Verificati-va cunostintele de cultura generala

Tehnica # 3 – “DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”)

Diluarea temei este eficientã nu doar în locul forumului culisant, dar este ºi foarte utilã pentru a îndrepta atenția cititorilor cãtre probleme fãrã legãturã cu subiectul, ºi non-productive. Este vorba de o tehnicã criticã și foarte utilã cu scopul obþinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postãri fãrã legãturã între ele, distrãgând ºi perturbând atenþia (trolling), cititorii forumului constatã cã productivitatea lor este stopatã. Dacã intensitatea diluãrii graduale este suficient de puternicã, cititorii vor înceta sã mai cerceteze ºi vor trece la modul de discuþie simplificat, de tip “bârfã”. În acest mod faptele pot fi pur ºi simplu eliminate ºi înlocuite cu presupuneri ºi speculaþii profane. Cu cât cititorii sunt mai puþin informaþi, cu atât este ușor ºi mai eficient sã se controleze întregul grup în direcția doritã. Trebuie remarcat faptul cã trebuie fãcut un studiu pentru a determina capacitãþile psihologice ale membrilor forumului precum ºi nivelul de educaþie pentru a ºti pânã la ce nivel se poate “apãsa pe buton”. Mergând prea repede ºi prea departe “off topic”, se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Tehnica # 4 – “COLECTAREA DE INFORMAÞII”

Colectarea de informații este foarte eficientã pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului ºi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se posteazã într-un mediu pozitiv un subiect de tipul : “eu îþi arãt ceea ce am (ce pot, ce știu), aratã-mi ºi tu, la rândul tãu, ce poþi (ce ai, ce ºtii)”. Datoritã numãrului mare de rãspunsuri furnizate este posibil sã se compileze ºi sã se construiascã mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : “care este arma ta preferatã”, încurajând astfel membrii forumului sã-ºi spunã pãrerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil sã se determine de pe forum cine deþine o armã de foc sau cine o deține într-o manierã ilegalã. Aceeaºi metodã poate fi folositã de un membru, postând orice întrebare de genul “care este tehnica ta preferatã pentru …”. Mulþumitã acestor rãspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunãtãți.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Tehnica # 5 – “TROLLINGUL ENERVAT”

Statistic, existã întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuºi la violențã. Cu scopul de a ºti cine sunt acești oameni, este necesar sã se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternicã reacþie psihologicã. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmãrit prin intermediul IP-ului sãu. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se posteazã un link cãtre un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliþiºti din America, existã întotdeauna unul sau doi care pot fi prinºi într-o ipostazã de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folositã cu scopul strângerii de informații – fãrã a fi nevoie de a mai “simula” un film fals. Aceastã metodã este extrem de eficientã, ºi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientã. Uneori este util sã “influenþezi” forumul dându-ți singur rãspunsuri violente la propriile mesaje, bãtându-ți joc de ceea ce cred autoritãþile ! Fãcând acest lucru și demonstrând astfel cã nu îți este fricã, ceilalți membri ai forumului, mai discreþi și non-violenþi, pot sã-ºi dezvãluiascã adevãratele lor intenþii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanțã în cazul în care urmeazã un proces.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Tehnica # 6 – “CªTIGà CONTROLUL TOTAL”

Este important sã insiști ºi sã manipulezi în mod continuu pentru a obþine o poziþie de moderator al forumului. Odatã ce ai obþinut aceastã poziție, forumul poate fi controlat eficient ºi în liniºte prin eliminarea postãrilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsã de interes din partea publicului. Aceasta este “victoria finalã”, deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertãților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deþii, poþi conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postãrilor, suprimarea membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant sã se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de “borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi ºi reorienta noii veniți, pentru ca apoi sã fie utilizaþi pentru nevoile ºi sub controlul tãu.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

CONCLUZIE

Este bine sã îți amintești mereu cã aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odatã ce aceºtia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui sã fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul ºi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat sã monitorizeze procentul din populație care acþioneazã contra ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza ºi dezvolta bineînþeles ºi alte tehnici, iar pe mãsurã ce dezvolþi o nouã tehnicã de infiltrare ºi control, este imperativ sã le împãrtãºești cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale dezinformãrii Notã: Prima regulã și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de cãtre dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de cãtre dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategicã a unor conspirații criminale.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului cã ai putea ºti, nu vorbi – mai ales dacã ești o persoanã publicã, un jurnalist, un politician, etc. Dacã o faptã nu a fost raportatã, înseamnã cã ea nici nu s-a întâmplat ºi deci, persona nu va trebui sã se confrunte cu aceastã problemã.

2. Devino neîncrezãtor și indignat. Evitã discutarea problemelor-cheie, ºi în schimb concentreazã-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut ºi ca subterfugiul : “Cum de îndrãznești…”.

3. Creazã, genereazã bârfã. Evitã sã vorbești despre probleme în amãnunt, nu þine cont de locuri sau de probe într-o atmosferã plinã de zvonuri pure ºi de acuzații violente. Aceastã metodã funcționeazã bine în special când existã o presã tãcutã, pentru cã publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le catalogheazã drept “discutabile”. Dacã poți stabili o relație între documentul / problema în cauzã cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bazã în realitate.

4. Utilizeazã un argument de tipul “sperietoare”. Gãseºte unul ºi creazã un element în argumentaþia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurințã pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemã a cãrei existențã o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerãrii adversarulu/sau gãsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabã dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplificã-le impactul lor ºi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât ºi pe cele fabricate, evitând în același timp sã vorbești despre veritabilele probleme.

5. Înlãturã-ți adversarii acordându-le porecle ºi ridiculizându-i. Aceastã metodã mai este cunoscutã drept stratagema “atacã mesagerul”, cu toate cã ºi alte metode sunt variante ale acestei abordãri. Adversarii sunt asociaþi cu nume puþin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” ºi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumiºti sã se alãture adversarilor sãi, temându-se cã vor fi trataþi în același mod. Ca urmare, aceºtia nu vor vorbi despre problemele reale.

6. “Loveºte ºi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate sã-ºi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi sã fugã înainte ca rãspunsul sã fie publicat, sau pur și simplu sã-l ignore. Acest lucru funcþioneazã extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori cãtre editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identitãți noi pentru a evita explicarea criticilor ºi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu rãspunzi niciodatã, pentru cã în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.

7. Motive de interogare (îndoialã). Amplificã orice fapt care ar putea sugera ideea cã adversarul militeazã în favoarea unei alte pãrþi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor ºi vei obliga acuzatorul sã intre în defensivã.

8. Invocã autoritatea. Pretinde cã ești parte a autoritãții sau asociazã-te ei folosind limbajul ºi terminologia acesteia pentru a ilustra cã ești “cel care le știe pe toate”. Discrediteazã problema fãrã a vorbi de fapt despre ea ºi fãrã a demonstra de ce, sau a cita vreo sursã.

9. Fã pe prostul. Nu conteazã argumentele sau dovezile care se pun pe masã, important este sã eviți discutarea lor sau sã le discreditezi, menþionând cã n-au niciun sens, nu conþin nicio probã, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecã bine lucrurile pentru a obþine un efect maxim.

10. Asociazã criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlatã. Lucreazã anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lanseazã un argument “sperietoare” ºi lasã apoi sã reiasã cã se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaþiile sau criticile care urmeazã, indiferent dacã sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare ºi considerate pur și simplu o reluare a lor, fãrã a mai fi necesar sã se ocupe de ele – este chiar mai bine dacã adversarul este același cu cel de la început.

11. Stabileºte un plan B ºi bazeazã-te pe el. Utilizeazã o problemã minorã sau un element real ºi scoate-o la “drumul mare” (fã-o publicã). “Mãrturiseºte” cu vigoare cã ai fãcut o eroare inocentã ºi cã adversarii tãi au profitat de aceastã oportunitate, au amplificat-o ºi dirijat-o, dându-i conotaþii care implicã lucruri necinstite ºi care, desigur, “nu existã”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “sã se punã capãt acestui nonsens”, deoarece s-a fãcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacã este bine realizatã, aceastã tehnicã îl poate ajuta pe dezinformator sã câștige simpatie și respect pentru cã a dat lucrurile în vileag ºi “ºi-a mãrturisit” greșelile, fãrã a aborda însã alte probleme mult mai grave.

12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde cã afacerea este prea complicatã pentru a fi rezolvatã, scoþând în evidenþã multitudinea de persoane ºi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemã sã se piardã.

13. Logica de tip “Alice in Þara Minunilor”. Evitã sã discuți despre probleme, raþionând invers sau utilizând o logicã deductivã care neagã orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evitã sã vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completã a unui caz. Este o stratagemã care funcționeazã cel mai bine împreunã cu problemele de la punctul 10.

15. Fã ca faptele sã corespundã unor concluzii alternative. Acest lucru necesitã o gândire creativã, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fã ca sã disparã probele și martorii. Dacã ele nu existã, înseamnã cã nu existã o faptã, ºi deci nici o problemã care sa fie abordatã.

17. Schimbã subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, gãseºte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuþite ºi controverse, în speranța de a deturna atenția cãtre un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționeazã bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreunã cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitãrii dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizeazã ºi provoacã adversarii, dându-le un atac emoþional. Dacã nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartã ºi bate-ți joc de adversarii tãi, forþându-i sã rãspundã într-o manierã emoționalã, ceea ce îi va face sã arate ca niºte oameni proºti ºi mult prea motivaþi. Nu numai cã astfel vei evita sã vorbești despre problemele importante, dar dacã rãspunsul adversarului privind subiectul este emoþional, vei putea mai târziu sã eviți problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum sã mã încumet a-i critica ?”.

19. Ignorã dovezile prezentate ºi solicitã dovezi imposibile. Este probabil o variantã a regulii de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de cãtre adversar pe un forum public, susþine cã probele nu sunt admisibile ºi cere probe imposibil de gãsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armã a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar sã discreditezi în mod categoric mass-media sau cãrþile, sã refuzi ideea cã martorii sunt acceptabili și chiar sã negi declarațiile fãcute de cãtre guvern sau alte autoritãți.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate ºi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele pãrții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționeazã chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.

21. Apeleazã la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetã. Rãstoarnã procesul în favoarea ta și neutralizeazã eficient problemele sensibile fãrã sã deschizi discuția. Dupã ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie sã fie pãstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacã ești în cârdãșie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, fãcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odatã ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi consideratã încheiatã în mod oficial. În general, aceastã tehnicã este aplicatã pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizatã ºi pentru a susþine acuzaþii atunci când se însceneazã ceva contra victimei.

22. Fabricã un adevãr nou. Creazã propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influențã capabili sã inventeze ceva nou ºi diferit prin cercetare științificã, investigaþii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapãratã nevoie sã abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenþia maselor cât se poate de mult. Dacã cele de mai sus nu funcționeazã, pentru a þine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediaticã nedoritã a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, creazã povești ºi mai mari (sau le trateazã-le ca ºi cum ar fi mari) pentru a îndepãrta masele.

24. Tãcerea criticã. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaþie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminãrii în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalitãții adversarilor datoritã scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiarã, emoþionalã sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacã ești deþinãtorul cheii secretelor sau dacã ești supus unei presiuni prea mari ºi simți cã începe sã devinã periculos, pãrãseºte zona.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

CELE 8 TRÃSÃTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:

1) Evitarea. Nu vorbeºte niciodatã despre probleme în mod direct ºi nici nu argumenteazã într-o manierã constructivã. Evitã de obicei citatele sau trimiterile la referinþe. Insinueazã în schimb contrariul. Virtual, toatã prezentarea sa insinueazã cã autoritatea în materie ºi experþii nu au nici o credibilitate.

2) Selectivitatea. Tinde sã-ºi aleagã cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveºte ºi fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susþin pe adversarii sãi, fie se concentrezã mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuþi pentru abordarea directã a problemelor. În cazul în care cu un comentator comenteazã prea mult, dar farã succes, îºi va schimba focalizarea pentru a-l include ºi pe acel comentator.

3) Coincidența. Dezinformatorul are tendinþa de a apãrea brusc când se discutã un subiect controversat, deºi n-a mai participat public la o discuþie generalã despre acesta. De asemenea, are tendinþa de a dispãrea odatã ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat sã participe la discuþie ºi pleacã atunci când motivul dispare.

4) Munca în echipã. Dezinformatorii tind sã funcționeze în grupuri cu aceeaºi opinie ºi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil cã va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaþi profesioniºtii. Uneori, un participant se va infiltra în tabãra adversã pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute sã reducã forța loviturii adversarului.

5) Anti-conspiraþionist. Dezinformatorul îºi exprimã aproape întotdeuna un anumit dispreþ faþã de “teoria conspirației” ºi în general faþã de toți cei care nu cred cã JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, sã nu vã întrebaþi de ce se concentreazã pe apãrarea singurului subiect, cel al conspiraþiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede cã dezinformatorul este acolo pentru a încerca sã demonstreze cã toatã lumea e nebunã în legãturã cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îºi exprimã un asemenea dispreþ. Sau, unii pot sã concluzioneze cã el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate.

6) Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism ciudat, “artificial”, ºi o piele neobiºnuit de groasã – o capacitate de a persevera ºi de a persista chiar ºi când se confruntã cu un val de critici copleșitoare ºi intolerante. Aceasta tehnicã vine dintr-un antrenament de tipul celor de la serviciile de informaþii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagã totul ºi refuzã sã reacþioneze emoþional sau sã se implice. Pentru un expert în dezinformare emoþiile pot apãrea ca artificiale. Oamenii obiºnuiþi, atunci când rãspund cu furie, de exemplu, își exprimã animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-ºi menþine imaginea, publicul fiind capricios în privinþa pretinselor emoții ºi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodatã se pare cã nu sunt capabili sã-ºi “joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total ºi din nou un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasã, niciun val copleºitor de critici nu-l va descuraja sã-ºi facã meseria ºi va continua sã utilizeze aceleaºi tehnici obiºnuite, fãrã nicio ajustare. În mod obiºnuit, un individ rațional, primind atâtea critici, îºi face cu adevãrat griji despre ce pot crede ceilalþi despre el și va încerca sã-ºi îmbunãtãțeascã stilul de comunicare sau pur și simplu va renunþa.

7) Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trãdeazã adevãratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului cã nici el nu știe cu adevãrat subiectul sau pentru cã este un pic “freudian”. Am observat cã, de multe ori, dezinformatorul citeazã pur și simplu informații contradictorii care se neutralizeazã reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins cã este un pilot al Forþelor Aeriene, însã stilul sãu de scriere dovedea lipsa de educaþie (ortografie, gramaticã, stil incoerent) demonstrând astfel cã nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forþelor Aeriene fãrã diplomã universitarã. Un altul a declarat, printre altele, cã nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior cã este de fapt expert în materie.

8) Timpul de rãspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul “timp de raspuns”. Existã trei moduri în care funcioneazã, mai ales când guvernul sau o altã persoanã cu o anumitã putere este implicatã într-o operaþiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisã de un suporter care vizeazã adevãrul poate duce la un rãspuns imediat. Guvernul precum ºi alte persoane abilitate își pot permite sã plãteascã oameni care sã urmareascã discuþia ºi sã gãseascã o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacã cititorul o doreºte. Este necesar un rãspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevãrul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesarã ºi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite sã se formeze o echipã care sã se consulte cu privire la adoptarea unui rãspuns strategic cu un bun efect ºi chiar sã “obținã permisiunea” sau instrucțiunile unei autoritãþi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice dupã întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevãrului ºi comentariile sale sunt considerate mai importante ºi au potenþialul de a dezvãlui adevãrul. Astfel, cel care dezvluie adevãrul va fi atacat de douã ori pentru același “pãcat”.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

CUM SE POATE REPERA UN SPION:

O modalitate de a neutraliza potențialii activiºti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce?

1) Nu primește rãspunsuri la mesaje

2) Își iroseºte o mulþime de timp

3) Activistul este frustrat și descurajat

4) Nu se realizeazã nimic bun

FBI și informatorii sãi precum ºi polițiºtii sub acoperire vor invada orice grup ºi vor stabili organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de miºcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bãrbați sau femei.
Dimensiunea unui grup sau a unei mișcãri infiltrate nu este importantã. Potențialul de extindere al mișcãrii atrage spioni și sabotori. Aceastã broșurã prezintã tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile sã fie ratate, pentru a distruge mișcãrile ºi a supraveghea activiºtii. Munca agentului este de a împiedica activiºtii sã pãraseascã un astfel de grup, pentru a-i þine sub control.

În anumite situații, pentru a menþine controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu eºti cel care divizeazã mișcarea.”

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca aceastã manevrã sã functioneze în controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui sentiment de vinovãție. Mulți oameni pot fi controlaþi prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizãri bine cunoscute, precum cea a “dedicãrii fațã de cauzã.” Datoritã devotamentului lor des proclamat (precum ºi a acțiunilor fãcute pentru a-l dovedi), atunci când criticã activiºtii, el sau ea – fiind cu adevãrat dedicaþi mișcãrii – sunt convinºi cã toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explicã prin faptul cã cineva cu adevãrat dedicat tinde sã creadã cã toatã lumea are o conștiințã și cã nimeni n-ar disimula ºi nici n-ar minþi fãcând-o “în mod special”. E uimitor sã vezi cât de departe pot ajunge agenþii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va cãuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declarã în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspecteazã ocazional pe agent, ei îºi vor pune ochelari de cal în timp ce raționeazã, fãcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” … “i-aº putea ajuta prin a-l ierta ºi accepta”… etc.

Agentul îi va spune activistului : “Ești un conducãtor !”

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunãțeascã încrederea în sine. Admirația sa narcisistã faþã de propriile sale intenþii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o “falsã identificare rãuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist sã se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului.

Activiștii ºi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare rãuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitãțile, cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generalã a activistului fațã de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitãțile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificãrii prin mimicã și sentimente de “înfrãțire” (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitãțile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încãlcãri etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizeazã.

“Simțul perfecțiunii” [un auto-concept] este îmbunãtãțit, și o legãturã puternicã de empatie este țesutã cu agentul prin imitații și simulãri ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul sãu, de propriul lui devotament fațã de cauzã, pe care îl proiecteazã asupra agentului care “îl reflectã”.

Activiștii vor fi pãcãliþi, gândind cã agentul le împãrtãșește sentimentele de identificare și legãturile. În configurația unei mișcãri/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezeazã procesul de separare intrapsihicã continuã, astfel încât “alianțele-gemeni” între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepþiei realitãții inaccesibile activistului. Ei, literalmente, “pierd contactul cu realitatea”.

Activiștii care îºi neagã propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bunã despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca “ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulãrile afective (emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajatã de activist, prin exprimarea vizibilã a afecþiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcãrii, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaºi timp cu creșterea inconștientã a investiției narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecþiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel cãruia i se adreseazã, și dificil de deosebit de o emoție profundã.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin douã evenimente: în primul rând, activistul care ºi-a analizat propriile rãdãcini narcisiste și este conștient de potențialul sãu de a deveni “dependent emotional”, va fi capabil sã rãmânã calm și indiferent fațã de aceste efuziuni emoționalã din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivã, lãsând activistului o impresie de tipul “piesa s-a încheiat, cortina a cãzut”, iar înșelãciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre urmãtoarea victimã/activist.

Faptul este cã mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupã de fãcut una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori sã-ºi întâlneascã victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fãrã sã spunã nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi ºi fãrã noimã.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1) Perturbarea ordinii de zi

2) Deturnarea discuției

3) Întreruperi în mod repetat

4) Falsã ignoranțã

5) Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Aceastã tacticã este folositã pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului.

Sabotorii. Unii sabotori se pretind a fi activiºti. Ei (sau ele) vor :

1) Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)

2) Printa pliante numai în limba englezã

3) Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat

4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a cãuta sprijin de la clasa de mijloc

5) Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze

6) Complica problemele

7) Formula revendicãri eronate

8) Compromite obiectivul

9) Þine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toatã lumea. Agentul poate însoți aceste discuþii fãrã sfârșit cu bãuturã, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiºtilor.

Provocatorii

1) Doresc sã stabileascã “liderii” pentru a-i pune pe poziþii, în scopul de a opri mișcarea

2) Sugereazã sã facã lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor

3) Încurajeazã militantismul

4) Vor sã batjocoreascã autoritatea

5) Încearcã sã compromitã valorile activiștilor

6) Încearcã sã instige la violenþã. Activismul vrea mereu sã fie non-violent.

7) Încearcã sã provoace o revoltã printre oameni nepregãtiți sã interpreteze rãspunsul autoritãților

Informatorii

1) Vor ca toatã lumea sã se înscrie undeva

2) Pun o mulțime de întrebãri (colectare de informații)

3) Vor sã știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiºtii

4) Încearcã sã-l facã pe activist sã se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaþi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recruteazã dupã sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt miºcãri false sau mișcãri create de agenții.

Urmãrirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie sã presupunem cã suntem sub supraveghere. În acest moment, dacã NU EªTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințãrile, apropierea de activiștii nemulþumiþi sau îngrijoraþi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) sã se întoarcã împotriva mișcãrii și sã depunã mãrturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o “revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Aceastã broºurã nu acoperã toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieþile activiștilor sinceri și dedicaþi.

În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ã) sau înlocuit(ã).

COINTELPRO este încã în funcțiune astãzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita sã fie descoperitã ilegalitatea îngrãdirii libertãþii de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbã, deviazã, discrediteazã și neutralizeazã persoanele pe care FBI-ul le considerã opuse intereselor naționale. “Securitate naționalã” se referã la securitatea așa cum este ea stabilitã de cãtre FBI, pentru a preveni oamenii sã fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încãlcarea libertãților civile ale persoanelor.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevãrul:

Acuzaþii puternice și credibile de desfãºurare a unor activitãți criminale pot dãrâma un guvern. Când guvernul nu are o apãrare eficientã și bazatã pe dovezi, alte tehnici trebuie sã fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare mãsurã de o presã cooperantã și complezentã mai degraba decât de o simplã opoziție simbolicã.

1. Pãstreazã tãcerea. Ce nu apare la ºtiri nu s-a întâmplat, nu existã.

2. Indignarea regizatã. De asemenea, cunoscutã sub numele de stratagema “Cum de îndrãznești ?”.

3. Calificã toate acuzaþiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacã, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuºi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datoritã “zvonurilor”. (În cazul în care aceºtia au tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcã sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).

4. Demoleazã argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaþiii. Chiar mai bine, creazã propriul argument sperietoare. Inventeazã zvonuri nebuneºti false (sau creazã povești false) și lanseazã-le atunci când par sã discrediteze toate acuzaþiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseºte cuvinte precum “teoretician al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocãnos”, “nebun”, “smintit”, și, desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigurã-te cã vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaþiile, și expresii “mai rezonabile” în apãrarea guvernului și susținãtorilor sãi. Trebuie sã fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestã motivațiile. Încearcã sã marginalizezi criticii, sugerând cu tãrie cã ei nu sunt cu adevãrat interesați de adevãr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar sã obþinã bani.

7. Invocã autoritatea. Aici presa controlatã și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizeazã acuzațiile ca fiind “vechea placã”.

9. Scuipã numai jumãtate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de “mãrturisire și evitare”. În acest fel, poþi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îþi recunoºti “greșelile”, dar numai pe cele fãrã consecințe, și niciuna penalã. Aceastã stratagemã necesitã adesea existența unui plan B, diferit de cel original.

10. Descrie infracþiunile ca fiind, într-adevãr, incredibil de complexe, și dovezile, de negãsit.

11. Foloseste raþionamentul invers, prin metoda deductivã, ca o rãzbunare. Cu o deducþie riguroasã, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toatã credibilitatea. Exemplu: Avem o presã complet liberã. Dacã existã dovezi care sã ateste cã scrisoarea de “sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificatã, ar fi spus-o. Ei n-au dat aceastã știre, astfel încât nu existã nicio astfel de dovadã.

12. Cere scepticilor sã rezolve complet crima. Exemplu: Dacã Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnicã include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparatã cu tactica “muºcã ºi fugi”.

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalitãți de a face acest lucru este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimã.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fã astfel încât proprii acoliți “sã demaºte ei înºiºi scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage ºuturi pe tot terenul. O alternativã este sã plãteºti oameni bogați pentru aºa ceva. Ei vor pretinde cã îºi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundã Internetul cu agenþi. Acesta este rãspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe cineva sã-și petreacã ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apãra guvernul și/sau presa și sã discrediteze critica autenticã ?” Autoritãțile nu au suficienþi apãrãtori prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede cã refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca ºi control, dar se pare cã nu este cazul.

Sper cã aþi învãþat șmecheriile și acum știți un pic mai bine sã citiþi printre rânduri ceea ce se întâmplã pe net și pe forumuri.

Sursa: Koben via Eufrosin, cu traducere aptã fãcutã de Dincolo de ºtiri

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

cam asa procedeaza unii ,,apti cognitiv''....

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

www.timpul.md/articol/cercetarile-adn-demonstreaza-clar-ca-ruii-...

DESCOPERIRE BOMBÃ: Cercetãrile ADN demonstreazã CLAR cã RUȘII nu sunt SLAVI dar au origini TÃTARE și finlandeze

Cercetãtorii ruși au fãcut o descoperire senzaționalã, care va schimba cu siguranțã percepția lumii fațã de etnia și istoria Rusiei.
Potrivit lor, populația rusã nu ar avea nimic în comun cu slavii estici, ba din contra, aceștia ar fi fino-tãtari. Mai mult ca atât, nici belarușii sau ucrainenii nu s-au dovedit a fi slavi, aceștia fiind mai apropiați de polonezi. Textul a fost publicat pe glavpost.com.ua.
Rezultatele ultimelor cercetãri realizate de cãtre oamenii de științã ruși despre genofondul națiunii ruse resping cu vehemențã conceptul „slavilor estici”, inclusiv mitul cã rușii și belarușii ar fi același popor. Din punct de vedere genetic, belarușii sunt foarte îndepãrtați de ruși, fiind în schimb aproape identici cu polonezii și înrudiți cu cehii și slovacii. Pe de altã parte, rușii ar fi mult mai apropiați de finlandezi, de cât de belaruși.
Rezultatele vorbesc de la sine: sub aspect genetic, rușii nu sunt „slavi estici”, ci fini. Nici belarușii nu sunt „slavi estici”, ci occidentali. Drept urmare, belarușii practic nu se deosebesc de polonezi, de aceea, ei ar trebui considerați frați cu polonezii nu cu rușii. Mai mult decât atât, grupul „slavilor estici” ar fi fost o invenție de propagandã încã de pe timpurile Rusiei Țariste, pentru a justifica astfel înrobirea popoarelor vecine. Nici ucrainenii nu au nimic în comun cu „slavii estici” și nici cu slavii în general!
Despre acest studiu senzațional scrie Vadim Rostov, pe gumilev-center.ru
„Cercetãtorii ruși se pregãtesc sã publice primul studiu major despre genofondul poporului rus. Rezultatele pot avea consecințe imprevizibile atât pentru Rusia, cât și pentru ordinea mondialã” – anunțã revista ruseascã „Vlasti”.

Rușii s-au dovedit a fi finlandezi
Antropologii au reușit sã identifice imaginea tipicã a omului rus. El are o înãlțime și greutate medie, pãr șaten și ochi suri sau albaștri. Concomitent, a fost realizat și portretul ucraineanului tipic. Astfel, un ucrainean se deosebește de un rus prin culoarea pieli, a pãrului și a ochilor – el este brunet cu piele mãslinie și ochi cãprui.
În prezent știința practicã cele mai exacte metode a biologiei moleculare, care permit citirea tuturor genelor umane, iar cea mai avansatã tehnicã pentru analiza ADN-ului, este secvențierea (citirea codului genetic) al ADN-ului mitocondrial și ADN-ul cromozomului uman Y.
ADN-ul mitocondrial este transmis genetic pe linia femininã, din generație în generație încã de pe timpurile Evei. Cromozomul Y îl au doar bãrbații și, de asemenea, este transmis din generație în generație fãrã schimbãri, în timp ce restul cromozomilor moșteniți de urmași sunt amestecați ca și cãrțile de joc.
Spre deosebire de dovezile indirecte (exteriorul, proporționalitatea corpului) secvențierea mitocondrialã ADN-ului explicã în mod clar gradul de rudenie dintre oameni, scrie revista „Vesti”.
Mai bine de 20 de ani, geneticii din occident folosesc cu succes aceastã metodã. În Rusia, ea a fost aplicatã doar o singurã datã, pe la mijlocul anilor 90, pentru a identifica osemintele regale. Abia în anul 2000 a fost posibilã studierea națiunii titulare rusești. Rezultatele studiului vor fi publicate în curând la editura „Luci”. Revista „Vlasti”, aduce câteva detalii ale cercetãrii.
Distanța geneticã dintre ruși și finlandezi, în funcție de cromozomul Y, nu depãșește 30 de unitãți convenționale (rudenie apropiatã), iar apropierea geneticã dintre ruși și așa zisele popoare fino-ugrice (marijcami, vepsami, mordvini) care trãiesc pe teritoriul Federației Ruse este egalã cu douã unitãți. Cu alte cuvinte, genetic ele sunt identice.
Dacã cele mai apropiate grade de rudenie pentru ruși sunt estonii și ugro-finii, atunci glumele rușilor despre „estonienii lenți” sunt un pic stranii.
O altã problemã destul de gravã pentru Rusia este auto-identificarea lor ca „slavi”, deoarece, genetic, poporul rus nu are nici o atribuție la poporul slav. Geneticii spun cu tãrie: „rușii nu au nimic de la slavi”. Chiar și în lexicul rus, circa 60-70 la sutã din vocabular nu este slav. De
aceea, rușii nu sunt în stare sã înțeleagã limbile slavilor.
Rezultatele studiului au arãtat cã în afarã de finlandezi, rușii au un grad apropiat de rudenie și cu tãtarii. Astfel, distanțã geneticã dintre ruși și tãtari e aceeași, de 30 de unitãți convenționale.
Nu mai puțin senzaționale sunt rezultatele din Ucraina. S-a demonstrat genetic cã populația din estul Ucrainei provine de la ugro-fini, ucrainenii estici practic nu se deosebesc de ruși și mordvini. În schimb, în cazul ucrainenilor din vestul țãrii rezultatele sunt și mai neașteptate. Aceștia nu sunt nici slavi, nici ruso-fini, ci cu totul altã etnie: între ucrainenii din Lvov și tãtari, distanța geneticã este doar de zece unitãți.
O rudenie atât de apropiatã dintre ucrainenii din vest cu tãtarii poate fi explicatã, probabil, cu rãdãcinile sarmatice a vechilor locuitori din Rusia Kieveanã. Desigur, unele componente slave în sângele ucrainenilor totuși existã (genetic ei sunt mai apropiați de slavi decât rușii), cu toate acestea, ei nu sunt slavi, ci mai degrabã sarmați. Trãsãturile lor se exprimã prin pomeții evidențiați, pãrul închis la culoare și ochii cãprui.

Cum rãmâne cu mitul potrivit cãruia rușii sunt slavi?
Având în vedere aceste rezultate, strategii ruși primesc „o sabie cu douã tãișuri”: în acest caz, ei trebuie sã revizuiascã toatã autoidentificarea naționalã a poporului rus ca „ slav” și sã renunțe la concepția de „rudenie” cu belarușii și toatã naționalitãțile slave, atât la nivel științific, cât și la nivel politic.
Sub aspect geografic, genele rușilor s-au pãstrat pe un teritoriu care „coincide cu Rusia de pe timpurile lui Ioan Groznâi”.
Populația din Breansk, Kursk și Smolensk nu este rusã (adicã finlandezã), ci belaruso-polonezã, pentru cã are gene identice cu ale belarușilor și polonezilor. Este interesant și faptul cã în evul mediu hotarul dintre Marele Ducat al Lituaniei și Moscovia – a fost anume granița etnicã dintre slavi și finlandezi, (apropo, atunci, acolo trecea și hotarul Europei de Est). În continuare, Imperialismul Moscoviei- Rusiei își alãtura teritoriile vecine, depãșind limitele etnicilor moscoviți.

Ce este Rusia?
Aceste descoperiri ale cercetãtorilor ruși oferã o nouã privire asupra politicii Moscoviei medievale. În concepția istoricilor ruși și a Bisericii Ortodoxe Ruse, așa-zisa „Rusie Sfântã” s-a format dupã impunerea Moscovei în interiorul Hoardei de Aur, și, dupã cum a scris Lev Gumilev în cartea „De la Rusia Kieveanã pânã la Federația Rusã” , din același motiv ucrainenii și belorușii au încetat sã se considere rusini și sã facã parte din Rusia.
Este clar cã pe atunci existau douã „Rusii” diferite. Una, la vest care mai apoi s-a unit în Marele Ducat Lituanian și Rus. Și cealaltã „Rusie” – de est (mai exact Moscovia – deoarece pe atunci nu putea fi consideratã nici Rusia) a fãcut parte din Hoarda de Aur timp de 300 de ani. Cea de-a doua Rusie a fost denumitã de cãtre istoricii ruși și Biserica Ortodoxã Rusã „Rusia Sfântã”, privând astfel Rusia de Vest de tot ce este rusesc și obligând tot poporul Rusiei Kievene sã se identifice nu ca rusini, ci ca ucraineni.
Lupta de secole dintre Marele Ducat Lituanian și Moscovia a fost o confruntare a țãrilor cu diferite etnii. Marele Ducat Lituanian a adunat slavii, pe când Moscovia - finii. Drept urmare, secole de-a rândul, aceste douã Rusii și-au opus rezistențã.
Acest lucru poate fi explicat și prin faptul cã Moscovia niciodatã, cât a fãcut parte din Hoarda de Aur, nu a vrut sã se întoarcã la Rusia, sã-și câștige libertatea fațã de tãtari și sã intre în componența Marelui Ducat Lituanian. De altfel și cucerirea Novgorodului a fost menitã de a împiedica orașul de a adera la Marele Ducat Lituanian. Aceastã ruso-fobie a Moscovei și „mazochismul” ei pot fi explicate de diferențele etnice cu originale Rusie și apropierea etnicã cu poporul Hoardei de Aur.
Diferențã geneticã fațã de slavi explicã de ce Moscovia respingea modul de viațã european și apropierea de slavi și de ce avea o mare atracție pentru spațiul estic și tradițiile asiatice.

Despre belaruși
Un punct deosebit în aceastã cercetare l-a ocupat identitatea geneticã a belarușilor și polonezilor. Faptul identitãții apropiate dintre polonezi și belaruși nu este surprinzãtor. Pașaportul lor genetic este atât de apropiat de cel slav, încât este aproape imposibil sã gãsești deosebirea între genele slavilor, a prusilor și mazurilor. Acest fapt îi unește pe belaruși și polonezi, care sunt considerați urmașii balticilor vestici slavonizați.
Renumitul istoric belarus V. Lastovskii scrie în „Scurt istoric despre Belarus” (Vilnius 2010) cã tentativele de înființare a uniunii statului belarușilor și polonezilor au fost întreprinse de cel puțin zece ori: în 1401, 1413, 1438, 1451, 1499, 1501, 1563, 1564, 1566, 1567 și abia încercarea din 1569 a avut succes.
Studiul cercetãtorilor genetici ruși ne oferã posibilitatea sã privim altfel istoria țãrii, întrucât multe evenimente politice ale popoarelor europene se explicã tocmai prin genetica grupului lor etnic – un element care rãmânea ascuns de istorici. Anume genetica și relația de rudenie dintre grupurile etnice erau puterile principale ale proceselor politice în Europa medievalã.

Concluzii
Rezultatele studiului efectuat de oamenii de științã ruși despre genofondul poporului rus vor fi asimilate mult timp de cãtre societate, întrucât aceștia resping în totalitate toate cunoștințele noastre de pânã acum, aducându-le la nivelul unor mituri neștiințifice. Aceste descoperiri nu necesitã atât înțelegerea, cât obișnuința. Astfel, concepția „slavilor de est” este acum absolut neștiințificã.
În urma cercetãrilor, poporul rus a fost numit fin, la fel ca ucrainenii din estul Ucrainei. În schimb, populația Ucrainei de vest provine de la sarmați. Adicã nici poporul ucrainean nu s-a dovedit a fi de etnie slavã.
Descoperirea cercetãtorilor nu este pur și simplu senzaționalã, ci o adevãratã bombã, care poate submina toate cunoștințele existențe despre conceperea popoarelor de pânã acum.

Sursa: glavpost.com.ua

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

U.E. – vrea pedeapsa capitalã … pentru ”dezordine socialã”!



Specialiștii s-au pronunțat: textul Tratatului de la Lisabona este foarte greoi, plin de expresii juridice greu de înțeles și pentru un specialist în domeniu, cu nenumãrate ”steluțe” care te trimit la tot felul de articole și numere de lege, care la rândul lor, te trimit în altã parte. Toate acestea descurajeazã pe oricine s-ar încumeta sã-l studieze din scoarțã-n scoarțã.

Toți liderii politici care l-au semnat, toți parlamentarii care l-au aprobat, au fãcut-o cu ochii închiși, în toatã necunoștința de cauzã. Mai mult, nu am aflat ca el sã fi fost tradus în toate cele 23 de limbi oficiale din cele 27 de state membre.

Totuși, Albrecht Schachtnehneider (unul dintre cei patru juriști care au întocmit analize asupra Tratatului de la Maastricht și a diferitelor forme ale Constituției europene), alãturi de profesorul Hans Klecatsky (un specialist care a contribuit la Actualizarea Constituției Austriei), a avut rãbdarea sã-l studieze în întregime în limba englezã.

Efortul celor doi a fost ”recompensat” prin faptul cã au descoperit multe prevederi abuzive. Cei doi fac parte, dupã pãrerea mea, dintre acele persoane antrenate sã vâneze astfel de ”șopârle”. Și bine fac.

În noianul de prevederi, ”steluțe” și alte trimiteri au descoperit ceva de acest gen: ”Carte drepturilor fundamentale” a U.E., stipuleazã abolirea pedepsei cu moartea, dar…(și acum apare surpriza) face o trimitere la o notițã din josul paginii, scrisã cu litere foarte mici, care precizeazã: ”cu excepția situației de rãzboi, dezordine socialã și insurecție”! Atât!!

Cei doi au recunoscut cã au dat cu totul întâmplãtor peste trimiterea respectivã. Profesorul Albrecht Schachtschneider a explicat cum ratificarea Tratatului de la Lisabona atrage dupã sine și acceptarea Cartei Uniunii Europene.

Chiar formulãrile ”situație de rãzboi” și ”dezordine socialã” devin suspecte în contextul Tratatului. Cine stabilește care sunt faptele sãvârșite de o persoanã/grup de persoane pe timpul unei ”dezordini sociale” pentru care poate/pot fi judecate și condamnate la moarte?

Conform tratatului de la Lisabona, prin clauza de solidaritate, fiecare națiune europeanã este obligatã sã participe la acțiunile militare ale Poliției ori a serviciilor Secrete când este vorba de lupta contra ”terorismului”.

Dar, pentru Dumnezeu, noțiunea de ”act terorist” este foarte vag definitã. Nici la ora actualã, nu existã o definiție universal acceptatã. În noțiunea de ”act terorist” poate fi încadratã orice acțiune îndreptatã împotriva unei persoane/grup de persoane, instituții ori asupra unei provincii din U.E.!

”Acest mod de a strecuta în Constituție o prevedere de o asemenea importanțã și gravitate reprezintã o încãlcare a tuturor principiilor juridice” aratã Albrecht Schachtschneider. ”În plus, nu sunt definite infracțiunile care pot fi sancționate cu pedeapsa supremã. Cine stabilește cã dezordinea socialã a atins un asemenea grad încât se poate abroga prevederea care interzice pedeaspa cu moartea și aplicã aceastã notã de subsol?

Ce tribunale o vor acorda? Tribunale speciale, întrunite pentru stãri de urgențã? De la ce punct, un protest în masã va începe sã fie considerat insurecție, pasibilã de pedeapsa cu moartea?, se întreabã juristul german.

- articol preluat din cartea – Guvernul Mondial Coșmarul Omenirii -

autor – Teodor Filip

- editura obiectiv – www.edituraobiectiv.ro / edituraobiectiv@rdslink.ro

Dupã cum putem vedea, la noi încã nu se discutã despre pedeapsa cu moartea, dar, slugarnicii noștrii din guvern și parlament, doresc interzicerea protestelor, mai ales pe cele care se vor ține în fața instituțiilor publice. Oricum, pânã la aplicarea celor menționate în articolul de mai sus, nu cred cã este decât un singur pas.

În SUA, anul acesta, peste 700 de persoane au fost arestate pe podul Brooklyn din New York, pe motiv cã scandau lozinca ”Ocupați Wall Street”.

Dupã cum bine vedem, în țãrile unde ni se prezentau adevãratele valori democratice, putem vedea cã se poate mânca bãtaie într-un mod la fel de democratic.
Conform tratatului de la Lisabona, prin clauza de solidaritate, fiecare națiune europeanã este obligatã sã participe la acțiunile militare ale Poliției ori a serviciilor Secrete când este vorba de lupta contra ”terorismului”.
Articolul 6 (1) prevede ca “Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, adaptata la Strasbourg, pe 12 decembrie 2007, care va avea aceeasi valoare legala ca si Tratatele.”
Dacã ne uitãm cu atenție nimic nu este ieșit din comun, însã la o analizã mai atentã asupra Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prevederile sunt cu totul și cu totul altele și anume:
Conform articolului 52 aliniatul 3 al Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prevederile acesteia sunt completate de cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului (ECHR 1950), și care a fost actualizatã ulterior:
3. În mãsura în care prezenta cartã conþine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, înþelesul ºi domeniul de aplicare al acestor drepturi trebuie sã fie aceleaºi ca ºi cele prevãzute de convenþia menþionatã. Aceastã dispoziþie nu împiedicã dreptul Uniunii sã confere o protecþie mai largã.
În Articolul 2 al ECHR 1950 se stipuleazã:
Articolul 2 – Pedeapsa cu moartea în timp de rãzboiUn stat poate sã prevadã în legislaþia sa pedeapsa cu moartea pentru acte sãvârºite în timp de rãzboi sau de pericol iminent de rãzboi; asemenea pedeapsã nu va fi aplicatã numai în cazurile prevãzute de lege ºi, în conformitate cu dispoziþiile sale. Statul respectiv va comunica secretarului general al Consiliului Europei dispoziþiile aferente ale legislaþiei.

www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf
www.echr.coe.int/nr/rdonlyres/d5cc24a7-dc13-4318-b457-5c9014916d...
www.hri.org/docs/ECHR50.html#C.Art2
conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/Html/114.htm

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Conform site-ului academiacatavencu.ro, Paul de Lambrino, ar deține niște documente istorice extrem de importante pentru țarã. Despre ce este vorba mai exact?

Pãi conform lui Paul de Lambrino, Regele Carol al II-lea nu ar fi semnat niciun act de abdicare, ci ar fi semnat un act de transfer al puterii cãtre mareșalul Ion Antonescu, pe toatã durata rãzboiului, urmând ca dupã finalizarea acestuia, puterea sã-i fie restituitã Casei Regale.

În concluzie, atât trãdarea cãtre sovietici cât și suferința poporului român, ar fi fost fãcutã de cãtre un neica nimeni, adicã de cãtre un rege care nu era legitim, și care nu avea niciun drept sã facã mãgãria care-a fost fãcutã.

Acuma eu vã întreb: Oare țara aceasta este cumva un azil de nebuni, unde fiecare se poate urca pe tron când dorește?

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Studiu: Femeile insala aproape la fel de mult ca barbatii
Femeile au aproape la fel de multe aventuri ca barbatii, numarul sotiilor care isi insala partenerii de viata crescand in ultimele doua decenii, potrivit celor mai recente date furnizate de National Opinion

Procentul barbatilor casatoriti care au recunoscut ca au avut aventuri a ramas constant, la 21%, in timp ce procentul sotiilor care si-au inselat partenerul de viata a crescut cu aproximativ 40% in ultimele doua decenii, ajungand la 14,7% in 2010, conform studiului prezentat de Bloomberg Businessweek si citat de huffingtonpost.com.

"Barbatii au totusi mai mult tendinta de a-si insela sotia, decat femeile, sotul", a declarat Yanyi Djamba, director al Auburn Montgomery Center For Demographic Research, precizand insa ca nu mai exista o diferenta foarte mare intre sotii si sotiile care isi insala partenerii.

Pe de alta parte, potrivit lui Yanyi Djamba, principalul impuls pentru aventurile extramaritale este predictibil. Unul din patru barbati si-a descris mariajul ca fiind "nu foarte fericit", mai mult decat dublu fata de numarul sotiilor care isi explica adulterul in acest fel.

Unul dintre motivele care au condus la cresterea infidelitatii femeilor este schimbarea climatului cultural si economic din SUA, a declarat si Pepper Schwartz, sociolog la University of Washington.

Citeste si:

Barbatul cu 12% grasime in corp: Partenerul PERFECT
Dupa casatorie, femeile se apuca de baut, iar barbatii se "vindeca" de acest obicei
"Iluzia" atractiei este foarte convingatoare pentru barbati
Barbatii care fac curat prin casa sunt mai fericiti
Simtul moralitatii este mai puternic la femei

Datorita veniturilor mai mari si locurilor lor de munca, "femeile isi pot permite sa suporte urmarile unei aventuri", a declarat aceasta. Ea a precizat ca, in prezent, femeile au o mai mare independenta economica si datorita acestui fapt acestea isi doresc si un partener mai apropiat de idealurile lor. Potrivit specialistilor contactati de Bloomberg, dezvoltarea retelelor de socializare a permis de asemenea femeilor sa se implice mai usor in relatii extraconjugale.

Totodata, femeile sunt programate genetic sa isi caute un "barbat bun", in timp ce barbatii nu s-au impacat niciodata prea bine cu monogamia, spune si Daniel Bergner, autorul noii carti "What Do Women Want?". Si Alton Abramowitz, presedinte al American Academy of Matrimonial Lawyers, a declarat ca, in ultimii zece ani, a sesizat o crestere a numarului de divorturi cauzate de infidelitatea sotiilor, scrie MEDIAFAX.

"Mereu am avut cateva cazuri cu femei (care si-au inselat partenerul, n.r.), insa ele au fost mult mai discrete cu privire la aceste lucruri", a spus Alton Abramowitz.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

MELCII



Melcul isi duce casa-n spinare. Prin aceasta se deosebeste de ce­lelalte moluste. Gasteropodele (neamul melcului) au o cochilie ca un con lung, sucit in spirala, in interiorul caruia sunt maruntaiele; in scoica se ascunde si animalul intreg, cand il silesc imprejurarile. Inchide gura scoicii cu un capac si sta retras asa, cit vine vremea ne­prielnica.

Melci numerosi, fel de fel, sunt mai ales in apele marilor si al oceanelor. Sunt unii cit o trambita de mari. Scoicile lor sunt fel de fel colorate, fel de fel alcatuite. Nu rar ajung si prin casele noastre drept podoaba, cum e cat un Murex, cu exteriorul numai spini; pe cand pe dinauntru straluceste ca sideful. Mai cunoscut este ghiocul, folosit de tiganci la ghicit. In Marea Neagra traiesc forme nume­roase, dar marunte.

In schimb e cunoscut melcul de vii, ale carui scoici se gasesc pretutindeni. Acest animal respira prin plamani, dar tot ii place ume­zeala mai multa. Cand merge, incet ca orice melc, scoate din ascuns zisul scoicii un cap cu 4 cornite, apoi piciorul musculos cu ajutorul caruia aluneca pe o punte ce o asterne singur in cale. Talpa picioru­lui cuprinde multe ghinduri care secreta niste bale; in contact cu ae­rul, se intaresc ca o panza subtire, lucie, dupa care adesea dai de urma animalului in ascunzisul lui din iarba. In acest chip melcul poate sa treaca si peste ascutisul unui brici, fara sa-si faca nici o taietura.

Melcul este lacom. Hacuieste frunzele cu ajutorul unor dinti marunti, pe cerul gurii si pe buza de jos, adunati la un loc ca pe o ra­zatoare. Daca pui melci in hartie, peste noapte auzi in linistea odaii cum o rod parca ar fi niste soareci.

Catre toamna isi cauta un culcus; se infunda ceva in pamant prin locurile cu muschi, se trage in casa lui si o inchide cu un ca­pac. Sta asa ascuns, fara sa miste; respira incet, inima-i bate rar pana ce vin iarasi zilele de primavara.

E in mare cinste, la francezi mai ales; e cautat ca o mancare gus­toasa. si la noi se aduc, dar obiceiul e restrans numai la cei care imita strainatatea pana si in aceasta directie.

Era o vreme cand se cultivau, anume, in gradini ingradite cu sarma deasa, se hraneau cu salata, cu legume anume cultivate pen­tru ei si facea osteneala, caci pe fiecare an se consumau in cantitati mari. Numai dintr-un sat din sudul Germaniei s-au trimis intr-un an (1908) 4 milioane de melci, la Paris.

Obiceiul e vechi. Plini povesteste ca pe vremea lui, Fluviu Lippinus se ocupa cu cresterea melcilor si ingrasarea lor, dandu-le o hrana anumita facuta din faina de grau muiata-n vin.

Melcul de vii e mare, cu scoica cenusie. Neamurile lui (Helix) sunt din cale-afara de numeroase. Scoicile lor mai mici, cu brie ru­ginii, portocalii, se gasesc pretutindeni, prin gradini, prin fanete s.a.

Adeseori pe marginea drumurilor din padurile dese te opreste-n loc un melc gol peste tot si negru ca pacura de bate la ochi cine stie de unde. Se taraste pe puntea lucie ce o asterne si se misca domol, parca nici nu-i pasa de dusmani. Nici n-are cum sa se teama, macar ca e in calea tuturor. Daca un caine, care-1 vede pentru intaia oara; socotind ca e o bucatica buna de gustat, ii vine pofta sa-1 ia in gura, il leapada repede, cu strambaturi ce arata dezgustul. Va povesti tu­turor cainilor sa nu puna cat vor trai gura pe acest melc gol.

De aceea se preumbla nesuparat; da din el un miros ca de plosnita de camp, iar carnea are un gust acru si intepator.

In schimb dusmanul lui cel mai rau e soarele. Se fereste de ar­sita, fugind in umbra frunzarului des. Soarele il usuca si-1 omoara. Tocmai din cauza indraznelii lui de a se arata ziua mare pe margi­nea drumurilor batute, sau din cauza culorii lui, in vremurile vechi era un animal cautat de vrajitorii si doftorii satelor. Tocat marunt; ca si carnea cruda de vaca, se dadea impotriva ofticii; pus pe o umflatura, se credea ca o lecuieste; negii cad daca se ung cu substanta mucilaginoasa, iute, ce acopera trupul. Azi e lasat in pace si de oameni. Un neam al lui (Limax) e insa pacostea gradinarilor. E tot lunguiet, gol peste tot, afara de o scoica subtire ca o boneta lunguiata ce o are pe spinare. Limacsii ataca mai ales frunzele de salata, facand mari stricaciuni in gradinile de zarzavat. Se cunoaste urma lor dupa gaurile rotunde taiate-n frunze, spre deosebire de urmele omi­zilor, care mananca frunza din dunga. Ziua nu se vad; stau la um­bra, sub frunze, sub pietre. De cum insereaza insa, incet-incet apuca spre gradinile cu zarzavat. Se inmultesc din cale-afara, asa incat pot ajunge periculosi pentru munca omului. Te aperi impotriva lor facand tarc cu praf de var in jurul straturilor sau aducand in gradina cateva broaste raioase, dusmanii lor naturali. Ii mananca cu nemilu­ita. In acest chip tot politia naturii este de folos. Pe uscat mai traiesc si alti melci mai marunti, cu forme variate. Mai numeroase forme se gasesc in iazuri, lacuri, unde e apa lim­pede si se afla buruieni de balta. Cea mai lesne de recunoscut este Planorbis, dupa scoica invartita ca un colac, nu in forma de con, ca la ceilalti melci. E podoaba cautata pentru acvarii. Se urca incet pe trunchiurile plantelor de apa, caci respira prin plamani; trebuie sa vina la fala apei ca sa ia oxigen din aer. Tovarasul lui in iazuri este Limnaea, cu scoica mare, sucita in spirala, lata la gura, ingustata la varf, dar atat de subtire incat e transparenta. Face si Limnaea placere elevului care o pune in acvariu, caci nu sta locului. Mai ales interesanta e, cand aluneca la suprafata apei. Pare ca patineaza cu trupul in jos.

Este unul din animalele care arata o mare variatie in privinta formei scoicii si a coloritului ei. E foarte cautat din aceasta pricina ca material pentru studierea raportului dintre fiinte si schimbarea conditiilor din mediu.

Prin marile departate, pe linga lamelibranhiate si melci, se mai gasesc moluste de alt soi, zise cefalopode, din care unele ajung pana la 14m lungime, fiind spaima luntrasilor: noroc ca traiesc in regiuni restranse, prin partile Japoniei. Din neamul cefalopodelor sunt, bunaoara, caracatita, sepia. Au in jurul capului, cu 2 ochi holbati, prelungiri in forma de brate cu multe ventuze in lung. Cand prinde un animal, s-a ispravit cu el.

La noi, in Marea Neagra, nu traiesc cefalopode. Marea noastra este altfel decat multe alte mari: Vietati traiesc numai de la fala pana la 200 m. Dincolo de aceasta adancime e cimitir intunecat, fara aer, iar apa e plina cu un gaz otravitor. Nu traieste nici o vietate, afara de cateva soiuri de microbi.

Caracatita, comuna in Marea Mediterana, nu se incumeta sa treaca si in Marea Neagra.

In schimb, in marile trecute care acopereau pamantul larii noas­tre, traiau multe cefalopode. Scoicile lor pietrificate se gasesc in ma­lurile stancoase de la Harsova, la Svinita, la Strunga, in Bucegi, in Hasmasul Mare. Amonitilor, cefalopode cu scoica incolacita, poporul le-a dat numele de serpi impietriti; belemnitilor, alte cefalopode din neamul sepiei, le-a spus coada de sarpe.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

„Vagabondul brazilian”: cel mai veninos pãianjen din lume


Pânã în prezent, cercetãtorii au reuºit sã identifice circa 40.000 specii de pãianjeni clasificaþi în 109 familii. Fiinþe extrem de interesante, cu o vechime considerabilã pe Terra, pãianjenii au fascinat mereu ºi continuã sã fascineze oamenii ºi la ora actualã. De un interes deosebit se bucurã speciile de pãianjeni cu potenþial periculos pentru oameni. Între toate aceste genuri, se detaºeazã din mulþimea de arahnide mortale pãianjenii din genul Phoneutria, iar printre ei se distinge teribilul Phoneutria fera - cel mai veninos pãianjen din lume.




Când moartea are sub 5 centimetri...


Phoneutria nigriventer, sau pãianjenul vagabond brazilian, cum este denumit de iubitorii de arahnide, este cel mai periculos ºi veninos pãianjen de pe Pãmânt. Da, ºtim cã am mai menþionat acest lucru, dar pãianjenul în cauzã are un potenþial letal atât de înfricoºãtor, încât acest aspect meritã menþionat oricât de des în rândurile tuturor articolelor care îl trateazã.

De fapt, nici una dintre cele 8 specii de pãianjen din genul Phoneutria (ce nume inspirat! - înseamnã ucigaºã în limba greacã) nu este potrivit pentru pet shopuri sau pentru colecþiile particulare ale iubitorilor de arahnide. Orice evadare accidentalã a vagabondului brazilian se poate transforma într-o tragedie, sau chiar mai multe, dacã þinem cont de agresivitatea nativã a acestor specii.

Denumiþi cumva impropriu vagabonzi "brazilieni", pãianjenii Phoneutria trãiesc în toatã zona tropicalã a Americii Centrale ºi de Sud. Tot ca o informaþie pentru pasionaþi, pãianjenii vagabonzi aparþin familiei Ctenidae, iar numele de vagabonzi li s-a tras de la obiceiurile lor. Vagabonzii brazilieni sunt activi în special pe timpul nopþii, când, spre deosebire de alþi pãianjeni care îºi întind pânzele ºi aºteaptã rãbdãtori sã pice o pradã, aceºtia cutreierã neostoit terenul în cãutarea nenorocoaselor victime.

Pe timpul zilei, pãianjenii genului Phoneutria se ascund în interiorul muºuroaielor de termite, sub truchiuri cãzute de copaci sau pietre. Una dintre specii, Phoneutria nigriventer, este temutã pentru obiceiul sãu de a frecventa locuri întunecoase ºi umede, situate în preajma aºezãrilor umane. Mai este cunoscut ºi sub denumirea de "pãianjen de banane", în baza obiceiurilor sale de a se ascunde în ciorchinii de banane.
Cumpliþii reprezentanþi ai genului Phoneutria nu sunt niºte tarantule, în ciuda tentaþiei de a-i asemãna cu uriaºii pãianjeni pãroºi.

Din contrã, înfãþiºarea lor este relativ modestã, faþã de potenþialul mortal pe care îl prezintã. Tarantulele sunt, în general, inofesive pentru oameni ºi sunt vânãtori de ambuscadã, spre deosebire de vagabonzii brazilieni care îºi urmãresc ºi "aleargã" la propriu prãzile.

Lungimea corpului acestor pãianjeni este cuprinsã între17-48 milimetri, iar anvergura picioarelor poate atinge 13-15 centimetri. Pentru pasionaþi, meritã menþionat faptul cã pãianjenii Phoneutria sunt uºor de confundat cu cei din genul Cupiennius, ambele genuri prezentând peri roºcaþi pe abdomen. Vagabonzii brazilieni au 8 ochi, la fel ca majoritatea arahnidelor, dintre care doi sunt mai mari decât restul. Au picioare pãroase ºi puternice, iar chelicerele lor terminate în "colþi" adãpostesc glandele care conþin unul dintre cele mai toxice veninuri prezente în întreaga lume a animalelor.

Când se simt ameninþaþi de vreun pericol, chelicerele lor cu rol de fãlci devin roºii, parcã de furia arahnidului, ºi sunt expuse vizibil ca un semn clar de ultim avertisment înainte de atac. Au un vãz excelent, precum toþi prãdãtorii de urmãrire, care se hrãnesc cu prãzi active.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Campionul din paginile Guiness Book


Pãianjenul din specia Phoneutria fera a fost recunoscut de specialiºti drept cel mai veninos pãianjen din lume, figurând cu acest titlu ºi în ediþia din anul 2012 a prestigioasei Guiness Book of World Records.

Pentru amatorii de cãlãtorii exotice trebuie menþionat faptul cã temuþii reprezentanþi ai genului Phoneutria trãiesc în pãdurile ºi zonele umede din Republica Dominicanã, Costa Rica, nordul Argentinei, Columbia, Guiana Francezã ºi Republica Guyana, Ecuador, Peru, Bolivia, Paraguay ºi, evident, Brazilia, stat care adãposteºte cele mai mari populaþii ale acestor arahnide.
Recent au fost semnalaþi ºi în Chile ºi Uruguay, cel mai probabil fiind introduºi de oameni.

Cel mai important atribut al lor este, evident, veninul!

Veninul celei mai periculoase specii P. fera conþine o neurotoxinã extrem de puternicã, denumitã PhTx3. Odatã pãtrunsã în organismul prãzilor sau al omului, aceastã toxinã acþioneazã ca un blocant al canalelor de calciu, afectând dinamica glutamatului ºi a calciului la nivelul sinapselor neuronale. Veninul provoacã dureri intense ºi inflamaþii, datoritã unui efect excitant asupra receptorilor de serotoninã 5-HT4 din nervii senzitivi.

Aceastã stimulare senzorialã a nervilor duce la eliberarea unor neuropeptide care declanºeazã inflamaþii ºi dureri atroce. În concentraþii letale, neurotoxina provoacã pierderea controlului muºchilor ºi dificultãþi de respiraþie, ceea ce duce la paralizie ºi moarte prin asfixiere.

Pe baza experimentelor de laborator efectuate pe ºoareci, a reieºit cã veninul pãianjenului vagabond brazilian este mult mai puternic decât cel al pãianjenului vãduva neagrã.
Odatã ce un vagabond brazilian a muºcat un om adult, acesta moare într-un interval de 2-12 ore, depinde de cantitatea de venin pe care pãianjenul a apucat sã o injecteze prin colþii cu care sunt dotate chelicerele. În final, pe lângã asfixiere, victima suferã ºi un atac de cord fatal.


Cel mai periculos pãianjen ºi erecþiile de nedorit

Cu toate cã este "cel mai mortal" pãianjen din lume, riscul pentru oameni nu este legat neapãrat de puterea veninului. Un studiu recent a descoperit cã pãianjenii vagabonzi injecteazã venin doar într-una din trei muºcãturi, arahnidele fiind foarte grijulii cu risipirea acestei secreþii, preþioasã pentru ele, deoarece producerea ei presupune consum de energie. În plus, armãtura bucalã este adaptatã pentru prãzi de dimensiuni mici, nu pentru atacarea unor mamifere mari (cum este ºi omul).

Adevãratul pericol este legat de comportamentul activ, cãlãtor, al acestor pãianjeni, în combinaþie cu rãspândirea ºi îndesirea populaþiilor umane. În arealele dens populate de oameni, pãianjenii cautã adãpost pe timpul zilei în locuri unde contactul accidental cu oamenii devine doar o chestiune de timp. Ferindu-se de lumina soarelui, se ascunde în interiorul caselor, al apartamentelor ºi automobilelor, în interiorul hainelor ºi al încãlþãmintei, în depozite, garaje sau grãmezi de lemne.

Trãieºte, în medie, între 1-2 ani ºi este mai vizibil în timpul perioadei de împerechere, adicã din luna aprilie pânã în iunie. Cum nu vâneazã cu ajutorul unei clasice pânze, femela de pãianjen vagabond brazilian se foloseºte de mãtasea secretatã pentru a confecþiona niºte "saci" în care îºi depoziteazã ouãle. Sacii respectivi sunt apoi depozitaþi în locuri acunse, unde puii eclozeazã în relativã siguranþã.

Un efect neaºteptat al muºcãturii acestor pãianjeni, în cazul în care victima umanã este un bãrbat, constã în stãri de priapism (priapismul este o afecþiune sexualã care constã în erecþii cvasi-permanente, nenaturale ºi dureroase). Erecþiile provocate de muºcãturi sunt extrem de inconfortabile, dureazã ore în ºir, iar dacã omul scapã cu viaþã, poate rãmâne impotent. Veninul conþine oxid nitric care acþioneazã ca un puternic agent dilatator al venelor ºi arterelor, urmat de un flux sangvin sporit în penis, manifestat prin nesfârºitele erecþii dureroase.

"Erecþiile sunt efecte secundare care afecteazã toate victimele [de sex masculin, n.r.] muºcate de pãianjenii vagabonzi. Sunt insuportabil de dureroase, iar victimele trec prin momente dificile. În prezent, cercetãm veninul pãianjenului pentru a sintetiza un medicament eficient ºi sigur în tratarea cazurilor de impotenþã", declarã cercetãtorul Romulo Leite, din cadrul Medical College, statul Georgia.

Cum ºtiinþa încã nu a sintetizat încã medicamentul-minune produs din veninul celui mai periculos pãianjen ºi nici nu a creat un ser eficient contra muºcãturilor, cavalerii cu chelicere ai clanului Phoneutria trebuie sã rãmânã în mediul lor ambiant.

Iar dacã ajung printre oameni, condiþiile în care sunt þinuþi trebuie sã respecte în modul cel mai riguros toate regulile de siguranþã care se impun pentru animale cu asemenea potenþial periculos.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Desertul Sahara


Sahara cu cele 9.000.000 km² este deșertul cel mai mare de pe Pãmânt. Ea cuprinde o treime din Africa, aproximativ suprafața Statelor Unite ale Americii, sau de 26 ori mai mare decât suprafața Germaniei. Acest deșert uscat se întinde de la țãrmul Oceanului Atlantic pânã la Marea Roșie alcãtuind un trapez cu o lãțime în vest de 4.500 - 5.500 km, iar în nord-sud cu latura de 1500 - 2.000 km. Cea mai mare parte a pustiului este stâncoasã (Hamada) cu pietriș (Serir), pustiul de nisip (Erg) ocupând o suprafața mai redusã.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Etimologie

Denumirea Sahara provine din limba arabã - „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnã „deșertul de nisip”. O altã ipotezã este aceea cã provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” ce înseamnã sterp, steril. Romanii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deserta” ca ținut nelocuit, pãrãsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert”, iar în secolul al XIX-lea a primit denumirea de azi - „Sahara”. Arabii denumesc Sahara „Bahr bela ma” ce ar însemna „Mare fãrã apã”.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Așezare

Deșertul Sahara ocupã aproape în întregime nordul Africii, extins pe 5630 km de la vest la est, respectiv de la Oceanul Atlantic și pânã la Marea Roșie, și pe 1930 km de la nord la sud, de la Munții Atlas și țãrmul Mãrii Mediterane și pânã în zona savanelor din regiunea Sudan. În sens restrâns, se întinde în est numai pânã la Valea Nilului; deșertul de la est de Nil, pânã la Marea Roșie, este cunoscut sub numele de Deșertul Arabiei. Sahara ocupã mari porțiuni din statele Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Sudan și o micã parte din Senegal și Burkina Faso.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Geografie


Clima este tropical-deșerticã, cu temperaturi medii ridicate (38 °C), deosebit de fierbinte și uscatã; vântul dominant tot timpul anului este vântul Pasat, un vânt uscat ce aduce ploi rare. Variațiile mari de temperaturã de la zi la noapte care au atins in unele cazuri 45°C(noaptea 5°C - ziua 50°C) au determinat formarea deșertului. Iarna, pe timpul nopții temperatura scade pânã la -10 grade, pe când vara atinge în timpul zilei 58 de grade Celsius. Precipitațiile sunt reduse (20-200 mm/an) și amplitudini termice diurne foarte mari (30 °C în aer și 70 °C pe sol). Temperatura medie a lunii ianuarie este de +10 °C, iar a lunii iulie 35 °C. Temperatura maximã absolutã a fost înregistratã în septembrie 1922 la Al-'Azīzīyah (Libia), iar minima absolutã -18 °C (pe timp de noapte). Sahara este o regiune endoreicã, lipsitã de cursuri de apã permanente, rețeaua hidrograficã fiind reprezentatã prin ueduri, care se umplu cu apã în timpul ploilor ocazionale.

Munții din Sahara sunt: Hoggar, Tassili n'Ajjer și Tibesti cu vârful Emi Koussi (3415 m), și sunt de asemenea gropi (cratere) fãcute de meteoriți, cea mai mare atingând diametrul 31km

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Geologie

Fundamentul cristalin, acoperit de gresii și calcare paleozoice, mezozoice și terțiare, apare la suprafațã în vest, precum și în masivele muntoase centrale. Sunt caracteristice dunele de nisip, hamadele (în zonele montane și în platourile vulcanice din Libia și din Mauritania), regurile și ergurile.

Cercetãtorii deșertului au stabilit prin studiul rocilor, fosilelor din Sahara cã în acest ținut în trecut (o perioadã de milioane de ani) au fost perioade diferite succesive „umede” și „uscate”. Faptul cã au fost zone cu o vegetație mai bogatã este dovedit și de o serie de „picturi pe stânci” din vadul râului uscat Vadi sudul Egiptului și nordul Sudanului, (Nubia). Deșertul are în general douã tipuri de climat: subtropical uscat în nord și tropical uscat în sud.

Climatul subtropical uscat din nord este cauzat de temperatura constantã ridicatã datoratã Tropicului Racului, iernile sunt considerate reci pentru condițiile de deșert cu o medie de 13° C. Verile sunt foarte fierbinți cu temperatura maximã înregistratã de 58° C. Precipitațiile sunt de aproximativ 76 mm/an. Ele cad îndeosebi din decembrie pânã în martie, și aproape deloc în mai-iunie. În luna august se înregistreazã cele mai multe furtuni de nisip.

Climatul tropical uscat al regiunii sudice este dat în general de o masã de aer continental stabil și o masã instabilã de aer marin. Temperatura medie în aceastã regiune este de 17.5° C. Precipitațiile medii anuale în aceastã zonã sunt în general de 5 inch și poate apãrea zǎpadã în zonele mai înalte, în zona vesticǎ a regiunii tropicale. Curentul reduce semnificativ precipitațiile și scade temperatura medie crescând umiditatea și probabilitatea de a se înregistra ceațã.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Zãcãminte

Nordul Saharei dispune de numeroase bogãții naturale. Petrolul și gazele naturale sunt extrase din Algeria, Libia și Tunisia, iar fierul și fosforitele, din Mauritania și Sahara Occidentalã. Alte zãcãminte existente: sare, cãrbuni, cupru, mangan, uraniu, plumb, volfram, titan și zinc.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Istoric

În perioada neoliticã o parte a deșertului era mai umedã decât azi, ceea ce a determinat formarea culturilor de pe valea Nilului, Eufratului, și valea Tigrului. În secolul al VI-lea î.Hr. locuitorii acestei regiuni se ocupau cu agricultura și abia în secolul al II-lea î.Hr. cu creșterea cailor (conform picturilor din peșteriile din Egipt Anatolia, bazinul mãrii Egee). În Epoca Bronzului în secolul al XVI-lea î.Hr. s-au perfecționat armele de luptã, introducându-se carele de luptã (rãzboi). În timpul faraonului Ramses al III-lea sunt amintite 92 care de rãzboi, 184 de cai, luate ca pradã de rãzboi în campania militarã din Libia. În secolul I î.Hr. începe perioada uscatã a Saharei ceea ce a determinat diminuarea treptatã a agriculturii și creșterii animalelor. Prin cucerirea Egiptului de cãtre asirieni în secolul al VII-lea î.Hr. ajunge cãmila în Africa, înlocuind treptat calul; în timpul lui Ptolomeu este deja dezvoltatã creșterea cãmilelor. În Sahara centralã din secolul al V-lea î.Hr. înflorește imperiul Garamantului, un oraș de oazã care face un comerț intensiv cu bazinul mãrii mediterane (greci, romani), acest imperiu fiind mai târziu cucerit de arabi.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Populație

Populația rarã a Saharei constã în special din arabi, berberi, mauri; pe lângã aceștia sunt neamurile tubu și tuaregilor (60%). Pe lângã creșterea animalelor care era pânã în secolul al XIX-lea, comerțul cu caravanele prin deșert a devenit o importantã ramurã economicã a acestor popoare nomade. Regimul statelor din aceastã regiune încearcã sã determine populația nomadã de a se stabili în localitãți, ceea ce a dus la o serie de conflicte. Structura populației este influențatã și de descoperirea zãcãmintelor de țiței și gaz natural, apãrând în partea nordicã a deșertului o serie de așezãri noi. În vestul deșertului Libiei sunt regiuni mari din deșert fãrã populație.
Vegetație

Vegetația este xerofilã, rarã și cuprinde circa 1000 de specii. În cele circa 90 de oaze mari se cultivã curmali, legume, cereale, etc.
Faunã

Fauna este foarte sãracã: scorpioni, șopârle, serpi, vulpi de deșert, struți. Spre margini pãtrund uneori animale de desert.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Pe vremea când Sahara era verde ºi roditoare...

Sahara! Pentru oricine, cuvântul acesta evocã deºertul: un pustiu de nisip ºi piatrã, cu soare arzãtor, o lume aproape sterilã, încinsã ºi uscatã pânã la nimicirea a tot ce e viu. În obstinaþia cu care ne agãþãm de aceastã imagine, uitãm cã în Sahara existã totuºi viaþã – câteva animale ºi plante miraculos adaptate acestor condiþii extreme -, cã existã ºi oaze în care apa hrãneºte plantaþii, animale ºi oameni ºi ocroteºte de secole viaþa în aºezãri umane. Cu atât mai puþin ne-am putea imagina întreaga Saharã ca pe o câmpie verde ºi fertilã. ªi totuºi, acest þinut, care e acum, pentru noi toþi, DEªERTUL, a fost cândva – în urmã cu câteva mii de ani –, o imensã întindere înverzitã, mustind de sevã, miºunând de animale ºi locuitã de oameni ce se bucurau de aceastã abundenþã ºi trãiau pe seama ei. Ce s-a întâmplat cu acel paradis?
Barcelona de la 87€ › Rezervã bilete de avion prin

Ultima perioadã de luxurianþã a Saharei a durat de acum aproximativ 7.500 de ani pânã în urmã cu vreo 3.000 de ani. Dar, oricât de neobiºnuit ne-ar pãrea, comparativ cu starea actualã a acestei regiuni, nu a fost un eveniment unic. A fost un episod dintr-un "serial": mai multe astfel de perioade s-au succedat în istoria geologicã a regiunii. Faze în care Sahara a fost verde ºi umedã au alternat cu perioade uscate, în care Sahara a cãpãtat înfãþiºarea deºerticã pe care i-o cunoaºtem azi, uneori devenind un deºert chiar mai întins decât în prezent.

Cu ajutorul datelor geologice, oamenii de ºtiinþã au putut identifica mai multe astfel, de perioade umede, dintre care trei s-au succedat în nordul Africii în decursul ultimelor 120 de milenii ºi au avut un impact semnificativ asupra biodiversitãþii celor trei continente ale Lumii Vechi.

Pluvialul Abbassia a început acum aproximativ 120.000 de ani ºi a durat ca. 30.000 de ani.
A urmat o lungã perioadã secetoasã, dupã care, acum 50.000 de ani, în Paleoliticul superior, a început un nou interval cu ploi abundente, care a durat cca. 20.000 de ani, încheindu-se în urmã cu 30.000 de ani.
Cea mai recentã perioadã umedã a survenit în perioada neoliticã; specialiºtii o numesc subpluvialul neolitic. În acest interval, au cãzut precipitaþii bogate (deºi nu atât de abundente ca în cele douã perioade umede precedente, de unde ºi denumirea de subpluvial datã acestei ultime perioade ploioase). Subpluvialul neolitic a survenit dupã încheierea ultimei perioade glaciare; cauza ar fi fost, spun climatologii, o modificare a înclinãrii axei Pãmântului, care a apropiat planeta de Soare, suficient pentru a duce la creºterea temperaturilor. Paradoxal, primind mai mult Soare, Sahara a devenit mai umedã, datoritã formãrii musonilor: aerul de deasupra uscatului, încãlzindu-se, se ridica, fiind înlocuit de aer venit dinspre ocean, mai rãcoros ºi mai umed, care aducea ploaie. Aceste schimbãri în regimul musonilor au fãcut ca, timp de mii de ani, aceste vânturi umede sã aducã ploi îmbelºugate deasupra Saharei.

Începând în urmã cu 7 milenii, acest fenomen s-a manifestat puternic (cu cãderi abundente de precipitaþii) timp de 2000 de ani, dupã care intensitatea a scãzut treptat, pânã la instalarea unei perioade secetoase, în urmã cu cca. 3.500 de ani. De atunci, regiunea s-a aridizat treptat, iar Sahara a (re)devenit deºertul pe care îl cunoaºtem azi.

În cursul acestei ultime perioade umede, civilizaþia umanã se dezvoltase considerabil în nordul Africii, iar acest ultim pluvial a avut o mare importanþã pentru populaþiile umane din aceastã regiune. În timpul lui, au prosperat aºezãrile ºi activitãþile oamenilor. Dupã încheierea lui, de la un secol la altul deºertul s-a extins, forþând oamenii sã se retragã spre marginile Saharei sau sã se refugieze în puþinele oaze rãmase verzi.

Dar, în cele câteva milenii de abundenþã, regiunea aceasta ar fi pãrut oricui un paradis fremãtând de viaþã. Lacurile erau mult mai mari, existau mai multe râuri, iar vegetaþia verde, luxuriantã, acoperea câmpiile ºi colinele. În zonele înalte din mijlocul Saharei, azi niºte dealuri sterpe ºi pietroase, pantele erau acoperite de pãduri de stejari ºi nuci, de tei ºi ulmi, de mãslini, ienuperi ºi pini, spune Roland Oliver, profesor de istorie africanã la Universitatea din Londra. Apele pline de peºti curgeau prin câmpii înierbate, pe întinderea cãrora miºunau milioane de animale.

Elefanþi, girafe, bivoli, fel de fel de alte erbivore prosperau pe seama vegetaþiei bogate, a cãrei creºtere era susþinutã de abundenþa de ploi. Sahara era o savanã vibrând de viaþã, aºa cum sunt savanele de azi ale Africii în anotimpul ploilor.

Mostrele de artã rupestrã pãstrate pânã azi, cum sunt faimoasele fresce de la Tassili n'Ajjer (Algeria) sau cele de la Akakus (Libia) aratã cã în acele zone - azi aflate în plin deºert arid ºi fierbinte - trãiau astfel de animale: unele dintre ele pot fi cu uºurinþã recunoscute în reprezentãrile de pe suprafaþa stâncilor.


Sahara verde de atunci gãzduia ºi specii care, între timp, au dispãrut, reprezentanþi interesanþi ai megafaunei, precum Sivateherium ºi Pelorovis.

Sivatherium era un erbivor impozant, o rudã a girafelor, întrucâtva asemãnãtor cu okapi actual (un alt mamifer înrudit cu girafa). Sivatherium avea însã, ca trãsãturã distinctivã, douã perechi de "coarne" osoase, prelungiri osoase ale craniului - unele drepte, cum sunt corniþele girafelor actuale, însã mai lungi, ºi încã douã, în spatele acestora, dezvoltate rãmuros, dând animalului o înfãþiºare unicã, ieºitã din comun chiar ºi printre speciile contemporane lui.


Cât despre Pelorovis, aceasta era o specie de bovinã sãlbaticã, impresionantã prin lungimea coarnelor sale, de peste un metru.



Amândouã aceste specii au dispãrut în urmã cu cca. 5000 de ani, foarte probabil ca urmare a modificãrii habitatului, a transformãrii raiului verde de atunci în infernul pârjolit de soare de astãzi.


Aceastã alternanþã de stãri ale þinutului saharian, de la câmpia mãnoasã la deºert, a favorizat, spun specialiºtii, rãspândirea speciilor de animale ºi plante din Africa în Eurasia ºi invers (prin puntea de uscat ce uneºte ºi azi cele douã continente, în nord-estul Egiptului) ceea ce explicã existenþa unor specii comune celor douã continente. Este aºa-numita teorie a pompei sahariene: în perioadele ploioase, populaþiile de animale rãmâneau izolate în vãile unor râuri sau alte zone ceva mai ospitaliere, la mari distanþe unele de celelalte, pe când în perioadele ploioase, speciile de animale se rãspândeau cu uºurinþã pe suprafeþe mari ale fiecãrui continent ºi puteau chiar migra de pe un continent pe altul.

Oamenii Saharei de acum 5 milenii trãiau în aºezãri ridicate pe malul apelor, bucurându-se de o abundenþã de peºti, moluºte, pãsãri de apã ºi diverse mamifere, care le asigurau hrana. Aceste comunitãþi riverane desfãºurau o intensã activitate de vânãtoare ºi pescuit, de adunare a plantelor sãlbatice (inclusiv cereale), de olãrit ºi confecþionare a uneltelor. Au existat controverse între specialiºti, privind modul de viaþã al acestor populaþii; erau vânãtori-culegãtori sau agricultori, sedentari sau nomazi? Cele mai recente descoperiri sugereazã cã era vorba despre vânãtori-culegãtori care nu erau în totalitate sedentari.

Dar, pe mãsurã ce climatul umed a fost înlocuit de cel arid, populaþiile s-au adaptat unor noi moduri de viaþã, multe devenind sedentare ºi apucându-se de creºterea animalelor ºi cultivarea unor plante. Foarte slab populatã azi, Sahara adãposteºte totuºi aºezãri umane, chiar ºi în regiuni aride, mãrturie a puterii de adaptare a speciei umane la condiþii dificile.

Oare recentele schimbãri climatice, ce vor avea drept consecinþã probabila deºertificare a unei bune pãrþi a Europei sudice în urmãtoarele decenii, ne vor impune un efort de adaptare similar?

Spre deosebire de oamenii Neoliticului, noi suntem, se pare, responsabili parþial de ceea ce se întâmplã cu clima Pãmântului. Va fi nevoie de o adaptare mult mai complexã - tehnologicã, socialã, culturalã - pentru a face faþã acestei provocãri. Vor fi necesare atât mãsuri corective, pentru a drege ceea ce noi înºine am tulburat în echilibrul planetei, cât ºi acceptarea provocãrii ºi ajustarea felului nostru de viaþã, în mãsura în care schimbãrile sunt ºi rezultatul unor fenomene naturale, ce þin de ciclurile cosmice. De la energie la agriculturã, de la migraþii la gastronomie, multe se vor schimba pânã la sfârºitul acestui secol, iar lumea de peste un veac s-ar putea sã semene cu cea de acum la fel de puþin cum seamãnã Sahara aridã ºi fierbinte de azi cu cea verde, umedã ºi roditoare de acum 5 milenii.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Apele de sub Sahara


Undeva, sub cel mai înfiorãtor ºi neprimitor deºert al lumii, se aflã depozite naturale de proporþii uriaºe compuse din apã dulce, cel mai preþios ingredient din reþeta Vieþii. De aceste depozite depinde viitorul multor þãri africane, ºi nu numai al lor. De înþelepciune noastrã, a tuturor, depinde menþinerea ciclului natural al apei pe Pãmânt. Apa devine – încet, dar sigur - cea mai cãutatã resursã naturalã.
Barcelona de la 87€ › Rezervã bilete de avion prin

Paleo-apa, soluþie pentru un viitor arid?

Fenomenul încãlzirii globale, secetele prelungite din diverse regiuni ale lumii ºi, nu în ultimul rând, creºterea continuã a populaþiei Terrei, au un impact decisiv ºi totodatã negativ asupra rezervelor de apã dulce ale planetei, apã fãrã de care viaþa, aºa cum o cunoaºtem, ar fi de-a dreptul imposibilã.

Apa curentã este, de obicei, extrasã din râuri sau lacuri, fiind folositã la toatã gama de activitãþi umane, de la apa de bãut la agriculturã ºi toate ramurile industriei. Lacurile ºi cursurile de apã reprezintã, pânã în prezent, cea mai accesibilã ºi ieftinã sursã de apã aflatã la îndemâna omului.

Apa dulce, obþinutã din apa sãratã a mãrilor ºi oceanelor, este scumpã, iar procesele complexe de desalinizare nu permit încã obþinerea cantitãþilor optime necesare pentru consumul ºi nevoile crescânde alte þãrilor din zonele deºertice, tropicale.

Dar iatã cã goana dupã apã a adus în atenþia omenirii o sursã relativ nouã - ºi pânã acum ignoratã - de apã: apa fosilã, sau paleo-apa, în limbajul specialiºtilor.

Paleo-apa este, de fapt, apã care s-a infiltrat într-un acvifer acum multe mii de ani, într-o erã geologicã demult apusã, fenomenul producându-se în condiþii climaterice ºi geo-morfologice total diferite de cele din prezent.

Aceastã apã fosilã poate rãmâne în "acviferele-fosile" timp sute de mii ºi chiar milioane de ani, fãrã a se evapora sau infiltra. Apa fosilã este, de cele mai multe ori, urmarea unui eveniment geologic major, de genul unui cutremur de pãmânt, care duce la "astuparea", la acoperirea, ºi cumva chiar la sigilarea acviferului în cauzã, care nu mai poate fi alimentat cu ape provenite din precipitaþii.

Din nefericire, paleo-apele nu sunt surse regenerabile de apã, din motive mai mult decât evidente. Odatã ce acviferul închis a fost spart prin forare, iar apa extrasã, acesta nu se mai poate re-alimenta, deoarece este în afara zonelor actuale cu pânze freatice.

Extragerea apelor din "acviferele fosile" este cunoscutã în hidrologie sub expresia de "mineritul apelor". Dacã apa unui acvifer este extrasã prin intermediul unui puþ de mare adâncime, cu o ratã care o depãºeºte pe cea de realimentare naturalã (care, în cazul acviferelor fosile este practic zero), pereþii acviferului colapseazã în cele din urmã, formând o depresiune subteranã care afecteazã pânzele freatice din zona respectivã. Studierea acestui acestui fenomen a dus la incriminarea "mineritului apelor", pe care tot mai mulþi specialiºti îl considerã vinovat chiar de creºterea nivelului mãrilor ºi oceanelor.

Oricât ar fi de greu de crezut, un studiu detaliat efectuat de specialiºti din cadrul Universitãþii din Utrecht, Olanda, ºi dat publicitãþii în luna februarie a anului curent, a demonstrat cã exploatarea în exces a marilor acvifere fosile din lume, a dus la creºterea volumului de apã din hidrosferã ºi este responsabilã de creºterea cu o pãtrime a nivelului Oceanului Planetar, de la începutul secolului XX, pânã în prezent.

"Marea" de apã dulce de sub Sahara

Mari acvifere fosile sunt cele de sub Marile Câmpii nord-americane (rezervorul fosil de la Ogalalla), cel de sub deºertul Kalahari, cel de sub deºertul Thar sau chiar Lacul Vostok, un uriaº lac subglaciar, ascuns de gheþurile perene ale Antarcticii.

Dar cel mai voluminos acvifer strãvechi din lume este situat, paradoxal, sub cel mai mare ºi mai cumplit deºert din lume, Sahara.

Acest "zãcãmânt" de apã, Sistemul Nubian, este - forþând puþin termenul - o micã mare subteranã de apã dulce, aflatã în adâncimile Saharei.

A fost descoperit în anii 1950, în urma prospecþiunilor pentru noi surse de petrol de pe teritoriul Libiei.

Astfel, în cel mai arid loc de pe Terra, apa fosilã a devenit mai valoroasã decât combustibilii fosili, cãutaþi iniþial de libieni.

Libia, cu teritoriu saharian în cea mai mare parte, primeºte anual mai puþin de 100 mililitri de apã din precipitaþii, deci descoperirea imensului rezervor este un factor care a va impulsiona dezvoltarea umanã ºi chiar agricultura într-o regiune destul de puþin propice vieþii.

Imensul acvifer sub-saharian a apãrut în secvenþe sedimentare, ale cãror vârste se întind din Paleozoicul târziu pânã în Cretacic, dupã care, în urma altor miºcãri ale scoarþei terestre, au fost realimentate cu apã în Holocenul timpuriu. Atunci, în Holocen, realimentarea a fost favorizatã ºi de climatul foarte umed existent în Sahara acelor timpuri.

Acviferul de dimensiuni uriaºe se întinde sub teritoriile a patru þãri: Sudan, Ciad, Egipt ºi Libia.

Experþii care l-au investigat susþin cã are un volum de cel puþin 150.000 kilometri cubi de apã dulce.

Extrem de bucuros în urma descoperirii, preºedintele de atunci al Libiei, Moammar Gaddafi, a lansat în anul 1984 aºa-numitul The Great Man-Made River Project, un sistem colosal alcãtuit din conducte, rezervoare, pompe ºi sisteme performate de forãri la mare adâncime, o uriaºã infrastructurã tehnologicã destinatã acoperirii necesitãþilor de apã ale unei populaþii umane de 70 milioane de persoane.

Cele 1.300 de puþuri de mare adâncime care strãpung nisipurile Saharei libiene, extrag zilnic aproximativ 6,5 milioane metri cubi de apã. O conductã colosalã, cu diametrul de 4 metri ºi lungimea de 4.000 kilometri, cea mai mare conductã de apã dulce din lume, transportã preþioasa apã spre oraºele libiene din nordul þãrii.

Giganticul proiect a costat peste 20 miliarde USD, iar specialiºtii estimeazã cã va rãmâne în funcþiune ºi în urmãtorii 50 de ani, de apa extrasã din subsolul Saharei depinzând nu doar Libia, ci ºi þãrile înconjurãtoare.

În final, chiar ºi la ora actualã, cu toatã tehnologia disponibilã, nu s-a stabilit încã adevãrata capacitate a acviferului fosil nubian.

Noi speranþe pentru þãrile predominant deºertice apar în urma veºtilor care anunþã descoperirea de noi ºi noi acvifere fosile, ascunse timp de milenii sub necruþãtoarele nisipuri încinse de forþa tot mai mare a Soarelui.

În aceastã direcþie, proiectul AQUIFER dezvoltat de Agenþia Spaþialã Europeanã, se bazeazã pe imaginile de satelit, coordonate ºi interpretate de geofizicianul Stefan Saradeth, coordonatorul proiectului.

Americanii nu se lasã nici ei mai prejos ºi, la scurt timp dupã lansarea ambiþiosului proiect european, ºi-au pregãtiti propriul program, intitulat NASA's Gravity Recovery and Climate Experiment (GRACE), destinat identificãrii ºi studierii a noi acvifere de mare adâncime.

Recent, un alt acvifer strãvechi a fost descoperit în subsolul Iordaniei, o altã þarã deºerticã care se confruntã cu lipsa stringentã de apã.

Acviferul Disi, situat la graniþa cu Arabia Sauditã, poate livra Iordaniei ºi þãrilor vecine o cantitate de 99 milioane metri cubi de apã anual. Americanii au finanþat un proiect de cooperare cu statul iordanian, proiect în valoare de 600 milioane USD, dar proiectul întâmpinã, deocamdatã, dificultãþi venite dintr-o direcþie nebãnuitã.

Specialiºtii au descoperit cu stupoare cã apele fosile din acviferul de la Disi au un nivel de radiaþii de 20 de ori mai mare decât nivelul maxim admis pentru apa potabilã. Apa a fost contaminatã de straturile de gresii, roci care, de-a lungul milioanelor de ani, au eliberat în apã elemente radioactive.

Cel care a descoperit problema, geochimistul Avner Vengosh din cadrul Universitãþii Duke, susþine însã cã situaþia de la Disi nu este deloc una singularã: ape fosile cu nivel ridicat al radiaþiilor au fost descoperite ºi în acvifere din Israel, Egipt, Arabia Sauditã sau Libia.

Din fericire, încãrcarea radioactivã a acestui tip de ape poate fi înlãturatã în urma unui procedeu relativ simplu, dar destul costisitor, susþine profesorul Vengosh.

O problemã mai mare în cadrul exploatãrii apelor fosile constã, de fapt, în amestecul acestora cu ape sãrate, un incident des întâlnit în cadrul forãrilor de mare adâncime din deºert; astfel de incidente nedorite apar cel mai adesea în timpul exploatãrii acviferelor fosile situate în apropierea coastelor marine.

Viitorul oscileazã undeva între speranþã ºi pesimism.

Rezultatele programelor lansate de NASA ºi de Agenþia Spaþialã Europeanã au demonstrat cã omenirea foloseºte tot mai multã apã, într-un ritm cu care precipitaþiile nu pot þine ritmul. Iar acest dezechilibru a dus la scãderea nivelului apei din pânzele freatice cu 30 centimetri în intervalul 2002-2008.

Acest aspect îngrijorãtor, coroborat cu faptul cã rezervele de apã din acviferele fosile sunt finite, demonstreazã încã o datã valoarea apei, fragilitatea echilibrului natural ºi, mai ales, necesitatea stringentã a adoptãrii unor legi internaþionale în privinþa dezvoltãrii durabile.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Sahara, “cheia” primelor migratii umane


O serie de mari schimbari climatice in regiunile Sahara si Sahel au facilitat si orientat primele migratii umane in afara continentului african. Este concluzia unui studiu realizat de cercetatorii de la NIOZ Royal Netherlands Institute for Sea Research si Universitatea din Bremen, Germania.
Barcelona de la 87€ › Rezervã bilete de avion prin

Printre descoperirile cercetatorilor se numara si faptul ca in urma cu 9.000, 50.000 si 120.000 de ani, in Sahara si Sahel exista un nivel al umiditatii suficient nu doar pentru existenta unui ecosistem de preerie, ci si a unei raspandiri extinse a copacilor.

Oamenii de stiinta au studiat zacamintele marine corespondente ultimilor 200.000 de ani, si care sunt depozitate pe fundul Golfului Guineii, in Africa occidentala: vanturile puternice care provin din Sahara si Sahel transporta intr-adevar cantitati importante de pulberi, cenusa, polen, frunze, ce pot ajunge dincolo de Atlantic, dar in buna parte "aterizeaza" pe suprafata marina pentru ca apoi sa se depoziteze pe fund.

Perioadele cele mai vechi coincid exact cu epocile in care primele fiinte umane au migrat din Africa orientala in Africa septentrionala si Orientul Mijlociu, in Asia si in fine, in Europa. La acea vreme conditiile meteorologice in partea centrala a Africii de Nord au permis traversarea unei regiuni in mod normal total neospitaliera, si migratia catre alte continente.

Atunci cand clima in Sahara si Sahel a redevenit uscata, locuintorii de aici au fost constransi sa se deplaseze, ceea ce a provocat schimbari atat culturale, cat si genetice in regiuni di Africa de Nord si Orientul Mijlociu in care intre timp se stabiliseara alte populatii.

Potrivit cercetatorilor, aceste schimbari climatice ar fi la randul lor corelate cu unele variatii ale fortei sistemului de curenti oceanici - AOC (Atlantic Overturning Circulation), o teorie derivata din analiza unor resturi din schelete de foraminifere bentonice (microorganisme cu invelis calcaros) gasite in zacamintele marine. Schimbarile la nivelul AOC sunt cele care determina o modificare a raporturilor intre diferite substante chimice dizolvate in apa marii, reflectate in compozitia scheletelor de foraminifere.
Sursa: Le Scienze

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....

Chinezii sunt rugaþi sã nu mai mãnânce cu bețișoare de lemn


Conform 'GlobalPost', în China se folosesc 80 miliarde de seturi de bețișoare anual.Tendința a devenit o povarã uriașã asupra pãdurilor națiunii și parlamentarii sunt determinați sã rezolve problema.

Bo Guangxin, președintele companiei Jilin Forestry Industry Group a abordat aceastã temã într-o conferințã a Parlamentului declarând cã "trebuie sã ne schimbãm obiceiurile de consum și de a încuraja oamenii sã foloseascã propriile lor tacâmuri", conform

agenþiei naþionale de presã din China. El a adãugat cã 20 de milioane de copaci în vârstã de 20 de ani sunt necesari în fiecare an pentru a ține pasul cu cererea.

Problema nu este una actualã, impozitul de 5% pe bețișoarele de unicã folosințã care a fost perceput în 2006 a avut puțin succes în descurajarea utilizãrii lor. În 2010, Greenpeace a creat o sculpturã de artã modernã folosind 160.000 de beþiºoare, pentru a atrage atenția asupra problemei. China este cel mai mare consumator de lemn din lume și folosește atât cherestea proprie dar și din import. Cererea pentru cheresteaua strãinã crescând de trei ori din anul 2000, ºi atingând 180 milioane de metri cubi în 2011, a declarat într-un raport de anul trecut agenția londonezã pentru Investigarea Mediului.

Președintele chinez, Hu Jintao, a declarat, în 2009, la un summit ONU care dezbãtea tema schimbãrilor climatice, cã administrația sa planificã sã creascã acoperirea a 40 de milioane de hectare cu pãduri pânã în 2020, potrivit CNN.

Numai persoanele care se smulg din atracția sferelor mistico-religioase sãlbatice pot ajunge la inspiratia, ocrotirea și ajutorul Adevãratului Dumnezeu--------"Dragostea infinitã este singurul ADEVÃR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke-----http://youtu.be/s8P7Eitg9cs-------chiar daca un om este ingenuncheat ...dar inca mai are spiritul si constiinta treze...acel om este liber....