Sa demontam cretinisme basesciene :azi demonizarea lui patriciu .

“Sterling a aparut pe firmament dat fiind ca era asociata cu o firma la care o participatie in actiuni avea Rompetrolul bunului prieten al grecoteiului repetent, PATRICIU .”



In general postarile sustinatorilor lui Base(cea de mai sus provine dintr-un astfel de capsor) converg in final catre Patriciu ,trebuie sa se ajunga la Patriciu iar daca se ajunge acolo (nu conteaza cat de fortat )putem spune satisfacuti q.e.d,am aratat ca era o porcarie .Nici macar nu avem nevoie sa ne intrebam care este treaba si ce daca este Patriciu bagat intr-o afacere,el fiind om de afaceri ?Deja se intelege ca acea afacere este necurata



In ultimii ani tot omul simte un fior de groaza cand aude de Patriciu .De Casuneanu,Paunesti ,Popoviciu ,Cocos,Micula etc nu se ingrozeste nimeni ,la Patriciu insa ne trec fiori ...Satanizat,demonizat ,acest individ a ajuns simbol al oligarhiei comuniste ,KGBiste ,dusman al democratiei si tradator de tara .La o simpla cautare Google dupa cuvintele cheie gen “Patriciu acuzat” aflam ca este acuzat ca a manipulat piata bursiera ,ca a facut afaceri dubioase cu seful SIE Catalin Harnagea ,de delapidare,ca vrea sa uneasca PSD cu PDL,ca dirijeaza din umbra orice decizie a PNL ,ca este mogul de presa etc. Ce ne mira insa este ca nu are condamnari ,nu este la puscarie ,nu a pierdut pana acum procese .Vreau sa stiu si eu exact ce anume a facut Patriciu ?Rog seriozitate si dovezi clare !Stiu ca pe vremuri Coposu era acuzat ca era amantul Doinei Cornea si al Anei Blandiana ,ca punea botnite la tarani ,ca a trait in occident si nu a mancat salam cu soia (cretinii nu stiau ca a fost in puscarie ),etc etc .Nu il compar pe Senior cu Patriciu,compar insa metodele comuniste utilizate in ambele cazuri pentru discreditarea unei persoane .

Exemplu didactic 1:Nenea Teodor pe subiectul "Basescu".

De la: teodor_el, la data 2009-05-10 15:43:20Cred ca te inseli! De ce ? Simplu ! El :marinelul : a fost cel care l-a demascat pe Tariceanu ca apara grupurile de interese , si asta cred ca o stii prea bine , NOI cei multi daca vom fi atit de fraieri sa-l votam pe crinisor vom ajuta la intrarea directa a lui PATRICIU la guvernare si sa nu uitam ca deja PATRICIU a promis ca il finanteaza in campania electorala pe crinisor !! Cu ai cui bani ??? cu ai prostimii, evident ! dar oricum nu imi fac griji ca presedinte va fi tot BASESCU chiar daca eu nu-l voi vota tot el va fi !!! In rest , s-auzim de bine !!!

ALTFEL DE PREŞEDINTE... LA CRIZA MORALĂ
(Romeo Tarhon, NATIUNEA)

În vreme ce Băsescul nostru cel de toate crizele... şi surprizele aţâţă şi întreţine focul vrajbelor, tăciunii gâlcevilor şi jarul patimilor electorale, izbutind (în mod voit), ca nimeni altul să îşi coaguleze şi să îşi coalizeze adversarii de toate culorile şi furorile în aceeaşi tabără – lideri politici, moguli, grupuri de interese, independentul Radu Duda prestează, evoluează şi se detaşează, apare din ce în ce mai frecvent la televiziuni şi în public, îşi face cunoscut programul, îşi „editează” şi îşi (în)tipăreşte în mentalul electoratului imaginea de personalitate pozitivă, de posibil (şi plauzibil...) viitor şef de stat creşte, punctează evident în sondaje şi dă bine ca model de „un altfel de preşedinte” pentru România.
Politicienii şi cetăţenii au început să îl ia pe Principele Radu (mai) în serios după lansarea cu suspans în cursa (cu mari obstacole) pentru cotrocezidenţiale. Instinctiv, precum un Stan Păţitul colectiv în jocul de-a fripta(!), electoratul (puţin, cât a mai rămas nescârbit...) îi cântăreşte programul şi îi măsoară personalitatea şi moralitatea acestui „altfel de candidat”, cu mare băgare de seamă şi prin comparaţie cu cei patru ...ESCU, ultimiii „evanghelişti” ai unei jumătăţi de veac păcătos, laic, amoral..., îl compară în special cu Băse..., cel din teren, „jucătorul” care, la rândul lui, cu un cincinal de mandat în urmă se dorea pentru turmă(!) „un altfel” de păstor faţă de predecesor (i), ceea ce a dovedit a fi până peste poate, intrând în joc, preluând, pasând, driblând, fentând, stopând, şutând, marcând (!), lasând multe goluri (!) după acest sezon prezidenţialistic(!) incendiar, încins de mama focului... Radu Duda dincontră, se doreşte un arbitru echidistant, echilibrat şi calibrat de pe marginea gazonului politic, un cerber al regulamentului jocului (constituţional), al partidelor dintre partide (!), un garant al „sportivităţii” şi moralităţii democratice, al schimbării la faţă(!) a României. Prin gestul îndelung chibzuit, de a-i oferi oficial susţinerea şi de a-i da „binecuvântarea ca duhovnic al statului românesc”, aşa cum (inspirat si plastic), Principele a răspuns (provocării) pe blogul personal unui interlocutor (probabil) monahal, Majestatea Sa Regele Mihai i-a dat lui Radu Duda dezlegarea la dulce(!) pentru şefia republicii, ca o recunoaştere indirectă ( s-au grăbit istoricii să postuleze ) a renunţării Casei Regale la aspiraţiile dinastice nostalgice. A fost mai degrabă un gest pragamatic, patriotic şi practic de implicare a Casei Regale cu sprijinul monarhiei europene în lucrarea glorioasă de reconstruire, reconsiderare,recredibilizare şi reaşezare a României între marile naţiuni care de la Râm se trag (!), un gest cu o semnificaţie etică majoră în acest răstimp confuz în care omenirea trece prin cea mai gravă criză morală de după Christos. La noi, ce să mai vorbim...Iată, în arena (cu clovni şi măscărici) a circului electoral românesc, ca un paradox ne-ortodox, fiecare dintre aspiranţii (de partid) la cotrocezidenţiale se vrea şi se declară „altfel”, deşi sunt „toţi o apă şi-un pământ”(!), fiecare se dă drept curat, neprihănit şi „diferit” de „diavolul”de cotrocean, deşi fiecare dintre ei, pentru procentele din sondaje şi notorietatea (îndoielnică) a afurisitului de Băsesculos, se dedau în draci practicilor lumeşti şi mijloacelor imorale ( vezi şi să nu crezi...tri-bunul Vadimos care s-a făcut frate cu...cel Becalos, „doi creştini şi patrioţi care”..., mă rog, mă abţin).
Cel puţin din punctul de vedere al moralităţii, susţinut de Rege, având o biografie curată şi decentă, cu toată tentativa de terfelire şi mizerizare(!) iniţiată de pro-băsescienii panicaţi, Principele Radu dă şi stă (din ce în ce mai) bine în sondaje, vine cu un program serios, pe termen lung, stăpâneşte bine limbajul diplomatic neutru şi, lansându-se în cursa electorală timpuriu, cu 7 luni înainte, are vreme să compenseze dezavantajul (nu ştim cât de decisiv) de independent nesusţinut de un partid. Încă de la lansare, Principele a surprins ca personalitate, ca apariţie inedită, prin “parfumul” proaspăt, distins, rafinat, prin stilul rasat diferit de tagma politică fără stil şi maniere. Un om (mai) tânăr, cu aer cazon şi de blazon, romantic dar modern, care, chiar şi fără uniforma impecabilă de înalt (!) ofiţer, este cu totul diferit de modelul stradal, de stadion, de local public, de pseudoplebeu al Băsescului, de pseudoaristocrat al Antonescului, de pseudosocial-democrat al …