pãrinþi. Aceastã concepþie este valabilã ºi în zilele noastre, însã majoritatea considerã cã mai indicat este ca pãrinþii sã se despartã în cazul în care sunt implicaþi într-o relaþie conflictualã, pentru cã în acest fel copiii nu mai sunt obligaþi sã participe zilnic la neînþelegerile dintre pãrinþi.
În România în 1992 familiile monoparentale reprezentau 10% din totalul familiilor. Cercetãrile au demonstrat cã cele mai multe familii monoparentale rezultã în urma divorþurilor, copiii încredinþându-se de regulã mamelor. În acest fel, ia naºtere una dintre cele trei forme de familii monoparentale, ºi anume: familia monoparentalã formatã din mamã ºi copii.
Monoparentalitatea rezultatã din divorþ „este asociatã cu o diminuarea a activitãþii educative” . Mama este suprasolicitatã material, afectiv, relaþional, nu mai reuºeºte sã ofere timp ºi atenþie copiilor, care ajung în situaþia de a se simþi pãrãsiþii, ignoraþi. Ea „reuºeºte cu greu sã rãmãnã centratã asupra nevoilor copiilor”.
Unele studii au demonstrat existenþa unei corelaþii foarte strânse între monoparentalitate ºi abandon ºcolar. Aceastã legãturã este dependentã de situaþia economicã a familiei care la rândul sãu este subordonatã statutului socio-profesional al mamei, puternic afectat în urma divorþului.
Familia monoparentalã formatã din mamã ºi copii se confruntã cu dificultãþi economice ºi de socializare mai mari decât familiile complete, situaþia de monoparentalitate contribuind în mare mãsurã la modificarea funcþiilor specifice familiei. Astfel, funcþia economicã este cel mai puternic afectatã, mama fiind nevoitã sã-ºi dubleze eforturile în vederea asigurãrii stabilitãþii financiare a familiei, funcþia sexualã, reproductivã ºi de socializare suferind ºi ele schimbãri esenþiale.
Este adevãrat cã lipsa unui pãrinte favorizeazã apariþia dificultãþilor în exercitarea funcþiei educative, dar se constatã cã ºi familia completã se implicã tot mai puþin în îndeplinirea atribuþiilor educative.
În urma unei analize clare a familiei monoparentale „mamã-copil”s-a ajuns la concluzia cã principalele probleme cu care aceasta se confruntã vizeazã:
• sfera financiarã, copilul constituind în foarte multe cazuri un suport economic pentru familie;
• sfera afectivã, se constatã modificãri a relaþiei mamei cu copilul, acesta din urmã fiind forþat de împrejurãri la o maturizare timpurie.
În cazul familiei monoparentale constituitã din tatã ºi copii identificãm o mai mare stabilitate financiarã comparativ cu forma de familie prevãzutã anterior, o atenþie deosebitã manifestând-o taþii singuri pentru fiicele lor în direcþia socializãrii ºi dezvoltãrii lor sexuale. La polul opus se situeazã implicarea acestora în activitãþi domestice.
Situaþia de monoparentalitate poate sã aparã ºi ca rezultat al unei sarcini nedorite intervenite la vârsta adolescenþei. Dacã în trecut o sarcinã la vârsta adolescenþei era consideratã o greºealã, astãzi tinerele aflate în situaþii similare se bucurã de protacþie ºi sprijin atât din partea familiei de origine, cât ºi a instituþiilor specializate în acest sens. Parentalitatea la vârsta adolescenþei „favorizeazã” apariþia de abandon ºcolar, tinerele aflându-se în imposibilitatea de finalizare a studiilor.
Cea de-a treia cauzã care determinã apariþia familiei monoparentale este reprezentatã de decesul unuia din pãrinþi. Decesul mamei este pentru copil un dezastru. „Copilul pierde prin moartea mamei o parte din el însuºi” . Durerea provocatã de moartea mamei este cu atât mai intensã, cu cât vârsta copilului este mai micã.
S-a demonstrat cã un mare procent din minorii care abandoneazã ºcoala sunt orfani. Moartea tatãlui genereazã apariþia dificultãþilor financiare în cadrul familiei, creându-se astfel condiþii prielnice pentru instalarea abandonului ºcolar. Tatãl asigurã securitatea ºi echilibrul în planul veniturilor familiale, dar rolul sãu nu se limiteazã la acest fapt. Decesul tatãlui conduce la pierderea autoritãþii asupra copilului, iar Burlingham ºi Freud sunt de pãrere cã moartea tatãlui „favorizeazã” apariþia unor complexe de inferioritate la copil.
O formã de convieþuire foarte frecvent întâlnitã în societatea contemporanã este concubinajul, definit ca fiind „relaþia dintre un bãrbat ºi o femeie care nu au ocrotire legalã”. (I. Mitrofan, 1998) La aceastã formã de convieþuire aderã din ce în ce mai multe persoane întrucât oferã urmãtoarele avantaje: (Coleman J., Rotrin M.)
• satisfacþie sexualã sporitã;
• un nivel de trai ridicat;
• posibilitatea de dezvoltare a deprinderilor interpersonale;
• o identificare mai clarã a reacþiilor partenerilor în diverse împrejurãri.
Cãsãtoria deschisã face parte din categoria schimbãrilor proprii socitãþii contemporane. Ea face legãtura între concubinaj ºi familia nuclearã, împrumutând din elementele specifice celor douã forme de convieþuire. Cãsãtoria deschisã promoveazã valorile ºi stilul de viaþã caracteristic concubinajului ºi se aseamãnã cu familia nuclearã din punct de vedere legal ºi structural. N. O’Neill ºi G. O’Neill sunt de pãrere cã „dragostea sexualã constituie nucleul ºi raþiunea de a fi a acestei cãsãtorii”.(I. Mitrofan, 1998)
Semi-cãsãtoria este frecvent întâlnitã în cuplurile cu relaþii conflictuale. Copiii proveniþi din astfel de familii manifestã tulburãri de comportament, de personalitate, sunt nevrotici, înregistreazã rezultate ºcolare slabe, în timp ce pãrinþii sunt implicaþi parþial în viaþa de soþ ºi în exercitarea atribuþiilor educative.
Pseudocãsãtoria este o formã de convieþuire ce se bazeazã pe o serie de interese economice ºi sociale, ºi nu pe o relaþie afectivã între parteneri. Astfel de cãsãtorii sunt aranjate de pãrinþi pe baza unor înþelegeri cu caracter marital. Elementele care justificã menþinerea acestei forme de convieþuire sunt legate de problema locuinþei ºi a bunurilor comune, la care se adaugã prezenþa copiilor care la rândul lor îºi însuºesc conduitele negative ale pãrinþilor.
O formã de convieþuire specificã societãþii actuale este homosexualitatea. Deºi condamnatã de Bisericã, homosexualitatea a ajuns sã fie recunoscutã ºi acceptatã în numeroase þãri. Condamnatã de egipteni, sirieni, evrei, ea a fost în Roma ºi în Grecia anticã o practicã obiºnuitã. Raportul Kinsey afirmã cã un bãrbat din patru a avut o experienþã homofilã. În prezent, homosexualul nu este nevoit sã-ºi ascundã preferinþele sexuale, întrucât societatea actualã manifestã deschidere ºi toleranþã faþã de orice formã de convieþuire.

Societãþi tradiþionale Societãþi moderne
1. numãr de parteneri conjugali concomitenþi Unul(monogami
Mai mulþi(poligami) Unul(monogami)
2. alegerea paetenerului Alegerea fãcutã de pãrinþi sau rude pentru a întãri puterea familiei Alegerea relati liberã fãcutã de parteneri
3. rezidenþa Patriarhalã, matriarhalã, ambilocalã Neolocalã
4. Relaþiile de putere Diferite grade de dominanþã a bãrbatului
(patriarhale) O mai mare apropiere de putere bãrbat-femeie
5. Relaþia pãrinþi-copii Autoritatea ºi domnanþa pãrinteascã Mai mare toleranþã ºi egalitate pãrinþi-copii
6. funcþiile familiei Concentrarea pe protecþia grupului ca întreg Specialitate pentru a oferi un mediu de siguranþã creºterii copiilor ºi suport emoþional membrilor familiei conjugale
7. structura Extinsã nuclearã

Sursa: Petru Iluþ, Familia. Cunoaºtere ºi asistenþã

3. Rolul pãrinþilor în familia contemporanã

Rolul parental este definit ca fiind „un ansamblu de comportamente (de îngrjire, supraveghere, educaþie) pe care pãrinþii le desfãºoarã în raport cu copiii lor” , potrivit Codului familiei (art. 10) : „pãrinþii fiind datori sã se îngrijeascã de persoana copilului”. Ei sunt obligaþi sã creascã copilul, îngrijind de sãnãtatea ºi dezvoltarea lui fizicã, de educaþia, învãþãtura ºi pregãtirea profesionalã a acestuia.
S-a ridicat întrebarea dacã calitatea de pãrinte este similarã cu cea a unei profesii. Rãspunsul este afirmativ cu deosebirea faptului cã aceastã „profesie” este obþinutã fãrã examen de admitere. Ulterior însã, pãrinþii sunt supuºi unor probe atât de societate, cât ºi de proprii lor copii. La fel ca în orice profesie este nevoie de vocaþie, dãruire, dragoste faþã de „obiectul activitãþii” desfãºurate, „profesia de pãrinte fiind la îndemâna oricui”. (Constanþa Buzea, 1983)
„Copiii tãi nu sunt copiii tãi.
Ei sunt fiii ºi fiicele vieþii care tânjeºte dupã ea însãºi,
Ei vin prin tine, ei nu-þi aparþin.
Poþi sã le dai dragostea ta, dar nu ºi gândurile tale,
Pentru cã ei au propriile gânduri.
Poþi sã le adãposteºti trupurile, dar nu ºi sufletele,
Pentru cã sufletele lor locuiesc în casa viitorului,
Te poþi lupta sã fii ca ei, dar nu încerca sã-i faci ca tine.
........................................................................
Tu eºti arcul din care copiii tãi pleacã ca niºte sãgeþi vii.” (J. Canfield, M. V. Housen, 1999).
Pãrinþii sunt „principalii arhitecþi ai copilului” , în exercitarea rolurilor parentale fiind implicaþi în egalã mãsurã ambii parteneri, fiecãruia revenindu-i o serie de atribuþii specifice.
În cazul mamei, asumarea responsabilitãþilor se realizeazã încã din perioada prenatalã. Astfel se explicã stabilitatea ºi profunzimea relaþiei mamã-copil comparativ cu relaþia tatã-copil. În perioada gestaþiei, produsul de concepþie se aflãî într-o dependenþã totalã de organismul mamei. În momentul naºterii, prin secþiunea cordonului ombilical, „noul nãscut devine independent biologic, dar foarte dependent social de mamã” .
Religia ortodoxã recunoaºte influenþa pe care o exercitã mama asupra copilului în perioada sarcinii. „Dacã mama se roagã ºi trãieºte duhovniceºte cât timp copilul este în pântecele ei, acesta se va naºte sfinþit”. Copilul gãseºte în mamã nevoia de securitate ºi echilibru, iar sfecþiunea maternã este „oxigenul psihic al copilului” .
Încã din cele mai îndepãrtate timpuri relaþia mamã-copil a fost supusã unor numeroase cercetãri. Astfel, în 1968 Benson observa cã în S.U.A. numãrul cercetãrilor ce vizau relaþia mamã-copil era de 15 ori mai mare decât cele destinate relaþiei tatã-copil.
Mama îndeplineºte un rol considerabil în însuºirea deprinderilor intelectuale de cãtre copil. În acest sens, sunt luate în considerare urmãtoarele variabile : „QI-ul mamei, atitudinile sale educative, trãsãturile sale de personalitate”. (Pourtais ºi Desmet, 1989) Studiile asupra coeficientului de inteligenþã al mamei ºi copilului pun accent pe rolul inteligenþei în dezvoltarea copilului, iar „limbajul constituie o punte de continuitate între mamã ºi copil”(E Vrãjmaº, 2002), acesta din urmã însuºindu-ºi limbajul folosit de mamã.
Mama este prima persoanã cu care copilul interacþioneazã, ºi nu este deloc de neglijat dacã aceastã relaþie este „crispatã sau relaxatã”. (P. Osterrieth, 1973) Dacã ulterior, copilul va fi incapabil sã relaþioneze cu alte persoane, rãspunzãtoare de acest lucru ar putea fi mama care nu a oferit suficientã atenþie ºi afecþiune copilului.
Decesul mamei este foarte greu de suportat de copil. Moartea mamei genereazã apariþia sentimentului de insecuritate la copil ºi „favorizeazã” apariþia deficienþelor fizice, afective ºi intelectuale.
Studiile au demonstrat cã dezvoltarea copilului este mult mai eficientã atunci când este supravegheat de mamã, decât în caz contrar. În 1951 Borolby a concluzionat cã „dragostea mamei este la fel de importantã pentru sãnãtatea copilului cum sunt vitaminele ºi proteinele pentru sãnãtatea fizicã”
Pentru îngrijirea maternã corespunzãtoare, Borolby a identificat urmãtoarele caracteristici :
- afecþiune maternã;
- ataºament;
- îngrijirea copilului în propria casã;
- o relaþie cu o singurã persoanã;
- o relaþie continuã.
Copilul are nevoie de afecþiune, ataºament, absenþa acestui comportament conducând la dezvoltarea unor conduite antisociale la copil.
O relaþie continuã între mamã ºi copil, permite o supraveghere ºi observare permanente a dezvoltãrii fizice, psihice, intelectuale a copilului. Se recomandã ca procesul de creºtere ºi educare a copilului sã se realizeze în „sânul” familiei, rezultatele acestui proces fiind mult mai eficiente în acest caz decât dacã atribuþiile educative ar fi preluate de instituþii specializate în acest sens.
Dacã mamele ar lua în considerare în procesul de îngrijire ºi educare al copilului caracteristicile menþionate mai sus, atunci derularea acestuia s-ar realiza cu o mai mare eficienþã ºi rezultatele ar fi pe mãsurã. Din nefericire, nu puþine sunt cazurile în care mamele îºi neagã feminitatea, resimþind-o ca pe o „inferioritate” .
În exercitarea rolurilor parentale o contribuþie semnificativã este adusã ºi de tatã. „Tatãl are rolul de a echilibra relaþiile din familie, fiind reprezentantul autoritãþii” . Figura tatãlui se fixeazã mai târziu în conºtiinþa copilului, acesta întãrind sentimentul de securitate ºi protecþie atât la mamã cât ºi la copil.
În trecut, tatãl era reprezentantul autoritãþii, ocupând cea mai înaltã poziþie în ierarhia puterii. În aceastã perioadã mamei îi revin „detaliile cotidiene” (Stãnciulescu, 1997), în timp ce tatãl este „pilonul” în educaþia copilului.
Începând cu secolul al XIX-lea s-a înregistrat un declin al autoritãþii paterne, constituindu-se o participare activã a tatãlui la desfãºurarea porcesului de îngrijire, educare a copilului. De fapt, implicarea tatãlui începe încã din perioada de sarcinã a partenerei sale, „el manifestând un interes activ pentru fãt ºi acompanierea mamei pe parcursul procesului de naºtere”. (Gauthier, 1987)
Sec. XX se confruntã cu apariþia unei noi etape în evoluþia familiei, etapã caracterizatã prin faptul cã diferenþierea feminin/masculin nu mai urmeazã axa afectivitate/autoritate. Toate studiile întreprinse în domeniul rolurilor parentale demonstreazã o implicare mai mare a mamelor comparativ cu a taþilor în procesul de creºtere ºi educare a copiilor.
În îndeplinirea responsabilitãþilor educaþionale Kellerhals ºi Montandou afirmã cã mama este actorul principal „singurã sau în colaborare cu soþul”. În domeniul comunicãrii este ºtiut faptul cã procesul comunicaþional atinge cote satisfãcãtoare în cazul mamã-copil, în timp ce relaþia de comunicare tatã-copil este carenþialã. Prezenþa mamei alãturi de copil are o însemnãtate crucialã în dezvoltarea ulterioarã a acestuia, dar nici contribuþia tatãlui nu este de neglijat în acest sens.
Carenþa paternã are adeseori la origini premisa cã educaþia copilului intrã în atribuþiile mamei. Sub acest pretext, taþii îºi permit sã se sustragã uneori de la aceste responsabilitãþi, pentru a se dedica „treburilor serioase”, când în realitate, participarea lor la procesul educativ este esenþial de la cea mai fragedã vârstã a copilului.
„Aºa cum trebuie sã existe doi oameni care trebuie sã conceapã un copil, tot astfel trebuie sã existe doi care sã ajute copilul sã se realizeze ca om”. Astfel cã, tatãl considerã cã momentul potrivit în exercitarea atribuþiilor educaþionale se situeazã în jurul vârstei de 9-10 ani a copilului, trecând cu vederea faptul cã, în acest stadiu personalitatea copilului este deja modelatã. El va fi perceput ca un strãin de copii, uneori va fi detestat ºi ignorat. Carenþa paternã intervine ºi în condiþiile divorþului sau decesului patern, acestã din urmã situaþie fiind profund resimþitã de copil. În aceste condiþii mama încearcã sã suplineascã ºi rolul tatãlui, adoptând de cele mai multe ori atitudini supraprotectoare faþã de copil, atitudine care se înscrie în categoria erorilor educaþionale. Pãrinþii îºi îndeplinesc în mod eficient atribuþiile ºi rolurile în familie atunci când asigurã copiilor condiþiile necesare unei dezvoltãri armonioase, atunci când reuºesc sã-i cunoascã în toate etapele dezvoltãrii lor, când colaboreazã frecvent cu ºcoala ºi-ºi responsabilizeazã copiii pe mãsura puterii lor.

De ce familia nu mai are valoare in tara noastra ??
Unde a disparut la tineri valoarea umana ?
De ce tinerii nu doresc sa faca aproape nimic acasa ?
De ce studentii fac o faculatte ca spun parintii, platesc parintii sau rudele, au sponsorizare si tot nu invata !!??
De ce bunicii nu mai educa asa cum trebuie ci invers , nepotii inca de la 3-4 ani duc de nas bunicii !??
De ce conduc oameni care nu au valoare in nici un domeniu a lumii profesionale unde sunt alesi sa conduca ?
De ce cei care sunt plecati si vin inapoi , la fel NU fac ca si in strainatate ci repede se reacomododeaza cu stilul romanesc ??!
Deci avem ce rezolva ca sa functionam macar la nivel de familie si loc d munca .
De unde peaca totul in societate .


Poate primesc cateva raspunsuri , dar sa se lipseasca cei neseriosi , ca nu ne ajuta !
Prostia destinului uman cunosc bine ca doar traiesc si eu printre ei, NU mai doresc si aici !!!

De asemenea cred ca si postarea asta te va ajuta sa gasesti raspuns,daca vrei bineinteles.
CAPITOLUL 3. Funcþia educativã a familiei

3.1 Sistemul familial ºi educaþia

Familia reprezintã o formã de organizare caracterizatã prin integritate, un mediu moral ºi afectiv, o structurã bio-psiho-socialã generatoare de continuitate ºi afirmare deplinã a fiinþei umane, un mod de intermodelare ºi sincronizare, unitate de interacþiuni ºi intercomunicãri personale, un cadru care asigurã crearea ºi menþinerea echilibrului psihic.
Similar cu alte instituþii sociale majore, familia, indiferent cum este organizatã ea în cadrul diferitelor culture, reprezintã un grup de statute, roluri ºi valori necesare unor importante scopuri sociale. Acestea includ controlul social al reproducerii, socializarea noii generaþii, precum ºi integrarea acestora în instituþii. Însã, abilitãþile familiei de a împlini aceste scopuri sunt foarte mult influenþate de schimbarea social rapidã. Astfel, dupã cum se întâmplã ºi în alte instituþii, familia trebuie sã se adapteze continuu acestor schimbãri, sã le cunoascã, sã le vinã în întâmpinare, sã le stimuleze ori dimpotrivã, sã le evite ori sã le stãpâneascã.
Familia reprezintã o grupare social fundamental, care are urmãtoarele caracteristici:
1. existenþa unui anumit numãr de persoane
2. intemeierea ei se realizeazã pe baza cãsãtoriei
3. pe membrii unei familii îi unesc drepturi ºi obligaþii
4. între membri existã relaþii natural-biologice, psihologice, morale ºi juridice
5. familia asigurã un climat psihosocial adecvat
6. existenþa unor norme ºi reguli privind conduita partenerilor.
Asemenea caracteristici ºi altele impun familiei o dinamicã proprie ce favorizeazã anumite modificãri în interiorul sãu ºi, totodatã, în relaþiile sale cu exteriorul.
Familia este cadrul natural în care se formeazã personalitatea copiilor, dar ºi un factor de perfecþionare a personalitãþii pãrinþilor, chiar dacã funcþia esenþialã este asigurarea securitãþii membrilor sãi ºi educarea copiilor, în acest cadru aceºtia dobândesc limbajul, obiceiurile ºi tradiþiile grupului. Ei îºi formeazã personalitatea, caracterul ºi trec de la egoism la altruism, prin jocul imitãrii ºi identificãrii cu pãrinþii. Calitatea dezvoltãrii copilului depinde de valorile cultivate în familie, iar coeziunea sa este un factor important în evoluþia ulterioarã a membrilor sãi.
Consideratã drept spaþiul cel mai profund de relaþii afective, un refugiu din calea adversitãþilor, familia este ºi cel mai active centru de agresivitate, poate ºi pentru cã aici fiecare îºi poate dezveli adevãrata faþã a personalitãþii sale. (C. Pãunescu., 1994, pag. 90). Autoritatea este tot atât de nafastã ca ºi neintervenþia: într-un caz se creeazã situaþii frustrante, de unde decurg o agresivitate refulatã ºi anxietate, în celãlalt caz se ajunge la insecuritate, lene ºi rãsfãþ.
Atmosfera familialã prezintã o importanþã deosebitã între cauzele manifestãrii agresive la copil, conform cãruia Andre Berge sublinia: mediul familial îl satisface pe copil în mãsura în care rãspunde trebuinþelor sale elementare, adicã în mãsura în care este un mediu afectiv ºi protector, dublã condiþie indispensabilã pentru ca fiinþa tânãrã sã înveþe sã se construiascã pe sine, sã se situeze în raport cu ceilalþi (Berge A., 1970, pag. 28).
Existã climate familiale constant agitate sau constant calde, climate de armonie ori climate de neinþelegere, climate de solisaritate sau de ostilitate. Existã climate senine, aºa cum existã ºi stãri permanente de tensiune care se pot datora ºi copiilor, dar care depind esenþial de tonalitatea de fond imprimatã de pãrinþi, de capacitatea lor de a înþelege ºi îndruma copiii. Un mediu familial frãmântat de tensiuni, deformat de defectele pãrinþilor, de viciile sau neinþelegerile lor, de certuri. De acte de violenþã, distorsionat prin lipsa mutual de afecþiune a membrilor sãi, constituie un mediu traumatizant pentru conºtiinþa copilului. Conform lui C. Pãunescu, în aceste medii copiii devin, în primul rând, niºte acumulatoare suprasaturate de traumatisme neuro-psiho-afective care, vor pune în circulaþie la adolescenþã dar mai ales la vârsta adultã, o mare cantitate de elemente inflamatoare agresive (1997, pag. 93).
Climatul familial depinde într-o mare mãsurã de felul în care sunt satisfãcute:
 trebuinþele fundamentale: fiziologice ºi de securitate;
 nevoile psihice: proprietate, stimã, apreciere, cognitive ºi estetice;
 metanevoile: împlinirea sinelui - al realizãrii la maximum a potenþialului, de a fi ceea ce poate fi în raport cu:
- posibilitãþile ºi
- disponibilitãþile
Celei din urmã i-a fost adãugatã ºi trebuinþa de transcendere, de depãºire a lumii empirice, de trecere dincolo de lumea material (Maslow, apud Petroman P., 2002). Acestea, implementarea lor determinã echilibrul biologic ºi psihic al individului ºi armonia convieþuirii în familie, iar necompensarea lor genereazã stãri de încordare ºi tensiune ce afecteazã echilibrul individual ºi armonia diadei.
Climatul familial coerent, echilibrat, securizant satisface trebuinþele de siguranþã, dragoste, afirmare, trebuinþele de apartenenþã ºi prestigiu. Anumite evenimente stresante, neinþelegeri, eºecuri, boli, pun la încercare unitatea, echilibrul ºi armonia vieþii de familie, dar resursele de coeziune, izvorâte din calitatea de fond a relaþiilor interpersonal, permit depãºirea situaþiilor de impas, restabilirea unitãþii ºi echilibrului.
Familia este cel mai apropiat ºi adecvat mediu de structurare intelectualã, afectivã ºi conativã a personalitãþii copiilor, climatul devine cadrul de ambianþã materialã, spiritualã, moralã în care se vor forma copiii. De aceea, carenþele materiale, spirituale, morale ale mediului familial influenþeazã negative dezvoltarea psihocomportamentalã ºi social a copiilor, mai cu seamã când aceste carenþe genereazã un mediu instabilizat ºi agravat de tensiune ºi conflict, de desertism familial, prezent în forme uºoare în familiile organizate juridic (familii problemã) ºi în forme severe în familiile dezorganizate.
Aºadar, climatul familial reprezintã ambianþa intelectualã ºi eticã ce domneºte în sânul unei familii. Atmosfera de înþelegere, securitatea afectivã, relaþiile umane instituite diacronic, armonia ºi echilibrul contribuie la sporirea eficienþei, menþinerea ºi consolidarea familiei, spre deosebire de antonimele lor coroborate cu anumite sentimente de frustrare ºi de insecuritate care o deterioreazã treptat ºi conduce, de cele mai multe ori la denuclearizarea familiei.
De regulã, cei mai mulþi copii cu rezultate slabe la învãþãturã trãiesc într-un climat psihologic deteriorate - neinþelegeri între parteneri, ostilitatea învãþãtorului, batjocura din partea colegilor º.a. De aceea, indiferent de natura familiei, crearea climatului favorabil menþinerii ºi consolidãrii cuplului, procreãrii, naºterii, creºterii ºi formãrii din toate punctele de vedere a copiilor, este ºi trebuie sã fie în atenþia familiei, eventual a consilierului. Unde nu este înþelegere, colaborare, coordonare în tot ceea ce se întreprinde, apare ori poate apare pericolul deteriorãrii climatului afectiv ºi, în cele din urmã a destrãmãrii familiei.
Familia ca unitate educativã urmãreºte nu atât acumularea de cunoºtinþe de tip enciclopedic, ci prioritar:
- dezvoltarea facultãþilor de comunicare: a asculta, a înþelege, a se exprima;
- concomitent a unor facultãþi intelectuale
- formarea personalitãþii copiilor, pregãtirea lor pentru ºcoalã, indiferent de gardul sãu
- depistarea unor predispoziþii, chiar aptitudini, implicarea în cultivarea lor º.a.
Acestea ºi altele vor fi urmãrite apoi în ºcoalã, evident stimulate, cultivate ºi dezvoltate gradual, sistematic, ºtiinþific ºi desãvârºite alãturi de familie (Bontaº I., 1995).
3.2. Carenþe în climatul familial

Climatele familial carenþiale prezintã riscul de a defavoriza sau împiedica evoluþia normal a copiilor. În intervenþia profilacticã ºi terapeuticã, cunoaºterea caracteristicilor diferitelor tipuri de climate familial este utilã în vederea prevenirii ºi remedierii relaþiilor conflictuale defavorabile echilibrului diadei.
Dintre tipurile de climate familial conflictuale remarcãm urmãtoarele:
 rigid – sever, închistat;
 libertin – liberal, în afara unui control riguros
 anxiogen – neliniºtit, îngrijorat;
 naiv – nevinovat, simplu, ingenuu;
 conflictual – produs de un conflict, animozitate
 dezorganizat – neorânduit
Climatul familial rigid se caracterizeazã prin excesul de severitate manifestat la unul dintre pãrinþi sau chiar la amândoi. În anumite limite severitatea înseamnã ordine, disciplinã ºi duce la statornicia respectãrii normelor de familie ºi chiar asigurã unitatea ºi echilibrul acesteia. De aici, se poate afirma cã din aceatã perspectivã, severitatea poate fi constructivã, dacã este exprimatã pe fondul unor bune intenþii ºi credinþe ale spiritului de discernãmânt, ale inteligenþei sau pe fondul dragostei altruiste. Din acest punct de vedere, severitatea devine un cadru favorabil ce poate duce la maturizarea psiho-socialã a copiilor pe care îi pregãteºte pentru responsabilitãþile vieþii. Aspectul negative îl constituie excesul de severitate pe fondul orgoliului, autoritarismului ori rigiditãþii ce poate duce la o atmosferã de tensiune, opoziþie, suspiciune sau conflict.
Excesul de severitate exercitat asupra unei persoane poate face ca aceasta sã devinã timidã, suspicioasã, anxioasã, lipsitã de încredere în sine ori în semeni sau, dimpotrivã, poate ajunge o persoanã revoltatã ce riposteazã ori se opune prin tãcere. Autoritarismul ºi puterea exageratã, corolar al excesului de severitate pot determina o prelungire a stãrii de dependenþã faþã de pãrinþi ºi reticenþã în afirmarea sau exprimarea de sine a copiilor.
Într-o atmosferã de tensiune ºi conflict apar confruntãri mai mult sau mai puþin violente de opinii ºi mentalitãþi încât dialogul firesc se poate transforma într-un conflict între generaþii, un fenomen frecvent la vârstele pubertãþii ºi adolescenþei. Dacã la aceste vârste copiii au nevoie de dragoste, înþelegere, unele concesii, îndrumare consecventã, echilibratã ºi inteligentã, într-un climat familial rigid toate acestea vor fi prejudiciate ºi vor genera lipsã de încredere în sine, o teamã de nereuºitã ºi sancþiune, stãri conflictuale demobilizatoare ce vor conduce în final la o lipsã de maturitate a copilului.
Pãrinþii, pentru a preveni sau corecta aceste consecinþe, vor trebui sã-ºi tempereze atitudinile de severitate excesivã, sã conºtientizeze necesitatea cunoaºterii copiilor pentru a-i putea îndruma cu înþelegere, calm ºi fermitate. În legãturã cu programul zilnic, cu activitatea de învãþare ori de petrecere a timpului liber, exigenþele se impun firesc prin argument convingãtoare, dar neostentative. Prin aceasta, stãrile de tensiune ºi conflict, tendinþele de autoizolare ºi instrãinare sau schimbul de replici ireverenþioase se pot preveni iar înþelegerea pentru un eºec temporar (exemplu: o nereuºitã la examen) îi poate reda copilului încrederea în sine, îi poate stimula ºi încuraja iniþiativa faþã de învãþare.
Ironia, dispreþul ºi ameninþarea faþã de un eºec sunt atitudini cu un efect mai puþin benefic ºi mai puþin constructive care stimuleazã sau întreþin spiritual de frondã ºi unele capricii ale vârstei ce se pot stabiliza. Concesiile ce pot apãrea se fac cu intenþia de a redresa anumite devieri temporare de comportament, de a stimuli comunicarea pozitivã cu copiii care trebuie sã-i simtã pe pãrinþi alãturi de ei, îndeosebi, în momentele dificile ale viaþii. De aceea, decizia cu privire la opþiunea ºcolarã ºi profesionalã trebuie sã fie rezultatul aprecieii juste a capacitãþilor, aspiraþiilor, ºanselor de reuºitã a copiilor ºi nu doar un verdict inflexibil. Cultivarea spiritului de independenþã, a hotãrârii ºi încrederii în sine îl va pune pe copil, de timpuriu, în situaþia de a decide.
Dupã cum se ºtie, pentru a institui un climat favorabil, pãrinþii trebuie ºã dea dovadã de flexibilitate care este o aptitudine ori o proprietate a conduitei ce rezidã în uºurinþa de a sesiza datele, faptele ºi întâmplãrile din unghiuri diferite, de a imagina soluþii în rezolvarea amiabilã a unei problem, eventual conflict, fãrã a-l lãsa sã se acutizeze. Concomitent, psihologii discutã despre flexibilitatea gândirii în raport cu modul de soluþionare a unor problem, cu diferite sarcini perceptive ori cognitive. Ea apare cu denumirea de aptitudine, de factor sau de component în definirea inteligenþei fluide, opusã celei cristalizate (la R.B. Cattell ºi J.L. Horn) ori de gândire divergent opusã celei convergente (la J.P. Guilford) ori ca o componentã a creativitãþii (la Al. Roºca).
Climatul familial libertin creeazã o atmosferã lejerã, neconvenþionalã, concesivã, de laissez-faire. Membrii familiei sunt independenþi ºi detaºaþi, se acceptã reciproc ºi adoptã, în general, atitudini tolerante. Partenerii se înþeleg în orice situaþie, îºi accept propriile obligaþii sau capricii, dupã cum se pot neglija reciproc. De fapt, aceastã comportare dupã bunul plac poate duce la neglijare, în final, la refuzul obligaþiilor de convieþuire familial. Lipsa de supraveghere a copiilor, lipsa de interes în ceea ce priveºte educaþia lor (lãsatã la îndemâna bunicilor sau a altor rude) la vârste la care ei au nevoie de îndrumare ºi interes, chiar fermitate pot aduce prejudicii maturizãrii lor psiho-sociale.
La vârste mai mari, independenþa excesivã poate acþiona pe doua planuri: autonomia poate constitui un sprijin pentru a se realiza în viaþã prin forþe proprii, cu inteligenþã ºi spirit de discernãmânt sau, la fel de bine, aceastã autonomie îi poate deruta ºi-i va face sugestibili, încât pot devein victimele nonconformismului social ºi delincvenþei, uneori ºi prin prisma rezultatelor ºcolare ºi profesionale sub nivelul capacitãþilor ºi aspiraþiilor lor. Un astfel de climat prezintã riscul întârzierii sau chiar împiedicãrii maturizãrii sociale prin preocuparea excesivã a pãrinþilor pentru ei înºiºi încât sentimental de apartenenþã faþã de familia de origine se poate transforma într-unul de jenã, în condiþiile unui abandon aparent datorita unei convieþuiri formale , ce afecteazã echilibrul biologic ºi fizic, esenþial pentru dezvoltarea sentimentului de apartenenþã familial. De aici, sentimental de jenã se poate stabiliza sub forma unui complex de provenienþã, care va influenþa evoluþia ulterioarã a copilului.
Climatul familial libertine poate fi favorabil sau, dimpotrivã, defavorabil devenirii soþilor ori copiilor acestora, dupã cum acelaºi climat poate fi blocant sau creative. H.C.Triandis, aratã cã, în general, în colectivitãþile mai mici, aºadar ºi în familie, este mai bines sã existe între parteneri o disonanþã moderatã. Dar, formarea sa depinde de adoptarea motivaþiei de cãtre membrii familiei. M. Roco (1976) vorbind despre climatul libertine optim la nivelul grupului mic, unde putem include ºi familia, considera cã, acesta este în funcþie de reglarea relaþiilor din sânul familiei în raport cu anumite valori, fapt ce îngãduie depãºirea compatibilitãþilor ori incompatibilitãþilor afective accidentale (Popescu-Neveanu, P.).
Într-un asemenea climat, preponderant democratic, fiecare ºtie ce face ºi ce va face în perspectivã, de la mic la mare sau invers, ceea ce înlãturã orice suspiciune ºi instituie o atmosferã fireascã, în cadrul cãreia fiecare face cât poate ºi ce anume poate.
Climatul familial anxiogen este corolarul unei atmosfere de încordare ºi suspiciune, de permanent neliniºte cauzatã în general, de teama de îmbolnãvire, de nereuºita ºcolarã/profesionalã, de relaþii nedorite cu alþii etc. Aceastã ambianþã creeazã ºi accentueazã timiditatea, poate prelungi starea de dependenþã a copiilor, duce la neîncredere în sine ºi în ceilalþi ºi poate favoriza înclinaþia spre melancolie ºi reverie.
Faþã de buna intenþie de a obþine performanþele dorite prin îndrumarea ºi controlul copiilor cu rezultate pozitive în organizarea regimului de viaþã ºi a stilului de învãþare prin stimularea perseverenþei în a atinge performanþele dorite, totuºi nu trebuie uitat faptul cã opþiunile de viaþã, convingerile se pot construe cu spirit de discernãmânt ºi capacitate de selecþie pe care copiii le pot poseda independent de carenþele mediului familial.
Neîncrederea în evoluþia favorabilã a situaþiilor nedorite, impresia cã se poate întâmpla numai ceva rãu, pericliteazã dezvoltarea din perspective maturizãrii psihosociale ºi dacã anxietatea se instaleazã ca stare patologicã poate genera psihoza, boalã ce intrã sub incidenþa tratamentului psihiatric. De aceea, limitarea la maximum a anxietãþii este necesarã ºi se poate realize prin conºtientizarea stãrii ºi a consecinþelor negative, prin dezvoltarea spiritului de discernãmânt ºi a obiectivitãþii, prin analiza situaþiilor de viaþã ºi prin autoeducaþie. În general, conºtientizarea anxietãþii este realizabilã prin intervenþia iniþialã a unui factor exterior familiei (rude, prieteni, educatori), prin sugestia adresatã pãrinþilor faþã de posibilitatea remedierii stãrii de încordare nejustificatã ºi demobilizatoare.
Climatul familial naiv este creat de pãrinþii insuficient maturizaþi social pentru a-ºi asuma obligaþiile convieþuirii în cuplu ºi responsabilitatea creºterii ºi educãrii copiilor. În general, aceste relaþii se destramã frecvent prin desfiinþarea cãsãtoriei sau prin divorþ, iar lipsa autonomiei material prin dependenþa de pãrinþi ºi, în cazuri limitã, refuzul de a munci, creeazã neînþelegeri ºi conflicte ce se repercuteazã îndeosebi asupra copiilor. Imaturitatea socialã ºi infantilismul ce caracterizeazã adulþii angrenaþi în aceastã relaþie nu sunt determinate doar de vârsta timpurie a stabilirii legãturii, ci ºi iresponsabilitãþii de care dau dovadã, îndeosebi, cu privire la educarea copiilor. Într-un astfel de mediu, aceºtia sunt neglijaþi, abandonaþi, existenþa le este ameninþatã ºi de cele mai multe ori rudele sau vecinii apeleazã la autoritatea tutelarã pentru a-i salva încredinþându-i spre creºtere sau educare altor persoane sau spre instituþiile de ocrotire.
Redãm în continuare pãrerile unor pãrinþi cu privire la climatul familial naiv:
- un climat simplu, în general, neprefãcut. Atât de simplu, încât devine ori are ºansa sã devinã simplist, copilãresc. El este intrinsec familiei sau familiilor constituite prin cãsãtoria imaturã a partenerilor.
- o asemenea familie ignorã legile ºi normele ce stau la baza sa, eludeazã proporþiile, încalcã cerinþele bunului simþ, aproape întotdeauna din neinþelegere, necunoaºtere. Partenerii sunt atât de naive încât calcã în picioare normalitatea, fapt ce are de cele mai multe ori repercursiuni asupra educaþiei copiilor. Acestea sunt familiile supranumite copii cu copii.
- climatul naiv trebuie corelat, dupã opinia mea, cu însuºirea de a fi naiv, fapt ce se concretizeazã în ceea ce numim în limbaj obiºnuit nevinovãþie, ingenuitate, candoare, este vorba mai mult despre o prostie nevinovatã, fiindcã partenerii în imaturitatea lor nu ºtiu nici ce fac, nici ce vor, ei fac ce sã facã, de regulã fãrã finalitate.
În consecinþã, un asemenea climat dãuneazã deopotrivã partenerilor ºi copiilor, dacã aceºtia au apãrut. Într-o atare ambianþã au loc ciocniri între motive, tendinþe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat.
Climatul familial conflictual este generat de repetatele neînþelegeri din familie determinate de diferite aspect, cum ar fi: administrarea bugetului, neglijarea relaþiilor conjugale, inconsecvenþa în educaþia copiilor, alcoolismul, drogurile etc. Revendicãrile ºi confruntãrile contradictorii, consecinþele acestui ambient conduc la replici irevenþioase ºi la violenþã. Convieþuirea în acest tip familie, devine nu doar o formalitate, ci ºi o stare de stres pentru fiecare membru al familiei.
Copiii sunt traumatizaþi de conflicte, se plaseazã de partea unuia sau altuia dintre pãrinþi ºi adoptarea unei poziþii face ca ei sã-i judece, dar în egalã mãsurã sã ºi sufere din cauza lor. Pãrinþii îºi neglijeazã copiii datoritã preocupãrii faþã de situaþiile generatoare de conflicte, iar lipsa de control ºi supraveghere, cu deosebire la vârstele critice când ei au nevoie de sprijin, îndrumare, dragoste ºi înþelegere se repercuteazã negativ asupra performanþelor ºi conduitelor. Marcaþi de conflictele familiale unii sunt copleºiþi de tensiunea ce predominã în familie, iar alþii evadeazã datoritã preocupãrilor ºi relaþiilor extrafamiliale.
Dacã unii sunt derutaþi, demobilizaþi în activitatea de învãþare alþii, dimpotrivã, învaþã cu stãruinþã, cu dorinþa realizãrii de sine prin profesiune. Dacã unii îºi construiesc atitudini pesimiste cu privire la convieþuirea prin cãsãtorie în viitor, alþii, din contrã, sperã într-o viaþã de familie proprie echilibratã ºi armonioasã.
Într-o atare ambianþã au loc ciocniri între motive, tendinþe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat, mai întotdeauna ireconciliabile. De regulã, stãrile conflictuale de la nivelul cuplului izbucnesc într-un anumit moment ori, ceea ce este ºi mai grav, sunt persistente, de duratã ºi învenineazã viaþa partenerilor, în egalã mãsurã a copiilor. Într-o asemenea familie se ivesc stãri tensionale, frãmântãri interminabile care pot dobândi o formã dramaticã. În atare moment e normal ca unul din parteneri sã renunþe, eventual, dupã o consiliere, amândoi, dacã existã posibilitãþi care fac posibilã depãºirea stãrilor conflictuale în favoarea tendinþelor cu semnificaþie superioarã. În timp s-a considerat cã existã trei tipuri de conflicte - acestea pot apare ºi în cadrul familiei-cognitive, motivaþionale ºi afective (V.Pavelcu) toate ºi fiecare factori ai tensiunii dintre soþi, respective membrii familiei.
Pe o altã coordonatã, Kurt Lewin, luând în consideraþie tensiunile de atracþie sau apetenþã ºi de respingere ori repulsie identificã urmãtoarele forme ale conflictului:
o atracþie- atracþie
o respingere-respingere
o atracþie careia i se opune o respingere ºi
o respingere contracaratã de o atracþie
Ceea ce se impune a fi reþinut este faptul cã orice conflict, inclusiv cele din cadrul familiei, poate fi manifestat între dorinþã ºi o exigenþã moralã ori între douã sentimente contrare, sau latent care se poate exprima într-o manierã deformatã în conflictul manifest ºi sã se traducã, cu deosebire, prin formarea de simptome, de dezordine ale conduitei ºi tulburãri de character. La nivelul grupului, respective al familiei, conflictele sunt, de cele mai multe ori inter-individuale: soþ-soþie, soþie-pãrinþi, soþie-socri º.a.m.d (Popescu Neveanu).
Climatul familiilor dezorganizate favorizeazã un mediu de viaþã dificil, neglijent, tensionat, traumatizant. Dintre cauzele dezorganizãrii familiei remarcãm: decesul, despãrþirea, divorþul. Atmosfera familial încordatã, apãsãtoare pentru fiecare membru face ca, în general, conflictele sã se acutizeze ºi poate conduce la traumã. Alte evenimente, cum ar fi dezechilibrul financiar, suferinþa pierderii din cauza decesului unei persoane apropiate, decepþia dezmembrãrii familiei ºi consecinéle sale (partajul bunurilor, separarea copiilor etc. se pot solda cu aceeaºi stare de tensiune care traumatizeazã. Copiii implicaþi în neînþelegerile ºi conflictele familial adoptã poziþii în favoarea unuia sau altuia dintre pãrinþi, se despart, regret sau se bucurã de separarea faþã de acesta prin detensionare ºi evitarea unui climat violent datoritã acestui fapt. Tensiunile ºi conflictele intens trãite de copii conduc la derutã ºi demobilizare, decepþie ºi revolt. Mai mult, în colectiv se simt timoraþi, complexaþi, fãrã dispoziþia de a învãþa sau a se juca.
Schimbãrile modului de viaþã prin recãsãtorie ºi combinarea copiilor din cãsãtoriile anterioare creeazã complicaþii ce au consecinþe negative asupra echilibrului psihic. În aceste familii, copiii suportã cel mai greu atmosfera tensionatã, derutantã ºi violentã iar dezorganizarea familiei determinã în unele situaþii fenomenul de adultrism - o maturizare rapidã ºi forþatã, situaþie sau eveniment prin care unii nu-ºi trãiesc copilãria, iar alþii ºi-o trãiesc în mod eronat. O îndrumare consecventã a copiilor care sã favorizeze cultivarea preocupãrilor sau inclinaþiilor, perseverenþa în atingerea performanþelor de reuºitã ºcolar ºi profesionalã, sunt câteva soluþii vizavi de pericolul constituirii complexului de provenienþã.
Preocuparea pentru familia de provenienþã va fi o dominant marcatã de decepþii ºi regret, derutã ºi demobilizare - forme de manifestare a suferinþei morale. Consecinþa acestei situaþii va fi aceea cã unii vor atinge pragul delincvenþei.
Existã situaþii în care, ajutaþi sau singuri, vor persevere în atingerea performanþelor de realizare social prin profesiune ºi o viaþã de familie echilibratã.
Aºadar carenþele mediului familial defavorizeazã dezvoltarea normal, echilibratã a copiilor, chiar dacã, fãrã sã determine în exclusivitate consecinþe negative, nefaste asupra dezvoltãrii sub aspectul maturizãrii sociale, totuºi aceste carenþe prezintã un risc aparte: nerealizarea în perspectivã pe plan socio-profesional la nivelul capacitãþilor ºi aspiraþiilor, recurgerea la delincvenþã ºi imitarea unor defecte ºi vicii ale pãrinþilor. De cele mai multe ori, însã, aceste situaþii sunt infirmate. În asemenea situaþii este afectatã ºi integritatea psihicã a partenerilor, aceºtia nu sunt ºi nici nu se pot manifesta în toatã plenitudinea potenþialului lor. Repercursiunile sunt multiple, imprevizivile ºi incalculabile.
În fine, în raport cu toate cele afirmate, îndeplinirea cu success a funcþiilor familiei, responsabilitãþilor acesteia, implicit respectarea riguroasã a unor cerinþe, din suita cãrora consemnãm câteva:
a. preocuparea continuã a pãrinþilor pentru a-ºi stãpâni rolul, concomitant pentru a le oferi un model în sprijinirea dezvoltãrii personalitãþii lor;
b. constituirea, consolidarea ºi afirmarea familiei ca un colectiv închegat, unit care sã dispunã de forþa socioeducativã necesarã;
c. studierea ºi cunoaºterea de cãtre pãrinþi a copiilor, totodatã a îndatoririlor ce le revin în familie ºi în afara ei;
d. implicarea pãrinþilor în realizarea pregãtirii psihopedagogice, dupã posibilitãþi, ºi, totodatã, a obiectivelor tuturor dimensiunilor educaþiei - intelectualã, moral-civicã, estetica, fizicã, profesionalã etc.;
e. antrenarea copiilor, în raport cu stadiul, la viaþa ºi munca variatã a familiei, evitându-se situaþiile de a li se oferi totul de-a gata, de a le îndeplini toate trebuinþele numai de educatorii naturali;
f. sprijinirea educaþilor în activitatea de învãþare în aºa fel încât pãrinþii sã nu ajungã sã le efectueze temele ºi alte lucrãri ºcolare;
g. orientarea pãrinþilor în domeniul acordãrii sancþiunilor pozitive ºi negative în aºa fel încât ele sã contribuie la optimizarea activitãþii educative;
h. sã asigure condiþiile ºi mijloacele indispensabile copiilor, fãrã a exagera în nici un caz;
i. pãrinþii sã-ºi foloseascã autoritatea fireascã, raþionalã, umanã în raport cu educaþii, ei trebuie º] ºtie cã exagerãrile nu sunt folositoare, nici tolerate, nici exacerbate, totul sã fie cu mãsurã;
j. dragostea educatorilor trebuie sã fie aceeaºi pentru toþi copiii ºi pentru fiecare în parte;
k. intervenþiile pãrinþilor vor avea în vedere ºi relaþiile copiilor
l. asigurarea colaborãrii permanente ºi nemijlocite cu educatorii de profesie- educatoare, învãþãtor, profesori cu deosebire dirigintele clasei - participarea la acþiunile organizate de ºcoalã (Bontaº I., 1995, pag. 168-169).

3.2.1. Influenþa climatului familial asupra dezvoltãrii copilului

Familia constituie factorul principal al formǎrii ºi socializǎrii copilului; este primul ºi cel mai important intermediar în relaþiile copilului cu societatea. Familia exercitǎ cea mai persistentǎ influenþa în viaþa copilului, oferindu-i acestuia protecþie, afecþiune ºi modele de integrare socialǎ.
Rolul pǎrinþilor este hotǎrâtor, deoarece fiecare copil poate fi educat numai într-un mediu definit prin afectivitate ºi dragoste; copiii lipsiþi de dragostea pǎrinþilor devin mai fragili ºi mai vulnerabili decât cei cǎrora pǎrinþii le asigura un suport afectiv deplin. Caracterul afectiv al mediului familial trebuie completat cu cel protectiv, ce asigurǎ securitatea copilului în faþa pericolelor lumii exterioare, pregǎtindu-l pentru viaþa în colectivitate. Pe de alta parte, dependenþa afectivǎ exageratǎ poate impiedica procesul maturizarii ºi al conturǎrii autonomiei ºi independenþei.
Larga majoritate a copiilor abandonaþi provin din familii dezorganizate sau aparent organizate, comportamentul deviant fiind adesea un mod de manifestare ce mascheazǎ existenþa unor serioase carenþe educative.
Existǎ însǎ ºi copii ºi tineri care s-au bucurat de condiþii educaþionale bune; ei aparþin categoriei greu educabile pentru care timpul mediu obiºnuit afectat educaþiei ºi instrucþiei nu a fost suficient ºi, în consecinþǎ, mijloacele educative nu au fost adecvat adaptate.
Provenind toþi din relaþii familiale abuzive, în care suferinþa fizicǎ ºi morala constituie o regulǎ, copiii abandonaþi dezvoltǎ comportamente provocatoare, perturbate ºi perturbante pentru ceilalþi. Ei sunt agresivi punând în funcþie tiparele comportamentale de rezolvare a conflictelor deprinse în familie.
Factori care contribuie la abandonul copilului
 starea de sǎrǎcie a familiilor
 plecarea pãrinþilor în strãinãtate
 dezorganizarea familialǎ (familii monoparentale, parinþi alcoolici sau aflaþi în închisoare)
 nivelul scǎzut de educaþie al pǎrinþilor ºi tutorilor, fapt care contribuie la mentalitǎþi ºi modele culturale care favorizeazǎ munca copilului
 patologia psihicǎ a pǎrinþilor
 lipsa formelor alternative de învǎþãmânt pentru copiii care au abandonat ºcoala
 mediul urban în care copiii ºi uneori familiile acestora trǎiesc, mediu caracterizat printr-un grad mai redus de control sau suport social faþa de mediul lor rural de provenienþǎ
 lacunele de ordin legislativ, aplicarea defectuoasǎ a legislaþiei în vigoare, obstacole în eliminarea fenomenului
Climatul educaþional familial cuprinde un ansamblu de stǎri psihice, modul de relaþionare între membrii ei, atitudini ce caracterizeazǎ grupul familial într-o perioadǎ mai mare de timp. Unele metode educaþionale pot avea consecinþe negative asupra procesului de formare a personalitǎþii copilului, în corelaþie ºi cu climatul familial. O aceeaºi influenþǎ educativǎ exercitatǎ într-un climat bun va avea cu totul alte efecte decât atunci când este exercitatǎ într-un climat educaþional rǎu sau negativ, bazat pe relaþii conflictuale, pe ignorarea totala a particularitǎþilor individuale ale copilului.
Un climat familial negativ poate fi caracterizat prin:
- lipsa de autoritate
- lipsa de acord între pǎrinþi asupra problemelor de autoritate
- lipsa de calm ºi stabilitate în comportamentul pǎrinþilor
- intoleranþa pǎrinþilor faþǎ de anumite comportamente ale copilului care tulburǎ atmosfera familialǎ, intoleranþa faþǎ de zgomot ºi dezordine, faþǎ de nesupunere ºi lipsa de respect
- pedepse corporale ºi privaþiuni
- intervenþii verbale sub forma ridicǎrii vocii ºi ameninþǎrilor
• lipsa de autoritate a pǎrinþilor
Pãrinþii care nu se înþeleg, se ceartǎ mereu pe tema atitudinii ce trebuie adoptatǎ faþǎ de diverse fapte ale copilului sau faþǎ de capriciile lui, constituie un mediu neadecvat pentru dezvoltarea lui. Pe de altǎ parte copiii crescuþi într-un mediu prea protectiv, fǎrǎ nici o constrângere, avându-i mereu la dispoziþie pe ambii pǎrinþi pentru a le satisface ºi cea mai mica dorinþǎ, vor deveni capricioºi, încǎpǎþânaþi, iar mai târziu nu vor putea suporta frustrǎrile inerente impuse de disciplinã ºi muncã. Scǎpaþi de sub controlul ºi supravegherea pǎrinþilor, ei vor putea ajunge uºor sub influenþa grupurilor de delincvenþi.
• Atitudinea rea, indiferentǎ a pǎrintelui
O asemenea atitudine creeazǎ copiilor sentimentul cǎ sunt „ respinºi” de pǎrinþii lor, ei pot avea tulburǎri de comportament ca ostilitate, agresivitate, vagabondaj, furt. La ºcoalǎ copilul „respins” este certǎreþ, brutal, nu suportǎ sa fie pus în situaþii de inferioritate la joc, este închis, murdar, neîngrijit, respins de colegi. Nefiind acceptat nici acasǎ, nici la scoalǎ, copilul cautǎ un alt grup în care sǎ fie primit ºi sǎ se simta bine, grup care de multe ori este compus din copii ai strǎzii.
• Atitudinea dominatoare, tiranicǎ a pǎrinþilor
Atitudinea dominatoare manifestatǎ în cadrul familiei poate fi adoptatǎ de unul dintre pǎrinþi (cel mai frecvent de cǎtre tatǎ) sau de cǎtre ambii. Severitatea excesivǎ, cu multe rigiditǎþi, interdicþii însoþite de multe ori de brutalitate îºi lasǎ puternic amprenta asupra copilului. Copilul se supune mai greu unui pǎrinte tiran care îl ameninþǎ mereu cu bǎtaia. El va manifesta o agresivitate ascunsǎ, care se va exprima în atitudinea lui faþǎ de ceilalþi. Copilul unor pǎrinþi dominatori va fi adesea nervos, iritabil, cu explozii agresive, necontrolate. Astfel de copii vor nimeri uºor într-un grup antisocial, ai cǎror membri vor deveni pentru ei modele.
• Atmosfera conflictualǎ în familie
Existǎ unele familii care, deºi sunt organizate, se caracterizeazǎ prin accentuate stǎri conflictuale care pot fi de intensitate diferitǎ ºi se pot întinde pe perioade variabile de timp. În astfel de familii copiii trǎiesc deosebit de intens orice eveniment intervenit între pǎrinþii lor, cu efect special asupra personalitǎþii copilului, prin devalorizarea modelului parental ºi, totodatǎ, pierderea posibilitǎþii de identificare cu acest model.
• Dezorganizarea familialǎ
Studiile au arǎtat cǎ, în mare mǎsurǎ, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritǎþii pǎrinteºti, a controlului, ca urmare a divorþului, i-au determinat pe copii sǎ pǎrǎseascǎ familia ºi sǎ ajungǎ în stradǎ. Divorþul pǎrinþilor este o consecinþǎ a unui climat familial perturbat, cu certuri, conflicte violenþe, alcoolism. Copilul, martor la toate acestea, poate dezvolta tulburǎri afective ºi tulburǎri comportamentale ce conduc la neadaptarea socialǎ.

3.3. Rolul familiei în integrarea copilului în societate

Contactul dintre unitate ºi culturã pe de o parte, ºi copil, pe de altã parte, are loc mai întâi prin persoana pãrinþilor ºi propriul lor cãmin. Din acest punct de vedere se poate spune cã însuºirile mediului familial acþioneazã ca un alimentator ºi ca un organizator al personalitãþilor fizice ale copilului.
Posibilitatea de a observa acasã la el persoane care citesc, care ascultã discuri, care cântã la pian, care practicã grãdinãritul, care fac gospodãrie sau gimnasticã, nu este de loc un lucru indiferent pentru copil. Toate acestea se înfãþiºeazã ca stimuli, ca activitãþi la care el este mai mult sau mai puþin asociat, ca domenii ce se deschid în faþa trebuinþei sale de explorare. Nu este deloc indiferent, dacã tatãl se mulþumeºte sã citeascã ziarul sau se dedicã în faþa copilului, ori, ºi mai bine, împreunã cu el unei activitãþi care îl pasioneazã, fie cã e vorba de tâmplãrie, de creºterea porumbeilor, de pescuitul cu undiþa sau de arheologie; de asemenea nu este indiferent, dacã mama se aratã preocupatã numai de gospodãrie ori dacã ea citeºte copilului sau îl învaþã sã cânte la instrumente.
Existã, fireºte, familii care nu îi iniþiazã pe copii decât în unele preocupãri obiºnuite sau se rezumã sã-i înveþe bunele maniere, iar copilul va fi, poate, cum se spune bine crescut, dar în acelaºi timp existã familii, care, la niveluri diferite, îl pun în contact cu tot felul de surse de satisfacþie; cu tot felul de surse de valori ºi tot felul de mijloace de umanizare, ceea ce este ideal.
Loc de individualizare (ºcoala) a sentimentului, a relaþiilor individuale, fiecare din aceºti termeni implicã de la sine prezenþa unui cadru de referinþã, a unui sistem de valori pe care familia îl prezintã copilului ºi care este inevitabil expresia unei culturi. Familia introduce copilul în lumea materialã ºi în aceeaºi mãsurã în cea a obiectelor ºi a manipulãrii lor, deopotrivã în lumea activitãþilor umane curente, îl învaþã sã trãiascã, sã stabileascã schimburi cu mediul ambiant. Fãrã acest ansamblu considerabil de achiziþii ºi experienþe – care cuprinde, totuºi elemente limitative ºi perturbatoare, este puþin probabil ca educaþia ºcolarã ar fi operantã. Familia îi propune copilului modele umane pe care acesta le va imita ºi de care se va diferenþia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar ºi personalitate autonomã caracteristicã.
Chiar dacã adulþii sunt modele fundamentale, care înfãþiºeazã constant copilului însuºi scopul creºterii sale, lumea nu se reduce la dulþi. Copilul trebuie s-ºi facã iniþierea ºi în alte raporturi sociale decât cele pe care le stabilesc cu modelele sale, ºi în alte schimburi decât cele pe care le practicã cu fiinþe a cãror superioritate o resimte în mod inevitabil; el trebuie sã cunoascã raporturile de la egal la egal. Din acest punct de vedere, aportul fraþilor ºi al surorilor la ºcolarizarea copilului nu este probabil mai puþin important decât acela al pãrinþilor. Faptul cã un copil mai are fraþi ºi surori, îl face sã intre în relaþii umane mult mai bogate ºi mai diverse, în comparaþie cu copilul unic în familie, ºi anume sã cunoascã experienþa rivalitãþii, a competiþiei, raporturile de colaborare, de solidaritate, de ajutor reciproc.
Familia trebuie sã-l orienteze pe copil spre exterior, spre societate ºi este bine ca, educatul sã aibã ºi mica sa viaþã socialã extrafamilialã, camarazi obiºnuiþi, sã intre în contact ºi în competiþie cu cei de vârsta lui ºi tovarãºi a cãror existenþã nu o împãrtãºeºte în întregime. Un motiv pebtru care copiii de vârstã apropiatã sunt importanþi, rezidã în faptul cã ei furnizeazã unui copil sentimentul de a aparþine unui grup, sunt ca un barometru fidel a acelor aspecte de mod de viaþã ºi care definesc noþiunea de a fi sau a nu fi în grup.
Pãrinþii trebuie sã ºtie, ºi majoritatea ºtiu acest lucru, cã nu sunt în mãsurã sã satisfacã toate trebuinþele de iniþiere ale copiilor lor; ei ºtiu cã au limite ºi cã nu pot sã reprezinte pentru copiii lor întregul gen uman sau toatã cultura umanã; pe lângã aceasta îºi dau seama cã un copil se poate dezvolta ºi pe alte cãi decât cele pe care le oferã ei. De aceea îi ajutã pe copii sã ia contact cu vizitatorii lor, cu prietenii, cu persoane din familia extinsã (bunici, mãtuºi, unchi, veri), care pot aduce ceea ce pãrinþii nu sunt în stare sã ofere, astfel, tânãrului i se oferã posibilitatea de a extinde aria de fiinþe umane pe care le cunoaºte ºi îi dã ocazia sã-ºi îmbogãþeascã registrul de modele posibile de care dispune. Dar, de asemenea, este esenþial sã se vegheze ca aceste posibile modele sã aibã valoare efectivã ºi sã se þinã seama cã ele pot fi valoroase chiar dacã diferã de modelele oferite de cãtre pãrinþi.
Pentru a promova implicarea în comunitate, pãrinþii trebuie sã se asigure de faptul cã fiul (fiica) lor sunt implicaþi afectiv în toate fazele vieþii comunitare ºi pentru aceasta este necesar ca familia sã participe împreunã la evenimente culturale (filme, concerte, conferinþe) ºi sociale. Sunt prea multe situaþii în care un copil având caracteristici familiare pentru publicul general (de exemplu copilul în cãrucior de invalid, care nu poate vorbi, vedea, auzi, nu participã la viaþa familiei în afara cãminului. Atunci s-ar pune întrebarea dacã pãrinþii nu-ºi includ copiii la evenimente în afara cãminului pãrintesc cum îi vor accepta membrii comunitãþii pe acest copil ca fiind egali?
De asemenea, un mod de integrare a unui copil într-un grup este de a gãsi pe cineva care sã-l introducã în grup. Membrul mai vechi al grupului poate prin aceasta sã uºureze drumul pentru noul membru. Este întotdeauna mai bine sã ai pe cineva sã te introducã în grup, în loc sã încerci singur sã devii membru venind din afarã. Când ajutãm un copil sã devinã membru integrat al unui grup, trebuie automat sã ne gândim la problemele pe care ºi le pune acest copil ºi sã gãsim un mod de rezolvare al acestora cât mai apropiat de nevoile copilului.
În cursul dezvoltãrii ºi devenirii sale ca fiinþã umanã, copilul intrã în contact cu alte forme de organizare comunitarã în afara familiei sale. Dacã familia este rampã de lansare pentru evoluþia ulterioarã, atunci instituþiile ºi organizaþiile cu care intrã în contact îi definesc cadrul social, limitele devenirii ºi jaloneazã existenþa propunându-i niºte norme general valabile. În comunitate existã instituþii ºi organizaþii guvernamentale care-i oferã individului servicii de diferite tipuri: sanitare (spital, policlinicã), educaþionale (grãdiniþe, ºcoli, licee, universitãþi), protecþie socialã, transport, etc. De asemenea mai existã organizaþii comunitare (de exemplu - biserica) ºi organizaþii nonguvernamentale ºi nonformale care se constituie în grupuri de referinþã pentru membrii comunitãþii oferind modele comunitare, securitatea Eu-lui, sursa de valori, valorizarea personalitãþii.
Comunitatea îi oferã copilului un set de valori dupã care se va ghida acesta în cursul formãrii propriei sale personalitãí ºi îl va ajuta sã se integreze în societate. De aceea, copilul trebuie încurajat sã înveþe diferenþa dintre bine ºi rãu, aceasta creându-i cu timpul autocontrolul, sã spunã adevãrul ºi sã deteste minciuna. El trebuie sã-ºi þinã întotdeauna promisiunile, sã se poarte cu consideraþie faþã de ceilalþi, sã-i ajute pe cei mai puþin norocoºi ºi mai slabi decât el însuºi ºi sã-ºi asume responsabilitatea personalã pentru faptele sale. Aceasta înseamnã de fapt cã trebuie lucrat cu copilul astfel încât sã-l ajuþi pe acesta sã-ºi dezvolte propriul sistem de valori ºi simþul valorilor. El trebuie sã înveþe despre standarde, despre ceea ce este ºi ceea ce nu este acceptabil ºi sã gândeascã ºi la felul cum sunt ceilalþi, nu numai la felul cum sunt ei înºiºi.
Aspectele ºi etapele creerii ºi definirii sistemului de valori la copii pornesc de la protecþia oferitã copilului cu scopul de a-l ajuta sã evite sã-ºi facã singur rãu, ajungând pânã la apariþia autonomiei ºi responsabilitãþii proprii, la capãtul unei evoluþii ce are ca trepte: deprinderea, exemplul, buna înþelegere reciprocã, explicarea ºi dojana, corespondenþa dintre gândire ºi acþiune, rãspunderea comunã, afecþiunea ºi stima mutualã, coeziunea familialã.
Deºi toate mijloacele educative succesive ºi simultane aplicate în cursul creºterii converg sau trebuie sã tindã spre acelaºi þel: acela al întâlnirii copilului cu el însuºi, al meditaþiei asupra propriei persoane, aºadar, la posibilitatea pentru copil de a contribui la propria educare, la formarea prin sine însuºi.
Discuþiile în grup, cele de familie, urmǎrirea programelor educative la televiziune sunt cǎi pentru a dezvolta convingerile unui copil care trebuie sǎ înþeleagǎ cǎ alþi oameni pot avea valori diferite faþǎ de ale lui (de exemplu valori religioase) ºi cu toate acestea trebuie sǎ le respecte ºi sǎ încerce sǎ le înþeleagǎ.
Copilul trebuie sǎ-ºi dezvolte simþul moral care sǎ-l împiedice mai apoi sǎ-ºi înºele semenii, sǎ facǎ discriminare rasialǎ sau între sexe, sau sǎ fie intolerant. De asemenea, existǎ un set de noþiuni pe care el trebuie sǎ ºi le defineascǎ în cursul dezvoltǎrii sale ºi sǎ-ºi dea seama dacǎ este bine ºi ce este rǎu în lucruri cum ar fi: consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri, precum ºi sǎ-ºi defineascǎ propria cale în ceea ce priveºte sexualitatea, fidelitatea în cuplu, avortul ºi divorþul.
Un rol major în interiorizarea valorilor la copil îl are modelul familial. Astfel, copilul chiar dacǎ va afla cǎ nu e bine sǎ facǎ un anumit lucru, dacǎ-l va vedea fǎcut de pǎrinþii sǎi, îl va face ºi el la rândul sǎu, cu toate cǎ va ºti cǎ lucrul respectiv nu este acceptat de societate.
Pentru toþi copiii, a avea o comunitate ºi o familie în care sǎ fie implicaþi, sunt componentele devenirii ca ºi cetǎþeni activi. Ceea ce este important, este sǎ fie implicaþi în activitǎþi obiºnuite cu oameni obiºnuiþi, folosind toate ºansele pentru a deveni o parte a comunitǎþii. Aceasta însemnǎ sǎ ai contacte cu alþii, înseamnǎ sǎ încerci noi activitǎþi, noi lucruri, dar sǎ continui sǎ te bucuri ºi de activitǎþile ºi lucrurile vechi.
Comunitatea nu este numai un loc pentru întâlnirea altor oameni, ci este ºi un prilej de a învǎþa lucruri noi.
Pentru o mulþime de motive, noi avem nevoie de comunitǎþi care includ toþi oamenii. Într-adevǎr, o comunitate care nu acceptǎ ºi nu cautǎ activ diversitatea ºi deosebirile dintre membrii sǎi, nu este o comunitate în cel mai înalt sens al cuvântului. Nu toate comunitǎþile sunt perfecte, dar în primul rând sunt reflectǎri ale existenþei umane. Includerea în comunitate nu este numai un lucru frumos la care se lucreazǎ, este inima muncii noastre ca fiinþe umane.
Iubirea reprezintǎ o condiþie a integrarii. Dar, iubirea, nu este întotdeauna blândǎ ºi tandrǎ. Uneori ea este asprǎ ºi durǎ, fǎrǎ a înceta sǎ fie iubire. Ca pǎrinte îþi iubeºti copilul, dar aceastǎ calitate, de pǎrinte, îþi cere sǎ fii aspru, neîngǎduitor cu toþi cei care încalcǎ morala familiei. Într-un mariaj nu sunt acceptate agresivitatea fizicǎ, infidelitatea, actele de abuz sexual, alcoolismul ori dependenþa de droguri când este vorba de parteneri, dar aceºtia, pǎrinþii adevǎraþi, vor fi la fel de neîngǎduitori faþǎ de copiii lor. Numai aºa, actele, operaþiile ºi acþiunile lor sunt ori pot fi motivate de iubire. Doar cine nu iubeºte, acela acceptǎ compromisurile repetate ca mod de convieþuire, ca principiu în educaþia copiilor. Dragostea trebuie sǎ înfrunte. Aceasta este iubirea asprǎ, de facto, iubirea adevǎratǎ. (Chapman G., 2001, pag. 76-77).


3.4. Interacþiunea pãrinte - copil ºi funcþia educativã

Stabilitatea, precum ºi acþiunile familiei depend, în mare mǎsurǎ, de relaþiile de comunicare ºi interacþiunea membrilor sǎi. Interacþiunea umanǎ reprezintǎ un proces de dependenþǎ reciprocǎ ºi fundamental între indivizi, prin care, actele unui membru se rǎsfrâng asupra comportamentului celuilalt. (Ciofu C. apud Iluþ P., 1995, pag. 173).
Deoarece, partenerii se influenþeazǎ reciproc, fiecare încearcǎ sǎ se adapteze ºi sǎ perceapǎ efectele, pe care le exercitǎ asupra celuilalt. Astfel, în cadrul interacþiunii familiale, important este confruntarea perceptive-cognitivǎ, pe baza cǎreia ei evolueazǎ ºi se evalueazǎ reciproc printr-o succesiune de feed-back-uri corectoare cu sens interadaptativ (Mitrofan I., 1989, pag. 52).
Interacþiunea pǎrinþi-copii este un factor indispensabil pentru o dezvoltare normal a copilului, familia este un sistem de comunicare ºi mediu de dezvoltare al copilului în primii ani de viaþǎ.
Aceastǎ interacþiune pǎrinþi-copii trebuie analizatǎ numai în cadrul relaþiilor intrafamiliale, care asigurǎ funcþionalitatea ºi stabilitatea familiei. Cu toate cǎ, relaþia dintre mamǎ ºi copil este cea mai important, trebuie sǎ se þinǎ seama ºi de celelate relaþii ale copilului, ºi anume de relaþia cu bunicii. Odatǎ cu apariþia unui copil, se realizeazǎ ºi o modificare adaptativǎ a familiei. Aceastǎ restructurare a activitǎþii poate duce la dezechilibrare, mama are tendinþa sǎ-ºi neglijeze relaþia cu soþul, sau sǎ facǎ apel la alþi membri ai familiei.
S-a consolidat ideea cǎ, a avea copii înseamnǎ a avea ºi greutǎþi, însǎ, în mod normal, apariþia unui copil ar tebui sǎ reprezinte numai o nouǎ organizare a activitǎþii familiei. Copilul poate avea un rol benefic în diminuarea tensiunilor dintre soþi, iar lipsa copiilor poate favoriza instabilitatea cuplului. Stilul interacþiunii tata-copil este diferit de stilul interacþiunii mama-copil, mama ocupându-se mai mult de îngrijire, hranǎ, spǎlare, în timp ce taþii sunt mai implicaþi în jocul acestora. Relaþia mama-copil poate evolua în douǎ direcþii: mama poate afiºa fie un comportament hiperprotectiv, fie un comportament rejectiv, de abandon psihic.
Un comportament hiperprotectiv poate duce la o limitare a iniþiativei, copilul aºteptând totul de la ceilalþi. El va devein hiperdependent de mamã, va avea o autoimagine nefavorabilǎ despre sine ºi, ori de câte ori va fi despǎrþit de familie, va prezenta anxietate de separare (anxietatea reprezintǎ o stare afectivǎ vagǎ de teamǎ nemotivatǎ, de neliniºte, tensiune).
Acest copil se va situa mereu în central atenþiei, mai mult, el consider cǎ, este dreptul lui sǎ-i subjuge pe ceilalþi ori sǎ fie rǎsfǎþat în permanenþǎ. Aceastǎ atitudine de hiperprotecþie a mamei apare, de cele mai multe ori, din cauza lipsei vieþii conjugale dintre cei doi soþi, relaþia copilului cu mama înlocuind comunicarea cu soþul. În contrast cu un comportament hiperprotector, se situeazǎ rejecþia copilului de cǎtre pǎrinþii sǎi. Aceºtia nu reuºesc sǎ controleze activitǎþile copilului, îi neglijeazǎ trebuinþele. În urma unor cercetǎri cu privire la familiile cu copii au fost desprinse urmǎtoarele concluzii: (P.Petroman, 1997):
 copiii stabilizeazǎ ºi consolideazǎ cǎminul, îi salveazǎ unitatea ºi îi asigurǎ trǎinicia, îi garanteazǎ cooperarea ºi competiþia fireascǎ a partenerilor ºi de a atenua conflictele dintre ei;
 existenþa ºi pesonalitatea cuplului dobândeºte verticalitate doar prin copii
 copiii pot asigura o atmosferǎ pozitivǎ, un microclimate afectiv ºi educogen necesare unei familii.
Partenerii trebuie sǎ þinǎ cont de modalitatea de realizare a veniturilor, de mǎrimea acestora, precum ºi de cheltuielile fǎcute în raport cu anumite trebuinþe, de felul, în care se ierarhizeazǎ aceste trebuinþe. De asemenea, este important ºi randamentul la locul de muncǎ, acesta fiind foarte mult influenþat de atmosfera familial ºi de sistemul de relaþionare al partenerilor. Astfel, un climat pozitiv bazat pe relaþii armonioase influenþeazã pozitiv randamentul ºi gradul de integare socioprofesionalǎ, iar un climat negativ bazat pe stǎri conflictuale conduce la instalarea unor stǎri de inadaptare.
Funcþia educaþionalǎ se referǎ la influenþele educaþionale exercitate de cǎtre pǎrinþi asupra copiilor, fie prin modele de conduit, fie prin acþiuni mai mult sau mai puþin organizate ºi dirijate. Aceastǎ funcþie are urmǎtoarele subfuncþii:
 instrucþional-formativǎ vizeazǎ fazele de început ale ontogenezei, când comunicarea cu copilul este important pentru formarea de priceperi, deprinderi ºi aptitudini;
 psihomoralǎ, care se refrǎ la modelele oferite de pǎrinþi, copiilor pentru formarea unor trǎsǎturi ºi atitudini morale;
 social-integrativǎ pentru formarea unor atitudini ºi sentimete estetice, a unui spirit critic, precum ºi a unor sentimente religioase
 cultural-formativǎ
 psihoafectivǎ, care vizeazǎ climatul pozitiv al familiei, comunicarea ºi susþinerea afectivǎ, de acest climat depinzând trebuinþele de siguranþǎ ºi aparteneþǎ.
Îndeplinirea adecvatǎ a acestor funcþii este influenþatǎ de motive obiective (acestea þin de societate-locuinþǎ, loc de muncǎ, legalitate, formarea familiei) ºi de motive subiective, dependente de personalitatea celor doi parteneri (caracter, aptitudini, temperament).
Dupǎ cum am subliniat, educaþia este cel de-al treilea factor al dezvoltǎrii personalitǎþii. Ea reprezintǎ unul din factorii care, în contextual triplei determinǎri, îºi aduce contribuþia specific important la formarea ºi dezvoltarea personalitǎþii, în interacþiune cu ceilalþi factori – ereditate ºi mediu. Datoritǎ funcþiei ºi subfuncþiilor sale, caracteristicilor ei, din suita cǎrora menþionǎm: caracterul organizat, conºtient, intenþional, cu un conþinut selectat ºi îndrumat de specialiºti anume formaþi pentru instrucþie ºi educaþie, nu întotdeauna când este vorba despre familie, educaþiei îi revine un rol primordial de îndrumǎtor în interacþiunea factorilor dezvoltǎrii ºi formǎrii personalitǎþii.

De la: diavolita_40, la data 2010-11-17 12:11:09De ce familia nu mai are valoare in tara noastra ??
Unde a disparut la tineri valoarea umana ?
De ce tinerii nu doresc sa faca aproape nimic acasa ?
De ce studentii fac o faculatte ca spun parintii, platesc parintii sau rudele, au sponsorizare si tot nu invata !!??
De ce bunicii nu mai educa asa cum trebuie ci invers , nepotii inca de la 3-4 ani duc de nas bunicii !??
De ce conduc oameni care nu au valoare in nici un domeniu a lumii profesionale unde sunt alesi sa conduca ?
De ce cei care sunt plecati si vin inapoi , la fel NU fac ca si in strainatate ci repede se reacomododeaza cu stilul romanesc ??!
Deci avem ce rezolva ca sa functionam macar la nivel de familie si loc d munca .
De unde peaca totul in societate .


Poate primesc cateva raspunsuri , dar sa se lipseasca cei neseriosi , ca nu ne ajuta !
Prostia destinului uman cunosc bine ca doar traiesc si eu printre ei, NU mai doresc si aici !!!

De asemenea cred ca si postarea asta te va ajuta sa gasesti raspuns,daca vrei bineinteles.
CAPITOLUL 3. Funcþia educativã a familiei

3.1 Sistemul familial ºi educaþia

Familia reprezintã o formã de organizare caracterizatã prin integritate, un mediu moral ºi afectiv, o structurã bio-psiho-socialã generatoare de continuitate ºi afirmare deplinã a fiinþei umane, un mod de intermodelare ºi sincronizare, unitate de interacþiuni ºi intercomunicãri personale, un cadru care asigurã crearea ºi menþinerea echilibrului psihic.
Similar cu alte instituþii sociale majore, familia, indiferent cum este organizatã ea în cadrul diferitelor culture, reprezintã un grup de statute, roluri ºi valori necesare unor importante scopuri sociale. Acestea includ controlul social al reproducerii, socializarea noii generaþii, precum ºi integrarea acestora în instituþii. Însã, abilitãþile familiei de a împlini aceste scopuri sunt foarte mult influenþate de schimbarea social rapidã. Astfel, dupã cum se întâmplã ºi în alte instituþii, familia trebuie sã se adapteze continuu acestor schimbãri, sã le cunoascã, sã le vinã în întâmpinare, sã le stimuleze ori dimpotrivã, sã le evite ori sã le stãpâneascã.
Familia reprezintã o grupare social fundamental, care are urmãtoarele caracteristici:
1. existenþa unui anumit numãr de persoane
2. intemeierea ei se realizeazã pe baza cãsãtoriei
3. pe membrii unei familii îi unesc drepturi ºi obligaþii
4. între membri existã relaþii natural-biologice, psihologice, morale ºi juridice
5. familia asigurã un climat psihosocial adecvat
6. existenþa unor norme ºi reguli privind conduita partenerilor.
Asemenea caracteristici ºi altele impun familiei o dinamicã proprie ce favorizeazã anumite modificãri în interiorul sãu ºi, totodatã, în relaþiile sale cu exteriorul.
Familia este cadrul natural în care se formeazã personalitatea copiilor, dar ºi un factor de perfecþionare a personalitãþii pãrinþilor, chiar dacã funcþia esenþialã este asigurarea securitãþii membrilor sãi ºi educarea copiilor, în acest cadru aceºtia dobândesc limbajul, obiceiurile ºi tradiþiile grupului. Ei îºi formeazã personalitatea, caracterul ºi trec de la egoism la altruism, prin jocul imitãrii ºi identificãrii cu pãrinþii. Calitatea dezvoltãrii copilului depinde de valorile cultivate în familie, iar coeziunea sa este un factor important în evoluþia ulterioarã a membrilor sãi.
Consideratã drept spaþiul cel mai profund de relaþii afective, un refugiu din calea adversitãþilor, familia este ºi cel mai active centru de agresivitate, poate ºi pentru cã aici fiecare îºi poate dezveli adevãrata faþã a personalitãþii sale. (C. Pãunescu., 1994, pag. 90). Autoritatea este tot atât de nafastã ca ºi neintervenþia: într-un caz se creeazã situaþii frustrante, de unde decurg o agresivitate refulatã ºi anxietate, în celãlalt caz se ajunge la insecuritate, lene ºi rãsfãþ.
Atmosfera familialã prezintã o importanþã deosebitã între cauzele manifestãrii agresive la copil, conform cãruia Andre Berge sublinia: mediul familial îl satisface pe copil în mãsura în care rãspunde trebuinþelor sale elementare, adicã în mãsura în care este un mediu afectiv ºi protector, dublã condiþie indispensabilã pentru ca fiinþa tânãrã sã înveþe sã se construiascã pe sine, sã se situeze în raport cu ceilalþi (Berge A., 1970, pag. 28).
Existã climate familiale constant agitate sau constant calde, climate de armonie ori climate de neinþelegere, climate de solisaritate sau de ostilitate. Existã climate senine, aºa cum existã ºi stãri permanente de tensiune care se pot datora ºi copiilor, dar care depind esenþial de tonalitatea de fond imprimatã de pãrinþi, de capacitatea lor de a înþelege ºi îndruma copiii. Un mediu familial frãmântat de tensiuni, deformat de defectele pãrinþilor, de viciile sau neinþelegerile lor, de certuri. De acte de violenþã, distorsionat prin lipsa mutual de afecþiune a membrilor sãi, constituie un mediu traumatizant pentru conºtiinþa copilului. Conform lui C. Pãunescu, în aceste medii copiii devin, în primul rând, niºte acumulatoare suprasaturate de traumatisme neuro-psiho-afective care, vor pune în circulaþie la adolescenþã dar mai ales la vârsta adultã, o mare cantitate de elemente inflamatoare agresive (1997, pag. 93).
Climatul familial depinde într-o mare mãsurã de felul în care sunt satisfãcute:
 trebuinþele fundamentale: fiziologice ºi de securitate;
 nevoile psihice: proprietate, stimã, apreciere, cognitive ºi estetice;
 metanevoile: împlinirea sinelui - al realizãrii la maximum a potenþialului, de a fi ceea ce poate fi în raport cu:
- posibilitãþile ºi
- disponibilitãþile
Celei din urmã i-a fost adãugatã ºi trebuinþa de transcendere, de depãºire a lumii empirice, de trecere dincolo de lumea material (Maslow, apud Petroman P., 2002). Acestea, implementarea lor determinã echilibrul biologic ºi psihic al individului ºi armonia convieþuirii în familie, iar necompensarea lor genereazã stãri de încordare ºi tensiune ce afecteazã echilibrul individual ºi armonia diadei.
Climatul familial coerent, echilibrat, securizant satisface trebuinþele de siguranþã, dragoste, afirmare, trebuinþele de apartenenþã ºi prestigiu. Anumite evenimente stresante, neinþelegeri, eºecuri, boli, pun la încercare unitatea, echilibrul ºi armonia vieþii de familie, dar resursele de coeziune, izvorâte din calitatea de fond a relaþiilor interpersonal, permit depãºirea situaþiilor de impas, restabilirea unitãþii ºi echilibrului.
Familia este cel mai apropiat ºi adecvat mediu de structurare intelectualã, afectivã ºi conativã a personalitãþii copiilor, climatul devine cadrul de ambianþã materialã, spiritualã, moralã în care se vor forma copiii. De aceea, carenþele materiale, spirituale, morale ale mediului familial influenþeazã negative dezvoltarea psihocomportamentalã ºi social a copiilor, mai cu seamã când aceste carenþe genereazã un mediu instabilizat ºi agravat de tensiune ºi conflict, de desertism familial, prezent în forme uºoare în familiile organizate juridic (familii problemã) ºi în forme severe în familiile dezorganizate.
Aºadar, climatul familial reprezintã ambianþa intelectualã ºi eticã ce domneºte în sânul unei familii. Atmosfera de înþelegere, securitatea afectivã, relaþiile umane instituite diacronic, armonia ºi echilibrul contribuie la sporirea eficienþei, menþinerea ºi consolidarea familiei, spre deosebire de antonimele lor coroborate cu anumite sentimente de frustrare ºi de insecuritate care o deterioreazã treptat ºi conduce, de cele mai multe ori la denuclearizarea familiei.
De regulã, cei mai mulþi copii cu rezultate slabe la învãþãturã trãiesc într-un climat psihologic deteriorate - neinþelegeri între parteneri, ostilitatea învãþãtorului, batjocura din partea colegilor º.a. De aceea, indiferent de natura familiei, crearea climatului favorabil menþinerii ºi consolidãrii cuplului, procreãrii, naºterii, creºterii ºi formãrii din toate punctele de vedere a copiilor, este ºi trebuie sã fie în atenþia familiei, eventual a consilierului. Unde nu este înþelegere, colaborare, coordonare în tot ceea ce se întreprinde, apare ori poate apare pericolul deteriorãrii climatului afectiv ºi, în cele din urmã a destrãmãrii familiei.
Familia ca unitate educativã urmãreºte nu atât acumularea de cunoºtinþe de tip enciclopedic, ci prioritar:
- dezvoltarea facultãþilor de comunicare: a asculta, a înþelege, a se exprima;
- concomitent a unor facultãþi intelectuale
- formarea personalitãþii copiilor, pregãtirea lor pentru ºcoalã, indiferent de gardul sãu
- depistarea unor predispoziþii, chiar aptitudini, implicarea în cultivarea lor º.a.
Acestea ºi altele vor fi urmãrite apoi în ºcoalã, evident stimulate, cultivate ºi dezvoltate gradual, sistematic, ºtiinþific ºi desãvârºite alãturi de familie (Bontaº I., 1995).
3.2. Carenþe în climatul familial

Climatele familial carenþiale prezintã riscul de a defavoriza sau împiedica evoluþia normal a copiilor. În intervenþia profilacticã ºi terapeuticã, cunoaºterea caracteristicilor diferitelor tipuri de climate familial este utilã în vederea prevenirii ºi remedierii relaþiilor conflictuale defavorabile echilibrului diadei.
Dintre tipurile de climate familial conflictuale remarcãm urmãtoarele:
 rigid – sever, închistat;
 libertin – liberal, în afara unui control riguros
 anxiogen – neliniºtit, îngrijorat;
 naiv – nevinovat, simplu, ingenuu;
 conflictual – produs de un conflict, animozitate
 dezorganizat – neorânduit
Climatul familial rigid se caracterizeazã prin excesul de severitate manifestat la unul dintre pãrinþi sau chiar la amândoi. În anumite limite severitatea înseamnã ordine, disciplinã ºi duce la statornicia respectãrii normelor de familie ºi chiar asigurã unitatea ºi echilibrul acesteia. De aici, se poate afirma cã din aceatã perspectivã, severitatea poate fi constructivã, dacã este exprimatã pe fondul unor bune intenþii ºi credinþe ale spiritului de discernãmânt, ale inteligenþei sau pe fondul dragostei altruiste. Din acest punct de vedere, severitatea devine un cadru favorabil ce poate duce la maturizarea psiho-socialã a copiilor pe care îi pregãteºte pentru responsabilitãþile vieþii. Aspectul negative îl constituie excesul de severitate pe fondul orgoliului, autoritarismului ori rigiditãþii ce poate duce la o atmosferã de tensiune, opoziþie, suspiciune sau conflict.
Excesul de severitate exercitat asupra unei persoane poate face ca aceasta sã devinã timidã, suspicioasã, anxioasã, lipsitã de încredere în sine ori în semeni sau, dimpotrivã, poate ajunge o persoanã revoltatã ce riposteazã ori se opune prin tãcere. Autoritarismul ºi puterea exageratã, corolar al excesului de severitate pot determina o prelungire a stãrii de dependenþã faþã de pãrinþi ºi reticenþã în afirmarea sau exprimarea de sine a copiilor.
Într-o atmosferã de tensiune ºi conflict apar confruntãri mai mult sau mai puþin violente de opinii ºi mentalitãþi încât dialogul firesc se poate transforma într-un conflict între generaþii, un fenomen frecvent la vârstele pubertãþii ºi adolescenþei. Dacã la aceste vârste copiii au nevoie de dragoste, înþelegere, unele concesii, îndrumare consecventã, echilibratã ºi inteligentã, într-un climat familial rigid toate acestea vor fi prejudiciate ºi vor genera lipsã de încredere în sine, o teamã de nereuºitã ºi sancþiune, stãri conflictuale demobilizatoare ce vor conduce în final la o lipsã de maturitate a copilului.
Pãrinþii, pentru a preveni sau corecta aceste consecinþe, vor trebui sã-ºi tempereze atitudinile de severitate excesivã, sã conºtientizeze necesitatea cunoaºterii copiilor pentru a-i putea îndruma cu înþelegere, calm ºi fermitate. În legãturã cu programul zilnic, cu activitatea de învãþare ori de petrecere a timpului liber, exigenþele se impun firesc prin argument convingãtoare, dar neostentative. Prin aceasta, stãrile de tensiune ºi conflict, tendinþele de autoizolare ºi instrãinare sau schimbul de replici ireverenþioase se pot preveni iar înþelegerea pentru un eºec temporar (exemplu: o nereuºitã la examen) îi poate reda copilului încrederea în sine, îi poate stimula ºi încuraja iniþiativa faþã de învãþare.
Ironia, dispreþul ºi ameninþarea faþã de un eºec sunt atitudini cu un efect mai puþin benefic ºi mai puþin constructive care stimuleazã sau întreþin spiritual de frondã ºi unele capricii ale vârstei ce se pot stabiliza. Concesiile ce pot apãrea se fac cu intenþia de a redresa anumite devieri temporare de comportament, de a stimuli comunicarea pozitivã cu copiii care trebuie sã-i simtã pe pãrinþi alãturi de ei, îndeosebi, în momentele dificile ale viaþii. De aceea, decizia cu privire la opþiunea ºcolarã ºi profesionalã trebuie sã fie rezultatul aprecieii juste a capacitãþilor, aspiraþiilor, ºanselor de reuºitã a copiilor ºi nu doar un verdict inflexibil. Cultivarea spiritului de independenþã, a hotãrârii ºi încrederii în sine îl va pune pe copil, de timpuriu, în situaþia de a decide.
Dupã cum se ºtie, pentru a institui un climat favorabil, pãrinþii trebuie ºã dea dovadã de flexibilitate care este o aptitudine ori o proprietate a conduitei ce rezidã în uºurinþa de a sesiza datele, faptele ºi întâmplãrile din unghiuri diferite, de a imagina soluþii în rezolvarea amiabilã a unei problem, eventual conflict, fãrã a-l lãsa sã se acutizeze. Concomitent, psihologii discutã despre flexibilitatea gândirii în raport cu modul de soluþionare a unor problem, cu diferite sarcini perceptive ori cognitive. Ea apare cu denumirea de aptitudine, de factor sau de component în definirea inteligenþei fluide, opusã celei cristalizate (la R.B. Cattell ºi J.L. Horn) ori de gândire divergent opusã celei convergente (la J.P. Guilford) ori ca o componentã a creativitãþii (la Al. Roºca).
Climatul familial libertin creeazã o atmosferã lejerã, neconvenþionalã, concesivã, de laissez-faire. Membrii familiei sunt independenþi ºi detaºaþi, se acceptã reciproc ºi adoptã, în general, atitudini tolerante. Partenerii se înþeleg în orice situaþie, îºi accept propriile obligaþii sau capricii, dupã cum se pot neglija reciproc. De fapt, aceastã comportare dupã bunul plac poate duce la neglijare, în final, la refuzul obligaþiilor de convieþuire familial. Lipsa de supraveghere a copiilor, lipsa de interes în ceea ce priveºte educaþia lor (lãsatã la îndemâna bunicilor sau a altor rude) la vârste la care ei au nevoie de îndrumare ºi interes, chiar fermitate pot aduce prejudicii maturizãrii lor psiho-sociale.
La vârste mai mari, independenþa excesivã poate acþiona pe doua planuri: autonomia poate constitui un sprijin pentru a se realiza în viaþã prin forþe proprii, cu inteligenþã ºi spirit de discernãmânt sau, la fel de bine, aceastã autonomie îi poate deruta ºi-i va face sugestibili, încât pot devein victimele nonconformismului social ºi delincvenþei, uneori ºi prin prisma rezultatelor ºcolare ºi profesionale sub nivelul capacitãþilor ºi aspiraþiilor lor. Un astfel de climat prezintã riscul întârzierii sau chiar împiedicãrii maturizãrii sociale prin preocuparea excesivã a pãrinþilor pentru ei înºiºi încât sentimental de apartenenþã faþã de familia de origine se poate transforma într-unul de jenã, în condiþiile unui abandon aparent datorita unei convieþuiri formale , ce afecteazã echilibrul biologic ºi fizic, esenþial pentru dezvoltarea sentimentului de apartenenþã familial. De aici, sentimental de jenã se poate stabiliza sub forma unui complex de provenienþã, care va influenþa evoluþia ulterioarã a copilului.
Climatul familial libertine poate fi favorabil sau, dimpotrivã, defavorabil devenirii soþilor ori copiilor acestora, dupã cum acelaºi climat poate fi blocant sau creative. H.C.Triandis, aratã cã, în general, în colectivitãþile mai mici, aºadar ºi în familie, este mai bines sã existe între parteneri o disonanþã moderatã. Dar, formarea sa depinde de adoptarea motivaþiei de cãtre membrii familiei. M. Roco (1976) vorbind despre climatul libertine optim la nivelul grupului mic, unde putem include ºi familia, considera cã, acesta este în funcþie de reglarea relaþiilor din sânul familiei în raport cu anumite valori, fapt ce îngãduie depãºirea compatibilitãþilor ori incompatibilitãþilor afective accidentale (Popescu-Neveanu, P.).
Într-un asemenea climat, preponderant democratic, fiecare ºtie ce face ºi ce va face în perspectivã, de la mic la mare sau invers, ceea ce înlãturã orice suspiciune ºi instituie o atmosferã fireascã, în cadrul cãreia fiecare face cât poate ºi ce anume poate.
Climatul familial anxiogen este corolarul unei atmosfere de încordare ºi suspiciune, de permanent neliniºte cauzatã în general, de teama de îmbolnãvire, de nereuºita ºcolarã/profesionalã, de relaþii nedorite cu alþii etc. Aceastã ambianþã creeazã ºi accentueazã timiditatea, poate prelungi starea de dependenþã a copiilor, duce la neîncredere în sine ºi în ceilalþi ºi poate favoriza înclinaþia spre melancolie ºi reverie.
Faþã de buna intenþie de a obþine performanþele dorite prin îndrumarea ºi controlul copiilor cu rezultate pozitive în organizarea regimului de viaþã ºi a stilului de învãþare prin stimularea perseverenþei în a atinge performanþele dorite, totuºi nu trebuie uitat faptul cã opþiunile de viaþã, convingerile se pot construe cu spirit de discernãmânt ºi capacitate de selecþie pe care copiii le pot poseda independent de carenþele mediului familial.
Neîncrederea în evoluþia favorabilã a situaþiilor nedorite, impresia cã se poate întâmpla numai ceva rãu, pericliteazã dezvoltarea din perspective maturizãrii psihosociale ºi dacã anxietatea se instaleazã ca stare patologicã poate genera psihoza, boalã ce intrã sub incidenþa tratamentului psihiatric. De aceea, limitarea la maximum a anxietãþii este necesarã ºi se poate realize prin conºtientizarea stãrii ºi a consecinþelor negative, prin dezvoltarea spiritului de discernãmânt ºi a obiectivitãþii, prin analiza situaþiilor de viaþã ºi prin autoeducaþie. În general, conºtientizarea anxietãþii este realizabilã prin intervenþia iniþialã a unui factor exterior familiei (rude, prieteni, educatori), prin sugestia adresatã pãrinþilor faþã de posibilitatea remedierii stãrii de încordare nejustificatã ºi demobilizatoare.
Climatul familial naiv este creat de pãrinþii insuficient maturizaþi social pentru a-ºi asuma obligaþiile convieþuirii în cuplu ºi responsabilitatea creºterii ºi educãrii copiilor. În general, aceste relaþii se destramã frecvent prin desfiinþarea cãsãtoriei sau prin divorþ, iar lipsa autonomiei material prin dependenþa de pãrinþi ºi, în cazuri limitã, refuzul de a munci, creeazã neînþelegeri ºi conflicte ce se repercuteazã îndeosebi asupra copiilor. Imaturitatea socialã ºi infantilismul ce caracterizeazã adulþii angrenaþi în aceastã relaþie nu sunt determinate doar de vârsta timpurie a stabilirii legãturii, ci ºi iresponsabilitãþii de care dau dovadã, îndeosebi, cu privire la educarea copiilor. Într-un astfel de mediu, aceºtia sunt neglijaþi, abandonaþi, existenþa le este ameninþatã ºi de cele mai multe ori rudele sau vecinii apeleazã la autoritatea tutelarã pentru a-i salva încredinþându-i spre creºtere sau educare altor persoane sau spre instituþiile de ocrotire.
Redãm în continuare pãrerile unor pãrinþi cu privire la climatul familial naiv:
- un climat simplu, în general, neprefãcut. Atât de simplu, încât devine ori are ºansa sã devinã simplist, copilãresc. El este intrinsec familiei sau familiilor constituite prin cãsãtoria imaturã a partenerilor.
- o asemenea familie ignorã legile ºi normele ce stau la baza sa, eludeazã proporþiile, încalcã cerinþele bunului simþ, aproape întotdeauna din neinþelegere, necunoaºtere. Partenerii sunt atât de naive încât calcã în picioare normalitatea, fapt ce are de cele mai multe ori repercursiuni asupra educaþiei copiilor. Acestea sunt familiile supranumite copii cu copii.
- climatul naiv trebuie corelat, dupã opinia mea, cu însuºirea de a fi naiv, fapt ce se concretizeazã în ceea ce numim în limbaj obiºnuit nevinovãþie, ingenuitate, candoare, este vorba mai mult despre o prostie nevinovatã, fiindcã partenerii în imaturitatea lor nu ºtiu nici ce fac, nici ce vor, ei fac ce sã facã, de regulã fãrã finalitate.
În consecinþã, un asemenea climat dãuneazã deopotrivã partenerilor ºi copiilor, dacã aceºtia au apãrut. Într-o atare ambianþã au loc ciocniri între motive, tendinþe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat.
Climatul familial conflictual este generat de repetatele neînþelegeri din familie determinate de diferite aspect, cum ar fi: administrarea bugetului, neglijarea relaþiilor conjugale, inconsecvenþa în educaþia copiilor, alcoolismul, drogurile etc. Revendicãrile ºi confruntãrile contradictorii, consecinþele acestui ambient conduc la replici irevenþioase ºi la violenþã. Convieþuirea în acest tip familie, devine nu doar o formalitate, ci ºi o stare de stres pentru fiecare membru al familiei.
Copiii sunt traumatizaþi de conflicte, se plaseazã de partea unuia sau altuia dintre pãrinþi ºi adoptarea unei poziþii face ca ei sã-i judece, dar în egalã mãsurã sã ºi sufere din cauza lor. Pãrinþii îºi neglijeazã copiii datoritã preocupãrii faþã de situaþiile generatoare de conflicte, iar lipsa de control ºi supraveghere, cu deosebire la vârstele critice când ei au nevoie de sprijin, îndrumare, dragoste ºi înþelegere se repercuteazã negativ asupra performanþelor ºi conduitelor. Marcaþi de conflictele familiale unii sunt copleºiþi de tensiunea ce predominã în familie, iar alþii evadeazã datoritã preocupãrilor ºi relaþiilor extrafamiliale.
Dacã unii sunt derutaþi, demobilizaþi în activitatea de învãþare alþii, dimpotrivã, învaþã cu stãruinþã, cu dorinþa realizãrii de sine prin profesiune. Dacã unii îºi construiesc atitudini pesimiste cu privire la convieþuirea prin cãsãtorie în viitor, alþii, din contrã, sperã într-o viaþã de familie proprie echilibratã ºi armonioasã.
Într-o atare ambianþã au loc ciocniri între motive, tendinþe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat, mai întotdeauna ireconciliabile. De regulã, stãrile conflictuale de la nivelul cuplului izbucnesc într-un anumit moment ori, ceea ce este ºi mai grav, sunt persistente, de duratã ºi învenineazã viaþa partenerilor, în egalã mãsurã a copiilor. Într-o asemenea familie se ivesc stãri tensionale, frãmântãri interminabile care pot dobândi o formã dramaticã. În atare moment e normal ca unul din parteneri sã renunþe, eventual, dupã o consiliere, amândoi, dacã existã posibilitãþi care fac posibilã depãºirea stãrilor conflictuale în favoarea tendinþelor cu semnificaþie superioarã. În timp s-a considerat cã existã trei tipuri de conflicte - acestea pot apare ºi în cadrul familiei-cognitive, motivaþionale ºi afective (V.Pavelcu) toate ºi fiecare factori ai tensiunii dintre soþi, respective membrii familiei.
Pe o altã coordonatã, Kurt Lewin, luând în consideraþie tensiunile de atracþie sau apetenþã ºi de respingere ori repulsie identificã urmãtoarele forme ale conflictului:
o atracþie- atracþie
o respingere-respingere
o atracþie careia i se opune o respingere ºi
o respingere contracaratã de o atracþie
Ceea ce se impune a fi reþinut este faptul cã orice conflict, inclusiv cele din cadrul familiei, poate fi manifestat între dorinþã ºi o exigenþã moralã ori între douã sentimente contrare, sau latent care se poate exprima într-o manierã deformatã în conflictul manifest ºi sã se traducã, cu deosebire, prin formarea de simptome, de dezordine ale conduitei ºi tulburãri de character. La nivelul grupului, respective al familiei, conflictele sunt, de cele mai multe ori inter-individuale: soþ-soþie, soþie-pãrinþi, soþie-socri º.a.m.d (Popescu Neveanu).
Climatul familiilor dezorganizate favorizeazã un mediu de viaþã dificil, neglijent, tensionat, traumatizant. Dintre cauzele dezorganizãrii familiei remarcãm: decesul, despãrþirea, divorþul. Atmosfera familial încordatã, apãsãtoare pentru fiecare membru face ca, în general, conflictele sã se acutizeze ºi poate conduce la traumã. Alte evenimente, cum ar fi dezechilibrul financiar, suferinþa pierderii din cauza decesului unei persoane apropiate, decepþia dezmembrãrii familiei ºi consecinéle sale (partajul bunurilor, separarea copiilor etc. se pot solda cu aceeaºi stare de tensiune care traumatizeazã. Copiii implicaþi în neînþelegerile ºi conflictele familial adoptã poziþii în favoarea unuia sau altuia dintre pãrinþi, se despart, regret sau se bucurã de separarea faþã de acesta prin detensionare ºi evitarea unui climat violent datoritã acestui fapt. Tensiunile ºi conflictele intens trãite de copii conduc la derutã ºi demobilizare, decepþie ºi revolt. Mai mult, în colectiv se simt timoraþi, complexaþi, fãrã dispoziþia de a învãþa sau a se juca.
Schimbãrile modului de viaþã prin recãsãtorie ºi combinarea copiilor din cãsãtoriile anterioare creeazã complicaþii ce au consecinþe negative asupra echilibrului psihic. În aceste familii, copiii suportã cel mai greu atmosfera tensionatã, derutantã ºi violentã iar dezorganizarea familiei determinã în unele situaþii fenomenul de adultrism - o maturizare rapidã ºi forþatã, situaþie sau eveniment prin care unii nu-ºi trãiesc copilãria, iar alþii ºi-o trãiesc în mod eronat. O îndrumare consecventã a copiilor care sã favorizeze cultivarea preocupãrilor sau inclinaþiilor, perseverenþa în atingerea performanþelor de reuºitã ºcolar ºi profesionalã, sunt câteva soluþii vizavi de pericolul constituirii complexului de provenienþã.
Preocuparea pentru familia de provenienþã va fi o dominant marcatã de decepþii ºi regret, derutã ºi demobilizare - forme de manifestare a suferinþei morale. Consecinþa acestei situaþii va fi aceea cã unii vor atinge pragul delincvenþei.
Existã situaþii în care, ajutaþi sau singuri, vor persevere în atingerea performanþelor de realizare social prin profesiune ºi o viaþã de familie echilibratã.
Aºadar carenþele mediului familial defavorizeazã dezvoltarea normal, echilibratã a copiilor, chiar dacã, fãrã sã determine în exclusivitate consecinþe negative, nefaste asupra dezvoltãrii sub aspectul maturizãrii sociale, totuºi aceste carenþe prezintã un risc aparte: nerealizarea în perspectivã pe plan socio-profesional la nivelul capacitãþilor ºi aspiraþiilor, recurgerea la delincvenþã ºi imitarea unor defecte ºi vicii ale pãrinþilor. De cele mai multe ori, însã, aceste situaþii sunt infirmate. În asemenea situaþii este afectatã ºi integritatea psihicã a partenerilor, aceºtia nu sunt ºi nici nu se pot manifesta în toatã plenitudinea potenþialului lor. Repercursiunile sunt multiple, imprevizivile ºi incalculabile.
În fine, în raport cu toate cele afirmate, îndeplinirea cu success a funcþiilor familiei, responsabilitãþilor acesteia, implicit respectarea riguroasã a unor cerinþe, din suita cãrora consemnãm câteva:
a. preocuparea continuã a pãrinþilor pentru a-ºi stãpâni rolul, concomitant pentru a le oferi un model în sprijinirea dezvoltãrii personalitãþii lor;
b. constituirea, consolidarea ºi afirmarea familiei ca un colectiv închegat, unit care sã dispunã de forþa socioeducativã necesarã;
c. studierea ºi cunoaºterea de cãtre pãrinþi a copiilor, totodatã a îndatoririlor ce le revin în familie ºi în afara ei;
d. implicarea pãrinþilor în realizarea pregãtirii psihopedagogice, dupã posibilitãþi, ºi, totodatã, a obiectivelor tuturor dimensiunilor educaþiei - intelectualã, moral-civicã, estetica, fizicã, profesionalã etc.;
e. antrenarea copiilor, în raport cu stadiul, la viaþa ºi munca variatã a familiei, evitându-se situaþiile de a li se oferi totul de-a gata, de a le îndeplini toate trebuinþele numai de educatorii naturali;
f. sprijinirea educaþilor în activitatea de învãþare în aºa fel încât pãrinþii sã nu ajungã sã le efectueze temele ºi alte lucrãri ºcolare;
g. orientarea pãrinþilor în domeniul acordãrii sancþiunilor pozitive ºi negative în aºa fel încât ele sã contribuie la optimizarea activitãþii educative;
h. sã asigure condiþiile ºi mijloacele indispensabile copiilor, fãrã a exagera în nici un caz;
i. pãrinþii sã-ºi foloseascã autoritatea fireascã, raþionalã, umanã în raport cu educaþii, ei trebuie º] ºtie cã exagerãrile nu sunt folositoare, nici tolerate, nici exacerbate, totul sã fie cu mãsurã;
j. dragostea educatorilor trebuie sã fie aceeaºi pentru toþi copiii ºi pentru fiecare în parte;
k. intervenþiile pãrinþilor vor avea în vedere ºi relaþiile copiilor
l. asigurarea colaborãrii permanente ºi nemijlocite cu educatorii de profesie- educatoare, învãþãtor, profesori cu deosebire dirigintele clasei - participarea la acþiunile organizate de ºcoalã (Bontaº I., 1995, pag. 168-169).

3.2.1. Influenþa climatului familial asupra dezvoltãrii copilului

Familia constituie factorul principal al formǎrii ºi socializǎrii copilului; este primul ºi cel mai important intermediar în relaþiile copilului cu societatea. Familia exercitǎ cea mai persistentǎ influenþa în viaþa copilului, oferindu-i acestuia protecþie, afecþiune ºi modele de integrare socialǎ.
Rolul pǎrinþilor este hotǎrâtor, deoarece fiecare copil poate fi educat numai într-un mediu definit prin afectivitate ºi dragoste; copiii lipsiþi de dragostea pǎrinþilor devin mai fragili ºi mai vulnerabili decât cei cǎrora pǎrinþii le asigura un suport afectiv deplin. Caracterul afectiv al mediului familial trebuie completat cu cel protectiv, ce asigurǎ securitatea copilului în faþa pericolelor lumii exterioare, pregǎtindu-l pentru viaþa în colectivitate. Pe de alta parte, dependenþa afectivǎ exageratǎ poate impiedica procesul maturizarii ºi al conturǎrii autonomiei ºi independenþei.
Larga majoritate a copiilor abandonaþi provin din familii dezorganizate sau aparent organizate, comportamentul deviant fiind adesea un mod de manifestare ce mascheazǎ existenþa unor serioase carenþe educative.
Existǎ însǎ ºi copii ºi tineri care s-au bucurat de condiþii educaþionale bune; ei aparþin categoriei greu educabile pentru care timpul mediu obiºnuit afectat educaþiei ºi instrucþiei nu a fost suficient ºi, în consecinþǎ, mijloacele educative nu au fost adecvat adaptate.
Provenind toþi din relaþii familiale abuzive, în care suferinþa fizicǎ ºi morala constituie o regulǎ, copiii abandonaþi dezvoltǎ comportamente provocatoare, perturbate ºi perturbante pentru ceilalþi. Ei sunt agresivi punând în funcþie tiparele comportamentale de rezolvare a conflictelor deprinse în familie.
Factori care contribuie la abandonul copilului
 starea de sǎrǎcie a familiilor
 plecarea pãrinþilor în strãinãtate
 dezorganizarea familialǎ (familii monoparentale, parinþi alcoolici sau aflaþi în închisoare)
 nivelul scǎzut de educaþie al pǎrinþilor ºi tutorilor, fapt care contribuie la mentalitǎþi ºi modele culturale care favorizeazǎ munca copilului
 patologia psihicǎ a pǎrinþilor
 lipsa formelor alternative de învǎþãmânt pentru copiii care au abandonat ºcoala
 mediul urban în care copiii ºi uneori familiile acestora trǎiesc, mediu caracterizat printr-un grad mai redus de control sau suport social faþa de mediul lor rural de provenienþǎ
 lacunele de ordin legislativ, aplicarea defectuoasǎ a legislaþiei în vigoare, obstacole în eliminarea fenomenului
Climatul educaþional familial cuprinde un ansamblu de stǎri psihice, modul de relaþionare între membrii ei, atitudini ce caracterizeazǎ grupul familial într-o perioadǎ mai mare de timp. Unele metode educaþionale pot avea consecinþe negative asupra procesului de formare a personalitǎþii copilului, în corelaþie ºi cu climatul familial. O aceeaºi influenþǎ educativǎ exercitatǎ într-un climat bun va avea cu totul alte efecte decât atunci când este exercitatǎ într-un climat educaþional rǎu sau negativ, bazat pe relaþii conflictuale, pe ignorarea totala a particularitǎþilor individuale ale copilului.
Un climat familial negativ poate fi caracterizat prin:
- lipsa de autoritate
- lipsa de acord între pǎrinþi asupra problemelor de autoritate
- lipsa de calm ºi stabilitate în comportamentul pǎrinþilor
- intoleranþa pǎrinþilor faþǎ de anumite comportamente ale copilului care tulburǎ atmosfera familialǎ, intoleranþa faþǎ de zgomot ºi dezordine, faþǎ de nesupunere ºi lipsa de respect
- pedepse corporale ºi privaþiuni
- intervenþii verbale sub forma ridicǎrii vocii ºi ameninþǎrilor
• lipsa de autoritate a pǎrinþilor
Pãrinþii care nu se înþeleg, se ceartǎ mereu pe tema atitudinii ce trebuie adoptatǎ faþǎ de diverse fapte ale copilului sau faþǎ de capriciile lui, constituie un mediu neadecvat pentru dezvoltarea lui. Pe de altǎ parte copiii crescuþi într-un mediu prea protectiv, fǎrǎ nici o constrângere, avându-i mereu la dispoziþie pe ambii pǎrinþi pentru a le satisface ºi cea mai mica dorinþǎ, vor deveni capricioºi, încǎpǎþânaþi, iar mai târziu nu vor putea suporta frustrǎrile inerente impuse de disciplinã ºi muncã. Scǎpaþi de sub controlul ºi supravegherea pǎrinþilor, ei vor putea ajunge uºor sub influenþa grupurilor de delincvenþi.
• Atitudinea rea, indiferentǎ a pǎrintelui
O asemenea atitudine creeazǎ copiilor sentimentul cǎ sunt „ respinºi” de pǎrinþii lor, ei pot avea tulburǎri de comportament ca ostilitate, agresivitate, vagabondaj, furt. La ºcoalǎ copilul „respins” este certǎreþ, brutal, nu suportǎ sa fie pus în situaþii de inferioritate la joc, este închis, murdar, neîngrijit, respins de colegi. Nefiind acceptat nici acasǎ, nici la scoalǎ, copilul cautǎ un alt grup în care sǎ fie primit ºi sǎ se simta bine, grup care de multe ori este compus din copii ai strǎzii.
• Atitudinea dominatoare, tiranicǎ a pǎrinþilor
Atitudinea dominatoare manifestatǎ în cadrul familiei poate fi adoptatǎ de unul dintre pǎrinþi (cel mai frecvent de cǎtre tatǎ) sau de cǎtre ambii. Severitatea excesivǎ, cu multe rigiditǎþi, interdicþii însoþite de multe ori de brutalitate îºi lasǎ puternic amprenta asupra copilului. Copilul se supune mai greu unui pǎrinte tiran care îl ameninþǎ mereu cu bǎtaia. El va manifesta o agresivitate ascunsǎ, care se va exprima în atitudinea lui faþǎ de ceilalþi. Copilul unor pǎrinþi dominatori va fi adesea nervos, iritabil, cu explozii agresive, necontrolate. Astfel de copii vor nimeri uºor într-un grup antisocial, ai cǎror membri vor deveni pentru ei modele.
• Atmosfera conflictualǎ în familie
Existǎ unele familii care, deºi sunt organizate, se caracterizeazǎ prin accentuate stǎri conflictuale care pot fi de intensitate diferitǎ ºi se pot întinde pe perioade variabile de timp. În astfel de familii copiii trǎiesc deosebit de intens orice eveniment intervenit între pǎrinþii lor, cu efect special asupra personalitǎþii copilului, prin devalorizarea modelului parental ºi, totodatǎ, pierderea posibilitǎþii de identificare cu acest model.
• Dezorganizarea familialǎ
Studiile au arǎtat cǎ, în mare mǎsurǎ, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritǎþii pǎrinteºti, a controlului, ca urmare a divorþului, i-au determinat pe copii sǎ pǎrǎseascǎ familia ºi sǎ ajungǎ în stradǎ. Divorþul pǎrinþilor este o consecinþǎ a unui climat familial perturbat, cu certuri, conflicte violenþe, alcoolism. Copilul, martor la toate acestea, poate dezvolta tulburǎri afective ºi tulburǎri comportamentale ce conduc la neadaptarea socialǎ.

3.3. Rolul familiei în integrarea copilului în societate

Contactul dintre unitate ºi culturã pe de o parte, ºi copil, pe de altã parte, are loc mai întâi prin persoana pãrinþilor ºi propriul lor cãmin. Din acest punct de vedere se poate spune cã însuºirile mediului familial acþioneazã ca un alimentator ºi ca un organizator al personalitãþilor fizice ale copilului.
Posibilitatea de a observa acasã la el persoane care citesc, care ascultã discuri, care cântã la pian, care practicã grãdinãritul, care fac gospodãrie sau gimnasticã, nu este de loc un lucru indiferent pentru copil. Toate acestea se înfãþiºeazã ca stimuli, ca activitãþi la care el este mai mult sau mai puþin asociat, ca domenii ce se deschid în faþa trebuinþei sale de explorare. Nu este deloc indiferent, dacã tatãl se mulþumeºte sã citeascã ziarul sau se dedicã în faþa copilului, ori, ºi mai bine, împreunã cu el unei activitãþi care îl pasioneazã, fie cã e vorba de tâmplãrie, de creºterea porumbeilor, de pescuitul cu undiþa sau de arheologie; de asemenea nu este indiferent, dacã mama se aratã preocupatã numai de gospodãrie ori dacã ea citeºte copilului sau îl învaþã sã cânte la instrumente.
Existã, fireºte, familii care nu îi iniþiazã pe copii decât în unele preocupãri obiºnuite sau se rezumã sã-i înveþe bunele maniere, iar copilul va fi, poate, cum se spune bine crescut, dar în acelaºi timp existã familii, care, la niveluri diferite, îl pun în contact cu tot felul de surse de satisfacþie; cu tot felul de surse de valori ºi tot felul de mijloace de umanizare, ceea ce este ideal.
Loc de individualizare (ºcoala) a sentimentului, a relaþiilor individuale, fiecare din aceºti termeni implicã de la sine prezenþa unui cadru de referinþã, a unui sistem de valori pe care familia îl prezintã copilului ºi care este inevitabil expresia unei culturi. Familia introduce copilul în lumea materialã ºi în aceeaºi mãsurã în cea a obiectelor ºi a manipulãrii lor, deopotrivã în lumea activitãþilor umane curente, îl învaþã sã trãiascã, sã stabileascã schimburi cu mediul ambiant. Fãrã acest ansamblu considerabil de achiziþii ºi experienþe – care cuprinde, totuºi elemente limitative ºi perturbatoare, este puþin probabil ca educaþia ºcolarã ar fi operantã. Familia îi propune copilului modele umane pe care acesta le va imita ºi de care se va diferenþia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar ºi personalitate autonomã caracteristicã.
Chiar dacã adulþii sunt modele fundamentale, care înfãþiºeazã constant copilului însuºi scopul creºterii sale, lumea nu se reduce la dulþi. Copilul trebuie s-ºi facã iniþierea ºi în alte raporturi sociale decât cele pe care le stabilesc cu modelele sale, ºi în alte schimburi decât cele pe care le practicã cu fiinþe a cãror superioritate o resimte în mod inevitabil; el trebuie sã cunoascã raporturile de la egal la egal. Din acest punct de vedere, aportul fraþilor ºi al surorilor la ºcolarizarea copilului nu este probabil mai puþin important decât acela al pãrinþilor. Faptul cã un copil mai are fraþi ºi surori, îl face sã intre în relaþii umane mult mai bogate ºi mai diverse, în comparaþie cu copilul unic în familie, ºi anume sã cunoascã experienþa rivalitãþii, a competiþiei, raporturile de colaborare, de solidaritate, de ajutor reciproc.
Familia trebuie sã-l orienteze pe copil spre exterior, spre societate ºi este bine ca, educatul sã aibã ºi mica sa viaþã socialã extrafamilialã, camarazi obiºnuiþi, sã intre în contact ºi în competiþie cu cei de vârsta lui ºi tovarãºi a cãror existenþã nu o împãrtãºeºte în întregime. Un motiv pebtru care copiii de vârstã apropiatã sunt importanþi, rezidã în faptul cã ei furnizeazã unui copil sentimentul de a aparþine unui grup, sunt ca un barometru fidel a acelor aspecte de mod de viaþã ºi care definesc noþiunea de a fi sau a nu fi în grup.
Pãrinþii trebuie sã ºtie, ºi majoritatea ºtiu acest lucru, cã nu sunt în mãsurã sã satisfacã toate trebuinþele de iniþiere ale copiilor lor; ei ºtiu cã au limite ºi cã nu pot sã reprezinte pentru copiii lor întregul gen uman sau toatã cultura umanã; pe lângã aceasta îºi dau seama cã un copil se poate dezvolta ºi pe alte cãi decât cele pe care le oferã ei. De aceea îi ajutã pe copii sã ia contact cu vizitatorii lor, cu prietenii, cu persoane din familia extinsã (bunici, mãtuºi, unchi, veri), care pot aduce ceea ce pãrinþii nu sunt în stare sã ofere, astfel, tânãrului i se oferã posibilitatea de a extinde aria de fiinþe umane pe care le cunoaºte ºi îi dã ocazia sã-ºi îmbogãþeascã registrul de modele posibile de care dispune. Dar, de asemenea, este esenþial sã se vegheze ca aceste posibile modele sã aibã valoare efectivã ºi sã se þinã seama cã ele pot fi valoroase chiar dacã diferã de modelele oferite de cãtre pãrinþi.
Pentru a promova implicarea în comunitate, pãrinþii trebuie sã se asigure de faptul cã fiul (fiica) lor sunt implicaþi afectiv în toate fazele vieþii comunitare ºi pentru aceasta este necesar ca familia sã participe împreunã la evenimente culturale (filme, concerte, conferinþe) ºi sociale. Sunt prea multe situaþii în care un copil având caracteristici familiare pentru publicul general (de exemplu copilul în cãrucior de invalid, care nu poate vorbi, vedea, auzi, nu participã la viaþa familiei în afara cãminului. Atunci s-ar pune întrebarea dacã pãrinþii nu-ºi includ copiii la evenimente în afara cãminului pãrintesc cum îi vor accepta membrii comunitãþii pe acest copil ca fiind egali?
De asemenea, un mod de integrare a unui copil într-un grup este de a gãsi pe cineva care sã-l introducã în grup. Membrul mai vechi al grupului poate prin aceasta sã uºureze drumul pentru noul membru. Este întotdeauna mai bine sã ai pe cineva sã te introducã în grup, în loc sã încerci singur sã devii membru venind din afarã. Când ajutãm un copil sã devinã membru integrat al unui grup, trebuie automat sã ne gândim la problemele pe care ºi le pune acest copil ºi sã gãsim un mod de rezolvare al acestora cât mai apropiat de nevoile copilului.
În cursul dezvoltãrii ºi devenirii sale ca fiinþã umanã, copilul intrã în contact cu alte forme de organizare comunitarã în afara familiei sale. Dacã familia este rampã de lansare pentru evoluþia ulterioarã, atunci instituþiile ºi organizaþiile cu care intrã în contact îi definesc cadrul social, limitele devenirii ºi jaloneazã existenþa propunându-i niºte norme general valabile. În comunitate existã instituþii ºi organizaþii guvernamentale care-i oferã individului servicii de diferite tipuri: sanitare (spital, policlinicã), educaþionale (grãdiniþe, ºcoli, licee, universitãþi), protecþie socialã, transport, etc. De asemenea mai existã organizaþii comunitare (de exemplu - biserica) ºi organizaþii nonguvernamentale ºi nonformale care se constituie în grupuri de referinþã pentru membrii comunitãþii oferind modele comunitare, securitatea Eu-lui, sursa de valori, valorizarea personalitãþii.
Comunitatea îi oferã copilului un set de valori dupã care se va ghida acesta în cursul formãrii propriei sale personalitãí ºi îl va ajuta sã se integreze în societate. De aceea, copilul trebuie încurajat sã înveþe diferenþa dintre bine ºi rãu, aceasta creându-i cu timpul autocontrolul, sã spunã adevãrul ºi sã deteste minciuna. El trebuie sã-ºi þinã întotdeauna promisiunile, sã se poarte cu consideraþie faþã de ceilalþi, sã-i ajute pe cei mai puþin norocoºi ºi mai slabi decât el însuºi ºi sã-ºi asume responsabilitatea personalã pentru faptele sale. Aceasta înseamnã de fapt cã trebuie lucrat cu copilul astfel încât sã-l ajuþi pe acesta sã-ºi dezvolte propriul sistem de valori ºi simþul valorilor. El trebuie sã înveþe despre standarde, despre ceea ce este ºi ceea ce nu este acceptabil ºi sã gândeascã ºi la felul cum sunt ceilalþi, nu numai la felul cum sunt ei înºiºi.
Aspectele ºi etapele creerii ºi definirii sistemului de valori la copii pornesc de la protecþia oferitã copilului cu scopul de a-l ajuta sã evite sã-ºi facã singur rãu, ajungând pânã la apariþia autonomiei ºi responsabilitãþii proprii, la capãtul unei evoluþii ce are ca trepte: deprinderea, exemplul, buna înþelegere reciprocã, explicarea ºi dojana, corespondenþa dintre gândire ºi acþiune, rãspunderea comunã, afecþiunea ºi stima mutualã, coeziunea familialã.
Deºi toate mijloacele educative succesive ºi simultane aplicate în cursul creºterii converg sau trebuie sã tindã spre acelaºi þel: acela al întâlnirii copilului cu el însuºi, al meditaþiei asupra propriei persoane, aºadar, la posibilitatea pentru copil de a contribui la propria educare, la formarea prin sine însuºi.
Discuþiile în grup, cele de familie, urmǎrirea programelor educative la televiziune sunt cǎi pentru a dezvolta convingerile unui copil care trebuie sǎ înþeleagǎ cǎ alþi oameni pot avea valori diferite faþǎ de ale lui (de exemplu valori religioase) ºi cu toate acestea trebuie sǎ le respecte ºi sǎ încerce sǎ le înþeleagǎ.
Copilul trebuie sǎ-ºi dezvolte simþul moral care sǎ-l împiedice mai apoi sǎ-ºi înºele semenii, sǎ facǎ discriminare rasialǎ sau între sexe, sau sǎ fie intolerant. De asemenea, existǎ un set de noþiuni pe care el trebuie sǎ ºi le defineascǎ în cursul dezvoltǎrii sale ºi sǎ-ºi dea seama dacǎ este bine ºi ce este rǎu în lucruri cum ar fi: consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri, precum ºi sǎ-ºi defineascǎ propria cale în ceea ce priveºte sexualitatea, fidelitatea în cuplu, avortul ºi divorþul.
Un rol major în interiorizarea valorilor la copil îl are modelul familial. Astfel, copilul chiar dacǎ va afla cǎ nu e bine sǎ facǎ un anumit lucru, dacǎ-l va vedea fǎcut de pǎrinþii sǎi, îl va face ºi el la rândul sǎu, cu toate cǎ va ºti cǎ lucrul respectiv nu este acceptat de societate.
Pentru toþi copiii, a avea o comunitate ºi o familie în care sǎ fie implicaþi, sunt componentele devenirii ca ºi cetǎþeni activi. Ceea ce este important, este sǎ fie implicaþi în activitǎþi obiºnuite cu oameni obiºnuiþi, folosind toate ºansele pentru a deveni o parte a comunitǎþii. Aceasta însemnǎ sǎ ai contacte cu alþii, înseamnǎ sǎ încerci noi activitǎþi, noi lucruri, dar sǎ continui sǎ te bucuri ºi de activitǎþile ºi lucrurile vechi.
Comunitatea nu este numai un loc pentru întâlnirea altor oameni, ci este ºi un prilej de a învǎþa lucruri noi.
Pentru o mulþime de motive, noi avem nevoie de comunitǎþi care includ toþi oamenii. Într-adevǎr, o comunitate care nu acceptǎ ºi nu cautǎ activ diversitatea ºi deosebirile dintre membrii sǎi, nu este o comunitate în cel mai înalt sens al cuvântului. Nu toate comunitǎþile sunt perfecte, dar în primul rând sunt reflectǎri ale existenþei umane. Includerea în comunitate nu este numai un lucru frumos la care se lucreazǎ, este inima muncii noastre ca fiinþe umane.
Iubirea reprezintǎ o condiþie a integrarii. Dar, iubirea, nu este întotdeauna blândǎ ºi tandrǎ. Uneori ea este asprǎ ºi durǎ, fǎrǎ a înceta sǎ fie iubire. Ca pǎrinte îþi iubeºti copilul, dar aceastǎ calitate, de pǎrinte, îþi cere sǎ fii aspru, neîngǎduitor cu toþi cei care încalcǎ morala familiei. Într-un mariaj nu sunt acceptate agresivitatea fizicǎ, infidelitatea, actele de abuz sexual, alcoolismul ori dependenþa de droguri când este vorba de parteneri, dar aceºtia, pǎrinþii adevǎraþi, vor fi la fel de neîngǎduitori faþǎ de copiii lor. Numai aºa, actele, operaþiile ºi acþiunile lor sunt ori pot fi motivate de iubire. Doar cine nu iubeºte, acela acceptǎ compromisurile repetate ca mod de convieþuire, ca principiu în educaþia copiilor. Dragostea trebuie sǎ înfrunte. Aceasta este iubirea asprǎ, de facto, iubirea adevǎratǎ. (Chapman G., 2001, pag. 76-77).


3.4. Interacþiunea pãrinte - copil ºi funcþia educativã

Stabilitatea, precum ºi acþiunile familiei depend, în mare mǎsurǎ, de relaþiile de comunicare ºi interacþiunea membrilor sǎi. Interacþiunea umanǎ reprezintǎ un proces de dependenþǎ reciprocǎ ºi fundamental între indivizi, prin care, actele unui membru se rǎsfrâng asupra comportamentului celuilalt. (Ciofu C. apud Iluþ P., 1995, pag. 173).
Deoarece, partenerii se influenþeazǎ reciproc, fiecare încearcǎ sǎ se adapteze ºi sǎ perceapǎ efectele, pe care le exercitǎ asupra celuilalt. Astfel, în cadrul interacþiunii familiale, important este confruntarea perceptive-cognitivǎ, pe baza cǎreia ei evolueazǎ ºi se evalueazǎ reciproc printr-o succesiune de feed-back-uri corectoare cu sens interadaptativ (Mitrofan I., 1989, pag. 52).
Interacþiunea pǎrinþi-copii este un factor indispensabil pentru o dezvoltare normal a copilului, familia este un sistem de comunicare ºi mediu de dezvoltare al copilului în primii ani de viaþǎ.
Aceastǎ interacþiune pǎrinþi-copii trebuie analizatǎ numai în cadrul relaþiilor intrafamiliale, care asigurǎ funcþionalitatea ºi stabilitatea familiei. Cu toate cǎ, relaþia dintre mamǎ ºi copil este cea mai important, trebuie sǎ se þinǎ seama ºi de celelate relaþii ale copilului, ºi anume de relaþia cu bunicii. Odatǎ cu apariþia unui copil, se realizeazǎ ºi o modificare adaptativǎ a familiei. Aceastǎ restructurare a activitǎþii poate duce la dezechilibrare, mama are tendinþa sǎ-ºi neglijeze relaþia cu soþul, sau sǎ facǎ apel la alþi membri ai familiei.
S-a consolidat ideea cǎ, a avea copii înseamnǎ a avea ºi greutǎþi, însǎ, în mod normal, apariþia unui copil ar tebui sǎ reprezinte numai o nouǎ organizare a activitǎþii familiei. Copilul poate avea un rol benefic în diminuarea tensiunilor dintre soþi, iar lipsa copiilor poate favoriza instabilitatea cuplului. Stilul interacþiunii tata-copil este diferit de stilul interacþiunii mama-copil, mama ocupându-se mai mult de îngrijire, hranǎ, spǎlare, în timp ce taþii sunt mai implicaþi în jocul acestora. Relaþia mama-copil poate evolua în douǎ direcþii: mama poate afiºa fie un comportament hiperprotectiv, fie un comportament rejectiv, de abandon psihic.
Un comportament hiperprotectiv poate duce la o limitare a iniþiativei, copilul aºteptând totul de la ceilalþi. El va devein hiperdependent de mamã, va avea o autoimagine nefavorabilǎ despre sine ºi, ori de câte ori va fi despǎrþit de familie, va prezenta anxietate de separare (anxietatea reprezintǎ o stare afectivǎ vagǎ de teamǎ nemotivatǎ, de neliniºte, tensiune).
Acest copil se va situa mereu în central atenþiei, mai mult, el consider cǎ, este dreptul lui sǎ-i subjuge pe ceilalþi ori sǎ fie rǎsfǎþat în permanenþǎ. Aceastǎ atitudine de hiperprotecþie a mamei apare, de cele mai multe ori, din cauza lipsei vieþii conjugale dintre cei doi soþi, relaþia copilului cu mama înlocuind comunicarea cu soþul. În contrast cu un comportament hiperprotector, se situeazǎ rejecþia copilului de cǎtre pǎrinþii sǎi. Aceºtia nu reuºesc sǎ controleze activitǎþile copilului, îi neglijeazǎ trebuinþele. În urma unor cercetǎri cu privire la familiile cu copii au fost desprinse urmǎtoarele concluzii: (P.Petroman, 1997):
 copiii stabilizeazǎ ºi consolideazǎ cǎminul, îi salveazǎ unitatea ºi îi asigurǎ trǎinicia, îi garanteazǎ cooperarea ºi competiþia fireascǎ a partenerilor ºi de a atenua conflictele dintre ei;
 existenþa ºi pesonalitatea cuplului dobândeºte verticalitate doar prin copii
 copiii pot asigura o atmosferǎ pozitivǎ, un microclimate afectiv ºi educogen necesare unei familii.
Partenerii trebuie sǎ þinǎ cont de modalitatea de realizare a veniturilor, de mǎrimea acestora, precum ºi de cheltuielile fǎcute în raport cu anumite trebuinþe, de felul, în care se ierarhizeazǎ aceste trebuinþe. De asemenea, este important ºi randamentul la locul de muncǎ, acesta fiind foarte mult influenþat de atmosfera familial ºi de sistemul de relaþionare al partenerilor. Astfel, un climat pozitiv bazat pe relaþii armonioase influenþeazã pozitiv randamentul ºi gradul de integare socioprofesionalǎ, iar un climat negativ bazat pe stǎri conflictuale conduce la instalarea unor stǎri de inadaptare.
Funcþia educaþionalǎ se referǎ la influenþele educaþionale exercitate de cǎtre pǎrinþi asupra copiilor, fie prin modele de conduit, fie prin acþiuni mai mult sau mai puþin organizate ºi dirijate. Aceastǎ funcþie are urmǎtoarele subfuncþii:
 instrucþional-formativǎ vizeazǎ fazele de început ale ontogenezei, când comunicarea cu copilul este important pentru formarea de priceperi, deprinderi ºi aptitudini;
 psihomoralǎ, care se refrǎ la modelele oferite de pǎrinþi, copiilor pentru formarea unor trǎsǎturi ºi atitudini morale;
 social-integrativǎ pentru formarea unor atitudini ºi sentimete estetice, a unui spirit critic, precum ºi a unor sentimente religioase
 cultural-formativǎ
 psihoafectivǎ, care vizeazǎ climatul pozitiv al familiei, comunicarea ºi susþinerea afectivǎ, de acest climat depinzând trebuinþele de siguranþǎ ºi aparteneþǎ.
Îndeplinirea adecvatǎ a acestor funcþii este influenþatǎ de motive obiective (acestea þin de societate-locuinþǎ, loc de muncǎ, legalitate, formarea familiei) ºi de motive subiective, dependente de personalitatea celor doi parteneri (caracter, aptitudini, temperament).
Dupǎ cum am subliniat, educaþia este cel de-al treilea factor al dezvoltǎrii personalitǎþii. Ea reprezintǎ unul din factorii care, în contextual triplei determinǎri, îºi aduce contribuþia specific important la formarea ºi dezvoltarea personalitǎþii, în interacþiune cu ceilalþi factori – ereditate ºi mediu. Datoritǎ funcþiei ºi subfuncþiilor sale, caracteristicilor ei, din suita cǎrora menþionǎm: caracterul organizat, conºtient, intenþional, cu un conþinut selectat ºi îndrumat de specialiºti anume formaþi pentru instrucþie ºi educaþie, nu întotdeauna când este vorba despre familie, educaþiei îi revine un rol primordial de îndrumǎtor în interacþiunea factorilor dezvoltǎrii ºi formǎrii personalitǎþii.

Asta a fost debitata din putul gandirii,al cui???

Asta a fost debitata din putul gandirii,al cui???
1. Fluierul piciorului este un dispozitiv de gasire a mobilei pe intuneric.
2. Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte ca acesta sa apuce sa deschida gura.
3. Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina.

4. Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.
5. Intuitia este o stiinta exacta.
6. O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.
7. Hard-disk-urile sunt intotdeauna pline. N-are rost sa incerci sa faci rost de mai mult spatiu. Datele se vor extinde pana ocupa tot spatiul liber.
8. Oamenii, ca si natiunile, vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate.
9. Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
10. Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
11. Stressul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.
12. Toate femeile sunt bune : bune de nimic sau bune la ceva.
13. Cred ca barbatii care au cercel in ureche sunt mai bine pregatiti pentru casatorie. Au suferit si au cumparat bijuterii.
14. Sfatul meu este sa te casatoresti. Daca vei avea o nevasta buna, vei fi fericit; daca nu, vei deveni filosof.
15. Nu am aflat ce este fericirea decat in momentul in care m-am casatorit. Dar atunci era deja prea tarziu.
16. Verighetele: cele mai mici catuse din lume.
17. Burlacii stiu mai multe despre femei decat barbatii casatoriti; in caz contrar, ar fi si ei casatoriti.
18. Femeile sunt pasionate de matematica. Isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei cele mai bune.
19. Cea mai buna metoda de a tine minte ziua sotiei tale este sa o uiti odata.

DIN PUTUL GANDIRII ::))
Hello dragilor,

In momentele dificile ale vietii, trebuie sa ridici capul, sa bombezi pieptul si sa spui cu hotarire: …..”Acum chiar ca-s in rahat pina-n git!!”

Daca intr-o zi viata iti intoarce spatele …prinde-o de fund !!!

Psihiatrii afirma ca una din patru persoane are o deficienta mintala.
Daca esti cu inca trei prieteni si nu ai observat nimic ciudat la ei,
atunci …cel ticnit esti tu !

Ce-i greu nu e sa suporti coarnele …..ci s-o intretii pe vaca.

Daca esti in stare sa zimbesti cand ceva merge rau ….. este pentru ca
ai gasit un tampit pe care sa arunci vina.

Ca sa-ti atingi obiectivele, trebuie sa fii capabil sa visezi … Asa
ca nu mai pierde vremea, trimite totul la dracu’ si du-te sa te culci !!!

Daca inca n-ai gasit persoana ideala …distreaza-te cu cea pe care o ai
la indemana !

Daca intr-o zi simti un mare vid, mananca………. sigur ti-e foame!!!!!

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc. Daca ai creier, ii lasi
acolo, ca nu te deranjeaza.

O dieta echilibrata inseamna cate o prajitura in fiecare mana.

Nu lua niciodata un somnifer si un laxativ in aceeasi seara.

Judecata buna vine in urma experientelor rele, iar acestea vin in urma
judecatii rele.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii: nu li se intampla prea des.

Este mai usor sa obtii iertarea decat permisiunea.

Constiinta este ceea ce sufera atunci cand restul partilor fiintei tale
se simt atat de bine.

Daca trebuie sa alegi intre doua rele – alege-o pe cea pe care nu ai
mai incercat-o pana atunci.

Nu testa niciodata adancimea apei cu ambele picioare.

Experienta este un lucru minunat: iti permite sa recunosti o greseala
atunci cand o repeti.
Da-i unui om un peste si el va avea ce manca o zi; invata-l sa
pescuiasca si el va sta pe marginea lacului si va bea bere toata ziua.

O ZI NEBUNA !!!

Mai diavolito. Din toate tipurile de postari de pe aici, ai pus ceea ce enerveaza cel mai mult sau plictiseste.
Exista un optim ptr fi placut. Tu tocmai nu l-ai gasit. Te-am sfatuit sa postezi mai ....normal, dar ai facut exact pe dos. Parca ai vrea numai tu sa fiintezi pe forum.
Anulezi placerea de a ti se citi postarile, prin marimea, putin zis exagerata a lor. Si nici nu spui daca sint ale tale, prelucrate dupa o lectura, adica sinteze sau copy/paste. Sau poate nu am observat eu. Cind e copy/paste, e o regula nescrisa., se pune textul in ghilimele.
Tu chiar nu ai capacitatea de sinteza? Dupa cit esti de inteligenta, ma mir.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Cand iesim din criza?

cindva...undeva...dincolo de curcubeu...e o tara indepartata...unde este vrajitorul din oz....

De la: aishia, la data 2010-11-18 17:29:24cindva...undeva...dincolo de curcubeu...e o tara indepartata...unde este vrajitorul din oz....

undeva, aici, in spatele pleoapelor e visul...cand genele coboara,. zanele sufletului il coloreaza in acuarela inimii...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

ce suntem noi? cui apartinem?

De la: Ingrid, la data 2010-11-18 17:43:39

De la: aishia, la data 2010-11-18 17:29:24cindva...undeva...dincolo de curcubeu...e o tara indepartata...unde este vrajitorul din oz....

undeva, aici, in spatele pleoapelor e visul...cand genele coboara,. zanele sufletului il coloreaza in acuarela inimii...[/quote

o zi grea?
salutare Cami!!!!

De la: aishia, la data 2010-11-18 17:48:07ce suntem noi? cui apartinem?

suflete libere, ratacind dupa vis

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

mai...tu visezi colorat sau alb negru?