„Mi-ar fi plăcut să fiu, poate, filosof. Când eram mic voiam să fiu actor. Mi-ar fi plăcut să fiu profesor de fizică, dar niciodată nu m-am gândit la preoție sau la medicină. Fugeam de medicină și de preoție ca dracul de tămâie”, a povestit capul bisericesc într-un interviu pentru Antena 3.


În urmă cu mai bine de două decenii, părintele Pavel Mincu nu era de găsit nici la biserică, nici la facultatea de Medicină. Era un bucureștean de 19 ani, pe nume Alexandru, care venea dintr-o familie de intelectuali și se îndrepta spre o carieră de psiholog. A fost doar o schiță de viitor, căci în cazul său traiectoria creionată s-a unduit după zicala: „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale de viitor”. Lucrurile nu au mers cum a vrut el, ci cum a vrut...El. După o rătăcire, a apărut în calea lui Alexandru divinul.


„Mi-a venit acest gând pentru prima dată în viață. Pur și simplu a apărut în mijlocul minții, în inimă, dar instantaneu s-a luminat întreaga inimă și minte, întreaga mea viață. Ce ar fi să mă fac preotul, mi-am zis”, a descris preotul.


Din acel moment, și-a început noua viață. Și-a schimbat numele în Pavel și s-a călugărit la o mânăstire din Ilfov, unde urma să întâlnească persoana alături de care avea să înțelegea că preoția și medicina, cele de care cândva se ferise, îi vor fi răspântii. Părintele Valentin, stareț la mănăstirea Turnu, îi este ghid de atunci. L-a luat, l-a îndrumat și ascultat, apoi împreună au reînviat mănăstirea de la Turnu. Lăcașul de cult, ctitorit de Costantin Brâncoveanu, fusese transformată de comuniști în ruină, iar întreaga comunitate plângea după el. Astfel, doi oameni din două generații au construit un ajutor atât pentru suferințele trupești, cât și pentru cele sufletești, numit Centrul socio-medical „Sfântul Dorotei” - Mânăstirea Turnu, numit familiar „Clinica de la Turnu”.


„Am fost cu părintele stareț întâi la discuții prin țară pentru cu totul altceva; ceva legat de mânăstirea noastră, de vremurile acestea tulburi în care trăim. Eu aveam, cumva, un gând ascuns în mintea mea: să pun în discuție doctoratul sau masteratul pentru Teologie. Am prins curaj pentru că părintele Iustin Pârvu a început să descrie în culori mai sumbre vremurile noastre. Tendențios, l-am întrebat pe părintele meu: „Nu-i așa, părinte, că nu ar fi vremea pentru făcut masterate, doctorate?” În momentul acela, a spus din senin: „doctorie”. Eu am rămas uimit”, a completat călugărul Pavel.