Romanul s-a nascut poet

De la: daniela_, la data 2012-06-24 09:58:32

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 08:59:17
Prima noastra intalnire

...................
sa te sterg din amintire, prost produs de calitate.

sa mai spuna cineva, ca femeia e greu de inteles... Ba mai mult...e si usor de manipulat...

Din pacate...

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: _Ingrid, la data 2012-06-24 10:14:06

De la: daniela_, la data 2012-06-24 09:58:32

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 08:59:17
Prima noastra intalnire

...................
sa te sterg din amintire, prost produs de calitate.

sa mai spuna cineva, ca femeia e greu de inteles... Ba mai mult...e si usor de manipulat...

Din pacate...

pacate, pacate....dar macar sa le faca cu folos...

Daniela

De la: daniela_, la data 2012-06-24 10:19:05

De la: _Ingrid, la data 2012-06-24 10:14:06

De la: daniela_, la data 2012-06-24 09:58:32

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 08:59:17
Prima noastra intalnire

...................
sa te sterg din amintire, prost produs de calitate.

sa mai spuna cineva, ca femeia e greu de inteles... Ba mai mult...e si usor de manipulat...

Din pacate...

pacate, pacate....dar macar sa le faca cu folos...

mai ce ne lipseste clipitul din gene

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 08:59:17
Prima noastra intalnire

Prima noastra intalnire s-a-ntamplat la malul marii,
indraznet mi-ai luat mana, pana-n faptul inserarii.
In singuratatea noastra mi-ai dat primul tau sarut
eu nu m-am impotrivit, m-asteptam si chiar l-am vrut.
De la crestet in picioare am simtit fiorul sfant,
de nu ma luai in brate cadeam pluta la pamant.
Ne-am iubit c-o nebunie, de-atunci, noptile intr-una,
martori ne erau nisipul si iscoditoare, luna.
Impreuna, mana-n mana, peste valuri alergam
si in noptile de taina fericiti ne-mbratisam.
Eu voiam sa opresc timpul, clipelor sa pun repaus,
sa te-nchid in vesnicie, bunul meu de pret, adaus.
Un trofeu, in permanenta, asezat pe piedestal,
sa-mi ramana la el ochii ca-n oglinda de cristal.
Astfel imi cream eu vise, cu tot gandul meu nebun,
ca-mi gasisem fericirea, a doua zi aveam sa-ti spun.
Dar te-am vazut cu sotia, cu al vostru copilas.
Ai fi meritat o scena insa te-am simtit un las.
Orisice puteai sa-mi spui; ca a fost o aventura,
dar te-ai temut de-o privire cu o-ndreptatita ura.
Tu ai preferat tacerea , in ochi n-ai vrut sa privesti,
poate te-a oprit minciuna, cand spuneai ca ma iubesti.
Nu imi refulez trairea, o femeie mereu iarta,
amintirile nu-si uita, pacalita-i doar odata.
Dar ma intreb si eu mirata? Nevasta te crede fidel?
Sau ea isi cunoaste poama si se poarta tot la fel?
Timpul imi va fi bun sfetnic, amagirile uitate,
sa te sterg din amintire, prost produs de calitate.

Mi-a placut poemul! Cunoscand puterea ta de creatie, nu mai enumar in ce consta frumusetea versului dar, de ce oare mi-am amintit de prima intallnire de la malul marii? De prima renuntare atat de evidenta in partea a doua a poemului?

Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos; marile evenimente sentimentale sunt intotdeauna esecuri. Dorina

De la: _Ingrid, la data 2012-06-24 10:21:37

De la: daniela_, la data 2012-06-24 10:19:05

De la: _Ingrid, la data 2012-06-24 10:14:06

De la: daniela_, la data 2012-06-24 09:58:32

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 08:59:17
Prima noastra intalnire

...................
sa te sterg din amintire, prost produs de calitate.

sa mai spuna cineva, ca femeia e greu de inteles... Ba mai mult...e si usor de manipulat...

Din pacate...

pacate, pacate....dar macar sa le faca cu folos...

mai ce ne lipseste clipitul din gene

inlocuim cu

Daniela

De la: sandu60, la data 2012-06-20 21:21:07Presarate in flori de gheata
Stelele isi pierd sclipirea
Si se risipesc in ceata
Cand spre cer indrepti privirea

Gauri negre nepatrunse
Iti sunt ochii-n licar tandru
Doar privirile-mi aprinse
Strapung ca un policandru

In al nostru joc se-ascunde
Inocenta in chip salbatic
Simtaminte tremurande
Percepute-s telepatic

Cu imbratisari flamande
Te cuprind intre dulci soapte
Buzele alunecande
Te alinta-n toi de noapte

In mine ai zavorat totul
Doar chipu-ti descatuseaza
Ai descantat chiar si mitul
Fetelor care danseaza

In cant cauta menirea
Ielele si-n dansuri sumbre
Isi blesteama zamislirea
Tu esti raza, ele umbre

Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos; marile evenimente sentimentale sunt intotdeauna esecuri. Dorina

De la: lenacata, la data 2012-06-21 14:37:19stai linga mine toata noaptea,
priveste luna cum rasare.
si peste cina de pe masa
te-apleaca pentru o sarutare.

nu te uita ca sint sfioasa
si ochii tai ti-i ocolesc,
priveste dincolo de astru
ce simplu scrie -te iubesc.

in dragostea ta ma inveleste,
hraneste-ma cu al tau sarut,
vezi, luna geloasa priveste,
acopera-ma cu al tau trup.

Frumoasa, gingasa, plina de dorinta!

Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos; marile evenimente sentimentale sunt intotdeauna esecuri. Dorina

De la: daniela_, la data 2012-06-23 11:29:32În portul meu, deschis spre mare

Ai ancorat din întâmplare,
Cãlãuzit doar de o stea,
În portul meu, deschis spre mare,
Pe care nimeni nu-l ºtia.

ªi toate marile ispite
Ce pân’ atunci mi le-am dorit,
Erau doar gânduri irosite
În clipa când te-am întâlnit.

Þi-am spus ”rãmâi” din prima searã.
Clepsidra aº fi vrut s-o sparg
La presimþirea mea bizarã…
Uram plecãrile în larg.

Ne-am împletit, gândind molatec,
Cadenþa trupurilor vii
Ce s-au dezlãnþuit sãlbatic
În zorii palizi, vineþii.

Nãdãjduiam sã-þi ia furtuna
Corabia ce te-aºtepta,
Sperând cã pentru totdeauna
Ai sã rãmâi în casa mea.

Cu ochii tulburi de-ndoialã
Te-am întrebat de mã iubeºti…
ªi o minciunã chiar banalã
O crezi, atunci când o doreºti.

Dar fiindcã n-ai avut puterea
Sã-mi spui cu vorbe tot ce simþi,
Nevrând sã-mi faci mai grea durerea,
Tu ai tacut, fãrã sã minþi.

Acum trãiesc doar c-o poveste,
Cu amintiri ce nu dispar.
Cuvântul “viitor” nu este
Decât un fals în dicþionar.

Nu, fericirea ta, strãine,
Nu þi-o puteam aduce eu.
Ai renunþat sã crezi în mine
ªi te-ai întors pe drumul tãu.

Oricând mã voi uita spre mare,
Mã voi gândi cã poate-un val,
Privindu-mã din depãrtare,
Te va aduce iar la mal.

Marire tie! Daniela. Scrii cu atata sinceritate, intelepciune si prevestire pentru noi!
Pacat ca acest topic e pentru un grup reastrans. Atatea inspiratii ca te simti dator sa raspunzi la fiecare: esti minunat! Esti talentat! In tinerete am citit o carte de poezie in care mai multi poeti erau la prima aparitie. Nu le-am retinut la nici unul numele (eram in 'dezvoltare'), dar versurile lor m-au emotionat.

Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos; marile evenimente sentimentale sunt intotdeauna esecuri. Dorina

De la: _Dorina_, la data 2012-06-24 10:46:23
Marire tie! Daniela. Scrii cu atata sinceritate, intelepciune si prevestire pentru noi!
Pacat ca acest topic e pentru un grup reastrans. Atatea inspiratii ca te simti dator sa raspunzi la fiecare: esti minunat! Esti talentat! In tinerete am citit o carte de poezie in care mai multi poeti erau la prima aparitie. Nu le-am retinut la nici unul numele (eram in 'dezvoltare'), dar versurile lor m-au emotionat.

multi se pierd neremarcati...in orice domeniu.

Daniela

Sunteti niste figuri de geniu,
Va stiu pe toti din avatar.
Unii au geniu in domeniu
Iar altii geniu....militar

De la: giovausaro, la data 2012-06-24 15:42:00Sunteti niste figuri de geniu,
Va stiu pe toti din avatar.
Unii au geniu in domeniu
Iar altii geniu....militar

Heii..Un pupic pentru rara avis

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: daniela_, la data 2012-06-23 11:29:32În portul meu, deschis spre mare

Ai ancorat din întâmplare,
Cãlãuzit doar de o stea,
În portul meu, deschis spre mare,
Pe care nimeni nu-l ºtia.

ªi toate marile ispite
Ce pân’ atunci mi le-am dorit,
Erau doar gânduri irosite
În clipa când te-am întâlnit.

Þi-am spus ”rãmâi” din prima searã.
Clepsidra aº fi vrut s-o sparg
La presimþirea mea bizarã…
Uram plecãrile în larg.

Ne-am împletit, gândind molatec,
Cadenþa trupurilor vii
Ce s-au dezlãnþuit sãlbatic
În zorii palizi, vineþii.

Nãdãjduiam sã-þi ia furtuna
Corabia ce te-aºtepta,
Sperând cã pentru totdeauna
Ai sã rãmâi în casa mea.

Cu ochii tulburi de-ndoialã
Te-am întrebat de mã iubeºti…
ªi o minciunã chiar banalã
O crezi, atunci când o doreºti.

Dar fiindcã n-ai avut puterea
Sã-mi spui cu vorbe tot ce simþi,
Nevrând sã-mi faci mai grea durerea,
Tu ai tacut, fãrã sã minþi.

Acum trãiesc doar c-o poveste,
Cu amintiri ce nu dispar.
Cuvântul “viitor” nu este
Decât un fals în dicþionar.

Nu, fericirea ta, strãine,
Nu þi-o puteam aduce eu.
Ai renunþat sã crezi în mine
ªi te-ai întors pe drumul tãu.

Oricând mã voi uita spre mare,
Mã voi gândi cã poate-un val,
Privindu-mã din depãrtare,
Te va aduce iar la mal.

Mi-i dor de farmecul iubirii tale,
Mister invaluit de valurile marii,
De soaptele primejdioase si fatale,
Ecou ramas pe aura inserarii.

Sa-mi asez capul pe umarul tau,
Si nici macar o soapta nu imi spune,
Templu iubirii sa-l zidim din nou
Cu usile inchise catre lume.

Dar visul asta viata il destrama,
Ramii o amintire din paradis pierdut,
Inima nu stie si tot te cheama
Din turnul ei cu lacat zavorit.

Lovesc in vis cu aripa vietii mele,
Si ma avint pe drumu-i serpuit,
Dar te mai rog acum in faptul serii,
Invata-ma iubite sa te uit...

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 09:51:15Versuri bine aranjate
La iveala scot durere
Precedata de placere
Si multe minciuni sfruntate

???????

..si nu crezi in adevar
cand iei viata in raspar?
Cate cazuri sunt mai frate,
intocmite pe minciunile sfruntate?

mai gasesti cate-o laguna
de iei viata in raspar
insa purul adevar
il pastrezi doar pentru tine
si-l invoci a fi lacuna
in postura de actor


iar minciunile sfruntate
sunt in orisice Don Juan
sa intrebam nisipul, luna
sigur am face-o in van

De la: sandu60, la data 2012-06-24 18:44:13

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 09:51:15Versuri bine aranjate
La iveala scot durere
Precedata de placere
Si multe minciuni sfruntate

???????

..si nu crezi in adevar
cand iei viata in raspar?
Cate cazuri sunt mai frate,
intocmite pe minciunile sfruntate?

mai gasesti cate-o laguna
de iei viata in raspar
insa purul adevar
il pastrezi doar pentru tine
si-l invoci a fi lacuna
in postura de actor


iar minciunile sfruntate
sunt in orisice Don Juan
sa intrebam nisipul, luna
sigur am face-o in van

Don Juanul vrea pe toate
Sa le aiba la picioare
Dar atunci cand nu mai..poate
Este singur pe carare.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: lenacata, la data 2012-06-24 18:19:10

Mi-i dor de farmecul iubirii tale,
Mister invaluit de valurile marii,
De soaptele primejdioase si fatale,
Ecou ramas pe aura inserarii.

Sa-mi asez capul pe umarul tau,
Si nici macar o soapta nu imi spune,
Templu iubirii sa-l zidim din nou
Cu usile inchise catre lume.

Dar visul asta viata il destrama,
Ramii o amintire din paradis pierdut,
Inima nu stie si tot te cheama
Din turnul ei cu lacat zavorit.

Lovesc in vis cu aripa vietii mele,
Si ma avint pe drumu-i serpuit,
Dar te mai rog acum in faptul serii,
Invata-ma iubite sa te uit...

Frumos epilog

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Mersic V-am invidiat pt intalnirea avuta....Localul pare frumos

De la: giovausaro, la data 2012-06-24 20:21:43Mersic V-am invidiat pt intalnirea avuta....Localul pare frumos

Ti-l aratam cand vii acasa..e foarte placut.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: giovausaro, la data 2012-06-24 15:42:00Sunteti niste figuri de geniu,
Va stiu pe toti din avatar.
Unii au geniu in domeniu
Iar altii geniu....militar

Esti un simpatic, ai sclipiri
cand spui ca ne cunosti din amintiri.
Fixezi cu ascutite ace, poante,
in timp ce ale noastre-s boante.

Mi-i dor de farmecul iubirii tale,
Mister invaluit de valurile marii,
De soaptele primejdioase si fatale,
Ecou ramas pe aura inserarii.

Sa-mi asez capul pe umarul tau,
Si nici macar o soapta nu imi spune,
Templu iubirii sa-l zidim din nou
Cu usile inchise catre lume.

Dar visul asta viata il destrama,
Ramii o amintire din paradis pierdut,
Inima nu stie si tot te cheama
Din turnul ei cu lacat zavorit.

Lovesc in vis cu aripa vietii mele,
Si ma avint pe drumu-i serpuit,
Dar te mai rog acum in faptul serii,
Invata-ma iubite sa te uit...



----------------------------------------------------------------------------

Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Daniela

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 10:40:17

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

Sunteti sublimi, incantatori
La fel cum cantul de viori
Ne scot din ganduri rele
Si voi tandem de neanvins
Cu visul vostru necuprins
Descatusati fiori

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 10:40:17

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.

Daniela

De la: daniela_, la data 2012-06-25 12:56:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 10:40:17

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.

La vorba calda, inspirata
ce-a izvorat din al tau toc
Poetu-a respirat ..o data
Si-apoi s-a fastacit de tot

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: sandu60, la data 2012-06-25 11:42:32

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 10:40:17

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

Sunteti sublimi, incantatori
La fel cum cantul de viori
Ne scot din ganduri rele
Si voi tandem de neanvins
Cu visul vostru necuprins
Descatusati fiori

Si eu voisem sa-i aplaud
Dar gandul meu e mai sfios,
Si - nu c-as vrea ca sa te laud,
Dar tu ai spus-o mai frumos

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.


Superba!!!!!!!!!!!!!!!1

Nici lacrima, nici roua nu te-ar sterge
din versurile mele ce te-nalta,
atat cat soarele pe cer va merge,
cat razele-i te-ating pe fata.

Cat soarele pe cer va lumina,
cat noaptea stelele-i ia locul,
atat de mult poezia mea va sta
sa-nflacareze, surazand norocul.

Si flori si ierburi, multe vieti s-or trece,
dar versul meu te va petrece
in amintiri, in vesnica traire.

Din gandu-mi obsedant nu o sa plece,
nici dor, nici patimi n-o sa sece
atat cat tu mai daruiesti iubire.

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 19:58:00sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.


Superba!!!!!!!!!!!!!!!1

Nici lacrima, nici roua nu te-ar sterge
din versurile mele ce te-nalta,
atat cat soarele pe cer va merge,
cat razele-i te-ating pe fata.

Cat soarele pe cer va lumina,
cat noaptea stelele-i ia locul,
atat de mult poezia mea va sta
sa-nflacareze, surazand norocul.

Si flori si ierburi, multe vieti s-or trece,
dar versul meu te va petrece
in amintiri, in vesnica traire.

Din gandu-mi obsedant nu o sa plece,
nici dor, nici patimi n-o sa sece
atat cat tu mai daruiesti iubire.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 19:58:00sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.


Superba!!!!!!!!!!!!!!!1

Nici lacrima, nici roua nu te-ar sterge
din versurile mele ce te-nalta,
atat cat soarele pe cer va merge,
cat razele-i te-ating pe fata.

Cat soarele pe cer va lumina,
cat noaptea stelele-i ia locul,
atat de mult poezia mea va sta
sa-nflacareze, surazand norocul.

Si flori si ierburi, multe vieti s-or trece,
dar versul meu te va petrece
in amintiri, in vesnica traire.

Din gandu-mi obsedant nu o sa plece,
nici dor, nici patimi n-o sa sece
atat cat tu mai daruiesti iubire.

Daniela

De la: _Ingrid, la data 2012-06-25 19:39:46

De la: daniela_, la data 2012-06-25 12:56:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-25 10:40:17

De la: daniela_, la data 2012-06-24 23:09:29

De la: 9am250228, la data 2012-06-24 21:24:53
Si mie mi-e acelasi dor
dar nu de soaptele primejdioase;
m-ar bate frigul pana-n oase,
de insistenta lor n-as vrea sa mor.

Mi-e dor de acel umar tandru,
ce-mi odihneste capul obosit,
si de lumina unui policandru,
sa sorb cu sete chipul indragit.

Nu vreau sa se destrame visul
si nici o amintire ce ma leaga,
vreau fericirea-n Paradisul
iubirii tandre, ce mi-e draga.

Pe aripa iubirii ce ne-ar duce
pe-acelasi drum, in vadul vietii
sa ne purtam aceeasi cruce
fara sa dam obol tristetii.

o, cat de bine stii a spune
cuvinte care ma-nfioara!
vibrez asemeni unei strune
ce-si canta dorul pe vioara.
cu tine visul prinde viata,
si gandul nu mai e cuminte,
topindu-mi inima de gheata
cu managierea ta fierbinte,
ma las in voia mintii tale,
peste matasurile-albastre,
pe care-ai presarat petale
in cinstea contopirii noastre.

Cat sunt de limpezi vorbele, una si una
si cat de-ncantatoare-i struna!
Cu maiestrie, ca Paganini-odinioara,
canti pe o struna la vioara.
Gandul siret zboara spre tinte;
la dorul ce nu e cuminte,
la acea dulce mangaiere
care transforma in placere
pana si-o tainica privire,
amplificand-o in iubire,
cand sufletul iubeste pe masura,
si chip si flori si tot ce e-n natura.
In dimineti cu zambet de-Aurora,
pe nimbul tau, poeta, sora,
presar si eu gingasele petale,
sa-ti poarte pasii pe aceeasi cale!

sa ma astepti pe calea vietii
langa fantana, la rascruce,
acolo unde toti poetii
si-asteapta muza ce-i seduce
si-apoi le scoate din fantana
sclipiri de pulbere stelara,
ce le strecoara ca o zana
in lacrima din calimara.
acolo eu voi fi, iubite,
cu flori de tei si busuioc
pentru iubirea ta menite
si pentru dramul de noroc.
apoi alaturi vom porni
spre unde ne va duce mersul.
pe drum, ne vor calauzi
credinta, dragostea si versul.

La vorba calda, inspirata
ce-a izvorat din al tau toc
Poetu-a respirat ..o data
Si-apoi s-a fastacit de tot

oh nu....a vrut sa-mpacheteze
frumosul dar de intalnire
si pentru mine sa creeze
un vers sublim, scris cu iubire

Daniela

Iar voi tinandu-va de mana
Precum doi pui de porumbei
Fiindca stati langa fantana..
Sa nu-i gasiti ...adancul ei...