Cuvantul "OK", desi ne-am obisnuit atat de mult cu el incat am putea spune ca e un cuvant romanesc, este destul nou in lingivistica internationala, acesta avand doar 150 de ani de existenta.
N-a fost inventat de cineva cu un anumit scop, ci a fost un obicei intern al unui ziar din SUA care s-a viralizat atat de puternic, incat a ajuns sa fie folosit de toata lumea, etapizat. "Boston Morning Post" a fost renumit in SUA pentru o perioada, intrucat acestia foloseau tot felul de abrevieri pentru a putea economisi timp atunci cand comunicau. Aici putem vorbi de originea lui "OK", intrucat forma folosita de ziaristi era primara si pronuntata "OW" ("oll wright"), traducerea in romana fiind "totul e in regula". "OW" s-a transformat mai apoi in "AR" ("all right"), "OK" pierzandu-si pentru un timp sansa de a deveni extrem de utilizat.
"OK" a fost vazut pentru prima oara in forma sa prescurtata pe hartie, atunci cand o carte gramaticala satirica a folosit "Oll Korrect" pentru a evidentia unele greseli pe care vorbitorii de limba engleza le faceau.
Pentru o perioada de timp s-a perpetuat ideea ca presedintele Martin Van Buren a fost cel care a folosit cuvantul, intrucat afisele sale electorale erau marcate cu sloganul "Vote for OK", care facea referinta la orasul sau natal si porecla sa "Old Kinderhook".
Mai tarziu, s-a crezut ca "OK" si-a avut originea in Europa, insa un etimologist a stabilit ca nu este adevarat. Acesta a spus ca Martin van Buren a popularizat termenul, insa originea sa clara este in continuare de negasit.
In cele din urma, s-ar putea sa fim nevoiti sa fim OK cu faptul ca nu vom sti niciodata cu siguranta originea sa, insa povestea este cu siguranta interesanta.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cum a aparut cuvantul "OK". Originea lui te va surprinde.