Poezii religioase

~Dă-mi astăzi~

Dă-mi astăzi aceşti trandafiri albi,curaţi
Pe care vrei să mi-i pui într-o zi pe mormânt.
Rânduieşte-mi aceşti crini ai dragostei
În vasul meu cel mai preţios.

Dă-mi-i încă astăzi,când parfumul lor
Poate să-mi înfrumuseţeze viaţa şi să-mi facă bucurie
Dă-mi-i astăzi când inima mea
Se mistuie prin lipsa dragostei.

Iar acest gard de spini pe care mi-l dai acuma
Plantează-l mai bine în locul lor pe mormânt
Într-o zi nu voi mai şti nimic de trandafirii tăi,
Şi tufişul tău de spini nu-mi vor mai face inima sa sufere...

De azi renunt la lumea ta pamant! (pt Botez)
Cită dAnNa wrote 9 luni în urmă
De azi renunt la lumea ta pamant
Si vraja umbrei tale pe veci o dau uitarii.
De ce sa-nalt discretul tau avant?
De azi renunt la lumea ta pamant
Ce ma hranesti cu fructele-nselarii.

De vatra ta eu inima-mi dezleg
Si sting cu lacrimi flacara nestinsa.
Ce-ai mai putea sa-mi dai pamant desert?
De vatra ta eu inima-mi dezleg
Chiar daca toti caldura ta o canta.

Renunt la-nfioratul tau tumult
Ce curge larg spre portile cetatii.
As mai putea chemarea sa-ti ascult
Ucigator viteaz al rautatii?

Renunt la fericirea ta de-un ceas
Ce-n urma e-o comoara de manie
Sa vand eu oare tot ce-a mai ramas?
Renunt la fericirea ta de-un ceas
Decat se pierd divina vesnicie.

Renunt la slava ta, pamant pustiu!
Mai mult iubesc a spinilor cununa.
Ah! Pretul ei! De ce atatia nu il stiu?
Renunt la slava ta pamant pustiu
Caci cea din ceruri e nespus mai buna.

Azi las in urma cantul tau strain.
Mi-e mai aproape harfa adorarii!
Voi n-auziti ecoul ei divin?
Azi las in urma cantau tau strain
Pamant al ratacirii si-al pierzarii.

De-acum doresc vesmantul de lumina
Si zborul catre curtile de sus.
Unde-as gasi iubire mai senina?
De-acum doresc vesmantul de lumina
Si BUCURIA MEA, HRISTOS ISUS!

Mai presus chiar si de ingeri
Tu m-ai ales doar pe mine,
sa fim mereu alaturi in cer -
o Mireasa si un Mire.

La Calvar ai semnat contractul,
chiar cu propriul Tau sange,
ca sa-mi deschizi poarta in palatul,
unde e doar fericire si pace.

Ce sa zic la atata-ndurare?
Nu am cum sa-Ti rasplatesc...
As vrea sa spun cat e de mare,
insa cuvintele-mi lipsesc...

Vin sa-Ti cant cu adorare,
frumosule Crin imaculat.
Tu esti al vietii mele soare,
o, Mire drag, ce-ai fost junghiat!

Cine se compara cu Tine?
Si cine ma pretuieste asa?
Doar Tu ai stins dorul din mine.
Te iubesc cu toata inima mea!

Nu ma uimeste tot ce-mi daruiesti,
cat ceea ce esti Tu pentru mine,
si tot mai mult ma minunez
la gandul ce sunt eu pentru Tine.

Deabea astept sa Te-ntalnesc
si sa Te vad fata-n fata,
cu lacrimi sa Iti cad la piept,
cand Te-aud numindu-ma "Mireasa".

Aceea zi eu o astept
in valea plina de suspine.
Ma doare inima in piept,
cand vad atat pacat in lume.

Mire sfant, atatia oameni
sunt chinuiti si-ndurerati.
Atatia Te cheama cu gemete
sa vi si sa ne duci acas´.

Nu stiu cand vei reveni,
si cand lupta va avea preget,
dar cand ma privesti, sa sti,
eu sunt aici si Te astept!

Cu drag
Mireasa Ta



Amin!

Scrisoarea Miresei
Iubite Mire,
Au trecut ani de-a randul
decand ma aflu pe pamant.
Am avut bucurii si necazuri -
astfel am ajuns ceea ce sant.

Am fost un copil nevinovat
la inceputul vietii pamantesti.
Dar a urmat si-un timp intunecat,
pentru care a trebuit sa patimesti...

Un timp in care Te-am parasit
si m-am vandut vrajmasului...
Dar pentru asta, Tu ai platit,
ca sa-apartin din nou cerului.

"Te iubesc" - asa ai scris
unui copil fugar ca mine...
dar nu oricum, ci ca-ntrun vis
ce nimeni nu poate-a descrie:

Sangele Tau a fost cerneala,
iar hartia a fost o cruce...
M-a coplesit deplin iubirea Ta
si m-am intors din nou la Tine.

Ai refacut din nou relatia
ce-o aveam noi altadata...
prin jertfa Mi-ai dat neprihanirea,
sa fiu din nou nevinovata.

De-atunci in toate zaresc
nemarginita Ta iubire.
In fiecare zi imi arati,
ce mult insemn eu pentru Tine.

Chiar daca nu Te pot atinge
cu mainile ce am aici -
Tu imi atingi duhul din mine
si simt cum sufletu-mi ridici.

Ochii mei de carne n-ar resista
sa priveasca intreaga Ta splendoare,
dar cu ochii credintei privesc natura
si pe Tine Te zaresc in toate.

Orice susur e-a Ta voce,
care imi vorbeste lin.
Si in lumina stelelor falnice
Te vad cum imi zambesti senin.

Eu poate nu Te-aud vorbind,
precum Adam odinioara,
si totusi Te-aud deslusit
in orice tunet, care rasuna.

In fiecare zi imi dovedesti,
ca ramai mereu credincios.
Chiar daca uneori nu Te-nteleg -
tot ce faci Tu, e cu folos.

In loc sa-mi dai pedeapsa
pentru tot ce-am facut rau,
Tu m-ai adus din nou la viata,
stergand pe veci pacatul meu.

Chiar si de-atunci s-a mai intamplat,
ca sa Te intristez mereu...
si Tu tot mai mult in har m-ai imbracat,
ca sa raman cu orice pret al Tau.

Nu-ncetez a ma minuna:
Ce Te-a facut atunci pe Tine,
ca sa iei cu buna voie hotararea
de a ma salva pe mine?

Nu era Tatal oare in stare
sa-Ti creeze simplu o mireasa?
El, Care-a facut falnici ingeri
si care-a dat tuturor viata...

Ai fi putut sa-L rogi
sa faca asta pentru Tine,
si sa ma lasi in pacat sa mor,
fara sa-Ti pese ca iadul ma-nghite.

Cum de-ati ales mai bine
sa suferiti amandoi cumplit?
Tu ai fost tratat ca un caine
si Tatal totul a privit...

Ai rabdat sete si foame,
lacrimi, truda si-oboseala,
nuiele, spini si patru piroane -
ca un nemernic sa nu moara...

Chiar nu era nimic mai frumos
printre toate ce-ai creat,
ca sa fii fost mai valoros
decat un om prins in pacat?

Mai presus chiar si de ingeri
Tu m-ai ales doar pe mine,
sa

Dureri, necazuri, boli si rani
sunt parte din a ta prelucrare.
Atat suferinti, cat si mangaieri
te-ajuta sa-naintezi pe cale.

Astfel, tot mai mult tu sameni
cu starea hotarata de Mine.
Mult nedoritele-ncercari
conduc la frumuseti divine.

Insa, cat traiesti pe pamant,
multe raspunsuri nu-ti vor fi spuse,
ca sa traiesti pe deplin crezand,
chiar daca-acum nu-ntelegi multe.

La capatul alergarii vei pricepe,
dece-ai trecut prin atatea aici jos.
Dar pana-atunci, in Mine te-ncrede,
ca Eu nu fac nimica fara rost!"

Amin!

Pictorul
Cită deea23 wrote acum 14 zile în urmă
"Nu-nteleg pe Dumnezeu!"
- Asa se tanguieste omul.
Ganduri negre se lupta-n el,
ca sa obtina deplin controlul.

"Nu mi-a promis El oare
ca nicidecum nu ma va lasa?
Ca va fii mereu cu mine
si zi si noapte ma va veghea?

Cum dar de ingaduie,
ca sa mi se-ntample-atatea?
Chinuri si dureri trimite -
ce rost sa aiva toate-acestea?

Nu vad in ele nici un scop,
doar confusie cumplita.
Ce mult doresc, macar un strop
din mangaierea fagaduita!"

Pana la cer acest planset ajunge,
la tronul Celui, Ce se-ndura,
al mangaierii Tata dulce,
Care rugaciunile-asculta.

Si in mila Sa cea mare
intinde mana de-ajutor,
sa dea credinta si rabdare,
potolind al omului tainic dor.

Un indemn patrunde la om,
ce ii va deschide ochii:
"Du-te, cauta un pictor
si analizeaza-i pasii:

Priveste-i felul de lucrare -
spune dar: Ce intelegi
din tot ce el acolo face?
Descrie ceea, ce tu vezi."

"Doamne, nu vad nimic frumos
in lucrarea mainilor lui...
doar niste pete fara folos,
de care nu-i pasa nimanui.

Parca aiurea se trudeste,
facand risipa de culori.
Nimic, nimic nu potriveste
in acest strident tablou."

Tatal zambeste, si continua
cu lectia de intelepciune:
"Fiule, e o greseala -
nimic nu-i fara rost in lume.

Tu vezi si pricepi doar atat,
cat vezi in momentul de fata -
insa pictorul vede mai mult:
el vede pictura, ce-o sa iasa.

El a planificat totul,
pana-n cel mai mic amanunt.
In mintea sa, el vede tabloul
si stie exact ce-are de facut.

Aceste petece colorate,
ce pentru tine nu-nseamna nimic -
ele toate din tablou fac parte,
si din drumul spre-un bun sfarsit.

Pictorul acest lucru stie,
fiindca el este acel,
ce a pus schita pe hartie -
tu nu vezi, ce vede el.

Astfel tu nu poti pricepe,
ceea ce face el acum -
doar cand lucrarea se incheie,
ai sa-ntelegi ca totul a fost bun...

Iar acuma, i-a bine seama
la lectia din acest exemplu:
tu vezi doar pana-n clipa de fata,
insa Eu, sa sti, vad totul!

Eu am intocmit planul
pentru intreaga-ti vietuire.
Cu mult ´nainte ca sa pasesti pamantul,
ti-am scris in carte toate zilele.

Si dupa telul desavarsit,
ce pentru tine am planificat,
ca sa il poti infaptui,
cu tot ce-i necesar Eu te-am inzestrat.

Tu-ti masori anii pamantesti
de la inceput ´nainte,
insa, Eu din infinit privesc,
unde vreau sa-ajungi cu bine.

Si privind mereu spre tinta,
la care vreau sa te conduc,
Eu te modelez intr-una,
prin toate cele, ce-ai vazut:

Dureri, necazuri, boli si rani
sunt parte din a ta prelucrare.
Atat suferinti,

continuare,
De azi el are-un loc in cer,
si-acolo comori nemaivazute.
El va fii partasi cu ingeri
si nici o povara n-o sa-l mai chinuie.

Cei ce pe Isus L-au cautat
doar pentru vindecari sau hrana,
asta e tot ce ei au capatat...
insa pe Zacheu alt scop il mana:

El a cautat un Salvator,
si un Salvator el a aflat...
nu doar un doctor sau hranitor,
ci mantuirea in casa lui a intrat.

Poate esti si tu un Zacheu,
ce te-apasa greu povara...
Chiar tie iti spune Dumnezeu:
"Astazi vreau sa intru-n casa ta!"

Amin!

Bucuria lui Zacheu
Cită deea23 wrote acum 14 zile în urmă
Multimea locul impresoara -
O veste in Ierihon a patruns:
ca pe-acolo, urmat de multa gloata,
are sa treaca vestitul Isus.

Oamenii se imbulzesc
ca sa-L vada cat mai bine.
Multi din ei vindecare doresc,
altii - sa vada vreo minune.

Doar un om, mic la-naltime,
de nimeni bagat in seama,
intr-un dud ascuns se tine,
ca si el pe Isus sa vada.

Un dor nespus l-a impins,
s-alerge la-cel loc ´nainte,
fiindca gloata de Isus l-a despartit,
dar vruia neaparat a-L cunoaste.

Cum a ajuns acest dor
in bogatul vames Zacheu?
Ce i-a produs acest fior,
sa-L caute pe Fiul lui Dumnezeu?

Auzi vorbind de El -
cum pe bolnavi tamadui,
cum facea minuni fara numar
si paini si pesti le inmulti.

De asta are Zacheu nevoie?
Scriptura nu-l declara bolnav...
si nici de paine el lipsa nu duce,
pentru ca e un om bogat...

Vrea si el minuni sa vada?
Sau sa-L ispiteasca chiar,
cum Fariseii mereu incearca,
ca sa Il prinda, odata macar?

Nu - ci vamesul Zacheu
a mai auzit ceva:
cum Printul slavei, venit din cer,
pacatele oamenilor le ierta.

Tot mereu se-auzeau cuvintele:
"Pacatele iertate-ti sant!"
Singur Isus poate asta a zice.
Doreste si Zacheu acest cuvant.

Pe el apasa greu povara
pacatelor, ce le-a facut.
El stie, ca doar Isus e-Acela
cu puterea sa stearga orice trecut.

Intr-adevar, chiar daca-ai fii
cel mai bogat om din lume...
daca n-ai iertare, sa sti:
nu ai nici pace, nici fericire.

Fiindca pacatul, oricat de mic,
apasa si raneste greu.
Te framanta noapte si zi.
Acest chin are si Zacheu.

La Isus acum el priveste,
din dudul in care s-a urcat,
dar nicidecum nu indrazneste,
macar un cuvant spre El a striga.

Insa Isus, ii cunoaste dorul.
De mult pe Zacheu il are-n plan.
Privirea si-o-ndreapta spre pacatosul,
care n-asteapta nimic, decat har:

"Zachee, da-te jos degraba!
Azi Eu intru-n casa ta!
Vrea s-aduc a Mea primavara
in sufletul tau si inima ta!"

Prea putin Ii pasa Lui Isus,
cum oamenii Il critica.
Judecata din ei cuvantul si-a spus,
dar El pe pacatosi ridica.

Si Zacheu Il primeste,
dar nu oricum: ci fericit.
Si dece? Isus nu-i daruieste
nici bani, nici averi...ce l-a-mplinit?

Iata taina, ce fericeste
pe fiecare sincer Zacheu:
El stie ca-acuma se numeste
copil adevarat de Dumnezeu.

Acum el bucuros imparte
averea sa la saraci...
el, care cu putin inainte
a napustit pe mici si mari.

Fiindca stie ca a primit
o comoara mult mai de pret:
Vamesul Zacheu a fost mantuit
prin al Domnului har maret!

continuare,Dar, cu toate-acestea - uite:
Ti s-a intamplat ceva?
Vezi tu vreo rana pe tine,
sau o zgarietura macar?

Deacea te-am ajutat
doar in ultima instanta:
ca sa vezi, caci chiar si-atuncea
te pot scapa nevatamata!

Astfel, toti Mi-au vazut puterea,
ca sa se increada-n Mine!
Eu totdeauna lucrez asa,
cum gloria Mea straluceste mai bine!

Ce slava ar fi fost aceasta
s-alung lupul de departe?
Nimeni n-ar fi stiut atuncea,
la ce e Pastoru-n stare..."

Deci, cand nu mai ai speranta,
si izbavirea tot nu vine -
sa sti: Domnul putin te lasa,
caci are planuri mai mari cu tine!

Multumeste-I cu rabdare,
si fi mereu increzator,
fiindca Domnul vrea prin tine
sa-Si arate slava Sa oamenilor!

Caci, cu cat e valul mai mare,
si incercarea cu cat e mai grea,
cu-atat mai frumoasa-i a ta salvare,
si mai clar se vede marirea Sa!

Amin!

Incredere neclintita
Cită deea23 wrote acum 13 zile în urmă
Linistita si senina
paste oita pe camp.
Ea nu are nici o grija
si se bucura cantand,

pentru ca Pastorul ei,
cu un drag de nedescris,
pe oite si mielusei
le vegheaza neobosit.

Nici o clipa nu se-abate
a Sa privire de la oi.
Le pazeste cu atentie,
sa nu ajunga in nevoi.

Insa - vai! - in departare
doi ochi rautacios lucesc...
vine lupul, setos dupa sange,
s-aduca jale si bocet.

El uraste pe Pastor,
de-aceea se-apropie siret,
ca sa faca rau oilor -
comoara Lui cea mai de pret!

Pastorul...nu e deloc surprins...
cunoaste al lupului gand.
Turmei Sale incepe a-i vorbi,
sa se increada in El oricand:

"Oitele Mele scumpe,
si ai Mei dragi mielusei,
orice ar fii sa se intample -
sa nu va temeti, iubitii Mei!

Chiar daca se pare candva,
ca nu mai e salvare -
cu voi sunt! Alungati frica!
Eu pot sa va scap din toate!"

Oile asculta cu speranta
cuvintele de-ncurajare.
Ele se simt in siguranta
dup-o astfel de-mbarbatare.

Dar, in urmatorul moment,
zaresc lupul langa turma.
Il privesc cu groaza-n piept,
si cuvintele Pastorului...le uita.

Lupul paseste spre oaia, care
asa de vesela canta,
cu o privire inspaimantatoare,
cu dintii gata de-a musca.

Oaia, tremurand de frica,
se indreapta spre Pastor,
si cu disperare striga:
"Pastorule, ajutor!"

Pastorul, frant de mila,
priveste duios inspre ea,
dar, nu misca nici o mana,
ci Isi repeta doar promisiunea:

"Aminteste-ti ce ti-am vorbit,
chiar cu o clipa inainte -
inca odata iti promit
ca nici un rau n-o sa ti se-ntample!

Increde-te pe deplin in Mine
si in Cuvantul ce ti-am dat!
Lupul nu te va invinge!
Sa te atinga, Eu nu-l las!"

Si totusi, nu se linisteste
oaia din a ei tumult.
Chiar dupa aceste cuvinte,
ea foarte tare se teme de lup.

Cu fiecare pas ce-l face
lupul groaznic catre ea,
oita striga tot mai tare...
iar Pastorul, Isi repeta mereu vorba.

Doar in clipa cea mai din urma,
cand lupul la oaie-a ajuns,
cand ea deja-i simte suflarea calda,
si ghiarele lui spre ea s-au intins,

atunci Pastorul intervine,
si cu-o singura lovitura
El pe lup il invinge
si de la turma il alunga.

Acum, Isi strange oaia-n brate,
care n-a-ncetat a tremura,
si lacrimile i le sterge
si iubitor ii spune-asa:

"Oita Mea, nu ti-am zis Eu
ca n-ai sa-ti pierzi a ta viata?
Tu ai privit doar la lupul rau,
si nu la promisiunea data...

L-am lasat sa se apropie,
cum mai mult nu se putea...
Ghiara lui era deja pe tine,
ca sa iti strapunga fata...

Adevăratul credincios
Cită deea23 wrote acum 13 zile în urmă
Adevăratul credincios,
el este una cu Hristos (Efeseni 5:30)
Făptură nouă pe pământ (2 Corinteni 5:17)
Iertat, răscumpărat şi sfânt (Coloseni 1:14; Efeseni.1:7; 1 Petru 1:1-2).

Pe acest pământ un călător (Filipeni 3:20)
Cu Dumnezeu un lucrător (1 Corinteni 3:9)
Lumina lumii aşa numit (Matei 5:14)
De Hristos un nedespărţit (Romani 8:35).

Ostaş ceresc e şi trimis (2 Timotei 2:3; 2 Corinteni 5:20)
Preot şi împărat promis (Apocalipsa 5:10)
E un ales, neprihănit (1 Petru 1:1; Romani 3:24)
Cu Duhul Sfânt pecetluit (Efeseni 1:13).

Mireasma lumii e mai spus (2 Corinteni 5:17)
Iubit de Tatăl şi Isus (Ioan 17:23)
Un mântuit aşa-i, să ştii (Efeseni 2:8 )
Unul ce veşnic va trăi (Ioan 20:2)

Amin!

Martori neobisnuiti
Cită deea23 wrote acum 13 zile în urmă
Sa spuna-acuma ranile,
ce legate mi-au fost:
Cel, Ce a pus balsam pe ele,
Cine a fost?

Sa vorbeasca astazi dorul,
ce mi-a fost alinat:
La Cine atata usurare
el a aflat?

Marturiseste, tu durere,
ce in mine nu mai esti:
Cine ti-a spus, din al meu suflet
ca sa iesi?

Iar tu, boala, care
mult de tot m-ai chinuit:
La al Cui cuvant, din mine
ai iesit?

Suspin, ce in mine ardeai,
si-mi produceai lacrimi fierbinti:
Cine ti-a dat ordin din rai,
ca sa te stingi?

Frica, care m-ai cuprins,
cu-ale tale fiori reci:
Cine porunca a trimis,
de la min´ sa pleci?

Incercari si valuri mari,
ce peste mine ati venit,
al Cui maiestos grai
v-a linistit?

Unde esti tu, disperare,
ce in mine-ai locuit?
Cine, sa ma lasi in pace
ti-a poruncit?

Si tu, cuget al meu,
ce erai greu impovarat:
Al Cui mila, de osanda
te-a scapat?

Suflete, ce erai in lume
de multe patimi robit:
Al Cui sange de-ntinaciune
te-a albit?

Vina, ce mi-ai apartinut,
pacat, ce erai al meu:
Cine v-a platit pretul
in locul meu?

Neprihanire, ce mi-ai fost data
ca un dar nemeritat:
Prin a Cui dureroasa jertfa
te-am aflat?

Cine mi te-a dat, bucurie,
ce inima imi coplesesti?
Si pe tine, pace, ce orice pricepere
intreci?

Viata vesnica, ce-mi esti fagaduita,
comoara, ce m-astepti in cer de mult:
Prin a Cui indurare mareata
v-am obtinut?

Moarte, unde-ti este boldul
si puterea ce-ai avut?
Lantul tau, Cine cu totul
l-a rupt?

La toate-aceste intrebari
exista un singur raspuns:
Cel, Ce face astfel de lucrari,
e doar Isus!

Intreaga mea faptura,
pe care astazi o vedeti,
dovedeste, c-al meu Tata
e maret!

Tot pamantul sa auda
si sa i-a seama dar acum,
ca Dumnezeu si astazi inca
face minuni!

Amin!

Ca sa poti sfarsi...

Ca să poţi sfârşi cu bine
a credinţei alergare,
ţi se cere pân-la capăt
stăruinţă şi răbdare.

Ca să porţi izbândă-n luptă
adevărului cea mare,
să-ţi aduni în suflet zilnic
stăruinţă şi răbdare.

Ca să nu te copleşească
vremurile de-ncercare,
întăreşte-te-n credinţă,
stăruinţă şi răbdare.

Când îţi simţi pe-al vieţii umăr
crucea mai apăsătoare,
cere- I Domnului să-ţi deie
stăruinţă şi răbdare.

Când iubirea ta şi mila
trec prin încercări amare,
nu uita, c-atunci se cere
stăruinţă şi răbdare.

Ca să-ţi crească viaţa nouă
în Cristos, mai arzătoare,
nu se poate decât dacă
stăruieşti şi ai răbdare.

Dacă vrei Cuvântul vieţii
să-l trăieşti în ascultare,
vei putea doar prin veghere,
stăruinţă şi răbdare.

Toate harurile sfinte
a nădejdii viitoare,
nu se pot păstra decât prin
stăruinţă şi răbdare.


AMIN

Te-am iubit, Te iubesc, Te voi iubi…
Te-am iubit înainte de a fi...
Te iubesc acum, când pot iubi...
Te voi iubi dincolo de veşnicii...
Cu toată puterea inimii.

Căci Tu... m-ai iubit.
M-ai iubit întâi...
M-ai iubit pe deplin...
M-ai iubit în suspine şi-n bucurii...
M-ai iubit în tăcerile inimii...
M-ai iubit în somn, în vis...
M-ai iubit sub cerul deschis...
M-ai iubit în apus şi în răsărit...
M-ai iubit pe o cruce răstignit...
M-ai iubit...

Şi acum mă mai iubeşti.
Îmi spui mereu în limbi cereşti
Că sunt a Ta, că eşti al meu...
Tu, Preaiubitorul Dumnezeu...

Mă iubeşti şi eu ştiu...
Nu pot uita nicicând...
Un singur lucru scriu...
Mereu acelaşi gând:

Te-am iubit, Te iubesc, Te voi iubi
Cu toată puterea inimii!
Iar dragostea Ta în veci va dăinui
În îmbrăţişarea noastră din veşnicii.

Poezie inspirata de Domnul Isus si scrisa de Aniela Duma

Si nu venisei Doamne sa te plimbi...
Cită Delii wrote acum 10 zile în urmă
Si nu venisei Doamne sa te plimbi
Pe-acest pamant cu drumuri interzise,
Pe-acest pamant cu demoni si cu ghimpi
Cu multe boli curente sau prezise...

NU! nu venisei doar ca sa te plimbi
Sa calci aici pe zambete ucise...
Si-avea planeta portile inchise
Cu gandurile ferecate stramb.

Doar drept era, chiar drept si ne-ndoios
Ca trebuia ca dupa legea data
Cand ai privit pamantul cel stancos
Si l-ai zarit in Univers o pata,
Sa te ridici, sa strige dintr-o data
Cu toata forta lui contaminata...
"Lepros! Lepros! de sus si pana jos..."

Aici gandirea mea e rasturnata
Ca ai venit la poarta lui blocata
Si ai batut...si-ai asteptat ades...
Iubirea nu forteaza-n Univers
Cum ea nu poate fi nici capturata...

Hangiule, chiar n-ai stiut nimic?
Nu ti-a cazut de pe cuvinte fracul?
In asternut secunda n-a durut?
Ti-a mai batut vreodata-n poarta veacul?
Chiar pentru El, un loc, n-ai mai avut?

Pamantul imi raspunde:"Da, se poate!
Caci pentru cer adesea s-a stiut
Cu toate locurile ocupate..."

Isi descarcase cerul o marire
Iubirea ne-a umplut cat n-am stiut
Caci izgonit pacatul peste fire
Cu tipat dinspre Rama ne-a durut...

Chiar incarcat venind cu viata toata
Si pentru tine, crudule Irod...
Cum a putut gandirea ta sa poata?
Ma-ntreb din nou si iarasi ma socot...
Ca l-ai primit cu marele deces!
Porunc-aveai? Aveai o datorie?
Nu te-a chemat gandirea la proces?
Raspunde-acum! Raspunde-ti astazi tie...

Tu Nicodim, l-ai vrut si nu l-ai vrut
Iti trebuia asa cum nu se poate
El nu s-a rusinat de tine sus
Tu l-ai primit cu ganduri rusinate...
Pe tine nu te-ntreb, caci mi-am raspuns.

-----------------------------------------
Nevoie n-am nici eu de complicatii
Si eu il chem adesea in ascuns
Si Il refuz la mese de ocazii...
Nu vreau sa fiu zvarlit printre umili
Cu zambetul acela de disgratii...
Eu mai primesc confort printre multimi
In mintea mea primesc consideratii...

Ma simt chiar bine-n sufletul caldut...
Insa...un gand acum ma-nfioara
Prin treburile mele sunt pierduti
Toti pasii Tai din zori si pana-n seara...

Si daca secolul cu ochii multi
Te izgoneste astazi de la sine
Mai trist e ca...venind sa ne ajuti
N-ai loc de noi aici, in cas' la Tine...

Si astazi tot strain printre ai Tai
Si azi strain...si astazi tot pe-afara...
Arunca ,Doamne-o raza de lumini
Si raza cu iubire sa ne doara...

In and Out of Time
Cită Aniela wrote acum 10 zile în urmă, Modificat acum 8 zile în urmă
In and Out of Time
by Maya Angelou

The sun has come.
The mist has gone.
We see in the distance...
our long way home.
I was always yours to have.
You were always mine.
We have loved each other in and out of time.
When the first stone looked up at the blazing sun
and the first tree struggled up from the forest floor
I had always loved you more.
You freed your braids...
gave your hair to the breeze.
It hummed like a hive of honey bees.
I reached in the mass for the sweet honey comb there....
Mmmm...God how I love your hair.
You saw me bludgeoned by circumstance.
Lost, injured, hurt by chance.
I screamed to the heavens....loudly screamed....
Trying to change our nightmares into dreams...
The sun has come.
The mist has gone.
We see in the distance our long way home.
I was always yours to have.
You were always mine.
We have loved each other in and out
in and out
in and out
of time.

Minciuna

Se miră multă lume şi tot nu înţelege
De ce astăzi minciuna e pretutindeni rege
De ce aşa de mult Satan cu ea lucrează,
Când după mintea lor minciuna nu pătează.

Răspunsul este simplu şi nu vreau să-l reţin
Ci-l spun ca să-l audă creştini şi necreştini,
Satan are unelte de lucru fel de fel
Dar ştiut este faptul că nu toate au mâner.

De fapt minciuna nu e unealtă pe dreptate
Ci ea e doar mânerul ce păsuie la toate.
Şi doar atât doreşte duşmanul Lucifer.
Să-ţi dea a lui unealtă iar tu să-i pui mâner.

Şi astfel tu să lucrii cu spor la nimicire
În urmă el să râdă cuprins de mulţumire.
Creştine gândeşte-te astăzi şi-nviaţă de minciună
Să te fereşti cum te-ai feri de ciumă.

Privind la cruce
Cită mEEnNa wrote 9 luni în urmă
Gandul departe ma duce
Si-adanc ma-nfior
Cand vad un Om cu o cruce
Si rani care dor!

Aud zarva de gloate
Si-un urlet grozav,
Vad un bici cum loveste
Un trup slab si firav.

Peste tot, jos pe pamant,
Vad ura si lacrimi,
Aud un popor condamnand
Un Om fara patimi.

Cat de departe a ajuns
Omenirea de vechea ei stare!
Pacatul adamic a distrus
Tot ce a fost sfant si valoare!

Este oare cineva care poate
In aceasta lume sa vina,
Sa o scape de ura si moarte,
Sa recladeasca aceasta ruina?

Iata...apare un Om
Ce pacatul omenirii il duce.
El trece pe uliti domol
Purtand pe umeri o cruce.

Se poticneste si cade mereu
Sub povara prea grea de pacate,
Plangand, urca incet si cu greu
Sub potopul de lovituri,printre gloate.

Omul si Dumnezeul Isus
Sta pe lemn atarnat,
Unde de bunavoie S-a pus,
Cu trupul Lui fara pacat.

Ii vad parca ochii senini
Atat de plini de iubire!
Trupul de rani este plin
Caci atat a platit pentru mine.

Pe cruce, Isus iubeste si iarta,
Spaland cu sangele sfant,
Omenirea profund vinovata
In fata Celui ce-n veci este sfant.

Iubirea incet, incet, se scurge
De pe crucea de chin si durere.
O inima de mama se frange,
Iar omenirea se scalda-n placere.

Isus a murit si-a-nviat
Calcand boldul mortii-n picioare.
Cu Tatal ceresc ne-a-mpacat
Aducandu-ne o noua salvare.

Sangele sfant a lui Isus
A curatit pacatul de tina.
Tatal spre noi Si-a intors
Privirea Lui atat de senina!

Ce dar minunat a primit
Intreaga omenire pierduta!
Isus pentru ea s-a jertfit
Ca sa devina curata si sfanta.

A recladit cetatea Iubirii
Pe locul de ura-mbibat
Si a pus puterea invierii
In trupul dominat de pacat.


Iar eu, mai tarziu am ajuns,
Smerita, la crucea durerii.
Atunci am primit iertarea de sus,
Pacea si bucuria-nfierii.

UNITI-VA CRESTINI!


Poezia care am recitat-o cel mai mult in adolescenta mea

1. Ajunge veacurile multe
In care fost-am despartiti!
Azi glasul lui Isus ne cheama:
Crestini, de ce nu va uniti?

2. Prea mult in uri si vrajmasie
In cete fost-am despartiti
Sa ne trezim: E ceasul ultim!
Sa ne iubim, sa fim uniti!

3. Lasati de-acuma vrajmasia
Mandria, ura lepadati
Urmati de-acum porunca sfanta:
Iubiti-va caci sunteti frati!

4. Caci Adevarul este unul
Cum unul este si Hristos
De ce noi,despartiti in cete,
Sa ne luptam fara folos?

5. Veniti crestini din lumea larga,
Din rasarit si din apus,
Iubirea Golgotei ne cheama
Sa ne unim intru Isus!

6. Caci vine in curand Stapanul
Sa-si cerceteze-al Sau popor,
Fiti gata sa-i iesiti-nainte
Cantandu-I slava,toti in cor!

7. Lasati in lanturi tot ce poate
Sa va mai tina despartiti
Si sa ramana doar iubirea
In care toti sa va iubiti!

8. Veniti, crestini de pretutindeni
Din orice neam si-orice popor,
Sa fim pe veci uniti in Domnul
Sa fim o turma si-un Pastor!

AMIN.

Cantaretul
Cită danadg wrote acum 5 zile în urmă

Când am cântat cu inima uscatã
Fãrã de griji, un cântec alintat,
Mi se pãrea cã îngerii coboarã
În ritmul veseliei de chitarã...
Stiu insã azi c-atunci.. nu am cântat.

Dar când am fost cu inima mâhnitã
Sub cruce apãsat si-mpovãrat,
N-a fost nici melodia stralucitã,
Nici vers de poezie iscusitã
Stiu insã azi c-atuncea.. am cântat.

Când am cântat sã se audã bine
Cu sunet sigur, bine intonat
Si sã nu cânte nimenea ca mine
Sã fiu lãudat de orisicine..
Oricum as fi cântat.. n-a fost cântat.

Dar când am fost cu inima zdrobitã
Sub cruce - apãsat si-mpovãrat
Rugându-L sã mã scoatã din ispitã
Si-n voce mi-era lacrima topitã,
Nu se-auzea nimic.. dar am cântat.

As vrea sa fiu
Cită corina70 wrote 3 luni în urmă
Aş vrea să fiu ce azi n-am fost în ziua mea pierdută
Întelegând al vieţii rost,aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămân în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri şi nicicând înainte,
Prin lumea plină cu plăceri,să fiu aşa cum Tu-mi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vieţii Sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s şi nici nu vor să fie
Mergând în viaţă spre apus, să nu mă las de valuri dus
Ci să mă-nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricând de cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând dar şi de cei căzuţi din rând,
Rămaşi în urmă, sângerând
-Răniţii fără nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas care să strige-ntr-una
Că din al mântuirii ceas,secunde doar au mai rămas
Şi cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat la care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mpărat, privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Şi aş mai vrea să fiu ceva: o rază lucitoare -
Şi străbătând în lumea rea să duc lumina undeva,
Să încălzesc pe cineva
Şi să mă-ntorc în Soare!

AMIN!

Adresa mea....... , de valentin popovici
Cită deacdenisa wrote 11 luni în urmă
Adresa mea oricui o dau cu placere;
O strada ,un numar, un loc in oras;
O casa modesta cu multe unghere
O curte cu flori si un dulce salas.

Dar alta-i adresa, v-as spune de-ndata:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casa de visuri, din lut ridicata,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.

Sunt in santier, reparatii totale,
Si Sef de lucrari e Domnul Isus...
Se toarna chesoane, se sapa canale,
In casa iubirii sunt jertfe de-adus.

Adresa mea-i numai casuta postala;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar,
In cer, landa Domnul, e-adresa reala;
Aici domiciliul e doar temporar.

Candva la adresa aceasta din vale,
Va fi un afis anuntand c-am plecat:
''S-a dus, s-a mutat in domenii regale...
Din casa cea veche, s-a dus la Palat''!

poezie
Cită Georgy94 wrote acum 10 zile în urmă, Modificat acum 10 zile în urmă
Aud o voce undeva
Imi aminteste de candva
Cand totu-n mine era rau
Si nu stiam cine sunt eu.

Un glas aud in departare
Ca un sunet de chitare
Imi sopteste asa usor:
"Eu stiu ca tu ai un Salvator"

Acum sunt iarasi asa
Fara nadejdea de-a scapa
Eu nu mai stiu sa mai iubesc
Si nu mai stiu sa traiesc.

Incerc totusi sa mai zambesc
Da' totul pare foarte sters
Aud voci in departare
Si nu mai am nici o scapare.

"Mergi inainte si zambeste
Cand lumea toata te vorbeste.
Si cand simti ca un copil sarac
Tu nu uita: El te-a rascumparat!"

Dar oare cine-mi e Salvator?
Si cine-i Rascumparator?
Ma intreb in gandul meu
Iar vocea imi raspunse foarte greu:

"El te iubeste neincetat
Chiar daca tu L-ai uitat
Viata ta era pierduta
Daca nu murea,sus la Golgota!"

by georg

Viata
Cită Hortensia wrote acum 3 zile în urmă
"1. Ce-i viata aceasta? Parere? Mister?
Un joc de contraste? Un petic de Cer?
Un vis ce sfarseste cand e mai frumos?
O trecere-n goana spre locul de jos?
2. Viata-i ca bobul de roua ce-n zori
Se-aseaza sfielnic pe ierburi si flori,
Dar cand prima raza de sus l-a privit
Zambeste o clipa si...pleaca grabit.

3. Viata-i ca fulgul - stelutza de nea
Venit de departe cu gandul sa stea,
Dar cand palma calda cu grija l-a prins
Suspina-n tacere si...plange invins.

4 Sau poate-i scanteia ce zboara in van
Desprinsa din fierul lovit de ciocan,
Sau stropul de ploaie, sau lujerul frant,
Sau frunza desprinsa, purtata de vant.

5. Viata-i nimic si din toate putin,
Un vas poate gol sau adesea prea plin,
Dar trece-ntr-o clipa de parca n-a fost
Si-atunci oare viata mai are vreun rost?

6. Scriptura ne-arata in filele ei
Ca au toate o tzinta, un singur temei,
Si firul de iarba, si brazii caruntzi,
Si Gaza ce zboara, si falnicii munti.

7. Si viata, mai mult decat tot ce s-a spus,
Caci viata aceasta e darul de Sus,
Ea-i rampa lansarii spre locuri de vis,
Sau trapa caderii in chin, in abis.

8. Deci, azi te gandeste ca viata ce-o ai
Te poate conduce spre iad sau spre rai,
De vrei sa traiesti intr-un loc glorios
O singura cale: CREDINTA-N HRISTOS

Mai presus de orice,
de credinta, de-avant,
de-orice dar care biruie firea,
mai presus de minuni,
de puteri, de cununi,
mai presus de orice
e iubirea!

Prin credinta rastorni
munti inalti si cetati,
si-ti arunci peste secoli privirea.
Dar in cele ceresti
esti atat cat iubesti
Mai presus de orice
e iubirea

Dumnezeu e maret.
Gem in cale-I furtuni
se cutremura toata zidirea.
Dar in susurul bland
Il auzi murmurand
Mai presus de orice
e iubirea

continuare
Domnul judecă-nainte.
Vine-un prinţ de mare neam.
- Tu ? De ce-ai respins credinţa ?
- Eram rege ! Nu puteam ...

Şi ca martor o femeie:
- Tu, Estera cea frumoasă,
Când riscai slujind credinţa
Ce erai ? – Împărăteasă !

Se rosteşte iar sentinţa.
Următorul la-ntrebare
E un avocat cu vază
- Doamne, cer o amânare !

Incidentul se respinge.
Vine-un mare proprietar.
- Doamne, vreau să vin cu martori
Şi cu probe la dosar.

Vreau un avocat de seamă.
Dau oricât ! Să fie-adus !
- Prea târziu ! răspunde Domnul.
Pîn-acum să ţi-l fi pus !

Voi, copii, întreabă Domnul,
Avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ?
Şi răspunde norul: - Tu !

Domnul judecă-nainte.
Vine-un tânăr acuzat.
- Doamne, eu eram prea tânăr,
Când din lume m-ai chemat.

- Ieremia, strigă Domnul,
- Eu ! răspunde el umil.
Cum erai când ţi-am spus : vino !
- Eram, Doamne, un copil ...

Şi, în rând cu Ieremia,
Vin din nourul cel sfânt:
Iosif cel frumos şi tânăr,
De ispită neînfrânt.

Samuel, ce din pruncie
Domnul l-a împrumutat.
Iosua şi Caleb ce-n ţara
Cea promisă au intrat.

Vine dârz Botezătorul,
Ce pe Domnul prevestea,
Vin copiii care-n templu
L-au primit cu Osana,

Vin cei tineri ca o rouă,
Cu podoabe sfinte-n zori,
Vin cântâd cântare nouă
Şi cu glas şi din viori.

...Acuzatul pleacă fruntea
Întristat şi lăcrimând.
Domnul judecă-nainte.
Suflete vin rând pe rând ...

*Şi-acum tu, ce azi în ceruri
Încă n-ai apărător,
Crezi tu că la judecată
Vei sta tot nepăsător ?

Nu uita, umblând în viaţă
Din păcat în alt păcat,
Că în ultima instanţă
Nu poţi primi avocat !

Judecata

Iată-ncepe judecata.
Domnul judecă-n Sion.
Nourul de martori vine
Lângă strălucitul tron.

Stau în faţă acuzaţii :
Milioane, mici şi mari :
Se-nfioară împăraţii
Între hoţi şi cămătari.

Primul suflet vine-n faţă.
- Tu, de ce nu M-ai primit ?
- Eu ... aveam avere multă,
N-aveam vreme de gândit...

Şi-a chemat Judecătorul
Primul martor în proces.
- Avraam ! Ce-aveai în lume
Când din lume te-am ales ?

- Doamne, mii de robi şi roabe,
Turme greu de numărat,
Saci de aur şi podoabe
Şi veşminte de-mpărat.

- Şi-ai putut primi Cuvântul,
Tu, bogatule Avraam ?
- De-ar fi fost al meu pământul,
Tot pe Tine te primeam !

Se rosteşte scurt sentinţa.
Vine-al doilea-acuzat.
- Tu, de ce-ai respins credinţa ?
- Eu ... eram bolnav în pat.

Şi din nourul de martori
Vine unul din norod.
- Cum te-aflai tu, spune Domnul,
Când Mi-ai fost întâiul rod ?

- Împărate, niciodată
Ceasu-acela n-oi uita :
Mă aflam atunci pe cruce
Tocmai lângă crucea Ta.

Domnul judecă pe altul.
- Pentru ce-ai respins credinţa ?
- Doamne, pe la noi atunci
Doar doi, trei urmau credinţa...

La un semn apare-un martor
Cu păr alb, cu alb veşmânt.
- Spune tu, cu tine-alături
Câţi credeau pe-ntreg pământ ?

- Doamne, când vesteam potopul
Spune martorul cu greu,
Nimeni nu urma credinţa
Nimeni, Doamne, numai eu.

Şi-acum vine-o acuzată.
- Tu, de ce nu M-ai primit ?
- N-aveam timp. Aveam atâţia
De cusut, de îngrijit...

- Tu, Tabita, pe câţi oare îngrijeai ?
– Parcă ... vreo doi ...
- Ba mai mulţi ! Spun zeci de glasuri.
- Şi pe noi ! – Ba şi pe noi !

Vine-o altă acuzată.
- Tu ? – O, Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot. Eram frumoasă
Şi învinsă de ispite.

- Spune ! strigă Salvatorul,
Tu, Maria din Magdal, cum erai ?
– Eram frumoasă
Şi, plutind pe-al lumii val,

Sufletu-mi de şapte lanţuri
Era prins şi ferecat.
Dar eu am venit la Tine,
Şi Tu toate le-ai sfărmat !

- Tu ? alt acuzat primeşte
Fiorelnica-ntrebare.
- Doamne, eu stăteam cu casa
Prea departe de-adunare.

Domnul face-un semn spre martori
- Juriul marelui examen -
Şi se vede-un car deodată,
Şi din car coboară-un famen.

- Tu, spre Templul Meu, de unde
Te porneai când te chemam ?
- Eu, din Africa, Stăpâne,
Din Etiopia veneam !...

Se rosteşte iar sentinţa.
Este-adus alt acuzat.
- Doamne ... Tu chemai... prostimea ...
Eu...eram un învăţat.

Domnu-alege-acum un martor.
( unul singur e de-ajuns ).
- Luca, ce-ai fost tu în lume ?
- Doctor ! martoru-a răspuns.

TATAL
(Costache Ioanid)
"De n-ai avut un fiu vreodata
Legat in lantul cel mai greu;
De nu ti-a fost o clipa data
Un osandit sa-ti zica : Tata!
Nu stii ce-nseamna Dumnezeu.

De n-ai avut un fiu in viata
Crescut in vesnic jubilee;
De n-a fost dat sa-ti moara-n fata,
Sa simti ca inima-ti ingheata-
Nu poti pricepe ce sunt EU.

De n-ai avut in bezne-afunde
Un Fiu zdrobit ca Fiul Meu,
Tu nu poti, omule, patrunde
Ca sa-ntelegi ce foc ascunde
Cuvantu-acesta: Dumnezeu.

Dar dac-Odrasla Mea cea draga
S-a dat sub ochii Mei pe-altar,
O, cat as vrea ca lumea-ntreaga,
In fata crucii sa-nteleaga
Ca EU sunt DRAGOSTE si HAR."

CANTARE
Din paradis Dumnezeul iubirii
Ne-a daruit un Sabat minunat;
El l-a sfintit si l-a dar omenirii
Ca un altar peste veacuri'naltat

Te preamarim Dumnezeule mare,
Tu implinesti ale noastre nevoi;
Chiar printre nori,ca o raza de soare,
Sabat de Sabat cobori langa noi.(refren)

Purtand din zori gingasie de floare,
Dar si taria inaltilor munti,
Ca semn etern de curata-nchinare,
Sabatul sfant vrem sa-l scriem pe frunti.

Noi nu cedam inchinari pagane
Si nu stricam Legea Celui preasfant,
Caci,pentru veci,ziua-a saptea ramane
Zi de-nchinat si pe noul pamant.