Bruneta a copilărit într-un cartiet muncitorexc, în Pantelimon, unde violența domestică era un lucru obișnuit. A crescut într-o familie simplă cu niște părinți care nu aveau prea multe posibilități financiare, dar nici nu erau săraci lipiți pământului. Au trăit cu toții niște vremuri tulburi, iar după ce a mers pentru prima dată la școală, a început calvarul pentru ea.


Cum a fost copilăria vedetei

Vedeta era agresată de învățătoare, dar mama ei nu avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se petrecea la școală. La vremea aceea, violența nu era pedepsită ca acum, iar cei mici aveau serios de suferit și rămâneau marcați de momentele pe care le trăiau.


"M-am împăcat cu trecutul meu. Am depășit momente destul de dificile din viața mea, inclusiv din copilărie. Copilăria mea a fost cu cheia de gât, cum se spune. Am crescut într-un cartier muncitoresc, în Pantelimon, unde bătăile erau la ordinea zilei, unde violența domestică era, la fel, la ordinea zilei. Am crescut într-o familie care a avut o condiție sub medie, părinții mei nu erau bogați, dar nici de o sărăcie lucie. Ne era greu. Eu am intrat la școală la 6 ani și un pic. Mama n-a știut că învățătoarea mă bătea și mă trăgea de păr, mă bătea cu linia la palmă, decât târziu. Pe vremea aia violența nu era pedepsită ca acum. La mine în casă a fost iubire cam atât cât a fost în multe familii din România, în care era mai multă tristețe, decât iubire. Nu pot să zic că am trăit într-o familie fericită și foarte iubitoare. Mama a avut foarte mare grijă de noi și ne-a iubit, și pe mine și pe sora mea. A fost și este în continuare o mamă din aceea care și-ar da și viața pentru copii.", a declarat Adriana Bahmuțeanu, pentru În Oglindă.


La un moment dat, Adriana Bahmuțeanu a vorbit despre tatăl ei care venea mai tot timpul stresat de la locul de muncă și care era un bărbat rece, sobru și distant. Cel mai dureros a fost pentru ea, când la vârsta de 20 de ani, părintele său i-a mărturisit că el nu își dorea copii, singura lui dorință fiind aceea de a se căsători.


"Tata avea un job mai greu. Era un fel de șef de birou la fabrică și venea foarte stresat. Era mai distant cu noi, mai sobru, mai rece. Mai critic. Tata mi-a spus când m-am făcut mare, pe la 20 și ceva de ani, că el, de fapt, nu și-a dorit copii. El își dorea doar să se căsătorească, pentru că astea erau normele sociale. El, în sufletul lui, nu și-a dorit copii. Și-ar fi dorit să călătorească, să nu aibă obligații, să aibă o nevastă cu care să se distreze și cam atât. Cred că la un moment dat îl apăsau problemele astea, ale vieții.", a mai zis ea.