Principele radu ªi sorin oprescu, o (in)credibilà finalÃ

PRINCIPELE RADU ªI SORIN OPRESCU, O (IN)CREDIBILÃ FINALÃ

(Romeo Tarhon, articol din NAÞIUNEA)

În urmã cu 5 ani, din fotoliul de primar general, Traian Bãsescu pornea în cursa prezidenþialã prin retragerea lacrimogenã a lui “Dragã Stolo” pe motive nesãnãtoase de sãnãtate (!) ºi moralitate. Astfel, popularul lider pedist reuºea, mobilizând bucureºtenii la vot negativ împotriva tandemului Iliescu-Nãstase, sã smulgã Palatal Cotroceni de sub ocupaþia pesedistã. Recent, actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, dovedindu-se de fapt neserios, a declarat cã are în vedere, totuºi, posibilitatea de a candida ca “independent” la preºedinþie dupã ce nu a scãpat niciun interviu,. nicio incursiune televizabilã în care sã nu fi debitat cã exclude, pentru vreo 12 ani, sã plece de la primãrie, sã îi abandoneze pe bucureºteni ºi sã îi lipseascã de isteþele, mãreþele ºi îndrãzneþele lui proiecte (pentru propria imagine) care þin de recorduri haioase, de show stradal ºi circ în Consiliul General.
O schimbare de opþiune previzibilã , o mutare nesincerã conform planului pus în scenã înainte de locale pentru cucerirea redutei bucureºtene, în premierã, de cãtre social-democraþii strâns u(r)niþi în jurul lui Ion Iliescu, prin pseudo-indepedentul Oprescu, prin imaginea lui (fabricatã) de politician cinstit ºi curat, aidoma mentorului sãu de partid. Nu cred cã rãzgândirea Oprescului i-a luat prin surprindere pe democraþii Bãsescului. La rândul lor, sã nu uitãm, au jucat o carte asemãnãtoare ºi cu adevãrat surprinzãtoare la precedentele prezidenþiale, aruncându-l în cursã pe actualul cotrocean dupã retragerea lui Stolojan. ªi nu cred cã succesul la primãrie a doctorului (aflat o vreme în rãzboi de orgolii ºi competenþe cu Nicolãescu, ministrul sãnãtãþii din guvernul liberal, rãzboi din care a ieºit neºifonat ºi cu destulã popularitate) s-a datorat competenþei ºi aportului de gospodar (la …munca în zadar) a fostului director de spital(e), a fostului activist pesedist, a fostului (ºi actualului ) protejat iliescist… ci a þinut de conjuncturã ºi datul din gurã, de slãbirea vigilenþei preºedintelui ºi partidului prezidenþial, de sancþiunea la vot aplicatã exemplar de cãtre populaþia capitalei dupã scoaterea pedeliºtilor de la guvernare de cãtre foºtii aliaþi liberali în cârdãºie cu pesediºtii lui Geoanã. Ori, ca încredere popularã – arãta recent ºi…indecent(!) un sondaj CSOP, suspect de prompt, pe subiect, ºi la moment difuzat – posibilul candidat la preºedinþie, Sorin Oprescu, nu este de neluat în calcul cu 36% din opþiuni, la egalitate cu actualul preºedinte, chiar dacã acelaºi sondaj cuantifica la doar 7 procente intenþia de vot la nivel naþional pentru “independent”, faþã de 35 de procente pentru Bãsescu. Majoritatea analiºtilor înclinã sã se încreadã mai nou în Oprescu, drept candidat de turul doi, pe fondul crizei, al rãzboiului din coaliþie ºi al degradãrii vieþii sociale, decât în ºansele candidatilor declaraþi, Mircea Geoanã ºi Crin Antonescu. În situaþie similarã, la o analizã sociologicã atentã ºi echidistantã, se aflã ºi celãlalt independent (cu adevãrat independent, fãrã sprijin politic), Principele Radu, chiar dacã sondajul amintit nu face referiri decât la cei patru candidaþi dintre care doi cerþi, Geoanã ºi Antonescu, cam de acelaºi calibru ºi ceilalþi doi, Bãsescu ºi Oprescu, de gabareit apropiat, încã incerþi dar amaândoi nesinceri, Opþiunea de a candida a medicului primar(!) ºi a fostului marinar ºi primar din ce în ce mai zburlit ºi uzat ca preºedinte rãzboinic, încurcã socotelile pentru turul doi. Or, de vreme ce Geoanã ºi Antonescu sunt cotaþi drept perdanþi, fãrã muºchi în faþa Bãsescului, înseamnã cã ºanse reale au, de fapt, cei doi independenþi atât de diferiþi unul de celãlalt (ºi de ceilalþi candidaþi): unul previzibil, Sorin Oprescu, omul cu notorietatea umflatã mediatic la maximum, la limitele unui populism îndelung lucrat, iar celãlalt imprevizibil, cald, calm, natural carismatic, Principele Radu, omul cu notorietatea în creºtere, defavorizat mediatic, dar stârnind cu atât mai mult interes ºi curiozitate, ducând o campanie modernã, muncitã, de contact nemijlocit ºi dialog amical în sânul comunitãþilor româneºti din þarã ºi din strãinãtate. Desigur, o finalã fãrã Bãsescu, dacã acesta nu ar mai candida, având în vedere salariul derizoriu(!) ca preºedinte ºi toate celelalte dezavantaje( nu puþine), ar fi pe placul “sistemului ticãloºit” iar pentru viitorul preºedinte ar fi o victorie facilã, fãrã asumarea reformelor instituþionale ºi constituþionale atât de necesare.