Sa nu ne fie frica decat de dumnezeu!!

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU


"Sa vorbim despre ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei mai de sus. Vorbim ceva de inteles, dar totodata si ce este mai de folos pentru fapta buna. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu.


La Pilde spune asa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau. Daca se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot raul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa nu intre in sufletul nostru.


Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune : Inceperea intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa. Si iarasi zice Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus fiul lui Sirah, in Cartea intelepciunii lui, spune asa : " Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit ".


Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care mai de care mai inalt filosofand despre dansa, ca intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul : Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune ca intelepciunea are doua capete : primul capat este frica lui Dumnezeu si al doilea capat este dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce asa ? Pentru ca toata fapta buna se incepe de la frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai mare decat toate este dragostea. Dar, ca sa ajunga cineva la dragostea de Dumnezeu, negresit trebuie sa aiba mai intai frica lui Dumnezeu. Ca de aici porneste toata fapta buna : din a se teme omul de Domnul.


Auzi ce zice Duhul Sfant ? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit ? Cine se teme de Dumnezeu, voi este foarte mult sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica fapteel bune; dupa cum si cela ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot pacatul.


Cine are frica lui Dumnezeu, este ceel mai intelept om de pe fata pamantului. Pentru ca spune Sfantul Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, asa : " Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns ".


Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i preacurvar, un ateu, un om necredincios, un om fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste de aproapele lui, care da cu piciorul in toata fapta buna si in credinta cea dreapta. Ce-i foloseste lui stiinta cea din afara, daca n-are frica lui Dumnezeu ? Mai bine nu se nastea unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme de el in toata vremea, ca sa se fereasca de rau si sa faca binele.


De aceea va spun : ii bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si inginer, sa fie si doctor, sa fie si profesor si profesor universitar; sa fie si militar, sa fie si general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele lui sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea in lumea aceasta si mai bine nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El noua viata, mintea, aerul, lumina, caldura, ploile la vreme, hrana, belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si, dupa atatea binefaceri ale lui Dumnezeu, sa inchida ochii ca paserile cele de noapte, care nu vad decat numai la intuneric si sa nu vada pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiata si locuieste in lumina cea neapropiata.


De aceea am inceput sa va spun : ferice de omul care se teme de Dumnezeu, ca acela este adevarat om intelept si acela va avea fericire si in veacul de acum si in veacul cel viitor.


Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste in curatie, dupa randuiala Bisericii.


Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu, nu-i bataus, nu-i ravnitor de avere straina, nu-i nesupus, asculta de stapanirea statului, cinsteste stapanirea, dupa Apostolul Pavel : El da celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu nimic nu-i ramane dator, decat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele.


Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa, Duminica. Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi; ci ii cearta si-i indreapta, ii invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa posteasca, sa mearga la biserica si sa duca viata curata in familie. Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea in desert. Ori lucreza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfintele Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad.


Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu multa dragoste, cand este in necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa o dea la saraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai sa nu greseasca cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu gandul. Dar de ce ? Stie ce zice Duhul Sfant : ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut si le vede.


Ati auzit la Iov ? Ati auzit om temator de Dumnezeu ? ce zice dumnezeiasca Scriptura ? " Era un om in tara Asidiei, in tinutul Uz in Arabia, si era cl mai bogat om de la rasaritul soarelui ". Dar auzi ce spune : Si era foarte temator de Dumnezeu. In toata seara, aducea un bou jertfa. Pentru ce ? El traieste inainte de Legea Scrisa. Este al cincilea de la Avraam si traieste aproape cu o mie de ani inainte de Moise.


Si el, acest om al lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfele sangeroase atunci, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit ? Care din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor ? Cine se mai teme azi de pacatele cu gandul ale copiilor lor ? " Vai de mine, or fi cugetat ceva rau copiii mei ! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la desfranare, sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa lui Dumnezeu, ca sa-i ierte Dumnezeu, ca au gresit cu gandul !"


Ai auzit parinte de copii ? Ai auzit tata de copii ? Se teme sa nu fi gresit cu gandul, copiii lui, catre Dumnezeu ! Ai auzit de ce l-a laudat Dumnezeu pe Iov ? Iata cum spune Scriptura : Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului. ca-s miliarde de miliarde de ingeri. Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune proorocul Ieremia : Oastea cerului cine o va numara ? ca-s mai multi ca nisipul marii.


si ei merg la Dumnezeu, Care este Minte; Mintea cea dintai, izvorul tutror mintilor rationale, celor din cer si de pe pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator , ce fac cu mantuirea sufletelor; ce fca oamenii pe pamant si cum se lupta ei si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii.


Ce zice Apostolul Pavel ? Au nu sunt toti slugi - zice de ingeri -, care se trimit de Dumnezeu spre slujba, pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea ? Ai auzit acre-i slujba lor ? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului omenesc. Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul, si dau raportul lui Dumnezeu, ce fac oamenii pe pamant, si fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i s-a incredintat ce face in acel minut.


Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba : - Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.


- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.


Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant.


Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine. Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.


Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.


De aceea a spus cu dreptate satana : Cutreierat-am pamantul, Doamne, si toate cele de sub cer si iata sunt de fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu :


- Fost-ai pe la robul meu Iov ? Ca nu este nimenea asemenea pe pamant ca Iov, om temator de Dumnezeu si care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand zice acestea, Cel ce a facut cerul si pamantul, Cel ce cerceteaza inimile tuturor, cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva ? Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.


Ai auzit ? Si nu pentru ca era sarac sau necajit. Ci, foarte bogat. Ca ce spune Scriptura ? Ca era bogat foarte, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe Dumnezeu mult mai tare decat averea. Nimica nu era la dansul averea. Ca o carpa lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici inainte.


Ce s-a intamplat ? A zis satana catre Dumnezeu :
- Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba se teme el de tine !


- Dar de ce ?
- Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi pe Tine ? Si cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste ? Socotea diavolul ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca are atata avere. Dar n-a fost asa. Iov era adevarat temator de Dumnezeu.


- Dar ce vrei tu ? zice Dumnezeu.
- Doamne, da-l pe mana mea, sa-Ti arat eu Tie daca nu te va blestema in fata ! a zis satana.


- Ce vrai, ma ? i-a spus El;
- Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu te va blestema in fata ? ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu ? Ca era foarte drept si cinstitor de Dumnezeu si nu se putea apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca si el pazea porunca lui Dumnezeu.


- Ce vrai ? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.


- Da-l pe mana mea ! a raspuns el.


- Ti-l dau. Du-te ! Dar de el sa nu te atingi !


Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui ? Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut si pe el, si numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar ramanea un om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni. Dar puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decat vrea El.


Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Credincios este Dumnezeu si nu va lasa pe voi sa va ispititi mai presus decat puterile voastre si, odata cu ispita va trimite si ajutorul. Ati vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos din Gaadara demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat : " Cum va cheama ?" " Legheon, Doamne, este numele nostru ". Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia erau in doi oameni ! Ca legheon ii cuvant grecesc, legiune de ostasi. Legheon sau legiune. In doi oameni erau 6000 de demoni.


De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin pustiu, cum spune Evanghelia. Erau multi. Cu toate ca erau multi, ca o legiune avea exact 6000 de demoni, si ei au spus ca-s o legiune, un legheon. Daca voiesti, Doamne, sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, da-ne voie sa ne ducem in porci. Ca era o turma de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat porcii, ca am trecut prin toate locurile, cand am fost la Ierusalim. Erau ca 2000 de porci, aproape de cetatea Gadaara si Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea pe podisul Golan.


Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si s-au inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul diavolilor sa se bage in porci ? Ca legea lui Moisi nu dadea voie sa tie porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si mancau carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i tineau, ca-i tineau pentru negustorie, sa vanda la altii.
Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce ? Satana-i in cer ? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos din cer ? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail, cum vedem la Apocalipsa ? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar de ce spune Scriptura " cer " ? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se numesc " cer " in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura : Laudati pe Domnul paserile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune paserile cerului ? Nu. Traiesc in aer. Deci, sa intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, aerul se numeste cer.


deci satana a pogorat foc din vazduh - din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi, 3000 de camile, 500 de perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi care slujeau la atata avere, sapte feciori si trei fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar, prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un imparat, purta porfira si era un om foarte cinstit de imparatii pamantului, ca facea negutatorie cu oamenii din alte tari, ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis :


- Stapane, doamne !


- Ce este, fiule ?


- Iata slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses. Si a venit foc din cer - adica din vazduh -, deodata, si a mistuit turmele tale si pastorii tai, si slugile tale si tot ce era acolo. Si am ramas eu singur si am venit sa-ti spun ce s-a intamplat. Iar Iov a zis :


- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a cartit.


Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile :
- Stapane, doamne, haldeii au trecut Iordanul, au rapit camilele tale, 3000 de camile, si pastorii si toate si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun. Si a zis Iov :


- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !


Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea, cel de la boi :
- Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si cele 500 de perechi de boi, i-au luat si s-au dus cu ei. Si a zis Iov acelasi cuvant :


- Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac !


Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini


- Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile tale si cu tot cu asine le-au trecut in tara lor. Si acolo erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai cautate animale, care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvat :


- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a zis nici un cuvant, ca i s-a luat intr-un ceas toata averea.


La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica cuvant de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au inceput si feciorii sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai acum erau la un praznic mare in acea sambata; multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo.


Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa - cladirea, palatul unde erau -, si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a mai ramas decat unul, care a venit la Iov si a zis :


- Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mai mare, la un praznic, si s-a cutemurat casa din temelii si i-a omorat p etoti, si-am scapat eu din intamplare - ca asa, prin iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa -, si am venit sa-ti spun.


Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei lui, a apucat vestmintele de sus de la gat - ca-n orient hainele-s pana jos la pamat, asa poarta barbatii, cum purtam noi calugarii -, si si-a rupt haina sa pana jos. S-a dezbracat gol si s-a aruncat cu fata la pamant si-a filosofat pentru moarte, si-a zis :


- Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa. Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si intru toate ca i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un cuvant de rau impotriva Ziditorului sau. Atata de tare se temea Iov de Dumnezeu.


Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu. Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il intreaba :


- De unde vii tu ?
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata ! Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara :


- Dar ai fost pe la robul meu, Iov ?


- Da, Doamne, am fost si i-am afcut toate cate am vrut eu !


- Ei ! O zis ceva impotriva Mea ?


- Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Ceru un razboi mai mare contra lui Iov :


- Ce vrai, ma ?


- Piele pentru piele.


- Ce vrai sa spui ?


- Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui a ramas sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si sa vedem, nu te va blestema in fata ? Adica, a cerut sa-i dea o boala grea. Ce zice ? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele.


- Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi ! Ai vazut ce este mai scump la om ? Sufletul. " De sufletul lui sa nu te atingi ". Ca sufletul este mai scump decat toate. El este mai scump decat tot ce exista in lumea asta. de aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului.


Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov, din talpa piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului si se face alba ca zapada si curge sange si cu viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului. Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati auzit.


Atunci, Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant de durere; si era niste gunoi inaintea casei lui si el zacea in gunoi. Si fiindca ranile il usturau si viermiii ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala, un harb, si cu harbul aceala scotea viermii din rani.


Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui Chedrinos si alte carti ? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov ! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de toate jivinele.


Iar sotia lui ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta, se ducea cu traista prin sat, la cerut; si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur : " Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l biruieste, la arma cea veche a alergat ". La care ? La femeie, cu care biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba.


Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si toata lumea spunea ca-i blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului - ca asa judeca oamenii, ca judecatile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu -, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i spune :


- Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu ti-ajuta, ca Dumnezeu ii drept. Iata acum, te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea ! Atata se temea Iov de Dumnezeu.


- Ce este, femeie ?


- Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocaraste-L de ce te-o necajit asa, si vei muri !


Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului barbatului sau ? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei :


- Femeie, hai, femeie ! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu sunt eu Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume ? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant si cata avere si cate slugi aveam ? Apoi, cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele ?


Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz ? Da ! Dumnezeu m-a ajutat atata vreme; trebuie sa rabd acum, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data.


Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni : Bildad, Tofar si Elifaz Ameneul. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana. Cand au venit, au intrebat :


- Unde-s curtile lui Iov ? Unde este Iov ? Iar oamenii ii arata :


- Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii. Barba lui era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie.
Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu credeau ca-i chiar asa. Si au venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit era, ce palate si ce slugi avea, au stat acei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti, si n-a putut vorbi nici unul. Numai se uitau la el. Si gandeau ce va fi asta ? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta ? Si la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si in loc sa-l mangaie pe Iov in ranele si in durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de alta data, au inceput sa-l raneasca cu cuvantul :


- Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa ! Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor ! Ai fost nemilostiv si aspru ! Ai fost mandru ! Ai uitat de Dumnezeu ! Ai facut faradelegi inaintea Lui ! Si asa mereu l-au mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a venit al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se temea : " Mai, nu cumva sa fie o certare a Domnului pe drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta ". iar Iov a inceput a le spune cu blandete :


- Dragii mei; prietenii mei; spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu gropii, " mama mea ", si viermilor, " voi sunteti fratii si surorile mele ", decat sa vie prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte; adica, mai bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa aud din gura voastra acestea.


Si le-a spus : " voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor.


Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de pe sapte mii de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci, nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mania Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu-i adevarat.


Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov , dupa ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu s-a dat putin in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui.


Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese - caci carnea lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului, Iov era acum ranit si de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori :


- Iov, scoala-te ca un barbat, ia vestmantul tau - ca i-a trimis un vestmant din cel mai alb ca zapada -, incinge-te si sa stam de vorba amandoi !


Cine a zis " scoala-te " ? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala de vreme ! S-a sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat cu vestmantul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el :


- Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul ? Spune-Mi Mie care-i latimea cea de sub cer ? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina ? Unde erai tu cand am masurat Eu muntii cu asezamantul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile, cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si i-am spus : pana aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale ?


Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat greutatea vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am randuit nasterea fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut orionul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si lumina am daruit zidirii Mele.


Spune-Mi, unde erai tu atunci ? Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca branza, te-am tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si credinta ta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant rau in atatea scarbe si necazuri si boale, iata Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de camile si celelalte la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci.


Atunci S-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui, cand a venit de unde era dusa, l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbeni de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii si vite.


Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov : " Iarta pe sotia ta, ca nu-i vinovata ea, ci diavolul care a ispitit-o !"


Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant.


Si au fost zilele lui Iov, cum s-a spus, dupa bataia aceea, o suta patruzeci de ani, si-a adormit plin de zile si s-a dus la Ziditorul sau, la veselia cea vesnica.


Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu ? Daca a avut frica lui Dumnezeu, nici cand era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu.


Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca nici copiii lui sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat Dumnezeu ? Prin cate l-a trecut in veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in " sanul lui Avraam ", a carui stranepot era. Iata deci cum l-a binecuvantat Dumnezeu !


Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa nu fure, sau sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui : sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau ca-i pacat, sa nu fac ceva rau ca-i pacat ! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte rele si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.

Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrat, alt filosof. Si acela avea o femeie foarte talentata. Si a inceput sa spuna : " Domnule, am o femeie asa de frumoasa !". Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si a tras un zero. " Femeia mea e de neam mare; taica-sau a fost ministru ". Celalalt a mai tras un zero.

" Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava ". Acela a mai tras un zero. " femeia mea stie s alucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri la tot neamul, bucat ela mese mari ". Acela a mai tras un zero. " Femeia mea stie sa coase broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina sau cu mana. Uite cate talente are femeia mea !" Acela a mai tras un zero.

La urma a adaugat : " femeia mea are frica lui Dumnezeu si este credincioasa !" Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unun urmat de sase zerouri face un milion. Si a spus : " Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu cand ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa faca. Pentru ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule, nimic !"


Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeiaaceea si cu orice om. Poate sa aiba toate talentele, poate sa atie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala intelepciunii si omul acela nu-i bun de nimic.

Era un om invatat sa fure, macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau la parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Caci ii rusine in sat, daca te-o prinde pe tine ca furi; toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?

- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !

Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. Ce s-a gandit el ? " ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine ", ca era grau frumos. A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii; a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul -, a luat o copilita numai de trei-patru ani cu el. Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.

- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da', ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.

- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa de pe lan, a luat din gura la cai zabala si le-a dat sa manance.

Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s- adus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa. De ce se uita ? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita de la caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi -, de ce se uita taica-sau asa ?

Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, intreaba pe taica-sau :

- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a facut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala la cai, a pus copilita in carutasi cu caruta goala, s-a intors acasa. Cand vine acasa, femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua ca vine cu golul :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? Bine ti-a facut ! Te-a prins ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat !
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu -, si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit m-a intrebat : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ".

Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum soune Solomon -, sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. Omul este icoana vie a Sfintei Treimi pe pamant, are minte, cuvant si duh. Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.

Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta inttre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -, si pe minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.

Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.

Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi ".

Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica Domnului. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe din frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.

Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin."

cind ai frica de DUMNEZEU, nu iti lipseste curajul de a face bine, indiferent pe ce scara ierarhica si la ce nivel te afli, intelectual, material, spiritual. Nu te mindresti cu ce ai, fiind constient ca toate ti le poate lua DUMNEZEU intr-o clipa, nici nu rivnesti la ce are altul. Frica de DUMNEZEU porneste din teama de ai nu respecta legile lui. Nimeni nu ajunge sa-l iubeasca pe DUMNEZEU daca nu trece intii prin teama, iar cine intradevar ajunge sa-l iubeasca, acel e cu adevarat un om sfint. Pe DUMNEZEU, nu il poti mitui prin nimic, pentru ca el e in toate cite sint. In zilele noastre, sa fim sinceri , toate legile lui le incalcam in stil grosolan, avem pretentia sa ne iubeasca pentru tot ce facem impotriva lui, insa el demult si-a intors fata de la noi, ne cam amagim prin tot ce traim in afara legilor lui.

Daca este bun si iubitor, de ce sa-ti fie frica?

CINE NU MAI ARE RUSINE FATA DE OAMENI, NU MAI ARE NICI FRICA DE DUMNEZEU, SI FRICA DE DOMNUL ESTE INCEPUTUL INTELEPCIUNII !!!

Ar fi multe de spus, dar vad ca mi se sterg comentariile!!

orice fel de frica = teama! Cand iti este team, nu mai poti gandi rational.Unde-i intelepciunea?

[q

uote name='ametist' date='2009-04-22 14:45:24'] " Teama de Dumnezeu este inceputul intelepciunii !".[/quote]



Hai ca am mai auzit-o si pe-asta ,cine a spus-o Pavel? ce legatura are intelepciunea cu teama ?Frica iti ingradeste libertatea de actiune , inteligenta te elibereaza ...Eu cred ca numai unui primitiv ar putea sa-i fie frica de D-zeu.Eu daca ar ex o asemenea entitate sa-i spunem ,caci nu e persoana ,as simti o mare admiratie fata de tot ce-a creat .....m-as simti ca un bob de nisip in fata oceanului ...dar nu inteleg de ce sa-mi fie frica ...nu sunt de acord cu pacatul originar... Oameni buni traiti-va viata asa cum simtiti ,comportati-va natural ..si bineinteles e simplu sa cautati sa nu faceti aproapelui ce nu v-ar place sa vi se faca voua..

uitati-va la stiri,cine cunoasteti in cartierul militari,piata gorjului s-a declansat sodoma si gomora,arde crasma CATANGA

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

De la: Dorulet, la data 2009-07-22 22:14:46

ce tare...

www.animatedgif.net/religion/jbweb3sr3_e0.gif">

Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. - Mihail Sadoveanu

Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .

OK

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .


[/quote


Da, eu am frica de Dumnezeu pentru ca traiesc o viata in pacat. Ce este pacatul? - este o incalcare a legilor dumnezeiesti din religia ta, fericit e cel ce intradevar nu le incalca.

De la: AMIRALUL, la data 2009-07-22 22:40:07

Daca asta e Sfanta Treime, cred ca stiu de ce copia aia e cu varful in jos si incep sa-mi imaginez si ce (sau pe cine) reprezinta

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .

Ba s-o crezi tu, ca pacatosii au frica de Dumnezeu.....N-au nici respect, nici frica si nici nu-l iubesc. Pt. ei e doar un concept cre(s)tin !!!!

De la: shanice, la data 2009-07-24 13:51:09

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .

Ba s-o crezi tu, ca pacatosii au frica de Dumnezeu.....N-au nici respect, nici frica si nici nu-l iubesc. Pt. ei e doar un concept cre(s)tin !!!!

asta e mentalitatea ta ...parerile sunt diverse.
Ai vazut cumva reactia unui pacatos atunci cand este intr-o situatie disperata (intre viata si moarte)?
Chiar daca nu striga la Dumnezeu el totusi este ingrozit . DE CE ? DUPA MINTEA TA ?

De la: 9am064173, la data 2009-07-24 13:44:56

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .


[/quote


Da, eu am frica de Dumnezeu pentru ca traiesc o viata in pacat. Ce este pacatul? - este o incalcare a legilor dumnezeiesti din religia ta, fericit e cel ce intradevar nu le incalca.

Pai ? si daca este fericit cel care nu incalca legile lui Dumnezeu ,de ce nu faci si tu la fel?ca sa fii si tu fericit.

De la: gabita_3_, la data 2009-07-26 21:53:56

De la: 9am064173, la data 2009-07-24 13:44:56

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .


[/quote


Da, eu am frica de Dumnezeu pentru ca traiesc o viata in pacat. Ce este pacatul? - este o incalcare a legilor dumnezeiesti din religia ta, fericit e cel ce intradevar nu le incalca.

Pai ? si daca este fericit cel care nu incalca legile lui Dumnezeu ,de ce nu faci si tu la fel?ca sa fii si tu fericit.

E simplu, nu pot, eu ma refeream la cele fericirii din religia ortodoxa, caci asta e scara pe care vreau sa urc, nu pot pe mai multe deodata. Acuma depinde si de gradul de constientizare a pacatelor fiecaruia.

' Duhul Sfint, care ne arata pacatele noastre ca sa nu cadem in plasa lui satan; adica sa-mi tin mintea in iad dar sa nu deznadajduiesc, caci dragostea lui DUMNEZEU este mai puternica. Rugaciunea lui IISUS nastea in in sufletul meu lacrimi de pocainta si ele aduceau victoria iertarii pacatelor. Mila lui DUMNEZEU ma facea sa ma simt tot mai mic si ma purta pe drumul smereniei. Cu cit ma priveam mai mult prin "ochelarii " lui DUMNEZEU si nu dadeam atentie parerilor oamenilor, cu atit ma apropiam mai mult de EL, cu atit mi se parea ca sint mai rau 'DOAMNE iarta-ne noua precum iertam si noi celorlalti..." Acesta era drumul spre pocainta, spre post, spre marturisire, spre bucurie. NU judecam cine era rau sau bun sau aproape de DUMNEZEU, ci singura mea intrebare era: Cit de departe sint eu de EL?.."............Doua milioane de kilometri pe drumul cautarii - de KLAUS KENNETH

De la: 9am064173, la data 2009-07-27 11:13:56

De la: gabita_3_, la data 2009-07-26 21:53:56

De la: 9am064173, la data 2009-07-24 13:44:56

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .


[/quote


Da, eu am frica de Dumnezeu pentru ca traiesc o viata in pacat. Ce este pacatul? - este o incalcare a legilor dumnezeiesti din religia ta, fericit e cel ce intradevar nu le incalca.

Pai ? si daca este fericit cel care nu incalca legile lui Dumnezeu ,de ce nu faci si tu la fel?ca sa fii si tu fericit.

E simplu, nu pot, eu ma refeream la cele fericirii din religia ortodoxa, caci asta e scara pe care vreau sa urc, nu pot pe mai multe deodata. Acuma depinde si de gradul de constientizare a pacatelor fiecaruia.

' Duhul Sfint, care ne arata pacatele noastre ca sa nu cadem in plasa lui satan; adica sa-mi tin mintea in iad dar sa nu deznadajduiesc, caci dragostea lui DUMNEZEU este mai puternica. Rugaciunea lui IISUS nastea in in sufletul meu lacrimi de pocainta si ele aduceau victoria iertarii pacatelor. Mila lui DUMNEZEU ma facea sa ma simt tot mai mic si ma purta pe drumul smereniei. Cu cit ma priveam mai mult prin "ochelarii " lui DUMNEZEU si nu dadeam atentie parerilor oamenilor, cu atit ma apropiam mai mult de EL, cu atit mi se parea ca sint mai rau 'DOAMNE iarta-ne noua precum iertam si noi celorlalti..." Acesta era drumul spre pocainta, spre post, spre marturisire, spre bucurie. NU judecam cine era rau sau bun sau aproape de DUMNEZEU, ci singura mea intrebare era: Cit de departe sint eu de EL?.."............Doua milioane de kilometri pe drumul cautarii - de KLAUS KENNETH

Pacat, ca doresti ceva bun dar nu stii cum si cui sa te adresezi

Apostolul Pavel spune : pot totul in Hristos care ma intareste. Nu exista scuza pt.pacat stiai ?
Hristos spune : Harul Meu iti este de ajuns.

De la: gabita_6_, la data 2009-07-27 21:59:03
Pacat, ca doresti ceva bun dar nu stii cum si cui sa te adresezi

Apostolul Pavel spune : pot totul in Hristos care ma intareste. Nu exista scuza pt.pacat stiai ?
Hristos spune : Harul Meu iti este de ajuns.

e atit de usor sa-ti doresti, mai greu sa realizezi, cu cit vrei sa urci mai mult spre DUMNEZEU, prin post si rugaciune, astea cred eu ca sint caile prin care lucreaza DUHUL SFINTin om, cu atit iti dai seama cit esti de nevrednic, de pacatos, iti dai seama ca nimic n-ai facut in viata ta placut lui DUMNEZEU, ti-ai dedicat mult din viata partii materiale, intelectuale si ai lasat spiritul in voia sortii. Crezi ca e asa usor in lumea noastra sa faci voia DOMNULUI?...sa nu cazi in mindrie, sa ajuti pe cel de linga tine dezinteresat, sa nu-l judeci, sa-ti dai o parte din avere celui sarman, sa nu-ti stringi averi materiale si sa devii sluga lor , sa-ti imbogatesti mintea cu multe cunostinte ale stiintei si totusi sa reusesti sa le raportezi toate la DUMNEZEU?........crezi ca e usor sa-ti intorci si celalalt obraz si sa-l ierti din inima nu de fatada, pe cel ce-ti face rau?........cite minute din viata noastra in fiecare zi le daruim materialului, intelectului si cite spiritului, si atunci iti zic inca odata ca sint ff nevrednica, poate tocmai fiindca constientizez f bine tot ce fac in viata.

De la: gabita_3_, la data 2009-07-26 21:51:04

De la: shanice, la data 2009-07-24 13:51:09

De la: gabita_0, la data 2009-07-23 11:23:33
Frica de Dumnezeu nu inseamna a te ingrozi de EL ,ci are cu totul alt inteles : RESPECT ,REVERENTA, ASCULTARE DE EL .
Numai cei care traiesc o viata de pacat au frica de Dumnezeu .

Ba s-o crezi tu, ca pacatosii au frica de Dumnezeu.....N-au nici respect, nici frica si nici nu-l iubesc. Pt. ei e doar un concept cre(s)tin !!!!

asta e mentalitatea ta ...parerile sunt diverse.
Ai vazut cumva reactia unui pacatos atunci cand este intr-o situatie disperata (intre viata si moarte)?
Chiar daca nu striga la Dumnezeu el totusi este ingrozit . DE CE ? DUPA MINTEA TA ?

Din instinct de conservare Domnitza.....Matale ai auzit vreodata cum striga cineva ajutor???? Tot asa e !!!
Doar ca, in anumite cazuri, Dumnezeu le raspunde si la pacatosii care nu cred in El....poate ca sa le dea un semn al prezentei divine, sau doar le mai ofera o sansa, cine poate sti !?

Minciuna şi tupeul sau mitul lui Isus

Un pămîntean de rînd , cu numele Isus
Născut în vremuri ce demult s-au dus
Era în lume nimeni şi avea să fie un zeu
Pornind cu o minciună şi cît mai mult tupeu
Efortul şi puterea pe care le-a depus
În timpul vieţii sale , ce prematur s-a scurs
Au fost doar o scînteie , pusă pe o iască
Şi trimisă-n lume , să o răspîndească
Prin discipoli dornici şi cu mult tupeu
Spunînd că-i trimisă chiar de Dumnezeu
Dar la vremea ceea , condusă de romani
Era urbea în care , escroci ori şarlatani
Erau puşi pe cruce , socotiţi duşmani
Sau bătuţi cu pietre pînă la omor
De întreaga urbe şi al său popor
Astfel a păţit-o şi acel Isus
Judecat în grabă şi pe cruce pus
Pe dealul Golgotei , viaţa lui s-a dus
La acei frumoşi treizecişitrei de ani
Neprimind iertare , nici din cer şi nici de la romani
Iar povestea lui , nescrisă , după şaptezeci de ani
A fost concepută de alţi şarlatani
Dornici de putere şi chiar de mulţi bani
Au răstălmăcit-o şi-au dus-o-n biserici
Utopia lumii , hrană pentru clerici
Cum dintr-o sămînţă poţi obţine un lan
Dintr-o picătură poţi face un ocean
Astfel dusă-n lume marea utopie
Pentru credincioşi , taxă pe prostie
A fost spusă lumii , doar din interes
Şi paradoxal , a avut succes
E perpetuată cu mai mult tupeu
Căci toţi terienii vor să aib - un zeu
Şansele sînt mari , visul de coşmar
Dar prostia-n lume nu are hotar !

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: 999florin, la data 2009-07-31 04:30:13Minciuna şi tupeul sau mitul lui Isus

Un pămîntean de rînd , cu numele Isus
Născut în vremuri ce demult s-au dus
Era în lume nimeni şi avea să fie un zeu
Pornind cu o minciună şi cît mai mult tupeu
Efortul şi puterea pe care le-a depus
În timpul vieţii sale , ce prematur s-a scurs
Au fost doar o scînteie , pusă pe o iască
Şi trimisă-n lume , să o răspîndească
Prin discipoli dornici şi cu mult tupeu
Spunînd că-i trimisă chiar de Dumnezeu
Dar la vremea ceea , condusă de romani
Era urbea în care , escroci ori şarlatani
Erau puşi pe cruce , socotiţi duşmani
Sau bătuţi cu pietre pînă la omor
De întreaga urbe şi al său popor
Astfel a păţit-o şi acel Isus
Judecat în grabă şi pe cruce pus
Pe dealul Golgotei , viaţa lui s-a dus
La acei frumoşi treizecişitrei de ani
Neprimind iertare , nici din cer şi nici de la romani
Iar povestea lui , nescrisă , după şaptezeci de ani
A fost concepută de alţi şarlatani
Dornici de putere şi chiar de mulţi bani
Au răstălmăcit-o şi-au dus-o-n biserici
Utopia lumii , hrană pentru clerici
Cum dintr-o sămînţă poţi obţine un lan
Dintr-o picătură poţi face un ocean
Astfel dusă-n lume marea utopie
Pentru credincioşi , taxă pe prostie
A fost spusă lumii , doar din interes
Şi paradoxal , a avut succes
E perpetuată cu mai mult tupeu
Căci toţi terienii vor să aib - un zeu
Şansele sînt mari , visul de coşmar
Dar prostia-n lume nu are hotar !

De la: alehin, la data 2009-07-31 23:38:28

De la: 999florin, la data 2009-07-31 04:30:13Minciuna şi tupeul sau mitul lui Isus



Un pămîntean de rînd , cu numele Isus

Născut în vremuri ce demult s-au dus

Era în lume nimeni şi avea să fie un zeu

Pornind cu o minciună şi cît mai mult tupeu

Efortul şi puterea pe care le-a depus

În timpul vieţii sale , ce prematur s-a scurs

Au fost doar o scînteie , pusă pe o iască

Şi trimisă-n lume , să o răspîndească

Prin discipoli dornici şi cu mult tupeu

Spunînd că-i trimisă chiar de Dumnezeu

Dar la vremea ceea , condusă de romani

Era urbea în care , escroci ori şarlatani

Erau puşi pe cruce , socotiţi duşmani

Sau bătuţi cu pietre pînă la omor

De întreaga urbe şi al său popor

Astfel a păţit-o şi acel Isus

Judecat în grabă şi pe cruce pus

Pe dealul Golgotei , viaţa lui s-a dus

La acei frumoşi treizecişitrei de ani

Neprimind iertare , nici din cer şi nici de la romani

Iar povestea lui , nescrisă , după şaptezeci de ani

A fost concepută de alţi şarlatani

Dornici de putere şi chiar de mulţi bani

Au răstălmăcit-o şi-au dus-o-n biserici

Utopia lumii , hrană pentru clerici

Cum dintr-o sămînţă poţi obţine un lan

Dintr-o picătură poţi face un ocean

Astfel dusă-n lume marea utopie

Pentru credincioşi , taxă pe prostie

A fost spusă lumii , doar din interes

Şi paradoxal , a avut succes

E perpetuată cu mai mult tupeu

Căci toţi terienii vor să aib - un zeu

Şansele sînt mari , visul de coşmar

Dar prostia-n lume nu are hotar !

[/q




De la Alehin:
Daca bobul de grau nimereste intr-un sol fertll ....putrezeste ...incolteste si apare o noua viata, la cine stie cate mii de km ....viata dupa moarte cine stie ....

Post si rugaciune!
Cine nu traieste in Hristos si Sfanta Maria Fecioara Neinceputa, traieste degeaba!
Pentru crestini, o rugaciune a inimii



Domnul meu din cer
Preaerecte Isus Hristos
Nu mă lăsa să pier
Pe mine, robul tău de jos.

Fecioara Maria Neincepută
Luminată şi nefu....[scuze]nefolosită
Curată şi cu dragoste multă
Apără pe mine, oiţa blândă
Când necuratul îmi ia sufletul la trântă

Sfânta Treime de Sus
Apără şi ursuletul meu de pluş
Apără pe toţi fanii tăi
Şi pedepseşte pe cei răi.

Domnu' meu de Sus
Către tine, sunt supus
Trăiesc în rugăciune din zori până la apus

Amin+

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Frica e dumnezeul vostru… cind va trece, omoriti in numele “lui”.

FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ♢ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoşa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de nelinişte, de teamă. A şti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. p h r i k ē.
Sursa: DEX ‘98 | dexonline.ro/search.php?cuv=frica

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: 999florin, la data 2009-08-01 23:36:58Frica e dumnezeul vostru… cind va trece, omoriti in numele “lui”.

FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ♢ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoşa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de nelinişte, de teamă. A şti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. p h r i k ē.
Sursa: DEX ‘98 | dexonline.ro/search.php?cuv=frica

Ba ce comentarii...parca ati fi toti filozofi...da-mi place,ce sa spun!
Unde-i ala de-si spunea TISOR,ca va pune la zid cu astfel de subiecte..
As zice,sa treceti pe ceva de actualitate..de exemplu: PINA UNDE?

ARGUMENTE ŞI DOVEZI (PE SCURT) DESPRE EXISTENŢA LUI DUMNEZEU ŞI A VIEŢII DE DINCOLO DE MOARTE

Sunt foarte multe argumente şi dovezi că există Dumnezeu şi viaţă dincolo de moarte.

Câteva dintre ele sunt redate pe scurt pe blogul următor:

http://www.cezar-iasi.blogspot.com/
Pe blog mai găsiţi: înregistrări video cu miracole ; videoclipuri ; legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi posturi de radio) ; cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator) ; articole foarte interesante ; adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care ofera servicii caritative, etc.

Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să folosească şi altora. Chiar merită.

În textul următor voi reda câteva dintre argumentele şi dovezile existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte. Aceste argumente şi dovezi nu sunt epuizate nici pe departe prin textul următor. Mai sunt multe alte argumente şi dovezi care atestă existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, încât ar putea fi scrise tomuri întregi.

Mai întâi, câteva citate semnificative :
« Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu! » (Francis Bacon)
« Sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific. »- (Nicolae Constantin Paulescu, savant)
« Omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: Cred în Dumnezeu, ci trebuie să afirme : Ştiu că Dumnezeu este! » (Nicolae Constantin Paulescu)
« Dacă tabla înmulţirii sau teorema lui Pitagora ar avea precepte morale, s-ar găsi mulţi să le nege adevărul. » (Nicolas Malebranche)

În primul rând Dumnezeu ne-a revelat existenţa sa şi a vieţii de dincolo. Cuvântul Revelaţie provine din expresia latină „retro velum dare”, adică „a da vălul la o parte, a descoperi”. Sunt două tipuri principale de Revelaţie : Revelaţia naturală (prin care descoperim existenţa lui Dumnezeu din creaţia sa) şi Revelaţia supranaturală (pentru că Dumnezeu însuşi s-a descoperit oamenilor prin profeţi, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos şi prin multe fapte şi intervenţii miraculoase)

1) REVELAŢIA NATURALĂ

a) Mărturia macrocosmosului şi a microcosmosului despre existenţa lui Dumnezeu:

Toată creaţia "vorbeşte" despre Dumnezeu, atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul. Există atei care au ajuns la credinţă doar studiind la microscop un picior de albină, văzând câtă complexitate există în celule şi molecule şi dându-şi seama de Fiinţa Inteligentă Supremă din spatele creaţiei, pentru că această creaţie complexă nu putea să apară la întâmplare. Este vorba de argumentul teleologic al existenţei lui Dumnezeu, dedusă din complexitatea creaţiei. În limba engleză există o expresie, intelligent design, care ilustrează faptul că universul este creat în mod inteligent de Dumnezeu. Acest design inteligent îl vedem atât în macrocosmos, cât şi într-un fir de iarbă la microscop.

Religia şi ştiinţa sunt complementare, sunt în armonie, iar cei mai mulţi savanţi şi filosofi sunt credincioşi. Tocmai aceasta e tema tezei mele de doctorat: Armonia dintre religie şi ştiinţă. Doar ştiinţa superficială poate să ducă la ateism, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei readuce pe om la Dumnezeu”.

Ruptura dintre religie şi ştiinţă e artificială şi e de domeniul trecutului. În prezent, religia şi ştiinţa au început să se regăsească una pe alta şi să redescopere armonia dintre ele. Au început şi la noi în ţară cursuri despre armonia dintre religie, filosofie şi ştiinţă, care se fac în occident de mai bine de 20 de ani. Nu cu mult timp în urmă unii au crezut că religia şi ştiinţa n-ar avea nimic în comun, ba chiar că ar fi opoziţie, ceea ce este fals, pentru că religia şi ştiinţa sunt de fapt într-o armonie perfectă şi sunt complementare. Cei mai mulţi savanţi şi filosofi au fost convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte.
Nicolas Malebranche spunea: "Dacă tabla înmulţirii sau teorema lui Pitagora ar avea precepte morale, s-ar găsi mulţi să le nege adevărul". Cu alte cuvinte, ateii neagă existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, pentru că credinţa implică şi respectarea preceptelor morale.

Ateismul nu are nici o bază. Nu este nici un argument şi nici o dovadă că Dumnezeu nu există, dimpotrivă, sunt foarte multe argumente şi dovezi că există. Faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu şi sufletele, nu înseamnă că nu există. Dumnezeu şi sufletele există cu adevărat. Întâlnirea religiei şi ştiinţei în domeniul fizicii cuantice - o ramură a fizicii destul de nouă - este încă o dovadă în plus, că, cu cât adâncim cercetările în ştiinţă, cu atât se întâlnesc mai mult adevărurile religiei. Numai ştiinţa superficială contrazice religia, însă ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu ”.

Un exemplu de fizico – teologie este cel oferit de fizicianul Frank Tipler. În ultima sa carte, The Physics of Immortality / Fizica nemuririi – Dumnezeu, cosmologie modernă şi învierea morţilor (tradusă şi în limba română şi apărută la Editura Tehnică, Bucureşti, 2008), el argumentează că învăţăturile religiei despre supravieţuirea eternă în faţa morţii pot fi acum întărite mult mai convingător de fizică. Ştiinţa însăşi ne poate da acum siguranţa matematică că vom învia din morţi şi tot fizica poate conduce, de asemenea, la siguranţa absolută privind existenţa lui Dumnezeu. Supravieţuim imediat după deces ca suflete. După deces are loc judecata particulară, după care sufletul merge în rai sau în iad. Iar la sfârşitul lumii, într-o clipă, printr-un miracol, va fi înviat şi trupul fiecărui om. Va fi acelaşi trup de pe pământ, dar în acelaşi timp va avea proprietăţi supranaturale, cum a fost trupul Domnului Isus Cristos după înviere. Trupul va fi unit cu sufletul, astfel că omul, în integralitatea sa (suflet şi trup) va merge la judecata universală (judecata tuturor oamenilor de pe pământ). După judecata universală omul în întregimea sa (suflet şi trup) va merge acolo unde sufletul era deja după judecata particulară: în rai sau în iad. Fizica, matematica şi teologia sunt în strânsă legătură. În occident există chiar disciplina de studiu matematică teologică.

Un ateu nu are scuză pentru necredinţa sa, se află în ignoranţa vinovată chiar dacă nu ar avea nici un fel de cultură religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul : “Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani : “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20). “ Credinţa e o condiţie necesară pentru mântuire, pentru fericirea veşnică, dar nu e suficientă.

În Psalmul 13,1 este scris: "Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate, este ca o nebunie.

Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat.

Despre ignoranţa vinovată a ateilor şi a celor indiferenţi faţă de religie, marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal scria (citez din Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, carte pe care o recomand):
“Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine.
În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea...
Iată o îndoială cu teribile urmări. Este, desigur, un foarte mare rău să fim cuprinşi de această îndoială ; însă este cel puţin o datorie indispensabilă să căutăm a ne da seama când suntem cuprinşi de ea.
Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură.
Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit ?
Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată ?
Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor.
Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine : se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt. »

Ca şi alţi savanţi, şi savantul Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii dincolo de moarte şi spunea: „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.” Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, a scris în cartea de onoare: „Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu! ”A spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia şi că oamenii de ştiinţă au început să-şi dea seama mai clar de acest lucru începând cu descoperirea spectrului electromagnetic: „Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii. ”


b) Creaţia şi evoluţia nu se contrazic, ci se îmbină:

În legătură cu creaţia şi evoluţia, greşeala unora este că merg doar pe logica terţului exclus : „sau...sau... ” „ sau creaţie sau evoluţie”. Dar este şi logica terţului inclus : „ şi...şi... ” „şi creaţie şi evoluţie”. Dumnezeu a îmbinat creaţia cu evoluţia în mod admirabil. Creaţia specială se aplică doar omului, nu şi celorlalte specii. Deci, omul a fost creat de Dumnezeu în mod special, ca o coroană a creaţiei văzute, nu a fost creat prin evoluţie, cum au fost create celelalte specii.
În plus, între om şi animal există deosebiri esenţiale (nu doar deosebiri graduale), pentru că omul, spre deosebire de animal, este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. (Când vorbim despre chipul lui Dumnezeu ne referim atât la un chip spiritual, cât şi la un chip uman, ambele accepţiuni ale chipului fiind revelate prin întruparea Domnului Isus Cristos).

Pierre Teilhard de Chardin a dezvoltat o teorie în care se împletesc creaţionismul şi evoluţionismul. Iar Jacques Monod (n. 1910), medic şi biochimist francez (premiul Nobel pentru psihologie şi medicină, în 1965 pentru lucrări de biochimie şi genetică) scria: “Nu-i exclus că aşa au evoluat toate, dar nu fără Dumnezeu”. Creaţia nu a fost doar în momentul iniţial, ci continuă prin evoluţie. Evoluţionismul nu poate fi la întâmplare, ci este dirijat de Dumnezeu. Creaţia nu s-a oprit niciodată. Actul de creaţie e un gest uriaş, continuu, trasat pe tot parcursul timpului. El continuă încă. Omul este chemat să participe şi el la creaţie, în calitate de co-creator creat.

Teoria evoluţiei e perfect compatibilă cu Biblia, a declarat arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, ministrul Culturii din Vatican. Ravasi a făcut aceste declaraţii cu prilejul organizării la Vatican, între 3 şi 7 martie 2009, o conferinţă prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la publicarea volumului “Asupra originii speciilor”, în care Darwin şi-a expus teoria evoluţiei. Evenimentul a reunit în egală măsură oameni de ştiinţă, teologi şi filosofi.
Arhiepiscopul Ravasi a mai spus că teoriile lui Darwin “n-au fost niciodată condamnate de Biserica Catolică, după cum nici cărţile lui n-au fost interzise”. Papa Pius al XII-lea a declarat, în 1950, că Biserica Catolică nu interzice studiul evoluţiei, iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus, în 1995, că evoluţionismul încetase să fie o “simplă ipoteză” pentru catolici. Astfel, Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a întregii cărţi a Genezei. De exemplu, cele şase zile ale creaţiei lumii sunt de fapt epoci sau ere. În acest sens, Biserica Catolică susţine un evoluţionism teist (dirijat de Dumnezeu), spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv în creaţie.
Iată câteva linkuri despre această conferinţă care s-a desfăşurat la Roma:

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=17284&lang=r

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=16712&idcom=7030

http://www.vaticanradio.org/rom/Articolo.asp?c=270658

Un articol foarte interesant pe această temă poate fi citit accesând linkul:
http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_01_03

Lamarck şi Darwin, pe ale căror idei materialiştii moderni şi-au edificat sistemul, credeau în Dumnezeu:

Jean-Baptiste de Lamarck: „Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere în întregime supusă legilor, această natura, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţei sale atotputernice. Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcţionarea legilor naturii, pentru că aceste legi vin de la El. Iar această voinţă nu poate fi limitată, puterea din care ea emană neavând limite”. (Lamarck, Histoire naturelle des animaux sans vertébres, I, ediţia a doua, Editura Baillière, Paris, 1885, pag. 267)

Charles Darwin: „O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu, care ţine de raţiune iar nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate - sau mai bine zis din imposibilitatea - de a concepe acest imens si prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi al unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt nevoit să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog într-o oarecare măsură cu cel al omului, şi merit numirea de deist. ” (La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny, I, Editura Reinwald, Paris, 1888, pag. 363)

Aşa cum spuneam, nu toată cartea Genezei trebuie interpretată literal, ci unele pasaje, cum sunt cele ale creaţiei în şase zile, trebuie interpretate simbolic, metaforic. Helmut Hofling, în cartea Cosmosul dintr-o privire, arată cum cele şase “zile” din cartea Genezei sunt de fapt cele şase ere geologice:

- era arhaică (prima zi)
- era algonkiană sau precambrianul (a doua zi)
- paleozoicul (a treia zi)
- mezozoicul (a patra zi)
- era neozoică are două zile care se împart astfel:
- terţiarul (a cincea zi)
- cuaternarul (era in care suntem si care continua de fapt) este a şasea zi
« Odihna » lui Dumnezeu în ziua a şaptea, o putem încadra în acel « deja...şi nu încă » al Împărăţiei sale. Dumnezeu este în afara timpului ; timpul curge pentru noi, dar la Dumnezeu toate sunt prezente, astfel că, Împărăţia lui Dumnezeu, deşi pentru noi e « în construcţie », putem considera că, pentru Dumnezeu, e prezentă deja.

Tot cu ajutorul logicii terţului inclus, putem înţelege că Isus Cristos este şi Dumnezeu şi om. Denis de Rougemont spunea că fără practica creştinismului - a Dumnezeului-om - fizicienii n-ar fi ajuns niciodată să accepte că fotonul poate fi, în acelaşi timp, şi undă, şi corpuscul. Deci şi fizica ne învaţă practic logica terţului inclus, prin faptul că fotonul, particula luminii, este şi undă şi corpuscul, în acelaşi timp.

De asemenea, tot cu ajutorul logicii terţului inclus putem înţelege că Dumnezeu este şi iubitor şi drept. În iubirea lui, Dumnezeu ne dă iertare dacă ne întoarcem la el în viaţa pămantească, iar dreptatea lui se manifestă mai ales după moarte, în sensul că nu-i poate primi în rai şi pe păcătoşii care n-au făcut pocăinţă de păcate pe pământ, pentru că ar fi nedrept, iar el, ca Fiinţă perfectă, nu poate fi nedrept. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică, cât şi de suferinţa veşnică.

c) Există în om un "desiderium", care înseamnă "dorinţă de fericire totală", " dorinţă de fericire până la stele". Acestei dorinţi de fericire totală îi corespunde realitatea împlinirii ei în Dumnezeu, care va fi acordată celor ce vor ajunge la mântuire, la fericirea veşnică. Orice om are în el această dorinţă de fericire, de împlinire totală, numai că mulţi o caută unde nu este, sau chiar pe căi greşite, în loc să caute împlinirea ei în Dumnezeu. Oricât de împlinit ar fi un om, tot îi va rămâne în suflet acest "desiderium", această dorinţă de împlinire totală, "până la stele", care poate fi găsită numai în Dumnezeu.

d) Câteva exemple de scriitori, foşti atei, care au devenit creştini

Scriitorul francez André Frossard a fost intâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris, printre altele, şi cărţile „Dumnezeu există, eu L-am întalnit” şi „Întrebări despre Dumnezeu”, care sunt traduse în limba română şi le recomand.
Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul francez Paul Claudel. Şi exemplele pot continua.

e) Mărturii ale oamenilor de ştiinţă referitoare la existenţa lui Dumnezeu, a vieţii dincolo de moarte şi a armoniei dintre religie şi ştiinţă

Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, scria: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: Cred în Dumnezeu, ci trebuie să afirme : Ştiu că Dumnezeu este.” (Nicolae Constantin Paulescu - Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, pag. 115)

În aceeaşi carte scrie : „În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 110).

Iar despre materialism şi ateism Nicolae Paulescu scrie: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care Materialismul şi corolarul său, Ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit, care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 129)

„Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiintei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă -fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 119 – 120).

Alte exemple:

Wernher von Braun (1912-1977), inginer american de origine germană. Creatorul fusibilelor V2 şi al rachetelor spaţiale americane. A scris multe articole despre ştiinţă şi credinţă. într-o conferinţă ţinută la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, în iunie 1972 spunea: “Ştiinţa nu este incompatibilă cu religia. În timp ce ştiinţa ne învaţă tot mai multe despre creaţiune, religia ne învaţă tot mai mult despre Creator!”
Între cuvintele care-i plăceau mai mult să le citeze erau cele spuse de astronautul american Frank Borman, după misiunea astronavei Apollo 8, care de Crăciun în anul 1968 a înconjurat luna. Celor care după acest Crăciun petrecut în spaţiu îl întrebau dacă a văzut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care în 6 aug. 1961 după întoarcerea sa din spaţiu a declarat că nu l-a întâlnit pe Dumnezeu), Frank Borman răspundea: “Nu, pe Dumnezeu nu l-am văzut, dar am văzut clar dovezile existenţei Sale”. Werhner von Braun mai spunea: “Cu cât vom înţelege mai bine universul, cu atât vom admira mai mult pe Creator!”

Max Planck (1858-1947), fizician german, creatorul teoriei quantelor. Premiul Nobel în 1928. Era credincios practicant, mergând regulat la biserică. Declară: “Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează.”

Jurien de la Graviere, preşedinte al Academiei de Ştiinte din Paris, in C. R. Acad. des Sciences, şedinţa din 27 decembrie 1886, p. 1293: „Botanica este o ştiinţă care, cu umilinţă, se mulţumeşte să-l admire pe Creator în operele sale”.

Etienne Geoffroy Saint-Hilaire, celebru naturalist, membru al Academiei de Ştiinţe: „Ajuns la această limită, fizicianul dispare; omul religios singur rămâne, pentru a împărtăşi entuziasmul sfântului Profet şi pentru a striga cu dânsul: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu...”. (Etienne Geoffroy Saint-Hilaire Philosophie anatomique, Paris, 1822, II, p. 499).

Hervé Faye, astronom ilustru, membru al Academiei de Ştiinte: „Şi cum inteligenţa noastră nu s-a facut ea insăşi, trebuie să existe o inteligenţă superioară din care derivă a noastră. Şi cu cât ideea pe care ne-o vom face despre această inteligenţă supremă va fi mai înaltă, cu atât ne vom apropia mai mult de adevăr; nu riscăm să ne înşelăm considerând-o drept autoarea tuturor lucrurilor, raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor care au deşteptat cugetarea noastră; şi, în fine, iată-ne pregătiţi să înţelegem şi să primim formula tradiţională: Dumnezeu, Tatal, atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului... ”. (Faye Sur l'origine du monde. Theories cosmogoniques des anciens et des modernes, Ed. Gauthier-Villars, Paris, 1884, p. 9)
Arthur S. Eddington (1882-1946), astronom şi fizician englez. El a determinat masa, temperatura şi constituţia a numeroase stele. Spunea: “Fizica modernă ne conduce în mod necesar la Dumnezeu!”

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630) şi-a rezumat crezul afirmând: “Sunt creştin”. L-a recunoscut pe Dumnezeu drept « Creatorul plin de bunăvoinţă, care a adus în fiinţă natura din nimic ». Legile descoperite de el, ale mişcării planetare, au fost rezultatul credinţei în Dumnezeu, ca Dumnezeu al ordinii, şi nu al haosului. În cartea sa, Armonia lumilor, publicată în 1619, pentru a prezenta cel de-al treilea principiu al mişcării planetare, Kepler scria: « Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Sa şi întelepciunea Lui nu are sfârşit. » Afirmatiile lui Kepler reflectă credinţa creştină pe care acest mare om de ştiinţă a avut-o: « Văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu. »

Hans Spemann (1869-1941), biolog german, premiul Nobel în 1935 pentru cercetări asupra mecanismului fiinţelor vii, declara: “Trebuie să mărturisesc că în timp ce fac cercetări am impresia că am în faţa mea o fiinţă cu care dialoghez şi care mă depăşeşte total prin inteligenţa Sa. Această prezenţă de necrezut trezeşte în cercetător un respect de admiraţie.”

Guglielmo Marconi (1874-1937), fizician italian, a realizat primele linii de telegrafie fără fir. Premiul Nobel în 1909. De pe vasul său din marea Mediterană a aprins lămpile de la Congresul euharistic ţinut la Sidney în Australia. Un fapt fără precedent! El zicea: “Ştiinţa singură nu poate lămuri multe mistere, în primul loc, al existenţei noastre: cine suntem, de unde venim şi unde mergem? Eu declar cu mândrie că sunt creştin. Credinţa o am nu numai ca membru al Bisericii Catolice dar şi ca om de ştiinţă!”

f) Despre cauzele necazurilor şi suferinţei din lume

Dumnezeu nu a vrut răul în lume. Întreaga răspundere pentru răul din lume îi revine omului. Necazurile şi bolile au intrat în lume mai întâi datorită păcatului strămoşesc al omului, pentru că omul a cedat ispititorului. De asemenea, au şi diferite cauze genetice şi alte cauze (alcoolismul, fumatul, alimentaţia nesănătoasă, etc.)

Deci, necazurile şi bolile nu sunt date de Dumnezeu, ci sunt cauzate de oameni. În general răul este împărţit în trei categorii : răul moral (păcatul), răul fizic şi răul metafizic. Răul fizic şi metafizic provin din răul moral, din păcat. Dacă Dumnezeu ar fi suprimat răul, ar fi însemnat să suprime şi liberul arbitru al omului şi ar fi însemnat să creeze roboţi coordonaţi de El, nu oameni cu voinţă liberă.

Nenorocirile şi bolile provin din folosirea improprie şi nepotrivită a libertăţii umane. Oare nu noi poluăm apa pe care o bem, aerul pe care-l respirăm, alimentele cu care ne hrănim, pământul pe care trăim? Oare nu noi provocăm grave dureri fizice şi boli incurabile cu această gestionare improprie a comorilor pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziţie? Oare nu noi suntem direct responsabili chiar şi faţă de atâţia copii care sunt încă în sânul matern?

O mentalitate greşită ne face să-l considerăm pe Dumnezeu responsabil, fără motive reale şi concrete; trebuie să renunţăm la afirmaţia devenită proverbială că toate se întâmplă pentru că “…este voinţa lui Dumnezeu”. De exemplu, ştim că circa 250.000 de persoane mor anual în lume din cauza bolilor cum ar fi malaria, febra tifoidă, holera. în realitate, este vorba de afecţiuni provocate de poluarea apelor şi a ambientului, cauzate de fuga omului după câştig, fără se ţină cont de valoarea vieţii. Şi apoi se aude afirmaţia resemnată a celui care nu ştie să distingă responsabilităţile, adică faptul că “…trebuie acceptată voinţa lui Dumnezeu”.
Sunt prea multe femei care dau vina pe Dumnezeu pentru sterilitatea lor şi care se întreabă de ce Dumnezeu le refuză maternitatea. Aceste femei ştiu că pesticidele de pe fructe sau de pe verdeţuri au un grad aşa de mare de toxicitate, încât provoacă daune grave şi ireversibile pentru capacitatea lor reproductivă?

O atentă analiză medicală demonstrează că 75% dintre cazurile de cancer înregistrate în lume pot fi evitate în mod normal. Totuşi, mulţi vor muri întrebându-se în mod inutil: “De ce mi-a trimis Dumnezeu cancerul?” Statisticile mai afirmă că, în orice ţară din lume, dotată cu un grad destul de ridicat de bunăstare privată şi socială, mor în fiecare an circa 15.000 de persoane şi alte 120.000 sunt rănite în accidente de circulaţie. Care sunt cauzele acestei statistici descurajatoare? 69% dintre ei mor din cauza unei erori a şoferului; 17% din cauza stării drumurilor; 6% din cauza unei erori a pietonului; 5% din cauza avariilor maşinii şi 3% din cauze naturale. În realitate, 100% dintre persoanele care supravieţuiesc în aceste accidente consideră că vina este numai a lui Dumnezeu…

În fiecare an, mor în lume milioane de persoane din cauza fumului; mii de copii se nasc cu malformaţii, orbire, handicap, traume provocate de plăgi sociale, cum sunt malnutriţia, alcoolismul cronic al părinţilor sau lipsa de vitamine. Şi prea mulţi părinţi încă se întreabă: “De ce a voit Dumnezeu aceasta pentru mine? De ce i s-a întâmplat aceasta copilului meu?” Planeta noastră produce actualmente mai mult cu 10%peste necesarul de hrană pentru tot neamul omenesc. Egoismul ţărilor bogate, neglijenţa, proasta administrare a structurilor politice şi sociale şi chiar interesele meschine ale anumitor guverne fac ca aproape 500 de milioane de persoane să sufere şi să moară de foame. Şi totuşi, nu lipsesc cei care au curajul să spună: “Cum pot eu să cred în Dumnezeu când atâta lume moare de foame?”; ca şi cum Dumnezeu ar fi responsabil de neglijenţa noastră!

Edificii care îmbolnăvesc

Recent, un grup de specialişti a denunţat faptul că în arhitectură nu se face nimic pentru a evita aşa-numitul “sindrom al edificiului bolnav”: o plagă socială care cuprinde de acum milioane de persoane. Într-adevăr, în multe edificii moderne se folosesc unele tipuri de materiale plastice, de conglomerate, de ciment şi alte materiale care emană substanţe toxice şi cancerigene, fără ca locatarii să fie avertizaţi cu privire la riscurile pe care le au; însă, în momentul în care contactează boli grave, acestea vor deveni o povară a “crucii grele pe care Dumnezeu le-a dat-o”.

Şi marile inundaţii, considerate fenomene capricioase şi necontrolabile, capabile să provoace imense pierderi economice şi un număr foarte mare de morţi, în realitate, sunt şi rodul intervenţiei iresponsabile a omului asupra naturii. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul cutremurelor: sunt evenimente naturale, dar multe dintre ele sunt cu adevărat funeste din cauza iresponsabilităţii omului care nu le înfruntă cu structuri corespunzătoare.

Practic, omenirea a înfrânt boli grave cum sunt variola şi poliomielita. Câte alte boli ar putea să fie şterse de pe planeta noastră dacă, în loc să se irosească banii în orice tip de arme de ucidere, s-ar folosi multe resurse economice şi intelectuale în cercetarea ştiinţifică? În schimb, din păcate, şi în mintea multor creştini, responsabilul relelor şi al morţii continuă să fie Dumnezeu: omul nu are nimic de-a face, omul este numai o victimă… Noi suntem cei care favorizăm moartea: îi netezim drumul cu ura şi neglijenţa; putem să-i blocăm excesul de victime, pe care le seceră, prin iubire, generozitate şi un profund simţ de responsabilitate personală şi socială.

Deci necazurile nu sunt date de Dumnezeu, sunt cauzate de oameni, dar sunt permise în scop pedagogic, educativ. Una este a da, a vrea şi cu totul altceva este a permite. Deci, un efect al necazurilor este - sau ar trebui să fie - cel pedagogic, educativ. Marele scriitor Giovanni Papini spunea : « Dacă aş fi suferit când eram tânăr cât sufăr acum când sunt bătrân, aş fi ajuns un geniu .» Un copil care suferă e mai matur în gândire decât un adult care nu a cunoscut suferinţa. Totuşi unii oameni nu învaţă nimic nici în urma necazurilor.

«Dumnezeu nu a venit să suprime suferinţa, nu a venit să o explice, dar a venit ca să o umple de prezenţa Sa», spune un alt scriitor, Paul Claudel. Şi asta până în rădăcinile sale cele mai profunde.
Sfântul Ignaţiu de Loyola spune că atunci când vine boala trebuie să ne convingem « că ea nu este un dar inferior sănătăţii ». Acest sfânt s-a convertit tocmai în boală. A avut ocazia să reflecteze, să se dedice lecturilor spirituale, rugăciunii. Bolnavul îi ajută mai mult, cu răbdarea sa, cu cuvinte edificatoare, cu exemplul, pe vizitatori, decât ei pe el. Sfântul Ioan Hrisostomul scrie : « Dacă la boală te încrezi în Dumnezeu, îi place mai mult decât dacă ai face multe fapte bune când eşti sănătos. » Iar Blaise Pascal scrie : « Cunosc pericolul sănătăţii, dar şi marile avantaje ale bolii. »

Pe de altă parte, suferinţa are şi rolul de a ne da ocazii pentru a practica iubirea unii faţă de alţii. În acest sens, papa Ioan Paul al II – lea scria despre suferinţă : « Suferinţa e prezentă în lume pentru a face să se descătuşeze iubirea, pentru a face să se nască fapte de iubire faţă de aproapele. »

Dumnezeu nu permite nici ispite peste puterea noastră : "Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să iesiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." (1 Cor. 10,13)

Un alt motiv pentru care Dumnezeu permite necazurile din lume este şi pentru a nu ne lega cu toate puterile de această viaţă trecătoare, ci să ne îndreptăm speranţa spre veşnicie.

Necazurile şi răul din lume sunt explicate mult mai pe larg de ramura teologiei numită teodicee.

Dar, mai presus de toate, Dumnezeu este solidar cu suferinţa noastră: Domnul Isus Cristos a venit şi a suferit aici. El s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ne mântuim dacă facem pocăinţă de păcate şi urmăm cuvântul său, aşa cum vom vedea mai jos. Avem liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Dumnezeu nu a creat roboţi, ne-a înzestrat cu liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne deschide calea spre mântuire, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui maximă. Domnul nostru Isus Cristos însuşi a spus : „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13) Şi a dovedit din plin aceasta. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face zadarnică pentru el. Deci, să nu zădărnicim jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi! Să ne străduim să ajungem în rai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă veşnică şi atât de fericită cum nici nu ne putem imagina! Dacă ne vom mântui, vom avea parte de împlinirea acelui "desiderium" de care am vorbit, împlinirea acelei dorinţi de fericire totală, "împlinire până la stele".

În privinţa necazurilor, se povesteşte că un om a avut într-o noapte un vis interesant. Se făcea că se afla într-un pustiu uriaş, unde vedea, privind înapoi, urmele paşilor pe nisip pe care îi făcuse pe urmele paşilor lui Isus : urmele paşilor lui Isus împreună cu urmele paşilor săi. Dar spre surprinderea sa, a remarcat că în anumite zile nu erau două urme de paşi pe nisip, ci una singură : erau zilele în care avusese cel mai mult de suferit. Atunci a zis : « Doamne, tu ai promis că vei rămâne cu noi în toate zilele. De ce m-ai lăsat singur tocmai în momentele cele mai grele ? » Iar Domnul a răspuns : « Zilele în care ai văzut o singură urmă pe nisip sunt zilele în care te-am purtat în braţe. Nu e urma paşilor tăi, ci urma paşilor mei. »

g) Despre rugăciune

În privinţa rugăciunilor, trebuie să ştim că ele nu sunt numai rugăciuni de cerere, ci sunt şi de preamărire, de mulţumire, etc. Şi, pentru ca o rugăciune să fie bine făcută, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, adică trebuie să ne rugăm : cu evlavie (să ne rugăm din inimă şi să alungăm orice alte gânduri străine de rugăciune), cu umilinţă (ne recunoaştem nevrednicia şi ne căim de păcatele noastre), cu încredere (avem nădejde că Dumnezeu ne va da toate câte ne sunt folositoare), cu supunere la voinţa lui Dumnezeu (când lăsăm lui Dumnezeu decizia să ne asculte sau nu, după cum va judeca El că este mai bine pentru mântuirea noastră veşnică) şi cu statornicie (când nu încetăm a ne ruga, cu toate că Dumnezeu nu ne ascultă imediat). În privinţa uneia dintre condiţiile rugăciunii, cea de supunere la voinţa lui Dumnezeu, trebuie să ştim că Dumnezeu nu este dator să ne dea tot ceea ce cerem în rugăciuni. Noi vedem lucrurile în mod limitat, dar El le vede în ansamblu şi, dacă îndeplinirea unor cereri ar fi spre răul nostru sau al altora, atunci nu ni le îndeplineşte, chiar dacă nouă ni se par cereri bune. De exemplu, dacă un copil mic cere părinţilor un pistol încărcat sau o cutie de chibrituri, evident că părinţii nu-i vor da aceste lucruri, pentru că ei ştiu că îşi poate face rău lui sau poate face rău altora. Dar copilul nu ştie că sunt spre răul lui sau al altora, ţipă, plânge, dacă cere aceste lucruri şi nu i se dau. La fel e şi cu cererile din rugăciunile care rămân neîndeplinite, deşi ne rugăm bine iar cererile ni se par bune şi nu vedem nimic rău în ele.

h) Exemple de site-uri despre armonia dintre religie şi ştiinţă :

După cum am văzut, nu este nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, dimpotrivă, este armonie între ele. Aşa cum spuneam la început, doar ştiinta superficială contrazice religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie. Au început şi la noi in ţara cursuri despre armonia dintre religie, filosofie şi ştiinţă, care se fac în Occident de mai bine de 20 de ani. De exemplu, site-ul următor conţine revista on-line de studii în legătură cu armonia dintre religie şi ştiinţă. Puteţi vedea o declaraţie comună între mitropolitul (actual Patriarh) Daniel, rector, prorectori şi decanii facultăţilor, de demarare a studiilor în legatură cu armonia dintre religie şi ştiinţă:
http://www.jirrs.org/ro/index.html

Nu cu mult timp în urmă unii au crezut că religia şi ştiinţa n-ar avea nimic în comun, ba chiar că ar fi opoziţie, ceea ce este fals, pentru că religia şi ştiinţa sunt de fapt într-o armonie perfectă. Ca şi Einstein, cei mai mulţi savanţi şi filosofi au fost convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte.
Iată şi site-ul Fundaţiei Internationale de studii în legătură cu armonia dintre religie şi ştiinţă, Fundaţie ce are centre în foarte multe ţări de pe glob:
http://www.templeton.org/funding_areas/natural_sciences/astronomy_and_cosmology/

i) Foarte pe scurt despre "pariul" lui Pascal
Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă si filosof profund credincios. Pentru atei şi pentru cei care nu s-au hotarât în a-l urma pe Dumnezeu, el a scris celebrul său "pariu", care, pe scurt, ar putea fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există şi ai crezut în El şi i-ai urmat Cuvântul, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în El şi nu i-ai urmat Cuvântul, atunci ai pierdut totul.” Iată un fragment din "Cugetări", referitor la acest "pariu": „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, caştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire. ” Recomant spre lectură întreaga carte "Cugetări" de Blaise Pascal. Este foarte interesantă.

j) Cercetarea ştiinţifică şi raţiunea ne pot ajuta pe drumul credinţei doar până la o anumită limită, (suficientă însă ca să ne dăm seama că Dumnezeu există şi că este Fiinţa supremă personală) dincolo de care adevărurile depăşesc raţiunea şi ne sunt revelate de el însuşi, în mod supranatural, prin profeţi şi prin Fiul său întrupat:

Dumnezeu ni s-a revelat ca Fiinţă supremă personală (cu gândire şi voinţă), mai exact ca o singură Fiinţă în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (este vorba de misterul Sfintei Treimi, adică misterul lui Dumnezeu unic în Fiinţă şi întreit în Persoane, mister pe care nu-l putem înţelege decât într-o mică măsură cu gândirea noastră umană limitată). Cercetarea ştiinţifică şi raţiunea ne pot ajuta pe drumul credinţei doar până la o anumită limită, (suficientă însă ca să ne dăm seama că el există şi că este Fiinţa supremă personală) dincolo de care adevărurile depăşesc raţiunea, şi ne sunt revelate de el însuşi, în mod supranatural, prin profeţi şi prin Fiul său întrupat. În acest sens, Evagrie din Pont spunea: "Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; dacă ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu." Iar Blaise Pascal vorbeşte despre „Deus absconditus” („Dumnezeu ascuns”), referindu-se atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege cu mintea noastră limitată. Ideea pe care vreau s-o subliniez acum e următoarea: Dumnezeu este Fiinţa Personală infinită şi absolută, iar noi, ca fiinţe tot personale, însă limitate în privinţa raţiunii, nu-l putem înţelege pe deplin, nu-l putem cuprinde pe deplin cu mintea noastră umană limitată, de aceea, pe de o parte, Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil. În plus, este şi diferenţa datorită faptului că noi avem şi trup, nu numai spirit, pe când Dumnezeu nu are trup, este doar spirit, de aceea nici nu-l putem vedea, pe lângă faptul că nu-l putem înţelege pe deplin cu gândirea noastră limitată.
Iata şi o carte cu dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. Poate fi citită direct pe internet, fără a fi necesar să fie descărcată în calculator:
http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?urme


2) REVELAŢIA SUPRANATURALĂ

a) Foarte pe scurt despre scrierile sacre (cărţile Bibliei şi scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii) şi despre faptul că sunt inspirate de Dumnezeu

Pe lângă faptul că ni se descoperă prin revelaţia naturală, Dumnezeu ne-a descoperit existenţa sa şi a vieţii de dincolo de moarte şi prin Revelaţia supranaturală : prin profeţi, prin fapte şi intervenţii, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, precum şi prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii. Sunt două mari izvoare care cuprind Revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu: Sfânta Scriptură (Biblia) şi Sfânta Tradiţie (Sfânta Tradiţie cuprinde scrierile sfinţilor părinţi ai Bisericii, marii episcopi creştini). Biblia este cuvântul viu al lui Dumnezeu, este inspirată de Dumnezeu, la fel şi scrierile Sfintei Tradiţii. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii au fost doar autorii secundari. Pe lângă dovezile arheologice care confirmă evenimentele relatate în Biblie, mai există şi argumentele profeţiilor biblice: profeţii au prevestit fapte care s-au petrecut întocmai cum au spus ei, după multe secole de la prevestirea lor, deci e clar că au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i obligă pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi răspunderea pentru alegerile lor. Despre cuvântul lui Dumnezeu inspirat autorilor cărţilor din Sfânta Scriptură puteţi citi accesând linkul următor: http://www.profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on&sel=5


b) Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat - Revelaţia în Persoană

În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au mai fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, cum ar fi: locul şi împrejurările naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. El este Revelaţia în Persoană, supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat. Domnul Cristos a spus şi a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om şi că el este Calea, Adevărul şi Viaţa : « Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa » (In. 14,6) În el sunt două firi : divină şi umană. El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Domnul Isus Cristos a avut viaţa prevestită de profeţi cu veacuri înainte şi profeţiile s-au împlinit întocmai. El a făcut minuni foarte mari, cum ar fi: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat atâţia orbi, bolnavi, etc. Prin toate acestea şi prin multe alte minuni, prin toată viaţa şi învăţăturile Sale El a dovedit din plin că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om. După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare şi a fost văzut de apostoli şi de mulţi alţi oameni. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el în aceste 40 de zile. Apoi ei au predicat toată viaţa despre Învierea Domnului Isus Cristos şi au murit pentru acest adevăr. E clar că nu ar fi murit ei pentru o minciună. Marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal, spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus. ” Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet: http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos

c) Miracole recente

Sunt foarte multe miracole care sprijină şi confirmă Revelaţia lui Dumnezeu. Credinţa se bazează în primul rând pe Revelaţia cu R mare, prezentată foarte pe scurt, mai sus. Următoarele sunt revelaţii de mai mică importanţă în comparaţie cu Revelaţia, dar o sprijină:

- Mulţi oameni care trec prin moarte clinică (o moarte temporară, de câteva minute sau cel mult câteva ore), îşi văd propriul trup întins la locul morţii, iar ei plutesc fără greutate, văd oraşe de lumină (raiul), văd o mare de foc şi suferinţă (iadul) precum şi o Fiinţă de lumină care le spune: "Ceasul tău n-a sosit încă". Revin la viaţa pământească după moartea clinică şi povestesc altora ceea ce au văzut şi auzit în lumea de dincolo. Ei mai povestesc şi tot ceea ce au făcut şi vorbit medicii şi asistentele în timpul în care erau declaraţi morţi, ba chiar şi ceea ce s-a petrecut în saloanele alăturate, precum şi faptul că materia nu mai era un obstacol pentru ei ca spirite (de exemplu, puteau să treacă prin pereţi). Sunt sute de mii de cazuri de moarte clinică cercetate şi confirmate de medici. Unii dintre medici, care, înainte de a cerceta aceste cazuri, se îndoiau de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, după ce au cercetat aceste cazuri, s-au convins că există Dumnezeu şi viaţa de dincolo. Amintesc 11 (unsprezece) nume de medici care au verificat existenţa vieţii de dincolo de moarte făcând cercetări ale cazurilor de moarte clinică: Dr. Maurice S. Rawlings, Dr. Elizabeth Kubler - Ross, Dr. Charles Garfield, Dr. Karlis Osis, Dr. Robert Van Castle, Dr. Erlendur Haraldsson, Prof. Dr. Ian Stevenson, Dr. Russell Noyes, Dr. Raymond Moody, Dr. M. B. Sabom, Dr. Fred W. Schoonmaker. Dr. Elizabeth Kubler - Ross spunea de exemplu: "Sunt ferm convinsă că există viaţă dincolo de moarte. Am asistat şi am adunat date de la patul de moarte a peste o mie de persoane".

Accesând linkul următor puteţi viziona un documentar foarte interesant (subtitrat în limba română) cu mărturii ale unor oameni care au trecut prin moarte clinică şi au văzut raiul şi iadul, precum şi mărturii ale medicilor care au asistat numeroşi oameni care au trecut prin moarte clinică, de exemplu medicul Maurice S. Rawlings (unul dintre cei 11 medici amintiţi mai sus). Documentarul e format din nouă părţi (pe youtube), fiecare de aproximativ 9 sau 10 minute. Accesând următorul link puteţi viziona prima parte a acestui documentar, iar celelalte opt părţi le puteţi viziona tot pe youtube, în partea dreaptă:



Încă o înregistrare video cu un om care a trecut prin moarte clinică în urma unui accident şi a văzut raiul şi iadul când a fost în afara trupului. Înregistrarea se numeşte: This man died and returned - Acest om a murit şi s-a întors(din moartea clinică)


Sunt sute de mii de experienţe asemănătoare ale oamenilor care trec prin moarte clinică, confirmate de medici.

- Sunt sfinţi care primesc în mod miraculos stigmatele (rănile Domnului Cristos) pe trupul lor, cum a fost Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Francisc de Asissi, Sfântul Padre Pio în Italia în anii 50-60 ai sec. XX, sau tânăra Myrna Nazzour, în Damasc, în anii 80-90 ai sec. XX. Tânara Myrna Nazzour a primit stigmatele (rănile Domnului Cristos) în urma unor apariţii ale Domnului Cristos şi ale Sfintei Fecioare Maria. Puteţi vedea rănile când sângerează iar pe trupul ei apare apoi ulei de măsline din abundenţă, precum şi alte miracole de acolo (icoane din care curge ulei sfânt, etc). Toţi care au văzut aceste miracole au rămas uimiţi, inclusiv medicii de la faţa locului. Iată site-ul care conţine toate înregistrările video cu miracolele din Damasc (toate înregistrările sunt foarte interesante dar recomand în primul rând părţile 1 şi 8)
http://www.catholicdigitalstudio.com/miracleofdamascus.htm


Iată părţile 1 şi 8, preluate de pe youtube (la începutul părţii 1, în primele 45 de secunde se prezinta numele celor care au fost martori oculari la miracole)

Prima parte:



Partea a 8 - a:




- Există apariţii ale Domnului Cristos şi ale Sfintei Fecioare Maria, însoţite de vindecări miraculoase şi multe alte minuni. Sfânta Fecioară Maria a apărut (şi apare şi în prezent) în multe locuri de pe pământ: în Franţa la Lourdes, în Portugalia la Fatima, în Belgia la Banneux, în Spania la Garabandal şi, în prezent, în Bosnia-Herţegovina la Medjugorje. În localitatea Medjugorje patru fete şi doi băieţi au primit darul de a o vedea pe Sfânta Fecioară. Apariţiile au început în 1981 când erau copii ; continuă şi azi, când sunt adulţi. În timpul apariţiilor, vizionarii sunt în extaz, vorbesc fără glas cu Sfânta Fecioară, invizibilă pentru restul oamenilor. Acolo au loc şi alte miracole: vindecări de boli incurabile, semne deosebite în soare, miresme foarte plăcute la locul apariţiilor, etc. Vizionarii au fost testaţi în timpul apariţiilor în multe moduri, de exemplu li s-au pus ecrane opace în faţă şi s-a constatat cu ajutorul unor aparate puse pe cap, că ei văd şi prin ecrane; nu simt nimic în jur în timpul apariţiilor, etc. Iată o înregistrare în acest sens:

FLORINE gata, intrerupem jocul nostru devenit pana la urma stupid, asa cum te-am avertizat.AM CASTIGAT, badie, pariul cu talica, PARIUL nostru cam tampit, cum te-ai incapatanat sa il ducem la extrema, cum bine vezi am castigat acest pariu, ultimele doua zile dovedesc fara tagada faptul ca am avut dreptate, oamenii, indiferent de personalitatea, cultura, moralitatea, inteligenta, apartenenta lor sunt usor de manipulat prin CUVANTUL bine scris si bine gandit, prin informatii si scenarii mai ales dramatice, care ii implica pe cei dragi lor, familia, progeniturile, anijmal;ele de companie, amantele si amantii, amicii...Eu personal, chiar daca te absolv de lada de bere pentru pariul cu tine, simt ca trebuie sa ma opresc, userii nostri de pe 9am se vor simti umiliti si manipulati cand vor afla ca ne-am inteles sa ducem la absuird un joc, un experiment care, asa cum constati, nu ne onoreaza si ne obliga sa folosim un arsenal din ce in ce mai sofisticat. Eu unul ma retrag din acest pariu, te las sa te consideri superior,unicul castigator. Hai sa ramana adevarul la mijloc: ai sustinut ca oamenii sunt prosti, slabi, manipulabili, ca au gena cruzimii si crimei in sange, a indobitocirii dirijate, a sclavagismului subordonand insrtinctul foamei si fricii,ca tu ii poti juca si comanda dupa bunul plac...Eu te-am avertizat ca oameniir aman oameni, sentimentali, au sensibiliitate, nu ii poti manipula total nici macar pe 9am dupa bunul tau pla indiferent de poveste si urmari, au fost lagare de concentrare, au murit milioane de oameni si nu a platit niciun criminal de razboi si autor de gernocid cu mai mult decat o viata, propria viata, , doiar nu est chiar tu,m un mic limbric, triomisul luii Dumnezeu. Baiete, cu suferinta ta pe care nu o stiu ceilalti de pe forum, esti oricine, unul dintre noi, oarecare, cum si eu sunt oricine, oricar, oarecinee...Eu am inteles din acest joc si pariu un singur lucru: puterea cuvantului este de-a dreptul ucigasa,mai distrugatoare decat orice arma, aici te-am prins, raman consecvent principiului meu religios inspirat de catre Tatal Ceresc: "Mai intai si intai a fost cuvantul!", adica puterea, energia suprema codificata, forta codificata a ceeea ce a fost inainte,in trecutul infinit, acum in prezentul infinit si in viitorul infinit, dintotdeauna pentru totdeauna...Stii tu,discutiile noastre filozofico-religuoase, astrologice uneori si la care nu prea faceai fata dupa dou-treio paharele de tuica buna, cum se serveste pe la noi, prin Ardeal de castre o gazda buna, o nevestica mai nervoasa, mai cu mancarimi...Ori, batrane, recunoaste, CUVANTUL inseamna incepuituil si sfarsitul, spusa si nespusa, pus si nepusa, Alpha si Omega ....Ziceai ca esti topit dupa Constantin Noica si Pavel Corutz...
Personal, Florine, ma retrag din jocul tampit pe care l-ai propus, m-ai dus la extrema doar pentru cateva sticle de bere si, ma ialers, pentru satisfacerea orgoliului tau imbecil de a avea tu si numai tu ultimulcuvant si dreptate numai tu, asa cum v-au in toxicat, v-au indoctrinat superiorii tai pana in `89 cand eram amanmdoi niste putoi de pifani, racolati de securitate si mancam armata pe paine neagra, armata si serviciu la militie, pe obiective, la Jilava, asa cum ne-a prins Revolutia.. Hai sa dam dracului cartile pe fata pe acest 9am, ca si pe celelalte site-uri si bloguri pe care am tot intrat, ne-am inregistrat si ne batem joc de sarmaniii oameni! De ce sa mai intretinem mascarada asta? Ai castigat pariul, dau berea, nu sunt toti chiar prosti si numai tu esti geniu, chiar daca eu scriu mai bine si am mii de pagini de proza in spate, ca autor, trebuie sa recunosti ca la acest capitol, literatuira, am mult maiu multa forta si sunt mai aproape de Dumnezeu decat bestia non literara, non artistica din tine. ...Cand ne vedem la adresa noastra conspirativa sa imi achit pariul sau sa iti achiti pariul, depinde ce onoare mai ai? Ma recunosc invins!

Ideea este ca fiecare dintre noi are dreptul la o opinie libera, lipsita de constrangeri si fara teama ca va fi catalogat ateu. apoi, faptul ca-si exprima un gand, o intrebare nu inseamna ca este ateu