Actrița Lucia Sturdza-Bulandra: o viață de film și o moarte bruscă. „Boieroaica teatrului românesc” a sfârșit în urma unei întâmplări stupide

Descendenta unei familii princiare de renume, pe linia domnitorului Mihail Vodă, marea doamnă a teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra, s-a născut la 25 august 1873, la Iași. Din primii ani de viață a dovedit că era o fire independentă, care dorea să își asigure singură existența, lucru care a determinat conflicte în familie.

A ajuns actriță din întâmplare. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind hotărâtă să își construiască o carieră în învățământ. În perioada în care a urmat cursurile facultății, a predat, ca profesor suplinitor, la o școală primară pentru băieți.

Nu încăpea îndoială privind viitorul ei, dar, în 1898, dat fiind că nu găsea un post în învățământ, a mers la directorul Teatrului Națională, Petre Grădișteanu, care a angajat-o după o singură probă.

„Şi iată-mă în teatru căzută ca din cer. După viaţa monotonă, îngustă şi apăsătoare în sânul familiei şi după mediul studios universitar, mă aflam deodată în vâltoarea unei lumi cu un specific nebănuit de mine. Şi totuşi m-am avântat cu multă îndrăzneală în noua mea carieră”, povestea artista, peste ani, în volumum „Amintiri...Amintiri”.

În seara debutului, a primit o telegramă de la bunica ei, prin care îi interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte.

„Je te défends de porter le nom de ton père sur la scène" (n.r. „Îţi interzic să porţi pe scenă numele tatălui tău").

Lucia Sturdza-Bulandra n-a ascultat, se arată în Enciclopedia României, care citează „Dicţionarul personalităţilor feminine din România”, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.

Debutul a fost în piesa într-un act „Primul Bal” a dramaturgului francez Édouard Pailleron, la 1 octombrie 1898. Evenimentul i-a arătat nevoia de pregătire. Așa a ajuns la Conservatorul Aristizzei Romanescu. De la actorii ruși a învățat ce înseamnă dăruirea și identificarea, iar de la italianul Ermette Novelli „a înțeles marele rost al jocului actorului”.

După război, când a traversat o perioadă dificilă, printre care destrămarea companiei particulare pe care o avea împreună cu soțul ei, în anul 1941, apoi moartea partenerului, în 1943, a fost numită, în 1947, la conducerea Teatrului Municipal. Invitaţia venită din partea regimului comunist de a înfiinţa acest teatru a însemnat pentru ea o renaştere.

Lucia Sturdza-Bulandra a murit la 19 septembrie 1961, la Bucureşti, la vârsta de 88 de ani. Artista a avut parte de un sfârșit stupid. A căzut pe scări și a murit la doar câteva zile.

Ea a rămas în memoria noastră, aşa cum o descria regizorul Sică Alexandrescu în memoriile sale, drept „(...) o boieroaică a teatrului românesc (...)", personalitatea artistică remarcabilă în jurul căreia s-a înfiinţat instituţia care îi poartă numele.