Recenzie film: Fighting
Tu nu te-ai saturat de filme politiste pline de clisee? De super-eroi devotati intru totul unor cauze nobile, de lupte prin alte galaxii sau animatii dragalase?
Dupa cum sugereaza si titlul filmului cred ca-ti poti da seama ca Shawn accepta insa ceea ce face filmul interesant nu sunt scenele de lupta, care de altfel nu sunt foarte spectaculoase ci mai degraba povestile intortocheate ce inconjoara personajele importante.
Deci, in mod paradoxal, Fighting este un film mai degraba axat pe relatiile dintre proagonisti si felul in care fiecare se descurca cu trecutul sau, imbratisand prezentul. Cu toate ca inceputul este destul de vag, cu trecerea minutelor fiecare personaj devine tot mai clar si mai profound, desigur, fara a te introduce in vreo analiza amanuntita ci doar dand o noua dimensiune peliculei.
Si pentru ca in Fighting nu trebuie uitate momentele de lupta, trebuie sa spun ca acestea sunt si ele inspirate din realitate, fara piruete marca Jackie Chan sau manevre cum vezi in filmele cu Steven Seagal. Ai parte doar de lupte corp la corp, uneori amuzante, alteori banale, dar niciodata prea dure, filmul fiind adresat unei categorii de varsta de peste 15 ani mai degraba datorita ideii decat luptelor. In plus, pelicula de fata nu este una in genul Rocky sau orice alt film in care personajul principal sa se antreneze pentru marea lupta sau in care sa se iveasca mari rasturnari de situatie sau momente prea tensionate.
Totusi, daca decizi sa-ti iei si prietena poate n-ar strica sa-ti iei si o pereche de dopuri penru urechi ca sa n-o auzi cand se tot plange. In rest, totul ar trebui sa fie bine si eu iti urez vizionare placuta.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Recenzie film: Fighting.