Info
x
Iubiþi pãmântul - legãnul vieþii!
|
miana 33 mesaje Membru din: 20/09/2009 |
Postat pe: 7 Noiembrie 2009, ora 14:07
PÃMÂNTUL
Planeta albastrã-i Pãmântul înconjurat de ape ºi chiar scãldat de ele, este al vieþii leagãn sub cerul plin de stele, în zori e plin de rouã, ziua surâde-n Soare, apusu-l rãcoreºte cu-nmiresmata-i boare. Pãmântu-n anotimpuri îºi schimb-a lui culoare, verde-i primãvara când glia prinde viaþã, ºi este galben vara când Soarele-l rãsfaþã. Toamna, arama frunzei îi dã a ei culoare… Secãtuit de vlagã îl aflã mândra iarnã ºi-i înveleºte trupul în stratul de zãpadã. Pãmântul hiberneazã, profund se odihneºte, în trup îi fierbe lava ºi inima-i zvâcneºte. Perpetua-i existenþã protejatã e de Soare, de Lunã, în timp de noapte, ºi stele strãlucitoare. Luceafãrul dimineþii îi trimite a lui razã sã-i trezeascã muritorii ce încã profund viseazã. Deºteptat din nou la viaþã Pãmântul ne ocroteºte, ne hrãneºte cu-a lui roade, cu apã ne rãcoreºte, Îi înãlþãm în slavã imn de mulþumire, din rãsãrit de soare ºi pânã la apus. El ne susþine viaþa prin roada lui bogatã, ne odihneºte noaptea când Luna este sus. Pãmântu-i nemurirea, suflarea-i trecãtoare, contactul cu pãmântul e-a vieþii desfãtare. Ne naºtem din þãrânã fiinþe muritoare ºi-ntreaga noastrã viaþã trãim o transformare. Pãmântul ne primeºte, pe noi, pe fiecare, când dãm tribut viaþa din Lumea trecãtoare. Autor: Mariana Cârdei Raporteaza abuz de limbaj |
