Verificati-va cunostintele de cultura generala

youtu.be/e9LwQxGNkIw

youtu.be/FpW72Q3nKwM

youtu.be/6NYH0KbjqLk

youtu.be/1gzDt2ubjAA

youtu.be/KqwmP0gwPnM

youtu.be/u5pOKlCsQEw

youtu.be/TbyeTZ6Jgxo

youtu.be/7HkeBfnlkmk

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

youtu.be/wQQTUMm_Atg

youtu.be/1Hdg4XA3VzE

youtu.be/Dd3MGNnxJTM

youtu.be/kf1nhcdMZMc

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.scribd.com/doc/74620088/Secretul-Suprem

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Nasul uman detecteaza doar 10 mirosuri. Care sunt acestea
Cercetatorii au descoperit ca, indiferent daca mirosi floricele pe campii sau o groapa de gunoi, toate mirosurile detectabile de nasul uman intra in 10 categorii.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Parfumuri

Cercetatorii au adunat intr-o singura categorie toate mirosurile florale folosite in industria parfumurilor, scrie medicaldaily.com. Desi acestea sunt descrise ca fiind "herbale" sau "naturale", la baza lor stau substantele sintetice.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Lemn si rasina

Simtul olfactiv este mare amator de arome naturale si pamantesti. Aceste mirosuri sunt distincte pentru oameni deoarece le aduc aminte de padure si de mediul exterior.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Fructe non-citrice

Aromele dulci si usoare de banane, struguri si capsuni sunt mai placute nasului decat mirosurile ascutite de citrice.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Putoare

Daca termenul este prea vag, fii sigur ca-ti vei da seama imediat de aceste mirosuri. Este vorba despre laptele stricat, materia fecala, sudoarea si toate mirosurile naturale care indica putrezirea sau descompunerea. Aceste arome te fac sa strambi din nas imediat ce le-ai detectat.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Chimicale

Nasul tau este un maestru al detectarii aromelor sintetice. Pana si cel mai realist parfum are limitele sale. Din acest motiv, putem distinge rapid mirosul de decolorant, benzina, vopsea sau spirt.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Menta

Nasul si creierul uman nu se pot abtine sa interpreteze mirosul de menta drept un simbol al prospetimii, sanatatii si curataniei. In aceasta privinta, nu are rival in universul olfactiv. In aceasta categorie intra si aromele picante sau condimentate.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Dulce

Mirosul de dulce are propria personalitate, diferita de cea a fructelor. Cercetatorii s-au referit aici mai ales la izul ciocolatei, vaniliei, migdalelor si maltului. Sunt mirosuri calde si usoare, uneori fiind descrise ca "bogate" sau "cremoase".

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Mirosuri care-ti fac rau

Mirosurile care-ti fac rau sunt mai periculoase decat cele care iti fac scarba. Este vorba despre mirosul de gunoi, cauciuc ars, acid sulfuric si gaze daunatoare, acele mirosuri care te fac sa te ineci. Nu sunt doar neplacute, ci iti fac un rau fizic.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Lamaie

Nasul tau recunoaste instantaneu aroma de lamaie, ascutita si dulce dar diferita de aroma de menta, alaturi de care comunica cel mai usor prospetimea. Este o aroma folosita de ani de zile in industria gatitului si a produselor de curatenie.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Floricele de porumb

Avand in vedere categoriile de pana acum, ar putea parea bizar ca floricelele de porumb au un miros asa de distinct. Ele reprezinta de fapt liderul unei categorii de arome grele si in acelasi timp calde precum mirosul de unt de arahide, paine prajita sau nuci rumenite. Este vorba de o aroma naturala, care se aseamana cu iarba sau cu lemnul.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sălbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevăratului Dumnezeu--------"Dragostea infinită este singurul ADEVĂR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enc%C4%83l%C8%9B%C4%83minte

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.financiarul.ro/2012/02/13/temperaturile-extreme-semn-al-modi...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.financiarul.ro/2012/02/06/zeitgeist-addendum-conspiratia-mon...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Pamantul Sfant al urii (partea I)


Lumina şi întunericul, adevărul şi minciuna, adulaţia şi ura, religia şi fanatismul, Raiul şi Iadul, toate, deopotrivă, domnesc peste Pământul Sfânt al musulmanilor, evreilor şi creştinilor, un tărâm al controverselor care fierbe de zeci de ani şi pentru care soluţia stă într-un miracol. Această palmă de pământ din sud-vestul Asiei, mare cât vreo trei judeţe din România, întinsă între Marea Mediterană şi Râul Iordan, îi adăposteşte pe evrei şi pe palestinieni, două naţii vechi de milenii, extrem de diferite, dar paradoxal de asemănătoare, pentru care, în această uriaşă dilemă, există o singură certitudine: că nu au cum să trăiască aici, împreună, în pace.



Istoria

În ciuda interpretărilor diferite, fapt este că, în 1947, sub egida pe-atunci nou for­ma­tei Organizaţii a Naţiunilor Unite, s-a fă­cut Planul de Împărţire a Palestinei, ca­re până atunci se afla sub Mandatul Bri­tanic, urmare a primului război mondial.

După negocieri, Planul prevedea ca statul evreu să primească circa 56% din te­ri­to­riu. Pe motiv că, demografic, evreii re­pre­zentau doar o treime din populaţia totală ca­re locuia în teritoriul supus divizării, pa­lestinienii au respins propunerea ONU. În 14 mai 1948, ziua în care, conform în­ţe­legerii cu ONU, britanicii s-au retras din Palestina, în vidul de putere creat, evreii au declarat înfiinţarea statului Israel. A do­ua zi, toate statele arabe din vecinătate, că­rora li s-au alăturat şi forţe irakiene, s-au aliat şi au declarat război Israelului.

În urma războiului, care s-a încheiat ofi­cial în 1949, statul Israel a ajuns să ocupe 78% din teritoriul pe care ONU îl îm­păr­ţise un an mai devreme. Pământul rămas a fost împărţit în trei zone: Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Gaza, teritorii care au revenit Iordaniei şi Egiptului.

Au urmat aproape 20 de ani în care, spri­ji­niţi de regimurile de la Aman şi Cairo, pa­lestinienii din Cisiordania şi Gaza au dus un război de gherilă împotriva statului Is­rael, împotriva sionismului. Luptele au lu­at amploare în 1964, odată cu înfiinţarea Organizaţiei pentru Eliberarea Pales­ti­nei, care contesta existenţa istorică a evre­i­lor în zonă şi al cărei scop era crearea unui stat palestinian în întreaga Palestină.

În iunie 1967, nemulţumit de interdicţia de a traversa Strâmtoarea Tiran impusă na­velor sale, Israelul a pornit războiul de şa­se zile împotriva Siriei, Iordaniei şi Egip­tului, ocupând Cisiordania, Gaza şi Ieru­sa­limul de Est şi câştigând, practic, con­tro­lul asupra întregii zone.ONU a sancţionat imediat intenţiile expansioniste ale Isra­e­lului, denunţând „ocuparea“ celor trei te­ritorii locuite de palestinieni şi cerând re­tragerea din acele zone.



Ocupaţia administrativă

Din motive dintre cele mai bizare, care au mers până la invocarea unor diferenţe te­oretic inexistente între varianta în engleză şi cea în franceză a Rezoluţiei ONU, pri­mul pas spre conformarea la actul din ‘67 al Naţiunilor Unite s-a făcut abia în 1993, la Oslo, când Israelul a recunoscut le­gi­ti­mitatea Organizaţiei pentru Eliberarea Pa­lestinei şi dreptul acesteia de a guverna Fâşia Gaza şi oraşul Ierihon din Ci­sior­da­nia, primind la schimb recunoaşterea drep­tului de a exista al statului Israel, pre­cum şi angajamentul organizaţiei conduse de Arafat de a renunţa la actele de tero­rism.

În perioada ‘67-’93, între evrei şi pa­les­tinieni s-a creat abisul care astăzi îi des­parte. Israelul a colonizat teritorii întregi din Palestina de dinaintea războiului de şa­se zile, iar rezistenţa palestiniană a recurs la terorism ca unica şi ultima formă de a rezista ocupaţiei.

În toţi aceşti ani, fiecare metru pe care Is­raelul s-a extins în Teritoriile Ocupate a adus câte o dramă pentru palestinieni. Mul­te mişcări palestiniene, în special cele radicale, unele dintre ele chiar afiliate la Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei conduse de Arafat, au refuzat să accepte con­diţiile stabilite la Oslo şi au continuat lupta de gherilă. Argumentul lor suprem pentru a respinge discuţiile pentru pace şi „soluţia celor două state“ a venit tot de la Oslo, doi ani mai târziu, atunci când cel mai întins ţinut care înainte de 1967 apar­ţinea palestinienilor, Cisiordania, a fost îm­părţit în trei zone. Zona A, aflată sub control palestinian total, atât din punct de vedere administrativ, cât şi al se­cu­ri­tăţii, reprezintă astăzi cam 15% din su­prafaţa Cisiordaniei. Zona C, sub control israelian total, reprezintă peste 60%, iar zo­na B, unde responsabili cu securitatea sunt israelienii, dar administraţia revine pa­lestinienilor, reprezintă restul. Situaţia este aceeaşi şi astăzi.

Această împărţire nu s-a putut face fără a se ţine cont de situaţia particulară a fie­că­rei aşezări, în funcţie de populaţia ma­jo­ritară, astfel încât astăzi, străin fiind, este imposibil să-ţi dai seama în ce categorie se încadrează zona în care te afli. Zonele se schimbă întruna chiar şi azi, odată cu extinderea coloniilor israeliene, prin­ci­pa­lul obstacol în drumul spre pace între cele două popoare.


Adăposturi ale celor din comunitatea de beduini Abu Nwar, dintr-un teritoriu aflat în Zona C. În vârful dealului se văd câteva case dintr-o colonie israeliană.



Ocupaţia „la firul ierbii“

Când pui piciorul în Palestina, primul lu­cru pe care îl constaţi este că ai ajuns, prac­tic, în deşert. Vara, pământul arid pare că nu poate fi cultivat cu absolut ni­mic, că este un uriaş bolovan. Primele case pe care le vezi în zare, de pe au­to­strada perfectă (controlată de armata is­raeliană, deci zona C), au deasupra nişte bu­toaie mari şi negre care le fac să arate înspăimântător.

Ele sunt primul semn al ocupaţiei: în aceste butoaie palestinienii îşi stochează apa atunci când le vine rândul să-şi pri­mească porţia de la statul Israel. În zilele în care nu primesc apă, consumă din butoaie, pe care le umplu din nou atunci când le vine rândul. Sunt emblema după care distingi fără greşeală care casă e lo­cuită de palestinieni şi care de israelieni.

De zeci de ani Israelul controlează re­zervele de apă ale palestinienilor. Este sta­bilită o cantitate zilnică pentru fiecare aşe­zare în parte, care este apoi împărţită de co­mun acord între cei din aşezare. O zi primesc unii, altă zi alţii şi tot aşa, în func­ţie de nevoile fiecăruia. Cei din co­mu­nităţile mai izolate, beduinii, dar nu nu­mai ei, ajung chiar să cumpere apă şi să plătească o bună parte din venitul lor pe transportul acesteia, situaţie în care ni­velul lor de trai scade dramatic.

În general, oraşele mari din Cisiordania re­prezintă zona A. Există însă situaţii în ca­re o şosea care trece la câţiva metri de o ca­să palestiniană ajunge să reprezinte, din motive de securitate, teritoriu al zonei C şi-atunci israelienii decid dacă şi în ce condiţii pe acel drum pot circula maşinile sau cetăţenii palestinieni.

Bazându-se pe interpretarea unor pre­ve­deri ambigue din acordul de la Oslo, Is­raelul modifică de la o zi la alta harta Ci­siordaniei. Logica modificărilor este re­la­tiv simplă: permisele pentru construcţii în teritoriul zona C sunt eliberate de Israel, astfel că, potrivit statisticilor făcute de ONG-urile care monitorizează evoluţiile din zonă, aproximativ două solicitări pa­lestiniene dintr-o sută primesc un răspuns favorabil. În schimb, israelienii care vor să se stabilească în Cisiordania primesc apro­bări de construcţie fără mari pro­ble­me. Odată începute construcţiile, sub su­pra­vegherea armatei, un teren sau altul adiacente coloniei în formare sunt ex­pro­priate sau îşi schimbă destinaţia, devenind drum pentru colonişti, uneori închis com­plet circulaţiei maşinilor palestiniene. To­tul din raţiuni de „securitate“. Efectele aces­tor schimbări reprezintă de fapt te­roa­rea de care palestinienii îi acuză pe evrei.

Conform tradiţiilor palestinienilor, pă­mân­tul înseamnă onoarea, iar mulţi dintre ei rămân fără pământ în urma acestor ex­tinderi permanente ale coloniilor.

De obicei, palestinienii protestează faţă de extinderea acestor colonii. La proteste par­ticipă familiile afectate şi, în funcţie de po­ziţia socială sau relaţiile personale, alţi mem­bri ai comunităţii palestiniene sau chiar străini care le susţin cauza, unii din­tre ei chiar activişti israelieni. Aceste pro­teste degenerează în conflicte cu cei din colonie, care cheamă armata. Intervenţia armatei înseamnă arestări şi, uneori, chiar victime în rândurile nemulţumiţilor, însă coloniile şi coloniştii rămân acolo, ali­men­tând tensiunile din respectiva comunitate.


Abd al-Karim Jaabari arată spre ceea ce el numeşte „sursa răului“: casele din colonia israeliană Kiryat din Hebron, de care îl mai despart doar câteva zeci de metri.



Coloniile

Toată Cisiordania este un podiş. Coloniile, principalul combustibil al tensiunilor is­raeliano-palestiniene şi principalul mijloc prin care se manifestă ocupaţia, alături de prezenţa israeliană militară şi admi­nis­tra­tivă, apar de la o zi la alta. Mai întâi o ru­lo­tă-două, obligatoriu într-un vârf de deal, aproape niciodată în vale, apoi o casă, do­uă, câteva zeci, un drum, familii, garduri electrice sau cu senzori, securitate privată pentru respectiva aşezare, noi restricţii pen­tru palestinienii din apropiere şi con­flicte nonstop.

Coloniile din Cisiordania se extind încă din 1967, de după războiul de şase zile. Sunt considerate ilegale de Uniunea Eu­ropeană şi sunt subiectul care, acum trei ani, l-a făcut pe Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene de la Ramallah, să se ridice de la masa negocierilor cu Is­raelul. Statul evreu dorea să discute des­pre orice altceva în afară de problema co­lo­niilor şi coloniştilor, iar Abbas, pe nu­mele său arab Abu Mazin, nici nu a vrut să audă de asta.

Coloniştii din Cisiordania sunt, în mare, motivaţi fie economic, fie ideologic. Cei care vin să locuiască aici o fac fie pentru că statul israelian îi susţine indirect, fie pen­tru că ei sunt convinşi ca pământul es­te al lor încă de pe vremea Regelui Da­vid, iar palestinienii sunt cei care îl ocupă ile­gal.

Cei dintâi se stabilesc în Cisiordania pen­tru că plătesc de zeci de ori mai puţin pen­tru o casă aici decât pentru una de di­mensiuni similare în Israel. În plus, ei sunt scutiţi de taxe. Casele sunt construite de companii pe banii guvernului israelian, iar cei care le ocupă plătesc o rată mică timp de 20-30 de ani, dobânda fiind sim­bolică. Este aşadar avantajos pentru ei, în ciuda problemelor de securitate personală cu care se confruntă zilnic. Acceptă totuşi situaţia pentru că sunt păziţi de firme specializate plătite de statul Israel şi, la nevoie, de forţe ale armatei israeliene.

„Coloniştii ideologici“ sunt cei mai agre­sivi. Parţial motivaţi de beneficiile eco­nomice, aceştia aleg să vină în Cisiordania pentru că simt că acest teritoriu le apar­ţine de drept şi este datoria lor să îl ia îna­poi şi să-l alipească statului evreu. Mulţi sunt înarmaţi şi îi provoacă necontenit pe noii lor vecini, care îi privesc ca pe o forţă civilă a armatei de ocupaţie.

Atunci când palestinienii nu pornesc câte un protest faţă de cei din coloniile din apropiere sau faţă de extinderea lor te­ri­torială, între ei şi colonişti izbucnesc con­flicte spontane. Fie unii, fie alţii aruncă o piatră – o glumă proastă spune că arun­catul cu pietre este sportul naţional în Pa­lestina – în direcţia adversarului. Riposta vine, conflictul începe, forţele armate sau cei din securitatea privată din colonii in­tervin şi se lasă cu arestări, de obicei în rân­dul palestinienilor, care sunt duşi şi in­terogaţi pentru câteva luni de zile. Unii pri­mesc ani grei de închisoare pentru o pia­tră aruncată înspre colonişti, înspre o maşină de-a acestora sau înspre armată. În cazul în care intervenţia naşte un pro­test al comunităţii palestiniene, nu de pu­ţine ori forţele israeliene folosesc armele, cu gloanţe oarbe sau chiar cu muniţie de război.

Prezenţa în sine a coloniştilor îi irită pe palestinieni: spre deosebire de ei, care se chinuie cu agricultura de subzistenţă, care au probleme cu alimentarea cu apă şi cu­rent şi care sunt, practic, lipsiţi de apă­rare în faţa provocărilor, coloniştii plătesc sume modice pentru apă, care curge non­stop, pentru electricitate şi alte servicii. Terenul lor este irigat fără oprire, de­ve­nind propice pentru agricultură, în vreme ce ţărâna palestiniană nu poate naşte de­cât nişte amărâte de culturi de castraveţi sau alte legume pentru consumul propriu.



Frustrarea

Aceste diferenţe „pe faţă“ nasc frustrări în comunităţile palestiniene. Cea mai com­plicată situaţie este în Hebron, singurul oraş palestinian care are în mijlocul lui, în aşa-numita zonă A, două colonii evreieşti. Aici l-am cunoscut pe Abd al-Karim Jaa­bari, un palestinian care a ajuns să lo­cu­iască între două colonii, la distanţă de nici 50 de metri de cea mai apropiată casă is­raeliană. Casa lui a devenit o fortăreaţă, cu trei rânduri de grilaj la fiecare geam, montate chiar de el pentru a rezista ase­diului cu pietre care nu se opreşte de ani. Chiuveta din curte e crăpată de un bo­lo­van, grilajele de la geamuri sunt îndoite, iar oglinda din colţul casei, în care se băr­biereşte, a rămas doar un ciob. În plus, îl vede zi de zi pe cel care i-a provocat bă­iatul să arunce cu o piatră, gest pentru care fiul lui este în închisoare de şase luni şi aşteaptă să fie judecat. Spune că i-a povestit că a încasat bătăi groaznice în arest şi i se rupe sufletul. A protestat de câteva ori, însă fără niciun folos: coloniştii de peste gard i-au luat pământul, care acum este străbătut de un drum construit special pentru ei. Nu are pe unde să ajun­gă acasă cu maşina, astfel că tot ce trebuie să aducă acasă, fie cumpărături zilnice, fie mobilă, trebuie cărat cu spinarea de la ba­riera aflată la câteva sute de metri. Copiii şi nepoţii lui, spune el, sunt luaţi zilnic la pietre de cei din colonie. Nici el nu mai ştie de câte ori au avut capetele sparte.

Se încăpăţânează să trăiască aici cu familie cu tot şi speră în vremuri liniştite, însă răbdarea i-a cam ajuns la final. „Nu plec de-aici decât în pământ. În pământul meu!“, spune fără să clipească atunci când îl întreb de ce nu renunţă şi nu-şi ia lucrurile să se mute în altă parte. Îl simt vulnerabil şi nu pot să nu-l întreb ce pă­rere are despre extremism, despre gherilă şi despre terorism. O fac nu tocmai jur­nalistic, conducându-l, recunosc, spre răs­puns: „În condiţiile astea, aţi susţine o mişcare extremistă, teroristă, aşa cum îi spunem noi în Europa, o mişcare precum Hamas? Aţi vota cu Hamas dacă mâine ar fi alegeri?“. Îmi spune„da“ fără să stea prea mult pe gânduri. Nu vede altă so­luţie în afară de violenţa extremă pentru a scăpa de calvarul lui.

Coloniile şi coloniştii i-au adus pe pa­lestinieni la exasperare. Într-un asemenea hal, încât acum vreo două luni, într-un checkpoint plin de soldaţi israelieni, un­deva în apropiere de Nablus, un bărbat a ucis un colonist care arunca cu pietre. Po­vestea, aşa cum mi-a spus-o unul dintre şoferii palestinieni cu care am călătorit în Cisiordania, e impresionantă: se spune că omul se afla într-o maşină şi, când a fost oprit la checkpoint, un colonist a început să dea cu pietre în el şi în maşina lui. Sol­daţii nu l-au potolit, aşa că bărbatul, „să­tul de atâtea nedreptăţi“, „şi-a pierdut minţile“, a scos un cuţit şi s-a năpustit asupra colonistului. Deşi acesta din urmă avea pistol şi deşi a apucat să tragă, pa­lestinianul l-a spintecat, omorându-l pe loc. A fost imediat arestat de soldaţii din apro­piere şi, cel mai probabil, va fi con­damnat la închisoare pe viaţă.

Conştientă de tensiunile pe care le nasc şi având în spate rapoarte privind violenţa coloniştilor, dar şi a palestinienilor faţă de prezenţa lor în Cisiordania, UE a ajuns pâ­nă acolo încât boicotează oficial produsele provenite din colonii. Printr-o rezoluţie apro­bată anul trecut, aceste produse, în special ulei de măsline şi diferite sucuri de fructe, sunt etichetate ca provenind din coloniile din Cisiordania, pentru a fi uşor de depistat şi, implicit, de boicotat de că­tre europeni.

Totuşi, colonii noi apar de la o zi la alta. Pe drumul de la Ramallah la Nablus, pe vâr­furi de deal, se văd zeci de noi avan­pos­turi, iar când mergi de la Ramallah spre Tel Aviv vezi colonii în extindere, case în construcţie şi lucrări la noi drumuri.

Securitatea acestor colonii rămâne însă cea mai mare problemă a celor care le populează chiar şi astăzi. Acum câteva luni, în apropiere de Nablus, doi tineri terorişti palestinieni au reuşit să intre în­tr-o astfel de colonie şi au spintecat o fa­milie întreagă: adulţi, femei, copii. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu ei nici astăzi: unii spun că au fost ucişi, altii spun că au fost prinşi în viaţă de către forţele israeliene de securitate şi că, cel mai probabil, îi aş­teaptă şi pe ei detenţia pe viaţă.



Zidul şi „checkpoint“-urile

Ideea construirii unui zid care să-i separe pe israelieni de palestinieni a venit încă din anii ‘90, când premierul israelian Yitzhak Rabin a propus o separare clară a Fâşiei Gaza de Israel. Ideea a fost extinsă şi în ceea ce priveşte vecinătatea cu Ci­siordania, astfel că, în timp ce la Oslo se ne­gocia soluţia celor două state, în timp ce israelienii şi palestinienii făceau primii paşi spre o posibilă pace în zonă, aici se construiau primele segmente ale unui astfel de zid, plăci de beton înalte de până la opt metri dispuse pe o lungime de câţi­va kilometri, cu scopul de a proteja colo­nia Bat Hefer din nord-vestul Israelului de comunitatea palestiniană din suburbiile localităţii Tulkarm din Cisiordania.

La începutul anilor 2000, în timpul celei de-a doua „intifada“ – răscoală a pa­les­ti­nienilor împotriva ocupaţiei, marcată de atentate teroriste majore soldate cu sute de morţi în rândurile civililor israelieni sau chiar ale turiştilor -, Israelul a decis să extindă zidul şi a început să lucreze se­rios la asta. Zidul, care conform codului de etică al BBC nu este un zid, ci „o ba­rie­ră de separaţie“, se suprapune pe alocuri cu linia de demarcaţie stabilită de ONU în 1949 între Cisiordania şi Statul Israel.

Astăzi, acest zid are o lungime de aproape 700 de kilometri şi este în continuă ex­tindere. Cea mai mare parte din el este pe teritoriul Cisiordaniei, intrând în terenul palestinian cu sute de metri până la 20 de kilometri faţă de „linia verde“ trasă de ONU acum mai bine de 70 de ani. Scopul de­clarat al construcţiei zidului este se­cu­ri­ta­tea. Cu alte cuvinte, protecţia israe­li­enilor în faţa valului de terorism venit din­spre palestinieni. Iar motivul pentru care aceas­tă hidoasă construcţie muşcă atât de adânc uneori din teritoriul Cisiordaniei este„pro­tecţia coloniilor evreieşti“ de aici, în­ce­pând cu Ierusalimul de Est, ocu­pat de evrei în ‘67, în urma războiului de şase zile.

Zidul nu este peste tot chiar un zid. De fapt, în cea mai mare parte este un gard de plasă cu senzori, patrulat permanent de forţele armate israeliene. Uneori, zidul trece prin inima unei comunităţi, pe mij­locul unui drum, despărţind cele două sen­suri de mers şi, totodată, casele de pe-o parte şi de alta a străzii. Şi separând copii de părinţi, fraţi unul de altul şi câte şi mai câte astfel de drame individuale.

În Ierusalim, dar nu doar aici, există car­tiere întregi locuite de palestinieni în par­tea israeliană a zidului. Aşa au rămas. Do­vadă a tendinţei expansioniste a Israelului, după cum acuză palestinienii, care se în­treabă cum mai poate avea zidul rol de barieră de securitate.

Zidul de beton, înalt de opt metri, aproa­pe de două mai mare decât oroarea din Berlin din timpul Războiului Rece, apare în zona celor mai aglomerate checkpoint-uri. Acestea sunt punctele de trecere din Palestina în Israel. Dată fiind dependenţa economică a palestinienilor de evrei, ei sunt şi principalii afectaţi de checkpoint-uri. Pentru a merge la slujbele lor din Israel – căci foarte mulţi dintre palesti­ni­eni lucrează pentru israelieni – trebuie să treacă zilnic pe aici. Aceste zone de con­trol se aglomerează până la extrem fără vreun orar care să poata fi intuit, astfel că punctualitatea în Palestina pur şi simplu nu poate exista.

Pentru a trece din Cisiordania în Israel, palestinienii au nevoie fie de acte emise de statul israelian, fie de nişte autorizaţii spe­ciale care se dau pentru cel mult trei luni, pe criterii la fel de greu de intuit. Ce­rerile respinse sunt motivate prin sin­tag­ma „security reasons“.

Asemenea checkpoint-uri sunt însă ins­ta­late şi pe majoritatea drumurilor din zona C, chiar dacă acolo nu există zid şi chiar dacă, şi de-o parte, şi de alta a punctului de control, este teritoriu palestinian. Aces­tea sunt de regulă în apropiere de colonii şi pot apărea de la o săptămână la alta.

Checkpoint-urile sunt în permanenţă pă­zite de soldaţi israelieni care pot opri ori­ce maşină pentru control. Mai mult, pa­lestinienii acuză bunul plac al soldaţilor is­raelieni, care, având dreptul şi invocând ace­leaşi motive de securitate, închid pur şi simplu punctele de trecere, astfel că niciodată un palestinian nu poate fi sigur că ajunge dintr-un loc în altul într-un ter­men rezonabil.

Israelienii nu au motive să treacă prin cal­varul checkpoint-urilor. Majoritatea tră­iesc şi lucrează în interiorul statului Israel, aşa că nu prea au motive să calce prin te­ritoriile palestiniene. Cu atât mai mult cu cât toate intrările în zona A, a pales­tinie­nilor, sunt semnalizate cu panouri mari prin care le este comunicat că îşi riscă viaţa continuându-şi drumul.





[…] : www.investigatiimedia.ro www.gandul.info www.antena3.ro www.geostrategic.eu Antanta Cisiordania […]

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Pamantul Sfant al urii (partea a II-a)


După ce, în prima parte, am prezentat istoria conflictului israeliano-palestinian, mecanismele instalării coloniilor evreieşti în Cisiordania, frustrarea palestinienilor şi calvarul zidului care îi separă de israelieni, în rândurile care urmează vom vorbi despre terorism, despre motivaţia coloniştilor israelieni de a trăi în teritoriul ocupat, precum şi despre Palestina de azi.



Terorismul

Adăugat la cel al coloniilor şi coloniştilor, calvarul zidului şi al punctelor de control reprezintă în mare „teroarea ocupaţiei“, cu care palestinienii îşi justifică propriile ac­t­e de teroare, care oripilează lumea ci­vilizată.

Nu există o definiţie clară pentru terorism. În viziunea multor specialişti în conflicte, precum şi în cele câteva tratate despre fe­no­men disponibile online, terorismul re­pre­zintă, în mare, folosirea violenţei pen­tru a instaura frica, în special în rândurile populaţiei civile.

Oricât de neobişnuit ar părea, israelienii şi palestinienii se acuză unii pe alţii de te­rorism. Israelienii nu vor uita vreodată aten­tatele din timpul celor două Intifada, acu­zându-i pe „barbarii“ palestinieni că au ucis sute, chiar mii de civili, con­dam­nând crime împotriva femeilor şi copiilor şi denunţând lupta mişelească, ascunsă, ba­zată în special pe atentate sinucigaşe.

Palestinienii, la rândul lor, denunţă cele câ­teva masacre săvârşite de evrei fun­da­mentalişti cărora le-au căzut victime oa­meni nevinovaţi, dar, mai ales, „teroarea zilnică a ocupaţiei“: coloniile şi violenţa ce­lor care le populează, intervenţiile ar­ma­tei, incursiunile extrem de violente ale sol­daţilor în teritoriile palestiniene, pe care for­ţele armate le fac ori de câte ori caută pe cineva pentru a-l aresta, precum şi tor­tura psihică a zidului şi checkpoint-urile, care le fac viaţa de zi cu zi un calvar.

Dar palestinienii mai spun un lucru: Pa­les­tina nu are ar­mată, astfel că nu poate pur­ta un război „convenţional“. Niciun pa­les­tinian care vrea să-şi apere ţara cu arma în mână în faţa ocupaţiei israeliene, de­nunţată în clar de toate organizaţiile inter­naţionale, nu o poate face într-un mod le­gal, organizat, ci e nevoit să recurgă la lup­ta de gherilă. O luptă de gherilă care în­să vizează de multe ori civili necom­ba­tanţi şi care le-a adus palestinienilor re­nu­mele de terorişti. Din cauza acestui gen de luptă, palestinienii au pierdut sprijinul unei părţi importante a comunităţii inter­naţionale şi tot din această cauză au apă­rut necontenit piedici în procesul de pace cu Israelul.

Indiferent dacă moare ucis într-un protest împotriva ocupaţiei sau dacă se detonează într-un autobuz, omorând femei şi copii în Israel şi înspăimântând o lume întreagă cu a sa cruzime, un palestinian devine pen­tru poporul său un martir. În semn de respect, pe străzile din oraşul său apar pos­tere cu imaginea sa, mai ales dacă exis­tă fotografii cu el cu arma în mână, în po­ziţie de luptă. Am văzut astfel de afişe în zo­ne precum radicalul Nablus, dar şi în li­be­rala Ramallah.

Cele două popoare aflate în război au mers pâ­nă acolo încât numele unei străzi fai­moa­se din Hebron, Shuhada, pentru isra­elieni se traduce prin strada „terorii“, iar pentru musulmani este strada „mar­ti­ri­lor“. Pe drumul către Oraşul Vechi, fostul centru al Hebronului, cum treci de check­point-ul de lângă Mormântul Patriarhilor (locul unde, potrivit tradiţiei evreieşti, a fost înmormântat Avraam, sau, pentru pa­lestinieni, Moscheia Ibrahim), ajungi în strada care spune cel mai mult despre relaţiile dintre Israel şi Palestina: strada Shu­hada. Du­pă ce, în 1994, în lăcaşul sfânt, reven­dicat de evrei şi musulmani deopotrivă, a avut loc un atentat al unui evreu radical pe nume Goldstein, care a ucis 30 de mu­sulmani care se rugau, ri­pos­ta palestiniană a adus groaza la He­bron: zeci de atentate si­nucigaşe, zeci de atacuri mişeleşti asupra coloniştilor şi sute de victime. Chiar dacă autorităţile israeliene au condamnat ferm acest eveniment, cel mai aprig discurs venind de la însuşi pre­mierul Yitzak Rabin, mulţi palestinieni sunt încă nemulţumiţi că există evrei care-l consideră erou pe Goldstein, uitând că şi ei îi consideră martiri pe cei care ucid evrei. După atacul lui Goldstein, forţele is­raeliene de ocupaţie au fost nevoite să în­chidă strada Shuhada, mai întâi pentru maşini şi, ulterior, chiar unul dintre tro­tuare, pentru pietonii pa­lestinieni. Astfel s-a ajuns la situaţia în ca­re palestinienii aveau voie să meargă doar pe un trotuar şi evreii pe celălalt, pe o stradă lată de cel mult şase metri.

Astăzi, strada Shuhada este pustie, casele sunt părăsite şi peste tot vezi soldaţi israelieni înarmaţi. Singurii care încă o ani­mă sunt turiştii care se încumetă să ajungă la Mormântul Patriarhilor.



Ideologia coloniştilor

Liderul informal al celei mai controversate colonii din Cisiordania, Kiryat Arba din He­bron, pe numele lui David Wilder, a ac­ceptat cu greu un interviu. M-a privit cu suspiciune, mai ales când a aflat că sunt acolo la invitaţia Reprezentanţei UE.

„UE este o organizaţie profund an­ti­se­mită, care face astăzi ce a făcut Hitler în al doilea război mondial: el îi obliga pe evrei să poarte steaua la vedere, pentru a putea fi oricând recunoscuţi şi umiliţi, iar UE pune etichete pe produsele din colonii“, spune Wilder, un evreu de ori­gine americană stabilit de mulţi ani în sin­gura colonie urbană din Cisiordania.
Colonistul David Wilder spune că Palestina este teritoriu evreiesc, invocând argumente istorice

Wilder spune că, de fapt, evreii sunt cei opri­maţi, că ei sunt cei care au la dis­po­zi­ţie doar 3% din suprafaţa Hebronului, ca­re, ca de altfel întreaga Palestină, este te­ritoriu evreiesc. Argumentele lui sunt is­to­rice: descoperiri arheologice şi chiar is­to­ria religiilor, care vorbeşte despre domnia Re­gelui David pe aceste meleaguri, cu sute de ani înainte de naşterea Profetului Ma­homed. „Despre ce ocupaţie vorbiţi? Este pământul nostru, suntem aici de mii de ani“, spune Wilder, şi-şi aşază tacticos kip­pah croşetată, semn al apartenenţei la iudaismul conservator.

Cine are de fapt dreptate? Al cui este acest pământ şi de ce această încrâncenare? Wil­der îmi detaliază punctul său de vedere, asi­gurându-mă că vorbeşte în numele co­loniştilor evrei„din Hebron şi din în­treaga Cisiordania“: „Arabii nu au vrut să fie cum a zis ONU iniţial, după Man­dat, şi ne-au de­clarat război. Au pierdut războiul, au pier­dut şi din teritoriu. Apoi au închis strâm­toarea Tiran, încercând să ne uci­dă economic. A început războiul de şase zile, pe care l-au pierdut, aşa că au pier­dut şi teritoriu. E foarte simplu! Trăim pe un pământ pe care l-am câş­ti­gat prin luptă“, contrage Wilder în câteva cuvinte cei aproape 70 de ani de conflict cu miză teritorială.

Wilder ajunge apoi şi la argumentele re­li­gioase. „De ce ei au dreptul să se roage laMormântul Patriarhilor, pe care l-au transformat în moschee, şi noi nu? Aici doarme Avraam, este cel de-al doilea loc sfânt al evreilor, cum e posibil aşa ce­va?“, se întreabă indignat liderul co­lo­niş­tilor din Hebron.

Cum rămâne atunci cu Rezoluţia ONU din 1949, cu soluţia celor două state, pe care o susţine în principiu întreaga comunitate internaţională? „O altă organizaţie pro­fund antisemită, care incită la ura faţă de evrei şi se ocupă cu dezinformarea în masă“, pune rapid Wilder lucrurile la punct.

De unde atâta ură? Nici nu ar putea fi altfel, îmi explică el, punctând cele mai mari orori ale războiului care, practic, nu s-a oprit nicio clipă din 1949 încoace.

Concluzia discuţiei? „Este inuman să-ţi do­reşti să ucizi un om, este profund gre­şit pentru un evreu să facă asta. Însă dacă ei (palestinienii, n.r.) ne vor răul şi ne vor morţi, ne doresc pie­i­rea, nimic nu ne poate opri şi pe noi să le dorim acelaşi lucru!“. Ne ridicăm şi ne strângem mâinile, după o discuţie de mai bine de-o oră.

Mă conduce spre ieşire, ocazie cu care ob­serv revolverul pe care-l ţine în toc, la cen­tură.

După discuţia cu Wilder, am încercat să în­ţeleg în ce măsură punctul lui de vedere este sprijinit de israelienii de rând.

Unii evrei cu care am vorbit sunt total de acord cu spusele lui Wilder, fie ei cu ve­deri politice de stânga sau de dreapta, în vreme ce alţii participă la proteste îm­po­triva extinderii coloniilor din Cisiordania, alături de palestineni, ajungând nu de pu­ţine ori în dubele armatei. Este imposibil de spus în ce măsură punctul de vedere al reprezentantului coloniştilor din Hebron este asumat de către israelianul de rând. Statistic, evreii de rând nu sunt deloc de acord cu violenţa coloniştilor. Palestinienii spun însă că sondajele cu acest tip de rezultate nu arată decât ipocrizie.



Statul care nu este chiar stat

Rezistenţa împotriva ocupaţiei evreieşti a fost principala îndeletnicire a pales­ti­nie­nilor în ultimii 70 şi ceva de ani. Timpul a trecut pe lângă ei fără să îi modeleze, fără să-i civilizeze, s-ar grăbi să constate un european rătăcit pe-acolo.

Când ieşi de pe autostrada care te aduce dinspre Israel, şoferul palestinian îşi scoa­te centura de siguranţă. De fiecare dată, în primii metri făcuţi „acasă“. Ţigările nu se mai sting în scrumieră, se aruncă direct pe geam. „Asta e Palestina, aici poţi să faci ce vrei!“, vine imediat şi explicaţia în engleză, urmată de un zâmbet şugubăţ. În Israelul civilizat, care s-a inspirat din Oc­ci­dent, o ţigară aruncată pe jos costă 2.000 de shekeli, adică vreo 400 de euro. Aici e gratis, pentru că patrulează poliţia pa­les­tiniană şi pentru că regula asta nu există. Nici centura nu este obligatorie la volan, ba chiar poţi să conduci şi beat: poliţiştii pa­lestinieni nu au aparate cu care să-ţi mă­soare alcoolemia, aşa că legea care in­ter­zice băutura la volan nu poate fi apli­ca­tă.

Deşi aparent tânjesc după legi şi reguli, palestinienii sunt încă tributari tradiţiilor care se pierd în praful istoriei. Acestea sunt chiar mai puternice decât religia în sine. „Ştii, noi ne tragem din nişte triburi“, mi-a răspuns unul dintre ghizii noştri pales­­tinieni atunci când l-am rugat să-mi explice de ce legea palestiniană este mai aprigă decât Sharia în ceea ce priveşte pedepsirea femeii pentru adulter. „Sun­tem triburi şi avem tradiţii, ele sunt mai importante pentru noi decât litera Co­ranului, iar tradiţiile au devenit lege“, mi-a explicat omul. Eram uimit de faptul că o femeie poate fi ucisă de soţ sau de un membru al familiei în caz de adulter, chiar în lipsa condiţiei esenţiale din legea Sharia: aceea ca actul sexual adulterin să fie observat în detaliu de patru bărbaţi sau opt femei. Uciderea femeii într-o astfel de si­tuaţie este justificată, în faţa instanţei, prin sintagma „crimă pentru onoare“. Oda­tă încadrată astfel, fapta este pe­dep­sită cu doar câteva luni de închisoare sau chiar deloc.

Aceeaşi „crimă pentru onoare“ este me­ca­nismul prin care un palestinian care-şi vin­de pământul evreilor este lichidat de ru­dele sale.

Căsătoriile aranjate sunt aproape o regulă în Palestina, ele venind mai degrabă din tradiţie decât din religie. Am întâlnit şi po­ligami, într-o comunitate de beduini. Aici noţiunea de familie, atât de respectată şi de dragă palestinienilor, nu poate fi pe deplin înţeleasă de un european decât în urma unui număr considerabil de întrebări.

Pentru cei mai libertini dintre palestinieni, religia este o chestiune de opţiune per­so­nală. Unii pur şi simplu aleg să fie re­li­gioşi, alţii nu. În comunităţile urbane este mai simplu ca o femeie să refuze straiele musulmane, însă în taberele de refugiaţi sau în sate acest refuz este semn rău.
Cartier din Ramallah. Pe toate clădirile pot fi văzute butoaiele negre în care se stochează apa.

În ciuda sărăciei crunte în care trăiesc, cei din taberele de refugiaţi sunt mai puţin tra­diţionalişti decât cei din Cisiordania ru­rală, unde religia chiar le ghidează vieţile. Mecanismul e simplu: cu cât sunt mai de­parte de pământul în care s-au născut, pa­lestinienii se eliberează de religie şi tra­diţiile atât de greu de înţeles pentru cei străini de cultura şi civilizaţia lor.

Instituţiile palestinienilor sunt mai toate în faza de experiment, toate construite sub îndrumarea Occidentului. Serviciile co­mu­nitare sunt şi ele la un nivel de bază: sa­lu­britate şi cam atât. Drumurile din ora­şe sunt pline de gropi, iar sistemul me­dical prac­tic nu există, cu excepţia câtor­va spi­ta­le din Ierusalimul de Est, care cresc şi adu­nă bani de afară pentru a-şi îm­bu­nătăţi ser­viciile, sub coordonarea neo­bo­sitului doc­tor Tawfiq Nasser, un medic ini­mos care a adus în curtea clinicii con­tai­nere de tablă, aidoma celor folosite la în­ceput de co­lo­niştii din avanposturi, pen­tru a avea mai mult spaţiu de consultaţii în spital.

„Colonia Tawfiq, prima colonie pa­les­ti­niană în teritoriul ocupat de Israel!“, îşi prezintă mândru anexele, de la o fereastră a Spitalului Augusta Victoria, pe care se luptă din răsputeri să-l modernizeze.

Poate singurul punct forte al serviciilor pu­blice palestiniene îl reprezintă educaţia. Co­piii chiar merg la şcoală, mulţi dintre ei reuşind să ajungă studenţi în Europa sau în SUA, în ciuda greutăţilor de acasă.

Dacă la început palestinienilor aproape că nu le putea fi impus un program de lucru, de câţiva ani se vede o schimbare în men­talitate. Pentru salariile bune plătite par­ţial de ţările bogate din Vest, palestinienii învaţă astăzi să lucreze după proceduri, să respecte coduri de conduită şi află ce e se­riozitatea. Slujbele la stat sunt însă în con­tinuare cele mai bune, ca în orice ţară cu economie aproape inexistentă. Ele abundă în Ramallah, unde oamenii se chinuie să îşi vadă de ale lor şi să se concentreze mai puţin pe rezistenţa împotriva ocupaţiei.



Capitala

Ramallah, capitala statului-care-nu-este-chiar-stat, Palestina, este „un balon de săpun“. Aici trăiesc în jur de 200.000 de pa­lestinieni care lucrează în administraţie. Sunt veniţi din toate aşezările din Pa­les­tina, oamenii cei mai libertini dintre pa­les­tinieni, cei care au fost de acord să-şi pă­răsească, fie şi doar temporar, pământul pe care s-au născut. Amestecul dintre ei şi sutele de străini veniţi să acorde asis­tenţă în formarea instituţiilor statului face din Ramallah un oraş aproape cosmopolit, în care există deopotrivă femei acoperite complet de straiele tradiţionale musul­ma­ne şi femei cu fuste scurte şi bluze mulate, multe moschei, dar şi multe restaurante, baruri, terase şi chiar câteva cluburi unde noaptea se petrece ca în orice oraş din Occident, cu muzică şi alcool de import.

Cei care au venit în Ramallah pentru a lu­cra trăiesc, în general, din salariile din ad­ministraţie, plătite din banii veniţi ca aju­tor internaţional. UE aco­peră aproximativ o jumătate din acest cost, restul venind din taxele plătite de palestinieni.

În zilele lucrătoare, Ramallah are 200.000 de locuitori. Funcţionarii vin aici la lucru, îşi închiriază locuinţe şi consumă, iar în weekend se întorc în localităţile de unde provin.

Ramallah este de departe cel mai bogat oraş din Palestina. E aproape o societate de consum. Lumea cumpără haine de fir­mă, originale, dar şi multe false, iese la res­ta­u­rant şi conduce maşini scumpe, deşi în Palestina înmatricularea unei maşini pre­supune plata unei taxe echivalente cu 180% din preţul ei.



Taxele

O parte dintre taxele plătite de pa­les­ti­ni­eni sunt încasate de guvernul de la Ra­mallah, însă cele mai multe merg direct la statul Israel, care opreşte din ele preţul apei, curentului şi al altor utilităţi şi ser­vicii pe care le furnizează în teritoriile pa­lestiniene şi trimite mai departe restul către autorităţile de la Ramallah.

În Gaza, celălalt teritoriu palestinian, si­tu­a­­ţia e şi mai complicată. Din 2005, de când Israelul s-a retras complet de-aici, cu tot cu evreii din colonii, palestinienii au avut alegeri. Dacă în Cisiordania a câş­tigat Fatah, din urnele din Gaza câştigători au ieşit extremiştii de la Hamas, votaţi masiv de populaţie după ce şi-au arogat me­ritul de a-i fi alungat pe sionişti din Fâşie. De la alegerile din ianuarie 2006, Ga­za este un teritoriu prac­tic închis. Hamas încasează direct taxele pales­tinie­ni­lor din Gaza şi nu plăteşte nimic către Au­toritatea Palestiniană de la Ramallah, a că­rei legi­timitate nu o recunoaşte. Israelul continuă să furnizeze, de exemplu, apă şi curent pentru comunitatea palestiniană din Gaza, însă costul este suportat din ce se adună în bugetul guvernului de la Ra­mal­lah, ca­re plăteşte şi aceste facturi. Ace­laşi lucru se întâmplă în cazul serviciilor medicale, precum şi în multe alte situaţii. Întrucât Hamas este considerată de statele din Vest o organizaţie teroristă, nu există un dialog între UE sau SUA şi Gaza, astfel că aju­toa­rele Vestului pentru cei conduşi de Hamas vin prin intermediul Autorităţii de la Ra­mallah, condusă de celălalt mare bloc po­litic palestinian, Fatah, mai mo­de­rat şi ca­re, de câţiva ani buni, a renunţat, cel pu­ţin declarativ, la lupta de gherilă.



Politica

Nu există palestinian care să nu fie inte­re­sat de politică. Cu toate astea, palestinienii par o naţie imposibil de condus. Cea mai mare rup­tură între cei de acelaşi sânge s-a produs atunci când Fâşia Gaza a intrat sub tutela Hamas. Între cele două mari gru­puri politice palestiniene, Hamas şi Fatah, au existat confruntări şi există divergenţe.

Dacă Hamas nu este frecventabilă pentru Occi­dent, Fatah, formaţiunea creată de Arafat şi condusă astăzi de Abbas, este consi­de­rată ca fiind reprezentantul voinţei pales­tinienilor. Lucrurile nu sunt însă deloc simple: nici Hamas şi nici Fatah nu mai au vreo legitimitate de mai bine de trei ani, de la terminarea mandatului parla­men­tu­lui ales în 2006. Ambele formaţiuni au re­fuzat să se confrunte în noi alegeri, fiecare aruncând vina pe adversarul politic.

În vreme ce Hamas este acuzată de pale­s­tinienii moderaţi de piedici în calea pro­cesului de pace, în special din cauza aten­tatelor teroriste şi a atacurilor împotriva ci­vililor israelieni, radicalii critică Fatah pen­tru corupţia la nivel înalt şi pentru că se agaţă de putere. Ambele blocuri politice sunt însă slăbite după atâţia ani de putere, astfel că majoritatea palestinienilor de rând aşteaptă o alternativă. Discuţiile între cele două părţi sunt însă cvasiblocate, nici Abbas şi nici liderii Hamas nefiind dispuşi să-şi pună mandatele pe masă şi să mear­gă la urne. Nemulţumiţi şi de unii, şi de al­ţii, palestinienii caută alternative şi se uită şi spre statele vecine.



Soluţia?

Este început de iulie şi în Egipt, ţara ve­cină, a început un război civil. La terasele din Ramallah se discută aprins despre deznodământul crizei egiptene, în vreme ce pe ecranele uriaşe rulează imagini în di­rect din Cairo, transmise de Al-Jazeera. Toa­tă lumea face scenarii, legături şi supo­ziţii. În aceeaşi perioadă, guvernul de la Ramallah a anunţat că este în negocieri cu secretarul de stat american John Kerry, ca­re pare să-şi fi făcut o misiune din a rezol­va cea mai mare criză din Orientul Mij­lociu. Nimeni însă nu scapă o vorbă des­pre obiectul discuţiilor dintre Kerry şi Au­toritatea Palestiniană a lui Abbas. Nici mă­car doctorul Ehab Bessaiso, proaspăt nu­mit în funcţia de purtător de cuvânt al gu­ver­nului de la Ramallah. „Nice try!“, mi-a răspuns, politicos, de la biroul său su­pra­vegheat de două tablouri ale lui Arafat şi Abbas, la orice întrebare legată de dia­lo­gul cu înaltul reprezentant al SUA.

Zvonul cel mai răspândit este că John Ker­ry încearcă să aplice „soluţia celor două state“: Israel şi Palestina, cu graniţe clar de­limitate, având în minte atât planul ONU dinainte de 1967, cât şi situaţia la zi din te­ren. Te­o­retic, există o soluţie şi pentru pro­blema coloniilor: cele mari rămân te­ri­toriu isra­elian, iar cele mici rămân în mâi­nile pa­lestinienilor, care, eventual, le cum­pără de la statul Israel. În plus, în schim­bul terenului ocupat de coloniile mari din Ci­siordania, Israelul dă Palestinei aceeaşi suprafaţă din teritoriul său. Pentru mulţi palestinieni însă, soluţia celor două state este doar una valabilă temporar. Filosofia lor, pe scurt, este următoarea: ne facem un stat independent, creştem eonomic, ne fa­cem armată şi îi aruncăm pe israelieni în mare.

Îi va convinge Kerry pe Abbas şi ai lui să reia negocierile? Va reuşi oare să-i con­vin­gă atât pe cei din Hamas, cât şi pe adver­sarii lor din Fatah să organizeze alegeri? Pe ce rezultat mizează, în eventualitatea în care palestinienii măcinaţi de atâtea şi-atâtea probleme ajung la urne? Va negocia Kerry cu Israelul problema arzătoare a co­loniilor sau nu-i va convinge să pună acest subiect în discuţie? Ar fi în stare pales­ti­nienii, atât de divizaţi astăzi, să-şi con­du­că statul în pace, spre progres sau îl vor băga în primul copac imediat ce vor primi „cheile“ de la organizaţiile internaţionale? În fine, ce se va întâmpla dacă eşuează şi pla­nul lui Kerry, pe care oricum pales­ti­nienii, la fel ca norvegienii în anii ‘90, îl acuză că nu vrea decât să intre în istorie ca cel care a rezolvat cea mai mare criză a ultimului secol?



***



Shadi, prietenul meu palestinian, a văzut multe: era să moară împuşcat de un colonist înarmat cu un Uzi, după ce, în prima Intifada, a dat cu pietre în maşina lui, a pregătit sute de „molotoave“ alături de vecinii lui, iar în ultimii ani a participat la zeci de pro­teste, în special în satul lui, unde, im­placabil, a ajuns zidul.

„Am putea ajunge la o a treia Intifada“, spune Shadi, tolănit pe o canapea pufoasă, la cea mai frumoasă şi răcoroasă terasă din Ramallah, trăgând din narghileaua de lă­mâie cu mentă.„Dar nu acum, acum nu se poate. Ai nevoie de sufletul oamenilor pen­tru o Intifada!“, oftează el, privind în gol spre cerul senin.

În răcoarea serii se aude Mr. Tambourine Man al lui Bob Dylan.

(Text si fotografii: Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigatii Media. Material realizat cu sprijinul Reprezentantei Uniunii Europene in Ierusalimul de Est. Text publicat si in Revista “22″.)

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

youtu.be/eABStgIbPDI

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cati ani a durat razboiul de 100 de ani ?
In ce tara a fost descoperita palaria "Panameza" ?
In ce luna sarbatoresc rusii revolutia din octombrie ?
Dupa ce animal au fost botezate insulele Canare ?
" verificati-va cunostintele de cultura generala " !

De la: Radu_b10, la data 2013-09-27 22:26:50Cati ani a durat razboiul de 100 de ani ?
In ce tara a fost descoperita palaria "Panameza" ?
In ce luna sarbatoresc rusii revolutia din octombrie ?
Dupa ce animal au fost botezate insulele Canare ?
" verificati-va cunostintele de cultura generala " !

Daca tot dai copy/paste, baga-le si tu pe toate

listă de războaie după numărul de morți provocate. Aproximativ 3023 de războaie au fost înregistrate în istoria scrisă a omenirii.


60.669.200 - 84.589.300 – Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945)
30.000.000–60.000.000 – Invaziile mongole (1206 - 1324) (500 000 de victime (6-7% din populația rusilor) numai în timpul Invaziei mongole în Rusia Kieveană
25.000.000 – Dinastia Qing cucerește dinastia Ming (1616 – 1662)
20.000.000 – Rebeliunea Taiping (dec. 1850 – aug. 1864)
16.563.868-30.000.000 – Primul Război Mondial (1914 – 1918)
16.000.000 – Rebeliunea lotusului alb (1794 – 1804)
13.000.000 – Rebeliunea lui An Lushan (755 – 763)
10.000.000 – Perioada statelor beligerante (475 î.Hr. – 221 î.Hr.)
10.000.000 – Revolta sprâncenelor roșii (9 – 24)
8.000.000–12.000.000 – Revolta Dungan (1862 – 1877)
7.500.000 – Războiul Civil Chinez (1927 - 1949)
7.000.000–20.000.000 – Cuceririle lui Timur Lenk (1370 - 1405)
7.000.000 - Reconquista (711 - 1492)
5.000.000–9.000.000 – Războiul Civil Rus și intervenția străină (1917 –1922)
5.000.000 - Cuceririle lui Aurangzeb (împărat mogul) (1681 - 1707)

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afaceri...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/banii-marilor-corupti/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/afacerile-familiei-geoana/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/softul-pentru-referendum-se-ascunde-i...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/solutii-pentru-stoparea-abuzului/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/afacerea-cainele-fara-stapan/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.riseproject.ro/articol/criza-cipriota-milionarii-romani-care...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***