Poezii religioase

Tu singur eşti de vină !
Tu singur eşti de vină


Lucrul de nu-ţi merge bine
Şi-un pic te face de ruşine,
Cel mai des o să revină:
Doar tu însuţi eşti de vină...


Iute noi la rău fugim;
Nenorocul de-o să vină
Pe-alţi să-i învinuim
Când doar noi suntem de vină?


Orice ni se-ntâmplă deci,
Astea-s vorbele ce spunem:
"De n-ar fi fost aşa şi aşa
N-o să meargă aşa mereu!"


Dacă nu mai ai prieteni,
Iată ce să faci acu:
Cercetează-te cu grijă,
Şi-o să vezi: vina eşti tu...


Tu eşti căpitan de vas,
Deci ia seama şi la asta
Dacă mergi doar înapoi,
Doar tu singur eşti de vină.

TINARUL CRESTIN DE FORMĂ ,Mircea Patruica
Cită deacdenisa wrote 10 luni în urmă

Tînărul creştin de formă,din somn s-a trezit,
Dar cade iar pe pernă, foarte obosit.
Se uită la ceas, dar ochii îl dor
Petrecuse noaptea la televizor.

Conştiinţa,îl scoală din nou şi îi spune;
-Azi e Duminică,biserică,timp de rugăciune,
Nu vezi? Cel rău timpul îţi fură..
Dar el, îi puse mîna la gură.
-Aş vrea să mă scol,dar oboseala nu mă lasă.
Şi ce?!.. Nu mă pot ruga şi acasă?
Şi-acasă timpul de rugăciune-i primit..
Şi se-ntrerupse singur cu-n sforăit.

Tînărul creştin de formă la biseric-a sosit,
Aşteaptă pe la uşă momentul potrivit.
Apoi, ascultă înăuntru ce se petrece,
Era ceasul cam.. zece fără zece!

Cînd fraţii la rugă să mulţumească s-au sculat,
Deschise uşa-ncet şi pe furiş s-a strecurat.
A vrut să treacă aşa neobservat,uşor
Dar,deranjase o persoană călcînd-o pe picior.
Apoi începu să mulţumească
şi el ca celălalţi fraţi,
Care erau acolo, de la nouă adunaţi.

Venise timpul de evanghelizare,
Dar pentru el, o plictiseală mare.
În timp ce peste fraţi,se coborîse har
El a scos celularul din buzunar.
Pe el harul nu-l putea pătrunde,
Că trimitea mesaje, cine ştie unde?!

Prin mulţime, cînd serviciul s-a terminat,
Tînărul creştin de formă,o fată a căutat.
A stat de vorbă mult cu ea-n picioare,
Printre maşini acolo în parcare.

Dar pastorul, foarte vegheator,a înţeles,
Ca venea la biserică doar cu interes.
Cu blîndeţe şi-nţelepciune i-a vorbit,
Şi tînărul, din drumul lui greşit, a fost oprit.
Pentru că mustrarea a fost primită,
Şi schimbarea lui a fost vădită.

Tînărul creştin,avea acum o cale nouă
Venea la rugăciune nainte de-ora nouă,
Şi-n loc de celular..ca-n urmă c-o săptămînă,
Avea acum în schimb o Biblie în mînă.

La adunare
Cită Luiza wrote 9 luni în urmă, Modificat 9 luni în urmă
Ziua Domnului cea sfânta este zi sarbatoreasca
De-adunare-n rugaciune si-nchinare crestineasca
Ne-ntâlnim cu Salvatorul, cu Isus cel Preaiubit:
Capetenia Ostirii printre noi a poposit!
Dar ce trist e câteodata sa te uiti la adunare
Si sa vezi cât de lumeasca e-n vorbire si-n purtare.
Îngerii-si acopar fata lânga tronul magistral,
Iar crestinii vin la slujba ca la teatrul national.
Altadata credinciosii când veneau la-nchinaciune,
(Prin paduri si catacombe aveau loc de rugaciune),
Se cutremura pamântul când acestia se rugau,
Îngerii din ceruri parca printre ei se coborau.
Azi? Venim, dar nu se vede setea noastra dupa apa,
Ca si cerbul la izvoare, când grabeste si se-adapa.
Unii stau în adunare, dar cu gândul sunt plecati;
Sunt aici, dar gândul lor e-n farfuria cu cârnati.
Unii nu vin de caldura, altii ca le e prea rece,
Unii ca-i prea multa lume, altii ca-s numa vreo zece.
Iar surorile-n dileme, si cu ciorba data-n foc,
Tot încearca, ce sa-mbrace, si-atunci nu mai vin deloc.
Unii vin sa mai auda, ce e nou, ce se mai spune?
(De inflatie adica, nicidecum de rugaciune).
Altii vin doar sa vorbeasca, cu non-stopul daca pot.
Stiu ei ca acasa, gata, nici o vorba nu mai scot.
Unii vin fiindca le place, altii vin ca n-au ce face,
Unii vin c-asa se face, altii vin sa-i lasi în pace.
Unii vin sa trancaneasca, limba nu le-o poti lega
Altii vin sa se-ntâlneasca, parca vin la cafenea.
Unde este adunarea sfintilor de altadata,
Când aici era ostirea sfintilor încolonata?
Unde este adunarea sfintilor întâi nascuti?
Care s-au desprins de lume si cu Duhul sunt umpluti?
Unii, cu un spirit critic, doar zâmbesc pe sub mustata,
„Iarasi n-au cântat pe note fratii ce s-au dus în fata!”
Altii iritati se uita, daca-i stie cineva
Ca precis de ei pastorul a vorbit când predica.
Unii n-au loc sa se-arate, si-atunci stau mai la o parte,
Altele sa-i vada lumea, nici nu stiu ce sa mai poarte.
Uite, din „podoabe sfinte” si „evlavii” ce-a ramas,
Nu e mult si-o sa apara si veriga pusa-n nas.
Ca de rochii cu duiumul, sifonierele sunt pline,
Si acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?
Domnisoarele gatite în rochite „Leslie Fei”...
Dar sa nu le ceri sa-ti spuna cumva Psalmul Douas’trei.
Palarii de „Lord and Taylor”, si din cele cotofane,
Pe deasupra cu pampoane, cu ciresi si cu banane;
În taioarele Cassini, moda „guler sifonat”,
Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s-a mai rugat.
Unii vin fiindca le place, altii vin ca
Unii vin ca-asa se face, altii vin sa-i lasi în pace.
Si vazându-ne-mpreuna, Domnu-ntreaba cam asa:
„Pentru Mine-n adunare, oare vine cineva?”
~ din Între zâmbet si suspin de Valentin Popovici


Poezia asta e extraordinara..Descrie atat d bine ce se intampla in zilele noastre...va indemn sa ne rugam pt fratii si surorile din biserica care se gasesc in aceasta poezie.....si haideti sa meditam si noi..oare nu ne incadram si noi in poezia asta?...sunt eu cu adevarat crestin?esti tu cu adevarat crestin??eu sper ca da. Ma rog ca fiecare din noi sa fim CU ADEVARAT copii ai lui Dumnezeu!!Amin

Cititorule
Fi atent la gandurile tale,
Pentru ca ele vor deveni cuvinte.
Fi atent la cuvintele tale,
Pentru ca ele vor deveni fapte.
Fi atent la faptele tale,
Pentru ca ele vor deveni obiceiuri.
Fi atent la obiceiurile tale,
Pentru ca ele vor deveni caracterul tau.
Fi atent la caracterul tau,
Pentru ca el va deveni DESTINUL tau.

surse Crestine » Poezii
Ne uitam la cei din preajma?
Cită florinsfetcu wrote 6 luni în urmă
Ne uitam la cei din preajma?
Nu sunt cum Tatal asteapta,
Dar la noi ne mai uitam
Sa vedem cat de rau stam?!?

Dimineata te trezesti,
Si in Biblie nu citesti.
Dar cum vrei sa biruiesti
Cand cu Tatal nu vorbesti?

Nu iti vine sa mai crezi
Raul ce in lume vezi.
Daca ai fi tu Dumnezeu,
I-ai strivi pe toti din Cer?

De ei crezi ca esti departe?
Pe cand esti la egalitate!
De ce nu vii la Dreptate?
Sa ai hainele curate!

Iertarea o primesti in dar,
De la cruce, la Calvar.
Trebuie numai sa crezi
Si pe Isus sa-L urmezi.

Fericit vei fi mereu,
Traind pentru Dumnezeu.
Si in cale vei avea
Ce ai dorit in viata ta.

Amin!

Alb ca zapada
Cită Simona wrote 2 luni în urmă, Modificat 2 luni în urmă
Singur si confuz, inima iti este ranita de pacat;
Bucuria ta s-a dus
Pentru ca dragostea s-a dovedit a fi o iluzie.
Ia tu tânjesti dupa un nou început
Stiu ca ai fost ranit
Si ca nu stii în cine sa te încrezi;
Nu pretind ca-ti înteleg durerea.
Vad insa pocainta ân ochii tai
si stiu ca nu e prea târziu;
Âl aud chemându`te pe nume...

Alb ca zapada, El te`a facut alb ca zapada;
In clipa in care ai marturisit, inima Lui te`a iertat.
S`ar putea sa crezi ca ai stricat toate planurile
Pe care El le`a avut pentru tine,
Insa tocmai din aceasta pricina ne mantuieste Isus.
Alb ca zapada, El te`a facut alb ca zapada;
Curat si inocent ca un porumbel,
Cu toate ca n`ai facut nimic sa meriti iertarea Lui,
Ai fost curatit prin sangele lui Isus-
Alb ca zapada!

Vinovatia si rusinea te`au inlantuit
Nu te`au lasat sa pleci;
N`a fost cum ai visat, nici cum ai planuit,
Si nu vezi sa mai fie vreo speranta.

Primeste vindecarea Lui pentru ranile tale;
Primeste bogatiile Lui in locul zdrentelor tale.
Nici nu`ti imaginezi ce planuri are pentru tine,
Asa ca i`ai mana si nu privi inapoi.

Revolta unei maimute !
Cită Delii wrote acum 1 luna în urmă
odata o maimuta,din neamul anecdotic

venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic

a zis:ATENTIUNE !sunt foarte afectata!

caci circula prin lume o vorba ,deloc adevarata

ca omul ar descinde din buna noastra rasa,

insasi ideea aceasta imi pare odioasa

a-ti pomenit vreodata divorturi printre noi?

copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?

cine-a vazut in rasa, la noi ,bolnavi mintali,

drogati ,lacomi de carnuri si homosexuali,

excroci, banditi ,gherile sau vreo tutungerie?

in neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude in rasa noastra-alesa,

nici teroristi,nici dogme,nici luptele de clasa.

Cat am batut eu jungla...scuzati,n-am observat,

in obstea maimuteasca vre-un furt de la privat.

nici garduri si nici paznici,nici pui murind de foame

sau omorati in taina de asa-zisele mame.

Nu ve-ti vedea vreodata cat soarele si luna,

o minte de maimuta ,dospind in ea minciuna.

chiar dac-as fi silita de vreun laborator,

n-as deveni port-barfa si nici informator.

Si iata inc-un lucru din lumea mea de jos:

la noi nu se intampla razboi religios.

nici sfinte inchizitii,nici libertati in lanturi

nici chefuri dupa care sa ne culcam in santuri,

nici ordine mondala, nici nationalism ,

si nici vreo indoiala ce-aduce ateism.

E-adevarat ca omul a coborat la noi,

DAR NU ,FII REZONABIL ,N-A COBORAT DIN NOI !!!

DIALOG
Cită alinaprisecaru wrote 4 luni în urmă
Folosesc numele tau
Ca sa stau cu tine la masa
Tu folosesti numele meu
Ca sa intri in viata mea si in casa....


M`am imbracat cu zambetul tau din zori
Sa discut cu ingerii despre eternitate,
Tu mi`ai luat lacrimile si le`ai facut ploi
Ca sa scrii cu ele numele meu in carte

Am luat chipul tau
Sa fiu recunoscut la Poarta
Tu ai luat chipul meu
Sa`ti inteleg rostirea cea dreapta

Am primit invitatia ta la sarbatoare
Sa te cunosc in bucurie si inchinare
Tu ai primit invitatia mea la durere
Ca sa ma inveti cum sa capat putere

Pentru că te iubesc!
Cită wrote 9 luni în urmă

Aș vrea să Te întreb ceva; mă, ierți, Te rog, că îndrăznesc:
în viața mea Tu ai lucrat așa cum nu mi-e pe-nțeles.
De multe ori ai acționat altfel decât m-am așteptat.
Și astfel m-ai surprins. De ce?
Pentru că te iubesc!


De ce atunci când mi-era greu durerea n-ai îndepărtat?
Știi bine cât am suferit, știi ce mult greul m-a schimbat.
De ce nu ai intervenit? Ti-era ușor să o eviți
c-un singur gest…
Pentru că te iubesc!


“M-am pocăit” – le-am spus. Și au tăcut, căzând pe gânduri.
Apoi i-am auzit vorbind (ne despărțeau doar niște rânduri).
Puteam spre ei să mă întorc și să le spun ce cred, concret.
Dar nu mi-ai dat curaj. De ce?
Pentru că te iubesc!


Prietenii mi-ai selectat. M-ai luat din cercul meu format.
Și m-am trezit că dintr-odat’ în jurul meu e-un gol ciudat.
M-au ocolit de-atunci acei ce mi-i credeam apropiați.
De ce de ei m-ai izolat?
Pentru că te iubesc!


Și-ar mai fi multe de zis. Te-ntreb: de ce atunci
când inima-mi ardea mai mult, nu mi-ai răspuns la rugăciuni?
Știi bine ce mult îmi doream, ce bun era acel răspuns.
Și totuși, iarăși m-ai surprins!
Pentru că te iubesc!


N-a fost ușor, la început, când pașii Tu mi i-ai întors
să nu greșesc, să nu mă-ncurc, și toate le făceam pe dos.
Și multe gafe am făcut, greșeli din care-am învățat,
De ce nu le-ai împiedicat?
Pentru că te iubesc!


Privesc acum, de unde sunt, drumul pe care l-am parcurs:
de multe necazuri în trecut, Tu m-ai scăpat, iubit Isus.
Și-asta-mi dă putere-acum în Tine să mă-ncred deplin.
Cu dragoste la Tine vin,
Pentru că mă iubești!

Un indemn pt.mireasa si mire.
Cită annny wrote acum 1 luna în urmă
1.Iata a sosit momentul,
Hotarat a fost sa fie,
Ca in fata multor martori,
Sa-ti vorbesc acuma tie.

2.-Sora,iubita mireasa
A sosit ceasul divin,
Sa-ti lasi casa parinteasca
Sa-ti formezi un alt camin.

3.Iar mai intaia de toate
Eu iti spun:acum se poate,
De acum lasi pe vecie
Viata ta din feciorie.

4.In urma ta trecutul
Ramane neuitat,
Viata de fecioara
Acuma ti-ai lasat.

5.Iti lasi acum mamica
Ce te-a purtat pe brat,
De-acuma lasi,tu sora
viata de fecioara.

6.Pana astazi o grija
Te-a framantat mereu,
Aveai doar interesul
Sa-i placi lui Dumnezeu.

7.Pe langa asta una,
Mai multe o sa-ti vina
Fii vesnica nevasta
Si buna gospodina.

8.Iar rolul casniciei
Tu-nvata-l de-acum bine,
Cum te-a-nvatat mamica
Sa-l stii de azi 'nainte.

9.Un singor dor mai am
Si-ndemnul ce m-apasa
Ca sa-ti pastrezi credinta
In haina de mireasa.

10.Un nume de mireasa,
Ce astazi ti s-a pus,
Sa-l mai castigi o data,
La nunta lui Isus.

11.Iar tu,iubite frate,
Si mire-n asta zi,
Sa iti iubesti sotia,
Caci ea a ta va fi.

12.Succes deplin in viata
Eu va urez acum,
Iar Dumnezeu va face,
Din voi un singur trup.

13.Pe luntrea casniciei
Prin multe voi ve-ti trece,
Caci Dumnezeu va-ncearca
Dar nu vrea sa va-nnece.

14.Purtati in voi credinta,
Si nu uitati mereu,
Si-n orice stramtorare,
Chemati pe Dumnezeu.

Voi ce-n fata judecatii
Cită annny wrote acum 1 luna în urmă
1.Voi ce-n fata judecatii tremurand si goi ve-ti sta,
Haina sfanta a dreptatii veniti grabnic a-mbraca!
Singur Isus poate astazi sa v-o dea!

2.Voi ce-n jale si durer va petreceti viata jos,
Tresaltati de bucurie,fiti cu cugetul voios,
Caci in ceruri,caci in ceruri va asteapt-Isus Hristos!

3.Voi,truditi de remuscare,sau voi drepti inchipuiti,
Recunoasteti deopotriva ca sunteti pierduti,gresiti.
Cu grabire,cu grabire,azi la Domnul sa veniti!

Amin.

Multa vreme eu am ratacit
Cită annny wrote acum 1 luna în urmă
1.Multa vreme eu am ratacit,
Nestiind ca Isus m-a iubit,
Pentru mine c-a fost rastignit
Pe Golgota.

2.Sus pe cruce al Sau sange-a curs.
Trupul Lui de cuie-a fost strapuns,
Dar pentru pacatul meu muri
Pe Golgota.

3.Astazi dinCuvantul Domnului
Eu cunosc ca sunt pacatos
Sin locul meu muri Hristos
Pe Golgota.

4.Am venit la El si m-am smerit,
Multe binecuvantari mi-a dat,
M-a facut copilul Sau bogat
Pe Golgota.

5.Domnului Isus m-am devotat
Si in veci de eL nu ma despart,
Al meu suflet El mi l-a salvat
Pe Golgota.


Amin.

Tu ne-ai adus iertarea
Cită annny wrote acum 1 luna în urmă
1.Tu ne-ai adus iertarea,
Ne-ai dat salvarea-n dar,
Ne-ai scos din inchisoarea
Pacatului murdar.
Ne-ai dat o noua fire
Si un vesmant curat.
Dar noi,ca multumire,
Isuse,ce Ti-am dat?

2.Tu ne-ai adus putere,
Scantei din focul Tau,
O sfanta-nvapaiere
Ce mistuie ce-i rau.
Spre vesnica cetate
O cale ne-ai taiat.
Dar pentru-acestea toate,
Isuse,ce Ti-am dat?

3.Tu tot ce-aveai in lume
Si-n cer ne-ai daruit:
Si inima,si nume,
Si Duh nemarginit.
Si-n zarea albastruie
Tu ce-ai luat si cat?
...Doar patru rani de cuie
Si-o rana-n piept.Atat...


Amin.

...Taina...
Cită conea wrote acum 1 luna în urmă, Modificat acum 1 luna în urmă

Trecând de-a lumi taine mari, fiind sărac cu duhul,

Un om mergea pe-al mării val, având în ochi trecutul.



“Nu-i greu să-l port şi nici nu doare

Gândea străinul aplecat,

Mă mint din nou… nu am onoare

Îşi zise el apoi mirat.”



Cu ochi duioşi privea la apa, ce maiestoasă-i oglindea

Chipul trecut-brăzdat de riduri, ce făr’ de farmec…îl purta.

Atunci se ridică-n picioare strigând puternic către vânt:

Nu voi muri ! Voi sta-n picioare, şi-apoi căzu greu la pământ.



Lumina-i mângâia obrazul şi fu trezit de-un susur blând,

Nu mai putea să se ridice, şi-atunci privi spre cer zicând:

“-O de-ai veni iarăşi la mine, aş uita tot şi aş putea

Să cânt, să joc, să fiu ferice…o de-ai veni, Tu m-ai salva!”



Căzut în grea visare şi fără viaţă-n trupu-i slab,

Omul zvâcni să stea-n picioare, dar vlaga îl dădu-n vileag.

“ Sunt slab îşi zise, mic şi gol…

Tot ce mai vreau…e ca să mor…”



Din cer o stea căzu atunci, iar omul se trezi îndată

Nu mai simţea nici greu, nici pată…



“Oare-a venit ? Oare m-aşteaptă?”



Mergând pe-al mări val, un om - avea în ochi iubirea,

Ştia care e taina acum….”El” a învins pieirea.

...Taina...
Cită conea wrote acum 1 luna în urmă, Modificat acum 1 luna în urmă

Trecând de-a lumi taine mari, fiind sărac cu duhul,

Un om mergea pe-al mării val, având în ochi trecutul.



“Nu-i greu să-l port şi nici nu doare

Gândea străinul aplecat,

Mă mint din nou… nu am onoare

Îşi zise el apoi mirat.”



Cu ochi duioşi privea la apa, ce maiestoasă-i oglindea

Chipul trecut-brăzdat de riduri, ce făr’ de farmec…îl purta.

Atunci se ridică-n picioare strigând puternic către vânt:

Nu voi muri ! Voi sta-n picioare, şi-apoi căzu greu la pământ.



Lumina-i mângâia obrazul şi fu trezit de-un susur blând,

Nu mai putea să se ridice, şi-atunci privi spre cer zicând:

“-O de-ai veni iarăşi la mine, aş uita tot şi aş putea

Să cânt, să joc, să fiu ferice…o de-ai veni, Tu m-ai salva!”



Căzut în grea visare şi fără viaţă-n trupu-i slab,

Omul zvâcni să stea-n picioare, dar vlaga îl dădu-n vileag.

“ Sunt slab îşi zise, mic şi gol…

Tot ce mai vreau…e ca să mor…”



Din cer o stea căzu atunci, iar omul se trezi îndată

Nu mai simţea nici greu, nici pată…



“Oare-a venit ? Oare m-aşteaptă?”



Mergând pe-al mări val, un om - avea în ochi iubirea,

Ştia care e taina acum….”El” a învins pieirea.

sunt scolar in clasa-ntaia ,de valentin popovici
Cită deacdenisa wrote 11 luni în urmă

Sunt scolar in clasa-ntaia, inca nu-s la facultate,

Abia deslusesc din Carte buchia pe jumatate,

Isus este-nvatatorul, eu adun invatatura,

Viata-ntreaga e-un examen, manualul e Scriptura.



Sunt scolar cu coate rupte, tot repet aceeasi clasa;

Pana nu stiu foarte bine, Profesorul nu ma lasa.

La materia Iubirii (si a-ti zice ca-i usoara),

Am cazut, si mi-e rusine, nici nu stiu a cata oara.



Caci iubirea se invata, dar usor se si dezvata,

E ca apa din caldare, cand da-n clocot, cand ingheata.

Si invat o limba noua, vreau s-o stiu cat pot mai bine,

Limba noua a iubirii, limba veacului ce vine.



La Iertare e toceala, sunt atent sa intre-n minte,

Dar uit lectia in graba, cu dusmanii inainte;

Si in loc sa spun din Carte, gandul mi-e sa fiu mai mare,

Si-am cazut iar la examen:Nota zero la purtare!



Tot invat despre Rabdare, si stiu care-i randuiala,

Dar cand e s-o scriu pe tabla, nu-mi mai iese socoteala.

Matematica Scripturii nu e grea, nici complicata,

O prind repede cu capul, dar se cere practicata.



Cand citesc ce scrie-n carte, ''Suferinta cea mai mare

Nu e demna de-a fi pusa langa slava viitoare!''

Inteleg bine ce crie, totusi nu stiu cum se face,

Cand durerea ma loveste, tot oftez si tot nu-mi place,





O materie frumoasa , dar si grea din cale-afara,

E Nadejdea, ce deschide ochii inspre-o alta Tara;

Mintea mi se limineaza, inima se curateste,

Cand citesc ce stralucire pentru noi se pregateste.



Sunt si zile cand in clasa nu-nteleg ce rost au toate,

Lectiile sunt prea grele, starile prea complicate;

Naucit ma uit in Carte, si-atunci vine Autorul,

Cel ce-a scris-o imi explica , ma ajuta Profesorul.



Ca sa fiu elev de frunte,harnic si cu sarguinta,

Vreau sa am o nota mare la materia Credinta.

O,ce sfanta bucurie am atunci cand vad in viata

Cum Isi implineste Domnul voia Lui sfanta ,mareata!



Pregatit sunt totdeauna cu caietul si penarul,

Ca nu stiu cand Profesorul vine cu extemporalul.

De acee stau cu ochii adanciti in Cartea sfanta,

Tinta Il privesc pe Domnul care ma binecuvanta.



Vreau credinta mea sa fie a strabunilor de seama,

Sa ajung cu cei din slava fii ai Domnului se cheama:
Avraam,Isaac si Iacob, patriarhii din vechime,
David, Moise,Iosua si a sfintilor multime.

Scoala-i grea,dar din Scriptura am aflat secretul vietii,
Mostenirea de lumina, despre care-au scris profetii:
Cine are azi pe Fiul ar
Scoala-i grea,dar din Scriptura am aflat secretul vietii,

Mostenirea de lumina, despre care-au scris profetii:

Cine are azi pe Fiul are viata si cununa,

In Cristos e mantuirea si nadejdea totdeauna.



Noaptea, uneori in tihna, cand luminile se curma,

Ma gandesc putin cu teama la examenul din urma,

Cad in Ziua de lumina voi pasi pe nori ca roua,

Si-mi va spune-nvatatorul:''ACUM TRECI IN CLASA-A DOUA!''

Un vierme mic...
Cită mergcuISUS wrote acum 1 luna în urmă
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
"Şopârlele-s frumoase... şi-s repezi... şi-s cuminţi."
Uşor el dă o filă. Şi alta... Şi-ncă una.
Apare papagalul... păunul şi păuna...
şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la uşă?
Se duce-n prag şi strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? — Mi-e frig... îngheţ...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
— Dar cine eşti? Mi-e frică. — Sunt mic... — Să-ntreb
pe tata!
— Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
— Dar cine eşti? — Un vierme... — O, viermii nu
prea-mi plac.
— Dar eu sunt mic... o scamă... Şi, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis băiatul: — Noroc şi seară bună!
— Noroc... Dar unde-i ploaia? — A stat... Nu vezi că-i
lună?
— Hi - hi! ... A fost o glumă ca să mă laşi pe prag...
Dar stai, nu-nchide uşa că după mine trag
un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod...
—Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga pe mese şi prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
— O bufniţă? Mi-e frică! — Dar bufniţa e blândă...
— Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umbli noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata... Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin...
— Eu... Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti...
— Eu ştiu că vulpea strică... — Ce? — Viile... — Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
— Dar e păcat... — N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute...
Şi-acum... deschide-n lături, că vine... vine iute...
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
slăvitei caracatiţi!... încolăcimii sale!
— Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară !... Prea târziu...
Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
dau uşa de perete. Şi umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!...
— Aşaa! sunt deznădejea! Acum... apare lupul!
Vai! În chenarul uşii doi ochi de foc se-arată...
E lupul ce rânjeşte... şi vine... vine... "Tată!"
Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
— Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia

Asteapta
Cită wrote 10 luni în urmă

Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.

Te'am rugat sa'mi dai lumina, calauzire inteleapta.

Cu nesfarsita bunatate mi'ai spus numai atat:"ASTEAPTA!"



S'astept? Cat sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit...

Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n'a auzit?
In genunchi a cata oara Te'am mplorat un semn sa'mi dai?

Vreau un raspuns la rugaciune, spune'mi "MERGI" sau spune'mi "STAI".



M'ai invatat sa vin la Tine, sa cer , sa cred si voi primi.

Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oricunde'as fi.

Dar ma simteam prierdut si singur...strigam... Tu raspuneai in soapta

Cu dragoste si cu rabdare: "COPILUL MEU IUBIT, ASTEAPTA!"



Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.

Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? De ce s'astept?

Atunci ai cobrat la mine si m'ai privit in ochi... plangeai

Mi'ai spus: "DOREAI UN SEMN, O VOCE, ATAT E TOT CE ITI DOREAI?



AS I PUTUT SA CLATIN MUNTI, SA'NTUNEC SOARELE PE CER..

AS FI PUTUT SA'APRIND VAZDUHUL SAU SA'NVIEZ PE CEI CE PIER...

DACA TI'AS ARATA INTR'UNA CE SA ALEGI SA'TI FIE BINE

TU AI AVEA RASPUNS LA TOATE DAR NU M'AI INTALNI PE MINE.



NU AI PUTEA SA SIMTI IUBIREA CU CARE'I INCONJOR PE SFINTI.

NU AI PUTEA PRIMI PUTEREA PE CARE'O DAU CELOR INFRANTI.

N'AI ASTEPTA TACUT O RAZA S'ALUNGE NOII DISPERARII,

NU AI SIMTI ODIHNA SFANTA VENITA'N URMA INCERCARII.



N'AI STII SA UMBLII PRIN CREDITA , NU M'AI VEDEA CA'S LANGA TINE.

INIMA TA ZBUCIUMATA NU S'AR ODIHNI IN MINE.

NU AI CUNOASTE REVASAREA IUBIRII MELE PE DEPLIN.

CAND DUHUL SFANT ITI UMPL VIATA CU PACE SI CU HAR DIVIN.



DACA DUREREA TA AR TINE 'O CLIPA DOAR, NU AI LUPTA,

NU AI CUNOASTE BIRUINTA CE POTI S'O AI PRIN JERTFA MEA.

S'AR IMPLINI VISELE TALE, DAR DORUL MEU S'AR SPULBERA.

NU AS PUTEA SA FAC DIN TINE O PERLA IN COMOARA MEA.



DECI, FIUL MEU, MERGI PRIN CREDITA GANDIND LA ZILELE SENINE

STIIND CA CEL MAI MARE DAR E SA MA INTALNESTI PE MINE.

CHIAR DACA NU GASESTI RASPUNSURI SI VIATA'TI PARE PREA NEDREAPTA,

SA'TI AMINTESTI CA SUNT CU TINE CHIAR SI ATUNCI CAND SPUN "ASTEAPTA!"

Am un Nume


Eu nu stiu,Doamne cine sunt
si nici ce sunt anume
venit pe acest pamant
sa-mi dai din nou un nume

Am fost odata-acolo sus
Te cunosteam odata
aveam si chip si nume pus
si-o vesnicie data

Eram in Duhul Tau de tot
in scanteieri de stele
stiam ca stiu ,stiam ca pot
sa ma numesc prin ele

eram in Duhul Tau cel viu
ma cunosteam pe mine
suflarea Ta m-ai pus sa fiu
si ma numeam prin Tine

M-am ratacit apoi in lut
m-am despartit de ingeri
si m-am uitat cand am trecut
prin valea cea de plangeri

Dar chiar de nu stiu cine sunt
eu stiu ca nu-s din lume
si chiar de-s astazi din pamant
în ceruri am un Nume…

MAI BINE NEBUNIA TA......


Vise plăpânde în mine îngrădesc
Şi nu găsesc credinţă să le împlinesc....
Fărămiturile ce-Ţi cad la masă le poftesc
Şi-mi fac loc prin mulţime minuni să Îţi cerşesc.

Vin învăţaţii să mă-nveţe cum să Te iubesc,
Iar eu stau şi-i ascult şi nu vorbesc,
Când îmi dau sfaturi despre Tine nu-i opresc
Măcar că ştiu pe ce urme de paşi păşesc.

Vin mulţi să mă-mpingă,dar nu mă clintesc,
Prin CeL care e-n mine frica mi-o biruiesc
Când totul strigă -n mine,iţi şoptesc
Că sunt aici şi sunt a Ta ,Tata Ceresc,

Că Temelia îmi eşti Tu când toate mi se prăbuşesc,
În mine e un dor nepămîntesc
Să rămân în lumină şi să strălucesc
Ca să te văd pe Tine mai bine să orbesc,
Înţelepciunea lumii?-Mai bine înnebunesc......

Definitia barfei, Petru Dugulescu
Cită deacdenisa wrote 10 luni în urmă

Barfa intotdeauna are de-a face

Cu cineva de care nu iti place.

S-auzi ,sa comentezi,sa raspandesti

Tot ce te-ajuta ca sa-l innegresti.



E cancerul bisericii de-acum,

E diavolul mergand cu no pe drum,

E aluatul acru si putin

Ce umfla plamadeala cu venin.



E panea care tu o daruiesti

La prietenii pe care-i otravesti

Vorbind cu altii despre cel barfit

Cu el in schimb,nicicacand nu ai vorbit.



E rodul ranced si amar,

Vorbirea fara sare ,fara har

....................................



Barfa e duhul de ura din noi

Ce-mproasca pe altii cu mal si noroi

Lucrarea Satanei cu gustul amar

Ea nu e vorbirea cu sare si har.



E arma lasilor cre ucid

Lovind in spate,ticalos,perfid

Pedeapsa mare au cei ce barfesc

Daca degraba nu se pocaiesc.

continuare,
N-am vazut eu cum se roaga”,

Isi zicea zorim prin frig,

„ Dar aici in pravalie,

Gandul lui e la castig,



A!!! Ia stai sa-ncrec mai bine

Sa ma duc la el acasa.

Intr-ai sai acel mic mugur

E o floare luminoasa.



Ma voi duce prin credinta

Si-astfel Domnul care-i Bun

Va-mgriji ca si saracii

Sa se-mbrace de craciun. „



Si a doua zi cand veseli

Toti a-i casei la Bacan

Luau masa impreuna

In belsug de bogatan,



Laudand cotletul strasnic

Si al vinului miros,

Cine le rasare-n usa

Cu cojocul zdrentaros?



Biet crestinul, plin de ravna,

Negustorul obraznit,

Se facu la fata negru

Dintr-odata a sarit.



Prabusindu-l jos pe scrara

Repede c-un vreasc de foc

„ NA POMANA, NA POMANA „

Il croii peste cojoc.



Pe cand omul din zapada

Isi zicea strangand din coate

Ca „ doi bani”, eu zic ca-i face

Vanataile din spate.



Iar cand obosi Bacanul,

Omul se scula de jos,

Si frecandu-se pe sale

Zise: „ Multumesc frumos”



Pentru mine atat ajunge

Dar sa nu va suparati

Spuneti-mi acuma, totusi,

Pentru cei saraci ce dati?



Cand il auzi Bacanul

A incremenit in ger

Parca l-a strapuns de-odata

Insasi Dumnezeu din cer.



Coborandu-se pe scara

Zise: „ Vai, sunt un smintit

Am lovit un Sfant , un Inger

Chiar pe Domnul l-am lovit.



Frate, iarta-mi nebunia,

Vino-n casa mea acum

Sa-mi indrept de acum `nainte

Pasii pe-al credintei drum. „



Si de nu a dat atata

Cat a daruit Zacheu

Dar a dat cu voie buna

Cum i-e drag lui Dumnuzeu.



Si a doua zi crestinul

Ca un bun misionar

Dupa alti Zachei prin viscol

Alerga zicandu-si iar:



„ Ei au bani , eu am credinta

Si-astfel Donnul care-i Bun

Va-ngriji ca si saracii

Sa se-mbrace de craciun. „

N-ar fi loc in lumea-ntreaga
Cită mergcuISUS wrote acum 1 luna în urmă

N-ar fi loc in lumea intreaga

Cum Apostolul a spus

Ca sa scriu cu deamanuntul

Tot ce-anfaptuit Isus.



Si de atunci de-am scrie rafturi

Si volum dupa volum

Unde ar incapea in stele

Ce-a lucrat El pana acum?



Iata numai o lucrare

Undeva intr-un catun

Intr-o iarna mai geroasa

Intr-o vreme de craciun.



Cu Scriptura Sfanta-n mana

In locasul Sfant din sat

Predica zelos Pastorul

Cu duh Sfant si devotat



Despre vaduva saraca

Care printre cei avuti

A adus si ea la templu

Cei din urma doi banuti.



„ Fraii mei” , spunea Pastorul,

„ Multi au dat arginti si zloti”

„Vaduva” , ne spune Domnul

Ea a dat mai multi ca toti.



Daca dai si dai cu mila unui

Unui om flamand stingher

Un banut din saracie

E cat o comoara-n cer.



Iar cand rupi o paine-n doua

Pentru un frate credincios

Tu sda stii caci cel ce spune

„ Multumesc „ e chiar Cristos.



Astfel a vorbit Pastorul

Si-au raspuns cu toti : „AMIN”

Dar mai dinadanc raspunse,

Un biet suflet de crestin.



Si nergand el catre casa
Se gandea in pasi marunti
Doar la vaduva sarmana
Care a dat cei doi banuti.

„Doamne” isi zicea strangadu-si
Vechitura de cojoc
„ Ea a dat ce-avea in punga
Eu nici punga n-am deloc „

Dar cei drept am sanatate,
Am picioare, grai,
Ia stati! Am sa merg din casa-n casa
Ca sa cer de la bogati

Ei, au bani eu am credinta
Si-astfel Domnul care-i Bun
Va-njgriji ca si saracii
Sa se-mbradce de craciun.

Si a doua zi se duse
La Bacanul cel folos ,
Ce-n Biserica adesea
Se-nchina catre Hristos.

Cum catre Craciun se-mtampla
Pravalia era plina
Intre doi clienti crestinul
Catre negustor se-nclina:

Domnul sa va aiba-n paza
Uite ce vroiam sa spun
„Dati si pentru cei in lipsa
O hainuta de craciun???”

„ Alta treaba n-ai mai frate??
Am eu timp de daruit”
„ Daaa, iertatimi indrazneala”

Zise omul umilit.



Si iesind isi spuse-n sine

„ Timpu-i scurt la negustor

Am sa-ncerc eu inc-o data

Maine-n revarsat de zori”.



Si in zoricand pravalia

Se vedea aproape goala

El intra , dadu binete,

Si cu vorba lui domoala,



Incepu: „ Acum desigur ,

Nu sunteti grabit ca ieri.

Pentru cei saraci vin iarasi

Ca sa dati dupa puteri”



„ Ce saraci?, striga bacanul,

Ia te rog sa iesi afara,

Cine n-are ce sa-mbrace

Sa munceasca, nu sa ceara



Omul iar s-antors acasa

Plin de ganduri:

„Nu se poate, sa nu aiba el un mugur

Cat de mic de bunatate. „

Undeva In Departare


Astept o zi, astept o clipa,
Cand Domnul va veni spre mine,
In toi de noapte sau de zi,
El va veni cu o mangaiere,
Ce imi va aduce bucurii,
Dragoste si intarire.
Si glasul Lui il voi simti,
In duhul meu plin de mahnire,
Si care striga zi de zi,
Dupa a Lui blanda iubire.
De ce Te-ascunzi, de ce nu vii?
Dorinta mea e arzatoare,
Inima doreste tot mai profund sa Te cunoasca.
Apusul parca-mi da speranta,
Poate ca-n aceasta noapte,
Te voi vedea, Te voi atinge.
Inima la Tine zboara,
Iar gandul meu e dus si el,
Undeva in departare.
Am prins drag de Tine, Doamne,
De peste hotare.

Zbor si In Umbra Noptii
Cită NarcisDaniel wrote acum 1 luna în urmă
Am sa las scris aici doua poezii scrise de mine Sper sa va placa! Fiti Binecuvantati!!

Zbor...


As vrea sa zbor ca fluturasul
Purtat de vant duios
Sa zbor din floare in floare
Nectarul dulce sa-L miros

As vrea sa zbor ca porubelul
Tot mai spus spre zari albastre
Si sa plutesc usor
Cand vantul bate si iarasi bate

As vrea sa zbor ca un inger
Spre cer sa ma indrep
Spre o casa noua
In care Doamne, Tu sa ma astepti.

= Amin =

Scris de: Narcis Daniel Bothaza


In umbra Nopti

In umbra nopti,
cu gandul departe,
stau si ma gandesc,
de unde vin eu Doamne?

Stau si privesc la stele,
si nu pot sa inteleg,
cum de ma iubesti pe mine,
mai mult ca pe ele?

Stau si ma intreb,
eu nu te ascult mereu, dar ele da,
si totusi ma iubesti mai mult ca pe ea.
Ce diferenta e intre mine si o stea?
Ce am eu si nu are ea?

= Amin =

Scris de: Narcis Daniel Bothaza

The best
Cită lavcycy wrote acum 22 zile în urmă



Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta
ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.
Am dat navala-n viata spre tot ce ochiu-ncanta.
Si-am intalnit durerea. Dar cerul.....nicaieri.

Am cautat iubirea, ca patrie duioasa,
ca pe-un pamant edenic, de pace troienit,
sa spun odata clipei : "ramai, esti prea frumoasa!"..
Si-am strabatut pamantul; dar pace..n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii
si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic;
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii..
Si-am spart in tandari cupa; caci...n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara,
am intalnit in cale deodata un drumet.
Pe umerii sai trudnici, purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie, intampinand batjocuri,
lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald.
Urca pe colti de stanca. Si-n urma lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece, sclipiri de sange cald.

Si totusi, in privire, avea un cer de taina
cum n-am vazut in lume in ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult mai grea ca plumbul era povara lui.

M-am ridicat in graba si l-am ajuns din urma
sa aflu: ce comoara in sarcina a strans?
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma
cand am privit prin zdrente, cutremurat de plans.

Caci se vedea-n povara un clocot ca de cloaca,
un colcait de drojdii, un spumeg de scursuri..
tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga,
vuia strivind grumazul sarmanei lui fapturi.

- "Dar unde duci, straine, povara ta ciudata,
povara de osanda sub care - atat te pleci?"
am intrebat drumetul. Si mi-a raspuns in soapta:
- "Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci"...

- " Dar tu ... (sopti strainul, urcand incet privirea)
dar tu, pe cine cauti innourat si crunt? ".......
- " Eu ... (am soptit in sila) eu..cautam iubirea.. "
- " Iubirea?.. - fu raspunsul strainului - Eu sunt ".

AMIN

copile drag
Cită lavcycy wrote acum 22 zile în urmă
Copile drag, in viata ta
Sa mergi alaturi de Isus!
Sa nu te-abati din calea Sa
Si-ai sa ajungi in ceruri sus.

Ai grija cum vorbesti cu cei
Ce-ti sunt alaturea mereu.
Sa nu te-asemeni cu cei rai
Ca sa nu-L pierzi pe Dumnezeu.

Minciuna sa nu aiba loc
In inimioara ta curata.
Iar daca a intrat, pe loc
Tu scoate-o afara, deindata.

Pe-ai tai parinti tu sa-i iubesti
Cat vei trai pe-acest pamant,
Dar si mai mult tu sa-L respecti
Pe Dumnezeu si-al Sau Cuvant.

Asa de vei trai mereu
Pasind pe calea dreapta,
Il vei vedea pe Dumnezeu
La capat cum te-asteapta.

Vei fi primit in ceruri sus
Si vei fi fericit.
Vei sta alaturi de Isus,
De Cel ce te-a iubit.

Libertate...
- Libertate!!!....ai spus cumva libertate?Sau doar incercai sa descopei cuvinte demult uitate?
Porti la gat un lant cu un isus fals,atarnat
Si inima e tot la cura, caci a mancat prea mult pacat
Ai crezut ca esti liber sa faci ce vrei cu viata ta,
Si-ti dau dreptate,
Dar dintre toate
Socoteala, stiai ca tu vei da??

Ai aruncat mereu sageti, in omul care cu drag iti vorbea,
Acum cand randul ti-a venit, te-ntrebi plangand: - De ce-i asa?

Poti sa te certi, sa razi ,sa zbieri
Dar niciodata maine, nu va mai fi ca ieri.
Bei plictisit din orele ce azi au mai ramas...
Fa tot ce poti ,sa nu regreti iar timpul lepadat de ceas!!

Ti-ai deschis un cont la Banca cu Placeri Nelimitate
In fiecare zi depui iluzii si-acumulezi sperante primite in rate
Ramas fara nimic din jocuri de noroc si nopti de hotie
Te-ai amanetat pe tine, uitand ca acasa ai sotie

In prima zi la amanet auzul ti-a fost luat
Sotia iti spunea ca te iubeste, tu erai tot incruntat.
Afara-n prag, copii tai seara te-au asteptat,
Tu ai trecut prin spate, caci orbind n-ai observat.
Mirosul ce-ti placea la nebunie cand la masa cu prajitura musafirii se serveau
Nu-ti mai provoca acum nici tresarire, caci dintre toti, doar tie simturile iti lipseau...
Cand de mana, pe banca sotia tandru te tinea,
Stateai ca o pestera deschisa cu brate reci, si umbra-n ea
Ultimul lucru ce mai apartinea de tine
Era vocea-ti obosita,tremuranda de rusine
O inundatie de lacrimi, la piciorul tau zacea
Familia se ruga intr-una pentru salvarea ce ti-o dorea...
Dar ultimele cuvinte ce le-ai rostit inainte de faliment
Au fost despre libertate si trairi aventuriere de moment.

Nu te-ai gandit o clipa in urma ce-ai lasat,
Sau ce-a simtit nevasta cand obrazul la plecare, nu i-ai sarutat...
Ai fost liber sa alegi
Dar libertatea nu ti-a fost decat robie
Ai pierdut tot ce-ai avut, ajungand doar o pustie...

Depinde viata cum ti-o faci , si drumul de-l parcurgi cu bucurie
Caci poate fi viata necaz, daca Isus iti da la orice pas tarie.
Esti liber azi sa fii in tot locul o binecuvantare
Sa fii exemplul cel mai demn ,o raza pe neagra carare.

Doamne,
de-as stii cã mâine e soare
as naste din mine sute de flori...
mi-as pune pe aripi urme de stele
si-as merge sã-ti scriu povestea în zbor.

Doamne,
de-as stii ca mâine e soare
s-ar naste un cântec despre culori
ti-as desena iubirea-ntr-o floare
si zâmbetul vesnic, multicolor.

Doamne,
de-as stii cã mâine e soare
cu brate deschise în lume-as porni,
Ti-as duce mireasma, vorbind de iertare
si despre puterea Sfinte-i Iubiri.

Doamne,
de-as stii cã mâine e soare,
sau chiar dacã razele nu-i voi simti,
mã voi bucura de orice suflare,
cum fluturii se bucurã de-o singurã zi.

Privesc...
Cită alex89tm wrote acum 26 zile în urmă

Privesc spre cerul plin de stele

Si caut cu ochi de tina fata Ta

Dar ochii nu te vad pe Tine

Si ma intreb atunci…e vina mea?



Privesc doi ochi plini de iubire

Si lacrimi cad din ochii mei

Privesc in lacrimi iar spre Tine

Si vad atunci ca vina-s eu.



Privesc cum marea se framanta

Si valuri mari lovesc in ea

Dar vad o stanca intre valuri

Si ma intreb atunci …eu sunt ca ea?


Privesc cum barca vietii mele

Lovita e de val mereu

Privesc la stanca inc-o data

Si vad atuncea ce sunt eu…



Privesc cum soarele se stinge

Si noaptea-nghite tot ce vrea

Dar vad in noapte o lumina

Si ma intreb atunci…eu sunt ca ea?



Privesc la drumul vietii mele

Si vad lumina tot mai slaba

Privesc la Tine inc-o data

Si vad iubirea Ta de Tata.



Privesc la pulberea de tina

Ce oglindeste chipul meu…

Dar harul Tau si dragostea-Ti divina

Transforma lutu-n chip de Dumnezeu.