Feminismul

"diferentele dintre situatia sociala a femeilor si a barbatilor sunt predominant consensuale, ele reflecta dorintele femeilor in egala masura ca dorintele barbatilor. De exemplu, nu sunt prea multe femei in functii de conducere, pentru ca femeile nu vor sa ajunga acolo, nu sunt destul de ambitioase;" (prof. de gen femin, facultate umanistica)

Pornind de la acest argument aº dori sã precizez probleme de definire a conceptelor: putere, conducere ºi bineînþeles situaþia socialã a unui gen sau a altuia.
Dacã ne gândim dintr-o perspectivã puþin istoricã existã posibilitatea de a a afirma cã: banii, profesia, industria sunt expresii masculine ale dezvoltãrii. Adicã modalitatea prin care bãrbatul a impus ºi a generat evoluþii sociale dupa bunul plac. Una din regulile economice pe care mi le amintesc de la profesorul de economie din clasa a 11-a constã în "niciodatã sã nu intri pe o piaþã în care existã deja un leader". În comentariu de faþã s-ar traduce ceva de genu: dacã timp de sute de ani bãrbaþii au dominat profesiile ºi anumite activitãþi economice, ar fi ciudat sã credem într-o situaþie în care rolurile s-ar schimba. Asta nu datoritã abilitãþilor profesionale a femininului sau a masculinului ci pur ºi simplu pentru cã în aceaste relaþii de putere ambele "tabere" ºi-au dat acceptul. "It takes two to tango". Nu putem da vina pe bãrbaþi sau pe femei pentru situaþiile create. Cumva atât acest "el" ºi "ea" au semnat tacit rolul fiecãruia, negociind prin diferite forme de constrângere fizicã, psihicã, psihologicã ºi socialã.

De ce sã privim anumite funcþii ocupate în organizaþii de tip industrial-masculine ca o realizare a emancipãrii ºi dezvoltãrii feminine?
Faptul cã o astfel de persoanã va prelua comportamente, atitudini, acþiuni de tip masculin poate reprezenta o pierdere de identitate ºi oarecum descrie acceptul ei faþã de importanþa rolului urmãrit: " Da. Valorile lor sunt mai bune decât faþã de cele adoptate de intuiþia mea". Oare? Dacã femeile ar conduce lumea nu ar exista rãzboaie, foamete etc." Plecând de la acest citat imi formulez problema: de ce sexul feminin nu incearcã sã adopte un stil propriu asupra dezvoltãrii sociale, de ce nu revoluþioneazã profesii, activitãþi, valori care sã nu fie nevoite sã se inspire din cele propuse de bãrbaþi. Existã piedici, constrângeri de diferite tipuri, dar unde este voinþa? Faptul cã existã violenþã domesticã, femei lãsate fãrã libertatea de a alege, corupþie, taximetriºti însetaþi de curse pe 10 euro/km la Gara de Nord, cã anumiþi oameni sunt la conducere politicã pentru profit personal, cã statul furã de la stat(Ex: CFR S.A. care datoritã blocãrii conturilor pentru salarii au hotãrât sâ încalce puþin legea deschizând conturi la alte bãnci dupã care le închideau ca sã nu fie urmãrite de A.N.A.F., eschivându-se astfel de la plata unor taxe), cã în Bucureºti rata divorþurilor e aproape 1 din 2 familii cãsãtorite în ultimii 10 ani, cã etc...
Toate acestea se întâmplã ºi datoritã nouã ca indivizi fãrã voinþã ºi responsabilitate socialã. Noi suntem cei care lãsãm aceste acþiuni sã treacã nesemnalate, noi suntem cei care încurajãm aceste acþiuni sã facã parte dintr-un "normal".

Faptul cã o femeie are o funcþie de conducere într-o firmã prestigioasã nu indicã neaparat o realizare femininã. Poate din contrã, ea va adopta profilul meseriei în cauzã, ºi dacã acesta este reprezentat de un tipar masculin atunci practic autoritatea, puterea ºi controlul i se va atribui tot masculinului. Prin acest proces femininatea devine un caz de dispariþie. Exemplu preluat dintr-un manual de Psihosocilogie(P. Iluþ) dacã un bãiat se joacã cu pistoale ºi maºinuþe, iar o fatã cu pãpuºi atunci cei din jur considerã cã este firesc. Dacã cei doi protagoniºti fac schimb de jucãrii situaþia se schimbã dramatic doar pentru unul din ei. Fata dacã alege mitraliere, navete spaþiale, etc. e de bine, e "bãieþoasã" se va descurca în viaþã; baiatul care se joacã cu pãpuºi probabil va fi trimis la consultaþii psihiatrice, psihologice etc., devine un copil problemã.

În final, stimaþi cititori vã propun un exerciþiu de imaginaþie: Cum ar arata o lume creatã de sexul frumos? (A se citi în spirit umoristic)
-Poate cã nu ar exista bani, poate cã schimbul economic ar fi tradus de tranzacþii afective; Exemplu: concert la operã preþ 10 flori/10 zâmbete; cartea "De ce iubim femeile?" preþ/în limita stocului acces gratuit; cartea "De ce iubim bãrbaþii?" preþ/carte în proces de redactare;
- Poate cã nu ar exista violenþã
- Poate cã nu ar exista foamete, sãrãcie
- Poate cã nu ar exista poluare
- Poate cã nu ar exista corupþie
- Poate cã nu ar exista violenþã de orice tip
- Poate nu ar exista legi scrise, cod penal, instituþii de control social
- Poate, poate, poate...

Dar cum sã se dezvolte aceste posibilitãþi ipotetice(fanteziste) dacã protagonistele nu încep sã se exprime ºi sã creeze prin metode ºi mijloace proprii(nu masculine, deoarece din start acþiunile ar fi "condamnate" sã preia consecinþele acestora: violenþã, corupþie etc.) ceea ce considerã ele cã ar trebui reglementat, schimbat ºi reabilitat.
Din punctul meu de vedere o mare parte din responsabilitatea situaþiei se rezumã la: voinþã, indiferenþã, complacere faþã de problemã ºi acceptul tacit asupra situaþiei.

Acestea fiind spuse, vã mulþumesc pentru atenþia ºi rãbdarea acordatã citirii acestor rânduri.

Vã urez o zi placutã. (auto-citat de acum ceva luni, ca replica la ideea de feminism)

Precum in acest topic, o persoana care expune intr-un astfel de mod e foarte probabil sa faca pe victima datorita unor credinte feministe.