„Nu este evident că am ADHD? Îmi zboară mintea încontinuu. Am început să cânt la țambal la 3 ani și „datorită’ ADHD –ului m-am lăsat după vreo șase luni de zile, m-am apucat de pian, iarăși m-am lăsat, m-am apucat de bass, iarăși m-am lăsat, de tobe, iarăși m-am lăsat. Cred că și de nai m-aș fi lăsat dacă nu s-ar fi întâmplat un mic incident la ansamblul UTC –ului: am cântat greșit și m-au făcut băieții să mă simt prost, iar asta m-a motivat să studiez. Dar nu a fost motivația potrivită, nu a fost din dragoste, ci a fost doar ambiție’, a dezvăluit Damian Drăghici.

Artistul nu se consideră un om bolnav, ADHD-ul fiind privit de el precum o tulburare de personalitate care își are rădăcinile într-o traumă din copilărie:

„Tot ce am făcut în viața mea am făcut datorită ADHD-ului, nu este de fapt o boală, o tulburare de personalitate, ci înseamnă că în momentul acela nu ești acolo, nu ești prezent, ți-ai dori să fii în altă parte, pentru că ți-ai făcut alte filme. S-a întâmplat ceva în copilărie, o traumă… asta e explicația științifică, cu toate că nu sunt terapeut, deși mi-ar fi plăcut sau mă bate gândul’.

Damian Drăghici încearcă să nu își aglomereze mintea cu diferite lucruri mai puțin importante precum alegerea hainelor, povestind:

„Port aceleași haine de doi ani de zile, am doar 5 tricouri și 2-3 pantaloni, aceeași culoare: negru. E mai ușor să iei decizii, nu îți mai bați capul cu ce să te îmbraci, nu îți mai încarci mintea cu alte lucruri’, a spus Damian Drăghici, potrivit CAN-CAN.ro.