back to top ∧

Info
x
info
 
 
OK


 
Info
x
info
 
 
 


Verificati-va cunostintele de cultura generala

 


 
Pagini: << 339 340 341 342 343 344 345 346 347 348 >> Sari la pagina:
 
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 6 Septembrie 2013, ora 15:26



Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 6 Septembrie 2013, ora 15:27

De la: Fl_Orion999, la data 2013-09-06 15:26:44youtu.be/fGPHpZ8Krsk[/quote]


valahia in cadrul civilizatiei ariene...

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 11:29

„România moluscã”, o carte despre care nu se va vorbi

Cele aflate în cartea aceasta le gândim sau ni le povestim zilnic mai toþi ºi mulþi le-am putea scrie dacã am avea experienþa, competenþele, luciditatea, puterea de analizã, harul de exprimare ºi - nu în ultimul rând - curajul autorului ei. Generalul Mircea Chelaru a avut o carierã militarã spectaculoasã, în sãgeata, brusc lansatã ºi brusc întreruptã; s-a încercat, ca politician, în câteva partide ºi miºcãri, dar nu pare fi fãcut pentru genul de politicã de pe Dâmboviþa ºi îºi împlineºte acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilã, cãci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, exceleazã. Ca ºi, în ultimii câþiva ani, Mircea Maliþa (prin „Cuminþenia pãmântului") sau Claudiu Iordache (prin „Apocalipsa dupã Cioran"), Mircea Chelaru scrie o carte depre stricarea (din pricini ºi endogene ºi exogene) a României ºi a românilor ºi stabileºte, ºi el, cã prima ºi cea mai urgentã, esenþiala ºi existenþiala cerinþã a acestui neam este supravieþuirea sa. Interesul naþional al României, sintagma atât de bagatelizatã prin gongoricã suprafolosire, nu este azi nici cine ºtie ce menire regionalã, continentalã, ci pur ºi simplu salvgardarea nealteratã a identitãþii naþionale ºi a suveranitãþii de stat, mai grav, a viabilitãþii ca stat.

Cartea nu e nici „Cântare a României", nici tânguire, ci diagnosticul cuiva care-ºi ºtie ºi îºi iubeºte pacientul. Nu e strigãt îndurerat de tânãr abia ieºit din adolescenþã ºi, dupã unii, încã teribilist, cum era Cioran la vârsta când scria „Schimbarea la faþã a României", nici jurnal de însemnãri cinice ºi amare ca al lui Argetoianu, ci reflecþii sobre ºi punctuale, într-un elegant ºi inspirat discurs metaforic, dar prin aceasta nu mai puþin exact ºi riguros în cele afirmate, într-o viziune pusã sub celebrele fragmente în chestiune din Dimitrie Cantemir ºi Mihai Eminescu (puse ºi ca motto al cãrþii), despre cum sã ne privim ºi sã ne judecãm noi înºine, românii, pe noi înºine. ªi începe cu constatarea cã „am devenit altceva fãrã voia noastrã", nu ne mai înþelegem între noi, „ne cãutãm stãpâni inventaþi la care sã ne pârâm". Suntem victimele unui „mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezmãþat al clipelor de viaþã, pe refuzul dãinuirii ºi abandonul continuitãþii".ªi aºa am ajuns „în grajdul civilizaþiei moderne", pentru cã legislaþia, credinþa, educaþia, etica, armata, sunt puse în slujba convertirii României într-o „târâtoare nevertebratã". Cu o identitate naþionalã tot mai precarã ºi mai incertã, mai vulnerabilã ºi mai asaltatã ºi mai greu de apãrat în faþa tãvãlugului unei „anume" globalizãri.

„Corciturile politice au compromis virtuþile conceptului globalizãrii", scrie generalul Chelaru, dar au compromis - atenþie! - ºi virtuþile patriotismului, naþionalului, asupra cãrora împroaºcã lãturi aºa-zis europene, mondialiste, cosmopolite. Dar „cinci elemente specifice, ele însele, nu pot fi negociate vreodatã: steagul, cântecul, portul, limba ºi datina". Asupra lor se îndreaptã interesele uniformizãrii sub o guvernare mondialã, într-o formã sau alta. „Se pare cã nici Naþiune nu mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu universal [...]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon".

Ultima frazã a cãrþii este vag încrezãtoare în viitor (deºi începe cu „Cred cu convingere cã..."). De aceea, nu vom ieºi demoralizaþi din lecturã acestei cãrþi, dacã revenim la un motto de capitol, din Mircea Eiade: „O naþiune [...] înfruntã eternitatea [...] numai prin ce gândeºte ºi descoperã ºi se creeazã între hotarele ei". Unul dintre primii recenzenþi ai cãrþii (contribuþia sa e inclusã chiar în volum) prezice cã „foarte probabil, acest volum va fi viu discutat ºi criticat". Enormã, amarnicã eroare! Se va face totul pentru ca aceastã carte sã treacã total neobservatã. Peste ea vor fi prãvãliþi munþi de tãcere. Va fi premeditat ºi metodic ignoratã. Despre bomba atomicã s-a spus.cã, din pãcate, nu mai poate fi dezinventatã. Nici cartea-bombã a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventatã, ci doar cât mai ascunsã fireºtilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru aceastã carte - ºi superlativul pe care-l meritã- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optimã pentru aceastã carte este îndemnul presant de a fi cunoscutã de cât mai mulþi. footer

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 11:30

„Drama noastrã demograficã” - o carte incomodã

Vasile Gheþãu - Drama noastrã demograficãScriu despre o carte care, în vremuri normale, adicã în care se citesc lucruri serioase, ar fi fost un mare succes de librãrie ºi de public. O carte care în timpul crizei politice prelungite din 2012 ar fi trebuit sã fie una de scandal. Dar mai ales o carte cutremurãtoare prin revelaþiile ºi prin previziunile ei - întrutotul ºtiinþifice - ºi care, tocmai din aceastã cauzã, se aºeazã între scrierile care vor fi ignorate în mod premeditat, vor fi acoperite cât mai repede de uitare voitã ºi vor fi ocolite cu mare grijã ca un câmp de mine gata sã arunce în aer totul, la imponderabilã adiere.

Cartea „Drama noastrã demograficã", Ed. Compania, autor profesorul Vasile Gheþãu, este de fapt un studiu cu vreo 50 de pagini de text compact, ultradens ºi este comentariul competent ºi avizat al unui mare specialist al demografiei care aduce la cunoºtinþã ºi explicã pe înþelesul tuturor datele recensãmântului din octombrie 2011. Un recensãmânt ale cãrui date amãnunþite ºi definitive se aºteaptã sã le avem abia la jumãtatea acestui an, 2013. Oricum, ºtim deja cã populaþia „stabilã", „constatatã", a României este astãzi de aproximativ 19 milioane de locuitori, adicã tot atâta cât era în 1965. Dupã creºterea forþatã a populaþiei impusã de Ceauºescu, au urmat douã decenii catastrofale, ca performanþe demografice, în democraþie! Astfel încât astãzi ne-am întors în situaþia de acum aproape 50 de ani. Era oare musai cã raþia de libertate sã se însoþeascã ºi cu o raþie tot mai mare de contraceptive, ºi cu tot mai multe întreruperi de sarcinã? ªi cã aceeaºi raþie de libertate sã-i facã pe români sã fugã din þara unde-or vedea cu ochii pentru a-ºi afla de lucru? E de vinã pentru aceastã involuþie dezastruoasã populaþia României sau cei care, de la cârma statului, au adus-o într-o situaþie ca în vremuri de rãzboi sau de ciumã? Cumplitã întoarcere în timp! Iar viitorul e ºi mai întunecat. În 1965, creºterea naturalã a populaþiei era de 115 000 de persoane, în 2011 a fost, dimpotrivã, o scãdere naturalã a populaþiei, de 55 000. Dacã lucrurile vor continua tot aºa, în 2050 vom fi, în þarã, mai puþin de 15 milioane de suflete. Iar la sfârºitul secolului, în 2100, s-ar putea sã mai fim mai puþin de opt milioane. „Tot ce-i românesc nu piere"? Ba piere, ºi încã în ritm galopant. ªi în nepãsarea, nesimþirea sau iresponsabilitatea nepedepsita a celor obligaþi sã punã stavilã extincþiei unei populaþii de þarã care tocmai a intrat în lumea democraþiei.

De ce aceasta scãdere dramaticã a populaþiei? Din cauza scãderii natalitãþii, ca urmare a dificultãþilor social-economice cu care se confruntã marea masã a populaþiei, dar, în primul rând, din cauza migraþiei externe masive, datoratã aceloraºi factori. „Mã întreb ce fel de programe s-au elaborat în anul 2011 ºi ce fel de programe se elaboreazã în acest an (2012-n.n.) ºi pentru anul 2013 în ministerele ºi celelalte instituþii [...]. Este vorba de sãnãtate, educaþie, pregãtirea ºi utilizarea forþei de muncã, dezvoltare regionalã".
Pierderea a 2,6 milioane de locuitori în numai zece ani nu e doar o palmã pe obrazul ce decid destinul României, este de fapt problema supravieþuirii ca stat, pe vatra sa istoricã, a unui întreg popor. ªi atunci, când în doar zece ani, populaþia scade cu o zecime, adicã e decimatã, sã ne mai mirãm când auzim vorbindu-se tot mai des despre supravieþuirea României footer

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 11:45

Regele si monarhia
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu
Joi, 05 Septembrie 2013 15:23

Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, MihaiPasiunea ºi morala, doua feþe ale monedei pierdute de Neamul Românesc

În cumplita dezlãnþuire de interese ºi de patimi care nu mai þin seamã de nimic, sarcina apãrãrii dreptãþii omeneºti, aºa cum ne-a învãþat opera de gândire a Strãmoºilor, ajunge a fi deosebit de grea ºi ea impune acelora care au rãspunderea existenþei ameninþatelor „state mici” ºi a menþinerii unui popor care impune nu prin numãr, ci prin martiriologie. De la Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Impãratul Vieþii, condiþia împãrãteascã va fi una jertfelnicã. Privitã sub aspectul jertfei împãrãteºti, istoria creºtinã prezintã un adevãr care ar trebui sã cutremure înþelegerea umanã: tronurile împãrãteºti au fost oriunde în lumea creºtinã, dar tot mai des la noi, altare însângerate, pe care s-au jertfit împãraþii ºi domnii ºi mai toþi voievozii noºtri.

Pentru a începe o cercetare mai cuprinzãtoare a regalitãþii în România ,prima întrebare care se impune este :de ce au adus Românii un prinþ strãin în fruntea Statului? Pentru a rãspunde corect vom apela întâi la meditaþia lui Corneliu Zelea Codreanu: „Domnitorul Cuza meritã calificativul de «foarte bun», pentru cã atât în politica internã cât ºi în cea externã s-a identificat total cu linia Neamului. S-a îngrijit de ridicarea þãranului ºi a fãurit Unirea Principatelor. Devenind ostil oligarhiei, a fost detronat de aceasta. Oligarhia s-a orientat spre o variantã strãinã , care sã le asigure casta”. Imediat coaliþia a lansat ideea cã Românii sunt incapabili sã aibã un domnitor pãmântean ºi au hotãrât sã angajeze un prinþ strãin care sã asigure poziþia socialã dominantã a castei ciocoieºti. Dupã o scurtã cãutare, au ales un prinþ, din faimoasa familie de Hohenzollern. Noul prinþ, mai târziu rege, Carol I, este evaluat de istoriografia oficialã românescã ca un model de rege, bun organizator, demn, onest ºi omul care a dobândit independenþa naþionalã. De fapt Carol a fost angajat când a fost adus în þarã, cu condiþia sã „îngheþe” orice progres social sau democratic.

Carol a înþeles repede sistemul care îi permitea sã se îmbogãþescã. A acceptat investitori strãini în România care trebuiau sã-i plãteascã un comision gras, un ºperþ. El a fost amestecat în scandalurile Strusberg (calea feratã), Hallier (portul Constanþa), apoi fortificaþiile din jurul Capitalei ºi linia Focºani-Nãmoloasa, la fel ca ºi în afacerea tramvaielor din Bucureºti ºi alte afaceri mai mãrunte. Cea mai mare afacere a lui Carol a fost aceea cu Domeniile Coroanei Regale. Casta ciocoiascã i-a dãruit lui Carol un domeniu de 118.000 acri, (46.000 ha) o suprafaþã uriaºã defalcatã din averea publicã, proclamându-l pe Carol drept „primul sãtean” al þãrii! În ceea ce priveºte independenþa, au fost ostaºii români care au murit la Plevna ºi Griviþa aceia care au dobândit independenþa þarii, care de fapt a mai fost uºuratã ºi de dorinþa þãrilor vestice de a stãvili înaintarea Ruºilor spre Dardanele.

Recunoºtinþa poporului român pentru activitatea regeascã a lui Carol a devenit evidentã în ultimele sale zile, când îºi dãdea sfârºitul ºi când bucureºtenii au acoperit zidurile palatului regal cu afiºe „De închiriat!”. Ferdinand, viitorul rege, venind în þarã ºi dupã cãsãtoria cu principesa Maria de Saxa Coburg-Gotha, noua pereche princiarã a avut o viaþã conjugalã plinã de scandaluri, despãrþiri, infidelitãþi, împãcãri, nedemne de niºte vlãstare princiare. Dupã perioada cuceririlor amoroase pe câmpul ºcolii de fete „Elena Cuza”, prinþul amorez se împrieteneºte cu o doamnã de onoare de la Palat - Elena Vãcãrescu, cu care începe o scandaloasã idilã ce avea sã punã în luminã însuºirile sufleteºti ale lui Ferdinand. Chiar dacã era o pasiune „nobilã” pentru o femeie de înaltã culturã ºi cu un real talent, vlãstar de viþã boiereascã, descendentã a unei familii ilustre care a jucat un rol de frunte în istoria culturii româneºti, pasiunea sa rãmâne tot adulterinã.

Aflându-se de aceastã legãturã, care se dorea concretizatã într-o cãsãtorie, se iscã un ºir de certuri în familie. Favorizatã ºi patronatã de regina Elisabeta, întâmpinã rezistenþa dârzã a regelui Carol ºi a camarilei sale, prin vocea autorizatã a boierului Lascãr Catargiu: „aiasta nu se poate, Maiestate!” Regina Maria, jignitã în onoarea ei, pleacã la rude în Anglia.

Carol I, care ducea o viaþã austerã, se gândea chiar la dezmoºtenire, dacã ar fi permis Constituþia. Este delegat Ion Brãtianu sã trateze cu principesa Maria întoarcerea în þarã. Brãtianu o gãseºte pe principesã cu un copil, fãcut în timpul celor doi ani cât a lipsit din þarã. Maria se învoieºte în urmãtoarele condiþii: Ferdinand sã înfieze copilul bastard ºi sã-l declare ca fiind al lui, iar Elena Vãcãrescu sã pãrãseascã þara pentru totdeauna. Negãsind altã soluþie, Brãtianu acceptã, iar Maria, peste ani, recunoaºte cã tatãl real, biologic al principesei Mãrioara, viitoarea reginã a Iugoslaviei a fost de fapt Marele Duce Boris Vladimirovici de Rusia.

Ferdinand, noul rege, devenit faimos prin activitatea „romanticã” a soþiei sale, a fost un rege slab, hipnotizat de Brãtianu,[1] o simplã marionetã în mâinile celui mai sinistru om politic din România, Barbu Stirbey, amantul statornic al soþiei sale,[2] care a dominat ºi controlat toatã viaþa politicã din 1914 pânã în 1927 ºi mai târziu, între 1940-1946, ºi care a fost amestecat în cele mai tenebroase acþiuni.

Regele Ferdinand a avut marele merit de a fi intuit în persoana lui Ionel Brãtianu, pe „Omul de Stat ales de Providenþã”, de al cãriu destin politic va depinde soarta Naþiei; ºi de ce nu, ºi a sa, precum ºi ne-ºansa de a avea alãturi de el pe regina Maria, cu impresionanta ei „dãruire”. Ceea ce este de netãgãduit este faptul cã regina Maria a nãscut ºase copii, primul fiind cel ce avea sã fie viitorul moºtenitor al tronului, Carol al II-lea ºi tatãl viitorului ultim rege, Mihai I, iar cea de-a cincea nãscutã fiind principesa Ileana, viitoarea maicã Alexandra ºi cea desemnatã de destin sã rãscumpere timp de trei decenii prin smerenie ºi rugãciune multele rãtãciri lumeºti ale pãrinþilor. Si nu numai. Simplã coincidenþã poate este ºi faptul cã ºi principesa Ileana naºte ºase copii, patru având ca tatã pe Anton de Austria ºi doi pe doctorul ªtefan Isãrescu .

Regalitatea nu este un privilegiu personal, ci o datorie de slujire înaintea lui Dumnezeu, pentru poporul sãu. Ce condiþie trebuie sã îndeplineascã un monarh ca sã rãmânã în istorie cu renumele de „bun” sau „foarte bun”? „Existã o linie a vieþii Neamului. Un monarh e mare ºi bun când se menþine pe aceastã linie. E mic sau rãu în mãsura în care se îndepãrteazã de aceastã linie a vieþii Neamului sau i se opune. Iatã legea monarhiei!” (Corneliu Zelea Codreanu)

Noi, cei simpli ºi mulþi, care nu avem decât mândria moºtenirii pãrinþilor noºtri de care suntem legaþi doar prin bogãþia pãstrãrii tezaurului neamului daco-român la temelia satului strãbun, înþelegem poate mai greu de ce moºtenitorii - reali sau doar acceptaþi - ai „ilustrei” familii de Hohenzollern nu au curiozitatea sau tãria moralã sã-ºi accepte cu demnitate trecutul adevãrat, sã înþeleagã cã neamul românesc, respectând spriritul creºtin ortodox, a ºtiut sã ierte ºi sã tacã. Dar nu sã ºi uite. Se zice, pe bunã dreptate, cã atunci când semeni vânt culegi furtunã! Oare acest adevãr sã se schimbe atât de mult încât atunci când semeni lipsã de moralitate sã culegi Castele?


[1] R.W. Seton-Watson
[2] T.Elsberry, Maria of Romania

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 12:24

Dacia ºi poporul daco-român
Dr. Napoleon Savescu

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbãrilor pozitive într-o societate ºi trebuie sã recunosc cã de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuzã sã accepte un adevãr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaþi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce cautã un adevãr absolut. Deci pe ei îi îndemn sã-ºi întrebe profesorii de istorie ºi de limba românã: cât la sutã din Dacia a fost cuceritã de romani? ªi dacã profesorul ºtie rãspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanþa-Elveþia de azi ºi pânã dincolo de Nipru). Urmeazã altã întrebare: câþi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? ªi dacã profesorul va rãspunde: numai 164 ani, atunci puteþi merge la urmãtoarea întrebare: Soldaþii "romani" chiar veneau de la Roma ºi chiar erau fluenþi în limba latinã ? Aici le va fi ºi mai greu sã vã rãspundã, cãci acei soldaþi „romani" vorbeau orice limbã numai latina nu! Cohortele aflate pe pãmântul Daciei cuprindeau soldaþi din diferite pãrþi ale imperiului roman, uneori foarte îndepãrtate. Gãsim Britani din Anglia de azi, Asturi ºi Lusitanieni din peninsula Ibericã, Bosporeni din nordul Mãrii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din pãrþile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reþi din pãrþile Austriei ºi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pânã ºi Numizi ºi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130). ªi ultima întrebare: Cum a fost posibil ca într-un aºa de scurt interval istoric TOATÃ populaþia Daciei sã-ºi uite limba ºi sã înveþe o limbã nouã, limba latinã, de la niºte soldaþi „romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniþiazã, desfãºoarã ºi promoveazã valorile istorice care le îndreptãþesc sã fie mândre de înaintaºii lor, gãsim opinia unor astfel de „adevãraþi români", care, nici mai mult, nici mai puþin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaþii romani au adus femeile ºi fetele dace în paturile lor ºi aºa s-au nãscut generaþii de copii, care învãþau numai limba latinã de la tatãl lor, soldatul „roman". Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug ºi de pe Nipru, acele soþii ºi fete de traco-geþi ºi carpi, de la sute ºi sute de kilometri depãrtare ca sã fie „fecundate" de soldaþii „romani"? Dupã pãrerea stimabililor, femeile daco-gete erau ºi „curve", ba chiar ºi mute, nefiind în stare sã-ºi transmitã limba strãmoºeascã copiilor lor! Cât despre noi, urmaºii lor, cum ne-am putea numi altfel decât „copii din flori" apãruþi dintr-o aventurã amoroasã a întregii populaþii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu „mândrie", aºteptând apariþia „sâmburilor" noului popor ºi grãbindu-se, între timp, sã înveþe cât mai repede ºi mai bine noua limbã, limba latinã, când de la soþii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaþilor romani cuceritori) ba chiar ºi direct, de la soldaþii romani nãvãlitori ce le-au înjosit cãminele.

La Centrul Cultural Român (din New York), pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altã somitate, de origine românã, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, cã dacii au învãþat latina, de la romani, prin bãile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin bãile romane ºi de la niºte soldaþi cam fãrã haine pe ei? Nu prea ºtiu ce a vrut sã spunã stimabilul profesor din Cluj despre bãrbaþii daci, dar cred cã nici un român, nici mãcar în joacã, nu are voie sã facã o astfel de afirmaþie decât dacã... De fapt tot dânºii ne spun cã ne tragem din „doi bãrbaþi cu... braþe tari"! Astfel de declaraþii „istorice" te fac sã-þi doreºti sã fii orice, numai român nu!
Dacia a fost cotropitã de romani în proporþie de numai 14% ºi pentru o perioadã istoricã foarte scurtã, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost cãlcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut cã într-o aºa de scurtã perioadã istoricã, dacii sã fi învãþat latina , fãrã ca pe 86% din teritoriul lor sã-i fi întâlnit pe soldaþii romani. Dar dacã nu de la romani au învãþat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabã aceiaºi demni urmaºi ai lui Traian? Herodot ne spune cã cel mai numeros neam din lume dupã indieni erau tracii. Dio Casius ne spune ºi el: „sã nu uitãm cã Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian ºi Decebal au fost rãzboaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul cã dacii vorbeau „latina vulgarã", este „un secret" pe care nu-l ºtiu numai cei ce refuzã sã-l ºtie. „Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tãlmaci, afirmã Densuºianu ºi asta schimbã totul. Deci dacii ºi romanii vorbeau aceeaºi limbã!" Dacã astãzi se considerã cã 95% din cunoºtinþele acumulate de omenire sunt obþinute în ultimii 50 de ani, sã vedem cum ºi noþiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluþiei speciei umane în funcþie de vechimea cromozomalã, s-a ajuns la concluzia cã „prima femeie" a apãrut în sud-estul Africii.

Urmãtorul pas uriaº a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanicã. Când profesoara de arheologie lingvisticã Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început sã vorbeascã despre spaþiul Carpato-dunãrean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început sã existe, am fost plãcut surprins ºi m-am aºteptat ca ºi istoricii noºtri sã reacþioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tãcere. Când profesorii Leon E. Stover ºi Bruce Kraig în partea „The Indo-European heritage", apãrutã la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europã a mileniului 5 î.d.H., care-ºi avea locul în centrul României de azi, sã nu fim mândri? Când studiile de arheologie molecularã ne îndreptãþesc sã ne situãm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uºor sã le rãspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alþii despre noi ºi nici mãcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternã a unor mumii vechi de sute ºi mii de ani.
Teoria genoamelor situeazã spaþiul carpato-dunãrean ca fiind, nici mai mult nici mai puþin decât, locul de unde a început Europa sã existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiserã primele 3 Eve ºi primul Adam... Când am scris „Epopeea Poporului Carpato-dunãrean" ºi volumele „Noi nu suntem urmaºii Romei", „În cãutarea istoriei pierdute" ºi „Cãlãtorie în Dacia - þara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetãri, dar ºi pe cartea unei somitãþi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , cãruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, „The History of Civilization", „The Aryans". El exploreazã într-un mod fascinant originea ºi difuzarea limbilor în Europa preistoricã. Între paginile 176-177 publicã ºi o hartã arãtând leagãnul aryenilor în timpul primei lor apariþii; ºi minune mare, spaþial Carpatodunãrean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, cãruþa cu douã, trei ºi patru roþi apar pentru prima datã în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se gãseºte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descriºi pe acelaºi spaþiu, într-o perioadã când Anglia abia se separa de continent ºi din peninsulã devenea insulã - 6,500 î.d.H., (vezi John North, „A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-þi vine a crede cã tocmai cei pentru care aduni aceste informaþii formidabile despre poporul ºi spaþiul pe care îl ocupa þara noastrã, te decepþioneazã!

La Primul Congres Internaþional de Dacologie, Bucureºti, Hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre „Codex Rohonczy", o cronicã daco-româneascã, însumând 448 pagini, scrisã în limba românã arhaicã, „latina vulgarã", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare paginã se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintã diferite scene laice ºi religioase. Direcþia scrierii este de la dreapta la stânga ºi textul se citeºte de jos în sus. Descoperim cã în bisericile vechi, daco-româneºti, cultul ortodox se exercita în limba „latina vulgarã", chiar pânã în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacã ºi slavonã. Codexul cuprinde mai multe texte, ca „Jurãmântul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaºilor vlahi, înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronicã privind viaþa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduºi de Vlad asupra pecenegilor, însoþit de note muzicale etc. Atunci se mirã ºi se întreabã, pe bunã dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: „de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rãmas pasive la descoperirea ºi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromânã, latina dunãreanã, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, dupã orientarea ideologicã ce o au, cei sus amintiþi ar fi preferat ca acest diamant sã nu se fi descoperit. Academia Românã ar fi trebuit sã organizeze o mare sesiune ºtiinþificã, cu caracter nu numai naþional, cât mai ales internaþional. Dar ºi ei, la fel ca ºi „românii adevãraþi", vajnici urmaºi ai lui Traian, vor sã arate omenirii ce înseamnã sã fii umil ºi sã-þi dispreþuieºti strãmoºii, trecutul ºi neamul.

Faptul cã NOI, Românii, suntem strãmoºii tuturor popoarelor latine ºi nicidecum o rudã marginalã a latinitãþii, ar trebui sã ne facã sã ne mândrim ºi nicidecum sã cãutam contra argumente, precum cei lipsiþi de înþelepciune care îºi taie cu sârg craca de sub picioare.
Dr. Napoleon Sãvescu,
Fondator & Preºedinte al „Dacia Revival International Society” of New York

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 12:31

Poporul român nu este gazetã de perete!

Marin Traºcã
Poporul român nu este o gazetã de perete ºi limba românã, o pionezã pe care s-o schimbi dupã mãrimea degetului care o apasã.

Am cântãrit foarte mult pânã sã purced a scrie aceste rânduri, motive ar fi multe, numai dacã l-aº menþiona pe cel „Ete, ce se mai gãsi ºi ãsta sã se ia de noi !", ºi ar fi de-ajuns. Dar cum mâncãrimea buricelor „deºtelor" nu mã lasã în pace, musai sã mã scarpin între ele. Al doilea ar fi, ºi mult mai important decât „deºtele" din dotare, încercarea de a se da un nume stâlcirii limbii române, de a înmatricula graba românilor de a schimba douã vorbe între douã schele ºi cinci cãrãmizi în braþe, ºi a „limpieselor" ce dau buzna sã intre ºi sã iasã de la metro ºi tren spre casele „seniorelor" unde lucreazã, nu înainte de a-ºi povesti câtã „fianþã" au plãtit la camera proaspãt închiriatã, ºi câte „papeluri" au lipit pe stâlpi pânã sã gãseascã un loc de muncã. Sã-mi fie iertatã aceastã scurtã incursiune în a folosi câteva cuvinte spaniole uzate mai des de românii din Spania, dar era necesar pentru a creiona „materialul" de unde au plecat câteva minþi luminate de au ajuns la concluzia cã este necesar sã numeascã acest amestec de românã cu spaniolã... „romaniol"!

La început nu am dat atenþie acestui „demers", am crezut cã este un teribilism al unor tineri cãrora le pasã de felul cum se vorbeºte pe aici. Dupã câtva timp, am aflat cu stupoare cã tocmai un profesor s-a aplecat spre aceastã idee ºi a încercat sã o dezvolte, dorind sã-ºi aleagã ca temã de doctorat... „romaniolul", dar cum nu existau profesori care sã noteze... a cãzut ideea. Puteam trece ºi peste acest lucru, deºi mã îngrozesc pânã unde poate sã meargã limitarea conceptului de identitate naþionalã.

Nu mã declar eu, aici, cel mai înfocat patriot, deºi nu ne costã nimic sã fim atunci când este vorba despre ceea ce ne reprezintã ºi avem ca moºtenire de la cei de dinaintea noastrã. Mã întreb, aºa, ca prostul, cei care au avut aceastã idee, nu l-au visat pe Constantin Brâncoveanu, care mai bine ºi-a vãzut familia decapitatã decât sã renunþe credinþã? ªtiu, se vorbeºte amestecat între românii din Spania, asta din grabã, dar ºi din lejeritatea pronunþãrii unor cuvinte spaniole, dar de aici ºi pânã a încerca sã indexezi acest lucru, pe care ei l-au denumit fenomen, ºi sã denumeºti „Romaniol" discuþiile din stradã, mi se pare cã este vorba despre altceva, mã ºi tem sã numesc asta negaþie de identitate.

Mã întreb din nou, românii din Canada, Chicago, sau de oriunde altundeva, care sunt plecaþi de generaþii întregi, unele familii chiar de la începutul secolului al XX-lea, comunitãþi de români tradiþionale, lor, de ce nu le-o fi venit ideea sã dea un nume babilonului de limbi vorbite?! Oare cum s-ar fi numit amestecul dintre românã ºi engleza americanã... „romacanã"? Sã fim serioºi ºi sã ne ocupãm de lucruri mai importante, dacã avem harul scrisului sã-l folosim în slujba celor care ne citesc, doar pentru ei scriem, nu pentru noi, sã ne demonstrãm cã suntem plini de deºteptãciune precum ursul de miere... în tufiºul cu zmeurã! Pe spanioli nu-i intereseazã acest fenomen, cum a fost denumit de iniþiatori, aºa cum nu intereseazã nici pe omul de rând care tremurã azi pentru instabilitatea zilei de muncã de mâine. Români sunt peste tot, mai mulþi sau mai puþini, dar ei au alte preocupãri, nu sã indexeze limba românã.

Pânã ºi vlahii din Serbia, deºi ºtiu sârbeºte, clar, vorbesc tot româneºte, au luptat sã-ºi întemeieze ºcoli, biserici ºi sunt acolo de douã sute de ani, de când ne „încuscrirãm" cu sârbii prin cãsãtoria unei principese românce cu prinþul Obrenovici care a primit ca „dotã" sate ºi comune întregi populate cu români. Deºi au fost amestecaþi de politica vremii, ei ºi-au pãstrat limba. Am întâlnit bãtrâni care nici nu ºtiau sârbeºte. Nu aº lãsa acest subiect aºa uºor din plaivas, dacã la orizont nu ar fi apãrut, la începutul acestui an, o altã gogomãnie scrisã. Îmi pare foarte rãu cã trebuie sã fac acest lucru, cineva ar zice sã-mi vãd de ale mele, aºa cum spuneam la început ºi sã las lumea sã scrie ce vrea. Sã scrie frate, este loc pentru toþi ºi nu comentez cum se scrie, bine sau rãu, nu este treaba mea, dar sã nu se facã afirmaþii mai mult decât înjositoare despre poporul român, ºi aºa trecut prin ciur ºi dârmon de aºa zisa Europã unitã.

Am citit, nu demult, o afirmaþie, cum cã poporul român este unul migrator! Fraþilor, scrieþi ce aveþi de scris, despre ce vreþi voi, dar nu vã dã nimeni dreptul sã vã erijaþi în criticii unui popor întreg, criticaþi politica, politicienii, ei, oricum, sunt trecãtori, dar poporul român trebuie sã rãmânã aºa cum îl ºtim, avem obligaþia asta. Pânã sã ne arunce cineva cu noroi în ochi, o facem noi, gratuit, de dragul unui teribilism nejustificat. Poporul român nu este o gazetã de perete unde sã ne lipim toate rãutãþile ºi frustrãrile noastre ºi limba românã o pionezã pe care s-o schimbi în funcþie de mãrimea degetului care o apasã. Sã nu confundãm poporul cu persoanele aflate, vremelnic, la conducere, poporul este ceva sfânt, intangibil, este tot ce poate fi mai întreg în conºtiinþa unui individ.

Nu vreau sã devin patetic, deºi ar trebui, poporul nu ni-l alegem noi, aºa cum nu noi ne alegem pãrinþii, el este dat de Dumnezeu, este, dacã vreþi, camera noastrã de la drum, în care pãstrãm tot ce avem mai frumos dar în care nu poþi alerga dupã un taur. Revenind la termenul de popor migrator, este mult mai grav decât încercarea cu „romaniolul". Oare numai noi am plecat aiurea prin lume sã ne cãutãm un rost mai bun? Dacã se spunea cã trãim într-o vreme în care lumea migreazã, iar românii deþin ponderea cea mai mare, era altceva, dar nu sã fim scoºi din context.

Istoria noastrã, atât cât am reuºit s-o înþeleg, nu a consemnat nicio desþelenire din spaþiul carpato-dunãreano-pontic ºi aºezarea în locuri cu iarbã mai grasã, ca apoi sã se întoarcã, ori, ce se întâmplã acum este cu totul altceva. Într-adevãr, sunt compatrioþi de-ai noºtri care nu sunt tocmai „de pus la ranã", dar, aºa cum zic ºi spaniolii, aceºtia existã peste tot. Sã criticãm ce este antisocial, ce iese din tiparele bunei convieþuiri într-o societate, dar sã nu generalizãm acest lucru pentru un întreg popor. Se înghite foarte greu, cade la stomac mai rãu decât carnea de porc. Destul cã suntem luaþi în bâzã de toate cancelariile Europei ºi suntem socotiþi niºte rude sãrace la masa bãtrânului continent, dar sã le mai ascuþim ºi noi sãbiile, mi se pare aiurea. footer

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:12

Speciile de crocodili

Cele 4 specii importante

Crocodili si aligatorii, impreuna cu caimanii si gavialul fac parte din irdinul Crocodyliadin clasa reptilelor. Acestia pot fi recunoscutidupa forma lor de soparla, tegumentul solzos acoperit cu placi cornoase, avand un maxilar puternic si inspaimantator, inzestrat cu dinti uriasi. Speciile ordinului crocodililorsunt raspandite fara exceptie numai in regiunile cu clima calda. Ordinul se imparte in trei clase:crocodilii formeaza prima clasa, aligatorii si caimanii a doua clasa iar a treia clasa este formata dintr-o sibgura specie si anume gavialul indian sau de Gange. In general crocodilii au un corp mai subtire si un bot mai lung, iar botul aligatorilor si al camanilor este mai scurt si mai lat. Crocodilii mai pot fi recunoscuti dupa al patrulea dinte de pe maxilarul inferior care este vizibil si daca botul este inchis; la aligatori acets dinte nu este vizibil deoarece intra intr-o cavitate de pe maxilarul superior. Desi forma speciilor seamana mult, marimea exemplarelor dezvoltate vaiaza mult (intre 1,5-7 m).

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:13


Top 10 Crocodilieni fiorosi


Crocodilii, monstri ancestrali si zeitati ale apelor, fiare cumplite care cutreiera deopotriva fluviile si lacurile tropicale, scufundandu-se si in subconstientul nostru precum o ancora atavica care ne aminteste de vremurile de demult, cand tremuram la orice clipocit de apa. Crocodilienii au stapanit planeta inca de acum 220 milioane ani, vanand de la stramosii dinozaurilor pana la oamenii din zilele noastre. Secretul lor rezida in propriul design si in infatisare, ramase neschimbate de-a lungul timpului. Sa-i cunoastem, asadar, pe cei mai teribili crocodilieni de ieri si de azi!

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:14


10. Rhamphosuchus crassidens

Acum cateva milioane de ani, mai precis in perioadele Miocenului si Pliocenului, in locul unde astazi este peninsula Indiana, haladuia prin ape cel mai mare membru al familiei gavialilor care a trait vreodata. Se inrudea cu gavialii actuali de care il deosebeau doar talia sa impresionanta si forma botului asemanatoare unui cioc. De altfel, numele sau stiintific de Rhamphosuchus se traduce prin “crocodilul cu cioc”. Giganticul gavial arhaic atingea o lungime record de 15-18 metri, dupa cum certifica paleontologii care i-au analizat fosilele.

Forma ciocului sau, foarte asemanatoare cu a gavialilor actuali, sugereaza ca Rhamphosuchus era o reptila acvatica specializata in prinderea diverselor specii de pesti stravechi care alcatuiau peste 90% din dieta acestui pradator superspecializat. Analizele ADN au relevant ca giganticul mancator de peste era indeaproape inrudit cu gavialul (Gavialus gangeticus) care mai supravietuieste azi doar in cateva rauri si lacuri din India si Nepal.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:15

9. Ceratosuchus burdoshi

Paleontologii il considera “Crocodilul cu coarne”, singurul de acest fel dintre crocodilienii fosili. Ceratosuchus a fost un aligatorid primitiv care traia in lacurile si raurile din centrul Americii de Nord de astazi, in perioada Paleocenului si Eocenului. Paleontologul William Bartels a descoperit in anul 1984 resturi fosile care contineau cranii, mandibule si placi osteoderme din regiunea cervicala care apartinusera unui aligator fosil cu infatisare stranie. Craniul sau prezenta deasupra orbitelor doua protuberante in forma de coarne, formate din expansiunile osoase crescute in partea occipitala a craniului si orientate in sus.

Paleontologii considera ca straniile excrescente aveau un rol de identificare si recunoastere sociala, Ceratosuchus fiind o specie de reptila care traia in grupuri mari, de-a lungul surselor de apa. Ceratosuchus mai prezenta o adapatare unica printre toti crocodilienii, fie ei fosili sau actuali. Dintii sai din partea posterioara a maxilarelor, turtiti si rotunjiti, avand forma unor masele primitive, erau folositi pentru sfaramarea scoicilor si melcilor acvatici, care constituiau principala sursa de hrana a acestei specii astazi disparuta.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:16

8. Mekosuchus

Crocodilienii din genul Mekosuchus prezinta o serie de insusiri unice printre rudele lor. Astfel, erau singurii crocodilieni complet terestri, adaptati la o viata care excludea totalmente mediul acvatic. Faceau parte intr-o subfamilie proprie, Mekosuchinae si traiau in Australia si insulele Pacificului de Sud in perioadele Miocenului si Ecocenului.

Au existat 4 specii: Mekosuchus inexspectatus, kolpokasi, sanderi si whitehunterensis. Toate prezentau o dentitie adaptata hranirii cu moluste. Specia Mekosuchus kolokasi a supravietuit pana acum 3.000 de ani pe insulele Efate si Vanuatu. In momentul in care primii oameni au colonizat aceste insule din Pacificul de Sud, stranii crocodilieni de pamant, adaptati mersului in viteza si alergarii, au fost vanati pana la extinctia totala, intrucat aveau o talie de maximum 2 metri lungime si nu prezentau periculozitate pentru primele echipe de vanatori samoani care i-au intalnit.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:16

7. Aligatorul american (Alligator mississippiensis)

Cel mai mare membru al familiei aligatorilor traieste si astazi in numar mare in zonele subtropicale mlastinoase din sud-estul Statelor Unite ale Americii, indeosebi in Florida, Louisiana, South Carolina, Georgia, Alabama, Mississippi, Arkansas, Texas si Oklahoma. Aligatorii se hranesc in special cu pesti, pasari de apa, broaste, serpi, testoase si mamifere. Aligatorii de talie mare sunt capabili sa ucida si pume sau ursi negri americani, dupa cum certifica unele cazuri. Cu toate ca un exemplar adult este perfect capabil sa omoare un om, aligatorii se tem de oameni si cauta sa-i evite, neconsiderandu-i printre prazile lor obisnuite. In acest sens, apare o statistica de anul trecut conform careia din 275 de atacuri ale aligatorilor, doar un numar de 17 s-au dovedit a fi fatale pentru oameni.

Aligatorii au in spate una din rarele povesti de succes ale unei specii care se afla candva in pericol de disparitie si care, datorita masurilor de protectie adecvate, a reusit sa isi revina in mod spectaculos. Pe langa alte diferente de ordin fiziologic care-i separa de crocodili, aligatorii au un temperament mult mai bland si tolerant decat al crocodililor. Cu toate ca cel mai mare aligator avea o lungime de 5,8 metri, adulti din acesta specie masoara astazi, in general, intre 2,7- 3,4 metri.

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:17

6. Crocodilul Cubanez (Crocodylus rhombifer)

Crocodilii din arhipelagul Cubei alcatuiesc, probabil, cea mai interesanta specie dintre toti crocodilienii actuali. Din nefericire, ei fac parte dintr-o specie periclitata, ocupand cel mai mic habitat dintre toate speciile de crocodili. Astazi, se intalnesc doar in mlastina Zapata din nordul Cubei si in mlastina Lanier din Insula Juventud. Arealul lor istoric se intindea, insa, pana in Bahamas si Insulele Cayman.

Spre deosebire de rudele lor, crocodilii cubanezi au cea mai intensa coloratie a epidermei, solzii cei mai aspri si mai proeminenti, precum si picioare neobisnuit de lungi si puternice pentru un crocodil. Rhombifer este cel mai inteligent crocodil, detinand si recordul celei mai agresive si violente specii de crocodil din intreaga lume. Mai mult decat atat, o colonie de crocodili cubanezi dintr-o gradina zoologica din Gatorland, Florida, a demonstrat tipare de comportament de vanatoare in haita, fapt de asemenea unic printre rudele sale. Asta in conditiile in care este un crocodilian de talie mica, care in general nu depasesc 3,5 metri in lugime. Se estimeaza ca, astazi, mai supravietuieste un efectiv de circa 3.000 – 6.000 de exemplare.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:17

5. Crocodilul de apa sarata (Crocodylus porosus)

Gigantul lumii reptiliene din prezent este si pradatorul suprem de-a lungul intinsului sau areal care ocupa Australia, Indonezia, Malaezia, Peninsula Indochina si coasta de est a Indiei. Este capabil sa vaneze prazi variate de la pesti mici si pasari de apa, pana la marele bivol salbatic indian. Crocodilul de apa sarata ramane unul dintre cei mai periculosi dusmani naturali ai omului. In mediul acvatic, Porosus este capabil sa inoate la fel de bine ca un delfin.

Trebuie amintit ca acesta specie este singura dintre toti crocodilienii actuali care e capabila sa traiasca deopotriva in apele sarate ale oceanelor si in cele dulci ale raurilor si mlastinilor. Un mascul adult poate depasi lejer lungimea de 6 metri, impartind titlul de cel mai mare crocodil cu crocodilul de Nil. Exista un caz documentat in care un crocodil de apa sarata a ucis un armasar de tractiune in greutate de o tona, in mai putin de un minut. Datorita faptului ca traieste in zone dens populate, acest crocodil este responsabil de cele mai multe atacuri asupra omului dintre toate speciile actuale de crocodili.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:18

4. Crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus)

Denumirea sa ne face sa credem ca aceasta specie traieste indeosebi in fluviul Nil. Nimic mai fals. Crocodilul de Nil se intalneste in majoritatea lacurilor, mlastinilor si raurilor din Africa, cu exceptia deserturilor Sahara, Namib si Kalahari. Exemplarele care traiesc in rauri si fluvii au un colorit mai deschis, cu nuante mai contrastante decat cele care-si duc viata in lacuri si mlastini. Este un pradator redutabil si periculos, care manaca orice, de la pesti si scoici, la zebre, bivoli si chiar lei si leoparzi. Conform datelor semnalate de celebrul expert in viata crocodililor, Dr. Brady Barr, un crocodil adult musca cu o forta uluitoare de 22 kN, ceea ce il face vietuitoarea cu cea mai puternica muscatura dintre toate animalele din prezent.

Crocodilul de Nil atinge o lungime medie 3,5-5 metri si o greutate de circa 500 kilograme, pentru un mascul. Cel mai mare crocodil de Nil vanat vreodata, a fost un mascul impuscat in Tanzania, care avea o lungime de 6,45 metri si o greutate de 1090 kilograme. Cel mai mare crocodil de Nil in viata este (celebrul) Gustave, un monstru de 6,7 metri lungime, care traiesste in malstinile din Burundi. Responsabil de moartea a zeci de localnici si creditat ca a ucis chiar un hipopotam, Gustave a fost vedeta a numeroase documentare... precum si a unor incercari nereusite de a fi capturat viu. Gustave a fost vazut ultima oara cand se bronza nestingherit la soare pe plajele raului Ruzizi, in luna ianuarie a anului curent.

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:18

3. Sarcosuchus imperator

Este un crocodilian disparut care trait in perioada Cretaciului timpuriu, in raurile si lacurile Africii de pe atunci. A fost unul dintre cei mai mari crocodilieni care a vietuit vreodata, impartind tronul in egala masura cu teribilii Deinosuchus si Purussaurus. Intre anii 1997-2000, o echipa de paleontologi condusa de expertul Paul Sereno a descoperit in desertul Sahara cel mai mare si mai complet schelet de Sarcosuchus. Avea o talie dubla comparativ cu cei mai mari crocodilieni de astazi. Un exemplar adult de Sarcosuchus dezvolta o lungime de circa 12 metri si o greutate de pana la 8 tone! Asta in conditiile in care Sarcosuchus crestea pe toata durata vietii sale, asemenea crocodilienilor din zilele noastre.

Daca pana de curand se credea ca Sarcosuchus era un adevarat calau de dinozauri, noile analize ale fosilelor sale indica cu totul altceva. Astfel, in ciuda taliei respectabile, Sarcosuchus era - de fapt - un mare pescar, botul sau prezenta aceleasi caracteristici cu ale gavialului, ruda sa de astazi, un alt crocodil specializat in prinderea pestilor. In sprijinul acestor presupuneri vine si craniul sau care prezinta niste falci impresionante, dar subtiri si lungi, care nu ar fi putut rezista zbaterilor unui dinozaur. Sarcosuchus ramane totusi cel mai mare crocodil pescivor care a trait vreodata, precum si singurul crocodilian disparut caruia i-a fost descoperit scheletul complet.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:19

2. Purussaurus brasiliensis

In timpul unor sapaturi fosilifere in santierul Solimones din jungla amazonina, o echipa de paleontologi a dat peste resturile unui crocodilian absolut enorm. Era anul 1982, ramas in istoria paleontologiei drept anul in care s-a descoperit, probabil, cel mai infiorator dintre toti crocodilii. Studiile anterioare au relevat, totusi, ca magnificul Pursussaurus nu era chiar un crocodil, ci mai degraba un stramos indepartat al caimanilor din zilele noastre. Craniul acestui monstru absolut din perioada Miocenului avea o lungime de 1,5 metri, de unde rezulta ca mandrul posesor al acestuia avea o lungime de 12 metri.

Se cunosc putine lucruri despre viata si obiceiurile sale, cercetatorii estimand ca era un ucigas de temut, putine animale reusind sa scape din falcile sale de cosmar. Mamifere mari, broaste testoase, chiar si alti crocodili cadeau des prada atacului fulgerator al lui Purussaurus. Cercetatorii care i-au studiat cu atentie craniul si dintii, avanseaza ideea ca monstrul a fost probabil creatura cu cea mai puternica muscatura care a trait vreeaodata pe Terra. Pana la descoperirea de noi fosile, Purussaurus ramane cel mai mare rival al regelui Deinosuchus.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:19

1. Deinosuchus rugosus

Ocupantul locului intai este tot un crocodilian fosil, un adevarat abator cu falci si un mare dusman al dinozaurilor. Deinosuchus rugosus a trait acum circa 70 milioane ani in perioada Cretacicului, cand ingrozea dinozaurii care se aventurau in preajma raurilor si lacurilor din America de Nord. Atingea o lungime de 12-15 metri si o greutate de 8-9 tone. Infatisarea sa era asemanatoare cu a crocodililor de astazi, Deinosuchus parand cumva o copie gigantica a acestora. Avea o durata de viata de 60-70 ani, similara cu a crocodilienilor moderni. Dintii sai, adevarate pumnale zdrobitoare, impodobeau o pereche de falci capabile sa atinga forta uluitoare de 18.000 newtoni, atunci cand crocodilul suprem musca cu toata puterea dintr-un dinozaur imprudent, prada sa favorita.

Nici macar Tyrannosaurus rex nu avea o arma atat de puternica. De fapt, toti cercetatorii cad de acord asupra faptului ca regele dinozaurilor carnivori s-ar fi aflat in pericol de moarte, daca indraznea sa se apropie de un lac in care pandea Deinosuchus. Nici talia sa impresionanta, nici caracterul sau agresiv nu l-ar fi scapat pe regele tiran din gura de cosmar a celui mai teribil crocodil. Distributia fosilelor sale sugereaza ca Deinosuchus prefera habitatul estuarelor, comportament similar cu al crocodilului de apa sarata din zilele noastre. Probabil ca imensul crocodil se aventura si in oceane in cautare de prada, atunci cand dinozaurii erau constienti de prezenta sa si evitau raurile. Datele obtinute sugereaza ca Deinosuchus era pradator alfa in regatul sau, un exemplar adult fiind la adapost de atacurile oricarui dinozaur carnivor. Crocodilul suprem a disparut cu mult timp inainte de aparitia omului, schimbarile climatice, coroborate cu lipsa prazii, ducand probabil la extinctia unuia dintre cele mai impresionante animale de prada care au trait vreodata.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:21


Sangele de aligator, sursa viitoarelor antibiotice


Cercetatorii au observat de mai multe decenii faptul ca, desi crocodilii sunt recunoscuti drept o specie agresiva, ranile pe care acestia le dobandesc in lupte nu se infecteaza niciodata.

„Secretul sta in sangele crocodilienilor”, este de parere Lancia Darville, chimist la Universitatea din Louisiana.

Testele efectuate in laborator au demonstrat ca sangele uriaselor reptile a fost capabil sa neutralizeze 23 de bacterii nocive, ba mai mult, sa distruga o mare parte din tulpina unui virus HIV. Oamenii de stiinta americani cred insa ca au gasit agentul care tine crocodilii departe de infectiile fatale.

„In sangele crocodilienilor se gasesc fragmente de proteine numite peptide. Acestea se regasesc si in pielea broastelor sau a dragonilor de Komodo si au rolul de indeparta eventualii virusi.In acest moment, ne aflam in stadiul in care incercam sa identificam aceste peptide si sa le izolam din sangele animalelor”, anunta Darville.

Cercetatorii sunt optimisti in ceea ce priveste rezultatul studiilor lor si sunt convinsi ca in maxim sapte ani, pe piata vor exista antibiotice extrem de puternice care vor avea ca sursa sangele de crocodil.

Adam Britton, biolog australian, a descoperit, de asemenea, o proteina antimicrobiana numita crocodilina in sangele aligatorilor australieni. Acesta considera ca, desi sistemul imunitar al crocodililor parea pana in prezent unul primitiv, singurul aspect primitiv al acestuia este eficienta sa.

„In momentul in care vom deslusi toate secretele sangelui de crocodil, vom putea afirma ca ne aflam in fata unei mari descoperiri medicale”, concluzioneaza Britton.

Sursa: NationalGeographic

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 7 Septembrie 2013, ora 20:23


A fost dezgropat un craniu de crocodil vechi de o suta de milioane de ani

Paleontologii au realizat recent cea mai importanta descoperire de pana acum in cadrul sitului arheologic Arlington Archosaur, o sursa prolifica de fosile situata in North Arlington, Texas. Craniul dezasamblat al unui crocodil cu dintii lungi de 6.5 centimetri, care a trait cu aproape 100 milioane de ani in urma, a fost dezgropat.


“Avem expuse peste 50 de oase. Sunt cu adevarat impresionante. Dintii masoara 6.5 centimetri, mai mult decat degetele mele mari”, sustine specialistul in dinozauri Derek Main de la Universitatea din Texas in Arlington, care coordoneaza proiectul.

Pana in prezent, din Situl Arlington Archosaur, unde excavarile au inceput cu putin peste un an in urma, mai multe fosile au fost recuperate decat din orice alt sit aflat in regiunea Dallas-Fort Worth. Situl contine pietre din era cretacica, formate cu 95 milioane de ani in urma, atunci cand Arlington era plaja unei mari uriase care impartea continentul in doua. Situl a dezavaluit fosile provenind de la o varietate de specii de animale, inclusiv dinozauri.

Sursa: Sciarticleblog

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 8 Septembrie 2013, ora 13:10


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 14 Septembrie 2013, ora 18:36


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 11:42


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 11:49

Daca inca nu va este clar ca suntem condusi de neromani: centenar Aurel Vlaicu trecut cu vedera.

Ion Dodu-Balan despre Aurel Vlaicu



Cred, precum vechii egipteni, ca a evoca mortii inseamna a-i invia, a-i smulge din
ghearele mortii si a-i renaste in constiinta urmasilor. Sambata 13 septembrie 1913.
Exact acum 84 de ani! Pe Valea Prahovei cadea frunza... Peste noapte cazuse bruma; din cer cazuse o stea cu un destin uman legat de ea. Al cui o fi fost? In lumina melancolica a unei toamne timpurii din castanul singuratic de la marginea drumului dintre Ploiesti si Campina, peste un loc blestemat de pe campul comunei Banesti se desprindea melancolica o frunza ruginie. Scuturata parca de o mana nevazuta paraseste creanga pe care a stat toata vara, se zbate cateva clipe in vant si-apoi se culca linistita la pamant, ca un om rupt de oboseala.

Atat au durat rosturile si trecerea ei prin lume... Cadeau frunzele.. unele se scurgeau repede la pamant, indiferente ca o piatra. Altele aveau ceva din misterioasa cadere a stelelor, antrenand dupa ele destine... Cateva cadeau, cad uneori oamenii; cad cu o anumita parere de rau si cu un soi straniu de disperare care trezeste sentimentul infricosator al mortii. Cad cum a cazut legendarul Icar in Marea Egee, cu aripile topite de soare, cum a cazut mesterul Manole de pe manastirea de Arges, semanand in spiritualitatea romaneasca mitul jertfei pentru creatie, mitul fundamental al civilizatiei romanesti pe care l-a intruchipat cu sclipiri de geniu, Aurel Vlaicu. E mitul fundamental, reprezentativ, al istoriei noastre, care ne-a cerut mereu jertfe pentru ca sa putem dura peste vrajmasiile vremurilor mastere. In ziua aceea fatala, inginerul, inventatorul si aviatorul Aurel Vlaicu din Bintintii Hunedoarei, sat aflat, cu intregul Ardeal, in robia austro-ungara, se hotarase sa treaca Muntii Carpati, in chip simbolic, sfidand granita arbitrara, cu avionul inventat, construit si condus de el.

Astfel, el incerca o unire simbolica a Ardealului cu patria-muma. Vlaicu a plecat de la Bucuresti spre Orastie, unde urma sa aiba loc adunarea anuala a Astrei, unde-l
asteptau mii de romani cu sufletele pline de mandrie patriotica. Vlaicu, pe unde
umblase, lasase peste tot un nume bun care va deveni renume: la liceul din Orastie, la cel din Sibiu, unde a fost coleg de clasa cu Octavian Goga, la Universitatile din Budapesta, Viena, in armata, la marina, la uzinele Oppel din Germania, unde facuse interventii, demne de invidiat de orice savant. Cand a inventat avionul sau, multi bogatasi straini au incercat sa-i cumpere inventia. Era vremea pionieratului aviatiei. Vlaicu, desi stramtorat din punct de vedere material, n-a acceptat sa-si vanda inventia, socotind ca inventiile sale sunt parti din sufletul sau care nu poate fi de vanzare, ca o marfa. El poate fi, doar, daruit neamului din care face parte si apoi neamul sa-l ofere patrimoniului civilizatiei si culturii universale.

Ce pilda de demnitate si patriotism! Ca intreaga lui generatie, ca toti scriitorii care-l
pretuiau, ca pe un simbol al geniului creator romanesc, Vlaicu a fost un roman modern, plin de demnitate care nu s-ar fi aplecat in fata nimanui, nici de a ridica de pe jos o coroana de imparat. Se povesteste ca primit in audienta la Palat, el nu a vrut sa se adreseze regelui cu „Majestate“ ci cu apelativul obisnuit, dar respectos, „Domnule“.

Cata diferenta intre un atare comportament si cei care nu stiu cum sa-si vanda
strainatatii produsele mintii lor luminate.

Cata deosebire intre slugarnicii nostalgi regalisti, de la opinca, pana la vladica! Cata
deosebire, Doamne, de la vierme pana la astru!...

Pentru Vlaicu singura Majestate era neamul sau!

Odata, pe cand zbura peste Dealul Pomului, de langa Orastie, de pe care-l admirau mii de romani si cativa membrii a familiei imperiale care voiau sa-l felicite dupa aterizare, Vlaicu a coborat din avion si nu s-a dus mai intai la ei, ci la mama sa, taranca lelea Ana, imbratisand-o si spunandu-i:

- „Mama draga, am zburat peste sura noastra...“

O mare de oameni plangeau, impreuna cu lelea Ana, plansul bucuriei si-al mandriei
romanesti satisfacute.
Trist destin, care ne obliga sa ne plangem si victoriile si bucuriile...
Iata in acea zi de sambata, 13 septembrie 1913, repede bucuria unui neam s-a
transformat intr-un plans mioritic. Pe cand dintr-un castan de la marginea drumului ce leaga Ploiestiul de Campina a cazut o frunza, cum cad cateodata oamenii de pe
inaltimi, cum cad cateodata stelele, cum a cazut, poate, aceea a ciobanului din Miorita, unind ceremonialul nuntii cu cel al mortii:

„Si la nunta mea/A cazut o stea“... a cazut si Aurel Vlaicu."

In sambata aceea blestemata, 13 septembrie 1913, din marele arbore al natiunii
noastre s-a scuturat o frunza de aur pe campul satului Banesti. Mana rea a sortii,
rautatea si invidia omeneasca cu chip de sabotaj, un atac de care, in urma unei trude si sicane chinuitoare, nenorocul sau toate la un loc l-au fulgerat in vazduh. Oamenii indurerati au inceput repede sa-l planga in balada, ca pe un Fat-Frumos al cerului:
„Plangu-l frati/Plangu-l surori/Plange-l gradina cu flori/Plange-l mama/Plange-l
tata/Plange-l Romania toata“.

Il pomenim de 84 de ani de la caderea lui care a insemnat inaltarea neamului romanesc in ochii lumii, afirmarea geniului nostru tehnic creator, o pilda de patriotism care ne spune chiar in vremuri de pierzanie si instrainarea de noi insine ca: sufletul nu-i de vanzare, ca geniul l-a nascut poporul si lui ii este dator pana la jertfa, ca mai intai trebuie sa fii al neamului tau si pe urma al lumii.

Din pacate, traim vremuri in care, printr-o condamnabila uitare ne ucidem marii morti a doua oara.


Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 13:50

Oasele descoperite într-un sit numit Malapa, lângã Johannesburg, în Africa de Sud, ar putea aparþine strãmoºului îndelung cãutat al genului Homo. Artistul John Gurche a reconstituit faþa noii specii, denumite Australopithecus sediba, plecând de la anatomia craniului unui mascul tânãr, dar fãrã sã aibã idee cât de mult ar trebui sã semene cu cea a unui om sau a unei maimuþe antropoide. Rezultatul a fost undeva la mijloc. „Trebuie sã laºi morfologia sã vorbeascã“ – spune Gurche.

Un nou strãmoº iese la ivealã din cea mai bogatã colecþie de fosile descoperitã vreodatã.

Lee Berger stã într-o capcanã a morþii, zâmbind.
E o groapã situatã la aproximativ 45 km la nord-vest de Johannesburg, într-o vale maronie, cu teren ondulat, unde uneori turme de girafe trec agale printre pâlcuri de copaci. Pereþii de stâncã roºiaticã ai gropii sunt mai înalþi decât Berger ºi pe alocuri destul de abrupþi ca sã fie nevoie de îndrãznealã pentru a-i escalada. Cu aproximativ douã milioane de ani în urmã, groapa era mult mai adâncã, astfel încât nicio fãpturã care ar fi cãzut înãuntru nu ar mai fi putut sã iasã. Aºa se explicã descoperirea lui Berger: un adevãrat zãcãmânt de fosile.
Primele douã schelete scoase din groapã aparþineau unui mascul tânãr de 12 sau 13 ani ºi unei femele adulte. Berger, paleoantropolog la Universitatea Witwatersrand, din Johannesburg, a fãcut anunþul, împreunã cu colegii lui, în aprilie 2010. Situl, o peºterã erodatã numitã Malapa, se aflã într-o regiune deja celebrã pentru fosilele sale umane strãvechi, încât i se spune adesea „Leagãnul omenirii“. În mare parte, aceastã reputaþie se datoreazã descoperirilor fãcute la începutul anilor 1900, când Africa de Sud oferea cele mai bune dovezi asupra primelor etape din evoluþia omenirii. Printre acestea se numãra ºi Australopithecus africanus, la vremea respectivã cel mai vechi strãmoº cunoscut al nostru. Începând cu sfârºitul anilor 1950, descoperirile epocale ale familiei Leakey din Tanzania ºi Kenya, urmate apoi de celebra descoperire a lui Donald Johanson fãcutã în Etiopia – scheletul lui Lucy, vechi de 3,2 milioane de ani – au dat Africii de Est dreptul de a se lãuda cã ea este „leagãnul“ – ºi lucrurile au rãmas aºa de atunci.
Dar Lee Berger e de pãrere cã leagãnul e din nou pe cale sã se „balanseze“. El crede cã Malapa ar putea deþine cheia unuia dintre cele mai semnificative ºi mai puþin înþelese capitole din cronica devenirii omului: originile primei specii suficient de asemãnãtoare cu noi pentru a fi numitã umanã – un membru al genului Homo.
La o întâlnire internaþionalã a antropologilor la Minneapolis, în aprilie, Berger ºi colegii lui au explicat de ce specia din Malapa, cunoscutã sub denumirea de Australopithecus sediba, ar putea reprezenta o formã intermediarã între australopitecii primitivi ºi genul nostru, Homo. Printre dovezile subliniate de ei se numãrã creierul mic al unui australopitec (cu câteva curioase trãsãturi moderne), umerii ca de primat ºi braþele adaptate la cãþãratul în copaci, dar ataºate de o mânã bizar de modernã, cu priza de mare precizie a unui individ care îºi putea confecþiona unelte. Conform cercetãtorilor, laba piciorului femelei adulte prezintã o combinaþie ºi mai ciudatã: glezna ei preponderent modernã este legatã de un os calcaneu mai primitiv decât al lui A. afarensis – specia lui Lucy –, care e cu cel puþin un milion de ani mai veche.
„E într-adevãr o descoperire ce te lasã cu gura cãscatã“ – spune Carol Ward, paleoantropolog la Universitatea din Missouri, care studiazã evoluþia antropoidelor ºi a primilor hominini (un termen folosit pentru oameni ºi alte primate nonantropoide; unii cercetãtori preferã vechiul termen de „hominizi“). „Nu mai avem nicio altã colecþie de schelete fosile pânã la neandertalienii de acum 100.000 de ani, care sã fie atât de articulatã ºi atât de completã.“
Numãrul mare ºi starea spectaculoasã a fosilelor se datoreazã în mare parte topografiei particulare a acestui loc. Se pare cã Malapa a fost atât o sursã de apã dãtãtoare de viaþã, cât ºi o capcanã ucigaºã. Cu douã milioane de ani în urmã, aici se afla un teren calcaros, cu vãi împãdurite ºi dealuri molcome. Mai multe peºteri ºi avene deschideau accesul spre o pânzã freaticã nu prea adâncã, dar cu nivel variabil. În perioadele umede, când nivelul pânzei freatice era ridicat, animalele beau cu uºurinþã apa aflatã aproape de suprafaþã. Dar pe timp de secetã, când pânza freaticã scãdea, ele se aventurau în bezna cavernelor, atrase de clipocitul sau mirosul apei, riscând sã alunece în hãu. (Membrele superioare ale bãiatului prezintã urme de fracturã tipice unei cãderi cu capul înainte, de la mare înãlþime.)
„Aceste animale nu aveau de ales. Aveau nevoie de apã ca sã supravieþuiascã“ – spune Brian Kuhn, membru al echipei Malapa ºi zoolog la Universitatea din Johannesburg, denumitã pe scurt Wits. Dupã moarte, cadavrele animalelor erau spãlate de ape ºi duse tot mai adânc în sistemul de peºteri, ajungând în câteva zile sau sãptãmâni sã fie complet îngropate într-un strat gros de nisip ºi argilã.
Astfel – spune Berger –, apare posibilitatea ca toþi homininii – se ºtiu acum cel puþin patru din acel sit – sã fi murit într-un interval de câteva sãptãmâni sau chiar zile ºi deci sã se fi cunoscut între ei. Din cauza acestei înhumãri rapide, descompunerea cãrnii lor a durat mai mult, conservând scheletele în moarte aºa cum fuseserã structurate ºi în timpul vieþii, pânã la cele mai mici oscioare ale mâinilor ºi picioarelor. Într-adevãr, acoperirea rapidã cu sedimente ar fi putut prezerva o parte din pielea însãºi – pe scalpul bãiatului ºi pe maxilarul femeii, lângã bãrbie –, lucru nemaiîntâlnit pânã acum la vreo altã fosilã de hominin.
„Ce grozav! – exclamã Nina Jablonski, antropolog la Universitatea Statului Pennsylvania, autoare a cãrþii Pielea: o istorie naturalã. Posibilitatea ca pielea unui australopitec sã fi fost conservatã este absolut fantasticã.“ Nina este în mod deosebit interesatã sã afle dacã presupusa piele (sau o urmã fosilizatã a pielii, dacã asta este) ar putea conþine urme de scalp ºi pãr de pe faþã, plus un numãr mare de glande sudoripare.
Jablonski crede cã aceste glande ar putea reprezenta o condiþie prealabilã pentru dezvoltarea unui creier mai mare, considerat atributul definitoriu al lui Homo. Cimpanzeii, cele mai apropiate rude ale noastre încã în viaþã, îºi petrec cea mai mare parte a timpului la adãpost de cãldura soarelui, în pãdure, pentru cã au o capacitate limitatã de a transpira. La fel, primii noºtri strãmoºi trãiau de obicei în zone împãdurite. Însã acum douã milioane de ani, pe mãsurã ce mediul devenea tot mai arid, ei au început sã-ºi caute hrana în savanã, adicã în spaþii mai insolate – o problemã pentru creier, care, dupã cum se ºtie, este vulnerabil la cãldurã. Un creier, cu cât este mai mare, cu atât are nevoie de un sistem de rãcire mai puternic. Acest lucru putea fi rezolvat prin creºterea accentuatã a numãrului de glande sudoripare ºi reducerea pãrului de pe corp – speculeazã Jablonski –, ceea ce ar fi dus la o creºtere ºi mai mare a creierului, cãci Homo a început sã-l foloseascã pentru a confecþiona unelte, a planifica ºi executa diverse alte activitãþi performante din punct de vedere cognitiv.

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 13:51


Jumãtate maimuþã, jumãtate om




Dar cum rãmâne cu creierul lui A. sediba? Întrebarea stârneºte un alt zâmbet maliþios al lui Berger. Acest creier are 420 cm3, ca la cimpanzeu. Dar forma este neobiºnuitã. Împreunã cu Paul Tafforeau, de la Centrul pentru Radiaþii al Sincrotronului European, din Grenoble, Franþa, echipa lui Berger a produs o serie de imagini cu rezoluþie extrem de mare, pentru a crea o endoscopie virtualã: imaginea craniului bãiatului, care prezintã conturul general al stratului exterior al creierului.
„Lobii frontali ai celor douã emisfere cerebrale par sã aibã dimensiuni diferite“ – noteazã Kristian Carlson, paleoantropolog la Wits, care reconstituie creierul lui A. sediba. Asimetria pronunþatã dintre emisfera stângã ºi cea dreaptã este semnul distinctiv al oamenilor, cãci creierul nostru a devenit specializat, emisfera stângã fiind mult mai implicatã în limbaj. Pe aceastã parte, Carlson vede indicii ale unei protuberanþe în Centrul lui Broca – o parte a creierului care are legãturã cu procesarea limbajului la oamenii moderni. Dar Dean Falk, de la ºcoala pentru Cercetãri Avansate, din Santa Fe, expert în endoscopii de fosile, adaugã un element de prudenþã: Centrul lui Broca este definit de anumite circumvoluþiuni ale creierului ºi „ar fi destul de îndrãzneþ“ sã fie identificat doar pe baza unei umflãturi.
Poate cea mai promiþãtoare contribuþie a lui A. sediba va fi puterea de a face luminã asupra originilor tulburi ale lui Homo. Doar câteva fosile risipite ºi fragmentate, mai vechi de douã milioane de ani, au fost atribuite acestui gen. Apoi, cu aproximativ 1,8 milioane de ani în urmã, apar nu doar una, ci douã sau poate chiar trei specii de Homo, mai ales în Africa de Est. Cea mai primitivã ºi cu creierul cel mai mic se numeºte Homo habilis sau omul îndemânatic – o denumire datã de Louis Leakey ºi colegii lui în 1964 unor exemplare din Pasul Olduvai, datoritã asocierii acestora cu primele unelte rudimentare de piatrã. Anumiþi cercetãtori grupeazã câteva exemplare de H. habilis într-o specie separatã, Homo rudolfensis. Existã apoi Homo erectus (primele forme din Africa ale speciei sunt uneori denumite Homo ergaster) – indivizi cu creierul mai mare ºi corpul mai masiv, mai avansaþi ºi totuºi contemporani cu micuþul H. habilis.
De unde au provenit toate aceste caracteristici? Orice încercare de a privi mai departe în trecut nu face decât sã sporeascã frustrarea – spune William Kimbel, paleoantropolog la Universitatea Statului Arizona ºi director al Institutului pentru Originile Omului de acolo. „Existã doar câteva fragmente. Le-ai putea pune pe toate într-o cutie micã de pantofi – ºi tot þi-ar mai rãmâne destul loc ºi pentru pantofi“ – spune el. Un maxilar superior din Hadar, Etiopia, descoperit chiar de Kimbel, este vechi de 2,3 milioane de ani. O mandibulã din Malawi ar putea fi cu 100.000 de ani mai veche, deºi datarea este incertã. Unii cercetãtori ar include ºi un fragment de craniu din Kenya, având aproximativ aceeaºi vechime. ªi cam asta ar fi tot.
Spre deosebire de fosilele din cutia de pantofi, intrã în scenã scheletele de A. sediba minunat conservate. Anatomic vorbind, specia demonstreazã un amestec de trãsãturi primitive ºi avansate. Pe lângã membrele superioare lungi, creierul mic ºi osul calcaneu primitiv – statura scundã, feþele masticatoare ale molarilor ºi pomeþii obrajilor trimit la australopitecii mai primitivi, precum A. africanus, care a trãit în Sudul Africii cu douã pânã la trei milioane de ani în urmã.
Picioarele lungi ºi glezna modernã sunt elemente-cheie care înclinã balanþa spre talerul cu trãsãturi umane – spune Darryl de Ruiter, paleoantropolog la Universitatea Texas A&M, ºi el membru al echipei de la Malapa. Tot el citeazã pelvisul cu o formã surprinzãtor de asemãnãtoare cu cea umanã, construit pentru un mers complet biped; dinþii ºi muºchii masticatori mai mici; un nas proeminent, ca ºi alte câteva trãsãturi ale feþei; ºi acea mânã remarcabilã, cu o prizã de mare precizie. Aceste trãsãturi sunt suficiente pentru ca echipa sã propunã aceastã specie de australopitec drept cel mai probabil punct de plecare pentru Homo.
Dar care Homo? Cu mare prudenþã, echipa înclinã cãtre Homo erectus, specia perceputã în general drept predecesoarea lui Homo sapiens. Dacã aºa stau lucrurile, atunci formele mai mici, cu precãdere est-africane, atribuite acum lui Homo – inclusiv acel H. habilis, primul artizan de unelte, al lui Louis Leakey –, ar deveni o ramurã a arborelui de familie care, pur ºi simplu, s-a stins. Nu e prima datã când oamenii de ºtiinþã sugereazã cã aceste specii ar fi putut fi niºte „fundãturi“ ale evoluþiei. Însã fosilele din Malapa insuflã ºi mai multã forþã acestei dezbateri.
„Sediba pune sub semnul întrebãrii tot ce numim Homo înainte de Erectus“ – spune de Ruiter.
Cel mai mare obstacol cu care se confruntã aceastã provocare lansatã poziþiei consacrate este succesiunea în timp. Dacã A. sediba cel vechi de douã milioane de ani este cu adevãrat strãmoºul lui Homo, cum ar fi putut sã dea naºtere acelor fosile ºi mai vechi, atribuite tot lui Homo, din cutia de pantofi a lui Bill Kimbel? O variantã ar fi ca specimenele din Malapa sã reprezinte o etapã ulterioarã din evoluþia unei specii longevive, care la o datã anterioarã sã fi dat naºtere lui Homo. Dar echipa lui Berger pune la îndoialã faptul cã în cutia de pantofi s-ar gãsi, de fapt, fosile de Homo. La urma urmei, sunt doar niºte fragmente. Dar Kimbel nu ia de bunã chestia asta.
„E un nonsens sã nu þinem cont de fragmente, fiindcã fragmentele chiar ne spun ceva“ – susþine el, subliniind cã maxilarul superior din Hadar are o arcadã dentarã scurtã ºi largã, tipic umanã, ºi un bot turtit – trãsãturi care îl plaseazã categoric în genul Homo. În plus, fragmentul are cu cel puþin 300.000 de ani mai mult decât A. sediba.
Însã echipa lui Berger insistã cã descoperirile de la Malapa schimbã regula jocului. Scheletele articulate reprezintã mult mai mult decât simpla sumã a pãrþilor lor componente: ele demonstreazã cã fragmentele izolate pot induce în eroare. Gândiþi-vã la fragmentele de A. sediba care par primitive – spune el – ºi la celelalte pãrþi, care par moderne. În acelaºi mod, e posibil ca maxilarul din Hadar sã nu ofere o reprezentare corectã ºi completã a individului respectiv.
„Cum ar putea maxilarul din Hadar sã inducã în eroare? – spune Kimbel. Fie are anumite trãsãturi comune cu Homo de mai târziu, fie nu are. Nimic din Sediba nu poate schimba acest lucru.“
E posibil ca adevãrul despre locul ocupat de A. sediba în ascendenþa noastrã sã rãmânã încã ascuns în pãmânt. „Frumuseþea unui loc ca Malapa constã în faptul cã acolo existã încã multe alte oase ºi mulþi alþi indivizi de descoperit“ – spune Berger. În final, dezlegarea enigmei va veni de la fosile, nu de la pledoarii.

Text: Josh Fischman

(Articol publicat în ediþia revistei National Geographic din august 2011)

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 14:18

Lee Rogers Berger
De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Mergi direct la: navigare , cãutare
Lee Berger
10KB
Lee Berger
Nãscut 22 decembrie 1965 (47 de ani)
Shawnee Mission, Kansas , Statele Unite ale Americii
Ocupație National Geographic Explorer și paleoantropolog
Soț (s) Jacqueline Berger
Copii Megan, Matthew

Lee Rogers Berger (nascut 22 decembrie 1965) este un paleoantropolog , antropologul și arheolog și este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea de Australopithecus sediba și munca sa la Australopithecus africanus proporțiile corpului și Bird Taung Ipotezei Prey .
Conținut

1 Context
2 istorie ocuparea forței de muncã
3 Premii
4 de cercetare și alte activitãți
4.1 Palau fosile
4.2 Australopithecus sediba
5 Publicații
6 A se vedea, de asemenea,
7 Referințe
8 lecturi suplimentare
9 Legãturi externe

Context

Berger sa nãscut în Shawnee Mission, Kansas , în 1965, dar a crescut în Sylvania , Georgia în Statele Unite ale Americii. El a trãit în Africa de Sud din 1989.

El a absolvit de la Universitatea Georgia de Sud în 1989 cu o diplomã în Antropologie / Arheologie și un minor în Geologie. El a urmat studii doctorale în paleo-antropologie la Universitatea din Witwatersrand sub ​​Profesorul Phillip Tobias , concentrându-se cercetarea sa pe centura scapularã de hominizi timpurii și a absolvit în 1994. În 1991 el a început activitatea pe termen lung la Gladysvale site-ului. Aceasta a marcat în același an în care echipa sa a descoperit primul hominid timpuriu rãmâne de pe site-ul, fãcând acest lucru primul site-ul nou hominid devreme descoperit în Africa de Sud din 1948. În 1993 el a fost numit în funcția de ofițer de cercetare în Pãru.
Istoricul ocupãrii forței de muncã

El a fost promovat de un cercetator post-doctoral si Ofiter de cercetare de la Universitatea din Witwatersrand din 1995. El a servit în poziția de lider al Grupului de Cercetare Palaeoanthropology, și-a asumat responsabilitatea de sãpãturi hominizi fosili, inclusiv Sterkfontein, Swartkrans și Gladysvale. În 2004 a fost promovat hominin anunț Reader Human Evolution și înțelegerea publicã a Științei . El este prezent un profesor de cercetare la aceeași temã, la Institutul de Studii evolutiv si Centrul de Excelenta in PalaeoSciences la Universitatea Wits.
Premiile
Lee Berger un tur pe site-ul Pestera Gladysvale în 2006.

Berger este un membru al Societatii Regale de Africa de Sud și face parte din consiliul consultativ superior al Academiei Young Global. În 1997 el a fost numit într-o poziție profesoral adjunct în cadrul Departamentului de Antropologie biologicã și anatomie la Universitatea Duke din Durham Carolina de Nord și în anul urmãtor ca un profesor asistent de onoare in cadrul Departamentului de Antropologie de la Universitatea din Arkansas . De patru ori lucrari de cercetare de colaborare au fost recunoscute ca fiind printre primele 100 de povești Stiinta ale anului de Discover Magazine , o publicație periodicã internaționalã concentrându-se pe probleme științifice populare. Prima recunoaștere a venit în 1995 pentru munca sa de co-autor cu Prof. Ron Clarke de la Wits pe taphonomy a site-ului Taung și în 1998 pentru munca sa de co-autor cu profesorul Henry McHenry din Universitatea din California, Davis, pe lungimi ale membrelor în Australopithecus africanus.

El este un Comunicat Fotografi Asociatia Nationala castigator al premiului umanitar în 1987 pentru ca a aruncat aparatul de fotografiat în jos în timp ce lucra ca fotograf de știri pentru postul de televiziune WTOC și sãrind în râul Savannah pentru a salva o femeie înec. [1] lucrarea Sa în explorare și în evolutiei umane studii a fost acoperit în numeroase articole internationale caracteristicã reviste și nu mai puțin de douãzeci majore documentare de televiziune internaționale. În 1997, National Geographic Society din Washington, DC, ia acordat Premiul National Geographic Society 1 pentru cercetare și explorare dat pentru cercetarea lui in evolutia umana. Referirea la premiile citește recunoastere a contributiilor sale deosebite la creșterea cunoștințelor geografice prin realizãrile sale în domeniul palaeoanthropology. În studiul de originile omenirii Prof. Berger a rezuma misiunea societaii de a cãuta noi cunoștințe din lumea noastrã. Este dorința societãții de a recunoaște atât realizãrile sale din trecut și potențiale viitoare într-una dintre cele mai exigente din toate disciplinele antropologice.
Lee Berger a primit Premiul Național 1 Geographic pentru cercetare și explorare în Washington, DC, în 1997. Fotografiatã la stânga la dreapta: Vernita Berger (soacra), Arthur B. Berger (bunicul), Lee Berger, Arthur L. Berger (tatãl), Jacqueline Berger (soția)

În tinerețe, el a fost activ în politicã studențești și președinte al Georgiei 4-H , implicat în viitori fermieri din America și Georgia conservator Tineretului al anului pentru munca sa în conservarea pe cale de dispariție Tortoise Gopher . El este o placã Premiului de Aur a Academiei de Achievement . El este un Eagle Scout și a primit Boy Scouts ale Americii Medalia de Onoare pentru a salva o viațã în 1987. [2]
De cercetare și alte activitãți

În timpul carierei sale el a fost investigator principal sau co-investigator principal pe subvenții ample, inclusiv subventii de la National Geographic Society, Swiss National Science Foundation si Trust științific paleo-antropologic. El a servit ca ofițer executiv al Trust științific paleo-antropologice from 1994-2001 și acum acționeazã ca un consultant stiintific la Trust, a fost un mandatar fondator al Jane Goodall Trust Africa de Sud și a fãcut parte din Comitetul pentru aplicarea cu succes pentru site-ul Patrimoniului Mondial Starea de UNESCO Sterkfontein, Swartkans , Kromdraai și site-ul Mediul înconjurãtor. De asemenea, el a fãcut parte din Comitetul de aplicare a Makapansgat și site-uri Taung pentru statutul de Patrimoniului Mondial și Makapansgat Comitetul dezvoltarea site-ului. De asemenea, el a fãcut parte din Comitetul de Royal Society din Africa de Sud, Filiala Nord între 1996 și 1998 și a servit ca secretar în 1996 și 1997. El a servit de Comisia Fulbright, Africa de Sud și a fost președinte al Comisiei programului de reexaminare în perioada 2002-2004 și a fost președinte pentru anul 2005.

El a publicat în cele mai importante reviste din domeniu, inclusiv Journal of Human Evolution, Jurnalul American de Antropologie Fizica Stiinta si Natura și sa de cercetare a stimulat dezbaterea și analiza atât în naturã cât și Științei . [3] El are peste 50 de publicatii arbitrat, 21 de cãrți sau teze, și peste 70 de alte publicații la numele sãu.

Activitãțile sale actuale de cercetare includ implicarea ca PI, co-PI sau colaborator senior la numeroase sãpãturi și proiecte de explorare în jurul Africa de Sud, inclusiv urmãtoarele:

Sondajul de Botswana și Africa de Sud pentru National Geographic Society
Kwando, Botswana studiu megafauna
Sãpãturile Drimolin pestera
Sãpãturile pestera Gladysvale (în colaborare cu Universitatea din Zurich)
Coopers pestera sãpãturi
Motsetsi sãpãturi pestera
Fluierari Lake sãpãturi
Sãpãturile agricole șuruburi (în colaborare cu Universitatea din Pretoria și Mus Transvaal.)
Studiile Taphonomic în cadrul Rezervației Naturale Nash John
Kromdraai sãpãturi pestera (în colaborare cu Muzeul Transvaal)
Hoedjiespunt sãpãturi (în colaborare cu Universitatea din Cape Town)
Studiul Free State (în colaborare cu Muzeul National Bloemfontein, Duke University si Universitatea din Arkansas)
Palau , Micronezia [4]
Studiu de Zimbabwe .

Palau fosile

Berger este, de asemenea, cunoscut pentru descoperirea a ceea ce el si colegii sai au susținut au fost oameni mici de muncã în Palau , Micronezia , care a gãsit în timp ce în vacanțã în 2006. [5] Cu toate acestea, alți cercetãtori au contestat argumentul cã aceste persoane sunt pygmoid în staturã [ 6] sau au fost rezultatul de nanism insular. John Hawks , paleoantropolog nu sunt asociate cu cercetarea, a contracarat cererile acestor cercetãtori care au opinii divergente ", sugerând cã toate Palauan timpuriu rãmâne descoperit de cãtre Berger sunt, de fapt, pygmoid în staturã. [7]
Australopithecus sediba
Articol principal: Australopithecus sediba

În 2008, aproape Malapa pestera 9 ani Matei Berger, fiul lui Lee Rogers Berger, aflat și efectuate încorporate în piatrã o clavicula și un maxilar . [8]
Berger afișeazã oasele fosilizate de Australopithecus sediba a descoperit la Fossil Site Malapa

"O specie de timpuriu uman a fost descoperit într-o peșterã din Africa de Sud, arunca lumina pe o perioadã criticã în care strãmoșii noștri au început sã meargã în poziție verticalã, utilizeazã instrumente și de a dezvolta o capacitate de limbã. Oamenii de stiinta spun ca douã milioane de ani, scheletul fosilizat este de un tip necunoscut anterior de hominid, ramura evolutiv de primate care au dus la om. Noua specie ar putea fi un stadiu intermediar între hominizii maimuta-ca și primele specii de oameni avansate, scheletului și oase Homo habilis.The copilului aparținând mai multe adulti au fost gãsite de cãtre experți de la Universitatea din Witwatersrand. Lee Berger si colegii sai au facut descoperirea in timp ce explorarea de pesteri in zona Sterkfontein, lângã Johannesburg ". [9] "Dr. Berger a mers la Universitatea din Georgia Southern cu mulaje de Australopithecus sediba și a avut loc o recepție privatã și evenimente publice.
Publicații relevante

Peste o sutã de articole științifice și populare, inclusiv mai multe cãrți:

Redesenarea arborele genealogic? (National Geographic Press, 1998)
Viziuni din trecut (Vision. Sfârșit. Wild. Trust, 1999)
Spre Gondwana Alive: promovarea biodiversitãții și care decurg a șasea extincție (Gondwana Alive Soc Press, 1999.)
Pe urmele Evei (cu Brett Hilton-Barber) (National Geographic, 2001)
Oficial Ghid de câmp la Cradle a omenirii (cu Brett Hilton-Barber) (Struik, 2002). Pentru o revizuire, vizitați [2]
Modificarea începe în Africa (în Africa de Sud Vestea Bunã) (SA Good News Publishing, 2002)
De lucru și directoare, în Cradle of omenirii (Prime Originile Edituri și Africa de Sud Loteriei Nationale, 2005)
Un ghid pentru Sterkfontein - Leagãnul omenirii (cu Brett Hilton-Barber) (Struik, 2006)
Concisã Ghid pentru Kruger (Struik, 2007)
Craniul în Rock (National Geographic, 2012) [3]

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 14:23

Charles Darwin
De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Salt la: Navigare, cãutare
Charles Robert Darwin
Hw-darwin.jpg
Nãscut 12 februarie 1809
Mount House, Shrewsbury, Shropshire, Anglia
Decedat 19 aprilie 1882
Rezidențã Anglia
Naționalitate Englez
Domeniu naturalist
Alma Mater Universitatea Edinburgh
Christ's College, Universitatea Cambridge
Cunoscut pentru Originea speciilor
Soție Emma Wedgwood 29 ianuarie 1839
Copii William Erasmus Darwin
Anne Elizabeth Darwin
Mary Eleanor Darwin
Henrietta Emma "Etty" Darwin
George Howard Darwin
Elizabeth "Bessy" Darwin
Francis Darwin
Leonard Darwin
Horace Darwin
Charles Waring Darwin
Religie anglican, deși provenea dintr-o familie unitarianã, Agnostic dupã 1851.
modificã Consultați documentația formatului

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie 1882, Down, lângã Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cãrți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistã). A observat cã toate speciile de forme de viațã au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strãmoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturalã”,[1] toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

Teoria evoluționistã a fost recunoscutã de cãtre comunitatea științificã și publicul larg încã din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost consideratã ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930'[2] iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Trateazã evoluția umanã și selecția sexualã în lucrarea Originea omului, urmatã de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale.

Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cãrți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.[3]
Cuprins

1 Biografie
2 Date biografice
2.1 Școala în localitatea natalã
2.2 Anii petrecuți la Edinburgh
2.3 Cambridge
3 Cãlãtoria pe Beagle
4 Elaborarea teoriei evoluției
5 Teoria darwinistã
6 Controverse
7 Recunoaștere
8 Viața personalã
9 Opera
10 Note
11 Bibliografie
12 Legãturi externe

Biografie

Interesul lui Darwin pentru ștințele naturale s-a dezvoltat în perioada studiilor de medicinã (neterminate) la Universitatea din Edinburgh și de teologie la Universitatea Cambridge.[4]. Multe din observațiile și datele pe care se bazeazã ipoteza sa, provin din timpul cãlãtoriei pe mare, cu nava „Beagle”, în urma cãrora devine consacrat ca geolog, aducând de asemenea argumente pentru teoria uniformitaristã a lui Charles Lyell. Prin publicarea lucrãrii „Cãlãtorie pe Beagle”, Darwin devine un autor foarte popular. Observând minuțios distribuția geograficã a formelor sãlbatice de viațã și colectând foarte multe fosile, elaboreazã în 1838 celebra sa teorie a selecției naturale.[5].

Deși a discutat cu mai multi naturaliști, lui Darwin i-a trebuit o bunã perioada de timp pentru a-și continua observațiile în cadrul cãrora domeniul geologiei ocupã un loc important[6]

Materialist și dialectician spontan, teoriile sale exprimã materialitatea lumii vii și susțin originea animalã a omului ("Originea omului și selecția sexualã", 1871). Conceptia sa evoluționistã (darvinismul) aflatã în contradicție cu teoria fixistã, creaționistã, a avut o mare influențã asupra filozofiei cunoașterii. Teoriile lui Darwin stau la baza biologiei moderne, ca o explicație a biodiversitãții.[7]

Ca recunoaștere a valorii sale, Darwin a fost unul din cele cinci persoane care, în secolul al XIX-lea, dupã deces, au fost comemorate prin doliu național[8] și a fost înmormântat la Westminster Abbey, alãturi de John Herschel și Isaac Newton.[9].
Date biografice

Charles Darwin s-a nãscut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatãl sãu, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porțelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic și filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moștenirea și diferențierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului.[10] O altã persoanã din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat în lumea științei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei.
Școala în localitatea natalã

Charles Darwin a început studiile școlare la Shrewsbury în anul 1817, la vârsta de 8 ani. Aici învațã mai slab decât sora sa, Caterina, însã avea alte preocupãri cum ar fi realizarea unor colecții de scoici, minerale, monede, sigilii poștale. Din anul 1818, Charles Darwin a urmat școala particularã a lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde a învãțat timp de 7 ani. La școla d-lui Butler, învãțãtura nu a mers bine. Acest lucru se explicã prin faptul cã la aceastã școalã se învãțau limbile antice, metoda fiind memorarea operelor grecești și latine și a unor date din istoria geografiei. Anii petrecuți în școla d-lui Butler și-i va aminti toatã viața, scriind la bãtrânețe în autobiografie urmãtoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dãunãtor pentru dezvoltarea inteligenței mele decât școala d-lui Butler".

Pasiunea sa inițialã de colecționar se amplificã. Continuã sã adune minerale. Concomitent începe sã colecționeze insecte. Întocmirea în colecții a micilor viețuitoare nu era doar o activitate mecanicã. Îl interesau și denumirile animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedã de numai 10 ani, a ajuns sã cunoascã bine fauna împrejurimilor sale. Se preocupã de observarea vieții pãsãrilor dupã ce citește o carte de ornitologie și îl intereseazã chimia, participând la experiențele efectuate de fratele sãu mai mare, Erasmus. Continuã sã fie pasionat de naturã și devine un vânãtor pasionat la vârsta de 15 ani, când primește de la un unchi o pușcã de vânãtoare. Charles Darwin își amintește despre tatãl sãu ca find "cel mai înțelept dintre oameni". De asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatãl sãu drept unul din cei mai buni cunoscãtori ai sufletului omenesc. Cu toate acestea, este greu de înțeles cum Robert Darwin nu a putut sã întrevadã înclinațiile înnãscute ale fiului sãu Charles spre naturã și nu spre activitãțile ce se desfãșurau în școla din acea epocã. Nemulțumirea tatãlui sãu creștea și pânã la urmã acesta îl retrage de la școalã și îl apostrofã spunându-i: "În afarã de vânãtoare, câini și prinderea șobolanilor, nu te intereseazã nimic în viațã; ai sã fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți".

Cam așa și-a petrecut Darwin copilãria în orașul natal, între obligațiile școlare, care nu-l atrãgeau deloc și pasiunea pentru naturã la care nu va renunța întreaga viațã.
Anii petrecuți la Edinburgh

În octombrie 1825, la presiunile tatãlui, începe studiile la Facultatea de Medicinã din Edinburgh, în Scoția unde se afla și fratele sãu, Erasmus, care mai studiase și la Cambridge.

Din cauza faptului cã la acea vreme operațiile erau efectuate fãrã anestezie, Charles a înțeles cã medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declarã dezgustat de orele de disecție pe cadavre. În schimb, este atras de orele de chimie ale profesorului Alexander Pope.

De la John Edmostone, fost sclav de culoare devenit liber, deprinde meșteșugul împãierii animalelor (taxidermia, care se va dovedi foarte utilã în cercetãrile sale ulterioare) și aflã lucruri interesante despre pãdurile ecuatoriale sud-americane. Discuțiile pe care le-a avut cu Edmonstone îi insuflã lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorialã.

Charles Darwin își dã seama cã oamenii de culoare sunt asemãnãtori cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior.[11]

În 1826, dupã încheierea primului an de studii la medicinã, Darwin își petrece vara cãlãtorind prin pãdurile din regiunea natalã. Citește cu interes cartea lui Gilbert White, The Natural History of Selborne, de unde învațã sã aprecieze formele de viațã din sãlbãticie. Începe sã efectueze observații asupra pãsãrilor, notând într-un carnețel comportamentul și obiceiurile acestora.

În toamna aceluiași an, 1826, Darwin intrã la Plinian Natural History Society, formatã dintr-un grup entuziast de studenți în științele naturii,[12] unde Darwin îl asistã pe profesorul Robert Edmund Grant în cercetãrile sale privind anatomia și ciclul de viațã la animalele marine prezente în estuarul scoțian Firth of Forth.

Dezbaterile care au loc în cadrul acestui for științific,care promovau investigația științificã bazatã pe studiul cauzelor naturale, fãrã a considera existența vreunei intervenții divine, îl pun pe Darwin pentru prima data în situația de a alege între a fi religios sau antireligios.[13]

În martie 1827, Darwin își expune, în cadrul acestei societãți științifice, propria sa descoperire conform cãreia sporii negri prezenți în cochiliile scoicilor nu erau altceva decât ouã de lipitoare.[14]
Cambridge

Slabul interes manifestat de Darwin pentru studiul medicinei, îl face pe tatãl sãu sã-l înscrie la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge în 1828,[15] cursuri pe care Darwin începe sã le urmeze din luna ianuarie a acelui an. Aceastã schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesa doar botanica și geologia, iar acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. De aceea, în loc sã frecventeze aceste cursuri, preferã cãlãria și vânãtoarea.[16]

În cadrul cursurilor profesorului Grant, erau expuse teoria evoluționistã lui Lamarck privind moștenirea caracterelor dobândite, precum și ideile, cu aceeași tentã evoluționistã, ale lui Erasmus Darwin (bunicul lui Charles). Grant prezintã și faptul cã asemãnarea organelor similare ale diferitelor specii, organe care diferã doar prin complexitate, dovedește faptul cã acestea au avut un strãmoș comun.[17]

Lui Darwin nu i se pãreau prea interesante cursurile de științele naturii ale profesorului Robert Jameson. Acestea conțineau mai mult geologie, precum și polemica dintre neptunism și plutonism.

Darwin studiazã cu deosebit interes taxonomia plantelor și aduce contribuții substanțiale în cadrul vastelor colecții ale Muzeului Royal Museum, unul dintre cele mai mari muzee europene ale acelei perioade.[18]

Împreunã cu vãrul sãu, Wiliam Darwin Fox, era pasionat de colecționarea insectelor, iar multe din descoperirile sale le-a publicat în Illustrations of British Entomology a entomologului James Francis Stephens (1792 - 1852).

Darwin devine nu numai asistentul, dar și prietenul botanistului, geologului și reverendului John Stevens Henslow (1796 - 1861), fațã de cursurile cãruia manifestã un deosebit entuziasm.[19]

La apropierea examenelor, Darwin studiazã sârguincios, fiind îndrumat de cãtre profesorul Henslow prin lecții private.

La încheierea studiilor sale, în ianuarie 1831, trece cu succes examenele la teologie, limbi clasice, matematicã și fizicã fiind al zecelea din 178 de absolvenți.[20]

Darwin a mai rãmas la Cambridge pânã în luna iunie.

Studiazã Natural Theology a lui Paley, lucrare ce aducea argumente ale existentei divinitãții, încercând sã explice adaptarea ca find o consecințã a acțiunii lui Dumnezeu asupra legilor naturii.[21] Darwin citește și noua carte a lui William Herschel care prezenta scopul suprem al filozofiei naturale ca fiind ințelegerea acestor legi prin raționament inductiv, bazat pe observație.

Alexander von Humboldt cu al sãu Personal Narrative îl stimuleazã pe Darwin sã întreprindã cãlãtorii științifice.[22]

Darwin plãnuiește sã viziteze Tenerife cu foștii sãi colegi pentru a studia științele naturii pe viu, în zona ecuatorialã. Ca pregãtire, urmeazã un curs de geologie al reverendului Adam Sedgwick, apoi întreprinde cu acesta o cartografiere a straturilor geologice în Țara Galilor.[23]

Dupã douã sãptãmâni petrecute, alãturi de colegii sãi, în orãșelul scoțian Barmouth, Darwin se înapoiazã urmând ca, acasã, sã primeascã vestea cã va trebui sã se pregãteascã pentru marea cãlãtorie a vieții sale.
Cãlãtoria pe Beagle
Articol principal: A doua cãlãtorie a lui Beagle.
Traseul navei Beagle.

În 1831, Darwin primește o scrisoare de la fostul sãu profesor, Henslow, prin care aflã cã acesta îl recomandase naturalistului Robert FitzRoy (1805 - 1865) ca fiind un tânãr botanist, cu aptitudini de colecționare și clasificare excepționale.

Fitzroy efectua pregãtiri pentru o expediție științificã prin care urma sa investigheze științific zona de coastã a Americii de Sud, mai exact: Țara de Foc, Chile, Peru și Insulele Galapagos.

Tatal lui Darwin se opune participãrii fiului sãu la aceasta cãlãtorie planificatã sã dureze peste doi ani, considerând-o o pierdere de timp, dar cumnatul sãu, Josiah Wedgwood (1769 – 1843) (membru al Parlamentului britanic, cunoscut aboliționist, care detesta sclavia) îl încurajeazã sã participe.[24]

Darwin a plecat în expediție pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în decursul cãruia avea sã înceapã formularea teoriei evoluționiste.

Cãlãtoria a durat aproape cinci ani, perioadã în care Darwin a efectuat o multitudine de studii și investigații geologice și naturaliste[25]

El și-a notat minutios toate observațiile și speculațiile teoretice corespunzãtoare[26]

Cercetarea științificã amãnunțitã pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale și a fosilelor a constituit punctul de reper în scrierea unor cãrți, precum „Originea speciilor” sau „Originea omului”.

Lungul traseu al expediției a inclus insula Santiago din cadrul Insulelor Capului Verde (16 ianuarie - 8 februarie 1832), insula Fernando de Noronha, atinge coasta sud-americanã în portul Bahia și o jaloneazã pânã în extremitatea sudicã a Țãrii de Foc (martie 1832 - aprilie 1834), cu frecvente opriri și cercetarea amãnunțitã a unor zone (îndeosebi în Patagonia și Țara de Foc).

Dupã ce trece de strâmtoarea Magellan, expediția face cercetãri pe coasta chilianã, Darwin realizând și o excursie în interiorul continentului, prilej cu care traverseazã Anzii (de la Santiago de Chile la Mendoza în Argentina).

Urmãtorul popas, foarte important pentru Darwin, este fãcut în Insulele Galapagos (15 septembrie - 20 octombrie 1835), prilej cu care studiazã straniile creaturi din aceastã regiune (broaștele țestoase uriașe, iguanele marine, cca. 70 de specii de pãsãri, etc.), care vor juca un rol important în formularea teoriei sale evoluționiste.

În continuare, itinerariul navei Beagle include multe insule și arhipelaguri din Pacific (printre care Touamotou, Tahiti, Noua Zeelandã ș.a.).

Dupã escale și cercetãri pe continentul australian și în Insula Tasmania, expediția se reîntoarce prin Oceanul Indian și pe la Capul Bunei Speranțe, cu o traversare a Atlanticului spre țãrmurile braziliene.
Pe coastele Americii de Sud, Darwin, pe lângã observaþiile geologice, studiazã ºi dispariþia mamiferelor gigantice

În Brazilia, Darwin remarcã prezența sclaviei, situație pe care o detestã[27]

Au fost luați la bord trei indigeni din Țara de Foc (februarie 1830), care au petrecut un an în Anglia, apoi au fost readuși în țara de origine, ca misionari. Cu aceasta ocazie, Darwin observã faptul cã între comunitãțile și civilizațiile umane, nu diferențele de ordin rasial primeazã, ci cele de ordin cultural. Mergând mai departe, contrar pãrerii preconcepute a oamenilor de științã ale acelei perioade, nu existã o punte de netrecut între oameni și animale.[28]

În cele 57 de luni cât a durat expediția, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observațiile și reflecțiile fãcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluționiste, ci și a altor teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice.[29] Cu alte cuvinte, nu numai speciile evolueazã, ci și Pãmântul se modificã în timp.

Ca o recunoaștere a valorii sale ca naturalist, Darwin este numit în 1838 secretar al Societãții de Geologie, funcție pe care a deținut-o pânã în 1841.

Expediția a avut un impact puternic pentru Charles Darwin, atât pe plan științific, cât și pentru sãnãtatea sa. Febra pe care a avut-o în Argentina în anul 1833, presupusa maladie Chagas de care s-a îmbolnãvit în America de Sud, cât și rãul de mare de care suferea, au dus la agravãri ale sãnãtãții în urmãtorii ani.
Elaborarea teoriei evoluției

Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Charles Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pãmântului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia cã speciile au evoluat în mod asemãnãtor cu evoluția în timp a Pãmântului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebrii din acea perioadã. Datoritã acestor expuneri, Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice. O datã cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început sã-și formuleze teoria, pe care o considera singura viabilã. Conform acestei teorii, speciile evolueazã, adicã sunt supuse unor transformãri treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strãmoșii tuturor formelor vii de astãzi au fost organisme monocelulare.

În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formuleazã, cãlãtorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietãților printre specii, îl fac pe Darwin sã grãbeascã finalizarea teoriei evoluției. Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Chales Darwin se prezintã la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluției. Acest consiliu decide asupra întâietãții formulãrii teoriei și astfel Charles Darwin este considerat pãrintele evoluției.

Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadã de recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângã Isaac Newton.
Teoria darwinistã

Tezele principale sunt :

1. Speciile se transformã treptat unele în altele prin interacțiunea urmãtorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existențã și selecția naturalã.

a. Variabilitatea individualã oferã material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu , dintre modificãrile condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.

b. Ereditatea fixeazã variațiile și face posibilã acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.

c. Suprapopulația este creșterea excesivã a numãrului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.

d. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecificã) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecificã) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.

e. Selecția naturalã acționeazã totodatã și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orienteazã variațiile neorientate.
Controverse

Naturalistul englez, autorul "Originea speciilor" în care dezvãluie și demonstreazã cã toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strãmoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturalã contestã, din punct de vedere științific, ideea cã Dumnezeu a creat totul de la bun început.[30]

Fiind conștient de controversele pe care le genereazã, Charles Darwin nu a dorit sã publice aceste concluzii timp îndelungat deoarece și-a dat seama de potențialele efecte ale acestei teorii; evoluția submineazã cartea biblicã a Facerii, ceea ce putea crea îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu.[31]

Din acest motiv, marele naturalist a fost criticat și acuzat de necredințã. Totuși, numeroși oameni de științã au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturalã. Charles Darwin a dovedit cã numai trãsãturile ereditare decid asupra schimbãrilor speciilor și cã cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat aceastã tezã prin faptul cã lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigurã transmiterea urmașilor a celor mai bune trãsãturi. Acest fenomen a fost intitulat "the survival of the fittest", adicã "supraviețuirea celui mai bun" . Totuși, lipsa anumitor noțiuni de geneticã din zilele noastre, precum "cromozom", legile lui Gregor Mendel și teoria ereditarã a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin sã explice toate aspectele teoriei sale. În schimb, a reușit sã explice de ce omul și maimuțele au un strãmoș comun, o consecințã a teoriei evoluției care nici pânã azi nu a fost acceptatã de creaționiști și de conservatorii religioși.
Recunoaștere
Emma Wedgwood, soþia lui Darwin

În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalitãți ale istoriei, listã întocmitã de cãtre astrofizicianul Michael Hart.[32]

De asemenea, Darwin deține o poziție fruntașã și în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC.[33]

Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisã în 2000 în Marea Britanie.[34]

Dintre cele mai cunoscute biografii, se remarcã cea a lui Irving Stone, The Origin. Aceasta redã viața savantului de dupã 22 de ani.

Bicentenarul nașterii lui Darwin, precum și a 150-a aniversare a apariției Originii speciilor este marcat, în 2009, prin evenimente și publicații în întreaga lume.[35]

Înca din timpul vieții sale, numeroase specii de animale și locuri geografice îi poartã numele.

Biserica Anglicanã publicã în 2008 un articol prin care aratã cã a 200-a aniversare a nașterii marelui savant este un prilej favorabil de a-i cere în mod public scuze pentru ostilitatea afișatã teoriilor sale.[36]
Viața personalã
Darwin în 1842 împreunã cu fiul cel mare, William Erasmus Darwin
Darwin și fiul cel mare, William Erasmus Darwin în 1842.
Copiii lui Darwin
William Erasmus Darwin (27 decembrie 1839 - 1914)
Anne Elizabeth Darwin (2 martie 1841–22 aprilie 1851)
Mary Eleanor Darwin (23 septembrie 1842 - 16 octombrie 1842)
Henrietta Emma “Etty” Darwin (25 septembrie 1843 - 1929)
George Howard Darwin (9 iulie 1845 - 7 decembrie 1912)
Elizabeth “Bessy” Darwin (8 iulie 1847 - 1926)
Francis Darwin (16 august 1848 - 19 septembrie 1925)
Leonard Darwin (15 ianuarie 1850 - 26 martie 1943)
Horace Darwin (13 mai 1851 - 29 septembrie 1928)
Charles Waring Darwin (6 decembrie 1856 - 28 iunie 1858)


În anul 1839, Charles se cãsãtorește cu verișoara sa, Emma Wedgwood, și se stabilește în Down House din comitetul Kent.
Opera

1859 Originea speciilor
1860 Originea speciilor, Ediția a II-a
1861 Originea speciilor, Ediția a III-a
1862 Polenizarea la orhidee
1865 Plante agãțãtoare
1866 Originea speciilor, Ediția a IV-a
1868 Variabilitatea plantelor și animalelor în stare domesticã
1869 Originea speciilor, Ediția a V-a
1871 Originea omului și selecția sexualã
1872 Originea speciilor, Ediția a VI-a

Expresia emoțiilor la om și animale

1874 Originea omului și selecția sexualã, Ediția a II-a
1875 Plante insectivore

Variabilitatea plantelor și animalelor în stare domesticã Ediția a II-a

1876 Autobiografia

Polenizarea încrucișatã și autopolenizarea în regnul vegetal

1877 Flori de diferite forme la plantele acelorași specii

Polenizarea orhideelor, Ediția a II-a

1878 Polenizarea încrucișatã și autopolenizarea în regnul vegetal, Ediția a II-a
1880 Încrucișãrile la plante

Note

^ en van Wyhe, John (2008), Charles Darwin: gentleman naturalist: A biographical sketch. Accesat pe 23.10.2008.
^ van Wyhe 2008.
^ en Freeman, R. B. (1977), The Works of Charles Darwin: An Annotated Bibliographical Handlist, Folkestone: Wm Dawson & Sons Ltd, . Accesat pe04.11.2008.
^ en Leff, David (2000), About Charles Darwin. Accesat pe 15.12.2006
^ en Desmond, Adrian; Moore James (1991), Darwin, Londra: Michael Joseph, Penguin Group, p. 210, 263–274, 284–285.
^ en van Wyhe, John (27 March 2007), "Mind the gap: Did Darwin avoid publishing his theory for many years?", Notes and Records of the Royal Society 61: 177–205. Accesat pe 07.02.2008.
^ en H. Dobzhansky, Opere complete, 1973. Accesat la 2006-12-15.
^ en BBC NEWS : Politics : Thatcher state funeral undecided, 10.08.2008.
^ en Darwin's Burial, 10.02.2008
^ Într-o lucrare a sa "Zoönomia", scrisã sub influența naturalistului francez George Buffon, Erasmus Darwin afirmase cã "toate formele de viațã au trãit odinioarã in mare și apoi au evoluat treptat în speciile pe care le cunoaștem"
^ Darwin Online, p. 232.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p.72.
^ AboutDarwin.com
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p. 82.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, p.60, London: John Murray. Accesat pe 04.11.2008.
^ Desmond & Moore 1991, p. 33–40.
^ Desmond & Moore 1991, p. 42–43.
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, pp. 62-67. Accesat pe 04-11-2008.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1 p. 97.
^ von Sydow, Momme (2005), "Darwin – A Christian Undermining Christianity? On Self-Undermining Dynamics of Ideas Between Belief and Science, (pp. 141-156)", in David M. Knight, Matthew D. Eddy, Science and Beliefs: From Natural Philosophy to Natural Science, 1700–1900, Ashgate, 141–156, ISBN 0-7546-3996-7 Retrieved on 2007-09-10
^ Despre Humboldt, Darwin avea sa declare: "A fost cel mai mare om de științã al cãlãtoriilor. Dintotdeauna l-am admirat, acum îl venerez." ("He was the greatest travelling scientist who ever lived. I have always admired him; now I worship him.")
^ Darwin, Charles (1887), Darwin, Francis, ed., The life and letters of Charles Darwin, including an autobiographical chapter, London: John Murray, p. 67-68. Accesat pe 04.11.2008.
Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1, pp. 128–129, 133–141.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3, pp. 94-97.
^ Keynes, Richard (ed.) (2000), Charles Darwin’s zoology notes & specimen lists from H.M.S. Beagle. Cambridge University Press. Accesat pe 2006-12-15.
^ Desmond, Adrian; Moore, James (1991), Darwin, London: Michael Joseph, Penguin Group, ISBN 0-7181-3430-3, p. 189–192, 198.
^ Darwin, Charles (1958), Barlow, Nora, ed., 1809–1882, London: Collins, The Autobiography of Charles Darwin, p. 73-74. Accesat pe 04-11-2008.
^ Browne, E. Janet (1995), Charles Darwin: vol. 1 Voyaging, London: Jonathan Cape, ISBN 1-84413-314-1, p. 244–250.
^ Gordon Chancellor; Randal Keynes (October 2006)."Darwin's field notes on the Galapagos: 'A little world within itself'"
^ Personalitãți marcante - Darwin
^ van Wyhe, John (2008b), Darwin: The Story of the Man and His Theories of Evolution, London: Andre Deutsch Ltd (published 1 September 2008), ISBN 0-233-00251-0.
^ Hart, Michael (2000), The 100: A Ranking of the Most Influential Persons in History, New York: Citadel.
^ What’s on? BBC Great Britons. Accesat la 2006-12-15.
^ How to join the noteworthy. Accesat la 2006-12-15.
^ Darwin Online. Accesat la 2008-11-23.
^ Rev. Dr. Malcolm Brown, Good religion needs good science. Accesat la 2008-09-17.

Bibliografie

Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Științificã – București 1961

Neguț Silviu, Cãutãtori de noi tãrâmuri Editura Eminescu - București 1987

Legãturi externe
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charles Darwin
Wikicitat
La Wikicitat gãsiți citate legate de Charles Darwin.

en Galapagos
en Charles Darwin British Naturalist
en Autobiografia
en The Autobiography of Charles Darwin
ro Biografie
en Carpenter, W.B., 1882, Charles Darwin, his Life and Work
fr MEMO - Le sit de l'Histoire
en Darwin, student la Edinburgh
en Lucrarea Originea omului
en Glyn Hughes © 2008, On the Origin of Species, ediție condensatã
en Barlow, Nora, Charles Darwin's Diary of the Voyage of H.M.S. Beagle
În 2009 îl celebrãm pe cel care a arãtat cã omul se trage din maimuțã, 1 Ianuarie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
ZIUA DARWIN. Si totusi cine a fost Charles Darwin?, 12 februarie 2009, Adrian Nicolae, Descoperã

modificã
Subiecte de bazã în biologie evoluționistã
Procese ale evoluției: adaptare - dovadã - macroevoluție - microevoluție
Mecanisme: selecție - mutație
Moduri: anagenezã - catagenezã - cladogenezã
Istorie: Istoria gândirii evoluționiste - Charles Darwin - Originea speciilor - sintezã evoluționarã modernã
Subteme: Genetica populației - Geneticã ecologicã - evoluție umanã - evoluție molecularã - filogeneticã - sistematicã

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 15 Septembrie 2013, ora 14:24

Originea speciilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Salt la: Navigare, cãutare
Coperta ediþiei din 1859 a volumului Originea speciilor

Originea speciilor prin selecție naturalã sau pãstrarea raselor favorizate în lupta pentru existențã (în englezã On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life) este o carte scrisã de Charles Darwin, apãrutã în anul 1859.

Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunatã în cãlãtoria efectuatã în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831, când corabia, încãrcatã pânã la refuz, a ridicat ancora din Golful Plymouth și 2 octombrie 1836, când s-a întors, dupã aprope 5 ani, din nou în Anglia.

Dupã sosirea din expediția în jurul lumii, întreaga energie a lui Charles Darwin este concentratã asupra strângerii materialului necesar lãmuririi problemei originii speciilor.

O primã schițã a teoriei evoluționiste este întocmitã de Darwin încã din anul 1842. Aceastã schițã nu a fost arãtatã niciunei alte persoane. De existența acesteia s-a aflat abia dupã 14 ani de la moartea lui Darwin.

În anul 1844 Darwin întocmește o a doua schițã, de data aceasta mult mai completã și pe care o aratã prietenilor sãi Charles Lyell și Joseph Dalton Hooker. Aceștia dându-și seama de valoarea lucrãrii au insistat pe lângã Darwin sã își publice lucrarea existând pericolul ca, datoritã amânãrilor, un alt autor sã publice înaintea sa aceastã teorie și sã piardã nejustificat prioritatea. Cu toate acestea, Darwin considera cã materialul pe care îl aducea în sprijinul teoriei sale nu era suficient. El vedea lucrarea Originea speciilor ca o lucrare de dimensiuni vaste, cu prezentarea unui material faptic extrem de bogat. Dar dupã cum prevãzuserã Lyell și Hooker, Darwin nu era singurul care lucra la o teorie despre evoluția speciilor. Încã din anul 1856 Darwin era în corespondențã cu naturalistul Alfred Russel Wallace, plecat de doi ani în Arhipelagul Malaiez, pentru cercetãri biologice. La începutul anului 1858 Darwin primește de la Wallace un articol prin care semnatarul acestuia îl ruga pe Darwin sã îl dea spre publicare. Titlul articolului era „Cu privire la tendința varietãților de a se îndepãrta indefinit de tipul inițial”. Inevitabilul se produsese. Altcineva i-o luase lui Darwin înainte. În lucrarea trimisã spre publicare lui Darwin, Wallace formulase concepția sa despre originea speciilor, enunțând principiul luptei pentru existențã și al selecției, principii la care Darvin lucra de extrem de multã vreme.

Darwin, dând dovadã de o corectitudine și de o modestie ieșite din comun, este gata sã renunțe la prioritatea teoriei sale. Însã prietenii sãi, Lyell și Hooker, gãsesc o soluție acestei situații, pe care ei o anticipaserã cu mult timp înainte, (anume cã un alt biolog va elabora o aceeași teorie și o va publica înaintea lui Darwin). La insistențele lor, Darwin a aceptat ca la o ședințã a „Societãții Linneene” sã prezinte împreunã cu articolul lui Wallace și un foarte scurt rezumat al teoriei sale. Aceastã sesiune din 1 iulie 1858 a Societãții, în care Darwin prezintã concomitent aceeași teorie, dar elaboratã de doi autori diferiți, devine o zi istoricã atât pentru „Societatea Linneenã”, cât și pentru biologia mondialã.

În continuare sfãtuit de cei doi prieteni ai sãi, Darwin redactezã pentru publicare o primã variantã a Originii speciilor. Aceastã lucrare apare în 24 noiembrie 1859, iar în timpul vieții lui Charles Darwin mai sunt redactate încã șase ediții, ultima, Ediția a VI-a a Originii speciilor fiind mult lãrgitã comparativ cu cele anterioare. De remarcat cã prima ediție, apãrutã într-un tiraj de 1250 de exemplare, se epuizeazã într-o singurã zi. Lucrarea a stârnit încã de la apariție polemici imense între susținãtorii teoriei și adversarii ei. Printre adversari s-a numãrat și Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog și cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluționistã a fost susținutã de numeroși naturaliști printre care Thomas Huxlez, Ernst Haeckel, Alexander O. Kovalevski, Vladimir O. Kovalevski, A.V. Severțov . Și la noi în țarã, concepția evoluționistã a avut numeroși susținãtori printre care: Grigore Ștefãnescu, Ștefan Mihãilescu, N. Leon, Grigore Antipa, Dimitrie Voinov, Emil Racovițã, Victor Babeș, Gheorghe Marinescu, Grigore Cobãlcescu ș.a.
modificã
Subiecte de bazã în biologie evoluționistã
Procese ale evoluției: adaptare - dovadã - macroevoluție - microevoluție
Mecanisme: selecție - mutație
Moduri: anagenezã - catagenezã - cladogenezã
Istorie: Istoria gândirii evoluționiste - Charles Darwin - Originea speciilor - sintezã evoluționarã modernã
Subteme: Genetica populației - Geneticã ecologicã - evoluție umanã - evoluție molecularã - filogeneticã - sistematicã
Listã de subiecte legate de biologia evoluționistã | Cronologia evoluției | Cronologia evoluției umane
Bibliografie

Botnariuc N. (1961), Din istoria biologiei generale, Editura Științificã, București
Ceaușescu I., Mohan Gh. (1977), Din viața și opera marilor biologi, Editura Didacticã și Pedagogicã, București
Darwin, Charles (2007), Originea speciilor, Editura Beladi

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
Pagini: << 339 340 341 342 343 344 345 346 347 348 >> Sari la pagina:
| Varianta pentru tiparire a topicului verificati-va cunostintele de cultura generala
Mergi la: