Saxon

Asa-i, Saxon demonstreaza ca a face haz de necaz nu are nici o legatura cu superficialitatea, ci chiar din contra, reflecta puterea interioara de a te vedea din exterior, de a gasi umorul situatiei chiar si cand esti la pamant!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: myriam_bozen, la data 2012-01-19 23:12:57Saxon ( al nostru, al celor care citim ceea ce scrie) , e un fin observator . Dar marele lui merit e cum scrie si descrie in maniera " risu-plinsu". Rizi - te amuzi, dar , odata terminat de citit materialul ramai pe ganduri si realizezi ca indaratul cuvintelor e totul realitate cruda ( cel despre sistemul medical m-a dus la nivelul solului pt. o buna perioada de timp) . Dar sa privim si partea pozitiva... ironia lui ma face sa rad pe infundate (pt. a nu deranja vecinii).

un nou fan in clubul "SAXON"

Daniela

Nu puteam veni cu mana goala.

Pentru cei care nu au reusit sa salveze povestea cu Romeo si Julieta o postez din nou, e pacat sa nu o cititi!


Am primit rolul din Romeo si Julieta! Feriti-va....

Toate necazurile mele s-au risipit ca un fum cind in cutia postala am gasit un plic.De emotie am inghetat de frig in holul blocului admirand plicul. Nu mai primisem plicuri de vreo 4 ani. L-am luat cu gesturi delicate, emotia puternica ma facea sa par caraghios dar am vazut oameni ca si mine, emotionati si caraghiosi, cum manipulau plicuri. Sintem la fel toti indiferent de religie sau culoarea pielii. Am vazut asta pe CNN, iar emotionatii erau agenti secreti israelieni care manipulau plicuri suspectate ca ar contine material exploziv si care au fost trimise de gruparea terorista Hamas.
In fine, am desfacut plicul si nu mica mi-a fost mirarea cind am vazut o hirtie care continea o invitatie din partea unui post de televiziune pentru a juca intr-o adaptare moderna dupa Romeo si Julieta, evident rolul lui Romeo. In final proba pe care o dadusem acum citeva zile a avut oaresce ecou.
M-am prezentat la postul respectiv si iata-ma vorbind degajat cu directorul filmului, un tip cu sapca de regizor si barba. Puteam sa jur ca el e. Un pic mai tirziu aveam sa-i vad si cirliontii care atirnau de-o parte si de alta a capului sau. Ca la evreii ultraortodocsi.
Tipul se prezenta:
Shlomo Strumf, director de film din Israel, vom face un film despre Romeo si Julieta. Nu umblam mult la text dar improvizam la securitate. Daca ai citit opera marelui Will ai descoperit fireste cit de ignoranti erau eroii nostri. Nu tu paza, nu tu interceptari de convorbiri, nu tu localizare prin satelit si nu tu deturnare de atacuri teroriste din partea agentilor familiei Capulet si invers, ai familiei Montague. Dar, azi e o zi istorica pentru literatura, teatru sau istorie romantica. De azi schimbam soarta celor doi indragostiti iar tu ai fost ales sa intruchipezi schimbarea.
Bineinteles ca n-am inteles nimic pina am intrat in cabina rezervata mie in care urma sa imbrac costumul lui Romeo. Am cautat palaria lui Romeo pina mi-a iesit pe nas, tot ce am gasit a fost o casca de infanterist american dotata cu dispozitiv cu infrarosu pentru vedere pe timp de noapte. Mi-am pus casca pe cap si am cautat vesta lui Romeo. N-am gasit-o nici pe aia dar am gasit o vesta antiglont pe spatele careia scria MOSSAD.
Ok, mi-am pus si vesta, mi-am luat si bocancii pentru ca eu ma prind repede de poanta si mi-am dat seama ca n-o sa gasesc cizme de cavaler apoi au urmat manusi, genunchiere, cotiere, tot felul de dispozitive radio pentru telecomunicatii si chiar niste ochelari bengosi cu lentile negre.
M-am privit in oglinda si sa moara mama daca nu am avut o erectie spontana.
Am indreptat pusca automata de asalt Micro Galil fabricata in Israel bineinteles, catre oglinda si am pus punctul rosu exact pe fruntea timpitului din oglinda: are you talking to me?
Maaaama ce efect...Cum dreaq sa reziste Julieta la asa ceva? Am uitat si de sabie si de tot. Ce aveam eu in maini era egal cu o aramata de cavaleri plini de sabii, sulite si coifurile alea caraghioase cu tot cu cai.
S-a terminat cu smecheria in Verona mi-am zis in barba. Time to make some noise. I'm the Cleaner now!
I-auzi ce spune cartea tehnica de la ,,sabia" mea: munitie de razboi tip NATO calibru 7,62, dispozitiv de vedere pe timp de noapte cu tritiu, luneta cu obiectiv Nimrod 6x40, declansator cu gaz si aruncator de grenade atasat.
Deci fratioare,cind am iesit din cabina, s-a facut pirtie ca la Clabucet inaintea mea. Toti se aruncau in laturi. Am mers in platoul de filmare pentru ultimele indicatii. Am fost informat doar ca Rambo si ultimul Terminator cereau deja pensionarea pe caz de boala.
Regizorul Shlomo se apropie de mine si zice: pentru replici urmareste viziera castii...iti vor aparea toate textele acolo. Prin statie tinem legatura. Urmezi exact instructiunile pe care le primesti de la agentii nostri secreti infiltrati in familia Julietei, Capulet! Fara risipa,tragi numai la comanda.Daca vreo femeie sau vreun copil iti par suspecti,tragi fara comanda. La fel in caini sau porumbei. Toti sint periculosi atita timp cit pot purta bombe asupra lor.
Incepui sa ma incrunt un pic...bombe...porumbei care ma bombardau...copii periculosi, stai putin...asta e deja Fisia Gaza, nimic nu mai aducea a Romeo si Julieta.
Faza e ca am citit contractul inainte sa ma inarmez si l-am si semnat, banii pe care urma sa-i primesc erau multi pentru criza in care ma zbateam asa incit cu gesturi lente si privirea geana pe porumbei incepui sa-mi minjesc fata cu crema aia neagra cu care se ung puscasii marini.
Am iesit in platoul de filmare.
Prima surpriza, casele erau mai degraba arabesti decit italiene. Ingramadite, albe si saracacioase. Strada era ingusta iar la etaje si pe acoperisuri pericolul ma pindea la fiecare pas. Pina si figurantii erau usor diferiti, erau arabi, purtau esarfe negre care le acoperea gurile iar din femeile lor nu vedeam decit ochii plini de ura.
Mama in ce m-am bagat!
Primul apel in casca suna cam asa: mergi incet, fara miscari bruste, ei te privesc, sint peste tot, in capatul strazii te opresti si astepti indicatii noi.
Transpiram ca la balamuc. Undeva in scenariu se strecurase o greseala, eram sigur de asta. Mergeam incet indreptind mitraliera catre toti arabetii aia parca voiam sa le spun: doar sa sughita unul si declansez iadul in Verona.
Ma indreptam catre capatul strazii unde urma sa se intilneasca reprezentantii celor doua familii, Capulet si Montague. Asa incepea piesa. Eu ma gindeam deja la sfirsitul ei si nu-l vedeam bine.
Cam de pe la 50 de metri i-am zarit pe cei doi. Unul era zdreanta de Geson un imbirligator Capulet iar celalalt era de-al meu, Benvolio, prietenul meu, un Montague adevarat. Eram cu ochii pe capulet. O miscare gresita si neamul lor se micsora cu unul.
Incepu cearta...ca asa, ca pe dincolo, ura mare fratioare.
Din casca auzii: sa nu tragi decit daca primesti ordin auzi?
Am dat din cap si am transmis: Roger That!
Peste alte citeva secunde am intrebat: de ce nu-l omor acum pe motherfucker-ul ala de capulet? Ala care imi transmitea zice: pentru ca se termina piesa timpitule iar noi trebuie sa tragem de timp, Julieta aia are 14 ani ca asa au vrut muschii lui Will Shakespeare si nu cred ca vrei sa fii bagat la corupere de minori ca n-ai tu banii lui Irinel Pedofileanu sau cum il cheama pe piticul ala, sa te scoti daca o iei de nevasta. Are dreptate tipul.
Pun usor siguranta armei automate si astept. Aia doi s-au certat ce s-au certat apoi capuletul a plecat.
Ce fac acum? Mergi in piata din fata palatului Capuletilor, fac aia din familia Capulet un bal mascat, te plasezi undeva mai retras si astepti ordinele mele.
Am ajuns in piata. Chiar era bal mascat dar toti erau imbracati la fel,cu un fel de camasi de noapte lungi,albe sau negre si fetele acoperite. Cred ca la arabi e mereu bal mascat daca ma gindesc bine. Ma dureau ochii de atitea camasi albe si lungi cind auzii in casca: inamic la ora 17...Intorc capul spre dreapta si vad 100 de inamici la fel. Picaturi grele de transpiratie imi picau in gura, le simteam sarate. Care e inamicul mincati-as ca e o turma intreaga acolo...? In casca aud...o sa-l vezi imediat, fii cu ochii pe el, e Paris in piesa originala, in varianta noastra e Tel Aviv ca asa a vrut regizorul. Asta,se va duce la Capulet bosorogul si ii va cere mina Julietei. Daca urmaresti piesa il vei descoperi.
Asta e primul care trebuie eliminat altfel se alege praful de scenariu.
Ma strecor asadar dupa Tel Aviv asta si dupa ce-si spune textul in fata tatalui Julietei il iau in primire la iesirea din palat. Ma arunc pe el ca-n filme si incep sa-mi iau rolul in primire cu un cutit de commando din dotare. Facem caterinca aia cu eu deasupra lui si cutitul care se lasa usor spre pieptul lui, apoi el il indeparteaza, eu il apropii din nou, stiti voi pentru suspans, da bine pe dvd, cind aud in casca: da-te jos de pe el ca o aburesti prea tare si ne lasi fara pauza de masa.
Ma conformez iar cind Tel Aviv alias Paris se ridica de jos si-si scutura hainele de praf vad cum ii zboara creierii din cap de la un glont tras de undeva de pe un acoperis.
Cad pe spate de emotie si incep sa urlu ca disperatul: maaaama...a murit pe bune...asta e film sau ce pla mea e?
In casca aud un rinjet: iti place actiunea soldat? Pentru ca abia incepe. Daca nu asculti ce ti se ordona ai putea fi tu urmatorul care murdareste decorul, crezi ca poti sa intelegi asta timpitule? Mergi pina la pomul din spatele palatului, vei gasi acolo o camasa arabeasca lunga, ia-o pe tine si strecoara-te in palat. Cind tinta nr 2, Julieta adica, merge in gradina te duci dupa ea si urmaresti textul. Fara abureli inutile, sarutul e de maxim 3 secunde si 34 de sutimi apoi o sa primesti instructiuni.
Fleasca de transpiratie si mort de frica ma duc si imi pun camasa arabeasca pe mine iar in jurul castii infasor o esarfa.Intru in palatul plin de Capuleti si o caut din priviri pe Julieta. Asta ma recunoaste din prima. Antena de la transmitatorul din ranita ma dadu de gol. Se duse in gradina iar eu ma rostogolesc dupa ea. Bag si niste tiris pe coate si genunchi si ma ridic exact in fata ei.
Julieta incepe sa vorbeasca singura ca pe vremuri...
-E gingaºã iubirea? Nu! E cruntã!
Ca spinul te înþeapã ºi te-înfrunta...
Eu nu vad nimic in viziera deci ma multumesc sa aprob din cap spusele ei. Asta continua:
-Dar sfintii sau pelerinii
N-au gura de vorbit, oare?
In sfirsit vad ceva in viziera si incep si eu sa vorbesc in filmul asta...:
-Ba da, dar pentru rugaciuni...
Sau ca sa-mi schimb credinta-n disperare
Julieta ma privi in fata si-mi zise:
-In fine pelerine, saruti chiar dupa carte?
Caci de-i asa, pe data, vreau si eu sa am parte
Cind gura-ti pacatoasa se apropie de-a mea
As vrea sa fii atent, ca vreau sa-ti zic ceva
Clar nu asta era textul dar am intuit ca urma ceva foarte interesant. Am luat-o in brate patimas si am sarutat-o cu foc.
Julieta se apuca sa-mi zgindare lobul urechii cu buzele ei fapt care-mi facura genunchii sa tremure ca la capre cind scapa de tap! In acelasi timp imi soptea ceva...
-Romeo, Cassanova...sau cum ti-o zice frate...
Nu crezi ca-n piesa asta, e mult prea multa moarte?
-Mi-e frica zau Romica, gresit un text sa scap
Si sa-mi termin cariera cu-n mare glonte-n cap
Am inteles pe loc mesajul Julietei, banuiam si eu ca sintem manipulati de regizorul nebun.
Dar ce vad...o umbra se strecura in spatele pomului unde gasisem eu camasa.
Era Doica...personaj cheie in piesa.Tragea cu urechea sau ce facea? Doica era aliata Julietei in textul original dar aici era alta poveste.
Banuiam pe toata lumea. Nici in Julieta n-aveam incredere. Sa trag fara amortizor s-ar fii auzit in tot palatul si as fi fost prins si ucis de capuleti.
Am gindit ca un adevarat soldat. Cu un gest ferm am aruncat o grenada spre pomul cu pricina iar eu am apucat-o pe Julieta de umeri si m-am aruncat cu ea la pamint.
Urma o bubuitura puternica si bucati din doica aia si din niste cameramani rataciti ne cazura in cap acoperindu-ne de glorie, mai ales pe mine.
Esti mort cretinule, am mai apucat sa aud racnind in casca.
De acum eram pe cont propriu.
Am facut rost de un cal si am sarit pe el cu Julieta mea. Capuletii erau dupa mine. Scenele se succedau cu repeziciune, nu mai avea sens sa fac scena cu balconul care acum era probabil minat deja.Timpul ma presa. Trebuia sa scap cu orice pret. Am trecut in mare viteza de chilia in care trebuia sa cer ajutorul parintelui Lorenzo dar lucrurile se schimbasera intre timp acolo. Parintele Lorenzo fusese asasinat de Mossad iar acolo ma astepta un rabin cu un aruncator de flacari in maini.
Normal ca n-am pus botul la scena asta. Ne-am ascuns in cimitirul din apropiere.
In curind au ajuns si capuletii. Plus OTV-ul si Kanal-D care nu rateaza ei asa ceva.
Eram exact in cavoul unde urma sa o gasesc pe Julieta moarta. Sper sa nu se adevereasca scenariul.
Capuletii au inconjurat cavoul. M-am postat la un gemulet si trageam ca disperatul in tot ce misca prin cimitir. Foc de voie cum se zice in limbajul nostru. Julieta arunca grenade. Dar nu din alea usoare de mina fratilor...ne,ne,ne, de sub poalele rochiei scoase ditamai aruncatorul. Il pusese pe umar si lua la tinta masinile capuletilor si carele de reportaje ale OTV-ului si Kanal-D-ului, care, una dupa alta, sareau in aer.
Era rolul vietii mele. Ma uitam la mine si nu imi venea sa cred...eram Rambo, Sergiu Nicolaescu, Arnold...Bruce Willis si Steven Seagal cel greu de ucis intr-unul singur, fioros, curajos si foarte sigur pe el. Eram moartea Julietelor la figurat dar pina la urma si la propriu, dupa cum se va vedea.
Capuletii cadeau secerati de mitraliera mea. Nu ma mai ascundeam, ma lasasem la bustul gol, renuntasem si la casca aia idioata iar acum aveam pe corp zgirieturi ca Bruce Lee, o banda legata de cap ca Rambo si trageam in nestire urlind in continuu.
Familia mea Montague avea de ce sa fie mindra de mine chiar daca nici unul nu a apucat sa ma laude cum trebuie, cazind si ei secerati in vacarmul din cimitir. Venisera in ajutorul meu dar cu mine nu te intelegi cind ma apuca spumele, am spus deja ca trageam in tot ce misca, fie ei Capuleti, Montagueti, arabi, libanezi, israelieni sau veronezi, regizor, figuranti, batrinici care aprindeau luminari sau caini maidanezi, pisici si porumbei suspecti ca ar cara bombe.
Ce faceam eu acum era defrisare in toata regula.
Dupa citeva minute se lasa linistea...Liniste si fum. Prea mult fum, tuseam ingrozitor. Linga mine Julieta zacea moarta si ea. Cred ca m-am bucurat prea mult de rolul asta si am cinstit-o si pe ea cu o rafala.
De undeva din fum, cineva striga la mine: Romeeeeoooo, Romiiiiicaaaa, scoala-te baiatule ca esti fleasca si tre sa iei doctoriile.
Printre gene zarii chipul drag al nevesti-mi care ma zgiltaia de zor incercind sa ma trezeasca.
-Mai traieste cineva, am biguit eu printre dinti? Nevasta-mea imi intinse cana cu ceai fierbinte si o pastila alba si amara.
-Ia astea iubitel si apoi ii omori tu pe toooooti, Cichiceanul meu mic, ca te culci iar pina-ti trece febra! Sa nu lasi unul viu...Zimbi sadic si in timp ce ma lasam prada somnului dulce imi schimbam discret incarcatorul.
Hasta la vista baby...i'll be back!

Saxon

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: myriam_bozen, la data 2012-01-20 19:55:30


Nu puteam veni cu mana goala.

pune si doi mici !!

Daniela

De la: daniela_, la data 2012-01-20 21:09:33

De la: myriam_bozen, la data 2012-01-20 19:55:30


Nu puteam veni cu mana goala.

pune si doi mici !!

Ce sa faci cu 2 ca-s mititei....zece mici si doua beri ( fara alcool).

De la: myriam_bozen, la data 2012-01-21 21:52:06

De la: daniela_, la data 2012-01-20 21:09:33

De la: myriam_bozen, la data 2012-01-20 19:55:30


Nu puteam veni cu mana goala.

pune si doi mici !!

Ce sa faci cu 2 ca-s mititei....zece mici si doua beri ( fara alcool).

S-a facut!!
Si mai cumparam de la taraba lui Saxon niste catelusi calzi...

Daniela

Este duminica si in plus a mai ramas mai putin de o luna pana la cretinatatea aia de Valentine's Day,
asa ca am ales o povestioara poliglota care merge la fix:




Saxon...Ich Liebe Your Dick...

Holla, faciamo la presentatione, mi nombre es Saxon por los todos care nu au CNN at home! Soy exactamente el tipo de hombre feroz care culege fresas frescas prin Spania si cistig 500 de euros al mes senza casa e haleala! Soy un tipo muy inteligente e harnic. Entro un buen zi culeg si 100 de ladite con fresas.
Mi jefe esta muy contento de mine. El jefe mi-a acordato 15 dias de vacanciones como recompensa para mi trabaho. Adesso io sonno in Romania e possso dire ca esta un distraciones commo el balamuc! Porque i have molto dinero and hablar manny languages io soy asaltando every day de los belle ragazze rumeno. Con due giorni in urma una chiquitta frumusica y simpatica ma una foarte trista m-a acostato si mi-a dito verde into my face: Saxon...Ich Liebe Your Dick! I was verry daca nu chiar troppo mirando e perche la ragazza rumena doesn't leave me alone in mia durerea am deciso sa-i ofer una cafe espresso con frisca! La ragazza chiquita bonita simpatica e trista sta recomandato Sad_Eyes. Lei m-a interogato despre mia macchina, my money, mi casa lei casa e molti altre beautiful things. Una molto vero e muy interesante chicca latina. Quando i-am zis que entre sezones when the fragolas nu se coace e noi rumeni frecamos mentas e altri organes con pasiones, io mai si cantando con la quitara-n mamo, lei...la ragazza bonita chiquitta e muy sadica e oleaca trista s-a umezitas tutta. Mi-a ditto que me ames, que io soy el cabalero din vis, que volare facendo molti copilasi con me e...colac over the pupaza, a striganto cont tutti plaminii: ich liebe my dick, vezi doamne, sa hablar io commo parlare ea germana con accento approsimattivo varza! Noi siamo stati at the moment en una bella cafe in Mall e quando chiquita bonita e muy trista ha inceputo sa urle in germana totdos la personas de acolo se perpelando pe jos de ris e todos lampas de lumina s-au stins.
Tutta la mia vitta mi-am dorit una ragazza molto speciale e molto simpatico comme lei...una ragazza che posso dire orice porcarie in altro lingua, comme germana per exempio. Questa m-a facut sa compun un canto speciale pentru mia bonitta chiquita un po sarita e muy trista. M-am urcat pe una masa con la quitara in mano, e am inceputo sa cant. Los personas din mall au crezuto ca io soy Enrique sau mai rau, Antonio Banderas.
I-auzi lume:
Soy tu vida soy tu muerte
Por tu zdreanto muy caliente
Nu-ncercando sa-mi faci fente
Ca te frec commo Terente!
Soy tu muerte soy tu vida
Quando tu te misti lasciva
Todos vrem un sex partida
Si ne umplem de saliva
Yo estoy molto contendo de fanii rumeno.Todos cantando in cor con me, molti brichete luce in notte, una grande surpriza per me.Todas las chicas rumena volare una piccola bucata din mia camisa blanca.
Am luat ragazza bonita chiquitta in mia macchina e am plecat la mare sa facendo bagna in mare sul claro de la luna. Acolo Sad Eye mi-a promiso que mi face clatite con dulzura de visine in piz-a goala tutta la mia vitta. Am inotat commo los delfinos. Ea mai mult sub aqua. E poi subito a disparut. Commo en filmos cretinos indianos. Un grande amico mi-a dito ca mia bonita chiquitta e un po sarita a fugit con altro italiano vero care tot incercando sa gaseasca una bella ragazza rumena certalmente trista e molto carina e sadica perche lui volare filmare un grande scena de viol in gruppo in Germania e trebuiamos una chicca con buen accento germanico comme avea ea.
Alora io soy tristo...a fost una porca vaentine's day per me e adesso cercando sa gasesc ori pe Sad Eyes or un altra con lei.
Qui possso agiuta me con la informaziones e bien venuto! Grazzie,molto grazzie!

Sadicaaaaaa...rememeber, niente frecando commo yo...soy tu vida soy tu muerte soy tu virtual Terente...this is our song babe!

Saxon

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

"soy tu vida soy tu muerte"
ai ca fredonez si eu
dejarlo, tu eres fuerte
hai mult peste-n elesteu

De la: sandu60, la data 2012-01-22 17:14:06

"soy tu vida soy tu muerte"
ai ca fredonez si eu
dejarlo, tu eres fuerte
hai mult peste-n elesteu

Yessss..te integrezi perfect

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Saxon...Ich Liebe Your Dick...
..............................................................
una dintre preferatele mele...... nu Dick... ci poveste
mi se pare geniala

Daniela

Cred ca SAXON a iesit la demonstratii sau o fi ramas inzapezit pe undeva?

De la: sandu60, la data 2012-01-26 00:01:56Cred ca SAXON a iesit la demonstratii sau o fi ramas inzapezit pe undeva?

e chiar bine merci, la el acasa. Scrie pentru noi, cei care gustam astfel de povesti....

Daniela

Cred ca a venit dracului timpul sa stim si noi ce este cu Saxon asta si ce vrea el ! .

Este basescian sau nu ?! O sa il "injur" eu, sau Silviu si Black ? O sa il laude Tycu deoarece este PRMist ?! Este monarhist ca sa il placa Mytcor si sa il "injure" Sir Boby sau Sorick ala ?! Tine cu "noua clasa politica" a OTVului si asteapta cei 20000 Euro (adica te intreb daca este prost) ? Este crestin ca sa-l arda Karpov ?! Daca da,de care crestin este ,"dupa Scriptura" sau din ala cu "popi" ? . De Rosia Montana ce zice ,o vindem sa aiba si aia saracii locuri de munca sau este ecologist ? Daca este ecologist,este ecologist basescian de-al lui Corcodel sau este ecologist pe bune ? Cu restituirile ce zice ,este nasol sau este bine ? Ce parare are Saxon despre homosexualitate ?Crede in extraterestrii ca sa poate conversa cu Mihai, sau o arde prin cafenele sau facand rebusuri pe forum ? Stie ca dacii au fost cea mai straveche si mai mare civizlizatie a lumii, sau o abureste cu istoria aia clasica pe care o stie tot prostu' ? Cu cainii ce zice,ii vrea eutanasiati cu bata in cap sau vrea sa le construiasca hoteluri ? Il regreta Saxon asta pe Ceasc,a sau este anticomunist ? Daca este anticomunist,de care este ,securist ca Base ,sau pe bune ? Ce a facut Saxon la mineriade ? Care este televiziunea favorita a lui Saxon ? Ce crede Saxon despre maresalul Antonescu ? Dar despre situatia din Orientul Mijlociu ?

Il somez pe Saxon sa lamureasca toate aceste intrebari, inainte de a da navala pe un forum de oameni seriosi ca noi !

bai, fantomo !!!!!!!!!!!!!!!!
Matale vrei raspunsuri multiple... ca orgasmele ..... Ai rabdare, ca n-o dat turcii !! Sau ai de gand sa-l propui pe SAXON sa candideze la presedentie.
Daca citesti povestile lui, s-ar putea sa gasesti tot ce te intereseaza... poate si mai mult. Si vezi, politica e o usa mai incolo......
iar pe topicul asta, n-au ce cauta oamenii seriosi...sa fie clar

Daniela

De la: daniela_, la data 2012-01-26 09:35:29
bai, fantomo !!!!!!!!!!!!!!!!
Matale vrei raspunsuri multiple... ca orgasmele ..... Ai rabdare, ca n-o dat turcii !! Sau ai de gand sa-l propui pe SAXON sa candideze la presedentie.
Daca citesti povestile lui, s-ar putea sa gasesti tot ce te intereseaza... poate si mai mult. Si vezi, politica e o usa mai incolo......
iar pe topicul asta, n-au ce cauta oamenii seriosi...sa fie clar

Si iata ca opinia publica reactioneaza rapid si ferm la cererile societatii civile ! O forumista din Iasi ne-a atras atentia sa il somam pe Saxon sa isi spuna parerea si asupra orgasmelor multiple .Fiind barbat acest Saxon,presupun ca dupa primul orgasm ,simte nevoia de o pauza(poate chiar de somn !!!! ) ,insa este bine sa fim vigilenti si sa clarificam toate posibilitatile !

PS:Eu cred ca Saxon este un politician infiltrat pe acest forum, printre noi oamenii de bine, satui de politica si de politicieni ! Nu ai vazut Danielo ce "texte" are individu' in freza ?! .Daca nu imi raspunde clar la intrebari ,ma voi retrage in cafenea ,pe topicul cu rebusul sau la fazan ...

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_01_2012, la data 2012-01-26 09:53:54

De la: daniela_, la data 2012-01-26 09:35:29
bai, fantomo !!!!!!!!!!!!!!!!
Matale vrei raspunsuri multiple... ca orgasmele ..... Ai rabdare, ca n-o dat turcii !! Sau ai de gand sa-l propui pe SAXON sa candideze la presedentie.
Daca citesti povestile lui, s-ar putea sa gasesti tot ce te intereseaza... poate si mai mult. Si vezi, politica e o usa mai incolo......
iar pe topicul asta, n-au ce cauta oamenii seriosi...sa fie clar

Si iata ca opinia publica reactioneaza rapid si ferm la cererile societatii civile ! O forumista din Iasi ne-a atras atentia sa il somam pe Saxon sa isi spuna parerea si asupra orgasmelor multiple .Fiind barbat acest Saxon,presupun ca dupa primul orgasm ,simte nevoia de o pauza(poate chiar de somn !!!! ) ,insa este bine sa fim vigilenti si sa clarificam toate posibilitatile !

PS:Eu cred ca Saxon este un politician infiltrat pe acest forum, printre noi oamenii de bine, satui de politica si de politicieni ! Nu ai vazut Danielo ce "texte" are individu' in freza ?! .Daca nu imi raspunde clar la intrebari ,ma voi retrage in cafenea ,pe topicul cu rebusul sau la fazan ...

SAXON e de sex neutru sau gen ....n-are conteaza, important e ca, e ca, e ca e NEUTRU
N-a ramas inzapezit ca n-a zis nimic la stiri si nici in "piata" nu l-am vazut

Uitati aici cea mai noua poveste, calda, proaspata...nu lasati pe maine la serviciu ca e belea mare!!


Mr. Calamity 2
de Alex Saxon Slaniceanu la 26 ianuarie 2012 la 20:54
Tineti-ma departe de joburi, de preferat in cabane izolate din munti, cu vetre in care focul sfaraie dulce iar lemnele troznesc molcom, risipind miros de brad si vegheati sa am alaturi, cainele meu drag, sticla de whiskey neinceputa, si o inspiratie supla cu parul lung napadita de o gramada de fobii care o fac sa nu sufere hainele de nici un fel pe pielea ei parfumata. Atata cer, si va scriu neincetat!
Wow…eu am scris asta? Inceputul asta e al meu? Nu pot sa cred! In realitate, caloriferele sunt reci, sticla de whiskey zace ca o nesimtita goal ape podea, cainele mi-a murit iar aia cu parul lung, e drept, e supla, dar e nervoasa mai mereu de la o vreme incoace si cauta sa ma implice si pe mine in crizele ei. A ajuns sa ma dusmaneasca nu altceva. Nu muncim nici unul din noi. Eu ca eu, ca mai scriu cate ceva, mai joc in piese de teatru, mai filmez un divort, in final produc ceva, dar ea, pe unde s-a dus, a lasat in urma ei jale si familii destramate. Am dus-o la masline, ca am zis ca sa fiu si eu baiat bun sis a las la o parte geloziile si prejudecatile, dar ce, poti sa faci ceva cu zdreanta asta? V-am mai zis ca la vremea respectiva eram client misterios, si de misterios ce eram am urmarit-o pas cu pas, sa vad ce face. Ma…fata nu e rea si n-a gresit cu nimic, dar inca de la interviul de angajare am stiut ca ceva e naspa in curba. Mai ales cand a vrut sa-si arate ea loialitatea fata de viitorul post si a inceput sa suga maslina aia mare si neagra pana s-a luat curentul in supermarket. I-am si zis de acasa cu frumosul:
- Fa iubirea vietii mele…ai dracu grija ce faci ca n-am bani de benzina sa car mosnegii care fac preinfarct din cauza ta. Orice ti-ar promite aia, orice ti-ar da, orice ti-ar zice, tu sa nu sugi nimic, ai inteles? Da cine sa ma asculte pe mine? Nevasta-mea a fost pompa de vacuum in alta viata cred. Am dus-o la o firma care distribuia papetarie. Hartie de Xerox, cerneluri, consumabile si pixuri. A fost angajata in secunda 34 din primul minut, cand zdreanta, care purta o fusta mini mai mica decat fermoarul de la spate, a inceput ea sa faca pe concentrata si s-a apucat sa bage in gura unul din pixurile cu care venise dotata de acasa, chipurile sa noteze si ea ce-i zice ala la interviu. N-a mai zis nimeni nimic. Cand a luat pixul in gura au cazut tablourile de pe pereti iar cand a inceput sa suga din el, cu ochii in agenda de pe genunchi, s-a lasat cu crize la rinichii sefului care a fost luat cu salvarea de acolo. Unde o duc e angajata din prima, dar intr-o luna incep divorturile si bataile pe acolo. La Cris-Tim, sectia cremwursti de 18 cm nu mai stau sa va povestesc ce a iesit din motive lesne de inteles. Acum am inteles ca patronii, desi frati, se judeca in instanta si vor sa imparta firma in doua.
Ziua incepuse in nota obisnuita. Eu ma uitam pe geam numarand masinile rosii. Trebuia sa vad cate masini rosii trec in 5 minute prin dreptul ferestrei noastre. Nevasta-mea urma sa numere masinile negre, culoarea ei preferata. Si mie imi place negrul dar la ea , culoarea prinde viata cand vorbeste despre ea. Stateam prost, doar 4 masinute rosii am numarat. Nu mai cumpara lumea masini rosii ca altadata. E criza. Se simte. Eram mai mult ca sigur ca am sa pierd si jocul asta pentru ca masini negre au toti cocalarii si cum stam intr-o zona super centrala de campie, cu indicatoare cazute la pamant, plina de cocalari, era clar deznodamantul. Partea nasoala era ca neavand bani, jucam pe sex. Castigam, o zapaceam pe despletita. Nu mai era sex, era déjà lupta pentru supravietuire si perpetuarea speciei. Daca pierdeam insa…urma momentul de teroare psihica, despletita se dezbraca si fuma in fata mea cu picioarele pe masa pana reuseam sa strang masinutele rosii necesare eliberarii fiarei din mine. Oameni buni, am facut o revolutie, fac si un razboi de 100 de ani daca e cazul si tara mi-o cere, sap in gradina un tunel care sa ajunga la Scaraoschi si ma cobor acolo sa-i dau id-ul meu de mess sa mai vorbim si noi seara, fac toate nenorocirile de pe lume, dar sa-mi stea aia ca nesimtita cu picioarele pe masa unde mananc, avand lantic de una din glezne si unghiile rosii ca sangele, eeeeei, asa ceva io nu pot sa tolerez! Si hai sa zic ca rupeam din mine si suportam si asta, dar pe piciorul cu lantic are tatuata si o randunica sub care scrie Swallow, adica randunica in engleza, sa inteleaga si prostii cum am inteles si eu cand am luat-o de nevasta, ca ea inghite tot, ca si asta mai inseamna cuvantul ala! Perversa engleza asta de n-ai aer! Deci e greu sa traiesti cu una ca asta in casa, mai ales cand n-ai masinute rosii suficiente ca sa te razbuni pe ea.
Cineva suna la usa si zdreavasta-mea se duce sarind ca un iepuras moale si pufos sa vada ea ce daruri ne mai adduce noua postasul. Avem déjà in sufragerie, 3 pubele mari din plastic, colorate diferit, inscriptionate intentionat gresit ca sa ne atraga atentia cand punem deseurile in ele. Astfel, pe una din ele scrie ,,citaiti’’ in loc de citatii, pe alta scrie ,,amezni” in loc de amenzi iar pe ultima scrie ,,factrui” in loc de facturi. Nu citim scrisorile primate. Doar ne asiguram ca le punem pe fiecare unde trebuie. Nevasta-mea vine usor contrariata de la usa, cu un plic care nu era nici factura, nici citatie si nici amenda.
- Ia vezi pisoi, poate a gresit postasul scrisoarea. Uita-te ce adresa e pe plic, poate e a unui vecin la care te si gandesti tu sa te duci asa desculta sa-i dai scrisoarea, dar nu tine vrajeala, ma duce u stai linistita! Pulea te mai lasa pe tine sa iesi pe scara in halul asta, deci nu-ti mai fa planuri! M-am batut déjà cu toate femeile de pe scara ca le strici tu casa cand mergi pe la ele sa ceri una alta, nu mai am chef si de alte belele. Deja observ ca ne lasa toti la usa ba o lingurita de zahar, ba o cescuta de ulei, o paine, un litru de lapte, numai sa nu te mai duci tu personal sa ceri ceva. Nevasta-mea nu ma asculta, ca de obicei. Daca ar fi fost atenta la ce ziceam, eu cu mana mea o internam. Prin urmare, desfacu ea plicul si izbucni in strigate de bucurie:
- Iubiii…lucreeeeezi…ai o ofeeertaaaaaaa! Vino sa te pup eroul meu, da-le dracu de masinute rosii ca-ti dau ratia pe doua saptamani! Wow…nu-mi vine sa cred! Iau si eu plicul din mana ei si dupa ce citesc, realizez ca e vorba despre o oferta de la producatorii emisiunii in urma careia mi-am adjudecat titlul de Mr Calamity. Suma propusa era de nerefuzat si ne scotea din toate necazurile. Subiectul era miscarea din Piata Revolutiei, iar invitatii pe care urma sa-i moderez eu, erau nume grele ale show-bizz-ului autohton: fata cu par pe piept si voce groasa, am numit-o aici pe Naomi, doamna cu catelul a muzicii populare romanesti, ati ghicit déjà rautatilor ca e vorba de Irina Loghin si nelipsitul chihuahua Fuego, revolutionarul caminelor de nefamilisti din clisura Dunarii, Fernando de la Caransebes, Gheorghitzus Mucius Zamfirius, latinizatorul latinilor fara stapan, castigatoarea concursului ,,poezie, sensibilitate si finete”, am numit-o aici pe Nikita, si nu in ultimul rand, Alin Croitoru, cel mai patetic cersetor de joburi al tarii. Ma uit pe lista invitatilor si-mi dau seama ca desi voi avea o seara grea, sunt sigur ca va fi totusi una reusita si-mi voi merita banii. Chiar asa scria si-n finalul invitatiei: merita-ti banii si vom fi cei mai fericiti sa-ti dublam suma! Wow! Au urmat momente grele prin care familia mea si-a sarbatorit marele eveniment. Am inteles ca la vecini au sarit tevile cu apa din calorifere de la atata batut in ele.
Emisiunea Mr Calamity 2, brrrrrr, sunt de la prima ora in platou si tot am emotii desi am mai fost acolo cand le-am facut prajituri. De data asta, ca sa nu mai existe victime, lumea si-a luat mancare de acasa la pachet, din precautie. Dar emisiunea asta nu mai era despre parajituri. Invitatii mei vin unul cate unul si-si ocupa locurile in platou. In studiou, lumea platita cu o ciorba ca sa rada ca paraplegicii zumzaia asteptand incordata inceputul emisiunii. Ta taaaaaaa, se sting luminile si se aprind cele din platou, muzica invadeaza sala iar eu sunt prezentat ca la box de unul care aduce cu Dan Negru la primejdia pe care o anunta vocea sa: aplauzeeeeee, Miiiiiiisteeeeer Ca…ca…ca(sala tipa odata cu prezentatorul silabele alea haioase) Caaaalaaaaamityyyyyyyyyy! Eeeeeei, ce intrare mi-au facut astia sa moara mama, chiar ca pici din picioare de emotie, nu altceva! Salut si eu sala si ma apuc sa prezint invitatii:
- Doamna muzicii populare romanesti, Irina Loghiiiiin!
- Buna seara oameni buni! Sa stiti ca de mica mi-a placut muzica populara, si tot de mica am invatat ce inseamna sa ai o bucata de paine, si..Ma vad silit s-o opresc pe doamna Irina din destainuiri, nu era cazul, mai era pana acolo si subiectul era oricum altul.
- Doamna Irina…ma scuzati dar..Daca cineva crede ca Irina Loghin se lasa cu una cu doua redusa la tacere, se inseala amarnic. Prin urmare se uita urat pe mine si continua:
- Eu sunt facuta din cantec…si am strans in mine toate necazurile si durerile omenesti, dar si sperantele…Sala era pe jos. Ce inseamna sa lucrezi cu ultrasi. Aveam senzatia ca sunt numai ultrasi in sala asa de pusi pe caterinca erau cand s-au apucat ei sa strige:
,,cine sare bani nu are, hey, hey
Irina e cea mai tare, hey, hey!”
Irina Loghin, doamna muzicii populare romanesti, simti ea ca e rost sa profite de dragostea impartasita de public si sa-mi nenoroceasca mie emisiunea asa ca se ridica in picioare urland in microfon:
- Multumesc oameni buni, multumesc din suflet, am sa va spun ceva care pe mine m-a marcat. Pe vremea cand eram io mica la mama acasa…In acel moment am simtit cum se duc de rapa banisorii mei asa ca am luat atitudine in fata avalansei de amintiri a Irinei. Mai intai am tabarat pe ea si i-am smuls microfonul din mana jucandu-l apoi in picioare. Sala amutise si o vreme se auzeau in boxed oar bubuiturile infundate produse de picioarele mele care calareau microfonul Irinei. Lumea isi pusese mainile la urechi ca sa nu le fie sparte timpanele. Era un haos de nedescris. Cand m-am potolit, am reusit sa vad doar producatorii din culise care imi aratau degetul mare, bateau cuba intre ei si sareau in sus de bucurie racnind: yes! Eram omul lor, care nu-i lasa la greu. Cand se lasa linistea in sfarsit, mai ales datorita mie care obosisem, eram transpirat si aveam camasa iesita din pantaloni, ma indreptai de sale si imi aruncai privirea catre cel de-al doilea invitat, Chihuahua Fuego. Acesta nu mai cuteza sa-si faca intrarea asa cum voia el, tinand cont de moaca mea care nu prea mai avea nimic in comun cu emisiunea. El se multumi asadar s-o traga pe mama Irina de poale si s-o intrebe smiorcait:
- Spune-mi maicuta…cum sa fac? Irina nu mai avea microfon asa ca doar am intuit ce i-a spus lui Fuego la ureche. O fi asa n-o fi asa, cert e ca ma risc sa spun ce am inteles eu:
- Lasa-l mama in pace, nu vezi ca e nebun? Spune-i frumos cum te cheama si atat. Poate si-o reveni, ca doar nu ne-au chematara astia acilea ca sa ne cotonogeasca Alex! Fuego se ridica in picioare si se multumi sa inchida ochii sis a plece capul intr-o parte cum face el de obicei:
- Multumesc, multumesc, va doresc sanatate, sunt Fuego…Sala isi reveni din soc si-l aplauda si pe Fuego in stilul lor bineinteles:
,,Fuego, nu uita, Irina nu-i maica-ta!”
Contrariat, Fuego nu stiu in prima instanta daca e de bine sau de rau, asa ca se uita inspre maicuta Irina care-l povatui sa aplaude pentru ca, trist dar adevarat, ea chiar nu e ma-sa! Fuego cu lacrimi in ochi, se ridica si aplauda inspre sala. Ceva se rupsese in el insa! Oricum, daca nu se rupea acum, tot se rupea pana la finalul emisiuni si i-am si zis asta inainte sa intram in platou. Pe al treilea invitat n-am apucat sa-l prezint ca sarise de pe scaun, facu niste miscari de breakdance care ridica praful din platou apoi se cocota pe niste decoruri de pe acolo si incepu sa faca cum fac maimutele cu curul rosu inaintea imperecherii. Sala il aclama minute in sir pe descreierat care impotriva tuturor uzantelor si a protocolului emisiunii, incepu sa se autoprezinte:
,,Dar la de si dar la do
Sunt jmecheru’ Fernando
Cade fetele la sol
Cand o ard in si bemol!”
- Esteeeeeee! Sa se stieeeeee! Am lasat de la mine si am aratat inspre Fernando, facand din nou sala sa urle:
Aeaoo, aeaeeee, Fernando e pus-ca-ri-eee
Aeaee, aeaooo, e prost cu draci in si bemool!”
Fernando a inteles in felul lui aceasta manifestare de simpatie si a mai facut el un spagat dupa care s-a cumintit. Fara sa-l puna nimeni, se ridica in picioare marele maestru al latinitatii prost intelese de italieni, Gheorghe Zamfir. Cand insa vru si el sa zica ceva, se repezi in fata lui Naomi care incepu cu marile ei/lui regrete din viata:
- Sunt mereu prost inteleasa. Sau proasta inteleasa ca nici eu nu mai stiu dracu cine sunt. Lumea zice de mine ca sunt gay. Greeesit oamenilor! Waaakeee-uuuup peopleeee…nu sunt gay, sunt transsexual si travestit si tralala, sunt orice trambulina umana vreti voi dar in nici un caz nu sunt gay. E mare diferenta. Cand o sa invatati ca gay inseamna sa fi un barbat care face sex cu alt barbat, retineti, sex si nu altceva, in timp ce tralalasexualii ca mine inseamna sa fi barbat care face dragoste cu alt barbat. Ce e mai frumos pe lumea decat dragostea? De unde atata ura? Asistam neputincios la jalea lui Naomi si ma uitam disperat dupa Nikita sau Fernando sa salveze momentul.
- A fost Naomi oameni buni! Apoi ma uit spre nea Zamfir si-i fac semn cu ochiul: tine aia cu latinitatea ca te bag si pe matale imediat ce scap de asta. Nea Zamfir e om de inteles, sau doar obosit, ca se aseza imediat. Intre timp Fernando sari ca ars si o lua pe Naomi de dupa gat starnind panica in sala:
,,M-am casatorit cu-n barbat tampit
N-am stiut sa moara mama ca e travestit
Eu ii zic sa lase matza el zice ca-l doare tzatza
Eu beau gaz lampant la litru el zice ca e la ciclu”
Nea Zamfir se gandi el cel mai bine ca acum e momentul sa intervina si eu déjà ma gandeam ce s-o mint pe aia acasa ca am facut cu banii. Stateam prostit in fata neprevazutului si ma gandeam ca nu mai e la moda sa-i zic ca m-au jefuit unii intr-un gang. Despletita stia ca muream cu ei de gat daca incerca cineva sa-mi ia singurii bani facuti in ultimele luni. Amenzile nu se mai platesc cu banii jos asa ca nu prea aveam de ales decat sa-mi fac treaba bine in platou sis a-mi merit banii. Nea Zamfir se duse langa Fernando si-i lua microfonul din mana, si in timp ce Naomi il mangaia pe fund, facandu-l sa tremure de emotie, se apuca sa racneasca cat il tineau bojocii:
- Eu sunt Gheorghe Zamfir, toata lumea ma cunoaste, hai sa terminam cu prostiile astea cum ca romanii ne-au invatat sa vorbim. Cine sunt Caesar? Tiberius, Augustus, Nero, Claudius, Traian? Niste tarani care abia stiau sa lucreze in Photoshop! Asta erau ei, niste parliti! Noi i-am inventat pe ei. Noi le-am formatat hardurile si tot noi i-am invatat sa vorbeasca dracu corect, ca au venit la noi in curul gol si abia daca legau doua vorbe prostii dracului. Una doua Ave populus si pac cu sabia in capul dacului. Aia e socializare? Noi i-am invatat sa vorbeasca. Limba noastra dulce le-a implementat cuvinte dacice de o semnificatie deosebita, mazare, viezure dar mai cu seama veverita, acest animal frumos si cu coada stufoasa care pentru barbati e belea pe sistem. Deci haideti sa nu o mai dam de gard cu italienii astia. De la noi stiu ei ce stiu. Nu vedeti ca si istoria ne da noua dreptate? Ei sunt un popor de analfabeti, fac 4 clase si pa. De ce credeti ca vin la noi dupa femei romance? Pentru ca la noi, invatamantul obligatoriu e de 12 clase. De la o romanca, un italian, mai ales trecut de 55 de ani, are intotdeauna ce invata. La fel ca si pe timpul dacilor! Credeti ca ala care a scris ca limba noastra-i o comoara in adancuri infundata, a fost un prost? Nu, ala a fost un om fara prejudecati! Eu eram pe alkaline dar Fernando nu se putu abtine:
- Se stieeee! Sala statu un pic in cumpana sa-si traga sufletul si sa compuna ceva frumos pentru nea Zamfir, si cand termina se apuca sa strige:
,,Nea Zamfir, zi-ne précis
Daca-ai consumat Decis”
Decis=insecticid piretroid pentru combaterea daunatorilor la grau, vita de vie, cartof, mar, prun, varza-cuvant de origine daca, etc. Substanta activa: deltametrin 250g/kg-ucide toata latinitatea daca se depaseste doza. Nea Zamfir se retrasese pe locul sau cand intervene Irina Loghin cu microfonul lui Fuego:
- De ce radeti oameni buni de maestrul Gheorghe Zamfir? Ce v-a facut el voua? De ce sa zicem mereu ca romanii ne-au ,,latrinizat" pe noi. Se compara latrinele lor cu latrinele noastre? Sta un roman mai mult la latrina ca un dac de-al nostru care mananca varza la ceaun? De ce sa ne umilim mereu la altii? Noi i-am latrinizat pe ei si latrinizam pe oricine intra in tara asta la orice ora din zi si din noapte. Si numai in tara asta demonstram latrinitate, dar si pe afara, unde toti strainii ne stiu de latrini si latrine. Chiar va rog, fac un apel la voi, romanii mei, haideti sa cantam impreuna hora latrinei. Zicand aceasta, Irina incepu sa atate sala si sa-i faca pe ultrasi sa cante impreuna cu ea:
,,Hai sa dam mana cu mana cei cu burtile prea pline
Sa varsam hora latrinei, pe pamantul Romaniei”
Varza rea din burta piara, piara dusmanul din tara,
Io-s pe vine si mi-e bine, dau un ghes limbii latrine”
- Uraaaaaa, uraaaaa,uraaaaaa! Ultrasii sunt in delir, Irina Loghin savureaza momentul alaturi de Ghita Zamfir caruia-i ridica mana iar sala scandeaza minute in sir:
,,Zamfir, presedinte, ca-i cel mai ,,DECIS’ la minte”
Au mai ramas doi invitati de prezentat asa ca ma indrept ,,decis”…nush ce am cu cuvantul asta, ma bruiaza mereu de la o vreme, deci ma indrept spre Nikita care déjà era un pic ofticata ca nu i s-a dat si ei atentia cuvenita. Fac semn salii sa se potoleasca, fac semn si ultimului invitat sa se abtina din jelit dupa joburi in mina si Nikita se ridica de pe scaun in aplauzele ultrasilor:
- Buna seara saracilor!
- Buna seara zdreanto, urla sala! Pe mine ma podidira lacrimile vazand atata dragoste si respect. De la discursul lui Basescu n-am mai vazut atata mui…consideratiune pe fatza din partea cuiva. Discursurile lui Basescu sunt adevarate bukkake pentru romani. Nikita nu face nici o exceptie de la regula. Dar lasa ca nici sala cu ultrasi! Prin urmare, ultrasii avura si pentru ea un salut original de bun venit. Avertizez, e o litera lipsa acolo. Cine o ghiceste ia un premiu.
,,Nikita ca Mario, esti la mu..(oops…litera lipsa)..e-n stagiul doi!”
Odata terminata si prezentarea Nikitei, se ridica sfios cum il stim cu totii, Alin Croitoru.
- Buna seara Alex si buna seara invitatilor dumneavoastra si celor din sala. Invitatii nu-l bagara in seama pe Alin dar ultrasii nu-l puteau ierta:
- Buna seara somerule! Apoi, in stilul lor cxaracteristic, se pusera pe scandat:
,, Alin Croitoru, la alcool ii duce dorul"
- Glumiti, eu vreau doar sa muncesc...tatal meu a muncit in mina...mama a...N-a apucat saracul sa mai continuie ca toti invitatii mei s-au ridicat in picioare urland la Alin:
- TACI! O vorba sa mai scoti si esti terminat!
Trecem la discutiile propriuzise despre mica revolutie care se intampla chiar acum. Abia acum imi dau cu adevarat seama ca nu stiu exact ce sa-i intreb pe invitati. Din casca aud cum mi se recomanda sa-i intreb pe invitati ce cred ei despre revolutie si cum participa fiecare dintre ei la acest eveniment. Asta si fac, suna bine si sunt sigur ca vom avea raspunsuri pertinente de la invitati. Primul care ridica mana sa raspunda este evident, Fernando:
- Se stie, am un succes nebun, toate femeile e moarte pa jos dupa mine, calc pe ele de moarte ce e, ba frate, revolutia e belea. Io zic précis ca asta…revolutia…are sa zic asa, ca un moment da ardoare care e, ca lumea lupta pentru liberarea tarii da sub jug, se stie, si vreau sa fac aici o cantare pentru toate fetele frumoase si pentru revolutie, i-auzi frate ce zice cantecu’:
,,Sunt jmecher bazat si arunc cu miile
Fetele ma place ca fac revolutie
Altii-s tari in nas, io-am urechea mare
Fata crede altceva si de mine moare!”
- Se stieeeee! Frumos cantecul lui Fernando desi se pare ca nu i-a placut cuiva care se duce nervoasa catre el. Fernando are un simt al supravietuirii extrem de accentuat asa ca fuge si se ascunde dupa un reflector. Nikita, care nu prea a mai facut sport de cand e mamica, ii arata pumnul si zice:
- Bai prezervativ folosit, bai saracule, daca pun mana pe tine te calc in picioare. Du-te si spala-te pe dinti toxinfectio ca mi-ai omorat viermusii pe care-i luasem din Moghioros pentru scalari. Zicand acestea Nikita ridica o punga cu viermusi pentru pestisori:
- Bai Alex, uite-te si tu ce mi-a facut asta cand a cascat gura. Nu mai misca nici un viermus. Zi-mi si mie cine l-a resuscitat pe asta ca zici ca e lovit de tren? Resuscitatule, te-ai ascuns? Daca pun mana pe tine o sa canti la Antipa in vid saracule! Langa urangutani e locul tau, acolo la intrare. O intreb pe Nikita, ca tot e in picioare, ce crede ea dspre revolutie:
- Bai, revolutia e buna. Lumea o duce rau. Am trecut pe la Piata Romana si am vazut ca lumea are suparare mare pa guvern. Ma vad nevoit sa intervin si eu in emisiunea asta:
- Nikita, lumea e la Piata Universitatii, nu la Romana.
- Lasa-ma ba si tu cu frectii de astea. Aia ce are? Nu tot in sectorul 1 e? Sa stie si lumea prezenta aici ca ala, saracia aia de barbat care se da el barbat, nici bani n-are pe el, nu plateste intretinerea, am dovezi saracule, care cauti tu motiv cu copilul, ca nici bani n-ai sa moara ma-ta de sarac care esti!
- Nikita, vorbim de revolutie nu de barbata-tu…te rog sa fi pe subiect.
- Javra ordinara care nici bani la copil nu da…
- Nikita…Nikita…
- Da Alex…lasa-ma ma sa zic ceva de ala ca m-a sunat Capatos si nu ma mai cheama in emisiunea din seara asta ca are pe altcineva si ala, luar-ar foc, si trebuia sa-i zic in direct lu’ saracia aia de barbata-miu de copil..ca nici bani la copil nu da…Din intuneric se auzi o voce, la inceput timida, apoi din ce in ce mai tare:
- Maicuta Irina…vreau sa fac pisu! Unde fac pisu? Maicuta Irina, care era atenta la spectacolul oferit de Nikita il zori pe Fuego:
- Mai copile, ti-am zis sa faci pisu inainte de intrarea in emisie, ce vrei sa fac acum? De unde sa iau eu olita la ora asta, ca tu nu faci pipilica ca baietii, tu numai la olita faci, bata-te sa te bata…Ghita Zamfir se ridica si el, mai mult ca sa scape de mangaierile lui Naomi:
- Eu sunt tinut pe tusa si nu mai pomeneste nimeni de numele meu. Suntem cel mai jegos popor de pe planeta si cel mai mintit…Ar mai fi vrut Ghita sa zica ceva dar Nikita sari ca arsa:
- Cine esti bai saracule tu sa ma faci pe mine jegoasa? Uita-te la tine ca te imbraci de la second hand, sapca mea face cat toate rufele de pe tine saracio! Daca vin la tine te cocosez cu bataia nu altceva. Zamfir tremura de nervi iar eu ma vad nevoit sa sar pe Nikita si s-o potolesc:
- Termina fa ca te bat io daca nu te potolesti. Lasa-l sa devieze cu latinitatea lui ca ma asteapta nevasta acasa cu banii si nu vreau sa zac toata noaptea pe aici, ai inteles? Nikita imi facu semn ca se potoleste. E fata de treaba uneori. Cand dadu nea Zamfir sa mai zica ceva, Nikita se pravali iar peste el:
- Saracio…ce faci cu coasta aia de porc in mana? N-ai mancat acasa saracule? Ma aplec din nou spre Nikita si pun mana pe microfon sa nu se auda in sala:
- Nu e coasta de porc proasta dracu, e nai! E din lemn…sufli in el si canta…Maaaare greseala am facut explicandu-i Nikitei care e treaba cu naiul:
- Bai aurolacule, nici bani de coasta de porc n-ai ma? Vi aici si mananci lemne? Hai ca-ti ia Nikita un iaurt dupa emisiune ca te faci de ras pe aici…Doamne ce soarta am si eu, ma caut de algozon dar nu gasesc.
- Maicuta Irina…faaaac piiipiiiii…
- Noi n-am fost romanizati de catre Traian…Traian a fost romanizat de noi. Terminati odata cu prostiile astea. Si tu Irino…du-l dracu pe ala sa se pise ca ma usuca pe picioare de nervi…ti-ai dracu de pseudocantareti pisaciosi ce sunteti!
- Se stieeeee!
- Vrei sa te pisi Fuego? Faci ca baietii sau la olita? Ce zici? Ca n-aud? Saraciooo, zi mai tare ca te calc in picioare!
- La olitaaaaa!
- Aaaa, de ce nu zici asa saracio, daca te pisai ca baietii te luam cu mine ca eu numai la baieti ma pis. Ai vrea sa te pisi cu Nikita nu? Poate te joc in picioare si pe tine perversiuneo care esti!
- Si eu tot la baieti ma ...mictionez, zise si Naomi rosind tot/toata, desi sunt o doamna!Si doamna Nikita…ce aveti cu bietul baietel? Eu va admir tare de tot. Aveti suflet bun, chiar daca m-ati batut intr-o zi, eu nu va port pica. Acum m-am tuns scurt, si m-am vopsit blond…aaaa, scuze, blonda…In tara asta daca scrii in cv ca esti de minoritate sexuala, pa angajare! Aici chiar am interupt-o pe Naomi si i-am zis la ureche:
- Auzi ciudatule, in tara asta nu tre sa fi de minoritate sexuala ca sa n-ai job! Uita-te la mine!
- Nici io n-am job, se stiieeee! Ma uit spre ,,specii 3’’ cum imi place mie sa-l alint pe Fernando si-i zic:
- Fernando, tu nu vrei sa muncesti. Uite, se cauta baieti iuti ca tine si usurei asa la greutate, in Afganistan, la rascolit campul de mine. Tre sa ai urechile mari ca sa captezi ce-ti transmit americanii de la 1 km distanta si tre sa fi iute de picior cand auzi ,,click” sub tine. Asta e tot ce cer aia si se plateste extrem de bine.
- Se stieee! Fernando merge la job! Face mare bairam acasa la Caransebes pa chestia asta! Ma uit la ceas, mai am 12 minute si gata, iau banii si ma duc acasa la despletita mea. Abia astept cand, aud un radio vechi gajaind aiurea in eter:
- As dori sa rog, pe toti romanii, sa se gandeasca si la noi, caci in zona noastra, fara minerit nu se poate trai. Moment in care se auzi o bubuitura naprasnica, urmata de un urlet sinistru si pitigaiat, iar curentul fu intrerupt pentru cateva momente. E haos in sala, lumea urla a primejdie iar in platou incerc sa disting ce se intampla. Miroase a par ars. O aud pe doamna muzicii populare cum se tanguie:
- Ce facusi Paulicaaaaa, te pisasi din picioare ca baietiiiii! Nu ti-am zis ca n-are rost sa te prosteeeeesti? Nu ti-am zis io sa te duci dupa perdeaua aia groasa si sa te lasi pe vine cum faceai mereeeeeu? De ce nu m-ai ascultaaaat? De ceeee? Pe perete erau prizeleeeee! Prostutuleeee! Din intuneric vazui cum venea spre mine masa din platou, manuita de unul extrem de nervos. Il recunoscui pe maestrul Zamfir si ma aruncai intr-o parte. Masa o izbi pe Nikita in burta:
- Na fir-ai a dracu de vaca grasa si umflata! Tu stii cine e Gheorghe Zamfir? Ce am dat io omenirii? Nikita era la pamant si se aolea iar Gheorghe Zamfir radea satisfacut.
- O vaca mai putin! Numai ca nu era ziua lui nea Zamfir. De dupa perdeaua groasa, care intre timp luase foc, aparu Fuego, cu parul valvoi, pantalonii arsi in vine si pete de funingine pe fata.
- Maicutaaa Iriiina...maicuta Iriiinaaaa...unde esti? Fac caca acum! Cu toata forta de care mai dispunea in el, nea Zamfir apuca un scaun, si dupa ce-l dibui in intuneric pe Paulica Fuego, i-l trozni in moalele capului. Fuego se prabusi ca-n filme tinandu-se de perdeaua groasa din platou:
- Maicuta Irina, mor! M-a palit ceva in cap si nici caca nu mai fac...uite...si pe moarte compun cantece...mor maicuta! Irina lesina instantaneu, dar cu mult fast si schepsis:
- Liiieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee...................ciooocarlieeeeeeeeeeeeee! Buf! Fuego cazu si el dupa maicuta Irina, tragand de perdea. De sus, se desprinse un reflector, care cazu gramada pe maestrul Zamfir. Acesta, incolacit de fire, mai reusi totusi sa ingaime:
- Popor jegos! Stau chircit intr-un colt si ma uit cum vine sfarsitul lumii. Lumea se calca unii pe altii in sala, e vacarm, fum, scantei. Pe jos, Fuego doarme lesinat la pieptul maicutei Irina. Nikita se ridica intr-un final si nu relizeaza ce se intampla:
- Capatos...saracio...ai vrut sa scapi de mine...ai vrut sa ma omori si m-ai trimis aici? Lasa ca pun io mana pe tine saracule! Si pe ala care nici la copil nu da bani! Va puneti voi cu Nikita?
- ...si cred ca la fel s-ar simtii si ceilalti romani, daca noi am zice ca activitatea lor nu e benefica...Sunt student la Petrosani...anul I...Cu o forta supraomeneasca, Nikita lua reflectorul care-l gatuia pe maestrul Zamfir, il ridica deasupra capului si cu toata forta insotita de un urlet spartan, il tranti in cap lui Alin, care se facu cocolos.
- Na saracio care te imbraci de la second hand. O sa ai restante cu carul din anul I asculta la Nikita ce-ti zice! Niciodata nu mi-a placut freza ta prezervativule! Credeam ca s-a terminat totul si 99% asa si era, ma gandeam cu tristete ca pur si simplu nu am noroc in viata, cand ma trezi cu unul in intuneric care, bajbaind imi zise:
- Bre domnule Alex...unde se face inscrierile alea pentru Afganistan? Ma insor cu domnisoara Naomi si mergem amandoi acolo in luna de miere!

Saxon

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Fantoma_din_Zanzibar_26_01_2012, la data 2012-01-26 09:53:54

De la: daniela_, la data 2012-01-26 09:35:29
bai, fantomo !!!!!!!!!!!!!!!!
Matale vrei raspunsuri multiple... ca orgasmele ..... Ai rabdare, ca n-o dat turcii !! Sau ai de gand sa-l propui pe SAXON sa candideze la presedentie.
Daca citesti povestile lui, s-ar putea sa gasesti tot ce te intereseaza... poate si mai mult. Si vezi, politica e o usa mai incolo......
iar pe topicul asta, n-au ce cauta oamenii seriosi...sa fie clar

Si iata ca opinia publica reactioneaza rapid si ferm la cererile societatii civile ! O forumista din Iasi ne-a atras atentia sa il somam pe Saxon sa isi spuna parerea si asupra orgasmelor multiple .Fiind barbat acest Saxon,presupun ca dupa primul orgasm ,simte nevoia de o pauza(poate chiar de somn !!!! ) ,insa este bine sa fim vigilenti si sa clarificam toate posibilitatile !

PS:Eu cred ca Saxon este un politician infiltrat pe acest forum, printre noi oamenii de bine, satui de politica si de politicieni ! Nu ai vazut Danielo ce "texte" are individu' in freza ?! .Daca nu imi raspunde clar la intrebari ,ma voi retrage in cafenea ,pe topicul cu rebusul sau la fazan ...

Pauza, somna?!! Tigara de dupa!

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Danielaaa...gand la gand cu bucurie

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2012-01-26 22:00:09 Danielaaa...gand la gand cu bucurie

Daniela

ca sa intelegeti mai bine povestea de mai sus, trebuie sa cititi si prima parte....

"Mr. Calamity"

De un lucru sunt foarte sigur dragi prieteni, nu eu mi-am ales numele asta, dar pot sa va spun cu mana pe ce a mai ramas din inima mea mare, ca l-am castigat meritat, cu sudoarea fruntii mele. Mr. Calamity, wow, hai pe bune acum, daca nu stam sa-l traducem, nu-i asa ca oricum suna mai misto decat Ghita? Care e clar ca e nume de fraier, pentru ca asteapta el aiurea la portita pe mandruta lui combinata cu altul. Plus ca Ghita e jale de calic. Mandruta lui se vaicareste prin toate strofele ca Ghita, altfel baiet muncitor si cumsecade, vine mereu cu mana goala la intalnire. Problema lui Ghita. Da acu pe bune, o floare putea sa ia si el de undeva da-l incolo de tantalau. Dar ce stau eu sa va plictisesc cu teorema lui Ghita? E plina tara de Ghitani din astia calici si dusmanosi. Numai ca, onorat public cititor de snoave amuzante, ati auzit voi de vreo reclamatie la adresa lui Mr Calamity? Nu exista asa ceva, va spun eu!
Sincer sa fiu, asa cum reiese si din renumele meu, nu sunt o persoana extraordinar de norocoasa. Dar cine e asa pe criza asta? Vorba cantecului(va avertizez pe aceasta cale ca va umplu de vorbe, citate si alte nenorociri celebre):
Nu sunt prost, dar nici destept
Sunt ca orice om,
Dar am o durere-n piept,
Si nu pot noaptea sa dorm!
Mai Doamneeee!(asta e pusa de la mine, prea se termina aiurea)
Cred ca prima data, necazul m-a incercat la nunta mea cu frumoasa Gina Neonilia. Cine e Gina Neonilia? Gina Neonilia e o frumoasa bistriteanca, vecina cu castelul lui Dracula, care din lipsa de sange sugea palinca si alte alea si cu care am decis pe loc ca ma potrivesc pana ce SMURD-ul sau alta institutie onorabila ne va desparti. Ne-am cunoscut pe strada.Sau mai bine zis in tramvai. Ea statea stinghera intr-un colt, pe la burduf, se vedea ca nu era din oras, iar eu bazat, tocmai ma urcasem in tramvai si ma cautam de bilet ca sa-l compostez. Fiindca la mine in buzunare e ori vid ori deranj, de data asta nimerindu-se deranj, ca era zi de salariu, am scos tot ce aveam pe acolo, adica bani, prezervative, chei, chitante, nuci, robineti de baie, etc, iar Gina a fost pe loc sagetata de Cupidon. Si m-a atacat frontal:
- Nu va suparati, zise ea rosind toata, nu sunt de pe aici, nu cunosc orasul, nu stiti cumva unde e statia la care trebuie sa cobor? Am privit-o drept in ochi, mi-am bagat o scobitoare in strungareata si i-am raspuns cu un aer de superioritate in timp ce cu o miscare virila compostam biletul:
- Hm...ai intrebat pe cine trebuia Afrodito! Incerc mereu sa nu ies in evidenta dar se pare ca nu-mi iese intotdeauna. Lasa-ma sa ma introduc: Alex...senior expert in statii de tramvaie si consultant principal pe teme adiacente. Gina inchise ochii si-mi intinse o mana:
- Ioi...sunt pierduta...la propriu si la figurat...sunt Gina Neonilia salvatorul meu si daca te gandesti sa ma inviti la o cafea sa stii ca nu sunt genul care bea cafea cu persoane necunoscute fara prezervativ.
Era evident ca era EA, cea pe care o asteptam de o viata si daca n-o luam eu, o lua cu siguranta altcineva. Dar, decat sa ma incaier mereu cu barbata-su care m-ar fi prins ba in dulapul conjugal, ba sub patul conjugal, ba agatat de cearceafurile conjugale legate unele de altele si atarnate de balcon, am zis ca mai bine o iau eu si-mi asiguram in acest fel o aventura la fel de conjugala ca patul, dulapul si cearceafurile, dar lipsita de peripetii neprevazute. Cand mama a vazut-o pe Gina Neonilia a zambit larg. Tata...a zambit si mai larg iar Avatar, prietenul meu cel mai bun, m-a tras de maneca si mi-a zis cu o voce tremuranda, pentru care ar fi luat premiul Nobel pentru crainicii care anunta urmarile cutremurelelor de peste 7 grade pe Richter:
- Alex...n-o lua! N-o lua ca daca o iei tu mi-e c-o luam tot blocul. Iti spun eu...prietenia e cel mai presus dar pe care il poate darui un om altui om. La inceput nu am fost foarte atent la Avatar, pentru ca de la un timp incoace devenise prea teatral asa. Dar nu l-am vazut in viata mea sa planga. Iar acum lacrima.
- Ce ai Avatare? Ce nu-ti place la ea? Gina e o fata buna...Avatar tresari o secunda si in timp ce-si stergea o lacrima rebela cu maneca de la camasa, imi zise:
- Ai zis exact ce nu trebuia Alexule, Gina e buna rau, motiv pentru care o sa ai multi prieteni iar pe mine o sa ma dai uitarii.
Cu pas apasat de defilare, am trecut peste avertizarile lui Avatar si m-am decis sa fac nunta cat mai curand posibil. Cu dar. Ca si eu am dat pe unde m-am dus. Si atentie mare, fara bani in plicuri ca nu pun botul. S-au dus tata vremurile alea cand puteai sa mergi la o nunta si sa bagi in tine pana crapai, iar cand era sa se dea darul strigai ceva iar in plic era de regula cu totul altceva. Nu tata, la mine totul se filmeaza in slow motion din momentul in care bagi mana in buzunar si pana spui din partea cui vine banul. Daca te dai smecher si te ambitionezi sa pui banu' in plic tot nu scapi, ca stii ce? Camera e pe tine, iar omul din spatele camerei e dresat sa te faca de ras. El te va arata intregii lumi, va pune presiune pe tine si te va obliga sa scoti din plic bancnota cu bancnota si s-o arati camerei in asa fel incat sa se vada seria si filigramul fiecareia. Nu se primesc bancnote deteriorate, patate cu cerneala sau scrise cu numere de telefon de la mai stiu eu ce cu'rve pe la care te duci. Valuta are un regim diferit. Se arata si ea camerei dar apoi, se preda fiecare bancnota unui membru al familiei care va verifica daca e falsa. Poate ca pare un pic aiurea, dar prefer sa ma uit acasa pe dvd la chestia asta decat sa va vad topaind morti de beti pe muzica de la dansul pinguinului. Credeti-ma ca stiu ce fac pentru ca am vazut multe tepe la viata mea pe la nuntile pe unde am fost, sunt versat la capitolul asta, doar n-o sa-mi iau eu teapa chiar la nunta mea. Ok, se accepta cecuri, primesc si bilete la ordin si noutate totala la nunti, daca n-ai bani, poti sa strigi o suma decenta cu conditia sa te gireze cineva de la masa, care la randul lui, lasa ceva amanet. Pentru ca se ard ele neamurile intre ele dar strainii cu strainii!
In amanet nu primesc electronice, sa fie clar. Si nici butelii. Nu se mai poarta. Daca vreau sa zbor ca Aurel Vlaicu, platesc o juma de ora la un club aeronautic si ma dau cu vechiturile alora pe deasupra casei mele pana raman fara benzina. Nu am de ce sa zbor prin tavan de la o butelie.
Am cautat locatia pana mi-au iesit ochii din cap dar pana la urma am gasit o sandrama cu etaj pe care proprietarul o inchiria pentru nunti si botezuri sau chiar cumetrii. Am vrut initial la parter dar cum locul era deja arvunit, nu mi-a mai ramas decat sa accept etajul. Am batut palma si iata-ma acasa anuntand familia unde vom sarbatorii evenimentul. Mama cand a auzit a luat foc, ca sa zic asa, neavand nici cea mai vaga idee ca focul figurat de acum va deveni realitate:
- Cum ma Alexule, ai luat la etaj? Nu ti-am zis ma mereu, nu lua la etaj ca murim de cald, e vara, sus e cald de iei foc nu altceva, la parter e mai racoare, nu ti-am zis io asa? Numai prostii faci mai Alexule, hai ca ma suparasi, zau asa! Mama cam avea dreptate saraca, sus era cald, dar frate, cat de cald putea sa fie, ca doar n-a murit nimeni de la o nunta facuta la etaj? Aveam insa sa aflu raspunsul mai repede decat credeam.
Ziua nuntii, mergem la biserica. Popa din cartier era unul tanar. Venise prin transfer de la Vaslui. Ucenicia si-o facuse pe la chiliile izolate din munti, unde i-a fost mana dreapta preaiscusitului si preaconfuzului popa Tanacu, cel care din plictiseala, indesa ghemotoace de calti pe gatul fecioarelor cu d'raci pe ele sau in ele de frumoase, in scopul declarat de a-i sufoca pe d'racii bagabonti care jucau barbut in pantecele fetelor. Nu mereu ii iesea pasenta. Cateodata, cica, mai ieseau ceva d'raci din alea, nu multi, dar cat sa realizeze planul tot ieseau. Nu i-a vazut nimeni ce-i drept, dar se consemna mereu asta in condica chiliei: azi, 23 iunie, anul curent, cu voia lui Dumnezeu si stampila in regula, s-au extras un numar de ,,n" d'raci, care au fost depozitati in pivnita. Mentionez ca s-au folosit 2 kile de lumanari din ceara buna, 3m de beteala de pom(ca dracii au alergie la sclipici) si 1kg calti de cea mai buna calitate, proveniti din donatii. Operatia a reusit. Semnat: Parintele Tanacu. Cand si cand, mai sucomba cate o nefericita iar atunci popa Tanacu mentiona: azi 25 septembrie, cu voia lui Dumnezeu si stampila aferenta, am purces la identificarea unui cuib de d'raci din diaspora, aflati in pantecul lui Denisa, care munceste in Spania. La inceput treaba a mers bine, dar apoi, operatia a luat o intorsatura grava. Un d'rac cu accent catalan, s-a pus de-a curmezisul in beregata fetei si n-am mai putut sa extrag ghemul de calti indesat acolo. D'racul m-a injurat tot timpul in limba spaniola si cred ca de mama, ca folosea des cuvantul ,,madre'' si mai ales ,,putta'' care nu stiu exact ce inseamna dar cred ca facea referire la manastirea Putna iar d'racul fiind limbut si cu polipi pa el, pronunta un pic altfel. Denisa a sucombat, dar eu nu ma simt vinovat, pentru ca am respectat toate canoanele bisericesti, am inchis bine geamurile si am rostit versetele exact asa cum sunt ele trecute in ,,prospectele pentru izbavit d'racii'' a preadiliului Fernando de la Caransebes, editia din 2010. Cat timp a slujit la chiliile din munti, popa Nichifor a capatat experienta, iar dupa ce popa Tanacu a fost in sfarsit inchis, el si-a urmat destinul si chemarea, venind la Bucuresti sa vada cu ochii lui metroul si Casa Poporului si in scurt timp a reusit sa-si gaseasca si un job la biserica din cartier.
Ne adunam gramada, asa cum e datina pe la noi, si asa cum am mai zis, in biserica. Gina mea purta o rochie alba facuta cam in graba, ca n-am mai stat sa colindam magazinele de nunti. Nu era urata, dar se cam vedea totul prin ea. Problema la mine se pune altfel. Daca ai ce sa arati, nu e nici un pacat ca se mai ciocnesc cateva masini in trafic cand treci tu pe langa ele iar soferii lor uita de volane. Mai naspa cu transparenta asta e cand semeni cu o vitrina frigorifica de la Cris-Tim si mai si mirosi a salam sasesc. Gina arata bine. Si mirosea si mai bine. Albul rochiei o facea extrem de sexy. Popa Nechifor parea atat de tulburat de frumusetea Ginei incat incurca mereu pasajele din slujba. Cred ca in mintea lui se ruga la Dumnezeu ca Gina sa posede d'raci iar eu sa i-o aduc in dar, pe tava cum s-ar zice, spre tamaduire. Eu nu prea le am cu d'racii astia, dar mie personal, popa Nichifor imi facea impresia ca e el insusi posedat de diavol, judecand dupa halul in care vorbea:
- Gina...Gina Neonilia...ce nume! Gina fata mea, perpelitu-te-ai cu Alex? Cand a rostit asta, popa a ridicat o spranceana si s-a incruntat la Gina. Gina mea s-a inrosit toata si a raspuns ca o adevarata credincioasa ce era ea:
- Perpelitu-m-am cu Alex! Popa deveni brusc nervos:
- Zi de trei ori asta netrebnico!
- Perpelitu-m-am cu Alex! Perpelitu-m-am cu Alex! Perpelitu-m-am cu Alex! Tutei chiar ii placea sa recunoasca asta.
- Te-ai perpelit cu Alex?
- M-am perpelit cu Alex! Tot de trei ori bineinteles, desi daca era sa spuna adevarul, de cate ori s-a perpelit cu mine, Ginei nu i-ar fi ajuns doua saptamani de marturisiri.
- Si acum eu te intreb ceva iar tu raspunzi cu: ma lepad, ok? Gina incuviinta din cap.
- De trei ori si asta, ok? Gina, extrem de docila cand e vorba de incuviintari, dadu iar din cap afirmativ.
- Ok, zice popa, te lepezi de Satana si de Alex? De data asta Gina lua foc:
- Nu!
Popa se isteriza si el:
- Cum nu rapandulo....scuze, necredincioaso?
- Uite asa popo! De Satana ma lepad da' de Alexu meu care mi-a compostat inima in tramvaiul 21 never ever!
Popa simti ca-i cade clopotul in cap de nervi dar o lua pe ocolite, incercand sa mai salveze ceva:
- Ok Gino, da' macar te lepezi de toate cele? In asteptarea raspunsului, el zambea catre Gina care, rosie toata de emotie zise:
- Eu...nu stiu...m-as lepada...nu stiu ce sa zic parinte...dar nu e pacat?
- Pacat e sa nu lepezi tot fata mea...maaaare pacat! Te sfatuiesc sa pleci capul in fata LUI si sa promiti ca lepezi tot.
- Deci...te lepezi de toate cele?
- Ma lepad! Popa intinse mainile catre clopotul din turla bisericii si racni:
- Aliluiiiiiaaaaa! Apoi se intoarse catre Gina si-i zise:
- Fugi repede in altar si raspunde cand te intreb. Gina fugi in altar si astepta sa fie intrebata. Popa nu astepta prea mult:
- Te-ai lepadat?
- M-am lepadat, zise Gina din altar.
- Te-ai lepadat? Inima sfanta a popii batea sa rupa vesmintele preotesti.
- M-am lepadat, se auzi din nou vocea sexy a Ginei din altar.
- Te-ai lepadat fata mea? Popa era pe alcaline deja.
- M-am lepadat, zise Gina din nou, acu ce fac?
Popa se inchina privind plin de recunostinta spre clopotnita, apoi se intoarse catre mama si-i zise:
- Mi-ai adus o cu'rva si ti-am dat inapoi o zd'reanta! Amin! Ma scuzati cateva minute! Dupa care se furisa si el in altar.
- Amin! Zicem toti in cor. Bine, popa Nichifor mai improviza si el. A luat din slujbele botezului si a bagat la nunta, dar nimeni n-a avut nimic de obiectat. Ceremonia a decurs bine, spre final doar, am avut o mica altercatie cu popa care nu mai iesea din altar. Eu stateam mai intr-o parte asa si primeam felicitarile dar cand am vazut ca lepadata si cu popa nu mai ieseau de acolo am intrat peste ei. Scena era demna de baletul Lacul Lebedelor. Lepadata mea de Ginuta, alerga pe poante prin altar, si dadea din maini cum dau lebedele din aripi, fugarita fiind de exorcistul mutat la Bucuresti.
- Ce faci popo?
- Uite...incerc s-o binecuvantez pe Gina...sa aibe copii frumosi pe unde s-o duce din Cana Galileii pana in Calea Lactee. Da nu vrea sa se bage sub patrafir.
- Pai si e obligatoriu sa se bage? Aproape iesindu-si din minti, popa se rasti la mine:
- DA...TREBUIE! Ma uit si eu la Gina si o intreb:
- Tu vrei Gino? Gina, proaspat maritata si cinstita zice:
- Daca tu vrei si CHIAR CA TREBUIE, atunci vreau si eu!
- Bine Gino, atunci baga-te acolo! Nu cred ca am vazut-o vreodata mai bucuroasa pe Ginuta mea. Credincioasa femeie, nu poti sa le scoti biserica din cap nevestelor nici cu laserul!
Mergem la restaurant. Pe jos, ca asa e frumos, sa ne vada lumea.
- Iu iu iu iuuuuuuu...hi hi hi hiiiiii! In fruntea alaiului de femei dezlantuite care jucau in timp ce inaintau spre restaurant, mergea un lautar acordeonist, care lasa instrumentul sa se intinda pana jos intr-o parte si apoi il ridica zapacind clapele. Lumea, de o parte si de alta a drumului se uita la noi. Ma simteam atat de mandru incat salutam pe toata lumea. Pe langa mine fugeau o groaza de pusti care ma trageau de maneca:
- Neneee...neneeee, nenea mireleeee, a ta e mireasa aia? Ma uitam cu drag la ei, parca ieri am fost si eu la fel, si le raspundeam mandru:
- A mea e, a mea e! Da de ce? Nu se vede? Copiii nu ma slabeau deloc, mergeau pe langa mine razand si-mi zisera:
- Ne-o dai si noua nene sa ne jucam cu ea? Mi-am lasat nevasta doua secunde sa mearga de una singura in alai, interval in care i-am tras o scaltoaca dubla pe sistem turbo, jap-jap, celui care voia sa se joace de-a oamenii mari cu Ginuta mea. Am revenit in alai, langa Gina, atat de repede incat nici nu s-a observat lipsa mea. In spatele nostru, 5-6 femei, neamuri cu noi, jucau ca la facerea lumii, tinandu-se una de cealalta. Nici sa vrea vreuna din ele sa se opreasca nu mai putea sa faca asta, atat de strans se tineau ele de maini. Cine le vedea, credea ca sunt puternic acaparate de joc, dar eu care le cunoasteam, stiam ca sunt atat de bete incat daca una pleca, celelalte cadeau gramada in mijlocul drumului.
In fata localului suntem intampinati cu sampanie si piscoturi. Frumos, si mai ales ceva deosebit. Unic chiar. Mie imi si place sa fiu asa, mai iesit din comun ca sa zic asa. Am vazut peste tot sampanie si piscoturi, recunosc, dar numai la mine sampania era pusa in cani. Paharele se terminasera la nunta de la parter. Avem grija sa nu se intalneasca miresele intre ele ca aduce ghinion, desi eu chiar am fantezii cu doua mirese si nu vad ghinionul ala nici sa ma pici cu ceara, si urcam cu grija la etaj. Zic cu grija pentru ca scara nu avea balustradele montate. Era constructie noua si un pic neterminata. La etaj era belea de frumos. Peste tot hartie creponata si baloane. Ceva de vis. Ne asezam la mese si incepem nunta propriuzis. Nu intru in detalii care ne-ar obosi si pe mine scriind dar si pe voi cititnd. Am fost multumit, am iesit bine, au fost cateva incercari razlete de a frauda darul dar le-am inabusit din fasa iar lumea a apreciat in mod deosebit sarmalele in foi de celofan ca varza tot la nunta de jos s-a dus. In final, a urmat scena in care trebuia sa-i scot jartiera Ginei. Camera era gramada pe mine, lumea era stransa in jurul scaunului pe care s-a asezat Gina si toti barbatii in putere stateau cu telefoanele indreptate spre Gina care avea sa-si ridice rochia ca sa intru eu sub ea. In acea perioada, e foarte important sa spun asta, fumam de rupeam. Intru deci sub rochia Ginei, uitandu-ma ranjind in spate, catre multimea de barbati care ma urmareau gelosi. Odata intrat acolo aveam sa constat doua chestii: Gina nu purta lenjerie intima, si era foarte intuneric. Bine, voi smecheri cum sunteti si cum va stiu si eu, o sa ma luati la misto:
- Bai nene, da cum ti-ai dat tu seama ca Gina nu are chiloti daca era bezna totala acolo? Ne iei de fr'aieri?
Normal...va las sa va calmati, am fost si eu ca voi odata, repezit, fara experienta, pus pe harta. Las de la mine acum. Ce stiti voi? Bai novicilor care sunteti, mi-am dat seama ca n-are chiloti dupa paharele sparte in spatele meu cand a desfacut ea picioarele si a ridicat rochia ca sa pot intra. Apoi s-a facut intuneric acolo. Ok...ma lasati sa continuu sau voi chiar aveti chef de cearta?
Stateam acolo singur in intuneric si ma gandeam la ce viata grea am avut in copilarie. Gina isi dadu repede seama ca nunta practic statea, din cauza mea, iar cameramanul filma in gol, asa ca-mi dadu un genunchi in cap. De durere o musc si eu de pulpa iar Gina tipa ca din gura de sarpe.
- A prins jartiera pittbull-ul mamii care e el, zise mama mandra foc, intorcandu-se catre multimea care asista la scena asta.
- Nu-i mai da drumul nici daca pui hidrantul pe el, zise si tata, e neam de razboinic, moare cu ea in dinti, tot neamul nostru e asa! Bravo tata...asa...rupe tot...rupe Alexule, rupe Alexule...asa tata, rupe-i pi...beeeeeeeeeeep(aici pe tata l-a luat valul si de la whiskey a lasat jartiera si a casunat pe mandretea de maternitate a Ginutei)! Tata se pusese pe burta si tot batea cu palma in cimentul salii, incurajandu-ma frenetic, asa cum vazuse el pe video, ca fac aia de pun cainii la lupte.
Incerc sa dau de jartiera aia pipaind cu gura centimetru cu centimetru, dar, instinctul meu ma ducea mereu in alta directie decat unde trebuia si asa, in cinci minute de cautari aiurea, Gina era in extaz, ofta si daduse ochii peste cap iar eu chiar nu mai aveam chef de jartiera aia a ei. Pe afara, in civilie ca sa zic asa, lumea se incaiera amarnic din cauza gemetelor Ginei. Tot tata facea pronosticuri:
- Ii mai dau 2 minute miresii...e moarta deja, n-o vedeti? N-avea nici o sansa cu dobermanul meu!
Totusi, aveam o nunta de terminat. Si am terminat-o. Mi-am aprins o tigara ca sa vad unde e jartiera. Trageam din tigara, jarul facea lumina si asa am descoperit-o. Am scos tigara din gura si am apucat jartiera cu dintii.
De afara se vedea cu totul altceva. De sub rochia Ginei ieseau valatuci de fum. Mama care era de fata se imbujora toata si zise catre audienta:
- V-am zis eu ca e foc dupa ea baiatul meu? Arde sangele in el, fochistu' mamei! Intre timp, rochia Ginei s-a aprins de la tigara mea si daca la inceput se arata doar putin contrariata de ce se intampla, acum Gina isi stranse picioarele in jurul capului meu si ma calarea tipand ingrozita de focul ce-o cuprindea. Prin fum apuca sa vada o vecina cu fata zbarcita de nervi care-i arata o cruce si racnea la ea:
- Arzi vrajitoareo! Ca m-a lasat barbatu' din cauza ta!
De la rochie, focul s-a intins la perdele si la fetele de masa iar lumea alerga ingrozita care incotro. Am reusit sa alerg cu Gina in cap prin tot localul, ca sa fiu sigur ca nu scapa nimic neatins de foc iar in final am trecut cu ea prin geam si am aterizat in piscina din curte. Lumea de la nunta de jos ne-a aplaudat minute in sir, crezand ca sunt efecte speciale si asa a inceput lungul meu sir de ghinioane.
Dupa doar doi ani, viata de familie ma pusese la pamant. Trebuia asadar sa ma descurc intr-un fel. Adunasem datorii, ne lipseau multe, era foarte greu. Mergand eu asa pe strada, am dat de un anunt pe un gard, care spunea ca undeva se tine un concurs de gatit, televizat, cu premii. Am zis sa incerc. Nu eram eu foarte bun bucatar dar nevoia te invata, cel putin asa credeam eu.
Ori ca eram eu prea hotarat, ori ca nu prea aveau aia bucatari in concurs, cert este ca mi-au facut repede contractul si m-au bagat in emisie in direct. Trebuia sa gatesc eclere. Ce mare lucru era sa faci eclere? Cand mi-au zis aia ,,motor’’ si ,,se filmeaza’’ mi-am luat inima in dinti si m-am apucat de eclere. Juriul era format din urmatoarele personalitati: Fuego, Irina Loghin, cred ca Irina Loghin l-a infiat pe Fuego, apoi erau Daniela Crudu, Mircea Solcanu, un reprezentant al recuperatorului Kruk si Wilmark. De fapt nu Wilmark ci simpaticul Wilmark, ca daca dai cautare pe google la Wilmark nu-l gasesti simplu ci doar simpatic. Simpaticul Wilmark! Restul sunt asa si asa. Doar el e simpatic. Recuperatorul Kruk nu poate fi simpatic in nici un caz, Fuego nu-mi place mie, Solcanu nu place nimanui cred, iar Irina Loghin de regula doarme la concursurile de facut eclere. Daniela Crudu nu intra in discutie pentru ca daca ar intra simpaticul Wilmark ar fi pus la indoiala.
Buuun, iata-ma asadar in fata camerelor de luat vederi, incercand sa comit ceva care, macar geometric vorbind, sa aduca cu un ecler. Figurantii din sala erau impartiti in doua tabere. Una din ele era cica aliata mea. Ma incuraja frenetic. Cealalta ma huiduia. Asa era concursul. Eu imi vedeam linistit de treaba mea. Am pus tot ce am gasit la indemana, masline, ceapa, scortisoare, nuci maruntite, vanilie, burta taiata fidelute, zahar, sare, otet de mere, malai extra, peste congelat, faina de grau, zeama de varza si lapte batut, pasta de dinti, apa de gura, sampon de urzici si mai ales orez. Am pus doua tigai pe foc, o tava in cuptor, o oala pe aragaz si un bol in care tot mestecam cate ceva sa para ca am o ocupatie. Juriul isi dadea seama ca urmeaza clipe grele pentru ei, deoarece ca sa-mi dea nota, trebuiau sa guste eclerele. Irina Loghin motaia ca de obicei, dar tot tresari cand simtii mirosul prajiturilor mele si se trezi vorbind cu Fuego?
- Gata Paulica, lasa laturile in hol mamica, ca le iau eu maine si le duc la porci. Maine puiul meu, sa nu-mi mai aduci laturi ca am sa le dau paine uscata la porci. Laturile de azi au un miros de-ti pica motul de la basca dragul mamei, mi-e teama sa nu dea porcii in icter maicuta si sa ramanem fara sorici in prag de iarna! Paulica mama, ma auzi? Fuego, care se tinea si el de nas ii zise aplecandu-si capul catre ea:
- Maicuta Irina...nu am laturi…stiu ca miroase a elefant cazut in groapa cu var…dar asculta un pic maicuta mea, e unul Alex aici, si asta nu e cel mai rau lucru de pe pamant, nenorocirea e ca Alex face eclere…Auzi ce zice cantecul mami:
Grea este durerea mama,
Sufletul stingher
Te rog zi-le tu maicuta,
Sa nu-mi dea ecler
Ca miroase crunt Irino,
A borhot cu maci
Si bolboroseste maica,
Ca un iad cu d'raci! (cacofonie made in Saxonland)
Doamna cantecului popular romanesc, se ridica cu gratie, Fuego, copilul ei de suflet, o ajuta tinand-o de mana, asa cum face el mereu, apoi, in timp ce ii saruta mana cu smerenie, Irina se apuca de cantat:
Mai Fuego un' te duci maaaaaai,
Ia la tine mere dulci maaaaai,
Si dedica-mi un canteceeeel
Ca sa te scap de ecler.
Mai doamneeeee!
Intre timp, prajitura mea se apropia de sfarsit. Cand am scos tava din cuptor, Solcanu isi lega un fular la ochi si striga cat il tinu gura:
- Mor pentru popo...popo...popo....popooooooooor!
Din ciclul: ,,la eclerul nashparliu nici porcii nu trag", urmeaza scene hilare in concurs. Am observat ca ambele galerii din sala erau pe jos de ras, desi, undeva in spate, se vomita in grup de la mirosul eclerelor facute de mine. Vin doua fete frumoase si aproape dezbracate, asistentele emisiunii, ca sa ia eclere pentru juriu. Eu eram mandru de reusita mea. Prajiturile aratau ca niste balegi de vaca calcate de tir, dar numai eu stiu cat am muncit la ele. Imi amintesc chiar ca dupa concurs am primit o citatie, pentru ca producatorul de anvelope de iarna Good Year, m-a dat in judecata pentru deteriorarea imaginii companiei. Urmareau si ei emisiunea asta, fiind fani eclere, si la un momentdat, au observat ca una din ,,balegile'' comise de mine avea pe ea un desen care imita amprenta anvelopelor lor si m-au dat in judecata. Procesul e pe rol, se judeca si acum dar nu au sanse sa castige. Sunt puternic sustinut de firme ca: Bridgestone, sau Pirelli, care au trimis judecatorilor acte din care reiese ca desenul de pe balegi apartine anvelopelor facute de ei si nu de Good Year iar mie mi-au trimis o oferta de angajare la laboratoarele lor de specialitate unde se realizeaza designul anvelopelor pe care le produc. V-am zis io ca se intoarce roata?
Ok, cu un zgomot surd, una din asistente se prabuseste in platou, rapusa de miros. Cealalta se clatina iar ochii ii jucau feste in cap. Ma ofer sa salvez eu situatia, eu, care la viata mea n-am salvat nimic niciodata. Am incercat odata la mare sa salvez pe cineva. Era unul care se tot zbatea in mare, pe langa pontonul pe care eram eu admirand pescarusii. Omul era terminat de groaza si de efort si nu prea putea sa strige dupa ajutor. Ochi de soim cum sunt eu de mic, l-am zarit imediat si am scos aparatul foto. I-am facut cred, cele mai faine poze. Naturale nu asa cum faceti voi: pasaricaaaaaa.....zdrang poza! Nu frate, fara pasarici. Omul era atat de natural incat nu mai avea sens sa invoc pasaricile sau bucatile de branza. Ochi mai expresivi ca ai lui nu mai vazusem de mult. Am pozat dintr-o parte, de pe burta, din genunchi, ce mai, eram in transa. Ala mai disparea si el din cand in cand in mare, ca fiecare, dar eu stiam mereu ca va reveni. Il asteptam cu aparatul pregatit. Iesea cu o mana sus si gura larg cascata, faceam si eu click imediat. Tari poze. Intr-un final ma bate unul pe umar:
- Omule esti cool! Inec live sa moara mama, n-am mai vazut asa ceva. Fa-mi si mie o poza repede ca se duce ala la fund si nu mai iese. Vezi sa-l iei si pe ala exact cu gura deschisa daca poti. I-am facut poza si abia apoi am realizat isprava. Se ineca un om iar eu il pozam. Am inceput sa urlu, fugeam de colo colo incercand sa fac ceva pentru bietul om, dar panica imi luase mintile. In final am zarit undeva o barca legata de ponton, care avea un colac din ghips. Cred ca din ghips era, ca era tare ca piatra. Am luat colacul si l-am aruncat cu o forta de care nu ma credeam in stare catre viitorul inecat. S-a auzit doar atat: BUFF...apoi un aaaaauuugh cu bolboroci, dupa care omul a disparut in adancuri, ca un submarin atomic clasa Virginia. Din fericire pentru viitorul comic care aveam sa devin eu peste ani, omul n-a prea murit, gratie unor salvamari de caracter, care l-au salvat pe ultima suta de metri ca sa zic asa. Dupa resuscitarea la care am asistat si eu, imediat ce omul si-a revenit si cerea cu disperare un pistol ca sa ma impuste, unul din salvamari mi-a aruncat printre dinti:
- Cataclismule! Nu aveam nici cea mai vaga idee cat avea sa ma urmareasca pe mine apelativul ala.
Revin in platou. Apuc tava cu eclere explodate si ma duc catre juriu care, la prima vedere nu mai era deloc. In afara lui Solcanu care isi astepta sentinta demn, in picioare, legat la ochi, ceilalti se ingramadeau pe sub mese, pipaind-o la greu pe Daniela pe unde apucau. Ii somez sa iasa de acolo iar ei, ca niste mielusei, ies si se aseaza pe scaune, avand niste mutre atat de ingrozite incat a trebuit sa fac tumbe ca ei sa-si revina cat de cat. Primul care a muscat din ecler a fost simpaticul Wilmark. Trebuia sa fie Fuego primul dar Irina nu-l mai gasea pe sub fota si si-a cerut scuze catre mine, ca mai dureaza pana-si gaseste pruncul terorizat. Wilmark inghiti primul dumicat si incepu sa tremure.
- Este un gusto prea interesante...como nisip cu scoica de la mare, asa se zice la voi nu? Imi place bine de tot la Alex cum face el una mixtura din tot ce vede cu ochii si iese ca un salsa pe musica de manea ca sa zic asa. Pentru aceasta nenorocire de la prajitura, iti dau nota....stai asa sa rup....gata, am rupt, iti dau nota asta!
La inceput am avut un soc. Wilmark apucase nota 10, eram excitat la culme, ma si vedeam castigatorul concursului, bucatarul dorit de toate vaduvele din primul razboi mondial. Numai ca Wilmark tabarase pe nota aia ca s-o rupa si sa-mi acorde in final, nota 1. E bun si 1, decat nimic...
Merg mai departe. Irina Loghin. Femeia nu-mi facuse nici un rau, dar ce treaba aveam eu cu ea? Fiecare cu piz...banii ma-sii, cum se zice. Irina isi face cruce si mananca un ecler intreg. Imediat se innegri la fata, apoi se imbujora, dadu ochii peste cap, incepu sa vorbeasca gros, ca d'racii din femeile posedate, apoi se linisti. Statea teapana. Nu mai zicea nimic. Asteptam cu totii ingroziti, nota Irinei. Deodata, Loghina deschise brusc ochii si incepu sa urle:
Liiiiiiiiiiiiiiiieeeeeeeeee...liiiiiiiiiiiiiiiiie,iiiie,iiiie,iiiiiiie, liiiiiiiiiiiiiiiiiie
Cioooocarliiiiiiiiieeeeeeeeeeeee!
Ia sa-mi zici mon frere...de ce-mi dai ecleeeer, de ce-mi dai ecler!
Liiiiiiieeeeeeeeeeeee! Ciocarliiiieeeeeeeeeee!
Nota Irinei fu arata publicului cu o ura demna de impuscat dictatorii. Era ce mai ramasese din zecarul simpaticului Wilmark, zero adica! Ok, daca nu merge dintr-o bucata e bine si din doua. Am un 10 deja. E mai mult decat puteam sa sper.
Fuego statea cuminte pe scaunelul lui. Cuminte rau. Era palid. Mancase si el un ecler intreg. Acum scria ceva pe o bucata de hartie. imi facu semn sa iau petecul de hartie si cand citesc, imi dadura lacrimile. Saracul Fuego. Am fost rau cu el. Nu merita. E si el un suflet necajit. I-auzi ce scria el:
Maicuta Irina, iti cheama si-un caine,
Caci la apus de seara, vrea sa ma omoare,
Baciul cel saxon, bucatarul nou,
Ca-i smecher oier, tare in fluier
Si-i temut in lume, cu al sau ecler!
Nota lui Fuego nu mai conteaza. Ii fac pe plac si transmit biletul Irinei ,,Ciocarlia" Loghin care torcea din fuior ca sa se calmeze. Merg mai departe. Solcanu. Acesta, desi era legat la ochi, zambea cu toti dintii. Nu zicea nici el nimic. Doar zambea. Dupa calculele mele, mancase si Solcanu vreo doua eclere. Deci puteam sa contez pe parerea lui. Il intreb in fata, direct, barbateste:
- Mircea...ti-au placut eclerele mele? Ce nota imi dai? Solcanu clipea des din ochi, dar continua sa zambeasca larg, cu gura inchisa insa, dezvelindu-si doar dintii heterosexuali pe care-i avea. Insist:
- Zi Solcane, ti-au placut eclerele? Solcanu dadu din cap nervos, continuand sa zambeasca. Cineva din platou, ceru voie sa se duca la Solcanu ca sa afle de ce zambeste cand in mod normal, ar fi trebuit sa lesine de mult. Solcanu sugera ca ar avea si el nevoie de pix si de hartie asa ca ultima sa dorinta se cerea indeplinita. Asa e obiceiul pe la noi. Solcanu scrise ceva foarte repede iar omul de legatura imi aduse biletul pe care amuzat, il pusei in fata camerei ca sa vada toata tara ce scrisese ala acolo:
,,Nu pot sa deschid gura. Mi s-a inclestat maxilarul. Sunteti in mare pericol. Fugiti!''
Haios Solcanu asta. Nu mai conteaza ce nota imi da. M-a facut chiar sa zambesc. In fata mea, ca un iepuras topaind, statea Daniela cu gurita ei cea frumoasa deschisa. Astepta sa-i dau eclerul promis in culise, cum dadea popa catolic trupul lui Christos enoriasilor care stateau cu gura cascata la rand, de Paste.
- Vreau ecler, vreau ecler! Daniela statea cu labutele sub botic si topaia. Era tare simpatica fata asta. E rolul care o prinde cel mai bine. De iepuras in asteptare, sau de caprita ostenita de tap!
- Lasa Daniela, ca pe tine te crut. Am de dat niste eclere smechere aluia de la Kruk. Daniela se bosumfla:
- Da mie de ce nu-mi dai eclere? Ma aplec spre urechiusa ei, in asa fel incat camera, si ultimul ramas nerapus, ala de la Kruk, sa nu auda ce-i zic:
- Pentru ca nu sunt extraordinar de bune fato! Nu stiu, lipseste ceva cred. Mori de la ele! Daniela se bosumfla si mai tare:
- Nu mor, cum sa mor? N-am murit niciodata de la ceva cilindric! O las pe nimfomana si-l urmaresc cu privirea pe omul de la Kruk. Acesta imi arata o cruce, facandu-se mic in scaunul lui si-mi zise ingrozit:
- Piei Satana! Iti iau eu creditul...te ajut...suntem oameni ca si tine si stim ce greu e sa vrei sa dai banii inapoi la banca si sa nu-i ai. Te intelegem, ti-am mai zis, suntem la fel ca tine! Bineinteles, iti facem rate acceptabile. Ma indrept spre Kruk cel mic si-i indes un ecler in bot:
- Wow, asta e chiar cool! Sunteti la fel ca si noi? Dati si voi tepe la banci? Incepi sa-mi placi polonezule!
Concursul s-a terminat definitiv. In mod normal, trebuia sa castig o suma mult mai mica dar organizatorii au dublat-o in speranta ca nu mai vin in viata mea pe la ei. Si am semnat pentru asta.
O vreme chiar mi-a mers bine. Munceam pentru Pirelli, era ok. Faceam destui bani cat sa-mi permit sa-mi scot nevasta si prietenul cel mai bun in oras. Nevasta voia. Era moarta dupa mondenitati de astea dar Avatar si noua lui prietena nu prea voiau, alegand sa petreaca mai mult timp impreuna in confortul culcusului de acasa. Avatar mai avea un motiv. Tocmai isi facuse dantura si facea tot posibilul sa nu se expuna foarte curand. Dar luasem salariul si aveam chef de distractie. Avatar era totusi circumspect:
- Bai Alexule, nu pot sa ies ma. Abia mi-am facut dintii, cine stie ce patesc?
- Avatar nu te recunosc sa moara mama! O dai in superstitii cu mine, ce ai? In halul asta te-a prostit aia? Ca sa nu cada chiar de fr'aier, Avatar accepta sa iesim in oras.
Dupa o distractie de pomina intr-un club de fite unde aluna se cantarea boaba cu boaba, iar tigara se vindea la fum, am parasit localul alegand sa o luam incetisor spre casa, pe jos, ca sa mai simtim si noi savoarea orasului noaptea. Nu mai mersesem de mult asa hai hui pe strazi. Cantam cantece obscene studentesti, lumea ne apostrofa de la balcon, dupa formula deja patentata:
- N-aveti somn huliganilor? Unii mai si munceste!
Radeam si ne distram pe seama muncitorilor, mirandu-ne de noi cum n-am avut chiar nici o problema in seara asta. Pana am intrat pe o alee mai intunecata asa si ne-au aparut 4 zmardoi in fata. Am inceput sa sughit instantaneu semn ca ma injura Avatar in gand, de morti si de raniti si de cei in viata, in special de Gina, care in halul in care arata imbracata, atragea necazurile cum atrage magnetul fierul. Eu eram foarte calm. Sau foarte beat, nu mai stiu exact. Unul din zmardoi se apropie de mine si cu lama unui cutit ieftin imi trasa niste dungi imaginare pe geaca de piele cu care eram imbracat:
- Ce zici mosule daca iti fac niste taieturi pe geaca asta cu cutitul? Ma uit plictisit la ala si, desi Ginuta ma strangea cat putea ea de tare de mana, ii zic:
- Sa fiu sincer, esti salvarea mea. Tai-o da'-o-n mo'rtii ma'-sii de geaca, ca m-am plictisit de ea. In fiecare an vreau s-o arunc dar nu ma lasa nevasta-mea. Ca cica mai merge, ca cica e piele de piele, ca din astea nu se mai fac, si tot asa. Trece anul si eu tot cu geaca asta stau imbracat iar ea isi cumpara numai lucruri noi. Deci, iti spun la modul cel mai serios: TAI-O! Fa-o franjuri m-ai inteles? Sa nu mai aleg nimic din ea!
Zmardoiul ramasese cu cutitul in aer ca-n Matrix, neintelegand ce se petrece acolo. Cand isi reveni se duse la grupul lui si-i zise la ureche celui mai mare dintre ei:
- Boss-ule...ala e ciudat rau! Nu ma bag sa moara mama! Daca e posedat? Sau cine stie cine mai e si ala si dau de belele!?
Seful zmardoilor facu un pas inainte si ma impunse cu degetul. Intre timp, Avatar urina pe el in cascada si-n rafala, sughitand, incercand sa-si reprime un plans teribil care-l cuprinse.
- Bai jmechere! Esti dur, nu? Alege-ti o moarte ca sa nu zici ca-s baiat rau! E ziua ta norocoasa azi!
Frate, nimic nu ma jigneste mai mult pe mine, ca atunci cand ma face cineva norocos. Parca e un apropou la belele, asa suna pentru mine chestia asta. Prin urmare, ma uit in ochii namilei si zic:
- Ia fi atent la mine carcasa de vita calitatea a doua ce esti, ce zici de asta? Cu forta ta si cu mintea mea rasturnam lumea, te bagi? Si s-a bagat. Era si greu sa refuzi o asa oferta. S-a bagat cu toata forta in moaca mea incat ma uitam foarte de aproape cat de sexy erau tocurile de la pantofii Ginutei care plangea de zor. Am apucat sa vad doar cum namila se indrepta spre Avatar care cerea indurare. Cu ultimele puteri, m-am ridicat intr-o rana si am strigat spre Avatar:
- Avatareeeeee....baga faza aia care ne scapa mereu de belele! Avatar se uita totusi mirat spre mine, si incerca sa-mi transmita prin mimica fetei ca nu stie de ce faza vorbesc eu acolo. Am cazut iar la pamant resemnat.
Intre timp, Avatar fu nevoit sa improvizeze ceva, asa ca lua imediat o pozitie tare smechera, cu o mana indreptata in sus, un picior lasat mult intr-o parte, ca intr-o fandare, si incepu sa cante:
Stop! In the name of love
Before you break my heart!
Sincer sa fiu, Avatar a cantat mai bine decat Diana Ross, dar ce sa te faci cu taranoii aia? Grasul a asteptat sa termine Avatar ultimul vers si i-a dat imediat un pumn in bot de i-au sarit atat irisii cat si dintii proaspat pusi!
- Daca ziceai ceva de Salam te lasam in pace fr'aiere!
Eram distrus. Aia ne lasasera totusi in viata, dar imi parea atat de rau de Avatar incat ma ridic si ma duc la el sa-l consolez:
- Lasa Avatare, ca-i punem noi inapoi dintisorii aia! Nu faza cu cantecul ala cr'etin trebuia s-o bagi. Eu ma gandeam sa-i dai niste bani godziloiului ca sa ne lase in pace...da n-am mai putut sa-ti spun! Imi pare rau!
N-am fugit in viata mea mai tare ca in noaptea aia, fugarit fiind de prietenul meu drag, care cara dupa el o caramida cu care intentiona sa ma trateze de ghinioane."

P.S. Saxon!

Daniela

Fantomo !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Scurteaza-ti dracu' numele ala... ca ne faci praf, pa sistem... cu spatiul asta mare.... nu se mai intelege nimic din ce se posteaza.

Daniela

Divortz.com
de Alex Saxon Slaniceanu la 26 februarie 2012 la 03:16 •
Sunt ca de obicei in alerta si caut mereu ceva care sa mearga pe criza. Sigur, nu-mi ies toate din prima, mai dau si rateuri, nimeni nu e perfect, dar de regula, fac ce fac si tot gasesc o solutie pana la urma iar in final toata lumea e fericita. Am zis sa plec totusi de la ceva palpabil, o pasiune, un talent ceva acolo, ca doar nu era sa ma apuc sa cresc porumbei calatori care, dupa ce-i umflu cu toate bunatatile de pe lume, KFC, Mc'Puishor etc, isi iau catrafusele din cotetul meu si pleaca cum pleaca de regula femeile dupa intabulari si cadastre smechere. Si femeile se mai intorc daca n-au dat peste cine trebuia, dar porumbeii calatori never ever.
Buuun, ia sa vedem noi la ce ma pricep eu cel mai bine si mai bine: va sa zica fac cele mai bune felii de paine prajita din comitat, asta e clar. Daca nu ma cunosti dar tii mortis sa-ti pigmentezi viata cu ceva riscuri, ma poti gasi usor daca te urci intr-un bloc inalt si de la ultimul etaj te ghidezi dupa coloana de masini de pompieri care merg spre mine dimineata cand imi fac eu painile alea prajite. Ce mai stiu sa fac? Aaaa, stiu multe, nu-mi ajunge hartia ca sa zic asa:))! Ok, am decis cu totii ca fac uneori poze frumoase si cateodata chiar filmez bine. De acolo trebuia sa plec eu. Bun, dar oare nu toti posesorii de telefoane inteligente cu camere de mai mult de 5 MP fac asta? Oare nu toti cei care se cred Spielbergi se apuca sa filmeze botezuri si nunti? Pe mine ma asteptau toti? Crapau fara mine? Concurenta e atat de mare in sectorul asta incat sincer sa fiu, nu ma vedeam reusind decat daca as fi atacat un alt segment de piata care sa aibe legatura cu talentele mele. Frate, nu zic ca o duc bine, dar m-am cam saturat si sa pozez gandacei prin parcuri. N-am nimic cu ei, sunt dragalasi si inofensivi, dar mori de foame cu gandaceii astia. In plus, te chinui ca la balamuc sa focalizezi o bestie din asta mica si foarte agitata, care se tot fataie de colo colo, si cand sa declansezi si tu ca sa faci poza macro a secolului in care se vede clar ca bagabontul de gandacel are lentile de contact mov, taman atunci te trezesti cu o minge in cap de la un stirb rasfatat si pistruiat care ranjeste la tine stiind ca n-ai ce sa-i faci, ca e cu tot neamul in parc. Chiar n-am chef sa dezvolt subiectul asta. Numai eu stiu cati ranjiti din astia am atarnat de cracile pomilor, facandu-ma ca-i dau in leagan. Ii lasam acolo atarnati, ma faceam mereu ca plec, dar nu pentru ca aveam treaba, ci pentru ca uite, taman atunci vezi doamne, iesea din scorbura paianjenul negru cu cruce de 30 de cm care nu mananca decat o data pe an, si atunci doar roscovani pistruiati si ranjiti. Sa-i vezi frate cum urlau si se zbateau ranjitii aia stirbi si-mi promiteau ca nu mai dau cu mingea cand pozez eu macro, mama mama ce spectacol...chiar e de vazut asa ceva. Normal ca nu-i las acolo, am fost si eu ca ei, stirb si pistruiat adica, dar in nici un caz ranjit si roscovan.
Cum stateam eu asa pe ganduri, cu o cafea rece in fata, ma trezesc ca-mi bate la usa prietenul meu Avatar, care de cate ori are senzatia ca trebuie sa faca ceva cu viata lui, vine la mine, de parca n-as stii ca si cu viata mea e ceva de facut si nu ma ajuta cu nimic sa stiu ca mai e unul ca mine prin zona. Dar stiti cum se zice, decat sa nu-ti vina nimic in cap de unul singur, mai bine sa nu-ti vina nimic in doi. Prin urmare, chiar ma bucur de vizita lui Avatar. Noroc ca mai am si ceva cafea prin casa ca Avatar chiar nu se poate concentra sa nu gandeasca nimic fara cafea. Dupa saluturile de rigoare din cartierul nostru, holla si la gara, Iata-ne asadar, fata in fata, pe balconul inchis, bucurandu-ne de soare. Da, e iarna, e cam frig, dar e soare azi. Tineti minte asta, intr-o zi cu soare se va naste o idee buna. Scrie si-n Biblie. Evitati zilele intunecoase sau cu ceata. N-o sa scoateti nimic mai mult din voi in zilele alea decat poate niste zbateri de la solduri in jos insotite de gemete sau ma rog, dupa caz, strigate de lupta. Intelegeti ce zic nu? Ca-n zilele alea iti vine sa numeri banii sau sa te fu...fugi de nebun pe strazi, si cum pun pariu ca nu-i aveti...parca va vad ca va fu...fugiti cu totii pana lesinati. Avatar fu primul care sparse tacerea. O sparse la propriu. Vazuse el jos in strada o bunaciune care-l facu sa-i zboare o mana cu care intentiona s-o avertizeze pe aia ca la etajul 3 s-a inventat el, drept intr-o vaza goala pe care o tineam acolo in balcon in speranta ca vine vreunul pe la mine si vede o gagica pe strada si da din maini ca un idiot si-mi sparge vaza aia. V-ati prins? Dumnezeu e sus si vede, asa am avut senzatia pe moment. Si am mai avut senzatia ca numai prostii vede si Dumnezeu asta de la o vreme.
- Vaaai Alexule...sa moara mama daca am vrut...pur si simplu..
- Stai mai cuminte, nu ma face pe mine o vaza, stiam ca asta va fi soarta ei altfel n-as fi pus-o acolo. De fapt...uram vaza aia, poti sa crezi asta? Trebuie sa vedeti moaca lui Avatar care ramase ca la ,,romanii au frate niste talente de mori". Nu stia la ce sa se astepte. Nu stia daca era de bine sau de rau. Dar cine-l lasa sa se dumireasca? Eu? Cred ca trageti pe nas! Eu abia ma pusesem pe el:
- Stii Avatare? Voiam sa pun acolo o oglinda veche. Oglinzile sunt pline de mister. Daca spargi o oglinda ai numai necazuri. Stau si ma intreb daca tu faci anumite lucruri din rautate, invidie, ura sau doar din prostia care te caracterizeaza. Daca as fi pus acolo oglinda, era vai si amar de capul meu acum. Nu ca in momentul de fata sunt ok, nu frate...dar daca imi spargeai oglinda, pe langa belelele curente, ma mai pricopseam si cu 7 ani de nenorociri. Vrei sa ma vezi crapat sau ce? Ti-am gresit eu cu ceva Avatare? Zi-mi acum in fata! E un moment numai bun. Haide sa dam cartile pe fata...deci ma urasti, si mai mult decat atat, tu vrei sa ma si omori. Ca asa zice la cartea cartilor, ca in oglinda salasuieste sufletul omului. Oglinda mea, sufletul meu. Pricepi mosule? Sufletul meu e in oglinda pe care ai fi putut s-o spargi. Daca spargeai oglinda, sufletul meu era distrus. Ma condamnai definitiv. Mai scapam doar daca adunam cioburile cu grija, one by one, si le duceam in mortii lor la un rau, nu in Dambovita ca e prea poluata, dar gaseam eu un rau.
Avatar traia clipe de cosmar. Transpira, sufla greu, tinea cu amandoua mainile ceasca de cafea din care nu mai indraznea sa bea de frica sa nu fie si in aia vreo bucata de suflet si daca din greseala ar fi spart si cana...era deja prea mult pe ziua de azi. Genocid de suflete era nu altceva. Mi-era intr-un fel mila de el dar nu-l puteam ierta. Avatar cerea din priviri indurare si mila, nu putea saracutul de el sa articuleze o vorba dar eu stiam ca regreta vaza sparta si in sufletul lui regreta toate vazele sparte din lumea intreaga. Si totusi...eu ma calmez destul de greu.
- Vai...dar ce vad? O urma de regret? Un semn prin care iti dai seama ca a dori moartea cuiva e ceva anormal?
- Alexule...sa moara mama daca am vrut sa sparg vaza. Iti iau alta maine. Iau somajul...fur o vaza...nu te las asa. N-am vrut, tu ma stii...nu te-as omori niciodata. Esti prietenul meu...nush ce ai azi!
- Tacere! Daca mai scoti o vorba iti crap capul m-auzi? Apropos de oglinzile astea...stiai ca fetele isi pot vedea sortitul in oglinda? Daaa, asa se zice in popor, dar stii care e cea mai tare poanta? Cica fata trebuie sa stea singura in camera, goala, cu niste lumanari aprinse pe acolo si se holbeaza in oglinda. Se zice ca isi poate vedea asa pe cel care i-a fost harazit. Vezi de ce nu pun eu oglinda aia pe balcon? Una ca ai putea sa vezi tu vreo zdreanta pe strada si mi-o faci zob si crap dupa 7 ani de belele, si doi ca mai vine cate una buna pe la mine si cand da cu ochii de oglinda aia, dupa doua coniace si ceva bancuri, o fac sa-si doreasca sa-si vada viitorul. Una nu rezista tentatiei. Toate mor de curiozitate, n-am vazut asa ceva. Bine...de cand fac smecheria asta cu oglinda, n-a vazut nici una nimic, dar preludiul era deja savarsit. Cum dracu sa nu-mi cada in brate cand sunt goale, inconjurate de lumanari aprinse iar in oglinda n-a aparut nimic. Singura chestie palpabila din decor sunt eu, pricepi? Aaa...uitam, despre sufletul mortilor vrei sa stii cate ceva?
Nici n-am vazut cand Avatar a luat-o la fuga lasand usa larg deschisa dupa el. L-am vazut apoi in strada, ingrozit, facandu-si cruce si mergand uitandu-se des inapoi. De la etaj, ii faceam zambind cu mana.
Peste numai o ora, Avatar suna la usa mea. Am deschis si l-am vazut cum tinea in brate ditamai vaza, ranjind fasolea la mine. Masor vaza din priviri si adopt o mina ingaduitoare si-l poftesc sa intre. Ce bine se simtea saracul Avatar stiind ca a fost iertat.
- Nu e noua Alexule, dar e buna si la fel de goala ca aia pe care am spart-o. Bunica-mea o tinea in podul casei si nu-i mai trebuia la nimic. Am zis s-o iau si sa ti-o dau tie, ca tu mai obisnuiesti sa pui momeli la lume pe balcon si sa bagi frica in oase celor care musca.
- Pune-o tu cu mana ta Avatare in acelasi loc si hai sa stam de vorba, ca avem treaba. Trebuie sa gandim o afacere azi.
Asezati fata in fata pe fotolii, cu picioarele intinse pe masuta dintre noi, cu berile in maini, gandeam fara sa clipim de vreo doua ore. Nimic. Cand si cand, se mai auzea cate o galgaitura de la berea data pe gat. Ca sa nu ne ia somnul si sa murim asfixiati de la televizorul care facea scurt si lua foc, ca am auzit multe cazuri de astea, ma gandesc sa scot totusi o vorba din mine:
- Bai Avatare, hai sa filmam ceva.
- Ce?
- Nu stiu...ceva...zi-mi tu ce.
- Daca zic nunti si botezuri o sa ma faci prost, te stiu eu. Dar altceva chiar nu stiu ce-am putea noi filma. Ca la morti sau divorturi nu se fac filmari.
Tresar puternic si ma ridic in picioare cu mainile sus aproape spargand lampa din sufragerie.
- BINGOOOOO! Avatareee...te iubesc! Esti genial! Avatar nu intelegea reactia mea:
- Frate...iti mai iau o vaza daca asta e chestia, mai are bunica-mea una, e mai mica dar ti-o dau si pe aia numai ca la morti eu nu filmez.
- Eeeei...mortii cu mortii si divortatii cu? Ia ghiceste tu cu cine?
- ??
- Cu nooooooi! Asta o sa facem. Organizam mese festive pentru proaspetii divortei! Filmam, pozam, facem albume foto, setam mesele, inchiriem localurile...ne umplem de bani fratioare! Nu vezi si tu ca e o nunta la 8 divorturi? Am pus-o Avatare! Piata e mare de tot, trendul e in crestere iar concurenta e zero. Vino sa te pup! La dracu cu toate vazele si necazurile!
Seara a fost dedicata sarbatoririi evenimentului. Eram atat de fericiti ca in sfarsit vom avea o ocupatie incat ne-am invitat la dezmat toti vecinii din jur. Decat sa-i deranjam, ca la betie si eu si Avatar facem breakdance in chiloti, mai bine ii indopam cu bautura. A fost frumos, a venit lume de care n-am mai auzit. In cartierul nostru nu se mai obisnuieste de pe vremea lui Ceasca sa se faca petreceri acasa, cu bufet, vin la damigeana si muzica. Intra omul la mine in casa, intreba daca aici e bairamul, lua un bulanas de pui de pe masuta din colt, servea un pahar cu vin, mai ciupea de cur vreo gagica de pe aici si apoi se scuza ca tre sa plece acasa ca sta tocmai in Balta Alba si-l apuca zorile pana acasa, multumea de ospitalitate si se tira. Cred ca au mancat la mine toti taximetristii din zona. M-am prins tarziu de poanta. Tot caram mancare luata pe caiet de la buticarii din zona si nu mai terminam de potolit matele invitatilor. La un moment dat, iscodeam pe fiecare incercand sa-mi dau seama care baga in el ca nesimtitul. In fine, ne-am distrat ca pe vremuri si dupa ce ne-am facut praf s-a lasat cu striptease si breakdance in chiloti.
A doua zi de dimineata cine se jelea de cap? Eu cu Avatar. Noroc ca aveam varza la butoi pe balcon ca inca n-o cunoscusem pe Alina din Timisoara sa ne spuna de reteta ei cu aspirina efervescenta si paracetamol care iau durerea de cap si mahmureala cu mana nu altceva. In 30 de minute eram fresh. Am facut un necesar de materiale iar in zilele care au urmat am tot cautat bani prin vecini si prieteni, am vandut pamant pe Luna si am scapat de multe chestii de prin casa pe care am luat ceva bani in targ. Intr-o saptamana aveam tot ce ne trebuie si ne-am pus anunturi peste tot. Lumea e sensibila la mesaje, stiam asta de mult, si eu cred ca acolo stau eu cel mai bine, asa ca dati-va si voi cu parerea vis a vis de anunturile de mai jos:
,,Sotul e iresponsabil si conduce cu viteza? Nu centura iti va salva viata ci un divort organizat de firma noastra. Suna acum la numarul afisat pe ecran si beneficiezi gratis de o sedinta la psihologul nostru expert in traume post destramari de casnicii. Avatalex( numele firmei noastre de divorturi, combinatie dintre Alex si Avatar) ...pentru ca meriti!" Sau:
,, Sosete imputite aruncate aiurea prin casa...10 lei, tub de pasta de dinti lasat desfacut...8 lei, bere la doza varsata pe covor....20 lei, urme de ruj pe camasa...50 lei, vanatai pe pulpe sau pe gat...100 lei, migrene constante care incep seara in pat si dureaza pana il ia somnul pe el...500 de lei, un divort izbavitor cu Avatalex....priceless! Pentru restul a fost odata Mastercard!"
,,Valentina...am spalat si eu bluza cu detergent obisnuit dar nu mi-a iesit la fel de alba ca a ta. In plus, detergentul meu obisnuit nici nu miroase a parfum fin barbatesc cum miroase al tau. Poti sa-mi spui cu ce-ti speli bluza si de ce asa de des? Aici Valentina face discret cu ochiul catre tuta cu care se conversa ea despre detergenti si inalbitori si zice: nu-i nici un secret Ana, de cand m-am combinat cu colegul meu de serviciu, Paul, sotul meu parca are boala grea iar bluza mea era din ce in ce mai patata si a trebuit s-o curat foarte des. Dar devenise prea evidenta relatia mea cu Paul si in plus foarte costisitoare. Minteam ca o nesimtita iar banii se duceau pe detergenti si inalbitori. Atunci am aflat de Avatalex si am scapat si de detergenti si de sot" Ana, casatorita si ea, arunca cat colo punga cu detergent obisnuit si noteaza numarul nostru zicand plina de importanta: ,,am sa-i sun chiar acum. Sunt cei mai buni. De azi, si bluza mea va mirosi a parfum barbatesc extraconjugal"
,, Pentru un divort sanatos, evitati consumul de miere, frisca si capsuni. Divortul e un fapt in sine, o consecinta a unei proaste perspective asupra vietii si nu un supliment al vietii in doi. Se trateaza si se consuma ca atare. Daca apar manifestari nedorite, consultati de urgenta un expert in tuburi de pasta de dinti lasate desfacute sau pur si simplu cedati jumatatea de covor care vi se cuvine. Nu se mai poarta de mult covoarele persane.''
In scurta vreme, au inceput sa curga si comenzile. Aveam clienti din toate paturile sociale dar organizarea unui asemenea eveniment trebuia sa tina cont de circumstantele care au dus la ruperea relatiei. Alegeam programul artistic in functie de fiecare client. Intr-un fel decoram localul si alegeam bauturile la clientii care divortau din cauza parintilor si in alt fel organizam petrecerea cand aveam de a face cu inselaciuni si prinderi in flagrant gen ,,Tradati in dragoste''. Intrasem in business si ne placea sa credem ca suntem profesionisti. Fetele de masa din restaurant aveau culoarea rosie. Aflasem ca rosu da nervozitate. Asta si doream. Ori e divort ori ce pana mea e? In plus, rosul stimuleaza apetitul si cum mancarea e strict problema noastra, aveam tot interesul ca divortatii si invitatii lor sa bage in ei ca la o cantina dintr-o unitate militara. La noi nu mai vi tu cu porcul tau si butoiul cu vin de la tara, nu frate, asta mergea cand va iubeati, acum mananci si bei ce-ti dam noi, ca nici nu v-am cununat noi si nici din cauza noastra nu a rezistat legatura voastra. Daca nunta se vrea o amintire placuta, ei bine, divortul e cu totul altceva. Nu vrea nimeni sa va impacati. Fiecare merge pe drumul sau in viata. Cu noi nu dai gres. Avem totul pregatit pana in cele mai mici amanunte. Nu ne bucuram doar sa-ti luam banii si sa pleci acasa cu fosta sotie de gat, nu frate, asta e esec la noi. Daca simtitm ca o dati de gard cu sentimentalisme ieftine si amintiri cu dulcegarii pe ele, avem noi grija sa va asmutim unii pe altii proiectand imagini cu foste iubiri, amanti si amante, motivele reale ale divortului, sa vada si neamurile care e smecheria aia cu potrivirea de caracter si tubul de pasta de dinti lasat desfacut ca am impresia ca prea se uzeaza de gargara asta la judecatorie. Chiar am vazut cat pret se pune pe prosteala asta cu tubul de pasta lasat desfacut. N-am crezut ca poate fi invocat la infinit si chiar scuteste lumea de balacareli si alte discutii picante. Cred ca si judecatorii sunt specializati mai nou in tuburi de pasta lasate desfacute. Daca intri in judecatorie si intrebi pe cineva de pe hol ce se intampla acolo, primesti invariabil acelasi raspuns:
- E un divort, da merge repede, ca e judecatorul ala Nitulescu, Blendamed cum il stie toata lumea, cel mai tare pe sistem in motive pa baza de tuburi de pasta lasate desfacute. La el nu se mai face recurs in veci daca se invoca tubul de pasta...Se da sentinta pe loc. De asemenea, exista tendinta ca indecisii sa fie consiliati de cineva si de regula ajung pe mana unora ca noi, care dupa ce ne dam seama ca la fel ca si mortul de la groapa, nici curva de la amant nu se mai intoarce si sade rusine sa se spuna asta la proces, ca afecteaza onoarea familiei inselatului, le sugeram distrusilor sa o bage pe aia cu tubul de pasta de dinti care in limbaj divortienesc se traduce prin mare si ireconciliabila plus bonus, irefutabila nepotrivire de caracter. Exact la fel de irefutabila ca si divortata cea jucausa prin vecini. Cu tubul de pasta lasat vraiste se atinge acel prag numit stiintific ,,the point of no return". Ai lasat tubul desfacut? Esti mort. Nu te mai salveaza nimeni. Chiar daca se mai prostesc unii si se fac ca lasa de la ei si iarta greseala asta in speranta ca cel vinovat isi da seama ce-a facut si se va indrepta, e frectie la picior de lemn, ascultati-ma pe mine ce va zic. Poate te indrepti si pui capacul la tub, dar degeaba mosule, pasta s-a trezit...nu mai e la fel, poti sa-i pui capace la capac ca tot la divort ajungi. Doar ca pierzi vremea aiurea si o sa te coste mai mult. Sfatul meu? Nu lasa pasta sa se usuce. Nu astepta ca tarfa de nevasta-ta sa se foloseasca de prilej si sa-si acopere propriile ei escapade aruncand vina pe tine. Fii demn, priveste-o in ochi si loveste-o barbateste intre sani, la corazon:
- Iubi...s-a intamplat. Am lasat tubul de pasta desfacut. Vreau sa divortam. Acum. N-am premeditat nimic, iti jur. Pur si simplu s-a intamplat. Stiu de toti cu care m-ai inselat pentru ca foarte haioasa faza asta, imi sunt prieteni si toti se plang la mine ca dupa ce-i vizitezi in dormitoare le lasi tuburile de pasta desfacute la baie. Nu-i ironica viata asta uneori?
La noi, daca fetele de masa am zis deja ca sunt rosii, hainele divortatilor, ca oferim si costume sau rochii de divort, vor fi cu siguranta albastre. Nu te joci cu culorile astea. Albastrul, se spune ca e simbolul unei iubiri ascunse, si mai mereu, ori el, ori ea, o da grav de gard cu chestiile astea ascunse. Nici nu mai conteaza cine si cum a gresit. In fata noastra si a lui Dumnezeu, amandoi sunt la fel de vinovati. De asta nici nu-i imbracam diferit. Albastrul inchis e si culoarea unuia nemultumit de actiunile celuilalt. In meseria noastra, unul din doi e mereu nemultumit de celalalt si nu putine sunt cazurile cand amandoi sunt la fel de nemultumiti. In acest din urma caz, se constata un soi de multumire sufleteasca pentru ca in sfarsit au dat de noi si fac pasul cel mare spre o despartire ce nici viata n-o mai poate uni inapoi. Ultimul cuplu pe care i-am divortat, desi pareau foarte apropiati in ochii unor neavizati, facand deseori glume intre ei si afisand o mina relaxata, nu ne-au dat emotii cum ca s-ar putea razgandi. Noi stim bine cu ce profile avem de a face aici. Erau ambii nemultumiti asa ca nici o sansa sa se mai impace. Erau chiar fericiti ca scapa unul de celalalt. Cu astia e cel mai usor de lucrat. Ea e foarte atenta cu el in cabina de proba, asezandu-i dragastoasa cravata:
- Pui...iti sta bine cu albastru...te face mai nemultumit asa, pari mai serios...Tuta, care nici cand se iubeau ei cu foc nu i-a aranjat vreodata nodul de la cravata, acum era Zana Maseluta sau Panseluta nu altceva. Ciripea ca o vrabiuta si nu mai stia cu ce sa-si multumeasca ex-ul. Lasa ca nici el nu era mai breaz:
- Ti-ai pus chilotii albastri in noaptea de Anul Nou, asa cum ti-am zis eu, si uite ca ne merge bine nu tot anul, ci toata viata asa separati. Ma mir de ce tot mai insista oamenii cu prostiile alea cu chilotii rosii care cica daca-i pune femeia au parte de sex tot anul. Alea chitaie pe mese toata noaptea fericite ca au chiloti rosii pe ele, ei beau pana cad in cap indoctrinati cu perspectivele de anul viitor cand vor fi epuizati la maximum de nabadaiosele neveste, iar in final, sex fac doar ele. Intradevar, fac tot anul, aici n-am nimic de zis, dar superstitia nu zice niciodata cine cu cine face sex tot anul asa ca ma lasi? Albastrul e sfant si functioneaza de minune!
Ceremonia de divort e una simpla, sobra, care nu lasa loc de interpretari si nici loc de intors daca ma intelegeti ce zic. Divortatii se tin intradevar de mana, dar nu ca se iubesc ci ca sa nu se suceasca vreunul din ei si sa plece de acolo. Ajunsi in fata noastra, nu-i mai intreaba nimeni daca au decis asta singuri si nesiliti de nimeni. Nu are importanta acest aspect atata vreme cat daca vedem vreo urma de lacrima in vreun ochi, actionam ca atare, stergem lacrima rebela cu stergatoare speciale marca Bosch, de nici nu se mai vede tentativa de smiorcaiala si daca situatia o cere, noi, cei de la Avatalex, suntem exact cei care va silim sa divortati. Si suntem alaturi de proaspetii divortati. Ca atare, in programul de divort nu avem ursitoare sau mai stiu eu ce artiste sau animatoare. Aici avem stripteuze dresate sa-si intinda rujul pe camasa divortatului ca sa creeze deja-vu-uri nevesti-sii si s-o faca sa nu-i para o secunda rau de ce se intampla acum. In contrapartida, avem un decor dragalas, plasat langa masa divortatilor, cu un dulap in care sta ascuns un Tarzan musculos si in curul gol. In fata dulapului, una din stripteuze, cu rujul intins pana la buric, parul despletit si picioarele in x, mimeaza momentul cand sotul ei deschide dulapul si da de Tarzan acolo, iar ea se tot scuza intr-o pantomima de cacat ca a gresit doar o singura data. Dupa micul show, de regula se schimba niste pumni si alte impresii la masa divortatilor, la care participa si socrii, apoi se anunta friptura. Se inlocuiesc lumanarile cu care si-au dat in cap cei doi parteneri si parintii lor si se aduc mancarurile.
Urarile la divort sunt: casa de amanet si copii din flori! Invitatii ureaza parintilor celor doi ,,sa le traiasca curva si betivul". Ca si la nunta, cel mai asteptat moment e furatul divortatei, cand se da toata arama pe fata si se vede cu adevarat cine o mai fura din cand in cand si cu alte ocazii. Divortatul nu plateste de data asta nimic. Nici nu-i cade bine sa vada ca jumatate din invitati i-au furat fosta sotie dar nici nu se perpeleste prea rau. La divort, furaciunea asta nu e batuta in cuie, adica nu se fura numai ea. In functie de cine a gresit in casnicie, se organizeaza furaciunea ei, sau a lui. Prin urmare, acest obicei relativ nou, e foarte asteptat de invitati, ca sa se afle odata pentru totdeauna cine a dat cu potrivirea de caracter in gard, ca daca te iei dupa barfe, n-ajungi nicaieri. Momentul furaciunii e si o ocazie pentru noi, organizatorii, de a pune paie pe foc.
Muzica e lautareasca. Un dj n-ar stii cum s-o dea cu un divort. Lautarul in schimb, e maestru cofetar in asa ceva. Avem cel mai bun acordeonist din zona, care canta de se rup burlanele la case la voalul divortatei. I-auzi lume ce zice muzica:
Ia-ti fetito pumni in gura
De la tata, de la muma
De la sotul inselat
Si de la restul din sat!
La divort, dedicatiile sunt pe fata. N-are sens sa se mai ascunda nimeni. Raul, sau binele, depinde cum o arzi prin gard, e deja facut asa ca foarte des ai sa auzi dedicatii ca acestea:
- De la amantul divortatei, sa traiasca, 100 de lei traiasca familia lui si nevasta inselata de acasa, care nici aia nu stie pe cine are la usa, pentru cea mai tare divortata din oras, Claudiaaaaaaa...ia...ia...ia...ia! Sau:
- Din partea lui Costel, prieten foarte intim si de durata cu divortata, pentru iubirea lui secreta de care stie tot orasul mai putin sotul iubirii, melodia de dragoste cu versurile arhicunoscute:
,,fotoliul din odaie, ce-am rupt cu tine-n vara la Eforie,
si-o ultima partida, comisa-n taina far' ca ,,el'' sa stie".
De prisos sa mai spun ca si aici lumea se distreaza cumva dar aplauzele care se aud la dedicatii, se fac pe fetele femeilor de regula. Nelipsit la divort e si cantecul pe care eu personal l-as propune imn de stat: ,,pusca si cureaua lata", numai ca aici s-au facut ceva modificari de nuanta, insa linia melodica a ramas neschimbata. Cantecul se cheama acum ,,prostul si nevasta beata" si suna cam asa:
,,Cand eram eu prostul tau
Tu ma inselai la greu
Ma-ntreba lumea pe sleau
Cum am putut sa te iau
Refren: Prostul si nevasta beata
Asa ne stiau toti odata
Piteam cheia la dulap
Sa te prind in fapt
Petrecerea se termina in zori, pe acordurile melodiei ,,Ce mult te-am iubit Paraschivo" unde lautarii inlocuiesc numele Paraschiva cu cel al divortatelor, chestie care are un real efect asupra moralului celor care au ales sa nu se mai minta aiurea si sa-si lase tuburile desfacute fara jena si fara stresul ca si-ar pierde jumatate din acareturi pentru asa ceva. Vorba cantecului:
, ,Te-am luat de la ala de-acasa
In fusta si far' de chiloti
Mi-ai zis ca-i Mengele
Si-are firma de schele
Si face afaceri cu toti
Mi-ai zis ca-i Mengele
Si-are firma de schele
Da pe toti tu ne crezi idioti
Dar tot te-am iertat Gabrielo(ales la intamplare)
Iar tu nu-ncetezi sa ma seci
Ti-am luat fa si schela
Sa pari mai rebela
Iar tu faci pe nasoala si pleci
Ti-am luat fai si schela
Sa pari mai rebela
Da tu faci pe nasoala si pleci
Pam pam!

P.S. Dedicata prietenilor mei din Timisoara, Alina si Florin

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

BAI; unde l-ati descoperit ? angajati-l textier la tvr ! lipseste un maximilian d´acolo, nu?

De la: _9am25o, la data 2012-03-04 22:46:47BAI; unde l-ati descoperit ? angajati-l textier la tvr ! lipseste un maximilian d´acolo, nu?

e pretenu nostru, si multi s-ar imbogati de pe urma lui daca ar sti...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

.......si aici

Daniela

Sorinuk, popa Prahoveanu si interviul

de Alex Saxon Slaniceanu la 21 martie 2012 la 18:23 •

Criza mare monser, cum ar zice Caragiale intre doua trenuri personale, pe un peron prafuit, al unei gari pierdute in largul campiei Baraganului. Targul cu pricina, de care apartine gara, e mic, linistit, auzi musca pe borcanul cu gem daca lasi radioul mai incet desigur. De pe la jumatatea primaverii si pana la jumatatea lui noiembrie, in targul din Baragan e cald si ploua foarte rar. De aia e si mult praf care e ridicat de cate o rafala de vant ratacita in tranzitie pe acolo. Nimic nu perturba plictiseala care domneste in orasel, dar daca o firmulita obscura face angajari, eeeei…se schimba toata treaba pe acolo. Lumea foieste de colo colo, care cu bicicletele, care cu scuterele, sa duca vestea ca ,,X” sau ,,Y” angajeaza. E daca vreti, evenimentul zilei acolo. O nunta sau un meci de fotbal, n-ar pune atata lume in miscare ca un anunt pentru angajare.
Aud murmur in sala, am zis eu Lehliu? N-am zis! Prin urmare lasati pronosticurile. Buuuun, la data de 25 august anul 2011 dupa Christos si invitatii sai, s-a purces la inserarea unui anunt marcat cu linie ingrosata in gazeta oraselului de campie. Cum gazeta e distribuita cu japca si in mod gratuit de catre primarie, s-au si gasit cativa cetatenii dornici de munca ca calatorul de drum lung, ca sa fac o obturare de canal literara ashea, care s-au prezentat pentru interviu la usa casei cu numarul…nea nea nea, nu va zic numarul casei ca toti astia fara munca o sa tabarati pe bietii oameni. Mentionez ca aceasta casa se afla pe strada...oops, na ca nici strada nu v-o zic! Ce sunt io? E-Jobs?
Si totusi, aceasta casa in care functiona firma producatoare de pufuleti, era plasata intr-o curte in care mai erau, pe langa decorul obisnuit al unei curti dintr-un orasel mic de campie, o Dacie 1300 din 1982 si o gramada de nisip. Decorul obisnuit era clasic, fiind reprezentat de regula de un put, un catel frustrat, musai Grivei, care latra aiurea in tramvai la orice n-are forma de os, si o sarma plina de rufe puse la uscat, priponita intr-o jordie. Ca sa intri in veranda unde se tineau interviurile, ocoleai gramada de nisip, ocoleai si pe Grivei care parea cam ciudat in exprimari, apoi urcai cele 2 trepte din fata usii.
In veranda se simtea mirosul de cafea proasta si proaspata care tocmai daduse in foc. Langa aragazul din colt, Sorinuk, secretara de 19 ani, nascuta si crescuta in targul acela, se caznea sa nu-si rupa bruma de fustita cu care isi masca lamentabil poponeata rotunda, incercand sa se aplece cat mai rezonabil posibil ca sa stearga urmele de cafea de pe aragaz, pana jos. Sorinuk e o fata desteapta. Cand s-a angajat ea, prin iunie, a fost mare taraboi in orasel. Puzderia de fete fara munca, proaspat iesite de pe bancile liceului agroindustrial, pe care au stat mai mult culcate, avand rimel pe gene cat toata rezerva strategica a targului, faceau o larma de nedescris la primele ore ale diminetei cand era programat interviul. Pufuletarii au analizat pe fiecare in parte cu toata atentia si raspunderea si in final, din fetele impartite in doua cete, dupa terminatia numelui propriu, au ales-o pe EA…Sorinuk.
Sorinuk facea parte din grupul fetelor cu nume care se termina cu k. Sorinuk, Monik, Angelik, Gaurik sau Prostik. Celalalt grup le avea pe asa zisele ,,tziste”, ale caror nume se terminau cu tza. Amintim aici pe: Mariutza, Florinutza, Carmenutza, Gabitza, Alinutza, Mamelutza, Smaranditza, Zbanghiutza, Curvulitza etc. In ziua interviului, s-a depasit consumul local de bere la halba. Au venit oameni din satele invecinate ca la balci. Era un moment bun pentru looserii holtei de prin zona ca sa-si gaseasca aleasa. Fierbea balta ca sa zic asa. Rar vedeai atata puiet adunat la un loc. Fete frumoase, cu parul lung cat tocurile de la pantofii care le umflau piciorusele de atata mers pe jos. Toate printesele dornice sa devina secretara la firma de pufuleti, se imbracasera cu ce aveau ele mai bun si mai scurt prin dulap. Doar flori in par nu-si pusesera desi, chestia asta, avea sa le coste grav pe cele care n-au facut-o. Pentru ca una singura, a decis, ca in lipsa de ceva cu care sa-si stranga parul negru si lung, ca sa nu para ca merge la discoteca daca l-ar fi lasat asa despletit si in bataia vantului calm, si-a pus o floare intr-o parte, astfel incat, facea in mod ostentativ o nota discordanta cu celelalte fete.
Interviul n-a fost greu dar nici usor. Fetele au fost puse sa-si sustina cv-urile. Majoritatea pareau a fi facute la ora de romana, cand s-a dat lucrare de control si toata clasa a copiat dupa premianta din prima banca, ai carei parinti instariti, aveau vaci si oi. Toate fetele au terminat singurul liceu din orasel, apoi au lucrat toate la dico-barul ,,Las Vegas” tinut de fiul primarului. Toate fetele aveau aceleasi pasiuni: shopping, aerobic, inotul, calatoriile oriunde numai in alt judet sa fie si…literatura, da…toate citeau sa moara mama! Ce? Carti evident. Multe! Atat de multe carti citeau ca era greu sa-si mai aminteasca vreuna altceva decat Balada pentru Adelina de Freud…sau Anghel Saligny. Doar numele fiecareia si numerele de telefon difereau din cv-urile lor. Pentru ca sustinerea cv-ului dura extrem de putin si era pacat de Dumnezeu sa lasi bunaciunile sa plece atat de repede, fara sa le vezi toate acareturile sau sa le pozezi discret cu telefonul pe sub masa, fetelor li se oferea cate o cafea, un fursec si niste jocuri ilogice prin care sa le fie testata cica inteligenta…sau libidoul.
Pe la 3 dupa-amiaza, cand tot targul motaia de somn, mangaiat de razele soarelui si molesit de cate un cantat al unui cocos, in fata verandei se facu partie. Fetele se dadura in laturi, lasand cale libera si ingusta unei domnisoare, care la soare te mai uitai dar la fusta ei neam, ca nu se vedea, si care inainta cu pas lent, studiat, ca un fotomodel de lux care se producea pe catwalk. Fetele murmurau toate cu palmele la gura, invidioase, uimite de transformarea Sorinukai de la 12 B, care, cu floarea aia alba in par, parea de pe alta planeta. De pe Planeta Moldova de peste Prut parea ea! Mersul pe tocurile inalte nu era pasiunea ei, ca atare, la doi pasi, cate o glezna se mai indoia ashea la caterinca, iar fata parea ca va cadea ca turnurile gemene la urmatorul pas. Dar nu cadea oricat se rugau fetele din jur s-o faca. Pufuletarii de la masa unde se tineau interviurile, au ramas prostiti de senzualitatea fetei inca de cand au vazut-o venind incet, in slow motion, inspre ei. Unul din ei, care se pare ca avea o mare putere de decizie, taie cu pixul, intr-o linie oblica, toate fetele care au fost inaintea lui Sorinuk la interviu. Nu tinea cont ca numele lor se termina cu k sau cu tza. Alt pufuletar din comisie scria fara sa-si dea seama, mazgalind o foaie A4…,,asta e sa moara mama”!
Cand Sorinuk s-a asezat pe scaunul din fata comisiei, s-a lasat cu regrete mari pentru cei insurati prea de timpuriu, inainte sa-si traiasca viata cum se spune. Fetei i-a luat 5 minute sa-si puna fundul greu incercat de fustita stramta, pe scaun. Cv-ul ei n-a mai fost citit de nimeni dar, desi toti cazusera de acord ca fata urma sa fie angajata, i s-a cerut totusi sa faca dovada aptitudinilor ei practice, o cafea adica, dar sa foloseasca un ibric aflat in dulapul din fata mesei lor, in raftul de jos. Cand s-a aplecat Sorinuk dupa ibric, s-a luat curentul in iarmaroc vreo 15 minute, Grivei a inceput sa urle a paguba si de nicaieri, pe strazile prafuite s-au format vartejuri, care duceau in vazduh, hartii si alte mici uscaturi. Dupa angajarea Sorinukai, celelalte fete au plecat cu sandalele in mana, cu cate un fraier care dadea la copca pe acolo, la bufetul garii sau la barul Las Vegas, dupa posibilitati.
Dar azi era cu totul altceva. Se daduse anunt pentru angajarea unui agent comercial. Firma de pufuleti isi marise productia si acum voia sa atace si satele din jur. Prin urmare, era nevoie de un agent comercial, dibaci, cu aptitudini bune de comunicare, persuasiv si tot calapodul de calitati pe care numai un pilot de supersonic le mai poate avea. Chirurgii erau déjà muncitori necalificati pe langa viitorul agent comercial de la pufuletii din Baragan. Sorinuk, desi angajata de 2 luni, nu reusise sa faca doua cafele la rand care sa ramana in ibric. Prin urmare, firma a decis, ca sa nu intre in falimentul datorat consumului excesiv de cafea, sa cumpere din en gros, un sac mare de 50 de kile de cafea boabe care urmau sa fie macinate manual. In felul asta, chiar daca se pierdeau trei sferturi din cantitatea de cafea, firma tot nu iesea in paguba, datorita pretului mic de achizitie. De asemenea, de curatenie se ocupa o femeie batrana, mama unuia din patroni deoarece Sorinukai i se interzise sa mai puna mana pe mopul umed sau pe matura odata ce cu mopul a vrut sa spele o priza iar cu matura s-a apucat sa dea jos panzele de paianjen de pe la colturi, laolalta cu galeriile, cu perdelele, cu tencuiala de pe pereti sau cu vazele decorative de pe dulapuri. De la 3 panze de painajen, s-a strans molozul rezultat cu o roaba. Priza spalata de Sorinuk, s-a materializat printr-un scurtcircuit de proportii, insusi cainele Grivei fiind la un pas sa se autostranguleze in lant, incercand disperat sa fuga la vecini.
Pe bancuta din fata verandei, stateau aliniati cei 4 aspiranti la postul de agent comercial, post care, in afara altor beneficii obisnuite, prevedea scuter si casca. Pentru zona aia, era echivalentul realizarii in viata. Primul dintre ei care fu invitat la interviu se prezenta elegant:
- Nichifor Ilarie Theodosie Prahoveanu, fiule, zise acesta facand semnul crucii.
- Esti din Prahova domnule?
- Nu! Sunt din Ialomita, dar numele Ialomiteanu era luat de parintele Grecu.
- Inteleg…si Prahoveanu era vacant?
- Nu, n-a fost, am asteptat dupa el vreo 3 ani, timp in care n-am avut nume de familie, ca sa nu se obisnuiasca lumea aiurea cu un nume pe care l-as fi schimbat oricum. Prahoveanu era singurul nume disponibil, dar preotul Atanasie, de la Plopeni, nu voia sa moara desi avea cancer. A mai dus-o asa inca 3 ani, timp in care m-a terorizat psihic pe unde ma prindea. Imi zicea mereu: ,,ce faci no name? Vezi ca ai de asteptat dupa mine, ca fac tratament cu medicamente scumpe si beau numai apa sfintita la Jerusalem imbuteliata in Harghita. Ha ha ha, no name-ule!” Trei ani m-am chinuit dar in sfarsit, intr-o dimineata l-au gasit mort langa o sticla de Borsec de 1,5 litri. Nu mai avea apa sfintita si a murit incercand sa bea apa obisnuita minerala. Doamne ajuta!
- Din cv-ul dumneavoastra vad ca ati mai fost preot exorcist..ia uite ce zice aici, in Iran, wow! Apoi ati lucrat la CNEPM( Centrul National pentru Exorcizari si Prosteli in Masa), la Patriarhie, apoi ati lucrat chiar ca administrator de firma. Firma zice aici, importa direct din Grecia, tamaie parfumata si carbune special pt candele. Ati stat 4 ani acolo. Ce ne puteti spune despre activitatea dumneavoastra? Incepeti cu perioada Iran.
- Ce sa spun? Am primit intr-o seara, dupa o slujba de sfintire a unei garsoniere in care se facea videochat, un telefon de la un inalt functionar american. Acesta mi-a zis ca are un job pentru mine si ca trebuie sa ne intalnim neaparat sa discutam. Am ales sa mergem la Carul cu Bere, imi place atmosfera de acolo si e si aproape de biserica sfantul Anton din Centrul Istoric. Obisnuiam cat am fost student la Bucuresti, ca in fiecare seara, dupa ce consumam maximum 3-4 halbe de bere, sa merg la Sf Anton si sa aprind niste lumanari la morti si la vii. E daca vreti, felul meu de a multumi divinitatii pentru pretul relativ mic al unei halbe de bere de la noi. M-am intalnit asadar cu americanul care a comandat de toate la masa. Tin minte ca atunci am baut primul meu shott de tequila. Ma ametisem un pic cand el mi-a desfasurat pe masa o harta a lumii si a pus degetul exact pe tara care finanteaza teroristii, Iran.
- Acolo vreau sa te duci, imi zise americanul. Vei face exorcizari in masa, intr-o locatie secreta din Teheran. Agentii nostri iti vor aduce ,,marfa", pe care o vor captura de prin localurile de acolo, dupa ce in prealabil o va droga bine de tot ca sa nu opuna rezistenta. Iranienii au creierele spalate de catre regimul islamic de acolo. Urasc Coca Cola, Mc Donalds, Israelul, Playboy, Penthhouse, America. Tot ce vor ei, e sa darame cate un bloc, sa deturneze cate un avion sau sa arunce cu rachete prin Israel. Isi doresc sa crape cat mai repede, ucisi de lunetisti, ca sa dea de cele 7 femei promise in viata de apoi. Treaba ta e sa intri incaltat in creierele lor, sa le murdaresti inapoi cum au fost, iar in final, sa le scoti cele 7 femei din cap si sa le pui acolo 7 gay negri si bine dotati. Crezi ca te descurci? Apoi imi intinse pe masa un biletel pe care scria beneficiile jobului. Nici n-am citit tot ce scria acolo ca am si zis ,,YESSSS! Va imaginati ce putea sa scrie acolo. Au fost 2 ani minunati. Munceam numai noaptea iar ziua mergeam sa vizitez orasul. Agentii americani imi aduceau si cate 10 iranieni pe zi, in special dintre cei cu functii in guvern. Nu opuneau rezistenta. Aveam in permanenta consumabilele necesare, procurate de americani tocmai din tara, de la manastirea Tanacu, leaganul exorcizarilor esuate de pe la noi. Aveam crucifixuri, lanturi, calti din cei buni, bmbac 100%, aghiazma, tamaie, cocaina, ca mai oboseam si eu si daca imi frecam gingiile cu ceva praf din ala ziceai ca sunt Speedy Gonzales cu crucea in mana, asa de iute exorcizam. Ce sa mai, am facut treaba buna acolo dar ce-i mult e mult chiar si pentru unul ca mine obisnuit cu foarte mult. Mi-era dor de meleagurile natale, de tara mea, de o fetiscana cu tatisoare tari si sfarcurile cat bobul de tamaie parfumata din Grecia, careia sa-i indes, printre altele, calti pe gat, ca s-o izbavesc de draci si alte pofte pagane. In plus, aveam acum o armata de femei cu moralitate indoielnica, dar bune toate, extrase din capul iranienilor, cu care trebuia sa fac ceva. Mi-am dat asadar demisia de la americani, care mi-au zis cu lacrimi in ochi ca ,,we’ll be in touch forever” si am plecat cu hoarda de femei dupa mine in tara. Cat am lucrat in Iran, realizarile muncii mele s-au vazut mai ales in fisia Gaza, unde teroristii purtau tocuri si portjartiere si aruncau cu flori in soldatii israelieni, cantand ,,I Want To Break Free” a lui Queen.
In tara, m-am prezentat la institutul de cercetari al Patriarhiei, care se cheama acum CNEPM si unde am fost angajat instantaneu, mai ales ca toate femeile cu care am venit au fost facute maicute asistente experimentale si serveau diversi inalti prelati de pe la noi. N-am vazut niciodata atata voie buna, optimism si roseata in obrajii popilor ca din ziua in care am adus femeile alea din Iran sa lucreze la noi. Americanii mi-au luat insa urma, vrand sa ma angajeze si-n Liban sau Siria si a trebuit sa ma retrag in munti, la Sarmiszegetusa, ma rog, langa, unde am lucrat ca administrator la firma unui var care importa tamaie si carbune sfant din Grecia. A fost bine si acolo dar am intrat in conflict cu nevasta varului, care s-a opus unei masuri de austeritate initiate de mine ca sa combatem criza, si m-a dat afara. Pe scurt, ea se ducea de fiecare data in Grecia sa ia marfa. Problema e ca nu marfa o interesa pe ea ci soferul cu care se ducea. Avea deci o relatie cu el, de care eu am aflat intamplator. Nu m-a interesat asta, eu fiind o persoana discreta care nu obisnuiesc sa dau in vileag relatiile neortodoxe ale altora sau chiar ale mele. Prin urmare, asa cum n-am povestit niciodata cu cate femei maritate din parohiile pe unde am fost, am avut relatii, tot asa n-as fi spus nici de cea a nevestei varului meu, care, se pare ca a uitat cam repede cate matanii mi-a facut si mie o vreme. Iarta-ma doamne ca spun si-mi doresc numai tampenii, ptiu ptiu ptiu! Piei Satana!
In fine, venise criza si din actele contabile s-a dovedit ca nu se mai merita sa se aduca carbune si tamaie tocmai din Grecia atata vreme cat aveam si aici la noi asemenea produse, poate nu la fel de parfumate dar de 5 ori mai ieftine si daca puneai si un abtibild cu ,,made in Greece” era mana cereasca daca pot sa zic asa, iarta-ma doamne, parca am draci pe mine uneori! Ptiu, ptiu, ptiu! Ideea mea era buna si a fost imbratisata cu entuziasm de varul meu dar nevasta-sa a luat foc. Ca se invatase cu drumurile lungi si bune, cu marea si soarele Greciei, cu insulele pe unde se ardea ea cu soferul, ca a dracu, nu gasea tamaie pe continent, trebuia musai sa mearga in cluburile de noapte de pe insule ca sa le caute. Cum mai putea ea sa faca toate astea acum, cand firma avea sediul in Lupeni, iar minele de carbune erau la 1km? Nici sa pui un prezervativ nu era timp! Si asa m-a lucrat pana m-a dat vara-miu afara, mai mult ca sa-si salveze casnicia aflata oricum pe derdelus.
Pufuletarii erau pur si simplu fascinati de istoriile lui Prahoveanu. Fascinati au fost si doi dintre ceilalti aspiranti la postul asta, care si-au dat pe loc seama ca nu aveau nici cea mai mica sansa in fata preotului si ca atare, au plecat acasa.
- Doriti o cafea, intrebara cei din comisie? Prahoveanu se uita inspre aragazul de unde presupunea el ca va veni cafeaua si cand o vazu pe Sorinuk transpirata de la atea planuri pe care si le-a facut ea in vederea stergerii aragazului de cafea, inchise ochii, isi dilata narile, si zise:
- De cand am intrat aici ma gandesc la o cafea neagra si fierbinte de ma doare splina, sa ma ierte Dumnezeu, ca fac pacate cu gandul! Unul din patroni o striga pe Sorinuk:
- Iepuras…aaa….scuze, tovarasa…aaaa, domnisoara Sorinuk, o cafea pentru domnul Prahoveanu, da pana la ora 5 daca se poate! Sorinuk isi sufla o suvita de par rebela care i se lipise de fruntea transpirata si se adresa preotului:
- O vreti cu miere? Cu lapte? Cu ceara? Cu capsuni si frisca? Toanta de Sorinuk nu realiza ca mai avea putin si iar se lua curentul in targ din cauza ei si ca sa nu-i vina parul in ochi de la atata truda, isi mai facuse si niste nenorociri de codite pentru care in Iran, ar fi fost ucisa cu pietre. Dar romanul e milos si ingaduitor din fire, mai ales cu nevinovatele codite. Asa suntem tot neamul asta de barbati romani. Nici sa fluieram nu mai putem cand vedem asa ceva. Prin urmare, nici popa Prahoveanu nu mai putea fluiera intr-atat de tare il durea burta. Statea cu ochii inchisi si se ruga in gand, dar isi imagina pe Sorinuk , care dansa in altar, cu tricoul mulat, ud de la aghiazma varsata de popa pe el. Era apocalipsa si popa nu era pregatit sa-i faca fata. Si nici nu avea chef de apocalipse la ora aia.
- Fa-mi-o cu ce vrei tu Sorinuk…si orice ai pune in ea, fie binecuvantat! Pufuletarii continuara interviul si parca sa zic ca stiau déjà numele viitorului agent de vanzari. Dar anumite intrebari trebuiesc puse neaparat, altfel nu se cheama interviu.
- Parinte Prahoveanu, daca ati fi pom, ce pom ati vrea sa fiti? Popa nu statu mult pe ganduri si zise:
- Plop! Pufuletarii se aratara surprinsi placut de alegerea popei dar fura curiosi sa afle de ce a ales el plopul. Deci, surpriza de proportii, am sa scriu exact intrebarea pufuletarilor, la care nu v-ati fi asteptat ever:
- De ce ati ales plopul, parinte?(este ca v-am surprins?). Popa trase aer in piept, se uita inspre Sorinuk care culegea cu un burete cafeaua data in foc si scursa pe aragaz, pe care apoi il storcea in ceasca, si zise:
- Mi-o imaginez pe Sorinuk cum spune rapid plop de mai multe ori la rand…incercati si voi sa va imaginati asta…cresc vanzarile inzecit oameni buni, asta e adevarul! Unul din pufuletari fu atat de curios incat striga catre Sorinuk:
- Pisoi…aaa…iubiiiii…nu, sorry, Sorinuk, asta e, gata, am nimerit, Sorinuk, lasa te rog zoaiele alea si zi repede plop de mai multe ori sa vedem ce a vrut sa zica popa. Sorinuk se imbufna, ca un copil caruia i se cere sa faca ceva foarte usor pentru valoarea sa, suspectat fiind de ceilalti ca nu s-ar descurca.
- Plop…plop…plop…Deja becurile caselor palpaiau cand unul dintre pufuletari se ridica brusc de pe scaun si zbiera catre Sorinuk:
- Taci fa, nu vezi ca e diversiune? Vrei sa ramanem iar fara curent? Popa se ridica si el cu bratele catre cer strigand:
- Aaaaaliluuuiiiiaaaaaaa! Grivei urla catre cer in lant iar singurul doritor de job care mai ramasese in curte pe bancuta se uita catre masa pufuletarilor incinsi si zise in sila:
- Sunt Alin Croitoru, vreau sa muncesc. La mina la Rosia Montana, pe platformele marine din Marea Nordului, in mafia napoletana, la NASA, la REBU, la pufuleti, orice, n-am experienta in nimic dar stiu sa cer un job de indoi tevile de apa de durere. Cand m-am apucat de cersit joburi, aparuse Coca Cola la pet de 0,5 litri. Acum e deja la 2,5 litri si nu ma ia nimeni in seama, nici macar la televizor. Am devenit depresiv si ma gandesc cu groaza la ziua cand Coca Cola se va vinde la pet de 5 kile ca sa spalam rufe cu ea, iar eu tot n-o sa am un job. Sorinuk se opri ca-n Matrix cu buretele in aer din care curgea cafea si zise plina de uimire:
- Mama de unde scoate asta poantele astea?

Saxon

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Saxon lucreaza in strainatate.
Saxon e bun roman.
Saxon nu-si uita fratii romani aflati in aceeasi situatie si le impartaseste din invataturile sale
Frati romani, luati aminte oriunde v-ati afla:

Limba romana - avantaj sau dezavantaj?
de Alex Saxon Slaniceanu la 12 mai 2012 la 17:38

Depinde cum o iei. Multi ne razvratim ca soarta ne-a facut romani si nu americani sau macar nemti, asta e! Limba noastra provoaca frisoane multora care incerca macar sa ne spuna: ,,Romania e o tara surprinzatoare, in care bucataria traditionala care abunda de tehnici de preparare desavarsite se impleteste armonios cu nepasarea autoritatilor care nu investesc in infrastructura''. Boooon, luati strainul care a incercat pe barba lui sa rosteasca chestiile astea si a facut atac cerebral si mutati-l oleaca mai hacana ca incurca circulatia prin zona!:)) E evident deci ca nu iesim prea departe in lume cu frumoasa si eterna limba romana, atat de pervers infundata in adancuri, cum zicea A. Mateevici. Dar, atentie mare, uneori limba romana ne poate fi de un real ajutor.
Luam cazul unui roman care munceste printre straini, prin cine stie ce coclauri europene. Oricat de fain ar duce-o el, la un momentdat, tot se zgarie placa pana la urma si apare un conflict generat de cele mai multe ori de un sef de pe acolo sau de vreun coleg din Azerbaidjan, la fel de sarac ca si romanul nostru. Se lasa cu certuri, poate si cu batai si fireste, ca de fiecare data, romanul e vinovat si trimis acasa, la saracia lui. Conflictele nu apar din senin si cum suntem in epoca internetului si a facebook-ului, mai intai apar texte incitante pe paginile de facebook ale fiecaruia. Cineva chiar zicea: ai grija ce scrii pe facebook ca seful ar putea sa traduca si sa afle ce ganduri ai. :))) Pana la un punct e ok, dar ia sa vedem noi, ce ar putea afla un sef, traducand ce scrie un roman pe facebook.
Textul romanului:
,, Viata aici e frumoasa sa moara mama, da e un carnat alterat care o arde la bagabonteala cu mine si crede ca merge caterinca asta la infinit. Puteam sa-l fac pe martalog nu o data, ci de 2, de 3, de 4, de cate ori ,,vrea,, muschii mei, da mi-e ca ma da vreunul in gat, ca toarna astia pe rupte pe aici si fac chei la oricine nu le place de moaca lor. In rest sunt fericit. Nu prea sunt combinatii pe aici dar tot scot de-o ciunga. Bafta acasa!'' :))
Textul tradus de un translator online( translatorul respectiv a lesinat imediat si nu si-a mai revenit niciodata)
,, Life here is beautiful mother die, give it a sausage bagabonteala altered to burn in me and believed that caterinca goes to infinity. I could make it martalog not once but 2, 3, 4, how many times, wants, my muscles, so I'm like give me any throat, as guys pour on broken here and are key to anyone not like their mug. The rest are happy. 'm Not on here but all combinations out of a crippled! Bafta home!'':))))))))))
Iata ce raspuns a dat si seful curios care a folosit acel translator online ca sa afle ce scria romanul pe care-l banuia ca-i vrea raul:
,, Imi pare rau sa aflu ca desi crezi ca viata aici e minunata, mama ta a murit. O sa vad cum fac sa-ti iei un concediu pe care-l platim noi. Poti sa mananci cati carnati vrei de azi inainte, mai ales ca am vazut ca-ti fac bine la muschi. Tu nu mai ai nici o restrictie la asa ceva. Ceilalti da, dar nu tu. Sunt placut surprins sa vad ca desi esti intr-o situatie atat de grea, te preocupa sa faci chei la camerele 2,3 si 4. Mereu am zis ca avem nevoie de dubluri la camerele alea dar se pare ca nimeni nu intelege engleza cum o intelegi tu. Ma bucur sa aflu ca mama ta e fericita acolo unde e acum. Odihneasca-se in pace!
P.S. Chiar n-am stiut ca locuiesti in Bafta smecherule. Oricum, voiam sa-ti spun ca imi dau seama ca nu mai judeci normal la ora asta, dar combina-te totusi cu o femeie intreaga, completa, full options, cu doua maini adica. O ciunga poate avea suflet bun, dar doua maini fac mai multe chestii interesante si mai ales picante, decat una singura. Crede-ma pe cuvant ce-ti spun!'':)))))))))))

Saxon

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Asta cu Saxon seamana cu cititul unui tratat de psihiatrie sau psihologie. daca te concentrezi te regasesti in acel tratat, la fiecare boala.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.