Educatie si performanta

Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN :


O ALTA VIZIUNE DESPRE EUCATIE

O realitate dureroasa. Educatia este una dintre temele de maxima importanta pe plan european si mondial. Din aceasta cauza, cu periodicitate, se evalueaza starea educatiei prin teste internationale. Testul european cu cea mai mare relevanta in cadrul tarilor UE este « Testul PISA », in urma caruia au fost masurati un numar de parametri de functionare a educatiei in diverse tari. In aceste clasamente Romania se situeaza in zona inferioara la aproape toti parametrii masurabili, zona superioara fiind atinsa in general la parametrii negativi, (cu unele exceptii ,ex. citirea la varste timpurii).
Conform ultimului Raport al Comisiei Europene, jumatate dintre copiii români cu vârsta de 15 ani au dificultăţi de citire şi înţelegere. Potrivit aceluiaşi document (pe baza unei cercetari efectuate in intervalul 2000 – 2006 ), procentul românilor care nu înţeleg ceea ce citesc (analfabetism funcţional) a crescut de la 41,3% la 53,5 %. Procentul ne plasează pe ultimul loc din ţările europene la ştiinţa de carte (sa ne fie clar : laureatii olimpiadelor, unii absolventi destepti de le bubuie mintea sunt flori la butoniera , tot mai putini, tot mai plapanzi si veritabile exceptii ca o floare de cactus in pustiu !).

Despre invatamantul superior nu vreau sa spun nimic deocamdata,a spus-o Presedintele tarii referindu-se la procentul infiorator al diagnoasticelor medicale gresite,chiar daca procentul alarmant initial l-a mai aburit cu ceva rectificari, dar concluzia este aceeasi : invatamantul superior ar trebui sa se numeasca « invatamantul de dupa liceu »ca « superior « este prea pretentios.
Principala cauza a esecului evolutiei din domeniu poate fi considerata subfinantarea cronica a educatiei chiar daca s-au investit sume importante in dotarea cu echipamente informatice si mijloace de invatamant, in reabilitarea unui numar de scoli si demararea programelor nationale pentru campusuri scolare. Dar problemele educatiei nu stau doar in infrastructura, ci mai ales in modernizare curriculara, perfectionarea resursei umane, salarizare diferentiata si stimulatorie, management performant,…..dar si o materie prima de alta calitate. Va trebui sa intelegem odata ca nu toti au capacitatea de a deveni savanti ; ca vor deveni savanti numai cei care sunt dotati pentru asa ceva si studiaza fara incetare zi de zi, zi si noapte,noapte de noapte,cei care au inteles ca « un om destept doarme in doua ore cat un prost intr-o noapte intreaga »(Legea nr.17 a lui Luca) ,iar ceilalti,oricat de multi bani ar avea tata,mama,bunicii si chiar ei, raman sa se faca mineri,forjori, matriteri,strungari,taietori de lemne,etc…..pana la cei care devin …..taietori de frunza …..pentru caini !.Nimeni n –a devenit savant dupa bani (si tot ce pot sa faca banii) ci dupa minte si munca !

Nu exista stabilitate, sincronizare si predictibilitate legislativa. In lipsa unei strategii si a stabilitatii legislative, la fiecare schimbare de ministru sau de guvern se schimba politicile în domeniu, facand imposibil un cadru predictibil de evolutie, care sa permita investitii, studii de fezabilitate si impact. Mai mult, chiar atunci cand exista legi care realizeaza descentralizarea financiara si a resursei umane (legile 354 si 349/2004), ele nu se aplica. Se stie ca sistemele de educatie sunt inertiale si conservative. Exista un timp indelungat in care aceste sisteme ofera un feedback organismelor de legiferare. Modificarile legislative repetate au facut actualele legi ale educatiei incoerente si nefunctionale. Haosul si si aberatia legislativa au indus nesiguranta si proasta functionare in tot spatiul educational romanesc,iar ceea ce se intampla cu legiferarea educatiei de vreo 5 luni incoace nu este decat un exemplu de „nimeni nu stie nimic”.
Exista o prapastie intre formarea profesionala si piata muncii interne si externe, astfel incat persista un deficit imens de personal calificat in tehnica si tehnologie, constructii, industrie, servicii, inclusiv medicale, in timp ce in piata muncii europene concetatenii nostri presteaza preponderent munci necalificate. Planurile de scolarizare, elaborate de inspectoratele scolare, dar si de trambitatele institutii superautonome de invatamant superior nu tin cont de evolutia pietei muncii interne si externe. Un exemplu: la Bucuresti, 60% din planul de scolarizare pentru anul scolar 2008-2009 este proiectat in filiera teoretica, pentru un segment de joburi in piata muncii de 15-20%, in timp ce in filiera tehnologica si scoala profesionala vor invata 30% dintre elevi si studenti, pentru un segment de joburi de 80% in piata muncii. Nu se practica, cu mici exceptii, pregatirea fortei de munca pe baza de contract de scolarizare între unitati de învatamant si agenti economici sau Consilii Locale, pentru ca nu exista un cadru legislativ atractiv corespunzator, dar si pentru ca nimeni nu vrea sa se lege la cap fara sa-l doare.
In ceea ce priveste invatamantul superior,in acelasi ton de care aminteam mai inainte , discrepantele sunt de-a dreptul dramatice,intrucat majoritatea covarsitoare a facultatilor private sunt calate pe invatamant umanist,o caricatura de invatamant economic general(un fel de politica economica primitiva ) si invatamant juridic ( la care se mai adauga facultati si specializari cu nume precum al vulcanului islandez !).Ati vazut facultati private pregatind ingineri veritabili,arhitecti, conteconomisti,specialisti in asigurari,banci si institutii financiare,medici,etc. ?
Educatia pentru adulti este de 10 ori mai slaba decat media europena, fara ca aceasta situatie sa deranjeze pe cineva. Nu exista un cadru legislativ motivant pentru reconversia profesionala a somerilor. Unitatile de invatamant de stat nu sunt motivate in niciun fel sa intre pe piata furnizorilor de servicii educationale pentru adulti, iar furnizorii privati, in lipsa concurentei, nu sunt performanti. Nu exista eforturi sistematice, institutionalizate, de dezvoltare a educatiei permanente. Conform afirmatiilor ministrului economiei, aproximativ 2,2 milioane de oameni din mediul rural nu pot intra pe piata muncii datorita absentei unei calificari. Nu exista mecanisme credibile pentru validarea educatiei informale si nonformale, prin certificarea conformitatii in raport cu referentiale prestabilite si acceptate de părţile interesate .
Aceasta este starea generala pe fondul careia noi tot speram sa batem Europa in domeniul educatiei , sitiintei si tehnologiei ! Dar,se pare ca inca n-am inteles doua lucruri : performanta si ancorarea invatamantului in realitate.


Pentru inceput va voi spune o poveste. Directorul unei fabrici de piese auto din China,a plantat un afis urias intr-o zona foarte vizibila din curtea fabricii pe care se afla , frumos caligrafiat in mandarina,urmatorul proverb african:
„In Africa,odata cu venirea zorilor,se trezeste gazela.
Ea stie ca trebuie sa alerge mai repede decat leul , altfel va fi prinsa si ucisa.
Tot atunci se trezeste si leul.
El stie ca trebuie sa fie mai rapid decat cea mai inceata gazela,altfel va muri de foame.
Orice ai fi,leu sau gazela,
De cum rasare soarele,i-ati picioarele la spinare.
Pentru ca startul poate fi hotarator” !
Aceasta facea parte dintr-un program de restructurare si reorganizare generala a fabricatiei de maniera sa reziste competentei internationale.Intre ele s-au mai aflat:instruirea si pregatirea profesionala, retehnologizarea,o disciplina a muncii severa,cultivarea atasamentului fata de fabrica,etc. Inca din primul an au inceput sa se vada roadele,iar dupa inca un an s-a cuantificat „pretul proiectului chinezesc”: in perioada 2002-2007 productivitatea muncii a crescut intr-un ritm mediu anual de 17%(repet:17% pe an) iar costul produselor s-a redus de trei ori in cei 6 ani.Si asta in conditiile in care s-a trecut la salarizarea in acord direct,pretul materialelor si serviciilor achizitionate nu a scazut,reclamatiile clientilor sau remediile in garantie au devenit zero.(Sursa: T.Friedman –„Pamantul este plat”)
Revenind la invatamintele proverbului tot n-am reusit sa aflu cine este gazela si cine leul. Am gasit insa recomfirmarea convingerii ca competitia devine tot mai acerba, ca viata insasi este o competitie in care vor fi si destui invinsi.

Evolutia omenirii are totusi o tinta,care ne place sau nu,dar trebuie s-o recunoastem: patrunderea umanitatii intr-o noua etapa,fara frontiere comerciale sau politice,in care,sub dublul efect al globalizarii si revolutiei digitale,rezervele de cunoastere si resursele se interconecteaza oriunde s-ar afla pe mapamond, niveland terenul de actiune ca niciodata pana acum. Desi cunoasterea a avut rolul ei esential in toate epocile,in zilele noastre ea conteaza mai mult ca oricand. De aceea imi sustin parerea dupa care bogatia si bunastarea va gravita in jurul acelor tari care vor face sa functioneze ca lumea cel putin trei lucruri de baza :
(a) - o politica economica deschisa si o infrastructura de conectare cat mai eficienta si mai rapida la platforma lumii globalizate;

(b) - programele educationale adecvate si competentele teoretice care sa permita unui cat mai mare numar de persoane sa inoveze si sa presteze servicii cu valoare adaugata in cadrul acestei platforme;

(c) - o guvernare eficienta – adica politici fiscale adecvate,legi bune in domeniul comertului si al investitiilor,sprijin sustinut pentru cercetare , legi bune in domeniul proprietatii intelectuale si , cel mai important,o guvernare inspirata,priceputa si insufletitoare -, pentru a creste fluxul de schimburi cu lumea globala,cu Europa unita si pentru a-l gestiona eficient.

NOTA: Se retine deci ca aici este vorba de un ansamblu de factori si directii de actiune,dar noi ne vom ocupa in continuare doar de programul educational, aflat in centrul acestor conexiuni.

Din punctul de vedere al invatamantului punctul nodal il reprezinta scopul invatarii,pentru ce invatam,in ce domeniu vrem sa devenim meseriasi,specialisti,oameni de afaceri,intelectuali cu staif , de fapt unde sa ne putem angaja pe un serviciu usor,frumos,banos si,daca se poate ,care sa ne solicite cat mai putin . Orice s-ar intampla insa,este evident ca marile afaceri vor reprezenta,in continuare,o sursa importanta de locuri de munca pentru clasa de mijloc,concernele si companiile s-au creeat, functioneaza,sunt tabu in toate, dar intreprinderile mici si mijlocii sunt cele care se ocupa de masa angajarilor si a concedierilor pentru ca ele sunt cele mai flexibile si creeaza masa esentiala a veniturilor statului.Cand ele se dezvolta si angajeaza personal,economia este robusta;daca nu se intampla asta,economia intra in recesiune. Si atentie: administratia cu tot ceea ce insemneaza ea,de la salariile bugetarilor,la finantarea invatamantului si sanatatii,a infrastructurii si tot felul de politici publice,concepte,competitii si exercitii de promovare sau administrare se sprijina pe plusul de valoare creat de economie . Asadar,daca e adevarat ca apare un nou mijloc,atunci intreprinderile,firmele,companiile si tot ceea ce produce sau presteaza bunuri si servicii vor juca cu siguranta un rol major pentru ca ele , prin marea capacitate de adaptare potenteaza impactul cu neprevazutul , reduc costurile inovatiilor si ale actiunilor menite sa dezvolte competitivitatea globala si creeaza plusul de valoare pe care se sprijina societate si administrarea ei.

Dupa cum sintetiza Joel Cawlez,unul din strategii IBM ,,administratia,de la Capitoliu pana la inghetata Alasca traieste de pe urma unei uriase cantitati de afaceri derulate de firmele mici si mijlocii,de companii si concerne dar si de mici intreprinzatori (fara confuzii:nu si contribuabili,intrucat ei nu produc ci intermediaza - procesul redistribuirii) , care invata cum sa utilizeze abilitatile globale deja existente,adaptandu-le la nevoile unor comunitati locale (dar si nationale)...Aceasta este localizarea globalului, si suntem doar la inceputul fenomenului. El are un potential urias de a crea valoare noua dar si locuri de munca,, . Cei care vor avea succes in aceasta activitate vor fi cei care inteleg infrastructura globala emergenta si apoi adapteaza toate noile instrumente oferite de aceasta la nevoile si la cererile locale.Fenomenul va crea o multime de locuri de munca ale clasei de mijloc,iar localizarea globalului va insemna lucratorul independent (freelancer-ul),adica acel lucrator care stie sa faca de toate si inca la varf.Acesta este lucratorul specialist al viitorului care,dupa mai multi ani de expertiza in aceste intreprinderi , sau dupa ce va trece testul muncii de rutina din administratie, va promova in marile companii si concerne si va fi in permanenta ofertat de "vanatorii de capete".

Dar,din pacate , noi si copii nostri nu ne framantam cu astfel de griji. Ne paste un mare dezastru si suntem complici cu totii.Noi nu tinem seama de cum l-am educat in primii ani de viata ; cat poate sau ce inclinatii are copilul ; cum a reusit sa parcurga scoala primara , gimnaziala sau chiar liceul. Nu ! Noi vrem la facultate,daca se poate una care sa sune frumos (diplomatie,relatii internationale,stiinte politice ),sa fie usoara,sa fie mai scurta si „la distanta”- daca se poate chiar pe langa casa. Ce va invata,ce calificare primeste,n-are importanta pentru ca noi vrem un post de functionar,daca se poate pe langa un sef,ceva ispector sau consilier....si lasa ca vom mai vedea noi cu timpul!. Iar la facultate nu sunt probleme,pentru ca profesorii,oricat de mult si-ar calca pe suflet,trag de ei,inchid ochii si-i dau o nota de trecere;altfel,intr-un invatamant total subfinantat salariul lui de mizerie depinde de taxa „marelui student” care pleaca altfel in alta parte. Si in felul asta,in functie de cati bani are tata , face 2-3 facultati simultan , apoi 2-3 masterate ,toate cu profiluri diferite,devenind in final atat de „invatat”ca nu poate sa desluseasca ce specialitate,ce meserie are,ce poate face.
Numai ca se va termina si cu armata de functionari publici, secretare, experti si ajutori ai acestora , cu tot ceea ce inneaca administratia si-i toaca banii, se va termina si cu cei care cred ca pot sprijini scaunul cu diploma in mana , si vor trebui sa lase locul specialistului care munceste inovand,care cauta permanent solutii noi pentru ca viitorul este al muncitorului - intelectual sau al intelectualului-om de stiinta care sa aduca valoare noua , nu sa o consume pe cea creata de altii.

Mulţi oameni confundă neimplinirile lor cu destinul. Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să-l aştepţi; este un lucru ce trebuie realizat prin buna alegere si foarte multa munca.

Ei,asta este problema fundamentala a invatamantului : care este tipul optim de invatamant in stare sa-i pregateasca pe tinerii nostri pentru astfel de slujbe ,de specialisti polivalenti,de lucratori independenti? Profesorul Alan Blinder de la Universitatea Princeton are o atitudine ferma:” este evident ca toate tarile care-si doresc o viata mai buna , mai mult sau mai putin bogate,mai mult sau mai putin harnice vor trebui sa-si transforme sistemele de invatamant astfel incat sa produca lucratori potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv in societatile lor…Simpla furnizare a unor studii mai ample ar fi,probabil,un lucru bun per ansamblu,mai ales daca forta de munca bine instruita ar fi si mai flexibila si ar face fata mai bine activitatii nestandardizate si schimbarii tipurilor de slujba.Dar este departe de a fi un panaceu….Pe viitor,modul in care ne educam copii s-ar putea dovedi mai important decat ce si cat de mult ii invatam!”.
Intr-o astfel de conjunctura este firesc sa ne punem si alte intrebari mai directe,mai dure: cum arata “ educatia optima” de care au nevoie tinerii ca sa se pregateasca pentru locurile de munca ale ale acestui secol?; cum sa procedam ; care este lucrul optim de facut , ce resurse ne trebuiesc pentru aceasta ?.
Eu cred acum ca lucrurile se pun altfel,ca nu ma mai intereseaza ce cursuri si specialitati vor fi urmate, ci mai degraba ce seturi anumite de aptitudini si atitudini vor trebui dezvoltate pentru ca posesorul lor sa gaseasca usor calea de urmat spre noul mijloc.

Sa incerc a le sintetiza:
1. Prima si cea mai importanta aptitudine care se cere dezvoltata in viitoarea societate este capacitatea de “ a invata cum sa inveti” , de a absorbi in permanenta, de a invata pe cont propriu modalitatile noi de a face lucruri vechi sau modalitati noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrator intr-o epoca in care multe slujbe sunt expuse in mod constant digitizarii – partial sau integral – si externalizarii,si in care slujbele noi si chiar ramuri intregi de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteza.Intr-o astfel de lume,ceea ce va diferentia doua personae intre ele va fi nu atat ceea ce stiu sa faca deja, ci cat de bine stiu sa invete in continuare. Si asta pentru ca ceea ce stim deja sa facem va deveni depasit,perimat mai repede decat credeam.

NOTA : Luati aminte la maxima lui Luca:
„ Nu confundati stiinta cu teoria sau cu practica : omul de stiinta a inventat chibritrul , desteptul iti face teoria chibritului , in timp ce prostul o aplica practic,fara a o intelege ……si uite asa se face totul scrum „.

2.Intotdeauna a fost si va fi in continuare un mare avantaj sa resimti pasiune si curiozitate pentru ceva. Eu as completa aceasta aptitudine si as spune ca pasiunea,curiozitatea si perseverenta pentru o anumita slujba,pentru reusita,pentru un domeniu sau chiar un hobi sunt foarte importante.Pentru ca in lumea moderna dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem sa ajungem,noi si curiozitatea noastra,mai departe si mai in profunzimea lucrurilor.

Doc Searls,in „Linux Journal”(28 aprilie 2008) este foarte ferm: „In mileniul III , oportunitatile de studiu sunt nelimitate,chiar daca nu beneficiezi de sprijinul scolii,al guvernului,al bisericii sau chiar al familiei.Multe dintre lucrurile pe care trebuie sa le stii sunt la indemana pe”Web”.In plus mijloacele clasice de studiu si informare sunt fara limite”, numai ca „marea stiinta” a computerului este eclipsata de ignoranta utilizatorilor care „mor”dupa jocuri,filme de groaza sau scene sexi”, si nu de putine ori uita de ce s-au asezat in fata computerului si,mai ales,uita sa mai plece.

Sa vedem o relatie:

CQ + PQ > IQ

Iar aceasta semnifica:
IQ – coeficientul de inteligenta – este inca important.
insa CQ – coeficientul de curiozitate si
PQ - coeficientul de pasiune , sunt si mai importanti.

Dati-mi un copil,un tanar care are entuziasm si pasiune pentru invatatura si este curios sa descopere lucruri noi si il voi prefera oricand unuia mai putin pasionat,chiar daca are un IQ mai mare.

“E important sa muncesti”, spune profesorul si omul de afaceri Doc Searls , “dar sa fii curios e si mai important. Nimeni nu se straduieste mai mult sa invete decat un tanar curios!”

3. Pe cea de a treia aptitudine as denumi-o “Interactioneaza bine cu ceilalti” iar asta inseamna sa-ti fie dragi oamenii,sa te simti confortabil in interactiunea sau in relatiile stabilite cu ceilalti ; sau altfel spus,in lumea profesionala sa ai o buna capacitate de comunicare cu colegii ,cu lumea,cu partenerii de afaceri. Evolutia societatii post-2000,ne semnaleaza ca vor aparea o multime de slujbe de mijloc care necesita interactiuni personalizate,calduroase , cu alti oameni – caci tocmai aceste interactiuni personale nu vor putea fi niciodata externalizate sau automatizate si sunt necesare aproape in permanenta intr-un anumit punct al lantului de valori (si,atentie:aici se arata cu degetul direct spre lucratorii din administratia publica,indiferent pe ce treapta a scarii ierarhice au reusit sa se urce). Profesorul American Alan Blinder a exprimat aceasta ideie in cel mai indraznet mod: “Probabil ca,in ciuda a ceea ce am ajuns sa credem in ultimii ani , capacitatile umane vor deveni mai valoroase decat cele ale calculatoarelor.Pana la urma,s-ar putea ca Pamantul sa nu fie totusi mostenit de tocilarii de la tastatura”.Si spunea asta in anul 2000 si parca a inceput deja sa se vada.

4. Ultima tema de aceasta natura la care ma opresc as denumi-o “Echilibrarea capului” sau “O noua gandire: trecerea de la era informatiei la era conceptului” (dupa titlul cartii lul Daniel Pink). Ideia cercetatorilor este urmatoarea: emisfera stanga a capului se ocupa de gandirea secventiala,de redarea exacta si de analiza ; emisfera dreapta are grija de context,exprimare emotionala si sinteza. Pana deunazi,aptitudinile care au asigurat reusita scolara,profesionala si in afaceri erau caracteristice pentru emisfera stanga. Erau reprezentate de talente liniare,logice,analitice,masurate de examene nationale si etalate cel mai bine de expertii contabili ( T.Friedman). Astazi ele sunt la fel de necesare,dar nu mai sunt de ajuns! Intr-o lume intoarsa cu susul in jos de externalizare,inundata de informatie si sugrumata de atatea optiuni,aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializarile emisferei drepte –simt artistic, empatie,sinteza , viziune globala,interesul pentru dimensiunea transcendenta.

In secolul trecut,masinile au dovedit ca pot inlocui muschii omului.In secolul nostru tehnologiile diverse dovedesc ca pot fi mai performante decat emisfera stanga:pot executa activitatile secventiale,matematice si de calcul mai repede , mai bine si cu mai mare precizie.Dar,pentru a prospera in aceasta epoca, vom avea nevoie sa ne suplimentam capacitatile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care tin de “calitatea conceptului”si de “calitatea contactului”.
Calitatea conceptului presupune capacitatea de a creea opere frumoase si emotionale,de a detecta modele si oportunitati,de a spune povesti placute si de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-si dadea seama cat ii sunt de necesare.
Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza,de a intelege subtilitatile interactiunilor umane, de a fi fericit cu tine insuti si de a trezi acest sentiment si la altii,de a merge dincolo de cotidian pentru a gasi finalitatea si semnificatia propriei vieti.

Acum sa facem pasul inapoi si sa reluam lucrurile.Daca societatea post 2010 ne impune sa fim buni colaboratori,speculanti,sintetizatori,creatori de modele,localizatori sau personalizatori,iar aceste noi atitudini ne cer , printre altele , sa invatam cum sa invatam,sa adaugam curiozitate si pasiune muncii noastre,sa interactionam bine cu ceilalti, sa ne dezvoltam capacitatea de sinteza,sa inventam si sa facem totul altfel azi decat ieri , atunci ce inseamna exact toate astea din punctual de vedere al educatiei,al instruirii?
Raspunsul il stim cu totii dar il ocolim: sa invatam,sa invatam zi si noapte,sa invatam pana vom sti totul mai bine decat predecesorii nostri , sa perfectionam si sa reinventam stiinta si arta invatarii.

Dar nu va speriati daca va sperie efortul invatarii. Societatea are nevoie si de meserii mai putin licentiate (si sunt atatea meserii frumoase si necesare , precum si oameni care fac arta din meseria lor…retinand insa ca mai sunt si meserii pe care trebuie sa le practice cineva …pentru a trai,dar si pentru noi ceilalti care suntem.......domni).
Eu ma refer in aceasta interventie la acei oameni care isi zic mari functionari,la lucratorii publici,politicieni si administratori toti cu studii superioare,apoi la veritabilii specialisti : medici,ingineri,conteconomisti, experti,consilieri si manageri,profesori,cercetatori,universitari si oameni de stiinta – cei care inventeaza noul si imping societatea inainte,cei care transforma stiinta in factor de productie.

Asta nu insemneaza ca-i ignor pe intreprinzatori,pe oamenii de afaceri. Nuuuu ! Dimpotriva , pentru ei am toata admiratia,iar daca sunt astfel de tineri care au curajul , intuitia,arta afacerilor in sange, ii indemn sa nu se lase,sa nu pregete pentru ca lumea afacerilor are farmecul ei. Chiar daca trebuie sa mai si inveti,sa mai pui si mana pe carte ,dar satisfactia de a fi propriul tau patron,propriul tau stapan merita si ea sacrificii.

Si totusi cocluzia ramane una singura:pana la urma toti trebuie sa invatam. Nu pot totusi sa nu-mi aduc aminte cu durere de urmatorul comentariu:
„ Pe site-ul Camerei Consultantilor Fiscali,o specialista in fiscalitatea incerca sa demonstreze ca ea,cu scoala medie si calificata la locul de munca,stie mai multe lucruri concrete despre administratie decat unul cu studii superioare,si ca atunci cand face ea controale fiscale pe bilant sefii o apreciaza ". Si poate sa aibe dreptate,pentru ca in domeniul asta am intalnit atata ignoranta , si inca incepand de la varful finantelor, incat unele din probleme mai de rutina ............ le rezolva pana si cainele meu,Luca !
Fara alte comentarii . Daca asta este conceptia noastra (sau a unora) despre stiinta si invatare,despre progresul social,despre dorinta de a face totul pentru ca maine sa ne fie mai bine decat azi, atunci ne meritam aceasta soarta.

In lunga mea cariera universitara dar si de afaceri am intalnit mult mai multi oameni,avuti sau destul de nevoiasi , care au exact tipologia clasica enuntata mai inainte : adica orice vietuitoare poate face o facultate (chiar si cainele meu?) ,se gasesc destule facultati usoare , cu frecventa intamplatoare,cu profesori foarte intelegatori astfel incat sa nu le streseze odrasla.Ca ce va mai fi pe urma mai vedem: in practica este altfel,o sa mai invete si acolo,poate gaseste si o relatie de angajare si gata,ajunge mare sef sau poate „il bag in politica”.

Daca am incercat sa le explic ca ar fi bine sa mearga la o universitate care sa le cultive creativitatea, sa le dezvolte abilitatea de a rezolva probleme , sa – i faca pasionati de studiu si,in sfarsit , sa le dea o cultura generala temeinica - cerinte minimale pentru lumea de maine in care ei vor lucra si vor dori sa traiasca bine - m-au lasat in pace si au zis,in mintea lor:”saracu’ ,vezi unde a ajuns daca a invatat prea mult.Nu am eu dreptate cu baiatul meu?” .
Aceasta este „piatra de moara” atarnata de gatul societatii noastre si latul va continua sa ne stranga pana la strangulare,daca nu vom reusi sa intelegem menirea scolii. Pentru ca scoala este agentul mobilitatii sociale , principalul mijloc prin care cetatenii saraci se vor ridica deasupra conditiei lor sociale ; intreprinzatorii vor da suportul profesional strict necesar afacerilor lor ; copiii supradotati,educati inca din primii ani de viata ,crescuti intr-un spirit de disciplina si perseverenta vor ajunge oameni de stiinta,universitari, mari intelectiuali care vor impinge inainte progresul lumii de maine.
Sa nu credeti acum ca toti vom fi bogati,ca toti vom trai bine, daca se poate sa avem de toate dar sa nu facem mare lucru. Nu,va inselati. Lumea de maine inseamna competitie,o competitie cat mai dura in care fiecare,pe treapta lui sociala,va trebui sa fie foarte bun ,de la Ion-paznicul stanii pana la cei ca B.G.-creatorul Microsoft-ului. Restul,nu mai conteaza!
De fapt abia acum putem intelege care este rezultatul competitiei dintre gazela si leu : vor fi invingatori si invinsi, numai ca invinsii nu vor mai fi: ori mor mancati de leu ori mor de foame(ca leul). Si nu ignorati startul;orice amanare sau intarziere compromit finalul!
Cand eram elev in primele clase ale unei scoli pierdute undeva printre dealurile subcarpatilor,bunicul meu m-a atentionat intr-o zi cand plecam spre scoala: dute si invata nepoate , dar invata ca lumea,pentru ca decat sa te vad un intelectual precum domnul Stan (asta era un invatator care-si facea de ras breasla) mai bine te vreau un taran fruntas , chiar si fara multa scoala , dar in fata caruia sa-si scoata tot satul palaria!

Si va rog sa retineti : aceasta este experienta unui om de stiinta consacrat , profesor universitar cu 50 de ani vechime in invatamantul superior economic,ajuns patron si privind lucrurile de la acest nivel .
De aceea eu am si viziunea mea: Imi aduc mereu aminte de spusele lui Schopenhauer: „Un invatat este acela care a invatat mult; un geniu este acela de la care omenirea invata ceea ce el n-a invatat de la nimeni.” Si slava Domnului ca in Romania sunt si multi care invata cu seriozitate dar si multe genii. Ei sunt speranta noastra si a societatii avansate de maine , pentru ca nivelurile superioare ale conducerii apartin celor indrazneti,care au cunostintele necesare si vointa sa reuseasca,celor animati de dorinta de a scapa cat mai rapid de treptele inferioare ale scarii ierarhice si a intra cu fruntea sus in randul elitelor.
9 mai - ziua victoriei stiintei asupra ignorantei C.M.DRAGAN
Clubul Contabililor Liberi

faina pledoarie.....stau si ma intreb cati se vor deranja sa citeasca, nu mai zic sa si filtreze informatiile afisate mai sus.....

" Minds are like parachutes. They only function when they are open." Sir James Dewar, scientist (1877-1925)