Verificati-va cunostintele de cultura generala

Cine a fost ultimul rege al Troiei ?
A: Leonidas

B: Tezeu
C: Hector

D: Priam

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce filosof german a introdus principul imperativului categoric ?
A: Immanuel Kant

B: Friedrich Nietszche
C: Arthur Schopenhauer

D: Ludwig Wittgenstein

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Care este cea mai inalta cascada din lume ?
A: Grand

B: Victoria
C: Niagara

D: Angel

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce dramaturg francez este autorul comediilor Nunta lui Figaro si Barbierul din Sevilla ?
A: Labiche

B: Beaumarchais
C: Moliere

D: Corneille

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Fructul avocado este originar din:
A: Africa

B: America de Sud
C: Asia

D: Australia

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Care este capitala statului New York din S.U.A. ?
A: Albany

B: Atlanta
C: Nashville

D: Phoenix

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Care dintre pictorii francezi de mai jos a murit in timpul Razboiului franco-german ?
A: Paul Cezanne

B: Jean-Frederic Bazille
C: Henri Rousseau

D: Henri Matisse

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De unde provin vasele de sticla Hedwig ?
A: Iran

B: Germania
C: Israel

D: Egipt

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce varietate de jad este folosita prin traditie in China ?
A: olivina

B: jadeit
C: nefrit

D: bowenit

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Vasile Stroescu, boierul basarabean care a fost primul preşedinte al Parlamentului României
La 1 Decembrie se împlinesc 95 de ani de la Marea Unire din 1918. Unul dintre cei care au contribuit la acest act istoric a fost Vasile Stroescu, luptător pentru apărarea drepturilor românilor şi un promotor al culturii şi educaţiei în limba română în Basarabia şi în Transilvania.românii din Transilvania La 1 Decembrie 1919, Vasile Stroescu, ales senator într-o circumscripţie din Basarabia, fiind decan de vârstă, a deschis şedinţa primului Parlament al României Mari. Discursul lui este valabil şi astăzi. „De acum a venit timpul ca să ne aşezăm treburile înlăuntrul ţării. După obiceiul care a devenit a doua natură, ne uităm împrejur cine ne-a ajuta ca noi de-a gata să gustăm fructele muncii altora. Nu, Domnilor aşa nu mai merge! Trebuie să muncim şi să ne îngrijim singuri de binele nostru. Este o vorbă: Cu mâna străinilor e bine numai foc să ei. Poate că e bine, dar nu creştineşte şi nici omeneşte!... În viaţa noastră trebuie să avem gânduri şi mâni curate“, a cuvântat Vasile Stroescu, îndelung aplaudat de aleşii poporului. Econom cu banul agonisit, milostiv cu cei sărmani S-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, judeţul Hotin (în prezent raionul Edineţ) în familia lui Vasile Ion Stroescu şi Porfira Guţu. Era cel mai mic dintr-un şir de 15 copii, din care nu au supravieţuit decât opt (patru fete şi patru băieţi). A învăţat, pe rând, la liceul din Chişinău, la cel din Kameneţ-Podolsk şi la liceul „Richelieu“ din Odesa. Ulterior, a studiat Dreptul la universităţile din Moscova, Petersburg şi Berlin, mergând, practic, pe urmele fratelui mai mare, Mihail. Apoi, a călătorit prin Europa. Reîntors acasă, a fost judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni, judeţul Bălţi (acum raionul Edineţ), unde avea o moşie. Transformat de sovietici în spital de psihiatrie, conacul boieresc poate fi vizitat şi astăzi. Conacul din Brânzeni, Edineţ este, în prezent, sediul unui internat psihoneurologic FOTO Ion Bajureanu A moştenit de la părinţi mai multe moşii, cu suprafaţa totală de 9.000 hectare. Le-a administrat atât de bine, încât, spre sfârşitul vieţii sale, ajunsese să deţină 25.000 hectare, cărora li se adăugau mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi şi numeroase conace. Despre calităţile sale de bun administrator vorbeşte şi faptul că verifica personal calitatea aratului şi găsea locurile unde brazda acoperea pâmântul nearat. Şi atunci vai de cei care nu şi-au făcut bine munca. Îi ştia şi la bătrâneţe pe toţi ţăranii săi pe nume, iar în tinereţe - toate miile de capete ale turmelor sale. „Era un om modest şi cumpătat, econom cu banul agonisit, drept şi milostiv cu cei sărmani, sever şi necruţător faţă de cei risipitori“, îl caracteriza, mai târziu, poetul şi deputatul Ion Buzdugan, originar din Brânzeni. Tot el a explicat că, în vâltoarea primului război mondial şi a revoluţiei bolşevice din 1917, când mai multe conace boiereşti au fost şterse de pe faţa pământului, cel al lui Vasile Stroescu a rămas în picioare datorită faptului că ţăranii din partea locului l-au păzit de prădători. „Şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici“ Singur sau împreună cu fraţii şi surorile sale, a ctitorit mai multe biserici şi spitale. De exemplu, spitalul din Trinca, Edineţ, construit în 1910, a fost amenajat şi dotat după modelul occidental, fiind invitat şi un medic din Elveţia. Prin 1899, le-a propus autorităţilor ruse din Basarabia bani pentru crearea unor şcoli cu predare în limba română, dar oferta nici nu a fost discutată. Una din clădirile Spitalului din Trinca, unde ar putea fi deschisă o casă memorială După acest refuz, îşi îndreaptă atenţia spre românii din Vechiul Regat şi din Ardeal. În Moldova de peste Prut a contribuit cu peste 200.000 de lei la fondarea a 30 de şcoli primare. În 1906, când Vechiul Regat sărbătorea 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Vasile Stroescu vizitează marea expoziţie retrospectivă de la Bucureşti şi donează 200.000 de lei pentru construirea Catedralei Întregirii Neamului, care nu a fost înălţată nici până în prezent. Peste doi ani, va mai dona în acest scop încă 100.000 de lei. Totuşi, cele mai multe donaţii au fost făcute pentru românii din Transilvania, în special pentru înfiinţarea unor şcoli săteşti în limba română. „Carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui“, spunea boierul. Supranumit „Mecena Românilor“ În aprilie 1910, fiind creştin ortodox, a trimis bisericii greco-catolice din Ardeal o sumă imensă pentru a contracara efectele unei legi a învăţământului din 1907, prin care se urmărea maghiarizarea învăţământului confesional românesc din Transilvania. „Când, acum câteva săptămâni, s-a auzit că dl Vasile Stroescu - Vasile de Stroesco, aşa cum se scrie domnia sa, ca nobil basarabean, coborâtor al vechilor noştri răzeşi şi boieri - a făcut o danie de 100.000 de coroane fondului cultural din Blaj, menit să sprijine, împotriva oricui, şcoala românească, a fost o uimire. Se poate ca un român bogat să facă un astfel de lucru? Dar aceasta înseamnă călcarea în picioare a celor mai frumoase datini naţionale! Când cineva din neamul nostru are bani de prisos, mai cumpără moşii, clădeşte vreun palat aurit, călătoreşte pe unde dracul şi-a-nţărcat copiii sau face pe «boierul valah» în lumea cântăreţelor şi dănţuitoarelor din Paris, de-l ajută vârsta ori nu“, comenta gestul boierului basarabean marele istoric Nicolae Iorga. Drept recunoştinţă pentru actele de binefacere şi pentru contribuţia la trezirea conştiinţei naţionale, a fost ales în unanimitate membru de onoare al Academiei Române, pe 24 mai 1910. Vasile Stroescu s-a mirat: „O faptă simplă şi firească a produs atâta mişcare şi atâta zgomot“. Câte donaţii a făcut nu se ştie, pentru că multe erau anonime, dar din presa vremii putem deduce că sute de şcoli şi biserici din spaţiul românesc au beneficiat de ajutorul său. Nu întâmplător a fost supranumit „Mecena Românilor“. Considerat pericol public în Ardeal Deşi deţinea o avere considerabilă, când venea la Chişinău lua tramvaiul de la gară spre centru, şi nu o birjă, justificându-şi alegerea simplu: „Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja - 3 ruble şi aceste 3 ruble vor fi de mare folos vreunui ţăran din Maramureş“. În Basarabia, a susţinut apariţia ziarului „Cuvânt Moldovenesc“, ajutând redacţia condusă de Pan Halippa să facă abonamente pentru ţărani. În timpul primului război mondial, nu va mai avea acces în Ardeal, fiind considerat în 1914 un pericol public pentru administraţia austro-ungară. Presa maghiară chiar a scris că ar pregăti o rebeliune ca să rupă Transilvania de la Imperiul Austro-Ungar. După detronarea ţarului rus în martie 1917, s-a aflat o perioadă la Odesa şi la Chişinău, unde fondează şi devine preşedintele Partidului Naţional Moldovenesc. În septembrie 1917, fiind bolnav, a plecat în Anglia, iar apoi la Paris, de unde a sprijinit toate acţiunile pentru realizarea Marii Uniri. Va reveni în România Mare abia la începutul anului 1919, fiind ales senator. Numele i-a fost înveşnicit Cu puţin timp înaintea morţii sale, a dăruit 100 de hectare de pământ şi conacul părintesc de la Brânzeni pentru Şcoala Agricolă şi două ateliere de meserii, de lemnărie şi de fierărie, plus o fermă pentru învăţământul fiilor de ţărani din zonă. Donaţia era gândită astfel ca şcoala să poată câştiga bani şi să se menţină timp îndelungat. A murit la 15 aprilie 1926, la vârsta de 81 de ani. Guvernul român i-a organizat funeralii naţionale, fiind înmormântat la Cimitirul „Sfânta Vineri“ din Bucureşti, pe Aleea Teilor, unde ulterior a fost instalat un bust. O stradă din Bucureşti îi poartă numele încă din perioada interbelică. La 27 martie 2013, cu prilejul aniversării a 95-a de la Unirea Basarabiei cu România, şi o sală din Parlamentul României a primit numele marelui înaintaş. Pe monumentul funerar stă scris: "Basarabean, mare patriot şi filantrop, întîiul Preşedinte al camerei României Întregite“ FOTO stefanteris.wordpress.com Vor să deschidă un muzeu la Trinca Lent, dar sigur o mare parte din moştenirea lăsată de boierul Vasile Stroescu şi rudele sale se risipeşte. La Trinca, Edineţ, au mai rămas în picioare doar câteva clădiri, multe dintre care sunt gata să cadă. Doar o placă instalată în anul 1996 de Fundaţia „Vasile Stroescu“ din Chişinău aminteşte că aceasta este o ctitorie a marelui filantrop. Maria Andronachi, preşedinta asociaţiei obştesti ,,Vasile Stroescu“, din Brânzeni, împreună cu un grup de entuziaşti, încearcă de mai mulţi ani să adune fonduri pentru a deschide un muzeu în una dintre clădirile fostului spital din Trinca. În spatele bisericii din Trinca se află cavoul familiei Stroescu. La 11 noiembrie 2013 a fost organizat un parastas de pomenire a lui Vasile Stroescu. „M-am adresat la mai multe instituţii atât din Republica Moldova, cât şi din România, inclusiv Institutului Cultural Român din Bucureşti. Am primit doar nişte promisiuni. Sper, totuşi, că se va găsi cineva să ne ajute cu resurse. Ar fi păcat să dispară o parte din memoria celui care toată viaţa i-a ajutat pe toţi cei ce aveau nevoie“, spune activista. Ion Bajureanu din Trinca, pasionat de istoria ţinutului natal, a adunat, pe lângă obiectele vechi moştenite de la tatăl său, noi date despre un alt reprezentant al Stroeştilor, Mihail. Bărbatul este gata să-şi doneze toată colecţia acestui muzeu. Şi conacul din Brânzeni, construit la finele secolului XIX de Vasile Stroescu, degradează, chiar dacă are un gospodar şi este inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova. Într-o stare mai bună sunt locaşurile sfinte, îngrijite de preoţi şi de enoriaşi. Este cazul bisericilor din satele Trinca, Pociumbeni, Şofrâncani sau Zăicani. El nu avea numai punga deschisă, ci mai întâi inima şi mintea. Ajuta pentru a îndemna şi a trezi interes în noi înşine. Onisifor Ghibu profesor “ Arătând că preţuieşte comunitatea noastră sufletească, pe care Rusia n-o poate sfărma, Basarabia ne-a dat prin Vasile Stroescu chezăşia pentru viitor. Nicolae Iorga istoric “ Era frumos ca un zeu nu numai la chip, dar şi la suflet. Învăţat cu desăvârşire, vorbea perfect limbile slave, germana, franceza, engleza şi italiana. Nicolae Lupu medic

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Stroiescu

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Take Ionescu, „politicianul gură de aur al României”


„(...) De la gară, el veni direct la casa vecină a unui prieten, care rămase uimit văzându-l intrând. Urmă o conversaţie care merită să fie redată.

– Am sosit acum. Acasă la mine e închis. Dă-mi ceva de mâncare. N-am mâncat toată ziua. (...)

În cele din urmă, cu o voce alterată, începu a vorbi. Cuvintele lui cu adevărat profetice, le vom transcrie întocmai.

– Ce nenorocire! Ce dezastru al civilizaţiei! Bulversarea pământului va fi formidabilă. Nimic nu va rămâne cum a fost.

– Da, mare nenorocire, îi răspunse prietenul. Dar poate că se va isprăvi până la iarnă şi nu va fi timp pentru dezastru aşa de mare.

Take Ionescu ripostă cu vioiciune:

– Te înşeli profund. Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi şi nu se poate să nu intre şi America. Până şi Japonia va intra.

Cuvintele păreau aşa de stranii, încât aveai impresia că blândul, echilibratul Take Ionescu e victima unei crize de nervi. «Război de cinci ani, intrarea Americii şi Japoniei», suna pe atunci ca adevărate fantezii.

– Da, da. Nu te uita aşa. Ţine minte. Război de cinci ani. Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur: că Aliaţii vor fi definitiv victorioşi şi că voi vedea cu ochii România Mare.

«Şi vom vede alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbuşindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderenţa rasie anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluţionar».

Şi după câteva minute de tăcere, măsurând mereu odaia în lung şi în lat, el sfârşi cu amărăciunea:

– Vom vedea multe lucruri mari. Dar zguduirea generală va fi aşa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vom intra într-alta. Şi ţine bine minte: generaţia mea şi a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune”[1].



Originea şi studiile

Take Ionescu (ortografiat şi Tache Ionescu), pe numele său de botez Dumitru Ion s-a născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti. Prin originea s-a burgheză, feciorul coanei Frosa şi al lui Ghiţă Ion din Ploieşti, era osândit să se mulţumească în ierarhia socială cu o situaţie modestă. Regimul oligarchic de la noi din ţară îi interzicea ascensiunea la posturile de comandă; ele erau rezervate unei clase restrânse de privilegiaţi. Tânărul Dimitrie Ionescu n-aducea cu sine decât blazonul talentului. Încă din liceu ghicise, prin instinct, ostilitatea cu care are să-l întâmpine oligarhia română. Pe măsură însă ce devine conştient de propria lui valoare, simte impulsiuni irezistibile pentru rolurile principale din viaţa publică. Pipăindu-şi rezistenţa, simte că era „făcut dintr-un metal care ştie să învingă”[2]. Urmează şcoala primară din localitatea natală, iar studiile liceale într-o primă fază la Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, continuate apoi la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Între anii 1875-1881, pleacă la Paris unde urmează studiile universitare în drept, unde obţine şi un doctorat.

Itinerariul diplomatic de la liberali la conservatori

„Încurajat de succesele obţinute la studii şi încrezător în forţele sale, se azvârle în vâltoarea luptei. Foarte curând, după stabilitatea lui în ţară, îşi cucereşte faima de mare avocat. Formidabilul său talent oratoric ca şi temeinica lui pregătire juridică îl aşează dintr-o dată în fruntea baroului românesc.

De asemenea fac mare vâlvă conferinţele ţinute la Ateneu.

Prin origine, structură sufletească şi educaţie, el era atras de partidul liberal şi în special de Rosetti.

Colaborează o bună bucată de vreme la , afişând idei radicale. Ca atare, susţine colegiul unic, eligibilitatea magistraţilor, purificarea administraţiei.

Cu timpul, Take Ionescu se îndepărteză de Rosetti, alăturându-se lui Ion Brătianu. Simţul lui politic îi dictează această evoluţie. Bătrânul Rosetti era din ce în ce mai izolat în partid, iar ideile lui înaintate aveau un slab ecou în opinia publică. Omul care reprezenta cu adevărat partidul şi deţinea puterea era Brătianu.

(...) Dacă partidul liberal a înţeles să-i refuze galoanele de căpitan, e silit ca de acum înainte ca adversar. La fel se va întâmpla cu Marghiloman, C. Arion, Barbu Delavrancea şi alţii.”[3]

Se înscrie în Partidul Conservator în 1891, unde considera că îşi va putea mai uşor în valoare calităţile de om politic. În acest timp se remarcă şi ca un foarte bun gazetar, contribuind cu succes la editarea ziarului „Timpul”. S-a impus rapid ca unul dintre liderii marcanţi ai conservatorilor şi va fi cooptat ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi ministru al Finanţelor în guvernele conservatoare.

Sciziunea Partidului Conservator

„Vizibil incomodat atât de , cât şi de junimişti, Take Ionescu produce prima mare scindare din istorie a Partidului Conservator. Astfel, pe 3 februarie 1908, el fondează Partidul Conservator-Democrat. Cu toate acestea, colaborarea dintre takişti şi conservatori nu a încetat, iar între 14 octombrie 1912- 31 decembrie 1913, mai mulţi takişti au fost cooptaţi în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu. Take Ionescu a primit portofoliul Internelor. În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în compunerea lui au intrat servicii centrale şi speciale, între care şi Direcţiunea Generală a Închisorilor. De perioada lui este legată şi crearea Bibliotecii de specialitate a Ministerului de Interne şi .

De asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit Cadrilaterul”[4].

Take Ionescu şi perfectarea Micii Înţelegeri

La 13 martie 1920, Take Ionescu a acceptat să facă parte din guvernul condus de Alexandru Averescu. Take Ionescu, figura centrală a diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare încheierii Primului Război Mondial, plănuia formarea unui sistem de alianţe care să cuprindă Polonia, Cehoslovacia, România, Iugoslavia şi Grecia, a unui bloc „de la Marea Baltică la Marea Egee”, care să se opună oricăror acţiuni revizioniste[5]. Viziunea diplomatică a lui Take Ionescu avea să întâmpine dificultăţi din cauza disensiunilor dintre Grecia şi Iugoslavia pe de o parte, pe de altă parte datorită tensiunilor create de zona Teschen dintre Polonia şi Cehoslovacia. În urma acestei situaţii, diplomatul român şi-a adus contribuţia la perfectarea unui sistem de alianţe bilaterale între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, care avea să poarte numele de Mica Înţelegere sau Mica Antantă[6].

Prim-ministru al României. Victimă a manevrelor politice conduse de Ion I. C. Brătianu

Marea dorinţă a lui Take Ionescu a fost ca măcar o dată să fie preşedinte al Consiliului de miniştri. La sugestia regelui Ferdinand I, acesta şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de externe cauzând astfel o criză politică ce l-a determinat pe Alexandru Averescu să depună mandatul guvernului peste două zile. În aceste condiţii, şeful statului l-a numit preşedinte al Consiliului de Miniştri. După cum menţiona istoricul Nicolae Iorga, „Take Ionescu simţea în spatele său dogoritoarea patimă de stăpânire lui Ion Brătianu”[7]. Guvernul său a primit un vot de blam în Parlament, iar Take Ionescu a fost nevoit să-şi depună mandatul.

Decesul

Dezamăgit pentru că nu primise votul de încredere, Take Ionescu pleacă într-o vacanţa în Italia. La Napoli, într-un restaurant a avut bunul simţ să nu refuze stridiile care i s-au oferit cu insistenţă. Oficial, a murit din cauza febrei tifoide contractate în urma consumului acelor stridii. În cazul morţii lui Take Ionescu, există cel puţin la nivel anecdotic, suspiciunea unei „eliminări” puse la cale atât de duşmanii interni cât şi externi.

La moartea sa, mai multe personalităţi din România dar şi din afară au avut grijă să-i aducă un omagiu celui care s-a numit „Fiară a cuvântului”: Nicolae Iorga, în memorii scrie: „Înmormântarea a fost mai strălucită ca cea a regelui Carol I. Regele Carol I, în repetate rânduri a spus-o „Take Ionescu este omul cel mai inteligent din timpul domniei mele”.

În cuvântarea pe care o rosteşte Lordul Curzon, cu ocazia unui banchet, nu se sfieşte să declare „că nu există alt om de stat în Europa care, mulţumită cunoştinţelor şi experienţei sale, să merite un mai mare respect şi o stimă mai înaltă ca Excelenţa Sa[8].

A fost înmormântat în curtea Mănăstirii Sinaia.

„(...) Ducându-mă într-o zi, într-una din nenumăratele frizerii din cartierul Griviţei, cu surprindere bag de seamă că obloanele sunt trase.

Cum nu era duminică sau vreo altă sărbătoare, mi-am închipuit că trebuie să se fi întâmplat ceva neobişnuit ca patronul frizeriei, un biet bărbier de cartier, să-şi îngăduie luxul să închidă prăvălia într-o zi de lucru. Am aflat peste câteva zile, din însăşi gura lui, cauza pentru care închisese prăvălia: era ziua când avusese loc înmormântarea lui Take Ionescu.

-Cum puteam să ţin prăvălia deschisă, într-o asemenea zi, îmi spune dânsul?Doar unul a fost Take Ionescu, gură-de-aur. Mare om, domnule, şi bun român!

Şi bărbierul nu mai contenea cu laudele la adresa marelui dispărut.

Găseam gestul frizerului impresionant şi foarte edificator.

Un biet bărbier de cartier, obscur şi prăpădit, dintr-o pornire spontană şi dezinteresată găseşte cu cale ca, la înmormântarea lui Take Ionescu, drept omagiu memoriei marelui dispărut, să închidă prăvălia.

E o dovadă din cele mai elocvente a popularităţii şi simpatiei de care se bucura Take Ionescu în masele populare”[9].
NOTE

[1]Aceste previziuni cu adevărat uimitoare le-a publicat apoi, cu trei luni mai târziu, în „La Roumanie”, din 16 noiembrie 1914 (n. Constantin Xeni).

[2] Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, Bucureşti, Editura Gesa, 1991, pp. 99-100.

[3] Sterie Diamandi, op.cit., pp. 104-105.

[4] enciclopediaromaniei.ro/wiki/Take_Ionescu, accesat în data de 25.04.2013, ora 10:00

[5] Eliza Campus, Mica Înţelegere (ediţia a II-a), Bucureşti, 1997

[6] Milan Vanku, Mica Înţelegere şi politica externă a Iugoslaviei, Bucureşti, Editura Politică, 1979.

[7] Nicolae Iorga,O viaţă de om. Aşa cum a fost, vol. III, Bucureşti, 1934, p.71

[8] Sterie Diamandi, op.cit., p. 134.

[9] Sterie Diamandi, op.cit., p. 98.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

enciclopediaromaniei.ro/wiki/Take_Ionescu

ro.wikipedia.org/wiki/Take_Ionescu

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Scriitorul Sterie Diamandi începe cartea domniei sale, „Fiul lui Dumnezeu – fiul Omului”, cu aceste cuvinte:

„Foarte adeseori se săvârşeşte o mare şi regretabilă greşeală; se confundă creştinismul cu clericalismul. Se uită că aceste două noţiuni nu sunt identice, ci numai concordante. Din această confuzie decurge o eroare: foarte mulţi, profund impresionaţi de abaterile şi cusururile clerului, sfârşesc prin a contracta o aversiune teribilă împotriva creştinismului. Profundă şi regretabilă confuzie“.

A spune că sunt de acord cu aceste afirmaţii ale valorosului cărturar Sterie Diamandi ar însemna prea puţin. De aceea mărturisesc că regret că un vrednic fiu mirean al Biserici noastre Ortodoxe mi-a luat-o înainte!

Aş fi fost fericit să fi spus eu, ca preot, acest mare adevăr, înaintea oricui. Ca să mă fi învrednicit de darul smeritei mărturisiri că nu sunt decât un nevrednic „vas de lut” al dumnezeiescului şi înfricoşatului sacerdoţiu. Că numai aşa aş fi izbutit să pun, cu un ceas mai devreme, început bun mistuitoarei lucrări a harului divin, de care ne separă primejdios insuficienţa prea-omenescului din noi, care este marea pricină de nedumerire şi de sminteală a atâtor cucernice suflete sincere şi pline de caracter ale majorităţii drept-mărturisitorilor noştri creştini. Pentru că acest preaomenesc din noi îşi varsă nesăţios veninul păcatului şi îşi împroaşcă umbrele negurilor cu care otrăvim şi întunecăm frumuseţea negrăită a sfintei preoţii.

Mirenii trebuie să vadă deosebirea şi să-i pătrundă înţelesul, ca să nu le fie furat cugetul spre a defăima pe Stăpânul din pricina „slugii celei viclene”. Nici prilejuirea smintelilor acesteia să nu umbrească privegherea şi sârgul „slugii celei bune şi credincioase”. Că preoţia este permanenţa crucii lăuntrice de fiecare zi şi rugul mijlocirii între suspinul şi dorul omului după Ziditorul şi între împărtăşirile binecuvântării Tainelor Lui sfinţitoare.

Creştinismul este însăşi „apa vie” a iubirii pe care Izvorul Hristos-Dumnezeu o revarsă asupra fiilor Bisericii Lui şi nicidecum nu se confundă cu jgheaburile neputinţelor „clericalismului”, prin care curg undele harului şi ajung până la toată suflarea care laudă pe Domnul!

Dar nici aceste jgheaburi nu se cade a fi nesocotite, lovite şi surpate numai pentru că sunt jgheaburi, ci numai dacă, din nenorocire, nu corespunde cumva vreunul pentru lucrarea spre care a fost rânduit şi întocmit.

Ilie Imbrescu (Slova ortodoxă, 1942)

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.wikipedia.org/wiki/Sterie_Diamandi

enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sterie_Diamandi

www.aromanul.ro/biografii/d-f/item/370-diamandi-sterie-22081897-...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Constantin Stere, un adversar al Rusiei


De-a lungul vietii sale zbuciumate C. Stere a ramas un om rece, distant, asa cum s-a format ca tanar revolutionar, crescut in atmosfera specifica a mediilor revolutionare rusesti si completata cu viata din lagarele tariste unde a petrecut peste opt ani de viata. Odata cu venirea in Romania, la varsta de 27 de ani, omul nu s-a schimbat, a ramas cu amprenta formatiei din adolescenta, cu viziunea sa precizata in epoca respectiva.

S-a nascut pe 15 iunie 1866, in comuna Horodistea, judetul Soroca, din Basarabia, intr-o familie de boieri romani. Studiile liceale le-a facut la Chisinau, la liceul nobilimii, unde a inceput sa desfasoare o activitate revolutionara. A fost considerat de autoritati nihilist si arestat. A fost inchis mai intai la Odesa, apoi transferat la Moscova si in final a ajuns in Siberia, deportat politic in satul Yercinsk, pe malul fluviului Obi.


Izolat de lume intr-un sat cu vreo 16 iurte, Stere primea pachete cu carti si alimente de la parinti si prieteni, isi petrecea timpul citind, iar uneori plecand la vanatoare. Intre deportati politici se aflau mai ales elevi de liceu, studenti, profesori, medici, ingineri, avocati, care se adunau mai multi intr-o localitate si organizau un fel de universitate populara audiind pe cei mai bine pregatiti. Participa la conferinte politice, de filosofie si istorie, de economie, de arta, geologie si astronomie.


La varsta de 27 de ani, in luna noiembrie a anului 1892, obtinand pasaport si ajutor din partea parintilor paraseste Basarabia si intra in Romania, stabilindu-se la Iasi. In toamna aceluiasi an se inscrie la facultatea de drept a universitatii iesene iar la inceputul anului urmator isi aduce familia, sotia cu cei doi copii. Dupa terminarea studiilor, in anii 1898-1899 a fost numit prim ajutor de primar la Iasi de catre Ionel Bratianu care fiind acolo intr-o vizita i-a descoperit marile calitati de om politic.


Prezenta in publicistica din tara si-a inceput-o prin colaborarea la ziarul iesean "Evenimentul", inca din perioda studentiei. El a fost initiatorul miscarii poporaniste, adica taranesti, care reprezenta o miscare politico-ideologica si artistica, specifica tarilor unde relatiile capitaliste slab dezvoltate au coexistat cu ramasite precapitaliste. El considera ca societatea viitorului este bazata pe obstea taraneasca. Anuntarea noului curent de gandire social politica a avut loc in cercurile democratice ale studentilor prin societatea culturala "Datoria" si prin articole teoretice publicate in ziarul "Adevarul".


Dupa definitia data chiar de el in "Viata Romaneasca", curentul poporanist din punct de vedere ideologic este o conceptie asupra culturii, o metoda de cercetare sociala, un ideal social bazat pe cercetarea realista a fenomenelor sociale romanesti, toate acestea intemeiate pe un fundament efectiv de dragoste fata de taranime si fata de valorile sale.


In Romania el s-a bucurat de toate avantajele oferite, atat in timpul studiilor dar mai ales dupa terminarea lor. A fost profesor universitar de drept la Iasi, rector al Universitatii iesene, conducator al revistei "Viata romanasca" si deputat. Cu toate acestea a ramas tot timpul un dezradacinat, un permanent exilat basarabean la rusi si mai tarziu ca revolutionar indezirabil in societatea romaneasca.


Desi a simpatizat cu socialistii, el nu a fost membru al acestui partid. A aderat la Partidul liberal condus de I.C. Bratianu, fiind alaturi de socialisti ca Mortun, Nadejde, alcatuind aripa stanga a Partidului liberal, convinsi fiind ca acolo isi vor putea sustine propunerile.


Fruntasii partidului socialist roman care au intrat in partidul liberal erau denumiti "tinerimea generoasa" si era grupata in jurul lui Ionel Bratianu. Atat socialistii din partidul liberal cat si C. Stere au contribuit la inlaturarea obiectiilor, i-au convins pe cei nehotarati ca intrand in Partidul liberal vor putea sa inlocuiasca legea electorala, cenzitara si sa introduca votul universal, iar pentru taranime sa se realizeze o lege mai omenoasa in privinta invoielilor agricole si o noua improprietarire prin exproprierea latifundiilor. Acest program a fost insusit de Partidul liberal in anul 1913.


C. Stere era preocupat de tot ce se intampla in Tara Romaneasca. Astfel referindu-se la coruptie el arata: "Cunoasteti un caz de dare in judecata si condamnare a unui singur reprezentant al oligarhiei noastre pentru polite false, abuz de incredere, delapidare?" Iata ca dupa ce au trecut o suta de ani justitia noastra a ramas aceeasi. Nu cunoastem nici azi un asemenea caz, desi tara noastra este considerata una din cele mai corupte.


Reportajul "Patru zile in Ardeal" publicat in 1906 si 1907 in "Viata Romaneasca" este un jurnal de calatorie, un memorial. In cele 21 de capitole, Stere isi propune sa transcrie impresii fugitive din calatoria sa in Ardeal, facuta la invitatia lui Octavian Goga. Ramane impresionat de aspectul civilizat al orasului Sibiu, in contrast cu targurile patriarhale ale Munteniei si Moldovei. In drum spre Salistea descrie locurile prin care trece, dand dovada de calitati poetice, dar si de spirit practic.


In Saliste descrie portul localnicelor, hora si romanul, dans de salon combinat din jocuri nationale. Remarca mai ales sanatatea sufleteasca a oamenilor, cunostintele lor literare.


Cuprins de emotie exclama: "Palaria jos, domnilor, inaintea acestor oameni liberi care sunt mandri de numele de tarani, care n-au cunoscut iobagia, realizand in viata lor de la sat idealul unei democratii sanatoase." Aradul l-a vazut ca pe un oras european.


In calitate de rector la Iasi el a dovedit un interes deosebit pentru indrumarea procesului de invatamant, a contribuit la noi dotari ale spatiului destinat activitatilor didactice, s-a preocupat de imbunatatirea, modernizarea si dotarea laboratoarelor si bibliotecilor, a luptat pentru transformarea acestei institutii de invatamant superior intr-un centru de cultura.


C. Stere prin discursurile sale si prin articolele din presa s-a pronuntat pentru Basarabia ca pamant romanesc si a cerut alipirea la patria mama. Intr-un discurs din 15-16 decembrie 1915 in Camera Deputatilor arata:" Un popor nu poate trai fara ideal. Prin idealul care rezerva toate aspiratiile care il inalta el afirma inainte de toate chiar puterea lui vitala si dreptul la o viata mai realista si mai larga in societatea natiunilor. Basarabia a fost cedata rusilor in baza tratatului din anul 1815 de la Bucuresti. Pana in anul 1817 se mai preda in scolile din Basarabia in limba romana. Dupa aceasta data a fost interzisa limba noastra si in scolile in care se invata in romaneste. Pentru simpla intrebuintare a limbii romane erai amenintat cu inchisoare in Siberia. La revolutia din 1905 s-a revenit la limba romana si a inceput si gustul pentru literatura romana." In acelasi discurs mai spunea: " Domnilor, nu suntem un popor de cuceritori. Daca elemente ce au intrat in alcatuirea acestui neam, au venit de aiurea, noi ne-am nascut pe acest pamant, am crescut din el si nu putem renunta la nici un atom din tarina neamului. Fiecare din elementele romanesti au contribuit la formarea neamului nostru, singur si acelasi peste tot. si faptul ca am stat aici la hotarele a trei civilizatiuni, poate ca ne da puterea sa ne aducem prinosul nostru cu atat mai pretios, in tezaurul civilizatiei omenesti generale. si in ce priveste Basarabia si Bucovina care au facut parte din vechea Moldova, ele au facut toata istoria impreuna cu romanii din regat. Parintii nostri impreuna cu parintii dumneavoastra au fost si sub Alexandru cel Bun, si sub stefan cel Mare si sub Ion Voda cel Cumplit. Nu este o pulbere de pamant romanesc care sa nu fie o picatura din sangele si o molecula din oasele lor. Am zidit impreuna acest stat..."


In lumea politica romaneasca C. Stere, "siberianul", cum i se mai spunea, era un izolat, in partidul liberal era temut si grija tuturor era sa fie folosit ca teoretician al partidului, fara sa i se incredinteze un rol in conducerea statului. In cercurile politice din Iasi si din Bucuresti se evidentiaza din ce in ce mai mult atitudini de ocolire si izolare a lui, de respingere a unor teze ce le sustinea. Aceasta atitudine se manifesta atat in celelalte partide cat si in acela din care facea parte.


Viata lui C. Stere s-ar fi desfasurat in acelasi ritm daca nu ar fi intervenit razboiul mondial. Problemele internationale se puneau pentru el in functie de Basarabia si de o ura nestapanita impotriva Rusiei tariste.


El considera ca tarismul constituia prin el insusi o primejdie de moarte pentru civilizatie, un imens rezervor al fortelor reactiunii mondiale. Rasturnarea imperialismului rusesc nu o considera doar o problema interna a Rusiei, ci problema istoriei mondiale. C. Stere s-a retras din partidul liberal si atunci cand Romania a intrat in razboi a fost mobilizat in justitia militara cu gradul de colonel. Dupa parasirea Bucurestiului de armata si oficiali, el a ramas in teritoriul ocupat de armata germana. In decembrie 1917 scoate ziarul "Lumina" finantat de armata germana si in care Stere a continuat sa sustina alipirea Romaniei la MittelEuropa si indemna armata romana sa dezerteze.


Victoria aliatilor, prabusirea puterilor centrale si dezagregarea monarhiei habsburgice l-au pus pe Stere in postura de tradator. Articolele publicate in ziarul "Lumina" sunt o marturie a tradarii lui. La sfarsitul lui decembrie 1918, imediat dupa intrarea trupelor romane in Bucuresti, este arestat si judecat de Curtea Martiala. Dupa trei saptamani de arest, este eliberat si obligat sa paraseasca tara. Pleaca in Elvetia, iar in anul 1919, fiind in exil, este ales deputat al judetului Soroca. Contestat in Adunarea Deputatilor de Take Ionescu si Iorga a luat cuvantul pentru prima oara intr-o Camera aleasa sub regimul votului universal. Pana la urma i-a fost validata alegerea ca deputat.


C. Stere, cu toate greselile pe care le-a facut ca om politic din momentul intrarii Romaniei in razboi, ramane totusi o figura care a participat activ la viata culturala si sociala a tarii, un sustinator al unirii Basarabiei cu Romania iar prin romanul "In preajma revolutiei" a intrat in istoria literaturii romane. In anul 1921 a reintrat in viata politica si publicistica a tarii, a fost ales in conducerea Partidului national taranesc, fiind rechemat de o parte din cadrele didactice si studentii Universitatii din Iasi sa-si reia activitatea la catedra. PNT nu i-a ridicat insa suspendarea de la Iasi. Situatia lui in partid era asemanatoare cu aceea din PNL dinainte de razboi. In anul 1930 demisioneaza din PNT si timp de doi ani critica acest partid... Se retrage la conacul din Bucov, judetul Prahova si scrie romanul "In preajma revolutiei", roman fluviu in opt volume. In primele cinci volume denumite "Smaranda Teodorovna", "Vania Rautu", "Lutul", "Hotarul" si "Nostalgii", Stere evoca realitatea fara nici o alterare, fara sa o recompuna. De aceea cele cinci volume sunt si cele mai izbutite. Ele sunt o fresca a luptei pentru libertate a unui revolutionar basarabean. Romanul poate fi considerat un roman istoric. Se mai poate spune ca este o autobiografie. Stere imbratiseaza in opera sa toate aspectele vietii: nasterea, iubirea, prietenia, ura, suferinta, lupta si moartea. Memoria autorului reface varstele, idealurile, faptele si esecurile traite de el insusi. Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimele trei volume, care redau experientele traversate de Stere in Romania. In aceste volume, "Ciubaresti", "In ajun" si "Uraganul" pierde din seninatate iar din fiecare pagina rabufnesc resentimentele. Umorul plin de intelegere din primele cinci volume este inlocuit de sarja caricaturala.


Mai trebuia sa apara si al noualea volum, dar autorul nu l-a mai terminat din cauza bolii. Spre sfarsitul vietii i s-a destainuit lui Pamfil seicaru: "Sub regimul tarist deportatii politici aveau totusi un regim mai uman decat sub bolsevici. Nu ne dam seama, ne lasam inselati de aparente, dar sistemul bolsevic evolueaza catre un nou imperialism. Ma gandesc inspaimantat la o noua ocupare a Basarabiei de rusi. Nu exagerez, o vad venind. In continuare Pamfil seicaru afirma: "Ce bine cunostea resorturile tainice ale politicii imperialiste ale Rusiei dintotdeauna, cu ce bogatie de referinte portretiza sufletul rusesc in opozitie cu Europa."


In 1936 cand implinea 70 de ani, l-a intalnit intr-un restaurant pe Stere care i-a zis: "Nu ma simt bine, inima cedeaza, nu mai am mult de trait. Atentie la Basarabia. Imperialismul rusesc are proportii pe care nu le-a avut niciodata." Peste cateva luni, adica la 30 iunie 1936 a murit.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stere

istoria.md/articol/585/Constantin_Stere,_biografie

www.dreptonline.ro/personalitati/detaliu_personalitate.php?id_pe...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Venit ţară în secret, Pamfil Şeicaru solicită o audienţă lui Ceauşescu
Un condei de geniu, strivit între două date 23 august 1944 – 23 august 1977!


Graţiat în secret de Nicolae Ceauşescu în 1966, celebrul gazetar vine incognito, însoţit de ofiţeri DIE, în perioada 20-28 august 1977 la Bucureşti.

Pamfil Şeicaru are în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) mai multe dosare conexe, de problemă, dosarul deschis de Siguranţă, dar şi cel penal. Cel mai interesant, din punctul nostru de vedere, este dosarul personal, predat CNSAS de Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi care are nu mai puţin de şase volume, cu un total de 2083 de pagini!

Evident nu avem spaţiul necesar pentru o cercetare in extenso, ci doar posibilitatea de a lămuri câteva aspecte rămase până acum învăluite în mister: graţierea lui Şeicaru la solicitarea lui Nicolae Ceauşescu şi vizita incognito pe care acesta o realizează la invitaţia şi sub protecţia Departamentului de Informaţii Externe (DIE) la Bucureşti, în august 1977. Ca o ironie a sorţii trebuie spus că viaţa lui Pamfil Şeicaru se învârte fatidic în jurul unei date: 23 august. Părăseşte România în 1944 cu câteva zile înainte de 23 august - act pe care l-a atacat pe tot parcursul vieţii - şi îşi încheie cariera urmărind pe viu manifestările consacrate aceluiaşi 23 august, pe viu, la Bucureşti în 1977. Un condei de geniu, strivit între două date : 23 august 1944 – 23 august 1977!

Câteva lăuriri biografice şi nu numai...

A scrie despre Pamfil Şeicaru-jurnalist, eseist, memorialist, prozator (născut la 6/18 apr. [19 aprilie, în corespondenţa lui P. Ş.].1894, Buzău – decedat la 21 oct. 1980, Dachau, R. F Germania) chiar la mai bine de trei decenii de la dispariţia sa, rămâne o provocare. Atacat ca nimeni altul în perioada interbelică: „omul cu o mie de feţe”, „şacalul”, „şantajul şi etajul”, „cea mai odioasă întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adevărat rechin al presei”, Pamfil Şeicaru rămâne din punctul nostru de vedere cel mai important gazetar al României Mari. După cum notează şi Mihai Pelin: „Activitatea sa publicistică nu a fost dintre cea mai comodă pentru autorităţi. În diverse arhive, civile şi militare, există numeroase articole care i-au fost cenzurate, mai ales în timpul campaniei dinspre Răsărit. În aprilie 1939 a fost singurul ziarist român care a prezis că faimoasele garanţii franco-britaniceaveau să se dovedească fără valoare. Figurează la loc de cinste în istoria încă nescrisă a presei române polemica pe care a purtat-o în paginile „Curentului” cu comentatorul britanic Wicham Steed, care, prin intervenţiile sale în emisiunile postului de radio BBC, inducea în eroare opinia publică românească asupra raţiunii participării României la un război pe care şi-l dorise”[1]. Măcar postum, trebuie să-i recunoaştem meritele. Lucid şi rece într-un secol care parcă o luase razna, Şeicaru a ştiut şi a simţit evenimentele care se derulau sub ochii lui. Până şi detractorii ar trebui să admită că predicţiile şi sentinţele sale au fost confirmate de cursul postbelic al evenimentelor. În privinţa activităţii jurnalistice semnalăm lucrarea „Istoria presei” de Pamfil Şeicaru, Editura Paralela 45, ediţie îngrijită şi prefaţată de poetul şi publicistul George Stanca[2].

Minciunile continuă şi după plecare!

Pamfil Şeicaru părăseşte România la 10 august 1944, ultimul domiciliu din Bucureşti, din str. Ştefan Furtună nr. 93, fiind trimis de Mihai Antonescu în Spania pentru a tatona terenul pe plan diplomatic în vederea ieşirii României din conflagraţie, precum şi pentru a asigura, în condiţiile iminentei ocupări militare a ţării de către sovietici, propaganda în favoarea intereselor naţionale. S-a stabilit iniţial la Madrid, împreună cu soţia sa, colaborând la cotidianul „El Alcazar” şi fondând publicaţia „Liberty and Justice”, în care s-a străduit să combată tratamentul ingrat rezervat României.

După 23 august 1944 şi instalarea regimului comunist la putere, Pamfil Şeicaru a fost judecat în procesul ziariştilor „criminali de război vinovaţi de dezastrul ţării” (22 mai – 4 iunie 1945) şi condamnat „la pedeapsa capitală şi degradare civică pe timp de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai gravă”. Încadrarea de „criminal de război” şi condamnarea la moarte s-ar fi făcut pe baza activităţii sale de gazetar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi a unor chitanţe de încasare descoperite de Aliaţi în arhivele Ministerului de Externe de la Berlin şi predate guvernului român[3]. Proprietatea sa de la Ciorogârla, primită în calitate de purtător al ordinului „Mihai Viteazul”, a fost pusă temporar la dispoziţia lui Mihail Sadoveanu (până în 1949), iar clădirea ziarului „Curentul” a fost iniţial preluată de trupele sovietice, care au editat aici „Buletinul Armatei Roşii”[4]şi transformată ulterior în sediu al Securităţii din RPR.

În mod aproape firesc la 31 august 1946 a fost inclus pe listele negre ale Siguranţei referitoare la activitatea emigranţilor: „Se află în Portugalia, Lisabona. Pe lângă activitatea sa propagandistică antidemocratică şi antisovietică, ne-a fost semnalat în ultimul timp de a fi întemeiat o mare firmă comercială, la care a fost ajutat şi de un grup de capitalişti anglo-americani”. Evident informaţia era falsă!

Gogoriţele puse pe seama lui Şeicaru sunt nenumărate. Victor Frunză[5]scrie că Pamfil Şeicaru a plecat din Bucureşti la ora 5 dimineaţa, cu automobilul personal, care trăgea o remorcă, în care erau depozitaţi, probabil în bidoane, vreo opt sute de litri de benzină, calculaţi a-i ajunge până la Madrid. Mult mai „bine informată” Siguranţa română ajungea la concluzia conform notelor de informare sau a unor mărturii ulterioare, că Şeicaru ar fi transferat cu această ocazie în Elveţia fonduri băneşti (devize), argintărie, bijuterii, mobile şi alte bunuri de valoare, printre care şi o ladă cu 40 de tablouri de artişti români (Grigorescu, Aman, Şirato, Tonitza). Potrivit unui raport întocmit în 1946 de un angajat al serviciilor secrete SUA, ar fi transferat în Elveţia fonduri băneşti şi obiecte de familie prin intermediul ginerelui său, Marius Cişmigiu[6], secretar la Departamentul de presă al Legaţiei României de la Berna. Ajunge la Viena pe traseul Sibiu, Cluj, Oradea, Budapesta şi ia legătura cu Guvernul Naţional condus de Horia Sima. La 2 februarie 1945 ar fi vorbit la postul de radio Bratislava, controlat de nazişti, pentru a dezavua actul de la 23 august 1944. În februarie 1945 ar fi ajuns la Berlin, de unde ar fi fost salvat cu ajutorul oamenilor lui Canaris[7].

Conform amintirilor lui René Al. de Flers[8], un autor în genere bine informat, Şeicaru ar fi ajuns în Spania încă din vara anului 1944, ajutat de comandantul armatei germane. De la Viena, care i-ar fi pus la dispoziţie un avion.

Ulterior toate alegaţiile privind averea lui Şeicaru vor fi spulberate, acesta trăind la limita sărăciei în exil. În privinţa plecării din ţară cel mai bine este să ne adresăm celui în cauză, Şeicaru: „când Niculescu Buzeşti a fost informat de Mihai Antonescu de plecarea mea şi de misiunea pe care o aveam, a informat legaţia germană că eu nu plec la Madrid ci la Lisabona pentru a semna armistiţiul. O totală confuzie la legaţia germană şi după ce s-a comunicat la Berlin s-a decis să nu se dea viză de intrare în Germania, urmând ca la Viena să mi se dea viza de tranzit. Eram blocat neputând să merg spre a realiza ceea ce s-a decis de Mareşalul Ion Antonescu. Am rămas în Germania până în februarie 1945 când am izbutit să plec cu un avion care zbura deasupra Alpilor la 6000 de metri şi cobora deasupra Mediteranei la 20 de metri spre a nu fi atacat de avioanele de vânătoare anglo-americane. Sunt deci un emigrant fără voie”[9]

La 24 iulie 1947, Serviciul Special de Informaţii (SSI) a semnalat regimului de la Bucureşti articolele sale ostile, publicate în ziarele „Informaciones”, „Ariba” şi „Mundo”. După ce s-a mutat la Palma de Mallorca, în Insulele Baleare, Şeicaru a fost din ce în ce mai prezent în numeroase publicaţii ale emigraţiei române din Occident. Mai târziu, un document al Securităţii preciza: În străinătate, desfăşoară o activitate intensă anti RPR, în cadrul organizat al emigraţiei contrarevoluţionare. O agentă a aceleiaşi instituţii infiltrată printre românii din Occident raporta centralei de la Bucureşti că ar fi fost evitat de compatrioţi, că publica în revista legionară „Chemarea”, din Spania, şi că ar fi avut bani depuşi în Elveţia, bani care ar fi interesat şi autorităţile comuniste. În martie 1960, mai figura în evidenţele celor daţi în urmărire generală, sub consemnul: „În caz de identificare, să fie reţinut”[10].

Din 1945 se stabileşte în Spania, la Palma de Mallorca (până în 1953) şi apoi la Madrid (unde rămâne până în 1974)[11].

1965.Direcţia Generală de Informaţii Externe (DGIE) preia controlul

Pe 12 mai 1965, analizând materialul existent asupra lui „PAMFIL ŞEICARU – fugar român în Spania”, Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală de Informaţii, Direcţia „C” prin Lt. Maj. Afin Adrian decide redeschiderea dosarului individual privind pe PAMFIL ŞEICARU, numele conspirativ „VLAD”[12]. Se pare că sătulă de alegaţiile şi datele imprecise primate, Direcţia Generală de Informaţii Externe (DGIE) ia hăţurile în mână.

Pamfil Şeicaru este pus imediat sub lupa Securităţii, iar o notă din 20 septembrie 1963 îl găseşte în plină energie creatoare[13]. «L-am găsit extrem de îmbătrânit şi complet albit la vârsta de 69 de ani. Totuşi însă de o energie şi o putere de muncă formidabilă. A terminat volumul I din Istoria Partidelor, apărut deja în librărie, şi corectează în prezent volumul II, în curs de imprimare. Prepară o anexă la aceste volume, intitulată N. TITULESCU şi în acelaşi timp scrie o viaţă romanţată a lui „Carol şi Lupeasca”. În afară de aceste lucrări scrie săptămânal trei comentarii pentru radio Madrid (secţia românească) şi alte trei comentarii săptămânale pentru postul de radio al Falangei. De asemenea, contribuie regulat la ziarele „El Spaniol” şi „Arriba” (pe care le publică Min. Propagandei Spaniole) şi alte ziare şi reviste provinciale, plus la fiţuica lui C.ARSENE, „Curierul Românesc” din Paris. În volumul II al „Istoriei Partidelor” se referă favorabil la greva de la atelierele Griviţa din 1933. Cu toate acestea situaţia lui financiară este foarte proastă. Trăieşte într-un mic apartament mobilat, la periferia Madridului, pentru care plăteşte 3000 de pesetas lunar: Calle Alonso Cano 31, Madrid 3, tel: 2 34 21 73.

În prezent P. SEICARU, este obsedat de romanul „Carol Lupeasca” (intitulat „Vulpea Roşcată”, să fie tradus în mai multe limbi străine şi ediţiile ce ar urma să fie publicate în Anglia şi America îl vor face milionar! În acelaşi timp tratează ca intermediar cu o mare facere de finanţare în spatele căreia se ascund bănci engleze şi franceze ce intenţionează să investească mari capitaluri în Spania pentru construcţii de conducte de gaz metan din Sahara şi alte lucrări publice. Se dă deja o scrisoare în care i se asigură un comision, ca intermediar în vânzări de terenuri pe care vor fi instalate asemenea conducte pe teritoriul spaniol, şi se pare că i s-a promis să fie angajat permanent ca agent, în Spania, de acest grup, de financiari anglo-francezi.

Natural, bazat pe asemenea visuri de succese, a şi început să clădească „castele în Spania”, sub forma unei tipografii extra moderne, în care va investi 8.000.000 pesetas, cu potenţial de venit lunar de 400.000 pesetas ce-i va permite să-şi cumpere o vilă şi să scoată pe cont propriu un ziar în exil etc. De la asemenea visuri de grandoare-spaniolă trece însă automat la speranţa că în curând regimul actual se va prăbuşi în Rusia Sovietică, din cauza conflictului sino-sovietic şi a regimului liberal introdus de „Dl. KRUSCHEV” şi că, un asemenea eveniment, de neevitat, va crea în ţară un regim social-democrat sub care va fi posibilă, în scurt timp, reîntoarcerea exilaţilor actuali politici şi redobândirea tuturor averilor confiscate, etc., etc..

Bine înţeles, într-un asemenea caz, va scoate din nou „Curentul”, iar subsemnatului i-a promis un apartament, pe viaţă, în Palatul Curentului!!!

(Nu a precizat însă la ce etaj!)»

„Scrie neobosit, ziua şi noaptea”

Dincolo de umorul destul de precar sau la comandă a informatorului, Pamfil Şeicaru deborda de energie, lucru să pună pe gând Securitatea. Situaţia financiară precară a gazetarului demonstrează încă odată dacă mai era nevoie de ce nerozii au scris de-a lungul timpului despre Şeicaru mai ales în primii ani când era sub observaţia Securităţii.

Harnicul informator oferă la cererea expresă a Securităţii date exacte despre Şeicaru: „P. ŞEICARU nu fumează, nu bea excesiv şi nici nu este stăpânit de alte vicii ce i s-au atribuit în tinereţe, în special aventuri amoroase etc. Scrie neobosit, ziua şi noaptea, iar singurul repaus ce-şi permite este cursa pe jos la Ministerul Propagandei şi Radio Madrid unde, personal, înmânează manuscrisele săptămânale”.

Acesta nu uită să strecoare şi o caracterizare psihologică, care va folosi mult ulterior Securităţii pentru racolarea lui Şeicaru:“subsemnatul este de părere că PAMFIL ŞEICARU, a atins în exil un grad de mizerie şi dezamăgire care este foarte propice unei încrederi, discrete, oficiale, de luare de contact cu el prin intermediul unei alte persoane decât subsemnatul, ce bineînţeles nu se poate expune, fără riscuri de pericol, unei asemenea experienţe de apropiere personală. Dacă mânuit în mod inteligent, P. ŞEICARU ar putea fi întrebuinţat indirect, cu machiavelică iscusinţă, în dărâmarea completă a actualului exil politic din exil şi ar putea deveni o sursă extrem de utilă în ce priveşte activitatea legionară deoarece, incontestabil, el este în termeni de prietenie foarte intimă cu HORIA SIMA, şi tot anturajul acestuia din Madrid, Paris şi chiar Germania”.

Recenzii la „Vulpea Roşcată”

Acelaşi informator zelos raporta Bucureştiului intenţiile şi speranţele literare ale lui Şeicaru: «Pentru a-şi reface „averea pierdută” ŞEICARU, contează pe posibilităţile problematice că „afacerea comercială de investiţii de capital anglo-francez în Spania se va realiza cu succes şi că romanul „Carol - Lupeasca” va avea un mare succes de librăriile în Anglia şi America, în special unde această aventură notorie s-a bucurat în trecut de multă atenţiune din partea presei anglo-americană.

Am citit şi am în posesia mea primele 150 pagini ale acestui roman pe care ŞEICARU doreşte să-l traduc eu în englezeşte în vederea găsirii unei case de editură engleză dispusă să-l publice. După ce am citit această introducere, a unui roman intenţionat să aibă 750-800 pagini în total, i-am spus onest lui ŞEICARU, că sub forma actuală nimeni în Anglia sau America nu va îndrăzni să-l publice deoarece atâta timp cât LUPEASCA este încă în viaţă o asemenea „viaţă romanţată” a ei nu poate fi publicată fără riscuri sigure de proces de defăimare de caracter etc. şi a căror despăgubiri se pot ridica la enorme sume în lire sterline sau dolari.

D-na ŞEICARU este perfect conştientă de o asemenea piedică şi l-a sfătuit pe PAMFIL să camufleze sub alte nume identitatea ţării şi a personagiilor implicate. ŞEICARU refuză însă îndărătnic să uzeze de un asemenea subterfugiu pe motivul că valoarea comercială a acestui roman se bazează tocmai pe numele adevărate ale lui Carol şi Lupeasca, etc.

PAMFIL ŞEICARU se hrăneşte în prezent cu speranţa că în Germania există legi mai elastice şi că publicat de o casă de editură germană, romanul va fi posibil de editat, în traducere şi în Anglia şi în actuala lui formă!?

Romanul constituie un rechizitoriu devastator la adresa Monarhiei, afacerismului şi depravării sexuale a lui Carol şi Lupeasca şi condamnă sever partidele politice şi pe Maniu în special. Din punct de vedere propaganda anti-monarhică, anti-dinastică, anti-afacerism şi corupţie a partidelor de tristă memorie istorică, romanul lui P. ŞEICARU , este o ”mană cereasca” în favoarea regimului actual care a debarasat pentru totdeauna ţara şi poporul românesc de asemenea pacoste şi blestem, iar P. ŞEICARU este perfect conştient de aceasta şi contează pe posibilitatea că romanul lui ar putea fi publicat în ţară, sub forma actuală şi fără riscurile ce le întâmpină casele de editură străine referitoare la un eventual proces de despăgubiri din partea D-nei Lupescu, etc..

Se pare, afirmă ŞEICARU, că prinţul Niculaie i-a cerut să nu publice romanul, şi că el în schimb se face tare să obţină de la URDĂREANU şi Lupeasca o sumă de 100.000 pesetas dacă ŞEICARU renunţă la publicarea acestui roman.

ŞEICARU, însă zice că va reuşi să-l publice în occident şi chiar în România şi că un eventual mare succes de librărie îl va scăpa de sărăcie pe tot restul vieţii lui.

În prezent tot rezonul de existenţă a lui ŞEICARU este motivat numai de ideea de reuşită a acestui roman senzaţional pornografic. Cele 150 pagini în posesia subsemnatului, pentru traducere în englezeşte, se referă la copilăria d-nei Lupescu, la Sulina, unde tatăl ei avea o farmacie şi la viaţa ei de la Iaşi în 1916-1918, când era căsătorită cu Lt. Tempeanu şi funcţiona ca soră de caritate la un spital francez şi a avut diferite relaţii sexuale cu un dr. francez şi un general rus, inclusiv afacerile veroase pe piaţa neagră de la Iaşi a tatălui ei, etc.

Dacă cei în drept la Bucureşti, doresc să cunoască conţinutul acestor 150 pagini introducătoare, contactul meu permanent de aici ar putea uşor produce copia necesară cu condiţia de a-mi returna textul original deoarece e necesar să-l returnez la rândul meu lui ŞEICARU după ce am tradus».

Elena Lupescu: de la pubertate până la maturitate

Evident, regimul de la Bucureşti a ciulit urechile aşa că pe 7 septembrie 1969 sosea o Notă «Referitor la romanul „Vulpea Roşcată” în curs de redactare de către fugarul ŞEICARU PAMFIL din Spania”. Merită redată această notă integral, Securitatea ajungând să facă aproape critică literară:

«Organele noastre deţin date din care rezultă că fugarul ŞEICARU PAMFIL, lucrează în prezent la un roman în care şi-a propus să facă un aspru rechizitoriu la adresa monarhiei şi fostelor partide istorice din România, moşierească. Romanul se intitulează „Vulpea Roşcată”, şi are ca temă principală demascarea depravării sexuale a lui ELENA LUPESCU şi CAROL al II-lea.

Organele noastre au intrat în posesia primelor 148 de pagini ale acestui roman, care se referă la familia şi copilăria lui ELENA LUPESCU din Sulina, la viaţa dusă de ea în perioada 1916-1918 în Iaşi, după căsătoria ei cu Lt. TEMPEANU .Folosindu-se de o serie de fapte şi amănunte inedite, ŞEICARU PAMFIL descrie detaliat de la pubertate până la maturitate, evoluţia ELENEI LUPESCU, reuşind să scoată în evidenţă trăsăturile ei de caracter.

Obsedată de dorinţa de a parveni în ”lumea mare” prin propriile mijloace, ELENA LUPESCU, începe în 1916 seria aventurilor amoroase. care o consacră ca o depravată sexuală. Pentru argumentarea acestei trăsături de caracter ŞEICARU PAMFIL redă cu lux de amănunte aventurile ei amoroase cu contele francez ROBERT DE LA BRICHE şi cu prinţul ţarist DOGORUKI.

În cuprinsul celor 148 de pagini ŞEICARU PAMFIL, demască trăsăturile de caracter ale părinţilor lui ELENA LUPESCU şi mai ales afacerile veroase cu medicamente pe care le făcea tatăl ei, farmacistul LUPESCU, la Iaşi, în timpul Primului Război Mondial.

De menţionat este faptul că personajele din roman apar cu numele lor reale.

Cele 5 capitole scrise până în prezent dau conturul unui roman senzaţional pornografic.

Fugarul PAMFIL ŞEICARU, speră că romanul va avea succes în librărie şi-i va aduce venituri materiale considerabile dat fiind faptul că aventurile amoroase ale lui CAROL şi ELENA LUPESCU a preocupat opinia publică din Anglia, SUA, şi alte ţări la timpul respectiv.

După afirmaţiile lui P. ŞEICARU, rezultă că acesta ar fi dispus să accepte editarea romanului în r.p. Română cu condiţia ca jumătate din drepturile de autor să-i fie date lui şi restul rudelor sale din ţară.

Organele noastre au luat măsuri de a obţine în continuare paginile acestui roman urmând a face prezentarea completă a sa şi propunerile noastre în legătură cu publicarea lui».

Securitatea se decide să-l recruteze. Misiunea este încredinţată căpitanului Nicolae Sporiş, iar aşa cum erau cutumele începe o lungă documentare. Iată o notă, valoroasă din punct de vedere biografic a lui Pamfil Şeicaru.







“Şteagul ţării” şi intervenţia maiorului Caraman

În buna sa tradiţie, Securitatea promitea mult, dar nu se ţinea de cuvânt. Obsedat de Elena Lupescu, dar şi de romanul său, prin mijlocirea fiicei sale stabilite la Paris, Pamfil Şeicaru intră în contact cu emisarii de la Bucureşti. Cazul era tratat foarte serios în Centrală, Generalui Maior Nicolae Doicaru trasmiţând la Paris următoarele în data de 12 mai 1965: «Se aprobă contactarea lui „Vlad” la domiciliu. Se va avea în vedere următoarele probleme în discuţiile ce se vor avea cu „Vlad”. Să i se comunice „Vlad” că nu ne putem angaja în problema editării cărţii „Vulpea roşcată”. El poate s-o publice.

Referitor la dosarul de anchetă penală Iorga-Madgearu, informaţi-l că a-ţi comunicat la MAE şi aşteptaţi răspunsul. Îl veţi comunica.

Privind acordarea unei pensii viagere nepotului lui Mascedonschi, spuneţi lui „Vlad” că pentru a interveni la MAE este necesar să se cunoască datele lui de stare civilă doveditoare că este nepotul lui Mascedonschi.

Se va da lui „Vlad” materialele trimise oficiului de MAE şi fotografii cu realizările regimului nostru pentru ca „Vlad” să le publice în branşa despre agricultura noastră».

Mai pe româneşte Securitatea nu se obliga la nimic, dar îi solicita lui Şeicaru să laude regimul! Ca o paranteză istorică trebuie spus că romanul Vulpea roşcată, al cărui dactilo-script a fost păstrat la Munchen de dr. Vasile Iliescu a fost publicat în România abia în 1996[14].

Ceva mai inteligenţi decât şeful lor, ofiţerii de la Paris ajung la o altă concluzie: «Ordinele cu privire la „Vlad” au fost înţelese de tov. Colonel Ilie, însă crede că e mai bine ca lui „Vlad” să nu i se respingă la primul contact nădejdea că îl vom ajuta să găsească un editor deoarece acesta a fost factorul hotărâtor care la împins spre noi. El vrea doar să i se recomande un editor într-o ţară arabă cu care el să intre în contact şi, să publice cartea pe spezele sale, lucru pe care rezidenţa crede că-l putem face, fără ca noi să ne amestecăm în vreun fel. Se consideră că e mai bine să-i spună lui „Vlad” că s-a raportat celor în drept cererea lui şi aşteptăm răspuns».

În senzaţionala viaţă a lui Pamfil Şeicaru intervine şi maiorul Caraman – viitorul general Mihai Caraman, o legendă a spionajului – care exact în acea perioadă se afla la Paris, evident la datorie! El notează, după o întâlnire cu Şeicaru următoarele: «„Vlad” a început prin a expune prezenţa sa, afirmând că pe el îl interesează, „steagul ţării indiferent cine-l ţine” şi că el vrea ca să măsoare posibilităţile pe care le are să sporească interesele ţării. Vorbind despre aceasta „Vlad” a afirmat că vrea să servească ţara, „nu partidul comunist” , pentru că el nu este comunist şi că dacă, comuniştii din R.P.R. luptă pentru prosperitatea şi independenţa ţării, el pe o cale diferită luptă pentru acelaşi lucru».

Discuţiile şi negocierile cu ofiţerii DIE sunt în toi. Pe 5 mai 1965, Şeicaru nu uită să le spună reprezentanţilor Bucureştiului, fără să-şi ia însăşi nicio obligaţie că«s-a gândit că dacă justiţia română l-ar reabilita, ar vrea să devină …… român. El a fost condamnat la 20 ani închisoare, pentru fascism şi consideră că aceasta nu corespunde adevărului, practic condamnarea lui …… faptului că în 1945, pe timpul guvernului fantomă legionar, a vorbit la radio Viena. Dar el a refuzat să facă parte din acest „guvern” şi toată activitatea lui poate …. Că nu a fost şi nu este un fascist. De aceea nu presupune să actualizăm această problemă şi dacă ministrul justiţiei al R.P.R. este de acord să se …. un proces de reabilitare a lui, ar da delegaţie să se ocupe de acest proces avocatul DONGOROZI VINTILĂ din Bucureşti şi V. STANCIU din PARIS care îi sunt buni prieteni.

În această perspectivă devenind …… român, ar merge în vizită în ţară.

În sfârşit, „Vlad” a manifestat interes pentru a avea fotografii ale fostei sale proprietăţi de la CIOROGÎRLA».

Că problema era serioasă, iar Pamfil Şeicaru era luat în serios la Bucureşti stă dovadă şi următoarea notă.





Nicolae Ceauşescu aprobă deconturile lui Şeicaru

Munca operativă a ofiţerilor DIE era urmărită cu sufletul la gură chiar de Nicolae Ceauşescu. În continuare vă prezentăm un raport al Ministrului Afacerilor Interne, Cornel Onescu, care solicită «datorită situaţiei materiale precare în care se află (n.n.Pamfil Şeicaru), propunem totodată să i se acorde suma de 3.000 (trei mii) dolari care reprezintă cheltuielile efectuate de PAMFIL ŞEICARU , cu ocazia editării materialului „Karl Marx însemnări despre români. Texte inedite. Comentariu”».Documentul poartă următoarea rezoluţie: „De acord, ss. N. Ceauşescu… Comunicarea a fost făcută de serv. Secretariat azi 20 VII 1966”.





Graţiat de Chivu Stoica la ordinul lui Ceauşescu

Puterea de la Bucureşti l-a graţiat pe Pamfil Şeicaru, fără însă ca acest lucru să fie adus la cunoştinţa publicului, făcând parte dintr-o acţiune deplin consiprativă. În România primul care a făcut public acest fapt a fost academicianul prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu[15]. Reputatul istoric a descoperit în arhivele fostului CC al PCR Decretul 977/1966 privind graţierea lui Pamfil Şeicaru. Alături de Decret, se publică expunerea de motive a lui Cornel Onescu, ministru de Interne în 1966, care, după cum se poate lesne constata, oferea argumentele juridice şi procedurale necesare în temeiul cărora se anula decizia aşa-zisului Tribunal al Poporului din 1945 în „procesul ziariştilor”. Gheorghe Buzatu este de părere că documentul întocmit, necondiţionat, cu ştiinţa, în mod sigur şi din iniţiativa, lui N. Ceauşescu, devenit ulterior (9 decembrie 1967) preşedinte al Consiliului de Stat al R. S. România.

Surprinzătoare este gafa lui Mihai Pelin, un redutabil cercetător al arhivelor Securităţii, care ajunsese la concluzia că “după evenimentele din 1989, a fost achitat post-mortem de sentinţa Tribunalului Poporului din 1945”[16].



Şeicaru - la parada de 23 august 1977!

Şi vizita lui Şeicaru la Bucureşti a fost până în prezent subiect de dispută. Victor Frunză credea că „la sfârşitul anilor ’60, trimişi ai regimului de la Bucureşti încearcă să-l determine să se întoarcă în România. Repatrierea lui Pamfil Şeicaru ar fi avut imense sensuri politice, mult peste ceea ce ar fi fost cea a lui Henri Coandă. Înainte de toate, o lovitură dată exilului anticomunist”.[17]

Colaboratorul său, Vasile C. Dumitrescu, credea că „în august 1976, Pamfil Şeicaru ar fi întreprins o călătorie secretă în RSR momit să se ducă la Bucureşti pe motiv că Ceauşescu vrea neapărat să-l consulte. A avut o întrevedere cu un înalt funcţionar, cred că din Ministerul de Externe, dar desigur că nu l-a văzut pe Ceauşescu. Şi-au dat însă seamă că dacă îl ţin acolo, va ieşi cu scandal în străinătate. Deci, l-au trimis înapoi. I-au povestit că din cauze neprevăzute, întâlnirea cu Ceauşescu trebuia amânată, deci el să se întoarcă în Germania şi că în a doua jumătate a lunii septembrie îl vor readuce în ţară pentru ca să stea de vorbă cu secretarul general al PCR”.[18]

Ovidiu Vuia susţine că afirmaţia potrivit căreia ziaristul a efectuat în 1976 o călătorie în RSR trebuie considerată o legendă defăimătoare: «Pamfil Şeicaru „n’a vizitat o ţară comunistă (…) Şi în această privinţă a fost calomniat de mulţi în exil, nu numai că ar fi vizitat Bucureştiul dar a stat de vorbă cu însuşi Ceauşescu cerându-i să-i înapoieze “Palatul Curentului” şi chiar casa cu pământul de la Cirogârla (…)»[19].

Cu părere de rău sau nu, pentru că adevărul istoric este unul singur, trebuie spus că Pamfil Şeicaru s-a aflat la Bucureşti în perioada 20-28 august 1977.

Mărturia ofiţerului Nicolae Sporiş

Dincolo de datele aflate în Dosarul 66/SIE, cred că este importantă pentru cititori mărturia ofiţerului Nicolae Sporiş[20], cel care a avut o contribuţie esenţială la racolarea lui Pamfil Şeicaru dar şi la aducerea acestuia la Bucureşti.

«Acţiunea privindu-l pe Pamfil Şeicaru s-a declanşat în 1974-75, când, aflat la Madrid, acesta a cerut o întrevedere particulară cu un diplomat român. Cu acest prilej, el a cerut să i se permită surorii sale, doamna Munteanu, să îl viziteze în Spania. La scurt timp, cei doi fraţi s-au putut întâlni. După revenirea doamnei Munteanu în ţară, intenţia fratelui ei de a veni în România nu a mai constituit o surpriză. A avut loc o nouă întrevedere cu Pamfil Şeicaru pentru a vedea în ce condiţii această vizită a sa ar putea avea loc. Detaliile au fost discutate şi convenite în sudul Germaniei, unde, din motive economice, Pamfil Şeicaru se retrăsese, pentru a se putea bucura de sprijinul material al lui Ion Dumitru, patronul unei gazete de limbă română. În timpul întrevederii, Pamfil Şeicaru a insistat ca vizita sa să aibă un caracter strict particular, pentru „a se evita orice fel de încurcături, vâlvă sau speculaţii” venite din partea unora din ţară, dar mai ales, a unor conaţionali din diaspora, care criticau atitudinea sa publicistică moderată din acei ani, acuzându-l că ar fi pactizat cu regimul comunist. A solicitat, totodată, să se analizeze posibilitatea unei întrevederi neoficiale cu Nicolae Ceauşescu „pentru a-l cunoaşte personal şi a-i împărtăşi unele opinii”.

Am pregătit vizita împreună cu regretatul meu coleg Adrian Afrim.

Principala noastră preocupare a fost aceea de a păstra o discreţie absolut

asupra acţiunii. (...)

Informările asupra acţiunii se făceau în mod direct, verbal, şefului DIE, care, la rândul său, îl informa, tot verbal, pe Nicolae Ceauşescu. Prima informare făcută şefului statului pe această temă s-a referit la dorinţa jurnalistului de a vizita ţara. S-a cerut aprobarea sa expresă, întrucât aveam nevoie de garanţia că nu ne vom confrunta cu cine ştie ce mostră de exces de zel din partea altor organe (mai ales din partea Procuraturii), care ar fi putut să încerce punerea în aplicare a unei sentinţe judecătoreşti definitive. Ceauşescu şi-a dat acordul, dar s-a declarat sceptic că vom putea să-l determinăm pe jurnalist să vină în ţară.

A doua informare, tot verbală, a fost făcută în iulie 1977, când şeful DIE a confirmat că Pamfil Şeicaru va veni în ţară în cursul lunii august 1977 şi şi-a exprimat dorinţa de a fi primit într-o scurtă audienţă. Ceauşescu şi-a dat consimţământul asupra vizitei şi nu a respins solicitarea privind audienţa, dar nici nu a aprobat-o explicit, spunând doar: „Să vină şi o să vedem atunci”.

Deşi cetăţean român, Pamfil Şeicaru poseda un paşaport de partid eliberat de autorităţile spaniole. De altfel, mulţi români din diaspora aveau astfel de paşapoarte de apatrizi. Având aprobarea expresă a lui Ceauşescu, l-am asigurat pe jurnalist de bunele noastre intenţii, precum şi de faptul că îi vom acorda tot sprijinul logistic ca să nu aibă cumva vreun necaz. Pamfil Şeicaru avea atunci 83 de ani şi se deplasa cu ajutorul unui baston, întrucât avea sechele de la o fractură mai veche la picior. De aceea, el a fost preluat de la Viena de colegul Afrim, alături de care a zburat la Bucureşti, la 20 august 1977.

Eu i-am aşteptat la Otopeni având atârnat de gât un ecuson care îmi

permitea acces liber în tot aeroportul. L-am trecut prin vamă şi frontieră,

aplicându-i-se viza pe o foaie volantă, procedeu care se practica în acel timp în asemenea cazuri.

L-am condus şi l-am cazat la Hotelul Minerva, de pe B-dul Lascăr

Catargiu, pe atunci Ana Ipătescu. Acolo a urmărit festivităţile organizate de 23 August, în Piaţa Aviatorilor, după ce declinase cu înţelepciune oferta noastră, neinspirată şi riscantă, de a privi manifestaţia respectivă din tribună, unde, datorită fizionomiei sale inconfundabile, ar fi putut fi recunoscut.

Ceauşescu nu l-a primit în audienţă, dar l-a însărcinat pe generalul

Nicolae Doicaru să stea de vorbă cu el. Acest lucru s-a întâmplat într-o locaţie ferită de ochi indiscreţi.

„Conu‟Pamfil” la Ciorogârla şi pe litoral

„Conu‟Pamfil”, cum ne-a sugerat să i ne adresăm, el neagreând

apelativul „maestre”, a vizitat, în acea săptămână de august, oraşul Bucureşti, a petrecut o noapte la Ciorogârla şi două zile pe litoral, mai ales la Mangalia, unde avusese o proprietate cu viţă de vie, pe care ţinea mult să o revadă. Deplasările s-au făcut cu autoturismul condus de colegul Afrim.

La un moment dat, în timpul vizitei pe litoral, i-a cerut colegului Adrian

Afrim să oprească autoturismul şi a spus:

– Dragii mei, eu v-am rugat să mă duceţi la Mangalia. Aici văd un alt

oraş. Unde m-aţi adus?

– Coane Pamfile, i-am răspuns, asta e Mangalia!

Nu i-a venit să creadă şi nu s-a convins decât atunci când a recunoscut

fosta sa proprietate din apropierea oraşului şi mai ales viţa de vie, care îi

rămăsese întipărită în memorie.

La încheierea vizitei am discutat posibilitatea ca el să dezvăluie

compatrioţilor din diaspora că a petrecut opt zile în România, de unde s-a întors „viu şi nevătămat”. A replicat:

– Oamenii ăia o să creadă că mă ţin de şotii sau că mi-am pierdut

minţile şi încurc ţările!

I-am argumentat că poate să le prezinte foaia turistică volantă cu vizele

de intrare şi ieşire aplicate la Otopeni. A râs spunând că „ăsta e un argument,

într-adevăr!”

Nu voi uita niciodată cuvintele pe care mi le-a adresat când ne-am luat

rămas bun:

– Dragul meu, vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru mine. Nu

speram că voi mai avea posibilitatea să revăd meleagurile atât de dragi mie. M-aţi ajutat să îmi alin dorul care mă mistuia. Acum pot să închid ochii liniştit. Drumul înapoi la Viena l-a făcut tot în compania lui Adrian Afrim.„Conu‟Pamfil” era anticomunist de-o viaţă, cum zicea el, dar nu îşi

ascundea afecţiunea şi respectul faţă de neamul şi de ţara sa. Această atitudine el o explica foarte simplu: „Regimurile politice sunt trecătoare şi pline de păcate. Pământul natal este peren”. (...) Trei ani mai târziu, el avea să treacă în nefiinţă”.



În privinţa colaborării cu Securitatea autorul consideră că Pamfil Şeicaru (nume de cod: Vlad) a colaborat cu serviciile secrete de la Bucureşti. Rămâne de văzut într-un alt studiu dacă Şeicaru s-a folosit de Securitatea sau invers. Poate, în numele unor coincidenţe de interese (antimonarhismul, antisovietismul) fiecare ar fi încercat să se folosească şi să manipuleze pe celălalt. De altfel, un cercetător serios, Sorin Gabriel Ioniţă ajunge la concluzia că Pamfil Şeicaru a colaborat cu Securitatea, dar şi –a păstrat “o relativă libertate de gândire”[21].



Note



* Jurnalist şi scriitor, membru al Colegiului CNSAS. Ultima lucrarea publicată: „Dosarul Mitropolitului Galaction Cordun”, editura Agnos, 2012

[1]Pelin Mihai - „Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii”, Editura Compania, 2002, pag.314-316

[2]Şeicaru Pamfil– „Istoria presei”. Ediţie îngrijită şi prefaţată de George Stanca, Editura. Paralela 45, Piteşti, 2007

[3] Manolescu Florin- „Enciclopedia Exilului Românesc 1945-1989”, editura Compania, 2003, pag. 671-676

[4]Ioan Opriş– “Procesul ziariştilor „naţionalişti” (22 mai – 4 iunie 1945”), Bucureşti, Editura Albatros, 1999

[5]Frunză Victor–“Destinul unui condamnat la moarte – Pamfil Şeicaru”, Bucureşti, 2001

[6] Marius Cişmigiu, primul soţ al Viorellei Şeicaru (n. 1923 - m. 1981).

[7] Manolescu Florin, “Enciclopodia”….

[8] Al. de Flers, Rene – “Europa libera şi exilul românesc. O istorie încă nescrisă”, Criterion Publishing (2004)

[9]Şeicaru Pamfil– “Lămuriri preliminare”, Curentul, nr 5922, 11 ian.1978

[10]Pelin Mihai . „Opusul...

[11]Manolescu Florin, “Enciclopodia”….

[12]Dosar nr. 66/SIE, Arhiva CNSAS

[13] Trebuie menţionat că primul studiu serios despre activitatea lui Pamfil Şeicaru în exil şi relaţiile sale cu Securitatea îi apaţine istoricului Sorin Gabriel Ioniţă, „Publicaţiile „Curentul”, „Carpaţii” şi „Stindardul” în Arhivele Securităţii (1975-1989)”, I-II, în „Caietele INMER”, Bucureşti, an VI, nos 14 şi 15 din martie şi iulie 2009.

[14]Şeicaru Pamfil – “Vulpea roşcată” – roman, editura Jurnalul Literar, Bucureşt, 1996

[15]Buzatu Gheorghe – „Nicolae Ceauşescu – biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul şi execuţia” (Colecţia Opera Omnia, 2011)

[16] Pelin Mihai . „Opusul...

[17]Frunză Victor –“Destinul…

[18]Dumitrescu Vasile C.– “O istorie a exilului românesc – 1944 – 1989”, editura Evf, 1997

[19]Vuia Ovidiu – “Sub zodia cărţii şi a studiului”, Editura Rita Vuia, 2007

[20]Sporiş Nicolae - “Pamfil Şeicaru: întoarcerea la izvoare” - „Vitralii - Lumini şi umbre”, Publicaţie editată de Asociaţia Cadrelor Militare in Rezervă şi in Retragere din Serviciul Român de Informatii, anul II, nr.5, decembrie 2010

[21]Sorin Gabriel Ioniţă, „Publicaţiile..

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.wikipedia.org/wiki/Pamfil_%C8%98eicaru

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce nationalitate avea Leonardo da Vinci ?
A: american

B: roman
C: ungur

D: italian

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

In ce tara s-a nascut Pablo Picasso ?
A: Chile

B: Japonia
C: Spania

D: Romania

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine a pictat tabloul Car cu boi ?
A: Nicolae Grigorescu

B: Amza Pelea
C: Nicolae Ceausescu

D: Andreea Esca

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Unde se afla expus tabloul Guernica, de Pablo Picasso ?
A: Madrid

B: Busteni
C: Sinaia

D: Calafat

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine a pictat Taranca din Muscel ?
A: Horia Bernea

B: Nicolae Grigorescu
C: Claude Monet

D: Pablo Picasso

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine a pictat Capela Sixtina ?
A: Rafael

B: Sandro Botticelli
C: Titian

D: Michelangelo

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine a pictat Guernica ?
A: Georges Braque

B: Juan Gris
C: Pablo Picasso

D: Gino Severini

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Care pictor din secolul XIX este cunoscut si pentru ciclul sau de lucrari dedicat florii-soarelui ?
A: Vincent van Gogh

B: Frederic Bazille
C: Claude Monet

D: Edgar Degas

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine este autorul operei Scoala din Atena ?
A: Rafael

B: Michelangelo
C: Leonardo da Vinci

D: Jan van Eyck

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce pictor a continuat sa picteze legandu-si pensula de mana ?
A: Pierre-Auguste Renoir

B: Claude Monet
C: Edgar Degas

D: Alfred Sisley

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Tablourile Maja desnuda si Maja vestida, expuse la muzeul de arta Prado de la Madrid, au fost opera pictorului:
A: Velasquez

B: Murillo
C: Goya

D: Rembrandt

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***