Feminismul

"diferentele dintre situatia sociala a femeilor si a barbatilor sunt predominant consensuale, ele reflecta dorintele femeilor in egala masura ca dorintele barbatilor. De exemplu, nu sunt prea multe femei in functii de conducere, pentru ca femeile nu vor sa ajunga acolo, nu sunt destul de ambitioase;" (prof. de gen femin, facultate umanistica)

Pornind de la acest argument aş dori să precizez probleme de definire a conceptelor: putere, conducere şi bineînţeles situaţia socială a unui gen sau a altuia.
Dacă ne gândim dintr-o perspectivă puţin istorică există posibilitatea de a a afirma că: banii, profesia, industria sunt expresii masculine ale dezvoltării. Adică modalitatea prin care bărbatul a impus şi a generat evoluţii sociale dupa bunul plac. Una din regulile economice pe care mi le amintesc de la profesorul de economie din clasa a 11-a constă în "niciodată să nu intri pe o piaţă în care există deja un leader". În comentariu de faţă s-ar traduce ceva de genu: dacă timp de sute de ani bărbaţii au dominat profesiile şi anumite activităţi economice, ar fi ciudat să credem într-o situaţie în care rolurile s-ar schimba. Asta nu datorită abilităţilor profesionale a femininului sau a masculinului ci pur şi simplu pentru că în aceaste relaţii de putere ambele "tabere" şi-au dat acceptul. "It takes two to tango". Nu putem da vina pe bărbaţi sau pe femei pentru situaţiile create. Cumva atât acest "el" şi "ea" au semnat tacit rolul fiecăruia, negociind prin diferite forme de constrângere fizică, psihică, psihologică şi socială.

De ce să privim anumite funcţii ocupate în organizaţii de tip industrial-masculine ca o realizare a emancipării şi dezvoltării feminine?
Faptul că o astfel de persoană va prelua comportamente, atitudini, acţiuni de tip masculin poate reprezenta o pierdere de identitate şi oarecum descrie acceptul ei faţă de importanţa rolului urmărit: " Da. Valorile lor sunt mai bune decât faţă de cele adoptate de intuiţia mea". Oare? Dacă femeile ar conduce lumea nu ar exista războaie, foamete etc." Plecând de la acest citat imi formulez problema: de ce sexul feminin nu incearcă să adopte un stil propriu asupra dezvoltării sociale, de ce nu revoluţionează profesii, activităţi, valori care să nu fie nevoite să se inspire din cele propuse de bărbaţi. Există piedici, constrângeri de diferite tipuri, dar unde este voinţa? Faptul că există violenţă domestică, femei lăsate fără libertatea de a alege, corupţie, taximetrişti însetaţi de curse pe 10 euro/km la Gara de Nord, că anumiţi oameni sunt la conducere politică pentru profit personal, că statul fură de la stat(Ex: CFR S.A. care datorită blocării conturilor pentru salarii au hotărât sâ încalce puţin legea deschizând conturi la alte bănci după care le închideau ca să nu fie urmărite de A.N.A.F., eschivându-se astfel de la plata unor taxe), că în Bucureşti rata divorţurilor e aproape 1 din 2 familii căsătorite în ultimii 10 ani, că etc...
Toate acestea se întâmplă şi datorită nouă ca indivizi fără voinţă şi responsabilitate socială. Noi suntem cei care lăsăm aceste acţiuni să treacă nesemnalate, noi suntem cei care încurajăm aceste acţiuni să facă parte dintr-un "normal".

Faptul că o femeie are o funcţie de conducere într-o firmă prestigioasă nu indică neaparat o realizare feminină. Poate din contră, ea va adopta profilul meseriei în cauză, şi dacă acesta este reprezentat de un tipar masculin atunci practic autoritatea, puterea şi controlul i se va atribui tot masculinului. Prin acest proces femininatea devine un caz de dispariţie. Exemplu preluat dintr-un manual de Psihosocilogie(P. Iluţ) dacă un băiat se joacă cu pistoale şi maşinuţe, iar o fată cu păpuşi atunci cei din jur consideră că este firesc. Dacă cei doi protagonişti fac schimb de jucării situaţia se schimbă dramatic doar pentru unul din ei. Fata dacă alege mitraliere, navete spaţiale, etc. e de bine, e "băieţoasă" se va descurca în viaţă; baiatul care se joacă cu păpuşi probabil va fi trimis la consultaţii psihiatrice, psihologice etc., devine un copil problemă.

În final, stimaţi cititori vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arata o lume creată de sexul frumos? (A se citi în spirit umoristic)
-Poate că nu ar exista bani, poate că schimbul economic ar fi tradus de tranzacţii afective; Exemplu: concert la operă preţ 10 flori/10 zâmbete; cartea "De ce iubim femeile?" preţ/în limita stocului acces gratuit; cartea "De ce iubim bărbaţii?" preţ/carte în proces de redactare;
- Poate că nu ar exista violenţă
- Poate că nu ar exista foamete, sărăcie
- Poate că nu ar exista poluare
- Poate că nu ar exista corupţie
- Poate că nu ar exista violenţă de orice tip
- Poate nu ar exista legi scrise, cod penal, instituţii de control social
- Poate, poate, poate...

Dar cum să se dezvolte aceste posibilităţi ipotetice(fanteziste) dacă protagonistele nu încep să se exprime şi să creeze prin metode şi mijloace proprii(nu masculine, deoarece din start acţiunile ar fi "condamnate" să preia consecinţele acestora: violenţă, corupţie etc.) ceea ce consideră ele că ar trebui reglementat, schimbat şi reabilitat.
Din punctul meu de vedere o mare parte din responsabilitatea situaţiei se rezumă la: voinţă, indiferenţă, complacere faţă de problemă şi acceptul tacit asupra situaţiei.

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc pentru atenţia şi răbdarea acordată citirii acestor rânduri.

Vă urez o zi placută. (auto-citat de acum ceva luni, ca replica la ideea de feminism)

Precum in acest topic, o persoana care expune intr-un astfel de mod e foarte probabil sa faca pe victima datorita unor credinte feministe.