Ana Aslan, viața și cariera

Când Ana Aslan avea doar 13 ani, mai exact în anul 1910, tatăl lor s-a stins din viață. Ea a fost foarte afectată de nenorocirea care se abătuse asupra familiei lor, iar acela a fost momentul în care a știut că vrea să descopere un leac pentru bătrânețe, făcând mai apoi o pasiune pentru gerontologie și ajungând câțiva ani mai târziu să fie inventeze tratamentul cu Gerovital H3, care a făcut-o celebră în toată lumea.

După decesul părintelui ei, ea și familia ei s-au mutat la București, unde a decis să se înscrie la Facultatea de Medicină, iar pentru că mama ei nu era în totalitate de acord cu decizia luată, a făcut greva foamei, reușind să demonstreze că nu își dorește nimic mai tare pe lume decât să își urmeze visul de a deveni medic. Astfel, între anii 1915-1922, a urmat cursurile de medicină, iar lucrul acesta a ajutat-o mai ales în ceea ce privește îngrijirea răniților din Primul Război Mondial.

Mai apoi, ea a lucrat la spitalul Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină, la Clinica Medicală din Timișoara și la Spitalul CFR. A devenit, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, șefa secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București, moment în care a început în adevăratul sens al cuvântului cariera sa în gerontologie.

Înainte de a-și da ultima suflare, Ana Aslan a avut câteva cerințe legate de ziua în care va fi condusă pe ultimul drum, cel mai probabil, simțit că sfârșitul îi este aproape. A cerut, în primul și în primul rând, să să fie înmormântată creștinește alături de familia sa, în cripta Kalindero-Danielopolu, ceea ce nu s-a întâmplat. De ce? Ei bine, pentru că Elena Ceaușescu nu a avut-o deloc la inimă în timpul vieții sale și nu a permis ca acest lucru să se întâmple. Ea s-a stins din viață, la 20 mai 1988, în Spitalul Universitar de Urgență Elias și a fost înmomântată în Cimitirul Bellu din Capitală.

Invenții:



  • 1952 – Vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de țări.

  • 1980 – A inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric.


Premii și distincții:



  • 1952 – Premiul internațional și medalia „Leon Bernard”, prestigioasă distincție acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei

  • Meritul Științific Cl. I (1967)

  • Merito della Republica, Italia

  • Cavaler al Ordinului Palmes Académiques, Franța

  • Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia


Titluri:



  • Membră a Academiei de Știinţe, din New York

  • Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială

  • Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative

  • Membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie

  • Membră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile

  • Președintă a Societăţii Române de Gerontologie