Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

De la: Marin56, la data 2010-10-05 10:18:35Sa nu credeti ca m-am lecuit.Nu. Urmatorul an mi-am luat un sticlete. Imi placea ca era foarte colorat, Si canta ,cat de cat. Pe asta nu am reusit sa-l domesticesc. I-am dat drumul prea curand prin casa, si mereu se repezea in geam, ca prostul, cazand pe jos. Dupa o saptamana a murit. Atunci mi-am improvizat o lada, cu un bat, legat de o sfoara, pe care o trageam de dupa colt, cand pasarelele intrau inauntru. Nu am reusit sa prind multe. Asta era iarna. Am prins totusi o pasarica colorata in verde si cu fular negru-asa ii spuneam eu- Nu stiam ca e pitigoi, si ca se omoara singur. Primul a facut greva foamei, al doilea se arunca de la `trapez` in cap si al treilea isi baga capul intre sarme, unde la-m si gasit intr-o zi. Hotarat lucru nu aveam noroc de pasari. Si m-am lasat pagubas. Intr-o zi pe cand stateam la masa,iar mama statea pe un scaun , mai in colo, in timp ce mancam, fara sa ma gandesc, sau sa realizez ca fac, am spus soptit : sa moara mama? si tot eu dupa aia : de ce sa moara?...Iar vocea m-a trezit, facndu-ma sa tresar: Daca mor eu cine o sa-ti mai dea crapelnita?...Cand mi-am data seama ce spusesem, ma cuprinse panica , ca stiam ce ma asteapta. Dar spre uimirea mea- si nu inteleg nici azi de ce nu a facut-o- nu m-a batut, si nici chiar certat. S-a dus dincolo in alta camera , unde am vazut ca plangea pe furis. Nici acum nu am sa inteleg ce m-a facut sa spun asa. Aveam sa afluy mai tarziu ca de fapt mama suferea in taina , ca era bolnava, si ca ii era frica de doctori. Uneori arata ca fiind in luna a 6 sau 7. In schimb avea trecere la cozi ca o primeau in fata, crezind lumea ca e gravida. Azi asa maine asa, timpul trecea si boala se agrava. Pe masura ce timpul trecea si eu ma faceam mai mare am observat ca si bataile se rareau, si chiar si certurile. Cand eram in clasa a 7-a tata s-a imprumutat pe unde a gasit, niste bani, si si-a luat inima in dinti , si a dus-o pe mama la doctor. A internat-o pe loc . asta era inainte de sarbatorile de iarna. A operat-o. Avea fibron. Ininte de 25 i-a dat drumul acasa. La analize i-a gasit globule albe foarte multe, in dauna celor rosii. I-a recomandat doctorul sa manance ficat in sange si sa bea vin rosu. Vinul ca vinul , nu lipsea din casa datorita lui tata, dar cu ficatul si friptura era un oic mai complicat. Asta a tinut asa pana in aprilie - mai. pana cand intr-o zi a inceput sa dea fara ficatul. Avea si ciroza lichida. Exact cand terminam eu clasa a -8-a s-a stins din viata in iunie. Nici tata nu statea bine cu stomacul , ca avea ulcer, si suferea si de inima. Dupa 5 ani i-a venit si lui randul. Eram in anul 4 de liceu. Dupa moartea lor am tras la o matusa de amea care mi era si nana. Dar grijile mele nu aveau sa se sfarseasca , nu , de unde, Parca eram blestemat. In fiecare an ma pricopseam cu cate ceva. cand eram in clasa a 3-a m-am imbolnavit de congestie pulmnonara, apoi bronsita, in fiecare an apoi imi luxam piciorul In a 6-a, a7-a iar in a 8-a l-am rupt de tot cu concursul unui coleg. Decte ori am fost bolnav erau foarte grijulii cu mine. Dar dupa ce ma insanatosam , o luau de la inceput......urmeaza aventurile mele in armata.....

Grea viata ai mai avut si tu...ce liceu ai facut?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Dupa moartea mamei, nu am mai putut sa dau la un liceu, desi terminasem atunci clasa a -8-a. Si sfatuit de matusa si tata ca sa nu perd ritmul - cum se spune- am facut si clasa a 9-a generala - pe atunci se facea si 10 clase, care nu erau obligatoriu. Dupa un an a parut liceul industrial CFR , fost liceu nr 6 care in final s-a numit apoi, grup scolar CFR. In timpul lieului ,in vacantele de vara m-am angajat la SPIACT care apartinea de CFR si unde faceam si practica. Conducerea si colectivul de acolo mi-au inteles situatia si m-au angajat temporar pe timp de vara 3 luni. cu salar minim. 1200 lei . Dupa moartea lui tata , m-au ajutat si cu bani si cu sicriul. Au fost oameni de treaba. Pentru mine era bine ca mai ajutam si eu la venitul familiei ca si asa tata avea 752 lei- pensie. Ei au fost in varsta cand m-au luat. Si la 50-55 de ani a iesit la pensie. Mama nu lucrase nicaeri. Dupa ce am terminat liceul , am fost reparizat la Revizia de Vagoane Barbosi, cu 1600 de lei. O munca titanica ptr mine, la cat de slab eram. Aveam 58 kg. De aceea am fost mutat la alta sectie , la aparate de franare. Am lucrat o luna pana in octombrie, cand m-a chemat in armata.

Ei de abia acu era sa se schimbe viata mea. Am fost repartizat la `Infanteria Marina � Babadag. La 2 ani . Cei de anul 2 radeau de noi ca o sa faceti un an ,si 4 anotimpuri. Cred ca mi-ar trebui 100 de capitole ca sa descriu viata care am avut-o acolo. O sa ma multumesc cu mai putin , adica mai pe scurt. Prmele zile saptamani si luni au decurs normal ca la orce instructie, si nu stiu dece , tot in capul meu se spargeau toate oalele. Pentru ca acolo se aplica deviza ``unul pentru toti , si toti pentru unul`, - la mine se aplica mai des partea de la urma. Mereu, ma ,sau ne fugarea pentru mine, ca nu eram atent la instructie. Dar asta nu era nimic , pe langa `instructia` pe care o faceam �prosteste- la comanda fruntasului , caporalului, sau sergentului, precum si cei de anul doi, din a carui pluton faceam si eu parte. Dupa ce s-a terminat perioada instructiei a venit periaoada propriuzisa de `armata` . Eram la mitralierle antierene. In fiecare dimineata ne fugarea `lentul pe dealurile din preajma sau prin aratura, cand ne ataca inamicul. Nustiu dar cum se facea ca mereu ne ataca inamicul, indiferent de clima- vara , iarna ,ploaie , frig , ger sau soare. Erau si zile mai fericite cand , inamicul mai obosea , sa ne atace. Dar asta era foarte rar. Daca scapam de la instructie , vene calvarul de la soldatii de anul doi sau de gradatii de la alte specialitati. Dimineata , ti era frica sa te duci dupa apa, ca sa faci curat `sectoarele` sau sa stai la rand la bucatarie pentru mese. Aveam o problema cu apa. Era cam criza. Si luam si noi pe unde mai gaseam, ceea ce ne atragea , pedepse de la ceilalti pe unde ne prindea. Aveau o placere nebuna sa ne vada tarandu-ne sau sa facem flotari. Asta facea ca la adunare , cand se facea si inspectia, sa te vada ``sefii`` cu tinuta necorespunzatoare, si �iar ne ataca inamicul. Singurile zile bune sau fericite erau de cateva ori pe an , cand se faceau mese festive si ne dadeau si putina tuica. La 1 mai ,23 august ,1 decembrie , 24 ianuarie si de revelion. Locotenentul nostru era tipul neamtului, si culmea ca si semana cu el. Il Chema Bucur. Era un tip care ii placea sau i-a placut armata. Punea foarte mult suflet in tot ce facea. Nu suferea sa i se faca vreo imputare sau observatie de la superiori sau chiar de colonel , ca jar mancam,- ne ataca iar inamicul. sau ma mai scutea de unele instructii.
Dupa o perioada cand terminasem cu instructia , si ne pregateam sa mergem la trageri, la capul Midia, situatia a inceput sa se mai imbunatatteasca, pentru mine. `Lentul incepuse sa ma atraga de partea lui,
Tin minte ca atunci cand am venit la Capul Midia � si nu am sa uit ziua aceea. `lentul s-a suparat pe noi si cu masca pe figura ne-a bagat intrun canalcu apa pana la gat. A doua zi ne-a lasat sa ne uscam la soare. Trebuie sa spun ca la toate instructiile mie imi iesea limba afara de un cot, si nu mai puteam continua. Asta il face sa se enerveze pe sergent, - Bajenaru-, care ma paruia mereu, si cand era nevoie si cand nu. Dar in general avea `dragan la mine`. Pe ceilalti nu-i vedeau ca gresesc , ci numai pe mine.Ceea ce ducea ca seara pe linga instructia de seara si sa mai si mature dormitorul cu mine si la propiu si la figurat. Ce vreti ce pretentii sa ai la un oier, care nu avea decat 4 clase. Eram la capatul rabdarii. Ziua `lentul ,seara gradatii. Faceam mereu pregatire pentru alarma , dar numai noi, de anul 1 ,si nu ne lasa sa dormim toata noaptea ,sau ne punea plantoane numai sc. 2 sau chiar pana dimineata. Si nu puteai ,sau nu aveai `voie` sa `raportezi ` ca era vai si amar. Nici caporalul Traila nu s-a comportat mai bine cu mine, la inceput. Mancam mereu batae si de la el. Singurul care tinea mai mult la mine era fruntasul Anghel , care a fost si el la urma facut ,sergent. Era bine cand mai faceam si garda. Dar asta facea ca sa vina in cap tot felul de ganduri negre- dar am trecut si peste astea. Unul din noi mai slab de inger datorita asupririlor, s-a sinucis. Cei de anul 2 ne ridicau moralul, cica : `poi daca erati voi pe vremea noastra sa vedeti cat de greu am dus-o noi, ce mai faceati?` Poftim raspuns. Era pentru toti un fel de `mostenire`, o razbunare �as putea zice. ....Urmeaza partea adoua anul 2....

De la: Marin56, la data 2010-10-05 12:01:03Ei de abia acu era sa se schimbe viata mea. Am fost repartizat la `Infanteria Marina � Babadag. La 2 ani . Cei de anul 2 radeau de noi ca o sa faceti un an ,si 4 anotimpuri. Cred ca mi-ar trebui 100 de capitole ca sa descriu viata care am avut-o acolo. O sa ma multumesc cu mai putin , adica mai pe scurt. Prmele zile saptamani si luni au decurs normal ca la orce instructie, si nu stiu dece , tot in capul meu se spargeau toate oalele. Pentru ca acolo se aplica deviza ``unul pentru toti , si toti pentru unul`, - la mine se aplica mai des partea de la urma. Mereu, ma ,sau ne fugarea pentru mine, ca nu eram atent la instructie. Dar asta nu era nimic , pe langa `instructia` pe care o faceam �prosteste- la comanda fruntasului , caporalului, sau sergentului, precum si cei de anul doi, din a carui pluton faceam si eu parte. Dupa ce s-a terminat perioada instructiei a venit periaoada propriuzisa de `armata` . Eram la mitralierle antierene. In fiecare dimineata ne fugarea `lentul pe dealurile din preajma sau prin aratura, cand ne ataca inamicul. Nustiu dar cum se facea ca mereu ne ataca inamicul, indiferent de clima- vara , iarna ,ploaie , frig , ger sau soare. Erau si zile mai fericite cand , inamicul mai obosea , sa ne atace. Dar asta era foarte rar. Daca scapam de la instructie , vene calvarul de la soldatii de anul doi sau de gradatii de la alte specialitati. Dimineata , ti era frica sa te duci dupa apa, ca sa faci curat `sectoarele` sau sa stai la rand la bucatarie pentru mese. Aveam o problema cu apa. Era cam criza. Si luam si noi pe unde mai gaseam, ceea ce ne atragea , pedepse de la ceilalti pe unde ne prindea. Aveau o placere nebuna sa ne vada tarandu-ne sau sa facem flotari. Asta facea ca la adunare , cand se facea si inspectia, sa te vada ``sefii`` cu tinuta necorespunzatoare, si �iar ne ataca inamicul. Singurile zile bune sau fericite erau de cateva ori pe an , cand se faceau mese festive si ne dadeau si putina tuica. La 1 mai ,23 august ,1 decembrie , 24 ianuarie si de revelion. Locotenentul nostru era tipul neamtului, si culmea ca si semana cu el. Il Chema Bucur. Era un tip care ii placea sau i-a placut armata. Punea foarte mult suflet in tot ce facea. Nu suferea sa i se faca vreo imputare sau observatie de la superiori sau chiar de colonel , ca jar mancam,- ne ataca iar inamicul. sau ma mai scutea de unele instructii.
Dupa o perioada cand terminasem cu instructia , si ne pregateam sa mergem la trageri, la capul Midia, situatia a inceput sa se mai imbunatatteasca, pentru mine. `Lentul incepuse sa ma atraga de partea lui,
Tin minte ca atunci cand am venit la Capul Midia � si nu am sa uit ziua aceea. `lentul s-a suparat pe noi si cu masca pe figura ne-a bagat intrun canalcu apa pana la gat. A doua zi ne-a lasat sa ne uscam la soare. Trebuie sa spun ca la toate instructiile mie imi iesea limba afara de un cot, si nu mai puteam continua. Asta il face sa se enerveze pe sergent, - Bajenaru-, care ma paruia mereu, si cand era nevoie si cand nu. Dar in general avea `dragan la mine`. Pe ceilalti nu-i vedeau ca gresesc , ci numai pe mine.Ceea ce ducea ca seara pe linga instructia de seara si sa mai si mature dormitorul cu mine si la propiu si la figurat. Ce vreti ce pretentii sa ai la un oier, care nu avea decat 4 clase. Eram la capatul rabdarii. Ziua `lentul ,seara gradatii. Faceam mereu pregatire pentru alarma , dar numai noi, de anul 1 ,si nu ne lasa sa dormim toata noaptea ,sau ne punea plantoane numai sc. 2 sau chiar pana dimineata. Si nu puteai ,sau nu aveai `voie` sa `raportezi ` ca era vai si amar. Nici caporalul Traila nu s-a comportat mai bine cu mine, la inceput. Mancam mereu batae si de la el. Singurul care tinea mai mult la mine era fruntasul Anghel , care a fost si el la urma facut ,sergent. Era bine cand mai faceam si garda. Dar asta facea ca sa vina in cap tot felul de ganduri negre- dar am trecut si peste astea. Unul din noi mai slab de inger datorita asupririlor, s-a sinucis. Cei de anul 2 ne ridicau moralul, cica : `poi daca erati voi pe vremea noastra sa vedeti cat de greu am dus-o noi, ce mai faceati?` Poftim raspuns. Era pentru toti un fel de `mostenire`, o razbunare �as putea zice. ....Urmeaza partea adoua anul 2....

Daca erai matelot in corabia piratului ,atuncea spuneai, ca ce-ai patit in armata era numai incakzirea!

Minuni, altele...
�ntr-o noapte, un be�iv se sprijinea de un pod, c�nd peste el a dat un prieten. Cei doi au �nceput s� sporov�iasc�.
- Ce se vede acolo jos? a �ntrebat be�ivul.
- Luna, i-a r�spuns amicul.
Be�ivul a privit din nou, a scuturat din cap cu ne�ncredere, dup� care a spus:
- Hmmm, bine, te cred, dar cum am ajuns eu deasupra ei?!

nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil! Galina

Trebuie sa recunosc ca acolo am dus-o cel mai bine ,din toata viata mea. Fata de viata din unitate la care am fost expus. Acolo unde se facea intructie in batae de joc, `in gropa leilor` sau `aleea lui Ceasar` nu cred ca faceau perte din regulile armatei. Cand a murit colegul nostru , din cauza ca nu a mai putu rezista, a venit si la mine `ceistul sa ma intrebe ce si cum `o mai ducem`. Normal ca nu i-am zis nimic ca dupa plecarea lui pedeapsa ce ma astepta era tripla. Chiar el mi-a spus recunoscand ca eu am fost cel mai asuprit fata de ceilalti, sa zic ca nu e nimic daca ma intreaba cineva, ceea ce am si facut. Pacat ca s-a irosit o viata , si cred ca multe altele, a unor oameni care nu au fost pregatiti sa ia viata in piept, si curegulile armatei. Tin minte ca atunci cand eram demoralizat si eu, si imi umblau tot felul de `umbre negre` prin cap, tot eu aveam sa aud `vocea` aceea care am auzit-o cand `am spus ca mama sa moara`? La fel si acu o alta voce mi-a spus `lasa ca o sa treci si peste asta , ai rabdare`, si numai o minune m-a putut opri de la un gest necugetat. Cred ca ,acu dupa atatia ani o inteleg pe mama. Ea a stiut din totdeauna ca v-a muri de cand era mica . A incercat ea sa-mi povesteasca cate ceva din copilaria ei ,- in rarele clipe de pauza- de alfel ,cateodata era o femeie buna.A avut si ea o viata la fel de chinuita, si ca cineva i-ar fi spus ca va murii. Cand treceau pe acolo unde stateam la casa � ca treceau mereu- cate un mort, si avea si muzica de fanfara . Aceasta o facea sa planga mereu. Cred ca era invidioasa pe viata altora stiind ca va muri. Ea mi-a povestit ca atunci cand se certau , sau bateau, sorasa i-ar fi dat cu piciorul in burta , si probabil asta a provocat cancerul. Ca sa vezi cum i-ti pot influienta viata unii prezicatori, - probabil ca tigance-, nu stiu. Adevarul ca atunci cand a auzit de la mine ca v-a muri. Atunci a inteles, ca se va adeveri aidoma ce i se spusese si ei . Eu nu aveam de unde sa stiu prin ce a trecut ea. Si aveam sa aflu mai tarziu ca ea nu se intelegea cu sora ei , o alta matusa care si ea a terminat intr-un mod tragic. Dupa cum imi spunea ea , ea era `cenusareasa familiei`. Iar mama ei , adica bunica mea , sau `Mam`mare , cum ii placea sa i se spuna, - ca pe ea nu a facut-o pentru munca. Si atunci ,ea ,mama mea muncea acolo. Dar iata ca iar m-am indepartat de subict.
Civilii erau de treaba, imi aduceau struguri, ca aveam vii multe prin zona. Chiar si paznicul imi aducea astruguri , spunandu-mi ca eu pot sa mananc oricand dar sa nu le dau si la altii. Avea dreptate ca cand au inceput sa se coaca strugurii au si inceput cei din unitate sa ma roage sa le culeg niste struguri. Dar gaseam mereu scuze., dadeam vina pe paznic. Cum civilii imi imprumutase bicicleta lor ca sa ma duc la unitate, ca sa iau mancarea � ca erau vreo 5 km- mi-a venit o idee ca sa fac o bicicleta zburatoare actionat manual. M-am pus pe treaba timp aveam. Si am incept sa fac rost de piese , si cu concursul civiliulor de acolo, am inceput lucrul . Cunostinte aveam din cartile pe care le studiasem in viata mea, si multe altele. Am facut elicele si sistemul de antrenare cu lanturi si pinioane de bicicleta. Apoi mi-a venit ideea ca as putea folosi un motor electric si pe post de dinam si cu o baterie. Nu am reusit sa duc la bun sfarsit proiectul meu pentru ca am fost sabotat. Intr-o zi cand m-ama intors din unitate la pompe nu le-am mai gasit disparuse-ra. Colonelul a aflat cred de isprava mea , ca stiiau toti, si gandindu-se ca sa nu fug sau cine stie ce , a dat ordin sa mi le ia. Sau poate nu... Cine mai stie... Adevarul e ca mi-a stricat mie ...pofta... de zbor. Ca la urma , cand in sfarsit mi-a dat voie sa plec, mi-a dat o diploma de soldat fruntas pe care o mai am si acu, si mi-a spus ``Eu diploma ti-am dat-o dar tu nu mi-ai facut elicopterul`` Ininte de a pleca m-a pus sa varuiesc toti stalpii pe care erau sarma ghimpata si apoi mi-a dat voie sa plec. Trebui sa spun ca colonelul m-a rugat sa raman ca luycrator civil in unitate , ca nu as fi fost singurul, dar , eu cu gandul la nana mea care era singura si cu o pensie de numai 500 de lei , am refuzat politicos. Si azi ma , cert pentru gestul meu, dar de, cine a stiut , ca ce avea sa urmeze , o sa-mi schimbe iar viata.....ep 4 venirea din armata.....

Cand eram mic imi placea sa merg mereu la bunica si matusa mea , sora respectiv, mama lui maicamea.(mam`mare. Acolo la ele ,ma simteam bine. Stateam cate o saptamana. Ma aduceau sambata si ma luau lunea urmatoare.. Cand auzeam ca merg la ele saream in sus de bucurie. Acolo nu erau batai , si ele imi satisfaceau toate dorintele. Cu toate ca ele o duceau mai rau. Bunica avea 400 lei pensie. Cu toate astea se descurcau facand economie la sange. Tin minte ca bunica m-a trimis sa iau paine neagra de 2 lei sau 2,5 lei. Pe drum m-am oprit la o vatra cu flori de pe marginea drumului sa culeg niste seminte de flori, ca sa i le dau matusii, ca ea iubea florile. Avea multe in gradina. Si in timp ce cautam seminte, pierd un leu printre flori, si nici nu l-am mai gasit. Trecuse o jumatate de ora si eu tot acolo. Alarmata matusa �ii spuneam (tanti Lili) �a iesit inaintea mea. Cand ma vede � ca era cam 50 de metri pana la ea acasa- ma intreaba ce fac de am stat asa de mult. Cand mi-a cerut restu,l a vazut ca lipsea un leu. Am incercat sa spun ba ca asa mi-a data vanzatoarea , ba ca e painea mai scumpa, nu a mers .Pana la urma am recunoscut ca am pierdut banul. A mers cu mine sa caute si ea dar parca intrase in pamant. Vai ce urlete si bocete pe biata bunica mea. Cum am pierdut 1 leu, ca ce face ea acu, ... plangea pentru un leu. De alfel ele plateau lumina 25 -50 de bani pe luna . Ca stateau pe intuneric pana se intuneca bine afara. Radio nu aveau. In fine s-a uitat si asta. Ma intelegeam bine cu matusa. Pentru ca ea cusea tot felul de mileiuri si broda sau tricota, ca sa mai ii iasa si ei un ban , m-a invatat si pe mine , sa cos si sa brodez. Lucru ce mi-a prins bine cand am inceput scoala .Pentru ca pe atunci si baietii la lucrul manual se preta cusutul, si broderia. Tin minte ca erau niste cartoane colorate cu desenul respectiv si trebuiai sa cosi urmarind desenul. Asa am invatat cusutul in puncte, macrameuri, etc. Aveam mereu 10 la acest capitol. Mai aveam si la desen si muzica 10.La inceput tata ma ajuta la desen facandule el. Pana s-a prins invatatoarea si a zis sa le fac eu. A doua zi am venit cu un desen facut de mine. Cand l-a vazut invatatorea nu m-a crezut. Atunci m-a pus sa fac altul acolo. Cand am terminat m-a crezut. Si mi-a mai pus un 10. Mi-a placut muzica si pictura de mic dar daca nu am avut cu cine s-o perseverez asta e... La fel si cantatul. Matusa ma puneam sa desenez si sa colorez diferite scene din carti. Intr-o zi ma jucasem cu o minge , pe care mi-o luase tot ea. In fundul curtii avea o groapa mare ramasa de la o fantana inceputa cu ani in urma , si care acu servea groapa de gunoi. Cum ma jucam eu asa cu mingea , lovind-o mai tare , mingea se duce spre gropa. Iar cand am vazut ca pierd mingea , m-a luat asa ca o frica si uitandu-ma la ea cum se duce. Dar , cum ma uitam eu asa la minge disperat, implorand-o sa se opreasca, mingea se opreste brusc de marginea gropii la o palma. Cand am vazut ca s-a oprit m-am dus si am luat-o repede si nu i-am spus nimic lui tanti Lili . Nu pot sa imi imaginez ce a facut ca sa se opreasca mingea aia, ca normal ea era pierduta si avea oarecum viteza. Deci oricum cadea acolo. Bunica imi facea mereu cate o surpriza . Imi lega cate un `Calu popii` cu o ata ca sa ma joc cu el. Si multe alte jucarii si alte alea. Cu cat treceau zilele mai repede mi se face teama ca vin ai mei si o sa ma ia acasa. La vreo doua strazi se ele statea a doua matusa a mea, nana mea care m-a botezat, Maria. Ma duceam si la ea destul de des. Si chiar la sarbatori , revelioane, sau veneau ele la noi , la cate o aniversare, de a paritilor mei. Nu pot sa inteleg nici azi de ce pentru tanti Lili aveam o atractie deosebita.

Ce faci, ne povestesti viata ta?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Incerc sa mai spun ceva dar vad ca nu mai merge.

Cap 4
In luna Februarie , `lentul imi da o permisie sa ma duc acasa. Venind acasa m-am dus si la bunica mea si tanti Lli sa le vad ce mai fac. Asa am aflat ca intr-una din nopti , ca de abia se culcasera, se aude in curte miscare si unu se uita la geam la ele in casa. Asta fiind in curte. Era pe la 2-3 noaptea. S-a speriat foarte tare si a inceput sa tipe. Respectivul a sarit gardu si dus a fost. Tanti Lili ziceau ca mare noroc au avut ca

daca nu era incuiata usa , le intra in casa peste ele. In fine eu am plecat iar pana in toamana inapoi, definitiv. Nu m-am mai dus inapoi la Revizie, si prin intermediu unui om , care mai tarziu , a fost nanul lui fica mea, m-a bagat in combinat, la Telecomunicatii. Dupa o perioada, mai le vizitam si pe ele , le mai faceam si piata dimineata. Eu stateam la cealalalta matusa la nana mea. Trecuse opt luni de cand

Iar nu ma mai lasa sa scriu....ii dau copy paste si nu o ia...

De la: Marin56, la data 2010-10-06 09:05:24Iar nu ma mai lasa sa scriu....ii dau copy paste si nu o ia...

Incearca mai tarziu. Ne-ai facut curiosi si asteptam continuarea....

Cat de tarziu ,vad ca nu vrea sa mai scrie nimic.

De la: Marin56, la data 2010-10-06 09:50:45Cat de tarziu ,vad ca nu vrea sa mai scrie nimic.

Da, observ si eu ca in fereastra iti apar postarile , dar pe topic, nu. Probabil iar au probleme astia cu site-ul . Sa speram ca se vor remedia cat mai repede. Nu descuraja!

De la: Marin56, la data 2010-10-06 09:05:24Iar nu ma mai lasa sa scriu....ii dau copy paste si nu o ia...

Vad ca te straduiesti continuu...du-te si fa piata si incerci iar cand te intorci!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Marin56, la data 2010-10-06 09:05:24Iar nu ma mai lasa sa scriu....ii dau copy paste si nu o ia...

Atuncea ,taie si lipeste!

Tot nu vrea ,aici... sa incerc la rahoveanu...

Acolo a mers cititi continuarea acolo.... la cuvantul lui Zamolxes

La rahoveanu wordpres.com

Nu inteleg de ce nu ma mai lasa sa scriu aici....

mai mult de un rand...

De la: Marin56, la data 2010-10-06 11:57:24mai mult de un rand...

Mai ia opauza, ca i-ai speriat cu atata scris si nu au timp sa te cenzureze!

Eu am scris,asta , aici din doua motive, sa vad daca din cei ce vor citii, voi putea legatura cu cei cu care am facut armata, sau cu cei care ma mai cunosc, si daca tot ce am scris merita sa faca tema la o carte pe care as scri-o , sau macar un scenariu la un viitor film....ce ziceti...

Am uitat sa va povestesc o intamplare hazlie, cu colonelul, pe cand ma aflam la statia de pompe de pe deal.Intr-o zi un civil i-mi aduce un mat prapadit si jigarit. cica sa prinda soareci. Nu cred ca ar fi prins vreun soarece , acel mat, dar poate se speria de el macar. Era jucaus, si ii placea sa doarma cu mine sub patura. Intr-o zi , prin somn , il aud parca ,pe colonelul nostru, cum vine, deschide usa, si trage patura de pe mine, zicand: Iauite saldatul roman , doarme si la ora asta. De fapt era 10. In momentul cand a tras patura , sare si matul in sus, spre colonel. Acesta luat prin surprindere , a dat inapoi. Nu se astepta. In fine cu scuzele de rigoare ii spun ca e un motan al civililor si l-au adus sa prinda soarecii. Cand m-a intrebat de ce dorm, inca la ora asta, i-am spus ca am lucrat toata noaptea si am bagat apa in unitate.A plecat colonelul. A doua zi cand am sosit la raport, colonelul tocmai le povestea la toata compania care era adunata pe platou: Mai am fost la grigoriu ala , stiti care , ala de la pompe de pe deal.Si l-am gasit dormind la ora 10.Si cand am tras patura de pe el , a sarit un coscogeamitea motanul, pe mine , sa ma dea jos nu alta. Unii nestiind faza, au ras mai putin. Dar , eu ii spun : care domnule colonel ,ca era cat o mpalma, la care toti au izbucnit in ras.Si el la fel.

Vad ca acu a luat-o poate va dau si continuarea...

De la: Marin56, la data 2010-10-06 16:26:20Vad ca acu a luat-o poate va dau si continuarea...

Asteptam!

DEGEABA , CRED CA NU LE PLACE POVESTEA MEA, LA CEI DE LA 9AM...:) PUTETI VEDEA CONTINUAREA LA `RAHOVEANU` `CITESTE SI NU CERCETA , SECTIUNEA `CUVANTUL LUI ZAMOLXUS`

De la: Marin56, la data 2010-10-07 09:44:46DEGEABA , CRED CA NU LE PLACE POVESTEA MEA, LA CEI DE LA 9AM...:) PUTETI VEDEA CONTINUAREA LA `RAHOVEANU` `CITESTE SI NU CERCETA , SECTIUNEA `CUVANTUL LUI ZAMOLXUS`

bei...poate ai plasat niste cuvinte interzise copiilor peste 20 de ani....din acest motiv te-au taxat adminii.....

De la: _KARPOV, la data 2010-10-07 11:25:53

De la: Marin56, la data 2010-10-07 09:44:46DEGEABA , CRED CA NU LE PLACE POVESTEA MEA, LA CEI DE LA 9AM...:) PUTETI VEDEA CONTINUAREA LA `RAHOVEANU` `CITESTE SI NU CERCETA , SECTIUNEA `CUVANTUL LUI ZAMOLXUS`

bei...poate ai plasat niste cuvinte interzise copiilor peste 20 de ani....din acest motiv te-au taxat adminii.....

Nuuu, Marin are postari decente, Cred ca e o problema la site. Nici postarile Bursucului nu apar toate pe topic, desi in fereastra apar! Cred ca au probleme cu postarile mai lungi de 4-5 randuri!