Verificati-va cunostintele de cultura generala

youtu.be/fGPHpZ8Krsk

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2013-09-06 15:26:44youtu.be/fGPHpZ8Krsk[/quote]


valahia in cadrul civilizatiei ariene...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

„România moluscă”, o carte despre care nu se va vorbi

Cele aflate în cartea aceasta le gândim sau ni le povestim zilnic mai toţi şi mulţi le-am putea scrie dacă am avea experienţa, competenţele, luciditatea, puterea de analiză, harul de exprimare şi - nu în ultimul rând - curajul autorului ei. Generalul Mircea Chelaru a avut o carieră militară spectaculoasă, în săgeata, brusc lansată şi brusc întreruptă; s-a încercat, ca politician, în câteva partide şi mişcări, dar nu pare fi făcut pentru genul de politică de pe Dâmboviţa şi îşi împlineşte acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilă, căci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, excelează. Ca şi, în ultimii câţiva ani, Mircea Maliţa (prin „Cuminţenia pământului") sau Claudiu Iordache (prin „Apocalipsa după Cioran"), Mircea Chelaru scrie o carte depre stricarea (din pricini şi endogene şi exogene) a României şi a românilor şi stabileşte, şi el, că prima şi cea mai urgentă, esenţiala şi existenţiala cerinţă a acestui neam este supravieţuirea sa. Interesul naţional al României, sintagma atât de bagatelizată prin gongorică suprafolosire, nu este azi nici cine ştie ce menire regională, continentală, ci pur şi simplu salvgardarea nealterată a identităţii naţionale şi a suveranităţii de stat, mai grav, a viabilităţii ca stat.

Cartea nu e nici „Cântare a României", nici tânguire, ci diagnosticul cuiva care-şi ştie şi îşi iubeşte pacientul. Nu e strigăt îndurerat de tânăr abia ieşit din adolescenţă şi, după unii, încă teribilist, cum era Cioran la vârsta când scria „Schimbarea la faţă a României", nici jurnal de însemnări cinice şi amare ca al lui Argetoianu, ci reflecţii sobre şi punctuale, într-un elegant şi inspirat discurs metaforic, dar prin aceasta nu mai puţin exact şi riguros în cele afirmate, într-o viziune pusă sub celebrele fragmente în chestiune din Dimitrie Cantemir şi Mihai Eminescu (puse şi ca motto al cărţii), despre cum să ne privim şi să ne judecăm noi înşine, românii, pe noi înşine. Şi începe cu constatarea că „am devenit altceva fără voia noastră", nu ne mai înţelegem între noi, „ne căutăm stăpâni inventaţi la care să ne pârâm". Suntem victimele unui „mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezmăţat al clipelor de viaţă, pe refuzul dăinuirii şi abandonul continuităţii".Şi aşa am ajuns „în grajdul civilizaţiei moderne", pentru că legislaţia, credinţa, educaţia, etica, armata, sunt puse în slujba convertirii României într-o „târâtoare nevertebrată". Cu o identitate naţională tot mai precară şi mai incertă, mai vulnerabilă şi mai asaltată şi mai greu de apărat în faţa tăvălugului unei „anume" globalizări.

„Corciturile politice au compromis virtuţile conceptului globalizării", scrie generalul Chelaru, dar au compromis - atenţie! - şi virtuţile patriotismului, naţionalului, asupra cărora împroaşcă lături aşa-zis europene, mondialiste, cosmopolite. Dar „cinci elemente specifice, ele însele, nu pot fi negociate vreodată: steagul, cântecul, portul, limba şi datina". Asupra lor se îndreaptă interesele uniformizării sub o guvernare mondială, într-o formă sau alta. „Se pare că nici Naţiune nu mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu universal [...]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon".

Ultima frază a cărţii este vag încrezătoare în viitor (deşi începe cu „Cred cu convingere că..."). De aceea, nu vom ieşi demoralizaţi din lectură acestei cărţi, dacă revenim la un motto de capitol, din Mircea Eiade: „O naţiune [...] înfruntă eternitatea [...] numai prin ce gândeşte şi descoperă şi se creează între hotarele ei". Unul dintre primii recenzenţi ai cărţii (contribuţia sa e inclusă chiar în volum) prezice că „foarte probabil, acest volum va fi viu discutat şi criticat". Enormă, amarnică eroare! Se va face totul pentru ca această carte să treacă total neobservată. Peste ea vor fi prăvăliţi munţi de tăcere. Va fi premeditat şi metodic ignorată. Despre bomba atomică s-a spus.că, din păcate, nu mai poate fi dezinventată. Nici cartea-bombă a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventată, ci doar cât mai ascunsă fireştilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru această carte - şi superlativul pe care-l merită- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optimă pentru această carte este îndemnul presant de a fi cunoscută de cât mai mulţi. footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

„Drama noastră demografică” - o carte incomodă

Vasile Gheţău - Drama noastră demograficăScriu despre o carte care, în vremuri normale, adică în care se citesc lucruri serioase, ar fi fost un mare succes de librărie şi de public. O carte care în timpul crizei politice prelungite din 2012 ar fi trebuit să fie una de scandal. Dar mai ales o carte cutremurătoare prin revelaţiile şi prin previziunile ei - întrutotul ştiinţifice - şi care, tocmai din această cauză, se aşează între scrierile care vor fi ignorate în mod premeditat, vor fi acoperite cât mai repede de uitare voită şi vor fi ocolite cu mare grijă ca un câmp de mine gata să arunce în aer totul, la imponderabilă adiere.

Cartea „Drama noastră demografică", Ed. Compania, autor profesorul Vasile Gheţău, este de fapt un studiu cu vreo 50 de pagini de text compact, ultradens şi este comentariul competent şi avizat al unui mare specialist al demografiei care aduce la cunoştinţă şi explică pe înţelesul tuturor datele recensământului din octombrie 2011. Un recensământ ale cărui date amănunţite şi definitive se aşteaptă să le avem abia la jumătatea acestui an, 2013. Oricum, ştim deja că populaţia „stabilă", „constatată", a României este astăzi de aproximativ 19 milioane de locuitori, adică tot atâta cât era în 1965. După creşterea forţată a populaţiei impusă de Ceauşescu, au urmat două decenii catastrofale, ca performanţe demografice, în democraţie! Astfel încât astăzi ne-am întors în situaţia de acum aproape 50 de ani. Era oare musai că raţia de libertate să se însoţească şi cu o raţie tot mai mare de contraceptive, şi cu tot mai multe întreruperi de sarcină? Şi că aceeaşi raţie de libertate să-i facă pe români să fugă din ţara unde-or vedea cu ochii pentru a-şi afla de lucru? E de vină pentru această involuţie dezastruoasă populaţia României sau cei care, de la cârma statului, au adus-o într-o situaţie ca în vremuri de război sau de ciumă? Cumplită întoarcere în timp! Iar viitorul e şi mai întunecat. În 1965, creşterea naturală a populaţiei era de 115 000 de persoane, în 2011 a fost, dimpotrivă, o scădere naturală a populaţiei, de 55 000. Dacă lucrurile vor continua tot aşa, în 2050 vom fi, în ţară, mai puţin de 15 milioane de suflete. Iar la sfârşitul secolului, în 2100, s-ar putea să mai fim mai puţin de opt milioane. „Tot ce-i românesc nu piere"? Ba piere, şi încă în ritm galopant. Şi în nepăsarea, nesimţirea sau iresponsabilitatea nepedepsita a celor obligaţi să pună stavilă extincţiei unei populaţii de ţară care tocmai a intrat în lumea democraţiei.

De ce aceasta scădere dramatică a populaţiei? Din cauza scăderii natalităţii, ca urmare a dificultăţilor social-economice cu care se confruntă marea masă a populaţiei, dar, în primul rând, din cauza migraţiei externe masive, datorată aceloraşi factori. „Mă întreb ce fel de programe s-au elaborat în anul 2011 şi ce fel de programe se elaborează în acest an (2012-n.n.) şi pentru anul 2013 în ministerele şi celelalte instituţii [...]. Este vorba de sănătate, educaţie, pregătirea şi utilizarea forţei de muncă, dezvoltare regională".
Pierderea a 2,6 milioane de locuitori în numai zece ani nu e doar o palmă pe obrazul ce decid destinul României, este de fapt problema supravieţuirii ca stat, pe vatra sa istorică, a unui întreg popor. Şi atunci, când în doar zece ani, populaţia scade cu o zecime, adică e decimată, să ne mai mirăm când auzim vorbindu-se tot mai des despre supravieţuirea României footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele si monarhia
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu
Joi, 05 Septembrie 2013 15:23

Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, MihaiPasiunea şi morala, doua feţe ale monedei pierdute de Neamul Românesc

În cumplita dezlănţuire de interese şi de patimi care nu mai ţin seamă de nimic, sarcina apărării dreptăţii omeneşti, aşa cum ne-a învăţat opera de gândire a Strămoşilor, ajunge a fi deosebit de grea şi ea impune acelora care au răspunderea existenţei ameninţatelor „state mici” şi a menţinerii unui popor care impune nu prin număr, ci prin martiriologie. De la Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Impăratul Vieţii, condiţia împărătească va fi una jertfelnică. Privită sub aspectul jertfei împărăteşti, istoria creştină prezintă un adevăr care ar trebui să cutremure înţelegerea umană: tronurile împărăteşti au fost oriunde în lumea creştină, dar tot mai des la noi, altare însângerate, pe care s-au jertfit împăraţii şi domnii şi mai toţi voievozii noştri.

Pentru a începe o cercetare mai cuprinzătoare a regalităţii în România ,prima întrebare care se impune este :de ce au adus Românii un prinţ străin în fruntea Statului? Pentru a răspunde corect vom apela întâi la meditaţia lui Corneliu Zelea Codreanu: „Domnitorul Cuza merită calificativul de «foarte bun», pentru că atât în politica internă cât şi în cea externă s-a identificat total cu linia Neamului. S-a îngrijit de ridicarea ţăranului şi a făurit Unirea Principatelor. Devenind ostil oligarhiei, a fost detronat de aceasta. Oligarhia s-a orientat spre o variantă străină , care să le asigure casta”. Imediat coaliţia a lansat ideea că Românii sunt incapabili să aibă un domnitor pământean şi au hotărât să angajeze un prinţ străin care să asigure poziţia socială dominantă a castei ciocoieşti. După o scurtă căutare, au ales un prinţ, din faimoasa familie de Hohenzollern. Noul prinţ, mai târziu rege, Carol I, este evaluat de istoriografia oficială românescă ca un model de rege, bun organizator, demn, onest şi omul care a dobândit independenţa naţională. De fapt Carol a fost angajat când a fost adus în ţară, cu condiţia să „îngheţe” orice progres social sau democratic.

Carol a înţeles repede sistemul care îi permitea să se îmbogăţescă. A acceptat investitori străini în România care trebuiau să-i plătească un comision gras, un şperţ. El a fost amestecat în scandalurile Strusberg (calea ferată), Hallier (portul Constanţa), apoi fortificaţiile din jurul Capitalei şi linia Focşani-Nămoloasa, la fel ca şi în afacerea tramvaielor din Bucureşti şi alte afaceri mai mărunte. Cea mai mare afacere a lui Carol a fost aceea cu Domeniile Coroanei Regale. Casta ciocoiască i-a dăruit lui Carol un domeniu de 118.000 acri, (46.000 ha) o suprafaţă uriaşă defalcată din averea publică, proclamându-l pe Carol drept „primul sătean” al ţării! În ceea ce priveşte independenţa, au fost ostaşii români care au murit la Plevna şi Griviţa aceia care au dobândit independenţa ţarii, care de fapt a mai fost uşurată şi de dorinţa ţărilor vestice de a stăvili înaintarea Ruşilor spre Dardanele.

Recunoştinţa poporului român pentru activitatea regească a lui Carol a devenit evidentă în ultimele sale zile, când îşi dădea sfârşitul şi când bucureştenii au acoperit zidurile palatului regal cu afişe „De închiriat!”. Ferdinand, viitorul rege, venind în ţară şi după căsătoria cu principesa Maria de Saxa Coburg-Gotha, noua pereche princiară a avut o viaţă conjugală plină de scandaluri, despărţiri, infidelităţi, împăcări, nedemne de nişte vlăstare princiare. După perioada cuceririlor amoroase pe câmpul şcolii de fete „Elena Cuza”, prinţul amorez se împrieteneşte cu o doamnă de onoare de la Palat - Elena Văcărescu, cu care începe o scandaloasă idilă ce avea să pună în lumină însuşirile sufleteşti ale lui Ferdinand. Chiar dacă era o pasiune „nobilă” pentru o femeie de înaltă cultură şi cu un real talent, vlăstar de viţă boierească, descendentă a unei familii ilustre care a jucat un rol de frunte în istoria culturii româneşti, pasiunea sa rămâne tot adulterină.

Aflându-se de această legătură, care se dorea concretizată într-o căsătorie, se iscă un şir de certuri în familie. Favorizată şi patronată de regina Elisabeta, întâmpină rezistenţa dârză a regelui Carol şi a camarilei sale, prin vocea autorizată a boierului Lascăr Catargiu: „aiasta nu se poate, Maiestate!” Regina Maria, jignită în onoarea ei, pleacă la rude în Anglia.

Carol I, care ducea o viaţă austeră, se gândea chiar la dezmoştenire, dacă ar fi permis Constituţia. Este delegat Ion Brătianu să trateze cu principesa Maria întoarcerea în ţară. Brătianu o găseşte pe principesă cu un copil, făcut în timpul celor doi ani cât a lipsit din ţară. Maria se învoieşte în următoarele condiţii: Ferdinand să înfieze copilul bastard şi să-l declare ca fiind al lui, iar Elena Văcărescu să părăsească ţara pentru totdeauna. Negăsind altă soluţie, Brătianu acceptă, iar Maria, peste ani, recunoaşte că tatăl real, biologic al principesei Mărioara, viitoarea regină a Iugoslaviei a fost de fapt Marele Duce Boris Vladimirovici de Rusia.

Ferdinand, noul rege, devenit faimos prin activitatea „romantică” a soţiei sale, a fost un rege slab, hipnotizat de Brătianu,[1] o simplă marionetă în mâinile celui mai sinistru om politic din România, Barbu Stirbey, amantul statornic al soţiei sale,[2] care a dominat şi controlat toată viaţa politică din 1914 până în 1927 şi mai târziu, între 1940-1946, şi care a fost amestecat în cele mai tenebroase acţiuni.

Regele Ferdinand a avut marele merit de a fi intuit în persoana lui Ionel Brătianu, pe „Omul de Stat ales de Providenţă”, de al căriu destin politic va depinde soarta Naţiei; şi de ce nu, şi a sa, precum şi ne-şansa de a avea alături de el pe regina Maria, cu impresionanta ei „dăruire”. Ceea ce este de netăgăduit este faptul că regina Maria a născut şase copii, primul fiind cel ce avea să fie viitorul moştenitor al tronului, Carol al II-lea şi tatăl viitorului ultim rege, Mihai I, iar cea de-a cincea născută fiind principesa Ileana, viitoarea maică Alexandra şi cea desemnată de destin să răscumpere timp de trei decenii prin smerenie şi rugăciune multele rătăciri lumeşti ale părinţilor. Si nu numai. Simplă coincidenţă poate este şi faptul că şi principesa Ileana naşte şase copii, patru având ca tată pe Anton de Austria şi doi pe doctorul Ştefan Isărescu .

Regalitatea nu este un privilegiu personal, ci o datorie de slujire înaintea lui Dumnezeu, pentru poporul său. Ce condiţie trebuie să îndeplinească un monarh ca să rămână în istorie cu renumele de „bun” sau „foarte bun”? „Există o linie a vieţii Neamului. Un monarh e mare şi bun când se menţine pe această linie. E mic sau rău în măsura în care se îndepărtează de această linie a vieţii Neamului sau i se opune. Iată legea monarhiei!” (Corneliu Zelea Codreanu)

Noi, cei simpli şi mulţi, care nu avem decât mândria moştenirii părinţilor noştri de care suntem legaţi doar prin bogăţia păstrării tezaurului neamului daco-român la temelia satului străbun, înţelegem poate mai greu de ce moştenitorii - reali sau doar acceptaţi - ai „ilustrei” familii de Hohenzollern nu au curiozitatea sau tăria morală să-şi accepte cu demnitate trecutul adevărat, să înţeleagă că neamul românesc, respectând spriritul creştin ortodox, a ştiut să ierte şi să tacă. Dar nu să şi uite. Se zice, pe bună dreptate, că atunci când semeni vânt culegi furtună! Oare acest adevăr să se schimbe atât de mult încât atunci când semeni lipsă de moralitate să culegi Castele?


[1] R.W. Seton-Watson
[2] T.Elsberry, Maria of Romania

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Dacia şi poporul daco-român
Dr. Napoleon Savescu

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru). Urmează altă întrebare: câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi „romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130). Şi ultima întrebare: Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi „romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de „adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul „roman". Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie „fecundate" de soldaţii „romani"? După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi „curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât „copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu „mândrie", aşteptând apariţia „sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român (din New York), pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei? Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din „doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii „istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: „să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau „latina vulgară", este „un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie. „Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că „prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea „The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam... Când am scris „Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele „Noi nu suntem urmaşii Romei", „În căutarea istoriei pierdute" şi „Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, „The History of Civilization", „The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, „A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

La Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, Hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre „Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, „latina vulgară", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba „latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca „Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi, înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: „de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică, cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi „românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul.

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare.
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al „Dacia Revival International Society” of New York

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Poporul român nu este gazetă de perete!

Marin Traşcă
Poporul român nu este o gazetă de perete şi limba română, o pioneză pe care s-o schimbi după mărimea degetului care o apasă.

Am cântărit foarte mult până să purced a scrie aceste rânduri, motive ar fi multe, numai dacă l-aş menţiona pe cel „Ete, ce se mai găsi şi ăsta să se ia de noi !", şi ar fi de-ajuns. Dar cum mâncărimea buricelor „deştelor" nu mă lasă în pace, musai să mă scarpin între ele. Al doilea ar fi, şi mult mai important decât „deştele" din dotare, încercarea de a se da un nume stâlcirii limbii române, de a înmatricula graba românilor de a schimba două vorbe între două schele şi cinci cărămizi în braţe, şi a „limpieselor" ce dau buzna să intre şi să iasă de la metro şi tren spre casele „seniorelor" unde lucrează, nu înainte de a-şi povesti câtă „fianţă" au plătit la camera proaspăt închiriată, şi câte „papeluri" au lipit pe stâlpi până să găsească un loc de muncă. Să-mi fie iertată această scurtă incursiune în a folosi câteva cuvinte spaniole uzate mai des de românii din Spania, dar era necesar pentru a creiona „materialul" de unde au plecat câteva minţi luminate de au ajuns la concluzia că este necesar să numească acest amestec de română cu spaniolă... „romaniol"!

La început nu am dat atenţie acestui „demers", am crezut că este un teribilism al unor tineri cărora le pasă de felul cum se vorbeşte pe aici. După câtva timp, am aflat cu stupoare că tocmai un profesor s-a aplecat spre această idee şi a încercat să o dezvolte, dorind să-şi aleagă ca temă de doctorat... „romaniolul", dar cum nu existau profesori care să noteze... a căzut ideea. Puteam trece şi peste acest lucru, deşi mă îngrozesc până unde poate să meargă limitarea conceptului de identitate naţională.

Nu mă declar eu, aici, cel mai înfocat patriot, deşi nu ne costă nimic să fim atunci când este vorba despre ceea ce ne reprezintă şi avem ca moştenire de la cei de dinaintea noastră. Mă întreb, aşa, ca prostul, cei care au avut această idee, nu l-au visat pe Constantin Brâncoveanu, care mai bine şi-a văzut familia decapitată decât să renunţe credinţă? Ştiu, se vorbeşte amestecat între românii din Spania, asta din grabă, dar şi din lejeritatea pronunţării unor cuvinte spaniole, dar de aici şi până a încerca să indexezi acest lucru, pe care ei l-au denumit fenomen, şi să denumeşti „Romaniol" discuţiile din stradă, mi se pare că este vorba despre altceva, mă şi tem să numesc asta negaţie de identitate.

Mă întreb din nou, românii din Canada, Chicago, sau de oriunde altundeva, care sunt plecaţi de generaţii întregi, unele familii chiar de la începutul secolului al XX-lea, comunităţi de români tradiţionale, lor, de ce nu le-o fi venit ideea să dea un nume babilonului de limbi vorbite?! Oare cum s-ar fi numit amestecul dintre română şi engleza americană... „romacană"? Să fim serioşi şi să ne ocupăm de lucruri mai importante, dacă avem harul scrisului să-l folosim în slujba celor care ne citesc, doar pentru ei scriem, nu pentru noi, să ne demonstrăm că suntem plini de deşteptăciune precum ursul de miere... în tufişul cu zmeură! Pe spanioli nu-i interesează acest fenomen, cum a fost denumit de iniţiatori, aşa cum nu interesează nici pe omul de rând care tremură azi pentru instabilitatea zilei de muncă de mâine. Români sunt peste tot, mai mulţi sau mai puţini, dar ei au alte preocupări, nu să indexeze limba română.

Până şi vlahii din Serbia, deşi ştiu sârbeşte, clar, vorbesc tot româneşte, au luptat să-şi întemeieze şcoli, biserici şi sunt acolo de două sute de ani, de când ne „încuscrirăm" cu sârbii prin căsătoria unei principese românce cu prinţul Obrenovici care a primit ca „dotă" sate şi comune întregi populate cu români. Deşi au fost amestecaţi de politica vremii, ei şi-au păstrat limba. Am întâlnit bătrâni care nici nu ştiau sârbeşte. Nu aş lăsa acest subiect aşa uşor din plaivas, dacă la orizont nu ar fi apărut, la începutul acestui an, o altă gogomănie scrisă. Îmi pare foarte rău că trebuie să fac acest lucru, cineva ar zice să-mi văd de ale mele, aşa cum spuneam la început şi să las lumea să scrie ce vrea. Să scrie frate, este loc pentru toţi şi nu comentez cum se scrie, bine sau rău, nu este treaba mea, dar să nu se facă afirmaţii mai mult decât înjositoare despre poporul român, şi aşa trecut prin ciur şi dârmon de aşa zisa Europă unită.

Am citit, nu demult, o afirmaţie, cum că poporul român este unul migrator! Fraţilor, scrieţi ce aveţi de scris, despre ce vreţi voi, dar nu vă dă nimeni dreptul să vă erijaţi în criticii unui popor întreg, criticaţi politica, politicienii, ei, oricum, sunt trecători, dar poporul român trebuie să rămână aşa cum îl ştim, avem obligaţia asta. Până să ne arunce cineva cu noroi în ochi, o facem noi, gratuit, de dragul unui teribilism nejustificat. Poporul român nu este o gazetă de perete unde să ne lipim toate răutăţile şi frustrările noastre şi limba română o pioneză pe care s-o schimbi în funcţie de mărimea degetului care o apasă. Să nu confundăm poporul cu persoanele aflate, vremelnic, la conducere, poporul este ceva sfânt, intangibil, este tot ce poate fi mai întreg în conştiinţa unui individ.

Nu vreau să devin patetic, deşi ar trebui, poporul nu ni-l alegem noi, aşa cum nu noi ne alegem părinţii, el este dat de Dumnezeu, este, dacă vreţi, camera noastră de la drum, în care păstrăm tot ce avem mai frumos dar în care nu poţi alerga după un taur. Revenind la termenul de popor migrator, este mult mai grav decât încercarea cu „romaniolul". Oare numai noi am plecat aiurea prin lume să ne căutăm un rost mai bun? Dacă se spunea că trăim într-o vreme în care lumea migrează, iar românii deţin ponderea cea mai mare, era altceva, dar nu să fim scoşi din context.

Istoria noastră, atât cât am reuşit s-o înţeleg, nu a consemnat nicio desţelenire din spaţiul carpato-dunăreano-pontic şi aşezarea în locuri cu iarbă mai grasă, ca apoi să se întoarcă, ori, ce se întâmplă acum este cu totul altceva. Într-adevăr, sunt compatrioţi de-ai noştri care nu sunt tocmai „de pus la rană", dar, aşa cum zic şi spaniolii, aceştia există peste tot. Să criticăm ce este antisocial, ce iese din tiparele bunei convieţuiri într-o societate, dar să nu generalizăm acest lucru pentru un întreg popor. Se înghite foarte greu, cade la stomac mai rău decât carnea de porc. Destul că suntem luaţi în bâză de toate cancelariile Europei şi suntem socotiţi nişte rude sărace la masa bătrânului continent, dar să le mai ascuţim şi noi săbiile, mi se pare aiurea. footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Speciile de crocodili

Cele 4 specii importante

Crocodili si aligatorii, impreuna cu caimanii si gavialul fac parte din irdinul Crocodyliadin clasa reptilelor. Acestia pot fi recunoscutidupa forma lor de soparla, tegumentul solzos acoperit cu placi cornoase, avand un maxilar puternic si inspaimantator, inzestrat cu dinti uriasi. Speciile ordinului crocodililorsunt raspandite fara exceptie numai in regiunile cu clima calda. Ordinul se imparte in trei clase:crocodilii formeaza prima clasa, aligatorii si caimanii a doua clasa iar a treia clasa este formata dintr-o sibgura specie si anume gavialul indian sau de Gange. In general crocodilii au un corp mai subtire si un bot mai lung, iar botul aligatorilor si al camanilor este mai scurt si mai lat. Crocodilii mai pot fi recunoscuti dupa al patrulea dinte de pe maxilarul inferior care este vizibil si daca botul este inchis; la aligatori acets dinte nu este vizibil deoarece intra intr-o cavitate de pe maxilarul superior. Desi forma speciilor seamana mult, marimea exemplarelor dezvoltate vaiaza mult (intre 1,5-7 m).

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Top 10 Crocodilieni fiorosi


Crocodilii, monstri ancestrali si zeitati ale apelor, fiare cumplite care cutreiera deopotriva fluviile si lacurile tropicale, scufundandu-se si in subconstientul nostru precum o ancora atavica care ne aminteste de vremurile de demult, cand tremuram la orice clipocit de apa. Crocodilienii au stapanit planeta inca de acum 220 milioane ani, vanand de la stramosii dinozaurilor pana la oamenii din zilele noastre. Secretul lor rezida in propriul design si in infatisare, ramase neschimbate de-a lungul timpului. Sa-i cunoastem, asadar, pe cei mai teribili crocodilieni de ieri si de azi!

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

10. Rhamphosuchus crassidens

Acum cateva milioane de ani, mai precis in perioadele Miocenului si Pliocenului, in locul unde astazi este peninsula Indiana, haladuia prin ape cel mai mare membru al familiei gavialilor care a trait vreodata. Se inrudea cu gavialii actuali de care il deosebeau doar talia sa impresionanta si forma botului asemanatoare unui cioc. De altfel, numele sau stiintific de Rhamphosuchus se traduce prin “crocodilul cu cioc”. Giganticul gavial arhaic atingea o lungime record de 15-18 metri, dupa cum certifica paleontologii care i-au analizat fosilele.

Forma ciocului sau, foarte asemanatoare cu a gavialilor actuali, sugereaza ca Rhamphosuchus era o reptila acvatica specializata in prinderea diverselor specii de pesti stravechi care alcatuiau peste 90% din dieta acestui pradator superspecializat. Analizele ADN au relevant ca giganticul mancator de peste era indeaproape inrudit cu gavialul (Gavialus gangeticus) care mai supravietuieste azi doar in cateva rauri si lacuri din India si Nepal.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

9. Ceratosuchus burdoshi

Paleontologii il considera “Crocodilul cu coarne”, singurul de acest fel dintre crocodilienii fosili. Ceratosuchus a fost un aligatorid primitiv care traia in lacurile si raurile din centrul Americii de Nord de astazi, in perioada Paleocenului si Eocenului. Paleontologul William Bartels a descoperit in anul 1984 resturi fosile care contineau cranii, mandibule si placi osteoderme din regiunea cervicala care apartinusera unui aligator fosil cu infatisare stranie. Craniul sau prezenta deasupra orbitelor doua protuberante in forma de coarne, formate din expansiunile osoase crescute in partea occipitala a craniului si orientate in sus.

Paleontologii considera ca straniile excrescente aveau un rol de identificare si recunoastere sociala, Ceratosuchus fiind o specie de reptila care traia in grupuri mari, de-a lungul surselor de apa. Ceratosuchus mai prezenta o adapatare unica printre toti crocodilienii, fie ei fosili sau actuali. Dintii sai din partea posterioara a maxilarelor, turtiti si rotunjiti, avand forma unor masele primitive, erau folositi pentru sfaramarea scoicilor si melcilor acvatici, care constituiau principala sursa de hrana a acestei specii astazi disparuta.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

8. Mekosuchus

Crocodilienii din genul Mekosuchus prezinta o serie de insusiri unice printre rudele lor. Astfel, erau singurii crocodilieni complet terestri, adaptati la o viata care excludea totalmente mediul acvatic. Faceau parte intr-o subfamilie proprie, Mekosuchinae si traiau in Australia si insulele Pacificului de Sud in perioadele Miocenului si Ecocenului.

Au existat 4 specii: Mekosuchus inexspectatus, kolpokasi, sanderi si whitehunterensis. Toate prezentau o dentitie adaptata hranirii cu moluste. Specia Mekosuchus kolokasi a supravietuit pana acum 3.000 de ani pe insulele Efate si Vanuatu. In momentul in care primii oameni au colonizat aceste insule din Pacificul de Sud, stranii crocodilieni de pamant, adaptati mersului in viteza si alergarii, au fost vanati pana la extinctia totala, intrucat aveau o talie de maximum 2 metri lungime si nu prezentau periculozitate pentru primele echipe de vanatori samoani care i-au intalnit.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

7. Aligatorul american (Alligator mississippiensis)

Cel mai mare membru al familiei aligatorilor traieste si astazi in numar mare in zonele subtropicale mlastinoase din sud-estul Statelor Unite ale Americii, indeosebi in Florida, Louisiana, South Carolina, Georgia, Alabama, Mississippi, Arkansas, Texas si Oklahoma. Aligatorii se hranesc in special cu pesti, pasari de apa, broaste, serpi, testoase si mamifere. Aligatorii de talie mare sunt capabili sa ucida si pume sau ursi negri americani, dupa cum certifica unele cazuri. Cu toate ca un exemplar adult este perfect capabil sa omoare un om, aligatorii se tem de oameni si cauta sa-i evite, neconsiderandu-i printre prazile lor obisnuite. In acest sens, apare o statistica de anul trecut conform careia din 275 de atacuri ale aligatorilor, doar un numar de 17 s-au dovedit a fi fatale pentru oameni.

Aligatorii au in spate una din rarele povesti de succes ale unei specii care se afla candva in pericol de disparitie si care, datorita masurilor de protectie adecvate, a reusit sa isi revina in mod spectaculos. Pe langa alte diferente de ordin fiziologic care-i separa de crocodili, aligatorii au un temperament mult mai bland si tolerant decat al crocodililor. Cu toate ca cel mai mare aligator avea o lungime de 5,8 metri, adulti din acesta specie masoara astazi, in general, intre 2,7- 3,4 metri.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

6. Crocodilul Cubanez (Crocodylus rhombifer)

Crocodilii din arhipelagul Cubei alcatuiesc, probabil, cea mai interesanta specie dintre toti crocodilienii actuali. Din nefericire, ei fac parte dintr-o specie periclitata, ocupand cel mai mic habitat dintre toate speciile de crocodili. Astazi, se intalnesc doar in mlastina Zapata din nordul Cubei si in mlastina Lanier din Insula Juventud. Arealul lor istoric se intindea, insa, pana in Bahamas si Insulele Cayman.

Spre deosebire de rudele lor, crocodilii cubanezi au cea mai intensa coloratie a epidermei, solzii cei mai aspri si mai proeminenti, precum si picioare neobisnuit de lungi si puternice pentru un crocodil. Rhombifer este cel mai inteligent crocodil, detinand si recordul celei mai agresive si violente specii de crocodil din intreaga lume. Mai mult decat atat, o colonie de crocodili cubanezi dintr-o gradina zoologica din Gatorland, Florida, a demonstrat tipare de comportament de vanatoare in haita, fapt de asemenea unic printre rudele sale. Asta in conditiile in care este un crocodilian de talie mica, care in general nu depasesc 3,5 metri in lugime. Se estimeaza ca, astazi, mai supravietuieste un efectiv de circa 3.000 – 6.000 de exemplare.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

5. Crocodilul de apa sarata (Crocodylus porosus)

Gigantul lumii reptiliene din prezent este si pradatorul suprem de-a lungul intinsului sau areal care ocupa Australia, Indonezia, Malaezia, Peninsula Indochina si coasta de est a Indiei. Este capabil sa vaneze prazi variate de la pesti mici si pasari de apa, pana la marele bivol salbatic indian. Crocodilul de apa sarata ramane unul dintre cei mai periculosi dusmani naturali ai omului. In mediul acvatic, Porosus este capabil sa inoate la fel de bine ca un delfin.

Trebuie amintit ca acesta specie este singura dintre toti crocodilienii actuali care e capabila sa traiasca deopotriva in apele sarate ale oceanelor si in cele dulci ale raurilor si mlastinilor. Un mascul adult poate depasi lejer lungimea de 6 metri, impartind titlul de cel mai mare crocodil cu crocodilul de Nil. Exista un caz documentat in care un crocodil de apa sarata a ucis un armasar de tractiune in greutate de o tona, in mai putin de un minut. Datorita faptului ca traieste in zone dens populate, acest crocodil este responsabil de cele mai multe atacuri asupra omului dintre toate speciile actuale de crocodili.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

4. Crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus)

Denumirea sa ne face sa credem ca aceasta specie traieste indeosebi in fluviul Nil. Nimic mai fals. Crocodilul de Nil se intalneste in majoritatea lacurilor, mlastinilor si raurilor din Africa, cu exceptia deserturilor Sahara, Namib si Kalahari. Exemplarele care traiesc in rauri si fluvii au un colorit mai deschis, cu nuante mai contrastante decat cele care-si duc viata in lacuri si mlastini. Este un pradator redutabil si periculos, care manaca orice, de la pesti si scoici, la zebre, bivoli si chiar lei si leoparzi. Conform datelor semnalate de celebrul expert in viata crocodililor, Dr. Brady Barr, un crocodil adult musca cu o forta uluitoare de 22 kN, ceea ce il face vietuitoarea cu cea mai puternica muscatura dintre toate animalele din prezent.

Crocodilul de Nil atinge o lungime medie 3,5-5 metri si o greutate de circa 500 kilograme, pentru un mascul. Cel mai mare crocodil de Nil vanat vreodata, a fost un mascul impuscat in Tanzania, care avea o lungime de 6,45 metri si o greutate de 1090 kilograme. Cel mai mare crocodil de Nil in viata este (celebrul) Gustave, un monstru de 6,7 metri lungime, care traiesste in malstinile din Burundi. Responsabil de moartea a zeci de localnici si creditat ca a ucis chiar un hipopotam, Gustave a fost vedeta a numeroase documentare... precum si a unor incercari nereusite de a fi capturat viu. Gustave a fost vazut ultima oara cand se bronza nestingherit la soare pe plajele raului Ruzizi, in luna ianuarie a anului curent.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

3. Sarcosuchus imperator

Este un crocodilian disparut care trait in perioada Cretaciului timpuriu, in raurile si lacurile Africii de pe atunci. A fost unul dintre cei mai mari crocodilieni care a vietuit vreodata, impartind tronul in egala masura cu teribilii Deinosuchus si Purussaurus. Intre anii 1997-2000, o echipa de paleontologi condusa de expertul Paul Sereno a descoperit in desertul Sahara cel mai mare si mai complet schelet de Sarcosuchus. Avea o talie dubla comparativ cu cei mai mari crocodilieni de astazi. Un exemplar adult de Sarcosuchus dezvolta o lungime de circa 12 metri si o greutate de pana la 8 tone! Asta in conditiile in care Sarcosuchus crestea pe toata durata vietii sale, asemenea crocodilienilor din zilele noastre.

Daca pana de curand se credea ca Sarcosuchus era un adevarat calau de dinozauri, noile analize ale fosilelor sale indica cu totul altceva. Astfel, in ciuda taliei respectabile, Sarcosuchus era - de fapt - un mare pescar, botul sau prezenta aceleasi caracteristici cu ale gavialului, ruda sa de astazi, un alt crocodil specializat in prinderea pestilor. In sprijinul acestor presupuneri vine si craniul sau care prezinta niste falci impresionante, dar subtiri si lungi, care nu ar fi putut rezista zbaterilor unui dinozaur. Sarcosuchus ramane totusi cel mai mare crocodil pescivor care a trait vreodata, precum si singurul crocodilian disparut caruia i-a fost descoperit scheletul complet.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

2. Purussaurus brasiliensis

In timpul unor sapaturi fosilifere in santierul Solimones din jungla amazonina, o echipa de paleontologi a dat peste resturile unui crocodilian absolut enorm. Era anul 1982, ramas in istoria paleontologiei drept anul in care s-a descoperit, probabil, cel mai infiorator dintre toti crocodilii. Studiile anterioare au relevat, totusi, ca magnificul Pursussaurus nu era chiar un crocodil, ci mai degraba un stramos indepartat al caimanilor din zilele noastre. Craniul acestui monstru absolut din perioada Miocenului avea o lungime de 1,5 metri, de unde rezulta ca mandrul posesor al acestuia avea o lungime de 12 metri.

Se cunosc putine lucruri despre viata si obiceiurile sale, cercetatorii estimand ca era un ucigas de temut, putine animale reusind sa scape din falcile sale de cosmar. Mamifere mari, broaste testoase, chiar si alti crocodili cadeau des prada atacului fulgerator al lui Purussaurus. Cercetatorii care i-au studiat cu atentie craniul si dintii, avanseaza ideea ca monstrul a fost probabil creatura cu cea mai puternica muscatura care a trait vreeaodata pe Terra. Pana la descoperirea de noi fosile, Purussaurus ramane cel mai mare rival al regelui Deinosuchus.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

1. Deinosuchus rugosus

Ocupantul locului intai este tot un crocodilian fosil, un adevarat abator cu falci si un mare dusman al dinozaurilor. Deinosuchus rugosus a trait acum circa 70 milioane ani in perioada Cretacicului, cand ingrozea dinozaurii care se aventurau in preajma raurilor si lacurilor din America de Nord. Atingea o lungime de 12-15 metri si o greutate de 8-9 tone. Infatisarea sa era asemanatoare cu a crocodililor de astazi, Deinosuchus parand cumva o copie gigantica a acestora. Avea o durata de viata de 60-70 ani, similara cu a crocodilienilor moderni. Dintii sai, adevarate pumnale zdrobitoare, impodobeau o pereche de falci capabile sa atinga forta uluitoare de 18.000 newtoni, atunci cand crocodilul suprem musca cu toata puterea dintr-un dinozaur imprudent, prada sa favorita.

Nici macar Tyrannosaurus rex nu avea o arma atat de puternica. De fapt, toti cercetatorii cad de acord asupra faptului ca regele dinozaurilor carnivori s-ar fi aflat in pericol de moarte, daca indraznea sa se apropie de un lac in care pandea Deinosuchus. Nici talia sa impresionanta, nici caracterul sau agresiv nu l-ar fi scapat pe regele tiran din gura de cosmar a celui mai teribil crocodil. Distributia fosilelor sale sugereaza ca Deinosuchus prefera habitatul estuarelor, comportament similar cu al crocodilului de apa sarata din zilele noastre. Probabil ca imensul crocodil se aventura si in oceane in cautare de prada, atunci cand dinozaurii erau constienti de prezenta sa si evitau raurile. Datele obtinute sugereaza ca Deinosuchus era pradator alfa in regatul sau, un exemplar adult fiind la adapost de atacurile oricarui dinozaur carnivor. Crocodilul suprem a disparut cu mult timp inainte de aparitia omului, schimbarile climatice, coroborate cu lipsa prazii, ducand probabil la extinctia unuia dintre cele mai impresionante animale de prada care au trait vreodata.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Sangele de aligator, sursa viitoarelor antibiotice


Cercetatorii au observat de mai multe decenii faptul ca, desi crocodilii sunt recunoscuti drept o specie agresiva, ranile pe care acestia le dobandesc in lupte nu se infecteaza niciodata.

„Secretul sta in sangele crocodilienilor”, este de parere Lancia Darville, chimist la Universitatea din Louisiana.

Testele efectuate in laborator au demonstrat ca sangele uriaselor reptile a fost capabil sa neutralizeze 23 de bacterii nocive, ba mai mult, sa distruga o mare parte din tulpina unui virus HIV. Oamenii de stiinta americani cred insa ca au gasit agentul care tine crocodilii departe de infectiile fatale.

„In sangele crocodilienilor se gasesc fragmente de proteine numite peptide. Acestea se regasesc si in pielea broastelor sau a dragonilor de Komodo si au rolul de indeparta eventualii virusi.In acest moment, ne aflam in stadiul in care incercam sa identificam aceste peptide si sa le izolam din sangele animalelor”, anunta Darville.

Cercetatorii sunt optimisti in ceea ce priveste rezultatul studiilor lor si sunt convinsi ca in maxim sapte ani, pe piata vor exista antibiotice extrem de puternice care vor avea ca sursa sangele de crocodil.

Adam Britton, biolog australian, a descoperit, de asemenea, o proteina antimicrobiana numita crocodilina in sangele aligatorilor australieni. Acesta considera ca, desi sistemul imunitar al crocodililor parea pana in prezent unul primitiv, singurul aspect primitiv al acestuia este eficienta sa.

„In momentul in care vom deslusi toate secretele sangelui de crocodil, vom putea afirma ca ne aflam in fata unei mari descoperiri medicale”, concluzioneaza Britton.

Sursa: NationalGeographic

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

A fost dezgropat un craniu de crocodil vechi de o suta de milioane de ani

Paleontologii au realizat recent cea mai importanta descoperire de pana acum in cadrul sitului arheologic Arlington Archosaur, o sursa prolifica de fosile situata in North Arlington, Texas. Craniul dezasamblat al unui crocodil cu dintii lungi de 6.5 centimetri, care a trait cu aproape 100 milioane de ani in urma, a fost dezgropat.


“Avem expuse peste 50 de oase. Sunt cu adevarat impresionante. Dintii masoara 6.5 centimetri, mai mult decat degetele mele mari”, sustine specialistul in dinozauri Derek Main de la Universitatea din Texas in Arlington, care coordoneaza proiectul.

Pana in prezent, din Situl Arlington Archosaur, unde excavarile au inceput cu putin peste un an in urma, mai multe fosile au fost recuperate decat din orice alt sit aflat in regiunea Dallas-Fort Worth. Situl contine pietre din era cretacica, formate cu 95 milioane de ani in urma, atunci cand Arlington era plaja unei mari uriase care impartea continentul in doua. Situl a dezavaluit fosile provenind de la o varietate de specii de animale, inclusiv dinozauri.

Sursa: Sciarticleblog

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

adevarul.ro/economie/afaceri/cum-devii-fermier-prima-instalare-7...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

youtu.be/I22zVRDQ980

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

youtu.be/XKoOt3KwJUM

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Daca inca nu va este clar ca suntem condusi de neromani: centenar Aurel Vlaicu trecut cu vedera.

Ion Dodu-Balan despre Aurel Vlaicu



Cred, precum vechii egipteni, ca a evoca mortii inseamna a-i invia, a-i smulge din
ghearele mortii si a-i renaste in constiinta urmasilor. Sambata 13 septembrie 1913.
Exact acum 84 de ani! Pe Valea Prahovei cadea frunza... Peste noapte cazuse bruma; din cer cazuse o stea cu un destin uman legat de ea. Al cui o fi fost? In lumina melancolica a unei toamne timpurii din castanul singuratic de la marginea drumului dintre Ploiesti si Campina, peste un loc blestemat de pe campul comunei Banesti se desprindea melancolica o frunza ruginie. Scuturata parca de o mana nevazuta paraseste creanga pe care a stat toata vara, se zbate cateva clipe in vant si-apoi se culca linistita la pamant, ca un om rupt de oboseala.

Atat au durat rosturile si trecerea ei prin lume... Cadeau frunzele.. unele se scurgeau repede la pamant, indiferente ca o piatra. Altele aveau ceva din misterioasa cadere a stelelor, antrenand dupa ele destine... Cateva cadeau, cad uneori oamenii; cad cu o anumita parere de rau si cu un soi straniu de disperare care trezeste sentimentul infricosator al mortii. Cad cum a cazut legendarul Icar in Marea Egee, cu aripile topite de soare, cum a cazut mesterul Manole de pe manastirea de Arges, semanand in spiritualitatea romaneasca mitul jertfei pentru creatie, mitul fundamental al civilizatiei romanesti pe care l-a intruchipat cu sclipiri de geniu, Aurel Vlaicu. E mitul fundamental, reprezentativ, al istoriei noastre, care ne-a cerut mereu jertfe pentru ca sa putem dura peste vrajmasiile vremurilor mastere. In ziua aceea fatala, inginerul, inventatorul si aviatorul Aurel Vlaicu din Bintintii Hunedoarei, sat aflat, cu intregul Ardeal, in robia austro-ungara, se hotarase sa treaca Muntii Carpati, in chip simbolic, sfidand granita arbitrara, cu avionul inventat, construit si condus de el.

Astfel, el incerca o unire simbolica a Ardealului cu patria-muma. Vlaicu a plecat de la Bucuresti spre Orastie, unde urma sa aiba loc adunarea anuala a Astrei, unde-l
asteptau mii de romani cu sufletele pline de mandrie patriotica. Vlaicu, pe unde
umblase, lasase peste tot un nume bun care va deveni renume: la liceul din Orastie, la cel din Sibiu, unde a fost coleg de clasa cu Octavian Goga, la Universitatile din Budapesta, Viena, in armata, la marina, la uzinele Oppel din Germania, unde facuse interventii, demne de invidiat de orice savant. Cand a inventat avionul sau, multi bogatasi straini au incercat sa-i cumpere inventia. Era vremea pionieratului aviatiei. Vlaicu, desi stramtorat din punct de vedere material, n-a acceptat sa-si vanda inventia, socotind ca inventiile sale sunt parti din sufletul sau care nu poate fi de vanzare, ca o marfa. El poate fi, doar, daruit neamului din care face parte si apoi neamul sa-l ofere patrimoniului civilizatiei si culturii universale.

Ce pilda de demnitate si patriotism! Ca intreaga lui generatie, ca toti scriitorii care-l
pretuiau, ca pe un simbol al geniului creator romanesc, Vlaicu a fost un roman modern, plin de demnitate care nu s-ar fi aplecat in fata nimanui, nici de a ridica de pe jos o coroana de imparat. Se povesteste ca primit in audienta la Palat, el nu a vrut sa se adreseze regelui cu „Majestate“ ci cu apelativul obisnuit, dar respectos, „Domnule“.

Cata diferenta intre un atare comportament si cei care nu stiu cum sa-si vanda
strainatatii produsele mintii lor luminate.

Cata deosebire intre slugarnicii nostalgi regalisti, de la opinca, pana la vladica! Cata
deosebire, Doamne, de la vierme pana la astru!...

Pentru Vlaicu singura Majestate era neamul sau!

Odata, pe cand zbura peste Dealul Pomului, de langa Orastie, de pe care-l admirau mii de romani si cativa membrii a familiei imperiale care voiau sa-l felicite dupa aterizare, Vlaicu a coborat din avion si nu s-a dus mai intai la ei, ci la mama sa, taranca lelea Ana, imbratisand-o si spunandu-i:

- „Mama draga, am zburat peste sura noastra...“

O mare de oameni plangeau, impreuna cu lelea Ana, plansul bucuriei si-al mandriei
romanesti satisfacute.
Trist destin, care ne obliga sa ne plangem si victoriile si bucuriile...
Iata in acea zi de sambata, 13 septembrie 1913, repede bucuria unui neam s-a
transformat intr-un plans mioritic. Pe cand dintr-un castan de la marginea drumului ce leaga Ploiestiul de Campina a cazut o frunza, cum cad cateodata oamenii de pe
inaltimi, cum cad cateodata stelele, cum a cazut, poate, aceea a ciobanului din Miorita, unind ceremonialul nuntii cu cel al mortii:

„Si la nunta mea/A cazut o stea“... a cazut si Aurel Vlaicu."

In sambata aceea blestemata, 13 septembrie 1913, din marele arbore al natiunii
noastre s-a scuturat o frunza de aur pe campul satului Banesti. Mana rea a sortii,
rautatea si invidia omeneasca cu chip de sabotaj, un atac de care, in urma unei trude si sicane chinuitoare, nenorocul sau toate la un loc l-au fulgerat in vazduh. Oamenii indurerati au inceput repede sa-l planga in balada, ca pe un Fat-Frumos al cerului:
„Plangu-l frati/Plangu-l surori/Plange-l gradina cu flori/Plange-l mama/Plange-l
tata/Plange-l Romania toata“.

Il pomenim de 84 de ani de la caderea lui care a insemnat inaltarea neamului romanesc in ochii lumii, afirmarea geniului nostru tehnic creator, o pilda de patriotism care ne spune chiar in vremuri de pierzanie si instrainarea de noi insine ca: sufletul nu-i de vanzare, ca geniul l-a nascut poporul si lui ii este dator pana la jertfa, ca mai intai trebuie sa fii al neamului tau si pe urma al lumii.

Din pacate, traim vremuri in care, printr-o condamnabila uitare ne ucidem marii morti a doua oara.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Oasele descoperite într-un sit numit Malapa, lângă Johannesburg, în Africa de Sud, ar putea aparţine strămoşului îndelung căutat al genului Homo. Artistul John Gurche a reconstituit faţa noii specii, denumite Australopithecus sediba, plecând de la anatomia craniului unui mascul tânăr, dar fără să aibă idee cât de mult ar trebui să semene cu cea a unui om sau a unei maimuţe antropoide. Rezultatul a fost undeva la mijloc. „Trebuie să laşi morfologia să vorbească“ – spune Gurche.

Un nou strămoş iese la iveală din cea mai bogată colecţie de fosile descoperită vreodată.

Lee Berger stă într-o capcană a morţii, zâmbind.
E o groapă situată la aproximativ 45 km la nord-vest de Johannesburg, într-o vale maronie, cu teren ondulat, unde uneori turme de girafe trec agale printre pâlcuri de copaci. Pereţii de stâncă roşiatică ai gropii sunt mai înalţi decât Berger şi pe alocuri destul de abrupţi ca să fie nevoie de îndrăzneală pentru a-i escalada. Cu aproximativ două milioane de ani în urmă, groapa era mult mai adâncă, astfel încât nicio făptură care ar fi căzut înăuntru nu ar mai fi putut să iasă. Aşa se explică descoperirea lui Berger: un adevărat zăcământ de fosile.
Primele două schelete scoase din groapă aparţineau unui mascul tânăr de 12 sau 13 ani şi unei femele adulte. Berger, paleoantropolog la Universitatea Witwatersrand, din Johannesburg, a făcut anunţul, împreună cu colegii lui, în aprilie 2010. Situl, o peşteră erodată numită Malapa, se află într-o regiune deja celebră pentru fosilele sale umane străvechi, încât i se spune adesea „Leagănul omenirii“. În mare parte, această reputaţie se datorează descoperirilor făcute la începutul anilor 1900, când Africa de Sud oferea cele mai bune dovezi asupra primelor etape din evoluţia omenirii. Printre acestea se număra şi Australopithecus africanus, la vremea respectivă cel mai vechi strămoş cunoscut al nostru. Începând cu sfârşitul anilor 1950, descoperirile epocale ale familiei Leakey din Tanzania şi Kenya, urmate apoi de celebra descoperire a lui Donald Johanson făcută în Etiopia – scheletul lui Lucy, vechi de 3,2 milioane de ani – au dat Africii de Est dreptul de a se lăuda că ea este „leagănul“ – şi lucrurile au rămas aşa de atunci.
Dar Lee Berger e de părere că leagănul e din nou pe cale să se „balanseze“. El crede că Malapa ar putea deţine cheia unuia dintre cele mai semnificative şi mai puţin înţelese capitole din cronica devenirii omului: originile primei specii suficient de asemănătoare cu noi pentru a fi numită umană – un membru al genului Homo.
La o întâlnire internaţională a antropologilor la Minneapolis, în aprilie, Berger şi colegii lui au explicat de ce specia din Malapa, cunoscută sub denumirea de Australopithecus sediba, ar putea reprezenta o formă intermediară între australopitecii primitivi şi genul nostru, Homo. Printre dovezile subliniate de ei se numără creierul mic al unui australopitec (cu câteva curioase trăsături moderne), umerii ca de primat şi braţele adaptate la căţăratul în copaci, dar ataşate de o mână bizar de modernă, cu priza de mare precizie a unui individ care îşi putea confecţiona unelte. Conform cercetătorilor, laba piciorului femelei adulte prezintă o combinaţie şi mai ciudată: glezna ei preponderent modernă este legată de un os calcaneu mai primitiv decât al lui A. afarensis – specia lui Lucy –, care e cu cel puţin un milion de ani mai veche.
„E într-adevăr o descoperire ce te lasă cu gura căscată“ – spune Carol Ward, paleoantropolog la Universitatea din Missouri, care studiază evoluţia antropoidelor şi a primilor hominini (un termen folosit pentru oameni şi alte primate nonantropoide; unii cercetători preferă vechiul termen de „hominizi“). „Nu mai avem nicio altă colecţie de schelete fosile până la neandertalienii de acum 100.000 de ani, care să fie atât de articulată şi atât de completă.“
Numărul mare şi starea spectaculoasă a fosilelor se datorează în mare parte topografiei particulare a acestui loc. Se pare că Malapa a fost atât o sursă de apă dătătoare de viaţă, cât şi o capcană ucigaşă. Cu două milioane de ani în urmă, aici se afla un teren calcaros, cu văi împădurite şi dealuri molcome. Mai multe peşteri şi avene deschideau accesul spre o pânză freatică nu prea adâncă, dar cu nivel variabil. În perioadele umede, când nivelul pânzei freatice era ridicat, animalele beau cu uşurinţă apa aflată aproape de suprafaţă. Dar pe timp de secetă, când pânza freatică scădea, ele se aventurau în bezna cavernelor, atrase de clipocitul sau mirosul apei, riscând să alunece în hău. (Membrele superioare ale băiatului prezintă urme de fractură tipice unei căderi cu capul înainte, de la mare înălţime.)
„Aceste animale nu aveau de ales. Aveau nevoie de apă ca să supravieţuiască“ – spune Brian Kuhn, membru al echipei Malapa şi zoolog la Universitatea din Johannesburg, denumită pe scurt Wits. După moarte, cadavrele animalelor erau spălate de ape şi duse tot mai adânc în sistemul de peşteri, ajungând în câteva zile sau săptămâni să fie complet îngropate într-un strat gros de nisip şi argilă.
Astfel – spune Berger –, apare posibilitatea ca toţi homininii – se ştiu acum cel puţin patru din acel sit – să fi murit într-un interval de câteva săptămâni sau chiar zile şi deci să se fi cunoscut între ei. Din cauza acestei înhumări rapide, descompunerea cărnii lor a durat mai mult, conservând scheletele în moarte aşa cum fuseseră structurate şi în timpul vieţii, până la cele mai mici oscioare ale mâinilor şi picioarelor. Într-adevăr, acoperirea rapidă cu sedimente ar fi putut prezerva o parte din pielea însăşi – pe scalpul băiatului şi pe maxilarul femeii, lângă bărbie –, lucru nemaiîntâlnit până acum la vreo altă fosilă de hominin.
„Ce grozav! – exclamă Nina Jablonski, antropolog la Universitatea Statului Pennsylvania, autoare a cărţii Pielea: o istorie naturală. Posibilitatea ca pielea unui australopitec să fi fost conservată este absolut fantastică.“ Nina este în mod deosebit interesată să afle dacă presupusa piele (sau o urmă fosilizată a pielii, dacă asta este) ar putea conţine urme de scalp şi păr de pe faţă, plus un număr mare de glande sudoripare.
Jablonski crede că aceste glande ar putea reprezenta o condiţie prealabilă pentru dezvoltarea unui creier mai mare, considerat atributul definitoriu al lui Homo. Cimpanzeii, cele mai apropiate rude ale noastre încă în viaţă, îşi petrec cea mai mare parte a timpului la adăpost de căldura soarelui, în pădure, pentru că au o capacitate limitată de a transpira. La fel, primii noştri strămoşi trăiau de obicei în zone împădurite. Însă acum două milioane de ani, pe măsură ce mediul devenea tot mai arid, ei au început să-şi caute hrana în savană, adică în spaţii mai insolate – o problemă pentru creier, care, după cum se ştie, este vulnerabil la căldură. Un creier, cu cât este mai mare, cu atât are nevoie de un sistem de răcire mai puternic. Acest lucru putea fi rezolvat prin creşterea accentuată a numărului de glande sudoripare şi reducerea părului de pe corp – speculează Jablonski –, ceea ce ar fi dus la o creştere şi mai mare a creierului, căci Homo a început să-l folosească pentru a confecţiona unelte, a planifica şi executa diverse alte activităţi performante din punct de vedere cognitiv.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Jumătate maimuţă, jumătate om




Dar cum rămâne cu creierul lui A. sediba? Întrebarea stârneşte un alt zâmbet maliţios al lui Berger. Acest creier are 420 cm3, ca la cimpanzeu. Dar forma este neobişnuită. Împreună cu Paul Tafforeau, de la Centrul pentru Radiaţii al Sincrotronului European, din Grenoble, Franţa, echipa lui Berger a produs o serie de imagini cu rezoluţie extrem de mare, pentru a crea o endoscopie virtuală: imaginea craniului băiatului, care prezintă conturul general al stratului exterior al creierului.
„Lobii frontali ai celor două emisfere cerebrale par să aibă dimensiuni diferite“ – notează Kristian Carlson, paleoantropolog la Wits, care reconstituie creierul lui A. sediba. Asimetria pronunţată dintre emisfera stângă şi cea dreaptă este semnul distinctiv al oamenilor, căci creierul nostru a devenit specializat, emisfera stângă fiind mult mai implicată în limbaj. Pe această parte, Carlson vede indicii ale unei protuberanţe în Centrul lui Broca – o parte a creierului care are legătură cu procesarea limbajului la oamenii moderni. Dar Dean Falk, de la şcoala pentru Cercetări Avansate, din Santa Fe, expert în endoscopii de fosile, adaugă un element de prudenţă: Centrul lui Broca este definit de anumite circumvoluţiuni ale creierului şi „ar fi destul de îndrăzneţ“ să fie identificat doar pe baza unei umflături.
Poate cea mai promiţătoare contribuţie a lui A. sediba va fi puterea de a face lumină asupra originilor tulburi ale lui Homo. Doar câteva fosile risipite şi fragmentate, mai vechi de două milioane de ani, au fost atribuite acestui gen. Apoi, cu aproximativ 1,8 milioane de ani în urmă, apar nu doar una, ci două sau poate chiar trei specii de Homo, mai ales în Africa de Est. Cea mai primitivă şi cu creierul cel mai mic se numeşte Homo habilis sau omul îndemânatic – o denumire dată de Louis Leakey şi colegii lui în 1964 unor exemplare din Pasul Olduvai, datorită asocierii acestora cu primele unelte rudimentare de piatră. Anumiţi cercetători grupează câteva exemplare de H. habilis într-o specie separată, Homo rudolfensis. Există apoi Homo erectus (primele forme din Africa ale speciei sunt uneori denumite Homo ergaster) – indivizi cu creierul mai mare şi corpul mai masiv, mai avansaţi şi totuşi contemporani cu micuţul H. habilis.
De unde au provenit toate aceste caracteristici? Orice încercare de a privi mai departe în trecut nu face decât să sporească frustrarea – spune William Kimbel, paleoantropolog la Universitatea Statului Arizona şi director al Institutului pentru Originile Omului de acolo. „Există doar câteva fragmente. Le-ai putea pune pe toate într-o cutie mică de pantofi – şi tot ţi-ar mai rămâne destul loc şi pentru pantofi“ – spune el. Un maxilar superior din Hadar, Etiopia, descoperit chiar de Kimbel, este vechi de 2,3 milioane de ani. O mandibulă din Malawi ar putea fi cu 100.000 de ani mai veche, deşi datarea este incertă. Unii cercetători ar include şi un fragment de craniu din Kenya, având aproximativ aceeaşi vechime. Şi cam asta ar fi tot.
Spre deosebire de fosilele din cutia de pantofi, intră în scenă scheletele de A. sediba minunat conservate. Anatomic vorbind, specia demonstrează un amestec de trăsături primitive şi avansate. Pe lângă membrele superioare lungi, creierul mic şi osul calcaneu primitiv – statura scundă, feţele masticatoare ale molarilor şi pomeţii obrajilor trimit la australopitecii mai primitivi, precum A. africanus, care a trăit în Sudul Africii cu două până la trei milioane de ani în urmă.
Picioarele lungi şi glezna modernă sunt elemente-cheie care înclină balanţa spre talerul cu trăsături umane – spune Darryl de Ruiter, paleoantropolog la Universitatea Texas A&M, şi el membru al echipei de la Malapa. Tot el citează pelvisul cu o formă surprinzător de asemănătoare cu cea umană, construit pentru un mers complet biped; dinţii şi muşchii masticatori mai mici; un nas proeminent, ca şi alte câteva trăsături ale feţei; şi acea mână remarcabilă, cu o priză de mare precizie. Aceste trăsături sunt suficiente pentru ca echipa să propună această specie de australopitec drept cel mai probabil punct de plecare pentru Homo.
Dar care Homo? Cu mare prudenţă, echipa înclină către Homo erectus, specia percepută în general drept predecesoarea lui Homo sapiens. Dacă aşa stau lucrurile, atunci formele mai mici, cu precădere est-africane, atribuite acum lui Homo – inclusiv acel H. habilis, primul artizan de unelte, al lui Louis Leakey –, ar deveni o ramură a arborelui de familie care, pur şi simplu, s-a stins. Nu e prima dată când oamenii de ştiinţă sugerează că aceste specii ar fi putut fi nişte „fundături“ ale evoluţiei. Însă fosilele din Malapa insuflă şi mai multă forţă acestei dezbateri.
„Sediba pune sub semnul întrebării tot ce numim Homo înainte de Erectus“ – spune de Ruiter.
Cel mai mare obstacol cu care se confruntă această provocare lansată poziţiei consacrate este succesiunea în timp. Dacă A. sediba cel vechi de două milioane de ani este cu adevărat strămoşul lui Homo, cum ar fi putut să dea naştere acelor fosile şi mai vechi, atribuite tot lui Homo, din cutia de pantofi a lui Bill Kimbel? O variantă ar fi ca specimenele din Malapa să reprezinte o etapă ulterioară din evoluţia unei specii longevive, care la o dată anterioară să fi dat naştere lui Homo. Dar echipa lui Berger pune la îndoială faptul că în cutia de pantofi s-ar găsi, de fapt, fosile de Homo. La urma urmei, sunt doar nişte fragmente. Dar Kimbel nu ia de bună chestia asta.
„E un nonsens să nu ţinem cont de fragmente, fiindcă fragmentele chiar ne spun ceva“ – susţine el, subliniind că maxilarul superior din Hadar are o arcadă dentară scurtă şi largă, tipic umană, şi un bot turtit – trăsături care îl plasează categoric în genul Homo. În plus, fragmentul are cu cel puţin 300.000 de ani mai mult decât A. sediba.
Însă echipa lui Berger insistă că descoperirile de la Malapa schimbă regula jocului. Scheletele articulate reprezintă mult mai mult decât simpla sumă a părţilor lor componente: ele demonstrează că fragmentele izolate pot induce în eroare. Gândiţi-vă la fragmentele de A. sediba care par primitive – spune el – şi la celelalte părţi, care par moderne. În acelaşi mod, e posibil ca maxilarul din Hadar să nu ofere o reprezentare corectă şi completă a individului respectiv.
„Cum ar putea maxilarul din Hadar să inducă în eroare? – spune Kimbel. Fie are anumite trăsături comune cu Homo de mai târziu, fie nu are. Nimic din Sediba nu poate schimba acest lucru.“
E posibil ca adevărul despre locul ocupat de A. sediba în ascendenţa noastră să rămână încă ascuns în pământ. „Frumuseţea unui loc ca Malapa constă în faptul că acolo există încă multe alte oase şi mulţi alţi indivizi de descoperit“ – spune Berger. În final, dezlegarea enigmei va veni de la fosile, nu de la pledoarii.

Text: Josh Fischman

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din august 2011)

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Lee Rogers Berger
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mergi direct la: navigare , căutare
Lee Berger
10KB
Lee Berger
Născut 22 decembrie 1965 (47 de ani)
Shawnee Mission, Kansas , Statele Unite ale Americii
Ocupație National Geographic Explorer și paleoantropolog
Soț (s) Jacqueline Berger
Copii Megan, Matthew

Lee Rogers Berger (nascut 22 decembrie 1965) este un paleoantropolog , antropologul și arheolog și este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea de Australopithecus sediba și munca sa la Australopithecus africanus proporțiile corpului și Bird Taung Ipotezei Prey .
Conținut

1 Context
2 istorie ocuparea forței de muncă
3 Premii
4 de cercetare și alte activități
4.1 Palau fosile
4.2 Australopithecus sediba
5 Publicații
6 A se vedea, de asemenea,
7 Referințe
8 lecturi suplimentare
9 Legături externe

Context

Berger sa născut în Shawnee Mission, Kansas , în 1965, dar a crescut în Sylvania , Georgia în Statele Unite ale Americii. El a trăit în Africa de Sud din 1989.

El a absolvit de la Universitatea Georgia de Sud în 1989 cu o diplomă în Antropologie / Arheologie și un minor în Geologie. El a urmat studii doctorale în paleo-antropologie la Universitatea din Witwatersrand sub ​​Profesorul Phillip Tobias , concentrându-se cercetarea sa pe centura scapulară de hominizi timpurii și a absolvit în 1994. În 1991 el a început activitatea pe termen lung la Gladysvale site-ului. Aceasta a marcat în același an în care echipa sa a descoperit primul hominid timpuriu rămâne de pe site-ul, făcând acest lucru primul site-ul nou hominid devreme descoperit în Africa de Sud din 1948. În 1993 el a fost numit în funcția de ofițer de cercetare în Păru.
Istoricul ocupării forței de muncă

El a fost promovat de un cercetator post-doctoral si Ofiter de cercetare de la Universitatea din Witwatersrand din 1995. El a servit în poziția de lider al Grupului de Cercetare Palaeoanthropology, și-a asumat responsabilitatea de săpături hominizi fosili, inclusiv Sterkfontein, Swartkrans și Gladysvale. În 2004 a fost promovat hominin anunț Reader Human Evolution și înțelegerea publică a Științei . El este prezent un profesor de cercetare la aceeași temă, la Institutul de Studii evolutiv si Centrul de Excelenta in PalaeoSciences la Universitatea Wits.
Premiile
Lee Berger un tur pe site-ul Pestera Gladysvale în 2006.

Berger este un membru al Societatii Regale de Africa de Sud și face parte din consiliul consultativ superior al Academiei Young Global. În 1997 el a fost numit într-o poziție profesoral adjunct în cadrul Departamentului de Antropologie biologică și anatomie la Universitatea Duke din Durham Carolina de Nord și în anul următor ca un profesor asistent de onoare in cadrul Departamentului de Antropologie de la Universitatea din Arkansas . De patru ori lucrari de cercetare de colaborare au fost recunoscute ca fiind printre primele 100 de povești Stiinta ale anului de Discover Magazine , o publicație periodică internațională concentrându-se pe probleme științifice populare. Prima recunoaștere a venit în 1995 pentru munca sa de co-autor cu Prof. Ron Clarke de la Wits pe taphonomy a site-ului Taung și în 1998 pentru munca sa de co-autor cu profesorul Henry McHenry din Universitatea din California, Davis, pe lungimi ale membrelor în Australopithecus africanus.

El este un Comunicat Fotografi Asociatia Nationala castigator al premiului umanitar în 1987 pentru ca a aruncat aparatul de fotografiat în jos în timp ce lucra ca fotograf de știri pentru postul de televiziune WTOC și sărind în râul Savannah pentru a salva o femeie înec. [1] lucrarea Sa în explorare și în evolutiei umane studii a fost acoperit în numeroase articole internationale caracteristică reviste și nu mai puțin de douăzeci majore documentare de televiziune internaționale. În 1997, National Geographic Society din Washington, DC, ia acordat Premiul National Geographic Society 1 pentru cercetare și explorare dat pentru cercetarea lui in evolutia umana. Referirea la premiile citește recunoastere a contributiilor sale deosebite la creșterea cunoștințelor geografice prin realizările sale în domeniul palaeoanthropology. În studiul de originile omenirii Prof. Berger a rezuma misiunea societaii de a căuta noi cunoștințe din lumea noastră. Este dorința societății de a recunoaște atât realizările sale din trecut și potențiale viitoare într-una dintre cele mai exigente din toate disciplinele antropologice.
Lee Berger a primit Premiul Național 1 Geographic pentru cercetare și explorare în Washington, DC, în 1997. Fotografiată la stânga la dreapta: Vernita Berger (soacra), Arthur B. Berger (bunicul), Lee Berger, Arthur L. Berger (tatăl), Jacqueline Berger (soția)

În tinerețe, el a fost activ în politică studențești și președinte al Georgiei 4-H , implicat în viitori fermieri din America și Georgia conservator Tineretului al anului pentru munca sa în conservarea pe cale de dispariție Tortoise Gopher . El este o placă Premiului de Aur a Academiei de Achievement . El este un Eagle Scout și a primit Boy Scouts ale Americii Medalia de Onoare pentru a salva o viață în 1987. [2]
De cercetare și alte activități

În timpul carierei sale el a fost investigator principal sau co-investigator principal pe subvenții ample, inclusiv subventii de la National Geographic Society, Swiss National Science Foundation si Trust științific paleo-antropologic. El a servit ca ofițer executiv al Trust științific paleo-antropologice from 1994-2001 și acum acționează ca un consultant stiintific la Trust, a fost un mandatar fondator al Jane Goodall Trust Africa de Sud și a făcut parte din Comitetul pentru aplicarea cu succes pentru site-ul Patrimoniului Mondial Starea de UNESCO Sterkfontein, Swartkans , Kromdraai și site-ul Mediul înconjurător. De asemenea, el a făcut parte din Comitetul de aplicare a Makapansgat și site-uri Taung pentru statutul de Patrimoniului Mondial și Makapansgat Comitetul dezvoltarea site-ului. De asemenea, el a făcut parte din Comitetul de Royal Society din Africa de Sud, Filiala Nord între 1996 și 1998 și a servit ca secretar în 1996 și 1997. El a servit de Comisia Fulbright, Africa de Sud și a fost președinte al Comisiei programului de reexaminare în perioada 2002-2004 și a fost președinte pentru anul 2005.

El a publicat în cele mai importante reviste din domeniu, inclusiv Journal of Human Evolution, Jurnalul American de Antropologie Fizica Stiinta si Natura și sa de cercetare a stimulat dezbaterea și analiza atât în natură cât și Științei . [3] El are peste 50 de publicatii arbitrat, 21 de cărți sau teze, și peste 70 de alte publicații la numele său.

Activitățile sale actuale de cercetare includ implicarea ca PI, co-PI sau colaborator senior la numeroase săpături și proiecte de explorare în jurul Africa de Sud, inclusiv următoarele:

Sondajul de Botswana și Africa de Sud pentru National Geographic Society
Kwando, Botswana studiu megafauna
Săpăturile Drimolin pestera
Săpăturile pestera Gladysvale (în colaborare cu Universitatea din Zurich)
Coopers pestera săpături
Motsetsi săpături pestera
Fluierari Lake săpături
Săpăturile agricole șuruburi (în colaborare cu Universitatea din Pretoria și Mus Transvaal.)
Studiile Taphonomic în cadrul Rezervației Naturale Nash John
Kromdraai săpături pestera (în colaborare cu Muzeul Transvaal)
Hoedjiespunt săpături (în colaborare cu Universitatea din Cape Town)
Studiul Free State (în colaborare cu Muzeul National Bloemfontein, Duke University si Universitatea din Arkansas)
Palau , Micronezia [4]
Studiu de Zimbabwe .

Palau fosile

Berger este, de asemenea, cunoscut pentru descoperirea a ceea ce el si colegii sai au susținut au fost oameni mici de muncă în Palau , Micronezia , care a găsit în timp ce în vacanță în 2006. [5] Cu toate acestea, alți cercetători au contestat argumentul că aceste persoane sunt pygmoid în statură [ 6] sau au fost rezultatul de nanism insular. John Hawks , paleoantropolog nu sunt asociate cu cercetarea, a contracarat cererile acestor cercetători care au opinii divergente ", sugerând că toate Palauan timpuriu rămâne descoperit de către Berger sunt, de fapt, pygmoid în statură. [7]
Australopithecus sediba
Articol principal: Australopithecus sediba

În 2008, aproape Malapa pestera 9 ani Matei Berger, fiul lui Lee Rogers Berger, aflat și efectuate încorporate în piatră o clavicula și un maxilar . [8]
Berger afișează oasele fosilizate de Australopithecus sediba a descoperit la Fossil Site Malapa

"O specie de timpuriu uman a fost descoperit într-o peșteră din Africa de Sud, arunca lumina pe o perioadă critică în care strămoșii noștri au început să meargă în poziție verticală, utilizează instrumente și de a dezvolta o capacitate de limbă. Oamenii de stiinta spun ca două milioane de ani, scheletul fosilizat este de un tip necunoscut anterior de hominid, ramura evolutiv de primate care au dus la om. Noua specie ar putea fi un stadiu intermediar între hominizii maimuta-ca și primele specii de oameni avansate, scheletului și oase Homo habilis.The copilului aparținând mai multe adulti au fost găsite de către experți de la Universitatea din Witwatersrand. Lee Berger si colegii sai au facut descoperirea in timp ce explorarea de pesteri in zona Sterkfontein, lângă Johannesburg ". [9] "Dr. Berger a mers la Universitatea din Georgia Southern cu mulaje de Australopithecus sediba și a avut loc o recepție privată și evenimente publice.
Publicații relevante

Peste o sută de articole științifice și populare, inclusiv mai multe cărți:

Redesenarea arborele genealogic? (National Geographic Press, 1998)
Viziuni din trecut (Vision. Sfârșit. Wild. Trust, 1999)
Spre Gondwana Alive: promovarea biodiversității și care decurg a șasea extincție (Gondwana Alive Soc Press, 1999.)
Pe urmele Evei (cu Brett Hilton-Barber) (National Geographic, 2001)
Oficial Ghid de câmp la Cradle a omenirii (cu Brett Hilton-Barber) (Struik, 2002). Pentru o revizuire, vizitați [2]
Modificarea începe în Africa (în Africa de Sud Vestea Bună) (SA Good News Publishing, 2002)
De lucru și directoare, în Cradle of omenirii (Prime Originile Edituri și Africa de Sud Loteriei Nationale, 2005)
Un ghid pentru Sterkfontein - Leagănul omenirii (cu Brett Hilton-Barber) (Struik, 2006)
Concisă Ghid pentru Kruger (Struik, 2007)
Craniul în Rock (National Geographic, 2012) [3]

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Charles Darwin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Charles Robert Darwin
Hw-darwin.jpg
Născut 12 februarie 1809
Mount House, Shrewsbury, Shropshire, Anglia
Decedat 19 aprilie 1882
Rezidență Anglia
Naționalitate Englez
Domeniu naturalist
Alma Mater Universitatea Edinburgh
Christ's College, Universitatea Cambridge
Cunoscut pentru Originea speciilor
Soție Emma Wedgwood 29 ianuarie 1839
Copii William Erasmus Darwin
Anne Elizabeth Darwin
Mary Eleanor Darwin
Henrietta Emma "Etty" Darwin
George Howard Darwin
Elizabeth "Bessy" Darwin
Francis Darwin
Leonard Darwin
Horace Darwin
Charles Waring Darwin
Religie anglican, deși provenea dintr-o familie unitariană, Agnostic după 1851.
modifică Consultați documentația formatului

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie 1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”,[1] toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930'[2] iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului, urmată de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale.

Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.[3]
Cuprins

1 Biografie
2 Date biografice
2.1 Școala în localitatea natală
2.2 Anii petrecuți la Edinburgh
2.3 Cambridge
3 Călătoria pe Beagle
4 Elaborarea teoriei evoluției
5 Teoria darwinistă
6 Controverse
7 Recunoaștere
8 Viața personală
9 Opera
10 Note
11 Bibliografie
12 Legături externe

Biografie

Interesul lui Darwin pentru ștințele naturale s-a dezvoltat în perioada studiilor de medicină (neterminate) la Universitatea din Edinburgh și de teologie la Universitatea Cambridge.[4]. Multe din observațiile și datele pe care se bazează ipoteza sa, provin din timpul călătoriei pe mare, cu nava „Beagle”, în urma cărora devine consacrat ca geolog, aducând de asemenea argumente pentru teoria uniformitaristă a lui Charles Lyell. Prin publicarea lucrării „Călătorie pe Beagle”, Darwin devine un autor foarte popular. Observând minuțios distribuția geografică a formelor sălbatice de viață și colectând foarte multe fosile, elaborează în 1838 celebra sa teorie a selecției naturale.[5].

Deși a discutat cu mai multi naturaliști, lui Darwin i-a trebuit o bună perioada de timp pentru a-și continua observațiile în cadrul cărora domeniul geologiei ocupă un loc important[6]

Materialist și dialectician spontan, teoriile sale exprimă materialitatea lumii vii și susțin originea animală a omului ("Originea omului și selecția sexuală", 1871). Conceptia sa evoluționistă (darvinismul) aflată în contradicție cu teoria fixistă, creaționistă, a avut o mare influență asupra filozofiei cunoașterii. Teoriile lui Darwin stau la baza biologiei moderne, ca o explicație a biodiversității.[7]

Ca recunoaștere a valorii sale, Darwin a fost unul din cele cinci persoane care, în secolul al XIX-lea, după deces, au fost comemorate prin doliu național[8] și a fost înmormântat la Westminster Abbey, alături de John Herschel și Isaac Newton.[9].
Date biografice

Charles Darwin s-a născut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porțelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic și filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moștenirea și diferențierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului.[10] O altă persoană din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat în lumea științei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei.
Școala în localitatea natală

Charles Darwin a început studiile școlare la Shrewsbury în anul 1817, la vârsta de 8 ani. Aici învață mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte preocupări cum ar fi realizarea unor colecții de scoici, minerale, monede, sigilii poștale. Din anul 1818, Charles Darwin a urmat școala particulară a lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde a învățat timp de 7 ani. La școla d-lui Butler, învățătura nu a mers bine. Acest lucru se explică prin faptul că la această școală se învățau limbile antice, metoda fiind memorarea operelor grecești și latine și a unor date din istoria geografiei. Anii petrecuți în școla d-lui Butler și-i va aminti toată viața, scriind la bătrânețe în autobiografie următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligenței mele decât școala d-lui Butler".

Pasiunea sa inițială de colecționar se amplifică. Continuă să adune minerale. Concomitent începe să colecționeze insecte. Întocmirea în colecții a micilor viețuitoare nu era doar o activitate mecanică. Îl interesau și denumirile animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedă de numai 10 ani, a ajuns să cunoască bine fauna împrejurimilor sale. Se preocupă de observarea vieții păsărilor după ce citește o carte de ornitologie și îl interesează chimia, participând la experiențele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură și devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Charles Darwin își amintește despre tatăl său ca find "cel mai înțelept dintre oameni". De asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatăl său drept unul din cei mai buni cunoscători ai sufletului omenesc. Cu toate acestea, este greu de înțeles cum Robert Darwin nu a putut să întrevadă înclinațiile înnăscute ale fiului său Charles spre natură și nu spre activitățile ce se desfășurau în școla din acea epocă. Nemulțumirea tatălui său creștea și până la urmă acesta îl retrage de la școală și îl apostrofă spunându-i: "În afară de vânătoare, câini și prinderea șobolanilor, nu te interesează nimic în viață; ai să fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți".

Cam așa și-a petrecut Darwin copilăria în orașul natal, între obligațiile școlare, care nu-l atrăgeau deloc și pasiunea pentru natură la care nu va renunța întreaga viață.
Anii petrecuți la Edinburgh

În octombrie 1825, la presiunile tatălui, începe studiile la Facultatea de Medicină din Edinburgh, în Scoția unde se afla și fratele său, Erasmus, care mai studiase și la Cambridge.

Din cauza faptului că la acea vreme operațiile erau efectuate fără anestezie, Charles a înțeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declară dezgustat de orele de disecție pe cadavre. În schimb, este atras de orele de chimie ale profesorului Alexander Pope.

De la John Edmostone, fost sclav de culoare devenit liber, deprinde meșteșugul împăierii animalelor (taxidermia, care se va dovedi foarte utilă în cercetările sale ulterioare) și află lucruri interesante despre pădurile ecuatoriale sud-americane. Discuțiile pe care le-a avut cu Edmonstone îi insuflă lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorială.

Charles Darwin își dă seama că oamenii de culoare sunt asemănători cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior.[11]

În 1826, după încheierea primului an de studii la medicină, Darwin își petrece vara călătorind prin pădurile din regiunea natală. Citește cu interes cartea lui Gilbert White, The Natural History of Selborne, de unde învață să aprecieze formele de viață din sălbăticie. Începe să efectueze observații asupra păsărilor, notând într-un carnețel comportamentul și obiceiurile acestora.

În toamna aceluiași an, 1826, Darwin intră la Plinian Natural History Society, formată dintr-un grup entuziast de studenți în științele naturii,[12] unde Darwin îl asistă pe profesorul Robert Edmund Grant în cercetările sale privind anatomia și ciclul de viață la animalele marine prezente în estuarul scoțian Firth of Forth.

Dezbaterile care au loc în cadrul acestui for științific,care promovau investigația științifică bazată pe studiul cauzelor naturale, fără a considera existența vreunei intervenții divine, îl pun pe Darwin pentru prima data în situația de a alege între a fi religios sau antireligios.[13]

În martie 1827, Darwin își expune, în cadrul acestei societăți științifice, propria sa descoperire conform căreia sporii negri prezenți în cochiliile scoicilor nu erau altceva decât ouă de lipitoare.[14]
Cambridge

Slabul interes manifestat de Darwin pentru studiul medicinei, îl face pe tatăl său să-l înscrie la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge în 1828,[15] cursuri pe care Darwin începe să le urmeze din luna ianuarie a acelui an. Această schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesa doar botanica și geologia, iar acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. De aceea, în loc să frecventeze aceste cursuri, preferă călăria și vânătoarea.[16]

În cadrul cursurilor profesorului Grant, erau expuse teoria evoluționistă lui Lamarck privind moștenirea caracterelor dobândite, precum și ideile, cu aceeași tentă evoluționistă, ale lui Erasmus Darwin (bunicul lui Charles). Grant prezintă și faptul că asemănarea organelor similare ale diferitelor specii, organe care diferă doar prin complexitate, dovedește faptul că acestea au avut un strămoș comun.[17]

Lui Darwin nu i se păreau prea interesante cursurile de științele naturii ale profesorului Robert Jameson. Acestea conțineau mai mult geologie, precum și polemica dintre neptunism și plutonism.

Darwin studiază cu deosebit interes taxonomia plantelor și aduce contribuții substanțiale în cadrul vastelor colecții ale Muzeului Royal Museum, unul dintre cele mai mari muzee europene ale acelei perioade.[18]

Împreună cu vărul său, Wiliam Darwin Fox, era pasionat de colecționarea insectelor, iar multe din descoperirile sale le-a publicat în Illustrations of British Entomology a entomologului James Francis Stephens (1792 - 1852).

Darwin devine nu numai asistentul, dar și prietenul botanistului, geologului și reverendului John Stevens Henslow (1796 - 1861), față de cursurile căruia manifestă un deosebit entuziasm.[19]

La apropierea examenelor, Darwin studiază sârguincios, fiind îndrumat de către profesorul Henslow prin lecții private.

La încheierea studiilor sale, în ianuarie 1831, trece cu succes examenele la teologie, limbi clasice, matematică și fizică fiind al zecelea din 178 de absolvenți.[20]

Darwin a mai rămas la Cambridge până în luna iunie.

Studiază Natural Theology a lui Paley, lucrare ce aducea argumente ale existentei divinității, încercând să explice adaptarea ca find o consecință a acțiunii lui Dumnezeu asupra legilor naturii.[21] Darwin citește și noua carte a lui William Herschel care prezenta scopul suprem al filozofiei naturale ca fiind ințelegerea acestor legi prin raționament inductiv, bazat pe observație.

Alexander von Humboldt cu al său Personal Narrative îl stimulează pe Darwin să întreprindă călătorii științifice.[22]

Darwin plănuiește să viziteze Tenerife cu foștii săi colegi pentru a studia științele naturii pe viu, în zona ecuatorială. Ca pregătire, urmează un curs de geologie al reverendului Adam Sedgwick, apoi întreprinde cu acesta o cartografiere a straturilor geologice în Țara Galilor.[23]

După două săptămâni petrecute, alături de colegii săi, în orășelul scoțian Barmouth, Darwin se înapoiază urmând ca, acasă, să primească vestea că va trebui să se pregătească pentru marea călătorie a vieții sale.
Călătoria pe Beagle
Articol principal: A doua călătorie a lui Beagle.
Traseul navei Beagle.

În 1831, Darwin primește o scrisoare de la fostul său profesor, Henslow, prin care află că acesta îl recomandase naturalistului Robert FitzRoy (1805 - 1865) ca fiind un tânăr botanist, cu aptitudini de colecționare și clasificare excepționale.

Fitzroy efectua pregătiri pentru o expediție științifică prin care urma sa investigheze științific zona de coastă a Americii de Sud, mai exact: Țara de Foc, Chile, Peru și Insulele Galapagos.

Tatal lui Darwin se opune participării fiului său la aceasta călătorie planificată să dureze peste doi ani, considerând-o o pierdere de timp, dar cumnatul său, Josiah Wedgwood (1769 – 1843) (membru al Parlamentului britanic, cunoscut aboliționist, care detesta sclavia) îl încurajează să participe.[24]

Darwin a plecat în expediție pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în decursul căruia avea să înceapă formularea teoriei evoluționiste.

Călătoria a durat aproape cinci ani, perioadă în care Darwin a efectuat o multitudine de studii și investigații geologice și naturaliste[25]

El și-a notat minutios toate observațiile și speculațiile teoretice corespunzătoare[26]

Cercetarea științifică amănunțită pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale și a fosilelor a constituit punctul de reper în scrierea unor cărți, precum „Originea speciilor” sau „Originea omului”.

Lungul traseu al expediției a inclus insula Santiago din cadrul Insulelor Capului Verde (16 ianuarie - 8 februarie 1832), insula Fernando de Noronha, atinge coasta sud-americană în portul Bahia și o jalonează până în extremitatea sudică a Țării de Foc (martie 1832 - aprilie 1834), cu frecvente opriri și cercetarea amănunțită a unor zone (îndeosebi în Patagonia și Țara de Foc).

După ce trece de strâmtoarea Magellan, expediția face cercetări pe coasta chiliană, Darwin realizând și o excursie în interiorul continentului, prilej cu care traversează Anzii (de la Santiago de Chile la Mendoza în Argentina).

Următorul popas, foarte important pentru Darwin, este făcut în Insulele Galapagos (15 septembrie - 20 octombrie 1835), prilej cu care studiază straniile creaturi din această regiune (broaștele țestoase uriașe, iguanele marine, cca. 70 de specii de păsări, etc.), care vor juca un rol important în formularea teoriei sale evoluționiste.

În continuare, itinerariul navei Beagle include multe insule și arhipelaguri din Pacific (printre care Touamotou, Tahiti, Noua Zeelandă ș.a.).

După escale și cercetări pe continentul australian și în Insula Tasmania, expediția se reîntoarce prin Oceanul Indian și pe la Capul Bunei Speranțe, cu o traversare a Atlanticului spre țărmurile braziliene.
Pe coastele Americii de Sud, Darwin, pe lângă observaţiile geologice, studiază şi dispariţia mamiferelor gigantice

În Brazilia, Darwin remarcă prezența sclaviei, situație pe care o detestă[27]

Au fost luați la bord trei indigeni din Țara de Foc (februarie 1830), care au petrecut un an în Anglia, apoi au fost readuși în țara de origine, ca misionari. Cu aceasta ocazie, Darwin observă faptul că între comunitățile și civilizațiile umane, nu diferențele de ordin rasial primează, ci cele de ordin cultural. Mergând mai departe, contrar părerii preconcepute a oamenilor de știință ale acelei perioade, nu există o punte de netrecut între oameni și animale.[28]

În cele 57 de luni cât a durat expediția, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observațiile și reflecțiile făcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluționiste, ci și a altor teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice.[29] Cu alte cuvinte, nu numai speciile evoluează, ci și Pământul se modifică în timp.

Ca o recunoaștere a valorii sale ca naturalist, Darwin este numit în 1838 secretar al Societății de Geologie, funcție pe care a deținut-o până în 1841.

Expediția a avut un impact puternic pentru Charles Darwin, atât pe plan științific, cât și pentru sănătatea sa. Febra pe care a avut-o în Argentina în anul 1833, presupusa maladie Chagas de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, cât și răul de mare de care suferea, au dus la agravări ale sănătății în următorii ani.
Elaborarea teoriei evoluției

Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Charles Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pământului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au evoluat în mod asemănător cu evoluția în timp a Pământului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebrii din acea perioadă. Datorită acestor expuneri, Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice. O dată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze teoria, pe care o considera singura viabilă. Conform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare.

În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluției. Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Chales Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluției. Acest consiliu decide asupra întâietății formulării teoriei și astfel Charles Darwin este considerat părintele evoluției.

Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadă de recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.
Teoria darwinistă

Tezele principale sunt :

1. Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.

a. Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu , dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.

b. Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.

c. Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.

d. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.

e. Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.
Controverse

Naturalistul englez, autorul "Originea speciilor" în care dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturală contestă, din punct de vedere științific, ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început.[30]

Fiind conștient de controversele pe care le generează, Charles Darwin nu a dorit să publice aceste concluzii timp îndelungat deoarece și-a dat seama de potențialele efecte ale acestei teorii; evoluția subminează cartea biblică a Facerii, ceea ce putea crea îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu.[31]

Din acest motiv, marele naturalist a fost criticat și acuzat de necredință. Totuși, numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat "the survival of the fittest", adică "supraviețuirea celui mai bun" . Totuși, lipsa anumitor noțiuni de genetică din zilele noastre, precum "cromozom", legile lui Gregor Mendel și teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb, a reușit să explice de ce omul și maimuțele au un strămoș comun, o consecință a teoriei evoluției care nici până azi nu a fost acceptată de creaționiști și de conservatorii religioși.
Recunoaștere
Emma Wedgwood, soţia lui Darwin

În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalități ale istoriei, listă întocmită de către astrofizicianul Michael Hart.[32]

De asemenea, Darwin deține o poziție fruntașă și în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC.[33]

Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie.[34]

Dintre cele mai cunoscute biografii, se remarcă cea a lui Irving Stone, The Origin. Aceasta redă viața savantului de după 22 de ani.

Bicentenarul nașterii lui Darwin, precum și a 150-a aniversare a apariției Originii speciilor este marcat, în 2009, prin evenimente și publicații în întreaga lume.[35]

Înca din timpul vieții sale, numeroase specii de animale și locuri geografice îi poartă numele.

Biserica Anglicană publică în 2008 un articol prin care arată că a 200-a aniversare a nașterii marelui savant este un prilej favorabil de a-i cere în mod public scuze pentru ostilitatea afișată teoriilor sale.[36]
Viața personală
Darwin în 1842 împreună cu fiul cel mare, William Erasmus Darwin
Darwin și fiul cel mare, William Erasmus Darwin în 1842.
Copiii lui Darwin
William Erasmus Darwin (27 decembrie 1839 - 1914)
Anne Elizabeth Darwin (2 martie 1841–22 aprilie 1851)
Mary Eleanor Darwin (23 septembrie 1842 - 16 octombrie 1842)
Henrietta Emma “Etty” Darwin (25 septembrie 1843 - 1929)
George Howard Darwin (9 iulie 1845 - 7 decembrie 1912)
Elizabeth “Bessy” Darwin (8 iulie 1847 - 1926)
Francis Darwin (16 august 1848 - 19 septembrie 1925)
Leonard Darwin (15 ianuarie 1850 - 26 martie 1943)
Horace Darwin (13 mai 1851 - 29 septembrie 1928)
Charles Waring Darwin (6 decembrie 1856 - 28 iunie 1858)


În anul 1839, Charles se căsătorește cu verișoara sa, Emma Wedgwood, și se stabilește în Down House din comitetul Kent.
Opera

1859 Originea speciilor
1860 Originea speciilor, Ediția a II-a
1861 Originea speciilor, Ediția a III-a
1862 Polenizarea la orhidee
1865 Plante agățătoare
1866 Originea speciilor, Ediția a IV-a
1868 Variabilitatea plantelor și animalelor în stare domestică
1869 Originea speciilor, Ediția a V-a
1871 Originea omului și selecția sexuală
1872 Originea speciilor, Ediția a VI-a

Expresia emoțiilor la om și animale

1874 Originea omului și selecția sexuală, Ediția a II-a
1875 Plante insectivore

Variabilitatea plantelor și animalelor în stare domestică Ediția a II-a

1876 Autobiografia

Polenizarea încrucișată și autopolenizarea în regnul vegetal

1877 Flori de diferite forme la plantele acelorași specii

Polenizarea orhideelor, Ediția a II-a

1878 Polenizarea încrucișată și autopolenizarea în regnul vegetal, Ediția a II-a
1880 Încrucișările la plante

Note

^ en van Wyhe, John (2008), Charles Darwin: gentleman naturalist: A biographical sketch. Accesat pe 23.10.2008.
^ van Wyhe 2008.
^ en Freeman, R. B. (1977), The Works of Charles Darwin: An Annotated Bibliographical Handlist, Folkestone: Wm Dawson & Sons Ltd, . Accesat pe04.11.2008.
^ en Leff, David (2000), About Charles Darwin. Accesat pe 15.12.2006
^ en Desmond, Adrian; Moore James (1991), Darwin, Londra: Michael Joseph, Penguin Group, p. 210, 263–274, 284–285.
^ en van Wyhe, John (27 March 2007), "Mind the gap: Did Darwin avoid publishing his theory for many years?", Notes and Records of the Royal Society 61: 177–205. Accesat pe 07.02.2008.
^ en H. Dobzhansky, Opere complete, 1973. Accesat la 2006-12-15.
^ en BBC NEWS : Politics : Thatcher state funeral undecided, 10.08.2008.
^ en Darwin's Burial, 10.02.2008
^ Într-o lucrare a sa "Zoönomia", scrisă sub influența naturalistului francez George Buffon, Erasmus Darwin afirmase că "toate formele de viață au trăit odinioară in mare și apoi au evoluat treptat în speciile pe care le cunoaștem"
^ Darwin Online, p. 232.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p.72.
^ AboutDarwin.com
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p. 82.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, p.60, London: John Murray. Accesat pe 04.11.2008.
^ Desmond & Moore 1991, p. 33–40.
^ Desmond & Moore 1991, p. 42–43.
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, pp. 62-67. Accesat pe 04-11-2008.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p. 97.
^ von Sydow, Momme (2005), "Darwin – A Christian Undermining Christianity? On Self-Undermining Dynamics of Ideas Between Belief and Science, (pp. 141-156)", in David M. Knight, Matthew D. Eddy, Science and Beliefs: From Natural Philosophy to Natural Science, 1700–1900, Ashgate, 141–156, ISBN 0-7546-3996-7 Retrieved on 2007-09-10
^ Despre Humboldt, Darwin avea sa declare: "A fost cel mai mare om de știință al călătoriilor. Dintotdeauna l-am admirat, acum îl venerez." ("He was the greatest travelling scientist who ever lived. I have always admired him; now I worship him.")
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, p. 67-68. Accesat pe 04.11.2008.
Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1, pp. 128–129, 133–141.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3, pp. 94-97.
^ Keynes, Richard (ed.) (2000), Charles Darwin’s zoology notes & specimen lists from H.M.S. Beagle. Cambridge University Press. Accesat pe 2006-12-15.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3, p. 189–192, 198.
^ Darwin, Charles (1958), Barlow, Nora, ed., 1809–1882, London: Collins, The Autobiography of Charles Darwin, p. 73-74. Accesat pe 04-11-2008.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1, p. 244–250.
^ Gordon Chancellor; Randal Keynes (October 2006)."Darwin's field notes on the Galapagos: 'A little world within itself'"
^ Personalități marcante - Darwin
^ van Wyhe, John (2008b), Darwin: The Story of the Man and His Theories of Evolution, London: Andre Deutsch Ltd (published 1 September 2008), ISBN 0-233-00251-0.
^ Hart, Michael (2000), The 100: A Ranking of the Most Influential Persons in History, New York: Citadel.
^ What’s on? BBC Great Britons. Accesat la 2006-12-15.
^ How to join the noteworthy. Accesat la 2006-12-15.
^ Darwin Online. Accesat la 2008-11-23.
^ Rev. Dr. Malcolm Brown, Good religion needs good science. Accesat la 2008-09-17.

Bibliografie

Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Științifică – București 1961

Neguț Silviu, Căutători de noi tărâmuri Editura Eminescu - București 1987

Legături externe
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charles Darwin
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Charles Darwin.

en Galapagos
en Charles Darwin British Naturalist
en Autobiografia
en The Autobiography of Charles Darwin
ro Biografie
en Carpenter, W.B., 1882, Charles Darwin, his Life and Work
fr MEMO - Le sit de l'Histoire
en Darwin, student la Edinburgh
en Lucrarea Originea omului
en Glyn Hughes © 2008, On the Origin of Species, ediție condensată
en Barlow, Nora, Charles Darwin's Diary of the Voyage of H.M.S. Beagle
În 2009 îl celebrăm pe cel care a arătat că omul se trage din maimuță, 1 Ianuarie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
ZIUA DARWIN. Si totusi cine a fost Charles Darwin?, 12 februarie 2009, Adrian Nicolae, Descoperă

modifică
Subiecte de bază în biologie evoluționistă
Procese ale evoluției: adaptare - dovadă - macroevoluție - microevoluție
Mecanisme: selecție - mutație
Moduri: anageneză - catageneză - cladogeneză
Istorie: Istoria gândirii evoluționiste - Charles Darwin - Originea speciilor - sinteză evoluționară modernă
Subteme: Genetica populației - Genetică ecologică - evoluție umană - evoluție moleculară - filogenetică - sistematică

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Originea speciilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Coperta ediţiei din 1859 a volumului Originea speciilor

Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență (în engleză On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life) este o carte scrisă de Charles Darwin, apărută în anul 1859.

Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunată în călătoria efectuată în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831, când corabia, încărcată până la refuz, a ridicat ancora din Golful Plymouth și 2 octombrie 1836, când s-a întors, după aprope 5 ani, din nou în Anglia.

După sosirea din expediția în jurul lumii, întreaga energie a lui Charles Darwin este concentrată asupra strângerii materialului necesar lămuririi problemei originii speciilor.

O primă schiță a teoriei evoluționiste este întocmită de Darwin încă din anul 1842. Această schiță nu a fost arătată niciunei alte persoane. De existența acesteia s-a aflat abia după 14 ani de la moartea lui Darwin.

În anul 1844 Darwin întocmește o a doua schiță, de data aceasta mult mai completă și pe care o arată prietenilor săi Charles Lyell și Joseph Dalton Hooker. Aceștia dându-și seama de valoarea lucrării au insistat pe lângă Darwin să își publice lucrarea existând pericolul ca, datorită amânărilor, un alt autor să publice înaintea sa această teorie și să piardă nejustificat prioritatea. Cu toate acestea, Darwin considera că materialul pe care îl aducea în sprijinul teoriei sale nu era suficient. El vedea lucrarea Originea speciilor ca o lucrare de dimensiuni vaste, cu prezentarea unui material faptic extrem de bogat. Dar după cum prevăzuseră Lyell și Hooker, Darwin nu era singurul care lucra la o teorie despre evoluția speciilor. Încă din anul 1856 Darwin era în corespondență cu naturalistul Alfred Russel Wallace, plecat de doi ani în Arhipelagul Malaiez, pentru cercetări biologice. La începutul anului 1858 Darwin primește de la Wallace un articol prin care semnatarul acestuia îl ruga pe Darwin să îl dea spre publicare. Titlul articolului era „Cu privire la tendința varietăților de a se îndepărta indefinit de tipul inițial”. Inevitabilul se produsese. Altcineva i-o luase lui Darwin înainte. În lucrarea trimisă spre publicare lui Darwin, Wallace formulase concepția sa despre originea speciilor, enunțând principiul luptei pentru existență și al selecției, principii la care Darvin lucra de extrem de multă vreme.

Darwin, dând dovadă de o corectitudine și de o modestie ieșite din comun, este gata să renunțe la prioritatea teoriei sale. Însă prietenii săi, Lyell și Hooker, găsesc o soluție acestei situații, pe care ei o anticipaseră cu mult timp înainte, (anume că un alt biolog va elabora o aceeași teorie și o va publica înaintea lui Darwin). La insistențele lor, Darwin a aceptat ca la o ședință a „Societății Linneene” să prezinte împreună cu articolul lui Wallace și un foarte scurt rezumat al teoriei sale. Această sesiune din 1 iulie 1858 a Societății, în care Darwin prezintă concomitent aceeași teorie, dar elaborată de doi autori diferiți, devine o zi istorică atât pentru „Societatea Linneenă”, cât și pentru biologia mondială.

În continuare sfătuit de cei doi prieteni ai săi, Darwin redacteză pentru publicare o primă variantă a Originii speciilor. Această lucrare apare în 24 noiembrie 1859, iar în timpul vieții lui Charles Darwin mai sunt redactate încă șase ediții, ultima, Ediția a VI-a a Originii speciilor fiind mult lărgită comparativ cu cele anterioare. De remarcat că prima ediție, apărută într-un tiraj de 1250 de exemplare, se epuizează într-o singură zi. Lucrarea a stârnit încă de la apariție polemici imense între susținătorii teoriei și adversarii ei. Printre adversari s-a numărat și Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog și cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluționistă a fost susținută de numeroși naturaliști printre care Thomas Huxlez, Ernst Haeckel, Alexander O. Kovalevski, Vladimir O. Kovalevski, A.V. Severțov . Și la noi în țară, concepția evoluționistă a avut numeroși susținători printre care: Grigore Ștefănescu, Ștefan Mihăilescu, N. Leon, Grigore Antipa, Dimitrie Voinov, Emil Racoviță, Victor Babeș, Gheorghe Marinescu, Grigore Cobălcescu ș.a.
modifică
Subiecte de bază în biologie evoluționistă
Procese ale evoluției: adaptare - dovadă - macroevoluție - microevoluție
Mecanisme: selecție - mutație
Moduri: anageneză - catageneză - cladogeneză
Istorie: Istoria gândirii evoluționiste - Charles Darwin - Originea speciilor - sinteză evoluționară modernă
Subteme: Genetica populației - Genetică ecologică - evoluție umană - evoluție moleculară - filogenetică - sistematică
Listă de subiecte legate de biologia evoluționistă | Cronologia evoluției | Cronologia evoluției umane
Bibliografie

Botnariuc N. (1961), Din istoria biologiei generale, Editura Științifică, București
Ceaușescu I., Mohan Gh. (1977), Din viața și opera marilor biologi, Editura Didactică și Pedagogică, București
Darwin, Charles (2007), Originea speciilor, Editura Beladi

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***