Mulți români își blestemă semenii care le-au greșit. Acatistele de rău ajunse la preoți sunt tot mai dese

Zeci de mii de enoriași s-au închinat pentru bine, de Sfânta Marie Mare, la Mănăstirea Nicula. Printre ei s-au numărat și oameni care, pe lângă dorințele obișnuite, au notat și blesteme. Chiar dacă acatistul este considerată o rugăciune ce conține mulțumiri, visuri sau doleanțe, toate guvernate de spusele lui Dumnezeu, enoriașii cu prea multă mânie trec pe hârtie, sub o acoladă, de cele mai multe ori, rivalii pe care vor ca divinitatea să-i pedepsească.

Acatistul este o confesiune făcută lui Dumnezeu, nu o unealtă de săpat groapa altuia, deci biseria nu se roagă pentru răul nimănui. Ruga pentru cei din jurul nostru, chiar și pentru dușmani, este o probă pe care trebuie să o trecem.

O spunem și în rugăciunea „Tatăl nostru” : „Iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Așadar, în cazul celor înscriși pe vreo listă nepotrivită trimisă către preot, aceste blesteme nu se vor năpusti asupra lor, căci un om nu poate cere creatorului să ierte dacă noi nu suntem toleranți în raport cu cei care ne fac nedreptăți.

În schimb, accesele de furie nu se tratează în lăcașul sfânt, ci la psiholog. Mai mult, cei care își verbalizează dorințele nefaste nu sunt un pericol, susțin psihologii. Comportamentul lor nu este creat, doar există gânduri. Cert este că tot au nevoie de ajutor de specialitate, până când aceștia nu trec la acțiune.


Singurul blestem acceptat de biserică

„Cele mai frecvente blesteme sunt vorbele urâte, de datul răului, dar nu sunt acceptate de biserică pentru că sunt spuse la răzbunare. Există totuşi o formă de blestem-descântec cu care suntem de acord. Cel în care Sfântul Vasile cel Mare îl ceartă pe diavol cu puterea lui Dumnezeu. Practic, el asta face, blestemă, dar este un blestem-descântec", a explicat părintele Eugen Tănăsescu din Constanţa.

„Să iei vraja şi strigarea/ Şi tot răul de pe lume,/ Din casa noastră,/ Din sălaşul meu,/ Din grădina mea,/ Din via mea,/ Din sporul meu,/ Din punga mea cu sare,/ Din hainele mele,/ Să-l treci din vad în vad,/ Să-l duci prin munte şi codrii pustii,/ Nelocuiţi de nicio fiinţă omenească,/ Iar pe noi şi copiii noştri şi pe cei ce se vor naşte,/ De acum înainte,/ Să ne laşi curaţi,/ Luminaţi ca Soarele,/ Să ne laşi precum ne-a lăsat Domnul Iisus Hristos pe pământ!/ Amin!”, Roxana Glăvan - Adevărul.