"""""""""Genurile Literare
Genul liric:
Ideile si trăirile autorului sint exprimate nemijlocit, direct
Specii ale genului liric:
Elegie-specie a genului liric cult, meditative, care e pătrunsă de o tristeţe, melancolie, jale, deznădejde printr-o filosofe profundă, intr-o atmosfera de adînci framintari existentiale(sin prezente metafore si simboluri.).
Romanta- cintec specific doar românilor. Acesta putind fi trist,melanolic, sentimental.
Meditatie- specie a genului liric, cu caracter filosofic in care sint puse probleme , teme mari, legate de existenta omului: binele, raul, (societatea) trecerea timpului, conditia geniului, viata, nasterea, moartea- ca element al destinului.
Satira- specie a genului liric in care sint biciuite defectele morale ale oamenilor sau ale societatii cu intentii moralizatoare.
Epistola- sp. a gen. lir. in versuri apartinind poeziei didactice, in care se trateaza un subiect filosofic moral, artistic etc. sub forma de scrisoare.
Idila- specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice in care este prezentata dragostea in cadrul rustic; bucolica.
Poezie cu forma fixa:
Sonetul- specie a genului liric alcatuit din două catrene si trei terţene, ultima fiind cu un continut de mesaj.
Exemplu: Eminescu “Cînd insusi glasul”
Rondelul- specie a liricii fixe ,constituita din 13 si 14 (lit. univers.) versuri si cu un refren, care deschide poezia si care este reluat la mijlocul si la sfirsitul ei.
Exemplu: N.Costenco ”Rondelul doinei”.
Gazelul- specie a liricii culte cu forma fixa alcatuita din 5-15 distihuri, originala in literaturile orientale; in care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimeaza cu 1 distih. Exemplu: G. Cosbuc “Lupta vietii”.
Glosa- specie a liricii culte filosofice de forma fixa ce este alcatuita din atitea strofe cite versuri cuprinde I , fiecare vers din prima strofa e comentat in strofele ulterioare, iar ultima e prima inversata.
Exemplu: Eminescu ”Glosa”.
Particularitati:
• Incepind cu strofa a2-a unde se comenteaza fiecare vers, versurile din prima pot sa nu se repete; abordeaza principii filosofic, morale, epice si estetice.
Genul epic:
Toate sentimentele, ideile si gindurile sint prezentate cu ajutorul personajelor si al actiunilor.
Sint prezente momentele subiectului. Este prezenta expunerea artistica. Sin prezente personajele artistice.
Sin prezente modurile de expunere.
Specii ale genului epic:
Poem- specie a genului epico-lirica, alcatuita din mai multe episoade de intindere mare, in care se evoca fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate in jurul unui erou exceptional, legendar.
Exemplu: “Dumbrava Rosie” de Alecsandri.
Balada- specie a genului epic in versuri in care sint descrise real, fantastic sau mixt, momente incordate, de regula tragice, din viata unui popor (fapte neobisnuite, intimplari dramatice din trecutul istoric, social, national).
Povestirea- specie a genului epic in proza, in care se descrie o intimplare, un fapt real din viata, in care actiunea se petrece intr-o perioada de timp nu prea mare. Exemplu.:Sadoveanu ”Cealalta Ancuta”
Basm- specie a genului epic, cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului in lupta pentru sau impotriva fericirii omului.
Poveste-specie a genului epic in proza in care se relateaza intimplarile fantastice ale unor personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste in care binele triumfa.
Snoava- s. a gen. epic in proza, de dimensiuni mici, care ironizeaza viciile societatii si ale oamenilor (minciuna, lasitatea, lenea, mindria, aviditatea, avaritia).
Particularitati:
• Caracter de fabula, anecdota.
• Naraiune expresiva.
• Predomina dialogul.
Legenda – s. a gen. epic in versuri sau in proza in care se impleteste armonios realitatea cu fantasticul, in care se exprima geneza unui lucru, finite, fenomen, eveniment, istorie, eroi.
Tipuri de legende:
• Istorice
• Mitologice
• Culte (“O sama de cuvinte” I. Neculce) populare
Nuvela- s. a gen. epic in proza de dimensiuni mai mari decit schita si mai reduse ca romanul (cu un fir narativ), in care este prezentat un episod, un eveniment de mare importanta din viata personaj. Principal, cele secund. axinduse in jurul acestuia.
Particularitati:
• Stilul obiectiv. Final tragic. Intriga relativ complexa.
• Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje.
• Actiunea are loc pe un singur plan.
Schita- specie a genului epic in proza de dimensiuni reduse ce infatiseaza o intimplare scurta, dar caracteristica unui personaj
Particularitat:
• Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar veridic. Un singur fir narativ. Stil concis.
• Caracter moralizator deschis.
Literatura populară
Lirică: Epică:
1 Neritualică 2 Ritualică
Cîntecul poezia obiceiurilor legenda
Doina (colinde, urtături,paparude) snoava
Balada poezia trecerii basmul
Strigătul (oraţii de nuntă, bocete) balada
Creaţia aforistică poezia magică anecdota
parabola
Epica Populară
Caracterici:
1 Formule: Iniţiale
de continuare
finale
2 Hiperbola
3 Limbajul popular
4 Numele proprii tipice
5 încercarea
Trăsături fundamentale ale literaturii populare:
1.Orală
2.Anonimă
3.Specifică
4.Colectivă
5.Sincretică
6.Intraductibilă
Genul dramatic:
Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod. principal de expunere este dialogul.
Actiunea e impartita in acte, actele in scene si tablouri.
Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar si indicatii scenice (mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)
Intre acte se face de obicei cite o pauza.
De obicei se prezinta multe personaje.
De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva personaje.
Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.
Subiectul si momentele subiectului sint specifice.
Specii ale genului dramatic:
Comedia- s. a gen. dramatic, in versuri ori in proza, cu un conflict comic, ce satirizeaza viciile omenesti si sociale, avind deznodamint vessel si caracter moralizator.
Drama- s. a gen. dramatic in proza, plasata intr-e comedie si tragedie , avind conflicte puternice intre personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.
Particularităţi:
• Personaje puternice, comlexe, imbinind trasaturile positive si negative.
• Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu comicul.
• Prezenta elementelor lirice. Reda viata in toata complexitatea.
Tipuri de drame:
• Sociala, istorica, romantica.
• Psihologica, satirica, antica.
Tragedia- s. a gen. dramatic in versuri sau in proza, care are conflicte puternice, actiune grava si deznodamint tragic.
Particularitati:
• Personajele– inflexibile.
• Personajul se clasifica ca un ideal.
• Contine conflicte psihologice intre om si destin, datorie si pasiune.
• Sentimente marete: patriotismul, dragostea, demnitate.
"""""""""
sa intreb....*adica...sa vorbim despre teatru si nuvele?*...la care mosul ...* cum domnisoara...??? 
...am spus PROZA!!!!!!!!...adica doar genul epic...nu ai mai ai mai auzit pana acum ca proza inseamna doar genul epic... ??? 
(altul mai bun nu-mi vine in cap)...
sau pe un covor rosu 
vezi ca baiatul sta rau cu inimioara, mare lucru sa nu il ai pe constiinta 
